BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Start-up-urile care vor să schimbe modul în care călătoresc românii

    CityLink, un start-up care a dezvoltat o platformă de sharing pentru biciclete şi autoturisme, în care sunt implicaţi şi antreprenorii Călin Fusu (Neogen) şi Dan Boabeş, are în plan ca în cinci ani să aibă operaţiuni în toate oraşele mari din România, dar şi pe pieţe externe.
    „CityLink va fi în cinci ani în toate oraşele mari din România, dar va fi şi în alte ţări şi în primul rând acolo unde avem noi astăzi produse, în Republica Moldova, în Ucraina şi alte ţări mai mici din Europa“, a declarat în cadrul emisiunii ZF IT Generation Igor Grosu, cofondator şi CEO al CityLink. Proiectul CityLink s-a conturat la finalul lui 2018, iar start-up-ul a făcut primii paşi începând cu martie 2019. În companie s-au investit 700.000 de euro, iar în proiect un milion de euro. În sezonul de vară am oferit 350 de biciclete pentru închiriere în Bucureşti. Ne vom relansa în 2020 serviciul de închiriere de biciclete oferind posibilitatea ca acestea să poată fi preluate şi lăsate oriunde în Bucureşti, la fel cum se întâmplă acum cu mai multe platforme care închiriază trotinete electrice.“
    În prima etapă start-up-ul va pune gradual pe străzile din Bucureşti peste 100 de autoturisme hibride Toyota. „Am comandat 130 de maşini Toyota Yaris şi Corolla hibride. Ţinând cont de faptul că structura de staţii de încărcare electrice este în dezvoltare ne-am propus să facem tranziţia cu maşini hibride, să fie comod şi pentru clienţi în caz că nu au unde să alimenteze în afara oraşelor sau la munte maşina pur electrică. Am vrut să oferim şi alternativa de alimentare cu benzină, de aceea am ales autoturisme hibride. Am analizat mai multe oraşe în care sunt active servicii de car-sharing, am calculat dimensiunile oraşelor, numărul de maşini şi gradul lor de utilizare per client şi ne-am propus ca distanţa maximă până la maşină să fie de cel mult un kilometru, adică mergând pe jos ca într-o plimbare să fie până în zece minute. Aşa am ajuns la o formulă de 150 – 180 de maşini“.
    Un alt start-up local, Perpetoo, a investit 450.000 euro pentru dezvoltarea unei platforme online care le oferă proprietarilor de maşini posibilitatea de a-şi închiria automobilul dacă nu îl folosesc în mod curent, aceştia stabilindu-şi singur tariful de închiriere. Astfel, cei care au nevoie de o maşină pentru câteva zile pot apela la serviciul Perpetoo, tarifele pornind de la sub 20 euro/zi, la care se adaugă şi costul asigurării CASCO – circa 5-7 euro/zi.
    Aurelian Marin, cofondatorul Perpetoo, estimează că până la finalul acestui an platforma va genera în total venituri de 1,5 milioane de euro, sumă din care firma va reţine circa o cincime sub formă de comision, restul mergând la proprietarii care îşi închiriază maşinile prin intermediul platformei.
    „În prezent avem 50 de maşini disponibile în platformă, însă alte câteva sute de maşini se află în aşteptare, fiind în diferite faze de înscriere. Sunt şi maşini care aparţin aceloraşi proprietari ce au deja câteva maşini înscrise în platformă, dar aşteaptă să mai vadă cum funcţionează, iar pe măsură ce apar mai multe cereri de închiriere, îşi vor aduce mai multe maşini în platformă”, a declarat Aurelian Marin, în cadrul emisiunii ZF IT Generation. Serviciul Perpetoo a fost lansat simultan în toamna anului trecut în patru oraşe din ţară – Bucureşti, Cluj, Timişoara şi Iaşi.
    „În aceste patru oraşe sunt cele mai active aeroporturi din România. Intenţionăm ca pe parcursul acestui an să mai lansăm serviciul în alte patru oraşe din ţară – Constanţa, Oradea, Braşov şi Sibiu, fiindcă sunt locaţii cu potenţial turistic foarte mare”, a precizat el.
    Potrivit lui Mihai Rotaru, antreprenorul român care a pus bazele Clever Taxi, aplicaţia mobilă de taxi vândută în urmă cu doi ani indirect gigantului german Daimler, piaţa de ride-sharing din România este evaluată la circa 1 mld. dolari anual.
    Recent, Rotaru a pus bazele unui nou start-up în zona de mobilitate urbană, numit Neobility, pentru care a primit deja o finanţare de 600.000 euro din partea fondului de investiţii Early Game Ventures şi a Simple Capital, vehiculul de investiţii al lui Andrei Pitiş. Neobility se axează tot pe zona de tehnologie pentru mobilitate urbană, scopul fiind îmbunătăţirea transportului din oraşe. Mai exact, Neobility lucrează în prezent la dezvoltarea unei platforme care să integreze soluţiile alternative de mobilitate urbană.

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF împreună cu Banca Transilvania şi casa de avocatură Stratulat & Albulescu, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. În cadrul emisiunii sunt invitaţi şi antreprenori sau investitori care îşi povestesc experienţa în business şi dau sfaturi start-up-urilor.

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19,00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

    Proiect: Ecotree
    Ce face? Platformă online pentru facilitarea reciclării deşeurilor
    Investiţia iniţială: 100.000 euro
    Evaluare proiect: 1 mil. euro
    Necesar de finanţare: 500.000 euro
    Invitaţi: Marius Cîrstea, cofondator şi director dezvoltare al Ecotree, şi Alexandru Petrescu, cofondator şi director operaţiuni Ecotree

    Proiect: Nummo
    Ce face? Aplicaţie mobilă de logopedie
    Investiţia iniţială: 60.000 euro
    Evaluare proiect: 800.000 euro
    Necesar de finanţare: 100.000 euro
    Invitat: Ana Maria Onică, fondator UberPixel

    Proiect: eMove.io
    Ce face? Platformă software pentru companiile specializate în mutări
    Investiţia iniţială: 60.000 euro
    Evaluare proiect: 1 mil. euro
    Necesar de finanţare: minimum 100.000 euro
    Invitaţi: Fabian Clain, fondator eMove.io, şi Cosmin Filipaş, director dezvoltare în cadrul eMove.io

    Proiect: ProfiCircle
    Ce face? Platformă online B2B de tip marketplace pentru digitalizarea licitaţiilor în cazul proiectelor de amenajare a spaţiilor comerciale
    Investiţia iniţială: 100.000 euro
    Necesar de finanţare: 400.000 euro
    Invitat: Eduard Daniliuc, cofondator ProfiCircle

    Proiect: Bob
    Ce face? Aplicaţie mobilă de realitate augmentată pentru spaţii de co-working
    Investiţia iniţială: circa 5.000 euro
    Necesar de finanţare: 750.000 euro
    Invitat: Andrei Ciubotaru, cofondator Bob 

  • Maşini şi diamante pentru zile negre: în ce îşi mai investesc banii bogaţii lumii?

    Acesta va fi fabricat într-o ediţie limitată de sub 200 de unităţi, doritorii trebuind să treacă printr-un proces riguros de selecţie pentru a-l putea cumpăra. Altă sugestie o reprezintă diamantele roz, cărora le va creşte preţul pe viitor din cauză că mina din care se extrag circa 90% din diamantele de calitate roz şi roşii, Argyle, din Australia, se va închide la finalul anului, ca urmare a epuizării zăcământului. O opţiune, în opinia publicaţiei britanice, o reprezintă şi ceasurile vintage Tudor, companie care are acelaşi fondator ca Rolex.

  • Unde să fugi de telefon: ce e de făcut dacă vreţi să nu mai folosiţi atât de mult telefonul

    Dacă, totuşi, vor să petreacă o vacanţă în linişte, există anumite locuri care-i ajută să se descurce fără avantajele tehnologiei moderne ca telefonia mobilă sau internetul fără fir. Printre acestea, conform Washington Post, se numără un complex de 17 bungalouri din Costa Rica, Lapa Rios Ecolodge, situat în pădurea tropicală de pe Peninsula Osa, unde nu este semnal la telefon şi nici internet, oaspeţii petrecându-şi timpul în natură. O fostă mănăstire la nord de Roma, Eremito, aflată la jumătate de oră depărtare de orice drum şi accesibilă doar cu vehicule 4×4, a fost special amenajată ca să-i ajute pe cei care-i trec pragul să se detaşeze de tehnologie, camerele nefiind prevăzute cu televizor sau internet, iar la mesele luate în comun fiind obligatorie tăcerea. În America de Nord, în Alaska, se află cabana Ultima Thule Alaska Lodge, la care se ajunge cu avioanele unităţii de cazare, turiştii fiind preluaţi de la Anchorage şi neputând ajunge altfel acolo. Situată în cel mai mare parc natural din SUA, Wrangell-St. Elias National Park and Preserve, nu beneficiază de acoperire din partea reţelelor de telefonie mobilă, iar conexiunea la internet este foarte lentă. Temerarii pot opta pentru Skylodge Adventure Suites din Peru, din apropiere de Machu Picchu, unde cazarea se face în nişte capsule prinse de munte cu cabluri. Turiştii pot admira stelele, dormi şi mânca, neavând semnal la telefon şi nici internet. 

  • OPINIE Adrian Cioroianu, trainer executive Acknowledge România: „Top 10 trenduri pentru echipele de vânzări în 2020″

    1. Strategia de vânzări trebuie să se bazeze pe date şi să fie construită structurat – aceasta presupune o schimbare majoră de mentalitate, de cultură organizaţională şi investiţie în tehnologie în special din partea companiilor antreprenoriale româneşti. Ai făcut totul după capul tău, cum ai ştiut tu mai bine. Ai crescut an de an, dar în ultimii 2-3 ani businessul tău a rămas la la acelaşi nivel. Simţi că businessul nu se mai dezvoltă. E important ca în organizaţia ta să se ia mult mai multe decizii bazate pe date. Altfel nu e nicio diferenţă faţă de 6 din 49 sau ghicitul în cafea.

    2. Construirea unor scheme de comisionare / bonusare – şi până la urmă construirea unei culturi de leadership în vânzări care să nu mai fie legată doar de ce cifre se ating, ci şi de felul în care se ating. 2020 e anul în care companiile ar trebui să regândească toată filosofia legată de targeturile numerice. Bineînţeles că trebuie să existe nişte KPI (indicatori de performanţă) foarte bine definiţi, pe care oamenii îi pot atinge sau nu. Dar cum îi ating? Perfomerii stau sau pleacă din echipă / companie? Există leadership în zona de vânzări? Sau continuăm cu adepţii „managementului prin teroare“? Din păcate o realitate despre care nu prea vorbim, de la cele mai mari companii din România şi până la cele „de familie”.

    3. Marketing şi sales trebuie să fie aliniate – investiţiile pe care le faci în marketing trebuie să conducă către generarea mai multor leaduri pentru echipa de vânzări, să sprijine convertirea acestora în clienţi pentru businessul tău. Asta înseamnă că ar trebui să urmăreşti cât investeşti în partea de marketing şi cât îţi generează în materie de vânzări. Şi în plus încearcă să îţi construieşti un „funnel” integrat de vânzări şi marketing. Nu fiecare cu pâlnia lui.

    4. Recrutare vânzători & retenţie – pentru recrutare, te interesează să „sapi” pe trei direcţii împreună cu potenţialii condidaţi: abilităţi, dorinţă şi potrivire. Pentru abilităţi, testează fiecare lucru pe care îl vor avea ei de făcut propriu-zis pe partea de vânzare, fie că e vorba de roleplay de vânzare, fie că doar vrei să vezi cum gândesc despre ce e de făcut. Pentru dorinţă, „cât le este de foame”, vrei să vezi cum văd ei ceea ce o să facă într-un an, ce îşi doresc să facă, să realizeze. Pentru potrivire, vrei să se potrivească cu restul oamenilor tăi şi cu tine, să se integreze în echipă. Retenţia lor începe chiar de la recrutare. Ai un plan aici? Şi încă ceva important: pune vânzători să recruteze vânzători.

    5. Dezvoltarea profesională a vânzătorilor – tehnologia vine tare peste noi toţi, indiferent de domeniu sau de poziţie în companie. Automatizări, inteligenţă artificială în procesele de business, schimbarea modelului de business. Răspunsul la aceste provocări nu este nici negarea lor, nici panica, ci mai degrabă trainingul pentru oamenii de vânzări, dezvoltarea abilităţilor lor digitale şi adaptarea activităţilor lor la noile realităţi tehnologice. În limbaj antreprenorial / corporatist: upskilling.

    6. Self- Management – oamenii de vânzări buni nu au nevoie de cineva care să îi împingă de la spate. Ştiu ei exact cât trebuie să facă, cum să facă şi ştiu să se motiveze singuri, să se organizeze astfel încât să atingă rezultatele dorite. Dar pentru asta e nevoie de o abordare diferită din partea ta. Să nu mai mergi pe varianta  „nimic nu se întâmplă în companie/echipă fără voinţa şi cunoştinţa mea “.

    7. Manualul vânzătorului nou – realitatea este una simplă şi înfricoşătoare: angajăm oameni de vânzări pe care în mod normal acum 5-10 ani nu i-am fi angajat de nicio culoare. Pentru că nu mai găsim oameni. Şi atunci trebuie să le dai mură-n gură. Construieşte un manual pentru vânzătorii lor în care să le spui pas cu pas ce au de făcut pentru a avea succes.

    8. Personalizare a vânzĂrII – nu mai funcţionează o abordare unică indiferent de client. De la zona de retail, unde ar trebui să întâmpinăm fiecare client cu un mesaj personalizat şi călduros, până la zona de B2B, unde adaptăm stilul nostru de comportament la cel al clientului. Trebuie să încercăm să fim memorabili în mintea clientului, pentru că altfel despre ce vânzare să vorbim?

    9. Customer experience – simplu: în tot ceea ce facem legat de clienţi, hai să păstrăm o puternică amprentă umană. Oamenii s-au săturat să vadă roboţi în faţa lor şi vor să aibă „o interacţiune umană”. Să fie un dialog, nu monolog. E un echilibru care trebuie păstrat între tehnologie şi umanitate.

    10. CRM – un fost mare talent care a murit speranţă. An după an. Incredibil. Poate în 2020. Speranţa moare ultima.
    Cât de pregătit eşti pentru lucrurile de mai sus? Pune-le în aplicare unul câte unul. De la 1 la 10. În ordinea asta. Dezvoltarea businessului este imposibilă fără schimbare, iar cei care nu sunt capabili să îşi schimbe mentalitatea nu pot schimba nimic. În viaţa oricărui individ, în viaţă oricărei organizaţii, există aşa-numitele „puncte de inflexiune”. Creşti, creşti, cum ştii tu mai bine, dar ajungi într-un punct de inflexiune, în care fie te reinventezi şi te duci mai departe, fie o iei în jos. 2020 este un punct de inflexiune pentru tine şi echipa ta de vânzări. Este alegerea ta.

  • Cine sunt cei care ne ascultă discuţiile prin smartphone-uri. Sunt plătiţi cu 12 dolari pe oră şi notează fiecare cuvânt pe laptopurile lor

    Alexa, Siri, Cortana sunt câteva dintre numele care ştiu poate mai multe despre noi decât cei mai apropiaţi prieteni ai noştri. Cum au ajuns giganţii din Silicon Valley să ne cunoască cele mai ascunse secrete?

    Lui Ruthy Hope Slatis nu-i venea să creadă ceea ce auzea. Era angajată temporar printr-o agenţie de recrutare din afara Bostonului pentru un post cu o descriere vagă: transcrierea de fişiere audio pentru Amazon.com. Pentru 12 dolari pe oră, ea şi colegii săi aduşi prin contract sau „asociaţi de date” ascultau fragmente de conversaţii aleatorii şi notau fiecare cuvânt pe laptopurile lor. Amazon ar spune că munca a fost esenţială pentru un produs top secret de recunoaştere a vorbirii. Fişierele includeau înregistrări cu momentele cele mai intime din casele oamenilor, scrie Bloomberg.
    Acestea se întâmplau în toamna anului 2014, când Amazon a dezvăluit boxa portabilă Echo animată de asistentul virtual activat prin voce Alexa. Amazon spune despre Alexa că este un miracol al inteligenţei artificiale în prima sa reclamă pentru Echo – în clip o familie solicita şi primea actualizări de ştiri, răspunsuri la întrebări banale şi ajutor la temele copiilor. Însă Slatis a început curând să înţeleagă măsura în care oamenii se aflau în spatele magiei robotice pe care o vedea în reclamă. „O, Dumnezeule, la asta lucrez”, îşi aminteşte ea ce gândea atunci. Amazon surprindea fiecare comandă vocală din cloud şi se baza pe analişti de date ca ea pentru a învăţa sistemul. Slatis credea la început că asculta testeri plătiţi care şi-au oferit modelele vocale în schimbul câtorva dolari. Şi-a dat seama că nu este deloc aşa.
    Înregistrările pe care le asculta împreună cu colegii ei erau deseori intense, ciudate sau foarte ciudate. Oameni ce păreau singuri îşi mărturiseau secretele şi temerile intime: un băiat şi-a exprimat dorinţa de a viola; erau bărbaţi care o tratau pe Alexa ca Joaquin Phoenix în filmul SF „Her”. Şi cum programul de transcriere a crescut odată cu popularitatea Alexei, la fel creşteau şi informaţiile private dezvăluite în înregistrări. Alţi asociaţi de date îşi amintesc de copii care îşi împărtăşeau adresa de domiciliu şi numărul de telefon, de un bărbat care încerca să comande jucării sexuale, de un invitat la o petrecere care se întreba cu voce tare dacă nu cumva Amazon se uita la ei chiar în acel moment. „N-aveau cum să fi ştiut că sunt ascultaţi”, spune Slatis. „Aceşti oameni nu au fost de acord cu acest lucru.” Ea a renunţat în 2016. La cinci ani de când Slatis a simţit pentru prima că i se face pielea de găină, un sfert dintre americani au „boxe inteligente” precum Echo, Google Home şi Apple HomePod. (Sunt câţiva care au cumpărat chiar şi Portalul Facebook, un ecran video inteligent.) Amazon câştigă până acum bătălia vânzărilor, raportând că au fost achiziţionate peste 100 de milioane de dispozitive animate de Alexa.


     
    Însă acum, între cele mai mari companii din lume se duce un război pentru a o aduce pe Alexa, pe Siri al Apple, pe asistentul Google, pe Cortana a Microsoft şi pe serviciul echivalent al Facebook mult mai adânc în vieţile oamenilor. Microfoanele sunt încorporate în telefoane, ceasuri inteligente, televizoare, frigidere, SUV-uri şi mai tot ce înseamnă dispozitiv inteligent. Firma de consultanţă Juniper Research estimează că până în 2023 piaţa mondială a boxelor inteligente va ajunge la 11 miliarde de dolari pe an şi că vor exista aproximativ
    7,4 miliarde de dispozitive controlate prin voce. Este vorba despre un dispozitiv pentru fiecare persoană de pe Pământ.
    Aceste maşini nu creează fişiere audio din fiecare decibel al tău – companiile tehnologice spun că difuzoarele lor inteligente înregistrează audio doar atunci când utilizatorii le activează, dar introduc microfoane active în permanenţă în bucătării şi dormitoare care ar putea să surprindă sunete pe care utilizatorii nu intenţionează să le împartă cu nimeni. „Microfoanele care ascultă tot timpul sunt ceva îngrijorător. Am descoperit că utilizatorii acestor dispozitive închid ochii şi au încredere că companiile nu vor face nimic rău cu datele înregistrate ”, spune Florian Schaub, profesor de la Universitatea din Michigan, care studiază comportamentul uman în jurul software-ului de comandă vocală. „Există această eroziune înfiorătoare a vieţii private care continuă fără întrerupere. Oamenii nu ştiu să se protejeze.”
    Cu toate acestea, aşa-numitele dispozitive inteligente depind de mii de oameni slab plătiţi care strâng fragmente de sunet cu ajutorul cărora companiile de tehnologice îşi îmbunătăţesc urechile electronice; şoaptele noastre cele mai uşoare au devenit unele dintre cele mai valoroase seturi de date ale giganţilor din Silicon Valley. La începutul acestui an, Bloomberg News a scris în premieră despre amploarea utilizării de către industria de tehnologie a oamenilor pentru a asculta sunetele colectate de la utilizatorii lor fără permisiune.Actuali şi foşti asociaţi de date ca Slatis arată clar că dezavantajele supravegherii audio generale erau evidente pentru cei cu mize financiare mai mici în joc. „Nu s-a simţit niciodată ca fiind ceva corect”, spune un transcriptor pentru un rival al Alexa, care, la fel ca majoritatea asociaţilor de date, a semnat un acord care-i interzice să vorbească despre munca sa. „Ce vând ei cu adevărat clienţilor?”

     
    Pentru procesul de învăţare a maşinilor să identifice şi să răspundă la propoziţii vorbite a fost de cele mai multe ori nevoie de potrivirea fişierelor audio cu textul transcris. Este un proces lent şi scump. Primii pionieri au cumpărat sau au construit biblioteci masive de înregistrări – oameni care citesc ziare sau alte materiale pre-scrise la microfon. Apple a devenit prima companie majoră care a schimbat modelul când în 2011 a livrat iPhone 4S cu Siri, achiziţionat cu un an înainte de la un centru de cercetare finanţat de Pentagon. Nu mai era nevoie ca înregistrările să fie scrise şi potrivite în laboratoare. Apple a vândut peste 4 milioane de telefoane 4S în câteva zile şi în curând a început să acumuleze un munte de date vocale gratuite şi naturale. În primii ani, compania a avut încredere în specialiştii în software vocal pentru a utiliza datele cu scopul de a îmbunătăţi abilităţile lui Siri, însă Apple a revenit la control în jurul anului 2014. „Munca era foarte migăloasă: după ce ascultai 15 sau 30 de minute, căpătai dureri de cap”, spune Tao Ma, fost specialist de vorbire la Siri. Echipa de la Apple a cedat o mare parte a acestei munci firmelor de outsourcing din Europa, inclusiv GlobeTech, din Irlanda.
    În ultimii ani, Apple a devenit mai agresivă în procesul de culegere şi analiză a vocilor oamenilor, fiind îngrijorată de faptul că puterea de a înţelege şi viteza lui Siri au rămas în urma celor ale Alexa şi Google Assistant. Apple a tratat dezvoltarea lui Siri ca pe un motor de căutare verbală pe care trebuia să-l pregătească pentru a răspunde întrebărilor interminabile ale utilizatorilor şi şi-a crescut dependenţa de analiza audio pentru a alimenta lexiconul asistentului.
    Foşti colaboratori descriu sistemul ca pe un Turn Babel sau ceva din distopia 1984 a lui George Orwell. Unii povestesc cum la un birou al GlobeTech de lângă aeroportul din Cork, Irlanda stăteau în tăcere la MacBookuri, purtând căşti, cu misiunea de a transcrie 1.300 de înregistrări pe zi, fiecare dintre ele putând fi o singură propoziţie sau o întreagă conversaţie. (Această cotă a fost redusă de la 2.500 de înregistrări, spun alţii, pentru a îmbunătăţi ratele de acurateţe.) Când un asociat de date făcea clic pe butonul de redare pentru a asculta o înregistrare vocală, computerul umplea o casetă de text cu cuvintele despre care credea că Siri „le-a auzit”, apoi solicita angajatului să aprobe sau să corecteze transcrierea şi să meargă mai departe.
    Un program pe care colaboratorii l-au folosit, numit CrowdCollect, includea butoane care le permiteau să treacă peste înregistrări din mai multe motive – declanşarea accidentală, lipsa audio, limbajul indecent –, însă, spun ei, nu a existat un mecanism specific pentru a raporta sau a şterge un fişier audio jignitor inadecvat, cum ar fi cererile unor utilizatori care par beţi sau oameni care dictează mesaje deocheate. Colaboratorilor care şi-au întrebat managerii dacă pot sări peste înregistrări prea intime li s-a spus că nicio înregistrare nu este prea intimă.
    Asociaţii de date rezistau adesea doar câteva luni, iar instruirea în problemele de confidenţialitate a fost minimă. Un fost colaborator care nu avea nicio calificare cu privire la munca sa spune că ascultarea utilizatorilor din lumea reală a fost ceva „absolut hilar”.  
    În 2015, acelaşi an în care directorul executiv al Apple, Tim Cook, a descris confidenţialitatea ca fiind un „drept fundamental al omului”, maşinăriile Apple prelucrau mai mult de un miliard de cereri pe săptămână. Până atunci se ajunsese ca utilizatorii să poată activa o aplicaţie a programului de operare astfel încât nu mai trebuiască să apese un buton pe iPhone pentru a activa asistentul vocal; acesta asculta mereu. În acordul de utilizare, spune Apple, se prevede că datele vocale pot fi înregistrate şi analizate pentru a îmbunătăţi Siri, dar nicăieri nu este menţionat că oamenii ar putea asculta. „M-am simţit jenat ascultând alţi oameni”, spune unul dintre foştii colaboratori, mai ales având în vedere cât de dese erau înregistrările copiilor.


     
    Zece foşti directori ai Apple din divizia Siri spun că nu au văzut şi încă nu văd acest sistem ca fiind o încălcare a vieţii private. Aceşti foşti directori spun că înregistrările au fost dezasociate de ID-urile de utilizator Apple şi au presupus că utilizatorii au înţeles că compania le prelucrează înregistrările audio, deci ce mai conta dacă oamenii au ajutat la procesare?
    Foşti şi actuali colaboratori spun că cele mai multe solicitări pentru Siri sunt banale – „cântă o melodie a lui Justin Bieber”, „unde este cel mai apropiat McDonald’s”, dar îşi amintesc că au dat şi peste mesaje extrem de grafice, cu conţinut rasist sau homofob. Un fost analist de date care a lucrat la transcrieri de la Siri spune că angajaţii din Cork făceau schimb de poveşti de groază în timpul pauzelor de ţigară. Un actual analist, rugat să povestească cea mai scandaloasă înregistrare care a venit prin CrowdCollect, spune că era ceva asemănător cu o scenă din Fifty Shades of Grey.
    Apple susţine că mai puţin de 0,2% din solicitările pentru Siri sunt supuse analizei umane, iar foştii manageri resping mărturiile contractanţilor ca fiind exagerări. „Oh, am auzit pe cineva care face sex sau aşa altceva. Dar auzi şi oameni care emit gaze sau strănută. Există tot felul de zgomote acolo când porniţi un microfon“, spune Tom Gruber, cofondator al Siri. „Nu este ca şi cum dispozitivul ar avea ca scop înregistrarea oamenilor care scot anumite tipuri de sunete. Este ca o întâmplare.”
    Până în 2019, după ce Apple a pus Siri pe produse precum căştile sale fără fir şi boxa HomePod, numărul de comenzi vocale procesate a ajuns la 15 miliarde; 0,2% din 15 miliarde reprezintă 30 milioane de „întâmplări” pe lună, sau 360 milioane pe an. 

  • Românii care i-au uimit pe suedezi: au creat produse prietenoase cu natura pe care le vând acum chiar şi la IKEA

    „Acest business a pornit acum trei ani, sub forma unui brand de modă sustenabilă, din dorinţa de a arăta că designul are o valoare adăugată în lume, pe lângă o estetică frumoasă. Aveam deja un brand de modă în România, însă nu era sustenabil şi îmi doream să pot aduce un beneficiu şi mai mare clienţilor mei, dar şi mediului înconjurător”, povesteşte Cristina Dan, de profesie designer, fondatoarea Solve.
    În 2014, a plecat în Danemarca pentru educaţie şi cercetare în design sustenabil. Doi ani mai târziu, a creat Omdanne, o colecţie vestimentară multifuncţională. Ce înseamnă asta? Colecţia are în componenţă trei piese vestimentare care pot crea peste 30 de stiluri vestimentare diferite. Mai mult decât atât, cele trei piese sunt 100% biodegradabile sau compostabile, astfel că devin elemente nutritive pentru sol, în loc de deşeuri textile poluante.
    „Pe măsură ce dezvoltam Omdanne, dar şi a doua colecţie, S-Bags, compusă din genţi downloadabile pe care clientul şi le poate descărca şi fabrica singur din materiale deja deţinute, am realizat că problemele din industrie pe care doream să le rezolvăm erau mai complexe şi adânc înrădăcinate. Astfel am decis să pivotăm direcţia studioului, transformându-l în studio de inovaţie în design şi sustenabilitate”, mai spune Cristina Dan.
    Astăzi, fondatorii Solve oferă servicii de design, consultanţă şi educaţie în sustenabilitate către companii din orice industrie şi instituţii de învăţământ, cu precădere la nivel universitar. 
    Cristinei Dan i s-a alăturat, în dezvoltarea Solve, şi Vlad Osiac, de profesie arhitect, care deţine şi un studio de arhitectură, cu numele Rite, dar şi Călin Popescu, inginer în mecanică şi prototipizare.
    „Înainte de a fonda Rite, Vlad a trăit în Shanghai, unde a lucrat în principal la dezvoltări de complexe rezidenţiale de dimensiuni mari. Călin este absolvent al Universităţii din Northampton şi este un gânditor multilateral eficient, excelând în rezolvarea problemelor tehnice”, îi descrie Cristina Dan pe partenerii săi în business.
    Pentru a pune pe picioare Solve, cei trei antreprenori au investit 6.000 de euro în aparatură şi prototipare şi realizarea proiectelor Omdanne şi S-Bags. Alţi bani au continuat să fie investiţi pentru deplasări în vederea participării la târguri şi expoziţii, pentru a sta la curent cu ultimele trenduri în inovaţie şi tehnologie. Atenţia lor s-a concentrat până acum mai mult pe străinătate.
    „Pentru anul 2020, planificăm o intrare şi pe piaţa românească. În ultimul an am observat o creştere de interes şi în România în ceea ce priveşte sustenabilitatea şi inovaţia. Ne dorim să contribuim prin design la dezvoltarea ţării noastre în aceste domenii, există mult potenţial”, spune Cristina Dan.
    Totodată, din primăvara lui 2020, cei trei fondatori ai Solve speră să deschidă porţile unui studio în Bucureşti, unde să-şi poată primi clienţii din România. Momentan lucrează în regim remote, din Danemarca, Suedia şi Germania. Dintre clienţii Solve fac parte companii din industriile creative, ale bunurilor de consum, precum Ikea, sau instituţii de învăţământ, cu precădere la nivel universitar.

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Dentisteria – abonamente cu periuţe de dinţi pentru corporatişti (Bucureşti)
    Fondatori: Octavian Rădulescu şi Ciprian Răducan
    Investiţie iniţială: 1.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2018: 5.000 de euro
    Prezenţă: în rândul companiilor

    Happy Friday – producţie de rochii, fuste şi salopete (Bucureşti)
    Fondator: Irina Ţenovici
    Investiţie iniţială: 50.000 de euro
    Cifră de afaceri în primele 9 luni din 2019: 380.000 de lei (83.000 de euro)
    Prezenţă: online şi în trei showroomuri în Bucureşti

    Bumbagr – producţie de borsete (Bucureşti)
    Fondator: Ramona Manea
    Cifră de afaceri estimată pentru următorii ani: 50.000 de euro
    Prezenţă: online şi în două magazine fizice

    Rottaru – şcoală de machiaj, cosmetică, masaj şi stilism vestimentar (Bucureşti)
    Fondator: Mihaela Rotaru
    Investiţie iniţială: 45.000 de euro
    Prezenţă: Bucureşti

    Eematico – proiect în domeniul educaţiei (Bucureşti)
    Fondator: Ion Neculai, alături de alţi zece colaboratori
    Cifră de afaceri în 2019: 1 milion de lei (217.000 de euro)
    Prezenţă: Bucureşti

  • Start-up-ul care digitalizează viaţa animalelor

    Carnet de sănătate digital pentru câinii, pisicile, şerpii sau celelalte animale pe care le au românii în casele lor şi posibilitatea de a primi notificări pe mobil cu privire la următoarea vaccinare sau deparazitare a animalului sunt câteva funcţionalităţi care par departe de realitatea pieţei de cabinete veterinare din România. Cu toate acestea, o echipă de tineri din mai multe colţuri ale ţării a fondat la începutul anului 2018 start-up-ul Digitail, care dezvoltă şi operează platforma cu acelaşi nume. Digitail este o platformă de tip Software as a Service (SaaS – plăteşti utilizarea platformei pe bază de abonament  –  n.red) care oferă pentru cabinetele veterinare din România diverse beneficii prin care le ajută să îşi organizeze activitatea şi să reducă birocraţia în activitatea lor. „Noi fiind şi proprietari de animale, am învăţat pe propria piele importanţa medicinei preventive şi dorim să ajutăm ecosistemul să fie motivat să inoveze pe zona de prevenţie şi să aibă toate uneltele necesare pentru a se asigura că acest lucru se întâmplă. E mult mai uşor să faci o deparazitare lunară, decât să tratezi un căţel de babesioză (n.r.: afecţie provocată de căpuşe). Ne bucură că România are noroc de medici grozavi care pun accent pe bune practici şi prevenţie”, povesteşte Sebastian Gabor, cofondator şi CEO al Digitail, într-un interviu cu Business MAGAZIN.
    În prezent, echipa Digitail este formată din 9 persoane care au venit în proiect cu experienţă anterioară în sectorul de tehnologie, fie din agenţii digitale, fie din alte start-up-uri. Sebastian Gabor spune că toată lumea în prezent face parte din echipa de bază şi are putere de decizie deplină pe zona care se specializează. Astfel, echipa este formată din români care provin din mai multe colţuri ale ţării, precum Gabor care este din Iaşi, la fel ca Ruxandra Pui, specializată pe produs. Ceilalţi membri ai echipei sunt Alex Gheorghiţă din Galaţi şi Georgiana Ciochină din Râmnicu Sărat, ambii fiind medici veterinari, George Roman din Galaţi, care este specializat pe tehnologie, echipa fiind completată de ieşenii Narcis Macinoi, Alex Pană, Adrian Peslar, şi de gălăţeanul Andrei Ariton. „Echipa Digitail a trecut prin mai multe transformări de-a lungul timpului – şi aş vrea să îl menţionez pe Alexandru Tabolcea – care ne-a ajutat foarte mult în a aduce Digitail unde este”, transmit reprezentanţii start-up-ului.
    În misiunea lor de a cuceri piaţa cabinetelor veterinare, Digitail a ajuns în prezent la aproximativ 200 de clinici veterinare, atât din România, cât şi peste graniţe. „Avem peste 700 de doctori veterinari din România, dar şi pe plan internaţional care se bazează în fiecare zi pe Digitail. Estimăm că am reuşit să influenţăm direct, cât şi indirect viaţa a peste 150.000 de proprietari de animale”, spune Sebastian Gabor.
     Echipa Digitail consideră că piaţa din România are o dimensiune aparte în regiune, dar în acelaşi timp se confruntă şi cu specificul unei ţări în care activitatea veterinară – în special în mediul rural – se rezumă la soluţia clasică, aceea a pixului şi a hârtiei.
    „Este una dintre cele mai mari pieţe din zonă (n.r.: piaţa veterinară din România). În total sunt 4.000 de cabinete înregistrate, dar acest număr conţine şi circumscripţiile veterinare şi cabinetele din zone rurale. Noi am preconizat că sunt 1.400 de cabinete pe care le putem ajuta. Mai departe, aceste 1.400 de cabinete sunt fragmentate în «au deja o soluţie», «încă folosesc pixul şi hârtia dar vor mai mult», «încă folosesc pixul şi hârtia şi vor să continue aşa»”, adaugă CEO-ul Digitail.
    Soluţiile digitale intervin în această piaţă şi au puterea chiar de a schimba modelul de business al cabinetelor veterinare, din moment ce oamenii sunt mult mai conectaţi cu nevoile medicale ale animalului lor şi pentru că se axează pe nevoia de prevenţie – ceea ce poate aduce mai mult business pentru clinici. Mai mult, în ultimii ani consumatorul a devenit din ce în ce mai pregătit pentru un astfel de tipar de consum prin intermediul platformelor pe bază de abonament, precum Netflix, susţin reprezentanţii Digitail.
     „Ne-a ajutat faptul că Netflix şi Spotify au adus la nivel de consumator modelele SaaS care se dovedesc sustenabile pe termen lung (cel puţin au o şansă mai mare să fie sustenabile)”, spune Sebastian Gabor. Un astfel de model de business în piaţă a atras rapid şi atenţia investitorilor, în contextul în care start-up-ul fondat în ianuarie 2018 a atras o investiţie de 220.000 de euro de la o serie de investitori suedezi.
    Sebastian Gabor mai spune şi că în februarie 2019 Digitail a participat la un accelerator din Malmo, Suedia. Echipa acceleratorului Fast Track Malmo a stat 4 luni alături de fondatorii start-up-ului românesc pentru a-i educa pe aceştia cu privire la mentalitatea unui startup-uri, skilluri de vânzări produs şi marketing, cât şi fundraising. „În fiecare săptămână aveam între 2-3 discuţii cu fonduri de investiţii. În felul acesta am învăţat cum să prezentăm mai bine ce avem şi să putem înţelege cum să îi ajutăm.”
    Tot în 2019, Digitail a reuşit să impresioneze şi în cadrul concursului de idei de business Startarium PitchDay, unde a câştigat un premiu de 50.000 de euro. „Experienţa Startarium a fost în acelaşi timp total neaşteptată, dar şi un ajutor imens, atât financiar, cât şi de know-how şi networking. Adina Creţu şi echipa din spatele Startarium au o responsabilitate grea de a ajuta ecosistemul de start-up-uri românesc, dar din discuţiile şi interacţiunile pe care le-am avut pot spune că suntem norocoşi să primim ajutorul lor”, explică Gabor.
    Digitail trece printr-un „efort constant” de a căuta finanţări – potrivit fondatorilor – ceea ce înseamnă că ar mai putea anunţa că a atras investitori pe parcursul anului 2020. În prezent Digitail este deţinută de doi asociaţi cu părţi egale: Sebastian Gabor, CEO, şi Ruxandra Pui, CPO product.
    Totuşi, CEO-ul companiei atrage atenţia că au un convertible note care îi va transforma şi pe ceilalţi 7 membri ai echipei în acţionari. „Luptăm pentru a crea un model meritocratic, atât pentru a stimula creşterea individuală, cât şi pentru a recompensa cele mai bune idei. Astfel, deciziile nu sunt luate de funcţii, ci de persoanele care sunt cel mai în temă şi sunt specializate pe domeniul sau cauza respectivă.” Pe lângă investiţia de 220.000 euro, construcţia platformei Digitail – care a fost dezvoltată în bucătăria internă a start-up-ului – a presupus investiţii de timp semnificative şi riscuri, încât fondatorii s-au lovit de ideea că produsul lor nu ar rezolva o problemă reală din piaţă. „Cred destul de mult că în start-up-urile tech care nu fac «moonshot projects» (n.r.: proiecte de o anvergură atât de mare încât pot reforma total o piaţă la nivel global), banii nu ajung să fie factorul care să te blocheze. Orice idee poate fi testată uşor cu uneltele existente şi în funcţie de idee, uneori poţi ajunge la clienţi care chiar vor soluţia ta şi sunt dispuşi să plătească încă de la începuturi”, apreciază el. Tinerii care au fondat Digitail vor să mai atragă investiţii pentru a putea îmbunătăţi în continuare platforma, dar şi pentru a extinde forţa de retail a produsului. „Momentan punem accent pe creşterea în Iaşi, iar pe viitor încă analizăm opţiunile între SUA, Barcelona şi Malmo”, potrivit reprezentanţilor start-up-ului. Pentru clinicile veterinare din România produsul Digitail poate fi utilizat prin intermediul a trei pachete diferite, Starter, Growth şi Enterprise, cu preţuri cuprinse între 29 euro pe lună şi 99 euro pe lună, permiţând adăugarea de utilizatori suplimentari – pe modelul platformelor de sharing.
     Printre funcţiile pachetului de bază se numără istoric medical digital, scrisoare medicală şi sumar de vizită, notificări şi remindere legate de animal, agendă electronică şi programări online, posibilitatea de a acorda consimţământul în format electronic şi facturi personalizate. În cazul celorlalte opţiuni, clinicile pot avea acces la funcţii precum inventar şi management de stoc sau chiar rapoarte personalizate. „La nivel B2C, scopul este să ajutăm clinica să ofere o experienţă mai bună proprietarilor de animale. Aplicaţia este un instrument pe care clinica îl poate oferi clienţilor ei pentru a face acest lucru. Sperăm să putem deschide aplicaţia şi către proprietarii de animale care nu sunt în prezent clienţi ai clinicilor care utilizează Digitail”, spune Sebastian Gabor. Pentru aplicaţia mobilă Digitail, disponibilă atât pentru Android cât şi pentru iOS, echipa vrea să introducă funcţionalităţi noi precum comunicarea cu medicul veterinar prin mesaje şi apel video şi posibilitatea de a comanda direct din aplicaţie produse de la clinica lor. La nivel de business, pentru 2020 Digitail îşi propune să îmbunătăţească platforma şi relaţia dintre clinică şi proprietarul de animal. „Aici avem cele două direcţii – platforma pentru clinicile veterinare digitail.io şi aplicaţia pentru proprietarii de animale pet.digitail.io. De menţionat că în România avem norocul să avem un partener puternic precum Vetro, cu care ne-am înţeles încă de la început. Dumitru Fodor şi echipa sa au pus mare acces pe ajutarea doctorilor şi a ecosistemului veterinar. Această aliniere ne-a permis să putem lucra îndeaproape pentru un scop comun. Astfel, ţintele pentru business sunt consolidarea poziţiei în România şi apoi creşterea pe plan internaţional.”
     Digitail nu a ajuns încă pe breakeven, însă aceasta este una dintre priorităţile fondatorilor, astfel că ei şi-au propus să acopere cel puţin costurile operaţionale din fiecare lună. „Momentan acoperim cam jumătate din cheltuielile lunare pe care le avem. Astfel, ţintele majore pentru 2020 sunt să ajungem la breakeven pentru formatul actual al echipei şi ulterior să accelerăm creşterea prin atragerea unei investiţii. Businessurile în tehnologie sunt afectate de serviciile Facebook şi de mentalitatea de tip «am un prieten care îmi face un software pentru 1.000 de euro». Deoarece aceste două variante ascund multe lucruri pe care nu le poţi vedea la început şi care te fac să crezi că orice altă variantă este scumpă”, explică Sebastian Gabor.
     El spune că anul acesta Digitail vrea să genereze venituri lunare destul de mari pentru a-şi putea menţine componenţa echipei în forma actuală. „În acelaşi timp, vrem să accelerăm creşterea, ceea ce presupune mai multe investiţii, creşterea echipei, a bugetelor de vânzare şi marketing etc. Cele două mari priorităţi ar fi să ştim că avem bazele financiare pentru a susţine echipa actuală în orice context şi să galopăm în continuare către a deveni un jucător global.”
    În acest sens, start-up-ul vrea pe termen lung să îşi formeze o echipă de vânzare pentru piaţa din SUA cu bugete de Europa de Est şi orientarea către pieţe cu acelaşi specific ca cel al României. 

  • Un antreprenor a pornit o agenţie de turism în anii ’90, şi astăzi îşi duce clienţii în concediu în toate colţurile lumii

    Dacă în primul an tour operatorul a avut venituri de 50.000 de dolari şi opt angajaţi, în 2019 agenţia de turism a înregistrat un volum de vânzări de 70 de milioane de euro, în creştere cu 20% faţă de sezonul anterior, şi un număr de circa 280 de angajaţi. Pentru anul acesta reprezentanţii businessului aşteaptă un volum de vânzări de 80 de milioane de euro, locurile în excursiile oferite fiind deja rezervate în proporţie de circa 35%. „Vedeta a fost în 2019 vânzarea online, care a început timid în 2018, cu 2,5 milioane de euro, în 2019 a evoluat foarte bine, la 3,5 milioane, şi estimăm 5 milioane de euro la finalul sezonului 2020”, spune Valentina Ene, director executiv.

    Agenţia a fost fondată în urmă cu trei decenii de către Alin Burcea şi un asociat, Adrian Grigorescu, cei doi fiind la acea vreme colegi la Întreprinderea de Turism, Hoteluri şi Restaurante. De-a lungul celor 30 de ani de activitate, în jur de 1,8 milioane de turişti au plecat în concediu prin intermediul companiei. Primul sediu al tour operatorului a fost deschis în Capitală, pe bulevardul Regina Elisabeta, într-o fostă florărie. „Pe 6 iunie, când am deschis, era coadă la intrare”, îşi aminteşte Alin Burcea. Iniţial, clienţii veneau pentru turism intern, în special litoral şi balneo. După trei luni a fost organizată prima excursie în afara ţării, cu autocarul, la Istanbul, preţul fiind de 25 de dolari şi 500 de lei.

    Un an mai târziu au lansat o destinaţie mult mai îndepărtată – China, care a fost primită bine în rândul publicului local. Au urmat Grecia, Egipt, pentru litoral şi circuite, apoi zborul charter spre Antalya, aflată şi astăzi în topul celor mai căutate destinaţii de către turiştii români. „În primul an au fost 2.000 de turişti. Anul trecut, au fost de 12 ori mai mulţi. E cea mai căutată destinaţie pentru vacanţa de vară, iar numărul oraşelor de unde se zboară spre Antalya e în creştere”, notează Burcea. Tot în anii ’90 compania a venit cu ceva nou pe piaţă: vacanţe în ţările unde erau organizate campionatele mondiale de fotbal: SUA, Anglia, Franţa şi Belgia.

    Anual, agenţia organizează peste 600 de zboruri charter către diverse destinaţii din Europa, cu plecare din marile oraşe din România. „În sezonul 2019 am atins 94% grad de ocupare pe cursele charter”, spune Valentina Ene. În prezent businessul deţine 50 de puncte de lucru proprii răspândite atât în Bucureşti, cât şi la nivel naţional, dintre care trei au fost deschise anul trecut, în Capitală, în Miercurea Ciuc şi în Focşani. „Nu sunt un mare fan al deschiderii de birouri fizice, pentru că se trece mult pe online. Probabil în acest an vom mai deschide două”, precizează CEO-ul companiei.

    O nouă tendinţă în rândul românilor este reprezentată, potrivit antreprenorului, de croaziere. „În ultimii ani românii au intrat mult pe croaziere pentru că există şi unele accesibile, la 400-600 de euro. Noi suntem specializaţi mai ales pe croaziere de grup. Vindem şi individual, dar cea de grup are avantajul că are un ghid care stă după tine.” De asemenea, şi zona de ticketing (vânzarea de bilete de avion) spune că este în creştere. 

    Printre noutăţile anului 2020 se numără cursele charter spre Antalya cu plecare din Constanţa, Craiova şi Satu Mare. „Constanţa e lansată prima, merge excepţional, are astăzi un grad de ocupare de 35%, mult peste media pe care o aşteptam la această vreme”, spune Ondina Dobriban, director general al companiei. Spre Antalya compania are în prezent zboruri din 14 oraşe. O altă noutate, tot în Turcia, este reprezentată de cursa din Cluj-Napoca spre Bodrum, de unde se pot vizita, mai departe, staţiunile învecinate Kuşadasi şi Marmaris. Din cursele nou lansate fac parte şi charterele din Târgu-Mureş şi Oradea spre Heraklion şi din Capitală spre Mykonos.

    În paralel cu staţiunile turceşti (Antalya şi Bodrum) şi greceşti (Chania, Heraklion, Corfu, Rodos, Mykonos), din oferta agenţiei pentru 2020 fac parte zboruri charter sau curse regulate spre Spania (Costa Blanca, Costa Brava, Costa del Sol, Palma de Mallorca, Tenerife), Italia (Coasta Amalfitană, Ischia, Sardinia, Sicilia, Toscana), Egipt (Sharm el Sheikh şi Hurghada), Ciprul de Nord şi de Sud, Portugalia (Cascais şi Estoril), Tunisia, Mauritius, Maldive, Seychelles, Indonezia sau Emiratele Arabe Unite.

    Un alt segment important în portofoliul tour operatorului este reprezentat de circuite, compania organizând în prezent în jur de 160 de excursii pe toate continentele, cu plecare din Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi, Sibiu şi Budapesta. Anul acesta agenţia a inclus în ofertă o serie de croaziere în insulele greceşti, Turcia şi Veneţia, dar şi spre destinaţii mai îndepărtate, printre care China (Tibet şi Yangtze), Japonia şi Coreea de Sud, Namibia, Senegal, SUA (Miami), Alaska şi Yukon şi Noua Zeelandă. Circuitele precum cele spre Japonia şi Coreea de Sud, arată, potrivit Ondinei Dobriban, cât de mult „au evoluat preferinţele şi veniturile turiştilor”.

    În ceea ce priveşte unul dintre cei mai importanţi catalizatori ai turismului intern – voucherele de vacanţă – antreprenorul spune că pentru anul acesta ţinteşte venituri de peste 3 milioane de euro numai pe litoral. „Voucherele au fost într-adevăr un impuls puternic pentru vânzarea turismului intern”, spune Burcea. În schimb, zona de incoming încă nu reprezintă un focus pentru autorităţi, susţine executivul. „La incoming facem tot ceea ce se poate pentru o ţară cu un brand foarte slab.” Burcea menţionează, totodată, că pentru a impulsiona acest segment, plănuieşte fuziunea cu o companie de profil din piaţa locală, fără a preciza numele respectivului jucător.

    Potrivit lui, anul trecut au călătorit în România, prin intermediul Paralela 45, în jur de 2.000 de turişti străini, estimările pentru anul acesta vizând un număr de 2.400 de persoane.
    În paralel cu zona de turism, antreprenorul este implicat şi în sectorul imobiliar, unde a investit în achiziţia unor apartamente de vacanţă în staţiunile Neptun, Mamaia şi Predeal. Stil, un hotel de 30 de camere amplasat în Capitală, şi Club Lac Snagov, un complex amplasat pe malul lacului Snagov, format din trei blocuri cu 78 de apartamente, sunt alte două proiecte ale executivului. Construcţia complexului din Snagov, ridicat cu o investiţie de 7 milioane de euro, provenite în mare parte din fonduri proprii, la care s-a adăugat un credit bancar de 1 milion de euro, a început în 2007 şi s-a finalizat anul trecut, între 2009 şi 2013 intrând în conservare, din cauza crizei economice.

  • Un antreprenor din România a început o afacere într-un chioşc. Cum a reuşit ca după un sfert de secol să îl transforme într-un business de 50 de milioane de euro

    „Principala investiţie pe care a făcut-o Casa Auto (parte a Grupului Tester, care se ocupă de businessul auto reprezentând 13 mărci) în anul 2019 este Centrul Tehnic, prima caroserie-vopsitorie robotizată din România şi Europa de Sud-Est. A fost o decizie îndrăzneaţă, în care top managementul Casa Auto m-a încurajat şi în care, pe lângă suma consistentă investită, de 2,5 milioane de euro, procesul tehnologic este total nou – linia de producţie şi roboţii făcând posibilă o calitate ridicată a reparaţiilor într-un timp de cinci ori mai rapid decât într-o tinichigerie clasică”, descrie Bogdan Piţigoi cele mai recente realizări.

    Şeful Tester Grup notează şi că afacerea lucrează cu cei mai reprezentativi asigurători din România, cu o parte dintre ei având încheiate convenţii pentru autoconstatare, ceea ce scurtează mult timpul necesar întocmirii documentaţiei necesare unei reparaţii de tinichigerie-vopsitorie.

    Cum se diferenţiază însă showroomurile Casa Auto de cele ale competitorilor? „Încă din anul 2001 am început să cred în conceptul de showroom multibrand, ceea ce presupune ca showroomurile mai multor mărci să fie în aceeaşi clădire, sub acelaşi acoperiş, dar în acelaşi timp în interiorul lor să păstreze atmosfera şi universul caracteristic fiecărei mărci în parte”, explică Bogdan Piţigoi.
    Şeful Tester Grup speră ca anul 2020 să fie la fel de bun ca şi 2019, atât din punctul de vedere al pieţei auto, cât şi la nivelul întregii economii a României. Cu acest gând, el a bugetat o altă investiţie importantă: primul mall auto din România.

    Acesta va consta într-o clădire pe două etaje cu o suprafaţă desfăşurată de 3.200 mp, în care vor fi amplasate opt dintre mărcile reprezentate de Casa Auto. Clădirea va fi amplasată pe o suprafaţă de teren de 12.000 mp, în apropierea unui showroom multibrand cu alte cinci mărci din portofoliul companiei. „În acelaşi loc avem şi service-uri de reprezentanţă pentru operaţiunile mecanice şi electrice, o spălătorie nouă şi modernă împreună cu un service de ultimă generaţie ce oferă servicii de reglare unghiuri, echilibrare şi schimbare roţi, precum şi un hotel de anvelope”, notează Piţigoi. Pe scurt, spune el, Mallul Casa Auto va oferi clienţilor vânzări, service şi nu numai pentru toate mărcile pe care le reprezintă.

    Piaţa auto locală de astăzi s-a maturizat şi este în echilibru cu potenţialul real al României, crede Bogdan Piţigoi, acesta situându-se în opinia sa în intervalul 150.000-200.000 de maşini noi pe an. Faţă de ultimii ani, el observă o creştere a cererii pentru maşini de clasă medie, tendinţă normală raportată la creşterea clasei sociale medii în România. „Clienţii au un grad mai înalt de cunoaştere a maşinilor şi sunt mult mai hotărâţi referitor la tipul de maşină de care au nevoie”, spune şeful Tester Grup. „De asemenea, ei au cunoştinţe şi aşteptări mari referitoare la service şi, pe bună dreptate, îşi doresc servicii de calitate în toate domeniile.”

    Casa Auto a comercializat în 2019 un număr de 4.000 de maşini, oferind servicii after sales pentru 52.000 de clienţi. În ceea ce priveşte bussinessul imobiliar, un alt segment important pentru grup, au fost prelungite contractele de închiriere pentru clienţi importanţi cum ar fi Oracle, Sonovision, KPMG sau Geberit şi au fost semnate noi contracte de închiriere cu clienţi importanţi precum SCC, Softvision, Buck, Ipsos sau Digitex. „În concluzie, cei doi piloni importanţi ai Grupului Tester (Casa Auto pentru segmentul auto şi Ideo, Centro respectiv Solo Park pentru domeniul real estate) au fost în creştere evidentă de bussiness, ceea ce ne dorim şi pentru anul 2020.”
    Bogdan Piţigoi crede că piaţa locală este „în cea mai fastă perioadă economică a ei şi sunt convins de potenţialul României de a se dezvolta accelerat în continuare”.

  • Fata Morgana a pieţei muncii: săptămâna de lucru de patru zile, posibilă sau imposibilă in România?

    La începutul anului 2020, unul dintre cele mai proeminente subiecte dezbătute în mediul online s-a născut dintr-un fake news care anunţa că noul premier al Finlandei – Sanna Marin, 34 ani – vrea să scurteze săptămâna de lucru la doar 4 zile. Ştirea s-a dovedit a fi falsă în contextul în care Sanna Marin nu a deschis acest subiect din poziţia de premier, ci a participat la o dezbatere pe această temă în august 2019, când era ministrul transporturilor.

    Cu toate acestea, după clarificare, Marin, cel mai tânăr premier din lume şi lider al unei coaliţii de centru-stânga formate din cinci partide, a profitat de oportunitatea de moment şi a anunţat că va deschide o dezbatere publică în Finlanda pe acest subiect, pentru a vedea în ce direcţie se modelează tendinţele din piaţa muncii în acest sens.

    Ea nu este primul politician din regiune care vehiculează ideea unui program de lucru mai scurt, încât suedezii au testat deja varianta unui program de şase ore pe zi în urmă cu câţiva ani. În acest context, ne-am întrebat cât de fezabil ar fi ca România – o ţară cu peste 5 milioane de salariaţi la o populaţie de aproape 20 milioane de locuitori, similar cu numărul de salariaţi din Bulgaria, unde populaţia este însă la jumătate faţă de România – să treacă la o săptămână de lucru de 4 zile sau poate la o zi de lucru de 6 ore.

     „Pe lângă argumente precum îmbunătăţirea productivităţii şi creşterea calităţii vieţii angajaţilor, pentru România introducerea unui program de lucru de 4 zile poate fi una dintre soluţiile care ne-ar ajuta să ieşim din criza forţei de muncă”, răspunde Dan Puică, CEO al companiei BestJobs. Iar îngrijorările legate de criza forţei de muncă sunt valide în continuare, în contextul în care deficitul de forţă de muncă era de 308.000 de persoane pe piaţa locală la începutul anului 2019, potrivit unui studiu realizat de firma de audit şi consultanţă KPMG, comandat de Confederaţia Patronală Concordia. „Însă, pentru ca un asemenea demers să fie fezabil, trebuie parcurs un drum destul de lung: eficientizarea proceselor de lucru, tehnologizarea şi organizarea muncii, schimbări culturale – orientarea pe obiective şi rezultate”, atrage atenţia Puică. Pentru o ţară de dimensiunea României, prima problemă care se ridică atunci când se discută despre reducerea săptămânii de lucru este cea a productivităţii, urmată de problematica produselor sau a serviciilor cu valoare redusă.

    „Cred că mai devreme sau mai târziu se va ajunge acolo, dar trebuie să existe un anumit cadru. La noi sunt câteva probleme despre care trebuie să discutăm, şi anume cea legată de productivitate şi cea legată de faptul că produsele sau serviciile au o valoare relativ scăzută. Se poate întâmpla, dar într-un mediu controlat”, explică Florin Godean, country manager al Adecco România şi Ungaria, liderul pieţei locale de recrutare. Godean susţine perspectiva potrivit căreia modificarea programului de lucru ar putea rezolva măcar parţial criza forţei de muncă din România.

    Subiectul săptămânii de lucru de 4 zile în Finlanda – adus la nivel de dezbatere de noul premier milenial al ţării – a stârnit diverse discuţii în comunităţile online din întreaga lume. Business MAGAZIN a contactat experţi din piaţa muncii pentru a afla răspunsul la întrebarea pe care o pun toţi angajaţii şi angajAtorii: Ar putea românii să lucreze doar 4 zile? 

     „Dacă ne uităm la şomaj, putem vedea că nu mai găseşti foarte uşor candidaţi. Şomajul scade în continuare în anii următori. Când te apropii la nivel european de un nivel al şomajului de circa 2% sau mai rău, trebuie să schimbi ceva în structura pieţei muncii. Reducerea numărului de zile lucrate va permite până la urmă companiilor să îşi acopere nevoia de personal”, spune Florin Godean.

    Dincolo de reducerea numărului de zile lucrate într-o săptămână, modificarea săptămânii de muncă ar putea fi realizată şi prin scurtarea programului zilnic – o soluţie ce ar putea fi mai uşor de implementat, întrucât succesul ei se bazează pe motivarea angajatului să muncească mai eficient.

     „Reducerea numărului de ore dintr-o zi ar fi mai uşor de implementat decât programul de lucru de 4 zile. Practic, pentru angajat, ar fi vorba de creşterea productivităţii: să reuşeşti să termini ce ai de făcut, dar într-un timp mai scurt. Iar dacă ne uităm la statisticile macroeconomice, în România este loc de îmbunătăţire a productivităţii. Pentru angajatori, efortul suplimentar nu ar fi atât de mare, dar ar creşte gradul de motivare şi retenţie al angajaţilor”, crede Dan Puică de la BestJobs.

     În acelaşi timp, şeful Adecco România şi Ungaria consideră că singura abordare realistă în privinţa modificării programului de lucru în România anului 2020 poate fi doar cea sectorială. „Dacă ne gândim la ce se întâmplă astăzi, nu cred că vorbeşte cineva serios când spune că poate reduce programul, pentru că cererea este foarte mare, există contracte şi angajamente pe care companiile trebuie să le ducă la bun sfârşit. Pe de altă parte, trebuie să discutăm despre valoarea produselor. Spre exemplu, una este dacă vorbim de industria de cabluri auto, care au valoare relativ scăzută, şi altfel este când vorbim despre produse hi-tech, unde valoarea este foarte ridicată şi unde nu fac diferenţa 2 ore de lucru în plus sau în minus”, crede Florin Godean de la Adecco.

    Nu este o surpriză că subiectul a pornit din Finlanda, pentru că este una dintre naţiunile care s-au aflat mereu în fruntea inovaţiei în ceea ce priveşte flexibilitatea programului de lucru, începând chiar cu o lege din 1996 care le permitea angajaţilor să îşi ajusteze programul de muncă cu trei ore mai târziu sau mai devreme decât le cere angajatorul. De asemenea, nu ar trebui să fie o surpriză că dezbaterea este întreţinută de un premier din generaţia Millennials – Dan Puică observă că noile generaţii pun mai mult accent pe flexibilitate şi pe timpul liber.

    „În condiţiile în care tinerele generaţii care intră pe piaţa muncii pun tot mai mult accent pe flexibilitatea programului şi pe echilibrul dintre job şi viaţa personală, un program de lucru care le oferă mai mult timp liber poate face diferenţa şi poate creşte numărul celor dispuşi să se angajeze”, notează reprezentantul BestJobs. El oferă ca exemplu exact ţările scandinave, unde anumite companii au implementat deja o săptămână de lucru mai scurtă, fără a aştepta intervenţia statului. „Organizarea muncii pe baza echipelor autonome este larg răspândită şi este o componentă importantă în contextul unui program de lucru de acest tip. Din păcate, România nu stă foarte bine la acest capitol. Se munceşte mult, pe bani puţini şi, de cele mai multe ori, fără vreun obiectiv legat de eficienţă. Observăm, însă, că tot mai multe companii adoptă diferite măsuri legate de programul de lucru al angajaţilor. Cele mai populare sunt programul flexibil şi work from home”, adaugă şeful BestJobs. În acelaşi timp, el spune că „flexibilitatea nu face doar angajaţii mai fericiţi şi mai sănătoşi, ci face şi forţa de muncă mai productivă: 85% dintre firme confirmă faptul că productivitatea lor a crescut datorită unei flexibilităţi mai mari”.

    Florin Godean este de părere şi el că o astfel de modificare ar veni pe filiera companiilor, cu modele importate din afară, urmând ca mai apoi să fie reglementate de statul român. „Nu cred că va interveni ceva reglementat de către statul român. Va apărea probabil ca practică la un moment dat. Poate vorbim de o durată de peste 10 ani până să se întâmple asta. Statul ar putea observa şi să reglementeze până la urmă. Probabil va începe în statele mai micuţe şi mai dezvoltate, unde astfel de experimente se pot testa uşor, fără un impact foarte mare, după care ar putea fi importat de către companii, sau chiar de către industrii întregi”, explică Godean.

     În ceea ce priveşte tendinţele anului 2020 pe piaţa muncii din România, reprezentanţii BestJobs consideră că presiunile pe angajatorii privaţi se reduc – deşi există în continuare un decalaj între salariile de la stat şi cele de la privat – în contextul în care România îşi poate încetini ritmul de creştere economică la sub 3,5%, iar salariile nu vor mai înregistra creşteri de două cifre.
     Mai mult, exportul de personal străin ar putea continua, în timp ce se conturează o tendinţă globală care arată că vechimea în muncă va conta din ce în ce mai puţin.
    „În condiţiile în care continuă tendinţa de îmbătrânire a populaţiei şi valul de emigraţie, toate aceste tendinţe şi lipsa unei strategii publice în ceea ce priveşte criza forţei de muncă vor duce la o intensificare a importului de personal străin pe piaţa locală. În plus, tendinţa globală arată că remuneraţia şi oportunităţile disponibile de promovare sau de schimbare a angajatorului nu mai sunt dictate de vechimea în muncă, ci de competenţele candidatului. Vechimea în muncă va conta din ce în ce mai puţin în decizia de angajare a candidaţilor. Candidatul va fi relevant pe piaţa muncii câtă vreme dovedeşte că deţine competenţe-cheie valorizate pe piaţă, care îl fac angajabil. Mai mult, angajatul îşi va schimba angajatorul îndată ce a dobândit competenţele care au motivat decizia de a lucra în companie”, spune Puică.
    Pe plan internaţional, şi alte ţări sau chiar companii discută sau implementează parţial un program de lucru redus. Spre exemplu, Partidul Laburist din Marea Britanie a anunţat în luna septembrie că dacă va câştiga alegerile va reduce programul de lucru la 32 de ore pe săptămână în următorii zece ani. Totuşi, ei nu au câştigat alegerile. În acelaşi timp, în Franţa, programul standard de lucru este de 35 de ore pe săptămână, redus de la 39 de ore în anul 2000.
    Chiar şi mai multe companii testează acest model în drumul lor spre profitabilitate. Spre exemplu, Perpetual Guardian, o mică firmă din Noua Zeelandă care îi ajută pe clienţi să îşi gestioneze finanţele, a testat un program de lucru de patru zile pe săptămână înainte de a adopta permanent această modificare în noiembrie 2018. Andrew Barnes, CEO-ul companiei, susţine acum că toate companiile ar trebui să lucreze în acest ritm, potrivit Quartz.