BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Cine este româncă responsabilă de rezultatele financiare ale unui business de tehnologie gigant în 16 ţări

    „Gândeşte ca un bărbat, comportă-te ca o femeie. Nu uita că eşti femeie într-o lume «încă» a bărbaţilor”, spus Eliza Irimia, CFO al Stefanini în regiunea EMEA pentru anuarul 105 CELE MAI PUTERNICE FEMEI DIN BUSINESS.

    „Actuala poziţie reprezintă o treaptă importantă în ascensiunea mea profesională. Sunt responsabilă pentru rezultatele financiare a 16 ţări europene, am adus şi centralizat în România întreaga echipă financiară care se ocupă de aceste pieţe, am un job regional de la mine de acasă şi consider asta o mare realizare”, îşi descrie Eliza Irimia responsabilităţile de CEO al companiei cu origini braziliene de servicii IT. Din rolul actual, ea conduce în mod direct o echipă formată din 90 de oameni. CFO-ul Stefanini este doctor în economie şi, anterior, a ocupat funcţii de conducere în cadrul unor companii precum Vodafone România şi KPMG România. De asemenea, a predat la catedra de Finanţe Bănci din cadrul ASE şi a ţinut cursuri de contabilitate la Universitatea Politehnica din Bucureşti. Pentru anul în curs şi-a propus „investiţii în dezvoltarea oamenilor în primul rând, pentru că rezultatele le construim împreună, iar performanţa mea depinde de performanţa lor” şi pentru business îşi doreşte să continue automatizarea proceselor. În opinia sa, într-o afacere femeile se dovedesc a fi mai ambiţioase, mai reziliente şi mai perseverente decât bărbaţii. Totuşi, observă că succesul depinde, de multe ori, de calitatea şi viteza de acţiune, unde bărbaţii par să fie avantajaţi. „Femeile iau în considerare, însă, mai multe detalii şi analizează mai mult. Cred că lumea în care trăim şi complexitatea afacerilor ne impun să avem multe abilităţi, pe care să le folosim în doze diferite, în situaţii diferite. Aici femeile câştigă detaşat, întrucât combină cu măiestrie multe calităţi, sunt mai flexibile şi mai agile”, spune Eliza Irimia. 

    Profilul Elizei Irimia a apărut în anuarul 105 CELE MAI PUTERNICE FEMEI DIN BUSINESS.

  • 105 Cele mai puternice femei din business: Măriuca Talpeş, CEO, Intuitext

    Măriuca Talpeş este una dintre cele mai cunoscute femei din businessul românesc, după ce a construit alături de soţul său compania de soluţii de securitate informatică Bitdefender, un brand românesc cunoscut şi în afara graniţelor. În prezent, activează ca CEO al Intuitext, companie cu activitate în domeniul digitalizării educaţiei şi manualelor şcolare. Este o voce activă pe teme legate de educaţie şi unul dintre autorii iniţiativei Edu Networks, proiect lansat în 2019 care îşi propune să ducă România în top 10 sisteme educaţionale din Europa până în 2030. De altfel, Bitdefender este partener fondator al proiectului care îşi propune să implice 64.000 de elevi din 114 şcoli cu rezultate medii sau slabe unde să schimbe mentalitatea din instituţiile de învăţământ. În cadrul proiectului sunt implicate alte nouă organizaţii, peste 68 de specialişti în educaţie şi peste 50 de mentori din mediul de business. Măriuca Talpeş conduce şi grupul de educaţie din cadrul asociaţiei Romanian Business Leaders şi este iniţiatorul proiectului Merito, de recunoaştere a excelenţei în educaţie şi transformare a meseriei de profesor: „Noi punem în lumina reflectoarelor profesorii români exemplari, pe aceia cărora viitorul României nu le este indiferent. Creştem o echipă care descoperă cadre didactice cu adevărat deosebite, cărora le oferim recunoaştere, o comunitate şi îi premiem”.

    Acest material despre Măriuca Talpeş a apărut în anuarul 105 CELE MAI PUTERNICE FEMEI DIN BUSINESS.

  • Antreprenoarea care a construit de la zero o afacere de milioane de euro şi îşi vinde astăzi produsele fabricate în România în peste 50 de ţări

    „Cred că un lider există în primul rând prin valorile lui şi prin ce poate construi în echipă, poate o femeie este mai sensibilă şi exagerat de responsabilă. Pe plan extern, în relaţiile cu clienţii, m-a ajutat că sunt femeie, am avut un capital de încredere în plus. Veneam dintr-o ţară cu grad mare de risc şi am obţinut totuşi credite de milioane de euro.”

    Doina Cepalis deţine grupul de firme Te-Rox, ce produce scaune auto pentru copii, cea mai mare parte a businessului mergând la export. Scaunul auto pentru copii a purtat-o pe Doina Cepalis din nordul Moldovei în toată lumea: produsele made in Romania ajung astăzi în peste 50 de ţări. Grupul Te-Rox este format din trei companii ce administrează un total de patru unităţi de producţie în trei judeţe, Neamţ, Iaşi şi Botoşani.

    „Dacă sunt întrebată deseori dacă m-a ajutat în business faptul că sunt femeie, pot să spun că o dată m-a ajutat – am plâns, iar poliţia municipiului s-a deschis special pentru mine ca să-mi reînnoiesc buletinul”, spunea anterior Doina Cepalis, despre licitaţia prin care avea să cumpere prima sa fabrică. Ea vrea să lase afacerea moştenire familiei şi a implicat-o deja pe fiica ei în businessul de producţie şi retail online. Conform ZF, anul trecut au existat unele discuţii referitoare la atragerea unui partener minoritar alături de care să continue dezvoltarea grupului, însă fără să cedeze controlul asupra afacerii.

    Profilul Doinei Cepalis a apărut în anuarul 105 MANAGERI DE TOP, publicat în luna martie de Business MAGAZIN.

     

  • Cum să începi o afacere cu 300 de lei şi să ajungi la venituri de peste 1 milion de euro

    Pentru Viorel Piperea, perspectiva unei vieţi „la indigo”, cu o traiectorie prestabilită şi influenţată de părinţi şi societate, nu a fost o opţiune. De aceea, a hotărât să îşi înceapă o carieră influenţată doar de propriile greşeli şi decizii, ca antreprenor. Astăzi, businessul său, început cu o sumă modestă, de 300 de lei, se îndreaptă spre venituri de 1,5 milioane de euro.

    „La acel moment am ştiut că îmi doresc să fiu antreprenor, să îmi pot conduce viaţa după propriile reguli, să fiu stăpânul timpului meu şi să-mi dau voie să fac greşeli, din care să mă ridic, să învăţ şi să merg în continuare”, povesteşte Viorel Piperea, fondatorul companiei de amenajări interioare Elegance Decor, făcând referire la momentul în care a terminat de citit cartea „Rich Dad, Poor Dad” de Robert Kiyosaki, despre care spune că a fost cartea care l-a transformat în antreprenor. „Mi-a schimbat fundamental percepţia asupra banilor, asupra vieţii profesionale şi a itinerarului prestabilit de către părinţii mei – acela de a învăţa excelent, a obţine o slujbă bine plătită, a întemeia o familie, a lua o ipotecă pentru achiziţia unei case şi a munci toată viaţa pentru plata ratelor acesteia, definiţia perfectă a cursei şobolanului, enunţată de Robert Kiyosaki în cartea sa.”

    Ideea fondării businessului i-a venit „din dorinţa de a aduce fericire în casele oamenilor prin sentimentul unic de acasă”, iar studiile din domeniul construcţiilor civile combinate cu informaţiile dobândite în managementul organizaţional „au constituit fundamentul perfect pentru crearea şi dezvoltarea afacerii actuale”, spune antreprenorul.

    A pornit astfel la drum, în 2011, cu doar 300 de lei şi o maşină cumpărată la mâna a doua, primul sediu al noii sale afaceri fiind într-o garsonieră.În 2019, businessul a înregistrat o cifră de afaceri de 1,2 milioane de euro, în creştere cu 37% faţă de anul anterior. Procentual, 70% din venituri sunt acoperite de clienţi de pe segmentul B2B – magazine de profil, răspândite la nivelul întregii ţări, şi 30% de cel B2C. Dacă la începutul acestui an estimările echipei vizau o creştere de 15%, evoluţia vânzărilor din ultimele luni a determinat o schimbare de perspectivă: acum, Piperea se aşteaptă să înregistreze venituri de 1,5 milioane de euro, în creştere cu 25%. 

    Magazinul fizic Elegance Decor, cu o suprafaţă de 80 de metri pătraţi, a fost deschis în 2013, cu o investiţie iniţială de 2.000 de euro, bani folosiţi pentru crearea unui spaţiu de birouri şi o mică zonă de consiliere pentru clienţi. În anul 2016, cu ajutorul unei echipe profesioniste de arhitecţi, a transformat acest birou „într-un showroom elegant de amenajări interioare în care produsele sunt perfect integrate”, iar investiţia pentru această etapă a fost de aproximativ 20.000 de euro. Showroomul companiei este localizat în Bucureşti, în proximitatea parcului Carol.

    Din rândul dificultăţilor întâlnite în parcursul său ca antreprenor, Piperea spune că cea mai mare provocare a reprezentat-o sinergia între activităţile de management corelate şi cele de leadership. „O altă provocare o reprezintă procesul de scalare şi pârghiile prin care poţi operaţionaliza trecerea de la o firmă mică la una de mărime medie, în care urmărirea proceselor şi sistematizarea acestora joacă un rol cheie.”

    În prezent, echipa companiei este alcătuită din 12 angajaţi, împărtiţi în mai multe departamente precum vânzări, marketing, achiziţii şi logistică. „În perioada pandemiei, toată echipa şi-a desfăşurat activitatea de acasă, fapt ce a dus la creşterea eficienţei concomitent cu consolidarea spiritului de echipă, iar comunicarea între departamente a decurs în condiţii optime. Oamenii noştri au dat dovadă de un înalt grad de adaptabilitate în condiţii necunoscute, lucru constatat inclusiv prin vânzările în creştere înregistrate în perioada martie – mai 2020”, spune antreprenorul.

    Anual, businessul înregistrează o medie de 600 de clienţi, dintre care jumătate sunt clienţi persoane fizice, cu vârste cuprinse între 25 şi 55 de ani şi venituri medii spre ridicate, deopotrivă corporatişti, antreprenori şi liberi profesionişti. Procentual, femeile constituie aproximativ 70% din totalul clienţilor B2C. Principalii competitori ai Elegance Decor sunt, potrivit lui Piperea, magazinele de profil, specializate în comercializarea de produse home & deco, precum profiluri decorative de interior şi de faţadă, vopsea decorativă, tapet sau corpuri de iluminat.

    Portofoliul companiei cuprinde aproximativ 12.000 de produse şi, dacă înainte de pandemie cele mai căutate articole erau profilele decorative de interior şi cele de faţadă, în ultimele luni preferinţele clienţilor au vizat şi alte segmente: în paralel cu articolele din categoria de profile decorative de interior (plinte, cornişe pentru tavan, ancadramente), o creştere s-a putut observa şi pe categoriile de tapet, fototapet, panouri decorative 3D din diferite materiale (licheni, muşchi, lemn, trestie de zahăr) şi corpuri de iluminat.

    Cele mai mari vânzări au fost înregistrate în a doua jumătate a lunii aprilie, când valoarea coşului mediu a crescut cu aproximativ 30% faţă de o perioadă obişnuită, de la 500 la 650 de lei, iar din totalul comenzilor efectuate pe site-ul companiei, jumătate au fost plasate de clienţi noi, care „fac parte din categoria de public ce obişnuia să efectueze majoritatea achiziţiilor în magazinele fizice”. O evoluţie la fel de importantă a fost înregistrată de platforma online, unde vânzările au crescut cu 50% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

    Una din tendinţele remarcate de Piperea în ultimele luni este o preocupare mai mare şi alocarea unui timp mai îndelungat amenajării spaţiului de locuit şi a celui de lucru, dar şi faptul că în această perioadă 80% dintre comenzi au fost plătite cu cardul.

    În ceea ce priveşte bugetele planificate pentru următoarea perioadă, antreprenorul spune că momentan este precaut în iniţierea unor noi investiţii, pe fondul impactului „greu de estimat, cu efect întârziat, atât la nivel naţional cât şi internaţional” al pandemiei. Pentru anul acesta, investiţiile reajustate se ridică la aproximativ 50.000 de euro, sume ce vor fi preponderent investite în implementarea ERP-ului (sistemul de planificare a resurselor) companiei, demarat în 2019 şi pus pe pauză din cauza schimbărilor survenite în ultimele trei luni, precum şi în dezvoltarea echipei, a magazinului online şi „popularea acestuia cu mai multe game de produse destinate amenajărilor interioare”.

    În opinia lui Piperea, perioada aceasta a reprezentat un bun catalizator, care l-a ghidat în a face trecerea de la un stil de management directiv către unul participativ, centrarea fiind pe omogenizarea echipei precum şi pe susţinerea şi punerea în practică a ideilor venite în urma sesiunilor de brainstorming. „În perioada pandemiei mi s-a întărit convingerea că investiţia în online este un business sigur şi de viitor, cu potenţial mare de a depăşi în curând retailul tradiţional”, încheie el.

  • Un start-up din Sibiu ar putea să devină următorul UiPath. Care este povestea acestuia şi cum ar putea ajunge următorul unicorn al României

    Pe 8 februarie 2021, în jurul orei 13:10, valorea de piaţă a monedei digitale ELGD, lansată de sibienii de la Elrond Network pe blockchainul propriu, a spart pragul de 3 miliarde de dolari, un maxim istoric, arată datele agregate de ZF.

    Într-un articol din 2020 despre evoluţia companiei Business MAGAZIN anticipa evoluţia companiei. Iată povestea acesteia, aşa cum a fost redată aceasta la momentul realizării acestui articol. 

    Poate România să dea industriei globale de tehnologie doi unicorni? Un grup de antreprenori şi programatori locali crede că povestea spectaculoasă a UiPath este, într-un fel, repetabilă. Ambiţia, munca şi încrederea puternică într-o idee pot duce la lansarea, din Sibiu, a unei revoluţii globale într-una dintre cele mai la modă tehnologii ale momentului – blockchain. 

    Tehnologia dezvoltată la Sibiu, pe care investitori locali şi internaţionali au pariat deja milioane de dolari, ar putea avea impactul pe care l-a avut pe piaţa de internet trecerea de la conexiunile prin dial-up la fibra optică, susţin membrii echipei Elrond.

    „Elrond este o tehnologie de blockchain construită de la zero, ca să aducă o îmbunătăţire de 1.000 de ori în capacitate de procesare, viteză de procesare şi cost. Cea mai bună analogie este tranziţia de la dial-up la broadband, pe care noi am văzut-o în era internetului şi pe care în momentul de faţă încercăm să o aducem în domeniul blockchain. 

    Am lucrat la tehnologia aceasta aproape trei ani şi în sfârşit suntem pregătiţi să aducem tehnologia în piaţă“, a declarat Beniamin Mincu, fondator şi CEO al Elrond Network, în cadrul emisiunii ZF IT Generation. Povestea Elrond a început în 2017, când fraţii Beniamin şi Lucian Mincu alături de antreprenorul Lucian Todea (cunoscut pentru proiecte precum ITNT, SmartBill, TypingDNA) au format o echipă puternică de specialişti în noile tehnologii.

    „Am adunat o echipă de oameni excepţional de talentaţi, şi foarte, foarte muncitori. Fiecare au venit cu un background de la companii importante din tehnologie, cum ar fi Microsoft, Google, IBM şi altele. Membri ai echipei au doctorate în computer science, inteligenţă artificială şi premii prestigioase la diferite competiţii de matematică, inteligenţă artificială şi alte domenii de genul acesta. Ce cred că a făcut o diferenţă enormă este că noi toţi am muncit într-un fel în care nu se munceşte în mod normal. Încercând să aducem tehnologia aceasta în piaţă, ne-am reinventat de foarte multe ori, şi am ajuns la nişte rezultate care

    într-adevăr par incredibile dacă te gândeşti că Sibiul este un oraş cu 150.000 de locuitori. Cred că lecţia este că oriunde ai fi în lume, dacă găseşti o echipă de oameni alături de care să poţi crede într-o idee foarte puternică, şi o poţi într-adevăr construi, nu cred că există obstacole peste care să nu poţi trece sau probleme pe care să nu le poţi rezolva”, a punctat el.
    În prezent, Elrond Network a devenit unul dintre cele mai urmărite proiecte hi-tech generate în România, în condiţiile în care lansarea noii tehnologii blockchain dezvoltate de compania locală, ce promite costuri mai mici şi performanţe de 1.000 de ori mai bune decât Bitcoin sau Ethereum, ar putea revoluţiona întreaga industrie la nivel global.

    „Practic încă de când am început să construim tehnologia am căutat o îmbunătăţire care să rezolve această problemă a capacităţii de procesare, pentru că în timp ce Bitcoin şi Ethereum au venit cu inovaţii extrem de interesante, ele suferă de o problemă care le limitează adopţia în mod semnificativ. Această problemă este în esenţă capacitatea de procesare. Bitcoin poate procesa în momentul de faţă undeva la 7 tranzacţii pe secundă, iar Ethereum undeva la 15 tranzacţii pe secundă. Prin comparaţie cu acestea, Elrond începe cu o capacitate de procesare de 10.000 de tranzacţii pe secundă, iar acest lucru redefineşte complet jocul şi ce se poate construi pe un blockchain.

    În momentul în care încerci să te gândeşti care sunt necesităţile pentru a construi, un sistem global financiar care să poată funcţiona la viteza internetului, îţi dai seama foarte rapid că pe Bitcoin nu ai putea construi niciodată aşa ceva, şi nici pe Ethereum. Tocmai din această cauză nu cred că lucrurile se pot îmbunătăţi pentru Bitcoin şi Ethereum în timp util, iar din acest motiv am construit Elrond. Atunci când tehnologia va fi lansată, vom putea să construim chiar noi nişte aplicaţii care permit transferul de valoare între oricine, la orice oră, oriunde în lume şi la un cost de poate 100 de ori mai mic decât alternativele existente în momentul de faţă“, a explicat Beniamin Mincu.

    Tehnologia dezvoltată de Elrond Networks a primit deja validarea din partea investitorilor, compania obţinând până acum finanţări de peste 5 milioane de dolari. La început însă, fraţii Mincu şi Lucian Todea au finanţat proiectul din fonduri proprii, iar apoi, la circa un an şi jumătate, cei doi au reuşit să obţină şi primele finanţări.

    „După un an şi jumătate în care tot proiectul a fost finanţat din bani proprii, am avut două runde de finanţare: una de 1,9 milioane de dolari de la câţiva investitori gobali – Binance, braţul investiţional de la cel mai important exchange de criptomonede din lume, Electric Capital, unul dintre cele mai importante fonduri de blockchain din Silicon Valley, NGC Partners, un fond din Asia, Maven 11, din Europa, şi Woodstock Fund, un fond din India. Între aceste fonduri am avut şi foarte mulţi investitori globali mai mici. O a doua rundă de finanţare am avut-o chiar pe Binance, de unde am ridicat suma de 3,25 milioane de dolari”, a relatat el.
    În companie au intrat şi mai mulţi investitori locali, a adăugat fondatorul Elrond, fără a oferi detalii. „Avem o comunitate foarte activă de oameni din România, care au investit diferite sume şi care ne-au susţinut de-a lungul timpului şi s-au implicat în împărtăşirea mesajului atunci când se întâmplau evenimente sau lucruri importante. Ne bucurăm de suportul lor şi credem în acelaşi timp că au înţeles nişte lucruri foarte importante.

    Dacă ne uităm în viitor, este clar că tehnologia blockchain nu doar că nu va dispărea, ci împreună cu criptomonedele tehnologia va deveni tot mai folosită şi mai utilă în economie. Prin urmare, cred că este o decizie foarte înţeleaptă ca fiecare om care deţine o anumită avere, să aibă un procent stocat în această tehnologie, la fel cum l-ar stoca în aur sau într-un material extrem de promiţător, ce aduce nişte proprietăţi care erau imposibile până acum câţiva ani“.
    Evaluarea actuală a companiei Elrond Networks se ridică la circa 30 milioane de dolari, iar aceasta ar putea exploda după lansarea tehnologiei pe piaţă. 

    „Avantajul nostru este că suntem listaţi pe una dintre cele mai mari burse de cripto din lume, şi suntem foarte, foarte la început. Aş spune că nu suntem nici măcar la 1% din ce pot deveni lucrurile odată ce lansăm, ajungem în piaţă, şi livrăm ce ne-am propus“, a subliniat el.
    În prezent, fondatorii Elrond Networks se pregătesc pentru noi runde pentru a accelera expansiunea. „În momentul de faţă ne pregătim de lansarea oficială şi sunt convins că după lansare, pentru a mări viteza de creştere, vom mai avea şi alte runde de finanţare. Cererea există din multe părţi. Pentru asta ne pregătim pas cu pas. Nu cred că banii vor fi problema în perioada următoare, este doar o chestiune de focus”, a punctat Beniamin Mincu.
    Ce se va putea face însă cu ajutorul tehnologiei dezvoltate de Elrond? „Prima şi cea mai clară utilitate considerăm că va fi transferul de bani, sau plăţile. În esenţă, cu tehnologia Elrond atât reţeaua, cât şi aplicaţia îţi vor permite să faci transfer de bani, oriunde în lume, aproape instantaneu, şi la un cost de 100 de ori mai mic. Toate acestea la orice oră a zilei. În momentul în care poţi să faci acest lucru, vom observa o schimbare similară cu cea de la poşta normală la poşta electronică. Sau de la telefoane la Skype / Zoom. Odată ce vei putea face lucrurile acestea, o să simţi că nu prea mai ai nevoie de altceva, pentru că totul este foarte simplu şi plăteşti un preţ nesemnificativ în comparaţie cu ce plăteai înainte”, a explicat el.

    Start-up-ul ţinteşte să atragă un milion de utilizatori în decembrie pentru aplicaţia pe care o va lansa în curând. „De acolo cred că vom putea creşte mai rapid ca aproape orice companie din acest domeniu, tocmai fiindcă simplificăm lucrurile atât de mult. Foarte mult din fricţiunea adopţiei din acest domeniu ţine de complexitatea cu care domeniul vine. În momentul în care această complexitate dispare pur şi simplu, iar omul observă utilitatea clară şi imediată, există nişte elemente care ne poziţionează pentru o adopţie foarte, foarte rapidă. Sunt convins că Elrond va stabili nişte recorduri în ce se poate construi şi cât de rapid poate creşte o companie. În mod deosebit următorii 3-5 ani cred că vor fi explozivi pentru creşterea Elrond”, a conchis el încrezător.  

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF împreună cu Banca Transilvania şi casa de avocatură Stratulat & Albulescu, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. În cadrul emisiunii sunt invitaţi şi antreprenori sau investitori care îşi povestesc experienţa în business şi dau sfaturi start-up-urilor.Tazz by eMAG

    Tazz by eMAG

    Ce face? Platformă online dedicată livrărilor rapide de produse pentru casă
    Finanţare primită până acum: un milion euro
    Număr actual de utilizatori: 250.000
    Ţintă număr de utilizatori 2020: 500.000
    Creştere venituri în perioada ianuarie-mai 2020: 400%
    Invitat: Alin Şerban, CEO Tazz by eMAGPriceFlux

    PriceFlux

    Ce face? Platformă software pentru monitorizarea automată a preţurilor concurenţei
    Venituri 2019: 120.000 euro
    Ţintă venituri 2020: 240.000 euro
    Număr actual de clienţi: 14
    Ţintă număr de clienţi 2020: 30
    Invitat: Mihai Bisnel, cofondator al PriceFlux

  • Cum va arăta piaţa imobiliară în viitor?

    „Venim dintr-un mediu convenţional de muncă, dar am realizat în această perioadă că şi remote working-ul poate fi o opţiune în viitor. Putem să lucrăm de acasă mai mult – câteodată acest lucru îţi oferă avantaje în termeni de concentrare, iar acesta a fost un lucru bun, dar uitându-mă în viitor cred că munca de birou nu este opţională pentru mine, fiind o persoană care crede în contactul vizual. Pe de altă parte, poate nu avem nevoie să mergem la fel de mult la birou ca înainte, ci doar când trebuie”, îşi descrie perspectiva asupra viitorului muncii Ali Çapa, într-o ediţie recentă a emisiunii Viaţă de corporatist.

    El este director general al TC Capital, companie de investiţii şi dezvoltare de proprietăţi, prin intermediul căreia administrează proiectul de clădiri de birouri Hyperion Towers. Complexul este fostul Twin Towers Barba Center, situat pe bulevardul Pipera, care a fost achiziţionat în 2017, iar investiţia în lucrările de renovare pentru cele două clădiri se ridică la 14 milioane euro.„Înainte de pandemie era business as usual: totul era foarte promiţător din punctul de vedere al dezvoltării economice, ne bucuram doar de veşti bune, deşi aveam rezerve referitoare la cât de mult poate să continue acest progres economic.

    Apoi a venit pandamia şi totul s-a oprit. A fost dificil să ne adaptăm, uitându-ne la viitor există multă incertitudine, există multe scenarii posibile până la găsirea unui leac împotriva acestei boli”, descrie Çapa modul în care percepea lucurile anterior pandemiei, când existau doar motive de optimism. El spune că şi-a păstrat optimismul şi acum, în contextul în care crede că golul creat în activitatea economică locală şi globală va putea fi umplut de ajutoarele acordate de băncile centrale sau de guvernele ţărilor. „Viitorul devine mai în ceaţă dacă luăm în calcul o nouă închidere în toamnă  – nu ştiu cât ar mai putea îndura economia”, adaugă însă el. 

    Prin prisma domeniului în care activează, observă că semnalele sunt mai degrabă pozitive – clienţii nu şi-au încetat contractele aflate în derulare – ci mai degrabă le-au amânat: „Agreasem anterior vânzări în valoare de 4 milioane de euro, respectiv 20% din ce aveam la vânzare, o parte dintre aceste proiecte continuă, iar altele,  fiindcă necesitau şi o finanţare bancară, aşteaptă ca situaţia să se clarifice; partea bună este că nimeni nu ne-a dat un răspuns negativ până acum”.
    Din acest punct de vedere, spune că observă mai mult optimism în piaţă decât în situaţia crizei financiare din 2008-2009. În ceea ce priveşte închirierile, spune că nu au fost iniţiate noi tranzacţii în această zonă de business din cauza lipsei de mobilitate din ultimele luni, în special în ceea ce priveşte închirierea spaţiilor de birouri.

    „Oamenii vor să vadă cu ochii lor ceea ce închiriază sau cumpără; contractele vechi de închiriere au continuat, au existat însă câteva amânări de plată a acestora, am fost deschişi la discuţii; cred că este nevoie de empatie între proprietarii de businessuri.”

    Comparând criza actuală cu criza din 2008, Ali Çapa observă că acum guvernele au reacţionat foarte rapid şi băncile au fost mai deschise să-şi ofere ajutorul – poate şi datorită faptului că guvernele au intervenit şi în modul în care băncile îşi pot ajuta clienţii. „Aşadar nu există aceeaşi presiune pe care am avut-o în criza financiară din 2008 – desigur, luând în calcul că lucrurile vor reveni la normal în viitor. Aceasta a fost o mare schimbare, toţi şi-au adus contribuţiile foarte uşor, factorii decizionali au luat deciziile în câteva zile, nu în câţiva ani, mediul de business a fost ajutat de aceste intervenţii. Sunt destul de mulţumit de cum în toată lumea, inclusiv în România, guvernele au acţionat.

    Desigur, fiecare guvern ia măsuri în funcţie de propriile posibilităţi, dar cred că în România au făcut cât de mult au putut – aceasta este principala diferenţă faţă de criza anterioară.” În ceea ce priveşte asemănările cu criza financiară – observă că a existat o perioadă de inactivitate, la fel ca şi atunci, în care nimic nu s-a întâmplat. „A fost un fel de îngheţ în piaţă în care oamenii nu au mai cumpărat apartamente, nu au mai făcut tranzacţii etc.; dar, desigur, această inactivitate s-a întins pentru o perioadă foarte lungă la criza anterioară, iar acum această inactivitate se va încheia”, crede Ali Çapa.
    În ceea ce priveşte preţurile, el crede că acestea nu vor scădea foarte mult în piaţa imobiliară.

    „Nu a mai fost o bulă în România de mult timp, de la corecţia din 2008, nivelul preţurilor nu a ajuns atât de departe; pe piaţa de birouri la fel, datorită ofertei existente pe piaţă, nu au crescut atât de mult preţurile cum se întâmplase înainte de 2008. Cred că efectul asupra preţurilor nu va fi atât de mare, iar dacă ne gândim la piaţa rezidenţială – avem Cosmopolis, unde suntem parteneri  – vedem că preţul are un yield de 7% la chirie, cât de jos ar putea merge preţurile ca să fie totuşi profitabile aceste investiţii?

    Cred că nu există o bulă a activelor şi nu îmi fac griji în ceea ce priveşte preţurile.”
    De asemenea, Ali Çapa este de părere că nu vor exista schimbări majore ale comportamentului oamenilor, care să influenţeze foarte mult piaţa imobiliară. „Se vorbeşte despre schimbări radicale în comportamentul oamenilor, cu care eu nu sunt de acord – cred că stilul convenţional de a merge la birou, interacţionând personal cu colegii, nu va muri.

    Desigur, orele vor deveni mai flexibile, multe companii vor lua în calcul să închirieze mai puţin spaţiu văzând că nu toată lumea trebuie să vină la birou tot timpul şi să fie prezentă acolo de la 9 la 6, nevoile companiilor se vor micşora, dar nu văd o trecere radicală la biroul de acasă, asta fiindcă nu cred că este în natura umană ca ei să stea atât de mult acasă. Va exista o reevaluare referitoare la cât de mult spaţiu vor avea nevoie oamenii, dar nu cred că aceasta va lovi dramatic în piaţa birourilor.” Omul de afaceri crede însă că vor exista totuşi câteva schimbări, printre care închirierea unor spaţii mai mici de către companii, dezvoltarea unor proiecte care să permită acest lucru – „Cred că va exista o tendinţă de micşorare a nevoii de spaţiu de birouri”.

    De asemenea, crede că se vor impune anumite limite – prin reglementare – referitoare la suprafeţele alocate fiecărui angajat într-un spaţiu de birouri: „Cred că distanţarea socială va fi aici în următorii ani – nu cred că va dispărea prea curând; cred că spaţiile de birouri nu vor mai fi atât de aglomerate în acest context.”

    Pe segmentul rezidenţial, oamenii vor realiza că au nevoie de mai mult spaţiu în casele lor, în contextul în care spaţiile rezidenţiale din România, ale apartamentelor de două camere de pildă, sunt mult mai mici comparativ cu alte ţări. „Cred că acum realizează că au nevoie de mai mult spaţiu, poate şi de mai mult spaţiu pe balcon; chiar şi dacă vor să stea în oraş, vor vrea să aibă mai mult spaţiu, iar în timp, dezvoltatorii va trebui să se muleze pe aceste nevoi. Desigur, foarte important este ca guvernul să încurajeze acest lucru.

    Motivul pentru dezvoltările rezidenţiale cu spaţii atât de reduse este acordarea unui TVA redus pentru locuinţele cu suprafeţe mai mici de 100 mp, cât şi a programului Prima Casă”, explică Ali Çapa. Astfel, atunci când un dezvoltator face un proiect, ia în calcul acest lucru. „Practic toată lumea creează spaţii pe care oamenii pot să le cumpere. Pentru cei care cumpără locuinţe în scop investiţional, este mai uşor să închirieze spaţii mai mici.”

    În încheierea discuţiei, el le recomandă clienţilor, posibililor clienţi şi parteneri şi colegi de business: „Să se gândească de două ori înainte să ia anumite decizii de business, dar să nu ia aceste decizii într-un mod complet pesimist – nu cred că lucrurile se vor înrăutăţi, ci vor deveni din ce în ce mai bune. Cred că trebuie să se gândească de două ori la deciziile pe care urmează să le ia”.

  • Business MAGAZIN lansează o nouă ediţie a anuarului 100 TINERI MANAGERI DE TOP, cea cu numărul 15, care va duce numărul total al managerilor şi antreprenorilor incluşi în catalog la 1.500.

    CIFRĂ DE AFACERI: 2005 – 1 mil. dolari
    ESTIMARE 2006: 2 mil. dolari
    NUMĂR DE VIZITATORI: 1,5 milioane
    NUMĂR DE ANGAJAŢI: 65
    NUMĂR DE SITE-URI: 19

    Călin Fusu

    În 2006 – 31 de ani Conducea în urmă cu 14 ani platforma de recrutare BestJobs.

    2020 – 46 de ani, în prezent, deţine în continuare BestJobs şi, sub umbrela Neogen Capital, este implicat în mai multe businessuri din tehnologie. Printre ultimele investiţii realizate de Neogen Capital se numără platforma de carsharing CityLink şi platforma de automatizare a proceselor (Robotic Process Automation – RPA) dezvoltată de start-up-ul local MissionCritical.

    „Tinerii manageri din corporaţii sau care conduc businessuri proprii sunt foarte efervescenţi şi dinamici, au mereu multe idei şi vor sĂ le pună pe toate în aplicare cât mai repede, imediat. De multe ori, această efervescenţă poate fi o problemă, pentru că mulţi uită de unde au pornit şi care este drumul lor, iar lipsa de concentrare, de răbdare şi de înţelegere că resursele sunt limitate le afectează şansele să reuşească.”

  • Viitorul sună tot mai rău pentu angajaţi. Mai multe companii vor să folosească un sistem în care să îşi monitorizeze tot timpul angajaţii, chiar şi când lucrează de acasă

    De câte ori vă opriţi pentru o gustare, pentru a vă plăti facturile sau, poate, într-o zi mai relaxată, să urmăriţi ultimul episod din serialul preferat pot fi informaţii la îndemâna oricărui angajator. În Marea Britanie se vorbeşte deja despre tehnologii de recunoaştere facială care să identifice orice moment în care angajatul nu se află în faţa laptopului, dar nici şefii din România nu sunt în totalitate „relaxaţi” când vine vorba de munca la domiciliu a colegilor lor. 

    Firma de consultanţă şi audit PwC a stârnit critici în presa internaţională din cauza dezvoltării unui software de monitorizare a angajaţilor din City-ul londonez care lucrează de acasă. Potrivit The Times, patru bănci de investiţii şi o companie de administrare de active discută cu firma în legătură cu adoptarea noii aplicaţii, care, prin intermediul tehnologiei de recunoaştere facilă, ar putea să monitorizeze câte pauze de gustări – sau chiar şi de toaletă – îşi iau angajaţii.

    Aplicaţia, descrisă iniţial în publicaţia Financial News, ar avea ca scop întrunirea standardelor de compliance referitoare la angajaţii care lucrează de acasă. Totuşi, criticile stârnite de aceasta se leagă de intruziunea în viaţa privată a angajaţilor – această tehnologie fiind asociată cu un Big Brother al vremurilor moderne.
    PwC esta una dintre cele mai mari companii de consultanţă şi audit – aşa numitele „Big Four” – iar paşii făcuţi de aceasta ar putea genera o adevărată revoluţie în direcţia monitorizării angajaţilor care lucrează în regim remote.
    Cum stau lucrurile în România?

    Potrivit informaţiilor acordate anterior într-un interviu publicat în varianta digitală a Business MAGAZIN de avocaţii Alexandra Dunăreanu şi Alexandru Moraru, care lucrează pentru casa de avocatură Filip&Company, în România angajatorii au atât dreptul, cât şi obligaţia de a monitoriza activitatea salariaţilor care lucrează de acasă în această perioadă. Potrivit legii, fiecare angajator trebuie să ţină o evidenţă a orelor de muncă prestate zilnic de către salariaţi, pentru a o pune la dispoziţia inspectorilor de muncă în eventualitatea unui control. Omisiunea de a ţine această evidenţă poate atrage amendarea angajatorului cu până la 3.000 de lei.

    „În contextul actual, în care majoritatea angajaţilor lucrează de acasă, devine incidentă legislaţia privind telemunca, situaţie în care o monitorizare legală va avea de asemenea în vedere şi dreptul angajatorilor de a verifica activitatea salariaţilor (i.e., telesalariaţilor), în condiţiile stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă sau regulamentul intern”, spuneau avocaţii în perioda stării de urgenţă.

    Monitorizarea angajaţilor poate fi văzută şi ca o activitate aflată în strânsă legătură cu îndeplinirea obligaţiei angajatorilor de a verifica şi întreţine echipamentele de muncă necesare telemuncii (de exemplu, laptopurile puse la dispoziţia angajaţilor), dar şi a verificării respectării de către angajaţi a anumitor reguli existente la nivelul companiei. În acest context, monitorizarea ar putea viza inclusiv activitatea efectuată de telesalariaţi prin intermediul acestor echipamente şi modalitatea de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu, observau ei.

    Pe de altă parte, monitorizarea telesalariaţilor trebuie privită şi din perspectiva protecţiei datelor cu caracter personal, fiind susceptibilă a atrage responsabilităţi şi provocări suplimentare pentru angajatori, deoarece poate genera riscuri semnificative privind confidenţialitatea telesalariaţilor dacă activităţile de monitorizare sunt excesive în raport de drepturile şi libertăţile lor sau nu sunt susţinute de existenţa unui interes de afaceri legitim, echilibrat, motivat şi proporţional.

    „Angajatorii trebuie să respecte principiile cheie prevăzute de regulamentul general privind protecţia datelor (RGPD) referitoare la prelucrarea datelor salariaţilor în mod legal, echitabil şi transparent cu asigurarea integrităţii, exactităţii şi confidenţialităţii datelor, precum şi colectarea acestora cu respectarea principiilor limitării legate de scop, stocare şi reducerii la minimum a datelor, cu respectarea dreptului salariaţilor la viaţă privată şi de familie. Anterior desfăşurării activităţilor de prelucrare, angajatorii  va trebui să efectueze un test de echilibru prin care să documenteze faptul că respectivele prelucrări se află în echilibru cu drepturile şi libertăţile angajaţilor şi că nu sunt în măsură a reprezenta o încălcare a acestora”, precizează avocaţii.

    Silviu Stahie, specialist în securitate informatică la Bitdefender, observă şi el că angajaţii pot fi monitorizaţi de companii, iar acest lucru este perfect legal.
    Cum se face însă, mai exact, monitorizarea angajaţilor prin dispozitivele de serviciu?

    „Angajatorii pot folosi metode proprii de monitorizare a angajaţilor, precum aplicaţiile software dedicate sau chiar prin corelarea activităţii cu orele de program – de exemplu, când s-au conectat calculatoarele la serverul VPN al companiei, când s-au trimis e-mailuri sau când şi cum au fost folosite aplicaţiile de business.”

    De cele mai multe ori, conectarea la reţeaua companiei se face printr-un serviciu VPN aprobat şi agreat. O astfel de soluţie de VPN oferă acces la resursele companiei, dar e posibil ca nu tot traficul generat să fie rutat prin reţeaua companiei.  „Este de reţinut că un serviciu VPN nu anonimizează traficul între angajat şi companie, ci doar asigură un coridor sigur de comunicare între cei doi. În general, în funcţie de profilul companiei, o problemă mult mai stresantă decât timpul petrecut de angajaţi lucrând de acasă sau activitatea lor efectivă este securitatea infrastructurii”, crede specialistul în securitate informatică.

    Componenta de securitate a datelor e abordată în general prin instalarea unor instrumente specifice, gestionate de la distanţă de echipele de IT. Soluţiile de securitate pentru mediul business protejează laptopurile companiilor de atacuri malware, de spam şi phishing. Soluţiile de protecţie a datelor şi soluţiile de criptare protejează informaţiile companiei în eventualitatea distrugerii sau pierderii sistemului. „Un exemplu simplu ilustrează riscurile la care îşi supun companiile angajaţii. După ce o persoană îşi termină activitatea profesională, foloseşte laptopul de la serviciu pentru a verifica e-mailul propriu şi deschide un mesaj cu malware care infectează sistemul. Acum, potenţialii atacatori pot folosi sistemul compromis pentru infiltrarea în reţeaua companiei”, explică el un scenariu prin care datele companiei pot fi puse în pericol.

    Adrian Dinu, fondator al firmei axate pe pontaj electronic, control acces wireless şi monitorizare de active la distanţă Creasoft, oferea într-un interviu anterior exemplul firmelor de IT, în care era o practică obişnuită ca angajaţii să lucreze acasă o zi pe săptămână chiar şi înainte de contextul pandemic. În cadrul acestui program, verificarea angajaţilor care lucrau de acasă se făcea prin sondaj: „Şeful unui departament îi suna prin sondaj pe angajaţi, organiza conferinţe audio sau la anumite ore, în încercarea de a afla dacă angajaţii sunt măcar acasă şi implicit dacă măcar pe perioada conferinţei/apelului deschid proiectele la care lucrau ca să prezinte date despre evoluţia muncii lor”.

    De asemenea, în situaţia unora dintre ei, se cereau şi rapoarte de activitate, în care angajatul completa ceea ce a lucrat. „Cam acesta erau mijloacele de control, limitate la timpul managerului, care mai avea şi el şi alte sarcini.
    Au existat însă şi companii care implementau altfel de modalităţi de monitorizare: „Au existat şi companii care implementau programe de monitorizare de activitate pe PC, fără pontaj, mai degrabă de semispionaj, în sensul că se instalau aceste aplicaţii de către administratorii de reţea pe PC-urile angajatorilor, de obicei fără să fie informaţi angajaţii. Acest tip de aplicaţii de monitorizare se intercalau între aplicaţiile care pornesc odată cu PC-ul şi se efectua un transfer de date netransparent la o bază de date, din care rezultau anumite rapoarte legate de ce a scris sau ce a butonat angajatul, pe ce site-uri a navigat, la ce film s-a uitat, dacă a copiat vreun fişier, dacă a trimis pe e-mail vreun fişier de pe un black list etc.”, observă Adrian Dinu.

    Creasoft a dezvoltat o aplicaţie de monitorizare care permite angajatului să ştie când este monitorizat de angajator. „Transparenţa este dată şi de faptul că angajatorul face cunoscut angajatului care sunt acele activităţi pe PC (de divertisment de exemplu) care nu vor intra în calculul orelor pontate. Scopul nu este de a-l prinde pe angajat cu lecţia neînvăţată. Rezultatul muncii este însă cel care contează pentru fiecare angajator, aşa că cei care nu performau înainte de această schimbare nu vor fi cei care vor aduce cele mai multe rezultate nici acum, indiferent de cât de multe ore vor ponta, dar vor fi forţaţi să lucreze un minim necesar. Cum, de altfel, există angajaţi care sunt performanţi într-un timp mult mai scurt şi apoi se pot uita la Netflix”, descrie el raţiunea aplicaţiei companiei sale.

    În ceea ce priveşte bugetele direcţionate de companie în acest tip de produse, Adrian Dinu spune că preţurile pentru licenţa software în condiţiile situaţiei de urgenţă în care ne aflăm sunt de 0,5 euro/lună/angajat timp de minimum două luni sau până la încheierea stării de urgenţă. Or, bugetul alocat de companii în această direcţie nu este unul consistent: la un număr mediu de 200 de angajaţi/companie, efortul financiar al unei companii va fi de
    100 de euro/lună, sumă care include şi TVA.

  • Cui îi este frică de taxa pe avere?

    Bernie Sanders, fost candidat la preşedinţia SUA, se autodescrie ca socialist democrat. Printre măsurile extreme propuse de el se numără taxarea celor mai bogaţi americani. Elizabeth Warren, de asemenea fostă candidată la preşedinţia SUA, a propus şi ea impozitarea capitalului miliardarilor, dar îmbrăţişează fără rezerve şi piaţa liberă. Jamie Dimon, executivul puternicei bănci americane JPMorgan Chase, a descris-o pe Warren ca fiind un politician care-i „denigrează pe oamenii de succes”.

    Şi Sanders, şi Warren au renunţat în cele din urmă la candidatură în această primăvară, având rezultate prea slabe. Dar între timp s-a stârnit furtuna economică produsă de pandemia de COVID-19, s-a instalat o recesiune soră cu marea depresiune economică, milioane de americani au rămas în doar câteva săptămâni fără loc de muncă, acutizând o inegalitate a distribuirii avuţiei ţării care schimbase deja radical peisajul politic al Americii. Au venit apoi cele mai mari proteste sociale din ultimii 50 de ani, care s-au răspândit rapid în alte ţări, inclusiv din Europa.

    Odată cu aceste probleme au revenit în forţă dezbaterile privind introducerea taxei pe averile celor mai bogaţi. Ar fi o soluţie pentru diminuarea inegalităţilor. Dar şi pentru susţinerea guvernului în faţa cheltuielilor uriaşe pe care le implică lupta contra şocurilor economice cauzate de pandemie. La fel de în forţă a revenit şi opoziţia. Pe Dimon îl cunoaşte toată lumea. Dar despre el cu greu se poate spune că este un „om de succes”. „În principiu, există doar cinci modalităţi de a acumula un miliard de dolari şi niciuna dintre ele nu are de-a face cu succesul pe o piaţă cu adevărat liberă”, după cum scrie în The Guardian Robert Reich, economist, profesor şi comentator american.

    Prima modalitate este exploatarea unui monopol, spune el. Jamie Dimon are o avere de1,6 miliarde de dolari. Strânsă nu pentru că a reuşit sub capitalismul pieţei libere. În 2008, guvernul american a salvat JPMorgan şi alte patru bănci mari de pe Wall Street, considerându-le „prea mari pentru a putea fi lăsate să se prăbuşească”. Această salvare este în realitate o poliţă de asigurare ascunsă, încă în vigoare, cu o valoare pentru marile bănci estimată la 83 miliarde de dolari pe an. Dacă JP Morgan nu ar fi atât de mare şi, prin urmare, i s-ar permite să falimenteze, averea lui Dimon ar valora cu mult sub
    1,6 miliarde de dolari.

    Există însă prin opoziţia faţă de taxa pe avere şi nume care nu se învârt neapărat prin lumea miliardarilor. Emma Agyemang de la Financial Times, care a remarcat că puţine soluţii de înmulţire a veniturilor bugetare stârnesc mai multă agitaţie ca taxa pe avere, a încercat să-i scoată pe aceşti oameni la lumină. Când FT a organizat o sesiune de întrebări şi răspunsuri pentru cititori în privinţa taxei, aşteptările erau să apară sentimente puternice. N-a fost aşa, dar reacţia a fost totuşi surprinzătoare: au existat peste 300 de comentarii la întrebarea „Cum ar funcţiona o taxă pe avere?”. Acesta este cel mai mare număr de răspunsuri primit în oricare dintre sesiunile live interactive de întrebări şi răspunsuri organizate până atunci de FT. Munca a fost solicitantă pentru specialistul jurnalului, dar acesta a aflat multe din discuţii. În primul rând, majoritatea cititorilor FT nu sunt în favoarea impozitului pe avere.

    Acest lucru este în contrast cu un sondaj recent realizat de YouGov, care a pus întrebări la 1.682 de adulţi din Marea Britanie şi a constatat că 61% dintre ei ar aproba o taxă pe avere pentru cei cu active mai mari de 750.000 lire sterline. Într-un sens, acest lucru nu este surprinzător, spune Agyemang. Majoritatea cititorilor FT sunt semnificativ mai bogaţi decât adultul mediu din Marea Britanie. Sau, după cum a spus un cititor cu sarcasm: 

    „Majoritatea persoanelor care au spus că susţin un impozit pe avere nu ar fi cei care ar plăti din banii lor. Sunt întotdeauna mai uşor de folosit banii altor oameni.“
    Să însemne acest lucru că sentimentul puternic antiimpozit exprimat în comentarii se reduce la interesul de a evita plata şi mai multor impozite? Categoric. Cu toate acestea, chiar şi atunci când această motivaţie a fost exprimată, ea a fost adesea însoţită de alte opinii. „Impozitul pe venit, NIC –„contribuţii de asigurări naţionale”, TVA, taxa pe combustibil, acciza pe bere, taxa de timbru, impozitul pe câştiguri de capital, lista poate continua. Toate aceste impozite există şi sunt plătite; de ce sunteţi atât de dornici să daţi şi mai mult din banii dumneavoastră Marii Britanii pentru salariile a 200.000 de funcţionari publici pentru gestionarea unor lanţuri de aprovizionare care nici măcar nu pot duce echipamentele medicale de protecţie dintr-un depozit la un spital?”, a întrebat un cititor. Câţiva comentatori au spus că ei cred că atât oamenii, cât şi guvernele au „responsabilitatea de a economisi pentru zile negre” şi că o taxă pe avere ar „pedepsi” persoanele care au economisit şi le-ar descuraja să facă rezerve pentru viitor. Este vorba despre oameni „care şi-au găsit un rost în viaţa şi care nu reprezintă o povară pentru public”, a spus o persoană.

    O minoritate importantă s-a opus ideii. Ei au susţinut că averea nu este întotdeauna creată sau câştigată prin muncă şi economisire, ci uneori prin moştenire sau câştiguri neimpozitate. „Banii care creează active nu au fost neapărat impozitaţi ca venituri, dimpotrivă”, arată un cititor.
    „Cea mai mare parte din avuţia din sud-est se datorează faptului că boomerii au cumpărat proprietăţi în urmă cu 20-30 de ani şi nu au făcut nimic de valoare economică pentru a crea acel activ valoros.” „Cei mai săraci sunt taxaţi în mod disproporţionat, taxele reprezintă cea mai mare parte din averea lor”, a scris o altă persoană. „În schimb, la cei mai bogaţi, în timp ce ca număr absolut contribuţia este mai mare, procentul din averea lor care se duce la guvern este mult mai mic. Prin urmare, impactul pe care impozitele îl au asupra celor bogaţi este mult mai mic. Acest lucru nu este nici corect, nici durabil.”
    Aceşti cititori spun, în general, că ar fi dispuşi să plătească mai mult – fie ca impozit pe avere, fie prin creşterea ratelor la câştigurile de capital sau prin impozitul pe moştenire. Unii o văd ca pe un argument moral. „Impozitul este, de asemenea, o funcţie a unei societăţi morale, astfel încât cei care o duc mai bine oferă o plasă de siguranţă pentru cei ce nu se pot descurca în perioadele grele”, arată un răspuns. Această confruntare politică între cei care cred într-un stat mic, cu funcţii şi impozite limitate, şi cei care cred într-un stat intervenţionist care oferă o plasă de siguranţă cuprinzătoare este responsabilă pentru o mare parte din energia din discuţiile din jurul impozitelor pe avere. Un comentator a pus punctul pe i când a scris: „Există o întrebare culturală imensă la care trebuie găsit răspuns. Marea Britanie este cea mai de dreapta ţară din Europa din punct de vedere economic. Este puţin probabil să devenim Franţa”. Aceste valori culturale sau economice ar putea explica de ce ideea impozitului pe avere nu a avut niciodată multă tracţiune în Marea Britanie, deşi este colectat în patru ţări europene – Norvegia, Spania, Belgia şi Elveţia. Însă în Marea Britanie, ideea că valorile pot fi schimbate în favoarea impozitelor mai mari este responsabilă pentru o mare parte din frica evidentă în comentariile formulate în sesiunea de întrebări şi răspunsuri a FT. În faţa unui guvern conservator care a adoptat cel mai mare program de susţinere fiscală pe timp de pace şi a condus o extindere masivă a datoriei publice, oamenii înstăriţi sunt nesiguri de ceea ce înseamnă aceasta pentru viitorul ţării şi al activelor lor. Cititorii au mai spus că pandemia a pus accentul pe inegalitatea economică înfricoşătoare dintre tineri şi bătrâni – o problemă care nu mai poate fi ignorată. „Este despre faptul că pentru a proteja baby boomerii înstăriţi, care sunt deja ieşiţi la pensie, tinerii săraci în active a trebuit să sufere. O taxă pe averea celor care deţin proprietăţi scumpe ar fi o modalitate bună de a repara acest dezechilibru”, a spus un cititor. O temă înrudită din comentarii este despre cum un impozit pe avere ar putea fi conceput pentru a limita evaziunea, luându-i în considerare şi pe cei care deţin active valoroase, dar au bani puţini. Franţa lui Emmanuel Macron, considerat preşedintele bogaţilor, a eliminat parţial taxa pe avere în 2017 deoarece a generat venituri reduse. Acestea sunt doar câteva dintre problemele care ar trebui să fie rezolvate înainte de introducerea unui astfel de impozit. Este puţin probabil ca miniştrii să elaboreze planuri pentru acest lucru, deoarece acestea se vor încadra cu cerinţele zilnice ale unei crize economice şi de sănătate. În Marea Britanie, există un consens din ce în ce mai mare între politicieni, economişti şi experţi fiscali – precum şi printre cititorii FT – că şansele pe termen lung ca bogatului să i se ceară să plătească mai mult s-au redus dramatic. În Franţa, însă, Macron dă semne că ia în considerare reintroducerea impozitului pe avere.

  • O simplă întrebare, transformată în filosofie de viaţă: „De ce crezi că poţi să fii doar un profesionist de succes sau o mamă şi soţie de succes? Cum ar fi dacă ai fi ambele?”

    Pentru Natalia Gelshtein-Kiss, market director, Danone România, Bulgaria şi ţările Adriatice, una dintre cele mai importante realizări ale ultimilor doi ani a fost creşterea cotei de piaţă a Danone în România, iar printre obiectivele sale pentru anul în curs se numără creşterea categoriilor de produse ale companiei, inovarea, creşterea gamei bio şi consolidarea acţiunilor de CSR în care compania este implicată. În opinia sa, nu există calităţi pe care le are o femeie şi un bărbat nu sau viceversa.

    „Cred că femeile sunt mai minuţioase, îşi ascultă mai mult instinctul şi sunt mai ataşate emoţional, mai uşor impresionate de sentimente, ceea ce nu este deloc un lucru rău, deşi uneori avem tendinţa de a ne activa latura maternă, lucru care nu este întotdeauna cel mai bun lucru la locul de muncă. Cred cu tărie în puterea diversităţii şi că cele mai bune echipe sunt alcătuite din oameni care au puncte forte şi vulnerabilităţi diferite, prin urmare, genuri, culturi şi experienţe diferite.”

    Despre echilibrul între viaţa personală şi profesională, Natalia Gelshtein-Kiss spune că îşi va aminti întotdeauna o conversaţie cu unul dintre cei mai buni mentori ai săi. „M-a întrebat: «De ce crezi că este o alegere? De ce crezi că poţi să fii doar un profesionist de succes sau o mamă şi soţie de succes? Cum ar fi dacă ai fi ambele?». De atunci, a devenit foarte clar pentru mine şi mă străduiesc să dau tot ce e mai bun la locul de muncă, ofer 100% şi tind către 100% în a fi cea mai bună mamă posibilă pentru copiii mei şi cea mai bună soţie posibilă pentru soţul meu. Nu înseamnă că sunt acolo, dar dau 100% fiecăruia, deci nu trebuie să echilibrez cu adevărat.”

    Sfatul său pentru tinerele aflate la începutul carierei este: „Acordă-ţi puţin timp să te gândeşti cine eşti şi care este scopul tău. Ce îţi doreşti cel mai mult să obţii? Aminteşte-ţi întotdeauna că nu este necesar să alegi între a fi o mamă, soţie de succes şi un profesionist de succes, poţi fi ambele! Urmăreşte-ţi visele şi trăieşte acum şi aici.”

    Profilul Nataliei Gelshtein-Kiss a fost inclus recent în anuarul 105 Cele mai puternice femei din  business, realizat de Business MAGAZIN