BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Anca Damour, Carrefour România: „Oricui se află la început de drum îi trebuie curaj să îşi asume riscuri”

    Anca Damour este executive board member în cadrul Carrefour România.

    Anca Damour şi-a construit întreaga carieră în jurul brandului Carrefour. Cu studii de drept şi ştiinţe politice în cadrul Universităţii Bucureşti, la Facultatea de Drept, şi în cadrul Sciences Po-Institut des etudes politiques Paris, a fost recrutată de retailerul francez încă de la terminarea studiilor la Paris. A fost aproape şapte ani director juridic şi a avut ocazia să fie implicată în toate liniile de business ale companiei, atât din punct de vedere comercial, cât şi imobiliar. După o perioadă în care a condus şi divizia imobiliară a retailerului francez în România, Carrefour Property România, Damour este din 2013 membru în boardul Carrefour, unde răspunde de arii precum expansiune şi real estate, afaceri corporative, juridic, responsabilitate socială şi comunicare externă. Spune că a gestionat echilibrul între serviciu şi familie având un plan de acţiune şi o agendă a lucrurilor în curs de desfăşurare, având totodată grijă să păstreze loc şi situaţilor neprevăzute: „Dacă transformăm raportul dintre viaţa personală şi cea profesională într-o competiţie, devine un efort să îl gestionăm. Dacă devine un efort, înseamnă că facem ceva greşit. Văd necesitatea unui echilibru între lucrurile care îţi fac plăcere şi cele mai complicate, ce pot deveni constrângătoare, dar, la final, duc la rezultate”.

    Profilul Ancăi Damour a apărut în ediţia din acest an a anuarului dedicat celor mai puternice femei din business.

  • Un inginer şi un fizician s-au folosit de cunoştinţele lor şi au lansat un business de cosmetice 100% românesc. Câştigă deja zeci de mii de euro datorită formulelor transformate în cosmetice

    Am citit cu interes un material pe care l-am găsit la cabinet, am comandat din Germania literatură pe tema respectivă, un aparat mic de producţie, accesoriile şi consumabilele necesare şi am probat efectele administrării în familie şi printre cunoscuţi”, povesteşte Grigore Opriţă.

    La scurtă vreme, a înfiinţat compania şi a început să producă suplimente alimentare şi cosmetice având în componenţă aur şi argint coloidal. Laboratorul Salutifer se află în Braşov.

    „Încercăm pe cât posibil să folosim flacoane din sticlă şi ambalaje airless, care ne ajută să reducem considerabil conservanţii din formule.”

    În afacere i s-au alăturat Adrian-Daniel Vasiloi, dar şi un medic colaborator. Investiţiile iniţiale au fost de 40.000 de euro, din resurse proprii şi dintr-un alt business, de traduceri tehnice. Anul trecut, cifra de afaceri a Salutifer, prin compania Sonnenkreuz, a fost de aproximativ 400.000 de lei, cu patru angajaţi.„Ca urmare a creşterii vânzărilor, am investit în aparatură pentru mărirea capacităţii de producţie: o instalaţie de purificare înaltă a apei, un generator programabil de coloizi, electrozi consumabili din metale de înaltă puritate şi aparatură de laborator.”

    Cosmeticele şi suplimentele alimentare conţin argint, aur, magneziu, cupru sau siliciu. Până acum, produsele au ajuns, în cantităţi mici, şi în ţări ca Irlanda şi Spania, iar cei care deţin businessul vor să extindă vânzările şi în Canada, Statele Unite ale Americii şi Italia în următoarele două luni.

    Clienţii sunt în principal persoane deschise către noutăţi, spune Grigore Opriţa. Majoritatea produselor se vând prin magazinul online Salutifer.

    „Intenţionăm să distribuim prin reţele de magazine în viitorul apropiat. De asemenea, vom deschide un magazin fizic în Braşov. Deschiderea a fost amânată din cauza situaţiei pandemice.”

    Totuşi, în lunile martie şi aprilie a existat o tendinţă de creştere a vânzărilor Salutifer. Pentru că aurul şi argintul nu îşi pierd niciodată valoarea. Nici măcar în pandemie.

    Semperviva – atelier de aranjamente florale (Sibiu)
    Fondatoare: Diana Brătilă
    Prezenţă: online, pe reţelele sociale

    Studium on Flowers – abonamente la flori (Bucureşti)
    Fondatoare: Andreea Filip
    Investiţie iniţială: 32.000 de euro
    Prezenţă: Bucureşti

    Garajul Galben – producţie de mobilă unicat (Timişoara)
    Fondatori: Dragoş Jivan şi Radu Piloca
    Investiţie iniţială: 8.000 de euro
    Prezenţă: naţională

    Avocadoo – restaurant cu preparate pe bază de avocado (Bucureşti)
    Fondatori: Sabrina Marinescu şi Liviu Moreanu
    Investiţie iniţială: 80.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2019: 3,3 mil. lei (aproape 700.000 de euro)
    Prezenţă: mallul Băneasa Shopping City din Bucureşti

    Atelierul de slăbit – centre de înfrumuseţare (Bucureşti)
    Fondatoare: Carmen Todică
    Investiţie iniţială:
    100.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2019: 250.000 de euro
    Prezenţă: Bucureşti

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

    ZF şi Banca Transilvania au lansat proiectul Afaceri de la Zero, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero. În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro. Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

  • Primul centru comercial din Capitală care şi-a făcut magazin online

    Lipsa de activitate din ultimele trei luni i-a determinat pe proprietarii centrului comercial  Veranda să pună în practică proiectul de trecere în online, la care se gândeau chiar dinainte de pandemie. Ce presupune trecerea unui centru comercial în spaţiul virtual?

    „Am luat decizia la începutul pandemiei şi contextul este cel care ne-a determinat să explorăm mai serios această nouă direcţie de business. Motivele pentru care am decis să continuăm explorarea şi să mergem până la capăt cu implementarea sunt parţial diferite şi vin pe de o parte din avantajele pe care o astfel de platformă le poate avea, pe termen lung, şi pe de altă parte din necesitatea de a ne susţine partenerii şi, implicit sau indirect, şi pe noi, în această perioadă dificilă.

    Online-ul era însă o opţiune încă dinainte de pandemie şi ne bucurăm că am reuşit să îl punem pe picioare într-un timp record, de doar două luni”, explică Andrei Pogonaru, proprietarul centrului comercial filosofia din spatele marketplace-ului.

    Lansată luna aceasta, reprezentanţii afacerii îşi propun ca prin intermediul platformei să extindă prezenţa retailerilor din centrul comercial aflat în zona Obor a Capitalei şi în mediul online.

    Potrivit reprezentanţilor afacerii, ideea nu a fost inspirată de niciun model existent deja – fiind prima de aces tip de pe piaţa locală – şi a fost o iniţiativă intraprenorială, venită de la un membru al echipei de management care a devenit de altfel şi product owner şi şi-a asumat aproape singur întregul proiect. „De altfel, poate aici trebuie şi să căutăm explicaţia pentru care am făcut primii acest pas, într-un specific al businessului Veranda, al echipei şi al culturii organizaţionale. Veranda a fost, este şi va rămâne un proiect antreprenorial, şi cu toate că suntem împărţiţi pe departamente şi există roluri destul de stabile pentru fiecare membru al echipei, o parte din organizaţie funcţionează după un model matriceal şi încurajează foarte mult astfel de inovaţii transversale”, adaugă Pogonaru.

    Reprezentanţii afacerii spun că au gândit acest model de business pe termen lung, simplu şi transparent, eliminând costurile şi barierele de intrare pentru comercianţi. Astfel, acesta este un tip de dezvoltare agilă de business, pe etape, mult mai potrivită contextului actual decât alternativele clasice de dezvoltare în domeniul e-commerce şi mai adecvată creşterii decât ceea ce ar fi putut oferi, de exemplu, o platformă la cheie, spune ei.

    Platforma a fost lansată incluzând deocamdată şapte dintre comercianţii prezenţi în Veranda Mall:  English Home, Meli Melo, Tabor, Bizzar Boutique, Senior Tailor, Miniso şi Smokemania. În prezent sunt însă în discuţii şi cu alţi comercianţi, atât chiriaşi din cadrul Veranda Mall, cât şi vânzători care nu sunt chiriaşi şi se vor alătura într-o etapă ulterioară. 
    În rândul lor se numără deopotrivă comercianţi care au deja platforme proprii online, cum este cazul Meli Melo, dar şi comercianţi care se lansează în mediul online pentru prima dată în cadrul platformei creată de Veranda. „Există avantaje pentru ambele categorii în listarea pe platforma noastră, întrucât vorbim în fond de un nou canal de vânzare pe care îl susţinem şi care le va aduce tuturor beneficii”, spun ei.

    Potrivit unui interviu acordat anterior de Andrei Pogonaru Ziarului Financiar, impactul generat de pandemia de COVID-19 asupra businessului, care ajunsese la venituri din chirii de 6 milioane de euro anul trecut, s-a tradus printr-o scădere de 50% a cifrei de afaceri în 2020. Anterior, înregistrau creşteri anuale de 15%.

    Deschis în urmă cu patru ani şi dezvoltat pe o suprafaţă totală de aproximativ 30.000 de metri pătraţi, centrul comercial Veranda Mall din zona Obor include spaţii comerciale, restaurante, cafenele şi o zonă verde întinsă pe 15.000 de metri pătraţi. Printre chiriaşi se numără Carrefour, Cărtureşti, Cinemax, H&M, Decathlon, WorldClass, Benvenuti, CCC, Deichmann, LC Waikiki, Orsay, C&A, Noriel, Pepco, Gerovital, Yves Rocher, Lila Rossa, Optiblu, Sensiblu, KFC, Starbucks, Pizza Colosseum, McDonald’s, Toan’s, Xin Yue, English Home, Orange, Arsis-Vodafone şi IQ BOX – Telekom.

    CONTEXT:
    Centrele comerciale au fost printre cele mai lovite de pandemia de COVID-19, în contextul în care s-au numărat printre ultimele businessuri redeschise după perioada stării de urgenţă.

    DECIZIE:
    Reprezentanţii Veranda Mall au decis lansarea unei platforme online tip marketplace pentru chiriaşii mallului.

    CONSECINŢE:
    Atingerea prin intermediul platformei a unei cifre de vânzări de 1 milion de euro şi triplarea numărului de comercianţi prezenţi pe platformă până la finalul anului.

  • Aşa NU: Ce greşeli să nu faci când ceri o finanţare

    Alexandru Bogdan, CEO Roca X

    „Fără o analiză bazată pe cifre, care să susţină un diferenţiator clar în piaţă, o idee măreaţă, oricât de vizionară ar fi aceasta, rămâne în termeni financiari nevandabilă.”

    „E un mare dezavantaj când CEO-ul companiei, care imprimă start-up-ului direcţia, e nepregătit în ceea ce priveşte analiza de piaţă. Un antreprenor care nu ştie să descrie competiţia sau percepţiile din piaţă, care nu poate trasa un forecast (prognoză – n. red.), nu e conştient de provocările cu care se confruntă, porneşte din start cu stângul şi trage în jos şi şansele companiei la finanţare.

    Fără o analiză bazată pe cifre, care să susţină un diferenţiator clar în piaţă, o idee măreaţă, oricât de vizionară, rămâne în termeni financiari nevandabilă”, este de părere Alexandru Bogdan, CEO al fondului de investiţii cu capital de risc Roca X. Printre cele mai importante criterii analizate de fondul pe care îl conduce în momentul în care se ia decizia de a finanţa un start-up se numără: scalabilitatea businessului pe pieţe internaţionale, claritatea strategiei de go to market (modul în care o companie aduce un produs pe piaţă; în general, acest proces include un plan de afaceri care conţine publicul ţintă, planul de marketing şi strategia de vânzare – n. red.) şi, mai ales în aceste momente, fezabilitatea pe termen mediu şi lung sau rezilienţa la criză. „Ne uităm la afacerile disruptive la început de drum: tinerii antreprenori cu idei revoluţionare din zona de tehnologie, în stadiu de MVP (produs minim viabil) sau prototip, cu viziunea de a avea un impact în societate şi cu pasiunea pentru a transforma această dorinţă în realitate.”

    Cristian Munteanu, fondator şi managing partner al Early Game Ventures

    „Cei mai mulţi dintre antreprenorii români nu au prezentat niciodată start-up-ul lor unui fond de investiţii. Este normal să nu fie deja experţi în aşa ceva. Nu le cerem să fie experţi în prezentări, ci să fie experţi în ceea ce face start-up-ul lor.”
    Cristian Munteanu, fondator şi managing partner al Early Game Ventures, fond de investiţii de tip venture capital, spune că, aşa cum se întâmplă în orice industrie aflată la început de drum, şi pe piaţa fondurilor de investiţii actorii principali au nevoie de o perioadă de adaptare şi de educare. „Cei mai mulţi dintre antreprenorii români nu au prezentat niciodată startup-ul lor unui fond de investiţii.

    Este normal să nu fie deja experţi în aşa ceva. Nici noi, de altfel, nu le cerem să fie experţi în prezentări, ci să fie experţi în ceea ce face start-up-ul lor.” În orice caz, adaugă el, sunt câteva lucruri care merită îmbunătăţite de către antreprenori atunci când vin la o întâlnire. „Înainte de orice, să vină pregătiţi: să ştie cu cine se întâlnesc, în ce investeşte fondul, de ce sumă de bani au nevoie, eventual să ştie şi cât din compania lor sunt dispuşi să dea la schimb investitorului pentru capitalul pe care îl primesc. Să fie pregătiţi să răspundă la întrebări precum «Ce faceţi cu banii?», «Cât timp vă ajung?», «Cum o să arate compania voastră după ce aţi cheltuit banii?».” În ceea ce îi priveşte pe reprezentanţii EGV, criteriile analizate la un start-up care li se adresează pentru o finanţare sunt: echipa, problema pe care o adresează compania, value proposition (valoarea pe care o companie promite să o livreze clienţilor în cazul în care aleg să cumpere produsul lor – n.red.), produsul, go to market, tracţiune, competiţie, model de business şi strategie de fundraising. „După cum observaţi, produsul este doar unul din cele şapte lucruri; asta pentru că antreprenorul nu trebuie să construiască un produs, trebuie să construiască un business”, subliniază Munteanu. Potrivit lui, dintre toţi factorii care i-ar determina să refuze acordarea unei finanţări, cel mai important este lipsa de dedicare a fondatorilor. „În cazul acesta, nici măcar nu începem o discuţie de investiţie. Dedicare înseamnă dorinţa de a lucra 100% pentru start-up, lăsând orice altceva deoparte. De asemenea, fondatorii trebuie să fie oameni raţionali şi rezonabili, să poţi discuta cu ei şi să accepte feedback. În al doilea rând, nu investim în idei mici. Ca VC, căutăm să investim în idei care transformă industrii; să găseşti un loc de parcare cu o aplicaţie de mobil nu transformă mare lucru.”


    Dan Mihăescu, partener fondator GapMinder Venture Partners

    „Un sfat aplicabil tuturor jucătorilor din acest ecosistem este să se înconjoare de persoane cu abilităţi complementare şi cu un nivel al competenţelor mai mare decât al fondatorilor.”

    „Nimeni nu este perfect, dar cel mai des întâlnit caz este cel în care echipa de antreprenori nu poate expune suficient de clar viziunea şi paşii pe care îi are de făcut pentru businessul său în următoarele două trimestre, adică «mâine». Mai recent, de când a început această criză la nivel macro, aş adăuga lipsa de înţelegere a cadrului în care operăm toţi acum. Dar şi aici este o curbă de învăţare. Iar noul cadru este «You need to be in business in order to grow your business!» (Trebuie să fii în business pentru a-ţi creşte businessul. – n. red.)”, spune Dan Mihăescu, partener fondator al fondului de venture capital GapMinder Venture Partners. Potrivit lui, dincolo de potenţialul produsului pe care vor să îl dezvolte şi de sclabilitatea acestuia, de stadiul în care se află în acest proces, este foarte important, poate cel mai important, ca start-up-urile să aibă o echipă solidă. „Mulţi sunt tentaţi să neglijeze acest aspect pentru că nu are de-a face cu esenţa businessului şi cred că entuziasmul poate compensa orice alte potenţiale lipsuri. Nicio echipă nu seamănă cu alta, dar un sfat aplicabil pentru toţi jucătorii din acest ecosistem este să se înconjoare de persoane cu abilităţi complementare şi cu un nivel al competenţelor mai mare decât al fondatorilor.”
    Mihăescu spune că factorii care ar determina decizia reprezentanţilor GapMinder de a refuza acordarea unei finanţări sunt, de pildă, lipsa unei echipe solide şi faptul că reprezentanţii start-up-ului nu sunt suficient de flexibili sau experimentaţi să integreze tehnologia pe care o au în spatele businessului într-un model de afacere care poate creşte la nivel internaţional, aspect urmat de semne de tipul: dimensiune potenţială a businessului relativ mică, sub 100 de milioane de euro, o tehnologie care este foarte uşor de replicat sau un spaţiu extrem de aglomerat de competitori.


    Adrian Vasile, partener fondator al Black Sea Fund I Cooperatief U.A. (Olanda)
    „Ataşamentul prea mare faţă de activul pe care l-au adus până la acel palier de performanţă îi împiedică pe anumiţi întreprinzători să facă saltul la următorul nivel, întârziind sau ratând luarea unor decizii strategice.” 

    În opinia lui Adrian Vasile, partener fondator al Black Sea Fund I Cooperatief U.A. (Olanda), fond de private equity înfiinţat în 2019, „ataşamentul prea mare faţă de activul pe care l-au adus până la acel palier de performanţă îi împiedică pe anumiţi întreprinzători să facă saltul la următorul nivel, întârziind sau ratând luarea unor decizii strategice precum: extinderea naţională/regională/globală, preluarea unor competitori, extinderea capacităţii de producţie, abordarea digitală a clientelei, întărirea managementului pentru a delega şi a se degreva de o parte din responsabilităţile operaţionale, decizii care ar permite fondatorului să se concentreze pe execuţia iniţiativelor strategice şi ar da companiei un plus de maturitate printr-o mai mare autonomie operaţională delegată managementului”. El spune că printre criteriile care i-ar determina pe reprezentanţii Black Sea Fund să ofere o finanţare unei companii se numără: „Deschiderea, motivaţia şi capacitatea întreprinzătorului de a fructifica beneficiile parteneriatului cu fondul nostru având ca măsură stabilirea unui raport de încredere pe termen lung în calitate de coacţionari; meritele cazului de creştere a afacerii din industria respectivă în următorii 5 ani şi un istoric de creştere profitabilă a veniturilor”. În cazul în care cel puţin unul din criteriile de mai sus nu e îndeplinit, investiţia va fi refuzată.


    SIMONA GEMENEANU, PARTENER MORPHOSIS CAPITAL

    „Alegerea unui consultant experimentat şi de încredere este foarte importantă pentru succesul unei tranzacţii.”

    Reprezentantă tot a unui fond de private equity, Simona Gemeneanu, partener Morphosis Capital, este de părere că, atunci când o companie cere finanţare, nu vorbim neapărat de o serie de greşeli pe care reprezentanţii acesteia le fac, ci mai degrabă de o lipsă de informaţie relevantă la nivelul antreprenorilor referitor la ce este un fond de investiţii, ce şi cum finanţează, care sunt etapele unui proces de M&A (mergers and acquisitions – fuziuni şi achiziţii, n. red.) şi ce pregătire este necesară în prealabil – lucruri care în mod normal sunt explicate antreprenorilor de către un consultant pe partea de vânzare. „De aceea, alegerea unui consultant experimentat şi de încredere este foarte importantă pentru succesul unei tranzacţii”, notează ea. Potrivit Simonei Gemeneanu, cele mai importante criterii de evaluare a unei oportunităţi sunt, din punctul de vedere al reprezentanţilor Morphosis, chimia şi energia fondatorului, performanţa financiară, scalabilitatea produsului/ conceptului, impactul în societate şi dinamica pieţei (mărimea pieţei, oferta competitorilor, bariere de intrare şi avantaje competitive). Care ar fi însă factorii care i-ar determina să refuze o cerere de finanţare? „În primul rând, când nu suntem aliniaţi ca interese şi viziune asupra pieţei şi oportunităţii de scalare. Dar bineînţeles că mai sunt şi alte criterii, cum ar fi dependenţa de un client sau furnizor ori senzitivitatea foarte mare la schimbări legislative.”

    Rudolf Vizental, CEO Roca Investment

    „Percepţia multor antreprenori este că nu au alte probleme în afară de lipsa banilor. Adevărul e că, după ce compania trece de un anumit nivel al dezvoltării, devine tot mai greu de unul singur şi, de cele mai multe ori, provocarea principală nu este lipsa banilor.”

    Potrivit lui Rudolf Vizental, CEO al platformei de investiţii şi management ROCA Investment, cel mai dificil pentru antreprenori este să înţeleagă diferenţa dintre o soluţie de finanţare clasică şi o asociere cu o companie de private equity, cum este cea pe care executivul o conduce. „Într-o economie dominată de businessuri antreprenoriale şi familiale, asocierea este o barieră psihologică rigidă, care trebuie înţeleasă corect din start. Percepţia multor antreprenori este că nu au alte probleme în afară de lipsa banilor. Adevărul e că, după ce compania trece de un anumit nivel al dezvoltării, devine tot mai greu de unul singur şi, de cele mai multe ori, provocarea principală nu este lipsa banilor.” Un alt aspect la fel de important, adaugă Vizental, este diferenţa între bani împrumutaţi şi bani capital. „Deşi fac parte din aceeaşi categorie, a resurselor financiare, se comportă foarte diferit”, notează el. La ROCA Investments, când vine vorba de acordarea unei finanţări IMM-urilor care au ajuns într-o etapă de maturitate şi au un produs care a fost validat de către piaţă, dar care se află într-un impas, sunt analizate trei criterii fundamentale: „Cel mai important este să împărtăşim aceleaşi valori cu antreprenorul cu care urmează să ne asociem. De asemenea, este esenţial să înţelegem perspectivele dezvoltării produsului, scalarea businessului. După care înţelegem care poate fi contribuţia noastră, valoarea pe care o putem aduce la dezvoltarea proiectului. Lipsa unuia din aceste criterii ne determină să nu continuăm negocierile.”


    Matei Dumitrescu, vicepreşedinte TechAngels

    „Când vine vorba despre nivelul finanţării pe cap de locuitor, suntem undeva sub mijlocul clasamentului european.”

    În paralel cu activitatea fondurilor de investiţii din piaţă, la fel de importantă este şi cea a asociaţiilor de investitori privaţi, cea mai reprezentativă fiind TechAngels, în care sunt înscrişi în jur de 70 de angel investori. Matei Dumitrescu, vicepreşedinte TechAngels, spune că sunt multe lucruri pe care antreprenorii ar trebui să le facă şi să le spună ca să obţină o finanţare din partea investitorilor, dar pentru asta spune că sunt create acceleratoarele sau programele de mentorat. „Una dintre cele mai mari greşeli este să vii nepregătit”, spune el. Alte greşeli frecvent întâlnite sunt: minimizarea competiţiei sau insuficienta cercetare în legătură cu aceasta, precum şi proiecţii financiare prea optimiste, ambele reprezentând semnale de alarmă care determină investitorii să se retragă.
    Potrivit lui, piaţa fondurilor de investiţii din România este în creştere de la an la an. „La nivel al finanţării pe cap de locuitor, suntem undeva sub mijlocul clasamentului european, însă la nivel de fonduri de investiţii, în ultimii ani am văzut apariţia unui număr semnificativ de jucători.” 

  • Povestea omului care a devenit cel mai mare duşman al lui Elon Musk . Cum arată maşinile construite de acesta- GALERIE FOTO

    Listarea recentă a producătorului auto Nikola pe bursa americană a stârnit rumoare în presa internaţională, mai ales datorită rivalităţii acestuia cu gigantul Tesla. Deşi, reunite, formează numele complet al aceluiaşi inventator, Nikola are de parcurs un drum lung pentru a-şi ajunge din urmă competitorul, însă fondatorul său, trevor milton, are planuri ambiţioase. El a demonstrat deja că a pornit cu dreptul în competiţia cu marii jucători din auto, după ce, în urma listării, compania a ajuns la un pas de general motors.

    Cum arată maşinile construite de acesta- GALERIE FOTO

    Trevor Milton s-a născut în Utah, Statele Unite, în 1982. Tatăl său, Bill Milton, astăzi pensionar, a lucrat ca manager la Union Pacific Railroad, iar mama sa, Sally Milton, este agent imobiliar. Antreprenorul are un frate şi trei surori. Familia s-a mutat în Las Vegas când Milton era mic şi s-a întors în Utah când el avea 8 ani. Miliardarul s-a înscris la Utah Valley College, în Orem, însă a abandonat cursurile după un semestru.

    Înainte de a pune, în 2014, bazele Nikola Motor Company, în Salt Lake City, el a lansat platforma de e-commerce upillar.com, un competitor al gigantului Amazon. Ulterior, a fondat şi o companie de stocare a gazelor naturale, Systems LLC, achiziţionată de Worthington Industries, Inc.

    Antreprenorul este căsătorit şi locuieşte în prezent în Phoenix, Arizona. În noiembrie 2019, Los Angeles Times a raportat faptul că Milton a cumpărat în Utah o fermă de 2.000 de acri şi un conac situat pe malul unui râu, cu o suprafaţă de 16.800 de metri pătraţi, pentru suma de 32,5 milioane de dolari. În prezent, potrivit publicaţiei internaţionale Forbes, executivul are o avere de 7 miliarde de dolari.

    Luna aceasta, acţiunile Nikola, companie producătoare de celule de combustie pe hidrogen şi camioane electrice cu baterii au crescut cu peste 120% în urma fuziunii, încheiată pe 3 iunie, cu VectoIQ, o companie fără active proprii, creată doar pentru a fuziona cu o companie privată care doreşte să devină publică, şi listarea pe bursa americană, sub indicele Nadaq.

    Nikola valorează aproximativ 26 miliarde de dolari, pe baza preţului de închidere din 8 iunie, evaluare care o clasează peste producătorii Ford şi Fiat Chrysler şi cu şanse de a ajunge din urmă gigantul General Motors, fapt cu care Milton s-a lăudat recent pe Twitter. „Am vrut să spun asta toată viaţa mea de adult; Nikola valorează acum mai mult decât Ford şi FCA (Fiat Chrysler Automobiles – n. red.). Suntem pe urmele GM (General Motors – n. red.)”, a declarat el; în prezent, General Motors este evaluată la 27,96 miliarde de dolari.

    Chiar dacă nu este de aşteptat să genereze vânzări – cu atât mai puţin profit – până în 2021, producătorul a anunţat deja vânzări către clienţi importanţi, inclusiv o comandă de 800 de camioane de la producătorul de bere Budweiser Anheuser-Busch InBev şi o comandă de milioane de dolari din partea companiei de transport US Xpress Enterprises.

    Unul dintre principalii investitori ai companiei este CNH, un conglomerat industrial global care produce tractoare, autobuze şi echipamente pentru construcţii şi care deţine prin intermediul filialei de vehicule comerciale IVECO o participaţie de 7,1% în Nikola.

  • Cum a evoluat piaţa românească a asigurărilor în pandemie

    Asigurările, o industrie de aproape 11 miliarde de lei în 2019, a început anul 2020 cu estimări de creşteri ale volumului de prime brute subscrise asemănătoare cu cea înregistrată la finalul anului 2019, dar criza generată de pandemia de COVID-19  a adus incertitudini. Estimările privind impactul crizei se vor putea realiza după prima jumătate a lunii iulie, spunea Cristian Roşu, vicepreşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF), la începutul lunii mai.

    Cu toate acestea, asigurătorii încep să vadă efectele pe care cele aproape 3 luni în care a fost instituită starea de urgenţă de către autorităţi le-au avut asuprabusiness-urilor.

    „Piaţa asigurărilor s-a adaptat rapid noului context, aplicând soluţii de telemuncă pentru angajaţi şi soluţii digitale pentru clienţi, prin intermediul cărora pot fi accesate serviciile asigurătorilor – achiziţie, plata primelor, notificarea şi constatarea daunelor şi plata despăgubirilor. A avut loc o digitalizare accelerată, care reprezintă una dintre oportunităţile acestei pandemii, dacă ar fi să privim partea pozitivă a lucrurilor”, a spus Adrian Marin, preşedintele Uniunii Naţionale a Asigurătorilor din România (UNSAR) şi directorul general al Generali Asigurări.

    Adaptarea la noul context în cel mai scurt timp a fost principala povocare încă dinaintea impunerii de către autorităţi a stării de urgenţă. Cu toate acestea, preşedintele UNSAR spunea la începutul lunii mai că piaţa asigurărilor ar putea avea de gestionat o scădere de două cifre la nivelul primelor brute subscrise.

    „Estimăm că piaţa asigurărilor a înregistrat o scădere importantă a subscrierilor în perioada stării de urgenţă comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut”, a mai spus Adrian Marin, la începutul lunii iunie.

    Cu toate acestea, industria aisgurărilor nu a fost afectată pe cât se aşteptau asigurătorii. În primul trimestru din 2020, care a inclus o perioadă foarte scurtă a stării de urgenţă, respectiv finalul lunii martie, volumul primelor brute subscrise a înregistrat o creştere de 10% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, ajungând la o valoare de aproape 3 miliarde de lei, conform datelor preliminare ale ASF.

    „Este posibil ca o parte din rezultatele înregistrate în primul trimestru din 2020 să compenseze eventualele scăderi care se vor înregistra în trimestrul 2 din 2020, dar nu va fi una totală. Trebuie să vedem cum se va închide primul semestru din 2020 comparativ cu perioada similară a anului trecut. Aşa vom putea vedea cum se formează un trimestru bun cu unul mai puţin bun, iar după aceea vom vedea dacă putem să intuim şi să construim o prognoză”, a spus recent vicepreşedintele ASF. 

    În ceea ce îi priveşte pe asigurători, Asirom, a doua cea mai mare companie de asigurări din portofoliul local al grupului austriac Vienna Insurance Group (VIG), a înregistrat în primele trei luni din 2020 creşteri de două cifre ale volumului subscrierilor pe principalele trei clase de asigurări generale, respectiv Casco, RCA şi asigurări de bunuri şi proprietăţi.
    „Primul trimestru al anului curent a fost unul relativ bun din perspectiva vânzărilor, mai cu seamă la nivelul lunilor ianuarie şi februarie. S-au înregistrat creşteri de două cifre ale volumului subscrierilor pe principalele 3 clase de aigurări generale din portofoliul Asirom, respectiv Casco, RCA şi asigurări de bunuri şi proprietăţi. Vânzările de poliţe de asigurări de sănătate aproape s-au dublat, în timp ce portofoliul de asigurări de viaţă a rămas relativ stabil”, a spus Cristian Ionescu, directorul general al Asirom.
    El a explicat că decretarea stării de urgenţă la mijlocul lunii martie a indus o încetinire a vânzărilor care s-a resimţit semnificativ şi în luna aprilie. De asemenea, scăderi relevante au fost în vânzarea de poliţe de călătorie, dată fiind imposibilitatea de a călători.
    Paul Swoboda, directorul general al Grawe România, susţine că din perspectiva vânzărilor nu s-a resimţit o scădere majoră, iar pentru că este o perioadă destul de nesigură, nu e momentul în care să se renunţe la un factor de siguranţă precum asigurarea.
    „Este dificil să faci previziuni pentru viitorul apropiat bazându-te pe ceea ce s-a întâmplat în ultimele trei luni. Suntem cu toţii într-o stare de expectativă activă, ne facem planuri, urmărim cifrele, deciziile autorităţilor, şi ne adaptăm din mers situaţiei. Desigur că ne recalibrăm planurile pentru anul 2020, dar asta se întâmplă într-un ritm alert, nu ne permitem să fim altfel decât flexibili”, susţine şeful Grawe.
    El a explicat că pandemia, care afectează viaţa tuturor în această perioadă, poate totuşi să deschidă ochii spre noi oportunităţi, pe lângă care s-a trecut înainte şi care nu aveau relevanţă.
    Societăţile de asigurare au luat diferite măsuri în ultima perioadă, atât pentru a sprijini clienţii prin eventuale amânari ale plăţii primelor, cât şi prin includerea riscului de COVID-19, cu toate că pandemia era exclusă din orice poliţă de asigurare.
    „Societăţile de asigurări au făcut şi fac tot posibilul pentru a-şi ajuta clienţii aflaţi în dificultate în această perioadă, sprijinind repornirea economiei româneşti. Astfel, mai mulţi asigurători au renegociat contractele cu clienţii, au reeşalonat plata primelor şi au acordat perioade de graţie, au inclus riscul de COVID-19 în asigurările de viaţă şi de sănătate, demonstrând astfel flexibilitate şi atenţie la nevoile clienţilor. Companiile de asigurări vor continua să facă acest lucru, deoarece suntem cu toţii parte a unui mecanism şi doar împreună putem ajuta economia să îşi revină”, a mai spus Adrian Marin.
    Din punctul de vedere al adaptării la noile condiţii impuse de autorităţi, toate companiile au fost nevoite să implementeze, într-o perioadă foarte scurtă de timp, metode şi soluţii digitale care să poată susţine atât activitatea societăţii, cât şi protecţia angajaţilor şI clienţilor.
    „Adaptarea la regulile de distanţare socială a fost, pentru noi, una fără sincope, toate procesele derulându-se cu succes de la distanţă. Astfel, am înregistrat o creştere exponenţială a utilizării instrumentelor de plată electronică de către clienţi. De la declararea stării de urgenţă, plăţile realizate online prin intermediul site-ului s-au multiplicat de 4-5 ori, de la o lună la alta. De asemenea, în luna aprilie, majoritatea covărşitoare a inspecţiilor de risc pentru poliţele Casco s-au realizat online, de către clienţi, de altfel ca şi întreg procesul de daună”, a explicat şeful Asirom.
    Cristian Ionescu a mai spus că tendinţa susţinută de digitalizare a întregului proces de despăgubire a contribuit la reducerea timpilor de lichidare a dosarelor RCA şi Casco. Toate etapele, începând cu notificarea online, continuând cu auto-constatarea, transmiterea electronică a tuturor documentelor şi acceptarea pe bază de semnătură electronică şi plata direct în cont a despăgubirii, au funcţionat foarte bine. Astfel, în luna aprilie, peste 90% din dosarele de daună auto înregistrate de Asirom au fost lichidate electronic.
    Perioada stării de urgenţă impusă ca urmare a pandemiei de COVID-19 a limitat deplasările tuturor persoanelor. Astfel, lunile de situaţie de urgenţă au redus volumul daunelor, susţine Paul Swoboda, dar nu au rezolvat problemele pe termen lung.
    „Piaţa asigurărilor RCA din România, înainte de criză, era caracterizată de o rată a daunelor nesustenabilă şi mult mai mare faţă de cea de pe alte pieţe europene. Desigur, lunile de situaţie de urgenţă au redus volumul daunelor, dar aceasta va ajuta piaţa să aducă rata daunelor la un nivel normal doar pe termen scurt, fără a rezolva şi pe termen lung problemele existente”, a explicat directorul general al Grawe.
    În acelaşi timp, preşedintele UNSAR consideră că este posibil ca în perioada stării de urgenţă frecvenţa accidentelor auto să fi scăzut, însă nu se poate spune acelaşi lucru şi despre severitatea acestora.
    „Să nu uităm că un trafic ceva mai lejer a permis dezvoltarea de viteze mai mari, deci şi accidente cu o dinamică mai accentuată. Aceasta nu înseamnă însă că, brusc, după o lună şi jumătate, a dispărut presiunea daunalităţii din piaţa asigurărilor. Pe majoritatea segmentelor pieţei, daunele au continuat să se producă, iar pe unele linii au potenţial să crească, exemple fiind asigurările care acoperă riscul de şomaj sau asigurările de credite comerciale”, a explicat Adrian Marin. Preşedintele UNSAR a mai spus că vânzările pe segmentul Casco au fost influenţate de restricţiile impuse de starea de urgenţă, când a scăzut semnificativ numărul maşinilor noi înmatriculate. „Astfel, datele APIA arată că înmatriculările de autoturisme noi în România au scăzut în aprilie 2020 cu 50% faţă de aprilie 2019, până la 4.321 unităţi. Acest lucru se va resimţi în mod direct şi în piaţa asigurărilor CASCO, dar şi pe RCA.”
    Primele trei luni din anul 2020 au adus în piaţa asigurărilor un volum al subscrierilor de 2,98 mld. lei, cu 10% mai mult faţă de perioada similară a anului trecut. Segmentul asigurărilor generale a crescut cu 10% în primul trimestru din 2020, până la 2,35 de miliarde de lei, în timp ce asigurările de viaţă au ajuns la o valoare de 626 mil. lei, cu 9% mai mult faţă de primul trimestru din 2019, potrivit datelor preliminare ale ASF.
    Rezultatele pozitive înregistrate în piaţa asigurărilor în primul trimestru din 2020 au fost posibile pentru că starea de urgenţă a fost decretată pe 16 martie, a doua jumătate a ultimei luni din trimestru.

  • Care este povestea celei mai puternice femei executiv din businessul românesc

    „O forţă de muncă echilibrată stimulează creativitatea, inovaţia, iar egalitatea de şanse înseamnă că fiecare individ are posibilitatea de a-şi atinge potenţialul maxim. Diversitatea aduce perspective şi opinii. Te ajută să iei o decizie mai bună”, crede Christina Verchere, CEO al OMV Petrom.

    În al treilea an de când se află la conducerea OMV Petrom, pentru Christina Verchere priorităţile sunt folosirea resurselor de gaze din Marea Neagră, reducerea amprentei de carbon a companiei, dar şi păstrarea echilibrului între carieră şi viaţa personală. „Dezbaterea privind schimbările climatice a câştigat avânt şi, în calitate de companie energetică, ne propunem să facem parte din soluţie. Şi cred că România are o şansă pe care puţine ţări o au: resursele de gaze din Marea Neagră. Gazul este soluţia pentru energie, curată şi acesta este un obiectiv cheie pentru noi”, spune executivul. De asemenea, şi-au propus ca până în 2023 să obţină o reducere a gazelor cu efect de seră ale companiei cu până la 27%. Când vine vorba despre prejudecăţile între bărbaţi şi femei, ea sesizează că acestea există în continuare, dar egalitatea de oportunităţi ar trebui să fie un obiectiv spre care să tindem cu toţi. De asemenea, chiar dacă echilibrul între viaţa personală şi profesională este greu de găsit, acesta trebuie să fie de asemenea un obiectiv spre care să tindem. „Tatăl meu m-a încurajat să alerg de la o vârstă fragedă şi asta a fost mai mult decât un hobby sau un stil de viaţă sănătos. M-a învăţat ce este disciplina – este atât despre minte, cât şi despre corp”, descrie Verchere propriul exemplu de găsire a echilibrului.

    Profilul Christinei Verchere a apărut în ediţia de anul acesta a anuarului 105 CELE MAI PUTERNICE FEMEI DIN BUSINESS.

  • Cum au reuşit două tinere de doar 21 de ani să transforme una dintre cele mai mari nevoi ale femeilor într-o afacere chiar în perioada pandemiei

    La doar 21 de ani, Daniela Pădurariu şi Raluca Enache au renunţat la opţiunea studiilor în străinătate pentru a pune bazele unei afaceri în România. Aşa au lansat în doar câteva luni un business numai bun pentru vremuri de pandemie, care ar putea să schimbe însă şi viitorul industriei locale a serviciilor de înfrumuseţare. 

    Mai exact, cele două tinere au creat o platformă care le reuneşte pe clientele dornice de servicii de înfrumuseţare la domiciliu cu profesioniştii care pot să le ofere. Lansate pe 25 mai, serviciile Glow2Go sunt disponibile în prezent în sectoarele 1 şi 2 ale Capitalei. Firma funcţionează deocamdată prin intermediul unui website, dar planurile celor două tinere sunt structurate ca la carte şi prevăd ca în mai puţin de trei ani serviciul să fie disponibil la nivel naţional.

    Cele două tinere sunt colege la The Entrepreneurship Academy, prima facultate de antreprenoriat din România, iar faptul că s-au înţeles bine le-a ajutat să ducă mai departe o idee căreia Ralucăi Enache îi venise încă din primul an de facultate.
    A contat şi faptul că facultatea le permite vizite în străinătate, iar la ultima vizită de acest tip, care s-a desfăşurat timp de o lună în Cape Town (Africa), au văzut un business similar, care le-a dat ideea că trebuie să îşi ducă mai departe proiectul pe piaţa locală. „Când am văzut cât de bine a prins acolo am spus că e imposibil să nu prindă şi în România”, a spus Daniela Pădurariu. Au sesizat această nevoie şi din proprie experienţă şi-au propus să verifice acest lucru şi printr-o cercetare de piaţă, realizată în rândul a 500 de femei din Capitală, care nu a făcut decât să le confirme planul de business.

    Între vizita din Cape Town şi lansarea businessului s-a scurs mai puţin de un an: chiar dacă au lansat platforma la câteva zile după ieşirea din starea de urgenţă, spun că oamenii preferă în continuare alternativa serviciilor de înfrumuseţare la domiciliu datorită sentimentului de siguranţă pe care îl oferă vizita unei singure persoane acasă, echipată cu mască, dezinfectanţi şi mănuşi, în detrimentul vizitei la salon, unde clienţii poate nu au un control atât de bun asupra situaţiei.
    Deocamdată, platforma lor conectează freelanceri din domeniu – manichiură, pedichiură, machiaj, masaj şi urmează să lanseze şi aria de coafor. Plănuiesc să se extindă însă şi în parteneriate cu saloane. Glow2Go a început să funcţioneze pe 25 mai cu 10 experţi, iar acum au ajuns la 13, toţi freelanceri.

    Monetizarea afacerii se face prin intermediul unui comision perceput de platforma lor, de 30% din suma plătită de client. În ceea ce priveşte preţurile, cele două tinere oferă exemplul unui  masaj de relaxare, care  costă 125 lei, unul terapeutic, 140 de lei, manichiură semipermanentă 95 de lei. „Preţurile sunt cu 10-20 de lei mai mari decât la salon. Când am făcut cercetarea, am construit preţurile ca să fie situate undeva între cele ale unui salon mediu şi ale unuia de lux”, explică cele două tinere.

    În primele două săptămâni de la lansare aveau deja 20 de servicii rezervate prin site-ul lor şi spun că  „chiar nu ne aşteptam la asta – am văzut că este cerere, că se poate şi am primit feedback pozitiv la clienţi”. În interval de o lună şi-au propus să ajungă la 100 de comenzi, iar până la finalul lunii august vor să ajungă la 300 de comenzi, respectiv 3 comenzi pe zi.

    Planurile lor pe termen scurt includ lansarea unei divizii de coafor, cât şi extinderea în celelalte sectoare ale Capitalei, iar până la finalul anului să ajungă până la mininum 1.400 de clienţi.

    Iar dacă până acum au investit în business între 3.000 şi 5.000 de euro, spun că pentru a dezvolta proiectul în continuare ar avea nevoie de o investiţie de 60.000 de euro, bani care ar fi direcţionaţi înspre construirea unei aplicaţii performante, dar şi în acoperirea costurilor de marketing timp de un an.
    În ceea ce priveşte atracţia celor două tinere pentru antreprenoriat, Daniela Pădurariu spune că a cochetat cu businessul încă din copilărie, când vindea diverse lucruri. Apoi, în primul an de facultate a lansat şi un site unde vindea ii româneşti. Colega ei de business, Raluca Enache, a moştenit pasiunea antreprenorială din familie – ambii săi părinţi fiind antreprenori.
    Chiar dacă cele două tinere au avut şi posibilitatea de a pleca la studii în străinătate (Daniela a fost acceptată, printre altele, şi la King’s College în Anglia şi era pregătită să plece), faptul că au avut o alternativă în România le-a motivat să rămână. „Am realizat că îmi doresc foarte mult să fac ceva care să crească în România, să reuşesc aici şi să dezvolt ceva în ţară care să fie benefic pentru oamenii de aici. În plus, aici există piaţă pentru multe lucruri care pot fi aduse din alte pieţe. Cumva în afară erau mai puţine posibilităţi”, spune Daniela.
    Cum se face business în România la 21 de ani? „Sunt foarte multe oportunităţi – multă lume ne ajută fiindcă ne văd atât de motivate să facem ceva la în jur de 20 şi ceva de ani”, adaugă ea.
    Raluca Enache spune că cel mai dificil în dezvoltarea afacerii lor a fost până acum să selecteze profesioniştii care să fie prezenţi pe platformă – au organizat peste 100 de interviuri pentru a găsi persoanele potrivite: „Realizez acum că este foarte greu să lansezi un marketplace, trebuie să ai grijă şi de aria de clienţi, şi de aria de profesionişti în egală măsură”.
    În selecţia lor au contat atât modul în care candidaţii îşi făceau treaba, cât şi felul în care comunicau, partea de soft skills – „Este important în situaţia unui business în care persoana respectivă vine la domiciliul tău”. Spre exemplu, cei care au venit la interviu exclusiv din cauză că se aflau în şomaj tehnic, situaţie în care se găseau mulţi dintre specialiştii în industrie în lunile anterioare, au şi renunţat pe parcurs – „Unii sunt angajaţi şi la saloane, dar fac acest lucru în plus. Nu trebuie să nu ai un job, poţi să câştigi venituri suplimentare astfel”.
    Întrebate ce i-ar sfătui pe tinerii asemeni lor, cele două spun: „Să aibă încredere în tot ceea ce fac şi să pună suflet în ceea ce fac – trebuie să fie foarte motivaţi şi să nu renunţe imediat atunci când dau de un obstacol. Trebuie să facă tot posibilul să treacă peste orice obstacol şi să muncească mult”, a spus Raluca Enache. Iar colega sa de business insistă ca domeniul în care aleg să îşi dezvolte activitatea sau un business să fie unul pe placul lor: „Eu le-aş spune să facă totul cu pasiune, ştiu că sună a clişeu, dar dacă îţi place ceea ce faci şi simţi că faci ceva valoros poţi muta munţii din loc, iar dacă e vorba de business, vârsta nu contează. Totul se poate, doar să încerci şi poţi să ajungi departe”.

  • Cine sunt româncele care au reuşit să dezvolte afaceri care vând acum produse în toată lumea

    Dacă întrebi o femeie, garderoba perfectă este cea cu multe – cât mai multe – piese în colecţie, infinite variante din care să poată alege, dar din care, cu siguranţă, la un moment dat, nu va găsi nimic potrivit pentru locul în care trebuie să meargă. Pentru un bărbat însă, cel mai adesea, garderoba ideală este cea care cuprinde un tricou sau o cămaşă curate, dar nu neapărat călcate, şi este mai mult decât suficient. Oricum ar fi, este evident că hainele sunt un element necesar, indiferent de cât de abundentă este oferta. Aşa au considerat şi micii antreprenori care au pornit, de la zero, afaceri şi branduri de haine „made in Ro”.

    Dacă tot am adus vorba de doamne, nu există nicio îndoială că un dressing ofertant nu poate să ducă lipsă de rochii. Roserry este un brand care tocmai astfel se prezintă, cu rochii de ocazie sau de zi, de aproape şase ani. Carmen Dascălu a dat naştere acestui business în 2014, vrând astfel să-şi ducă mai departe pasiunea alimentată în copilărie de bunica ei, de profesie croitoreasă. În şase ani, peste 40.000 de rochii au ieşit din atelierul lui Carmen.

    Roserry a pornit cu importul a 700 de rochii cu imprimeu pentru plajă, vândute în sistem de consignaţie. Ulterior, Carmen Dascălu a deschis un magazin online şi nu a durat mult până când a demarat producţia în propriul atelier, în Bucureşti.
    „Prima colecţie făcută în propriul atelier a fost de rochii de ocazie, pentru că ultimul meu job era legat de optimizarea motoarelor de căutare pentru Google şi atunci am observat că există o cerere foarte mare pentru rochii de ocazie, iar oferta era redusă. Aşa că am mers pe direcţia aceasta”, îşi aminteşte Carmen Dascălu.

    De atunci, a făcut rochii de mireasă şi rochii de cununie, rochii fit-to-measure şi, în general, rochii pentru toate gusturile, în serii mici, de maximum 30 de bucăţi pe model. Momentan, focusul este pe vânzările în România, însă Carmen a tatonat deja şi piaţa americană.

    Maşina de cusut a copilăriei

    Tot pentru femei şi tot din 2014 este şi brandul Couture de Marie, creat de antreprenoarea Claudia Ioniţă. Lăsând în urmă jobul din domeniul vânzărilor, ea a investit în câteva maşini de cusut pe care le-a instalat în sufragerie.
    „Un an am lucrat în sufragerie. Am chemat-o pe mama de la Focşani şi ea a fost primul meu angajat cu care am pornit la drum”, povestea Claudia Ioniţă la emisiunea online ZF Afaceri de la zero.

    În 2015 şi-a mutat atelierul şi a dublat numărul de angajaţi, aşadar a mai recrutat un om alături de care a început să facă de la zero colecţii de haine. Treptat, a dezvoltat segmentul de custom made şi a început să lucreze pe comandă. Materialele pentru haine vin de la furnizori locali, care importă din afara ţării. În medie, circa cinci produse sunt create pe zi în atelier în cazul celor de serie, iar produsele realizate pe comandă sunt făcute în circa două zile, în funcţie de complexitatea modelului.
    Şi în cazul ei, pasiunea tot din copilărie a prins rădăcini, pentru că mama Claudiei Ioniţă este croitoreasă, aşa că maşina de cusut, aţele şi acele erau pretutindeni la ea acasă. Acum atelierul de producţie se află într-un spaţiu mai mare, iar creaţiile sunt expuse într-un showroom pe bulevardul Dacia din Capitală.

    Accesoriul primordial al verii

    Este însă vară, aşa că ce element vestimentar este mai popular acum decât costumul de baie? Noire este un astfel de brand românesc, conceput de Raluca Toma. Pasionată de călătorii, de vacanţe în destinaţii exotice şi atentă la noile tendinţe în materie de costume de baie, Raluca Toma a părăsit în 2015 industria bancară pentru a porni de la zero brandul de costume de baie Noire Swimwear, anume ales astfel încât să aibă şi rezonanţă internaţională.
    „Am realizat primul costum de baie în 2015, când am şi hotărât să creez brandul Noire în urma unei vacanţe. Am văzut un costum de baie într-o revistă în Thailanda, mi-a plăcut modelul, era ceva inedit, iar când am ajuns acasă am început să produc şi eu”, spune Raluca Toma.

    Deşi piaţa principală de desfacere rămâne România, ea are zilnic comenzi intenaţionale. Fără nicio îndoială, vara este cea mai aglomerată perioadă pentru businessul ei, însă nici iarna maşinile de cusut nu iau pauză, pentru că sunt destui cei care pleacă în destinaţii calde, unde costumul de baie este un „must”. Cum însă atunci oferta de astfel de accesorii în magazine este aproape inexistentă, magazinul online Noire se transformă într-o soluţie.

    O chestiune de etichetă

    Pentru Alina Rachieru, cămaşa a fost produsul-vedetă pe care şi l-a ales pentru a începe, ca mulţi alţii, o afacere de la zero. Fostă corporatistă în domeniul bancar, ea a creat Pineberry, un brand de cămăşi inspirat tocmai de ţinuta ei de zi cu zi din vremurile în care mergea la bancă. „Povestea Pineberry a început în 2010, când eu intrasem în concediu de creştere a copilului”, îşi aminteşte Alina.

    Familia soţului ei avea o fabrică de cămăşi la Olteniţa, iar colegele de birou ale Alinei Rachieru erau de fiecare dată fascinate de articolele vestimentare cu care se prezenta la serviciu. Producţia fabricii pleca însă la export în cea mai mare parte, astfel că Alina a decis să creeze o colecţie şi pentru piaţa locală. Mai exact, pentru propriile colege.

    În timp, producţia de cămăşi a luat locul jobului din bancă şi Alina Rachieru a ajuns să vândă câteva mii de produse anual – atât cămăşi propriu-zise, cât şi rochii tip cămaşă. Din 2019, cămăşile Pineberry se pot cumpăra şi dintr-un magazin deschis în centrul comercial Bucureşti Mall, iar planul Alinei Rachieru este să mai inaugureze un punct de desfacere şi în provincie.

    În plus, ea vrea să se extindă şi peste graniţe, un obiectiv pentru care a făcut deja primii paşi, listându-şi cămăşile Pineberry într-un magazin online cu deschidere către piaţa din Marea Britanie.

    De vreme rea
    Pentru vremurile reci, alţi antreprenori autohtoni au creat o afacere care să ţină de cald. Pe numele lui Merinito, businessul Danei Agap şi al lui Adrian Duţă constă în producţia de îmbrăcăminte din lână merinos. Povestea începea în 2014.
    Astăzi, hainele Merinito – care cuprind produse sport şi casual, lenjerie, produse pentru copii, dar şi accesorii – ajung la clienţii din România, însă şi într-un depozit din Graz, Austria, de unde pleacă spre clienţii din Europa.
    Lâna, materia primă pentru produse, vine de la oi din Australia şi Noua Zeelandă, iar producţia este externalizată, de designul produselor ocupându-se însă echipa Merinito.
    „Am încercat mereu o optimizare a producţiei astfel încât să fim eficienţi şi să venim pe piaţă cu un produs de calitate la un preţ bun”, spunea Dana Agap pentru Afaceri de la zero.

    Dana Agap. Hainele Merinito ajung la clienţii din România, însă şi într-un depozit din Graz, Austria, de unde pleacă spre clienţii din Europa.

    Alina Rachieru. Din 2019, cămăşile Pineberry se pot cumpăra şi dintr-un magazin deschis în centrul comercial Bucureşti Mall.

    Claudia Ioniţă. Materialele pentru hainele sub brandul Couture de Marie vin de la furnizori locali, care importă din afara ţării.

    Carmen Dascălu. Roserry a pornit cu importul a 700 de rochii cu imprimeu pentru plajă, vândute în sistem de consignaţie.

    Raluca Toma. Brandul de costume de baie Noire Swimwear a fost anume ales astfel încât să aibă şi rezonanţă internaţională.

  • 105 CELE MAI PUTERNICE FEMEI DIN BUSINESS: Irina Măndoiu, Albalact

    Printre cele mai importante realizări profesionale ale Irinei Măndoiu se numără contribuţia adusă la evoluţia Albalact de la un jucător local în industrie la liderul pieţei româneşti de lactate, dar şi faptul că a reuşit, în fiecare an, alături de o echipă omogenă şi echilibrată, să păstreze performanţele companiei şi să o dezvolte în direcţiile cele mai bune. 

    De-a lungul carierei, ea spune că s-a lovit de prejudecăţile bărbaţilor şi că cea mai mare provocare a fost să conducă o echipă formată aproape numai din bărbaţi. 

    „La început mi-a fost greu să mă impun în faţa lor, mai ales că până de curând bărbaţii au trăit cu convingerea că femeile îşi au locurile lor prestabilite în societate şi e bine să încerce să performeze doar acolo.” Astăzi însă, adaugă ea, lucrurile şi mentalităţile s-au mai schimbat, există multe femei care conduc companii şi echipe complexe. Ce calităţi poate aduce însă o femeie într-o afacere pe care nu le poate aduce un bărbat? „Pot să mă ofer ca exemplu concret şi să spun că am reuşit ca manager în primul rând pentru că – şi asta este o diferenţă fundamentală între o femeie şi un bărbat – am avut capacitatea de a mă împărţi între mai multe sarcini, un pronunţat spirit organizatoric, răbdarea de a-i asculta pe ceilalţi şi de a-i impulsiona să vină ei cu soluţiile, nu să le dictez eu ca într-un comandament de armată. Cred că şi implicarea emoţională este importantă.” 

    Sfatul său pentru o tânără care îşi începe acum parcursul profesional este să fie foarte hotărâtă să răzbească într-un domeniu «masculin» şi să-şi cultive calitatea de a asculta. „Cred că sunt două condiţii esenţiale pentru reuşită.”

    Profilul Irinei Măndoiu a apărut recent în anuarul 105 CELE MAI PUTERNICE FEMEI DIN BUSINESS.