BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Pe potriva clientei: cum funcţionează o croitorie în epoca Internetului

    O tradiţie abandonată atunci când hainele de-a gata au devenit mai uşor şi mai ieftin de obţinut revine la modă: mersul la croitor.

    În epoca internetului însă, clientele nu mai trebuie neapărat să se deplaseze, firme precum cea a creatoarei britanice de modă Megan Crosby, ori AK Threads (Marea Britanie) şi Maison Cléo (Franţa) oferind mai multe modele dintre care clientele pot alege ce doresc să li se confecţioneze, scrie The Guardian.

    Clientele sunt învăţate cum să se măsoare corect, iar dacă articolele comandate nu le vin suficient de bine, pot solicita să li se facă modificări gratis. Un alt motiv pentru noua modă este faptul că astfel se aruncă mai puţine haine, protejând mediul.

  • Colecţii pentru casă: perna care ţine loc de un Matisse

    Dacă operele unor artişti celebri sunt prea scumpe sau nu mai sunt disponibile fiindcă le-au cumpărat alţi colecţionari, se poate face colecţie de veselă şi textile pentru casă inspirate de lucrările lor.

    Spre exemplu familia Matisse a înfiinţat o firmă care are ca obiect de activitate comercializarea de decoraţiuni care amintesc de tablouri ale artistului, cum ar fi paravanul „Reflet” care costă aproape 15.000 de euro, scrie Financial Times.

    Tot Matisse a fost sursa de inspiraţie pentru o pernuţă semnată Bluebellgray. Ligne Blanche propune lumânări parfumate inspirate de eticheta cutiilor de supă de roşii Campbell realizate de Andy Warhol, în timp ce Ceramiche De Simone produce farfurii pictate manual pornind de la operele lui Picasso, Klee sau Léger.

  • Mineritul ca hobby: cum poţi să devii miner în vacanţă

    Ceea ce începe ca o idee de destindere se poate transforma într-o adevărată ocupaţie. Cum nu prea s-a putut călători în acest an, diverse persoane din Statele Unite ale Americii şi-au îndreptat atenţia spre o soluţie de vacanţă mai aparte: turismul minier.

    Acesta, scrie New York Times, nu presupune numai vizite la mine, ci şi căutatul de pietre preţioase sau cristaluri, contra unei taxe. Astfel, timp de o zi, turiştii primesc permisiunea de a căuta pietre preţioase şi cristaluri, precum şi un ciocan geologic ca să spargă roca. Minerii de ocazie reprezintă o sursă importantă de venit pentru mine, unele închise de ceva vreme redeschizându-se ca să profite de interesul crescut. O parte din cei care vin să se joace de-a căutătorii de pietre preţioase pentru o zi sau mai multe ajung să facă din asta o ocupaţie, considerând că pot câştiga mai bine sau privind mineritul drept o soluţie de a-şi câştiga existenţa după ce şi-au pierdut serviciul.

    În funcţie de noroc, se pot găsi cristaluri în valoare de câteva mii de dolari într-o zi, susţin cei care au optat pentru această îndeletnicire, iar un căutător dedicat poate câştiga până la 10.000 de dolari pe lună, vânzând ceea ce a descoperit. Preţul este, în general, mai mare pentru pietre preţioase ori cristaluri obţinute din mine necomerciale din SUA, spre deosebire de cele din alte ţări cunoscute ca finanţatoare de conflicte armate şi genocid. Şi mai câştigaţi sunt cei care reuşesc să-şi imortalizeze descoperirea într-un filmuleţ pe care-l postează mai apoi pe reţelele de socializare online.

  • Menajeria de metal: gunoiul transformat în artă

    Tot felul de obiecte care ar ajunge altfel la gunoi pot fi reciclate şi transformate în ceva frumos. Un exemplu în acest sens îl reprezintă lucrările artistei londoneze Barbara Franc, care creează sculpturi de animale folosind de la tacâmuri şi clanţe la ceasuri sau coarde de chitară ori alte obiecte pe care oamenii le aruncă atunci când nu mai au nevoie de ele. Artista se decide la ce să folosească deşeurile în funcţie de aspectul lor şi ce îi inspiră ele, realizând de la pisici, la veveriţe şi bufniţe, care par vii şi gata să se mişte.

  • Cum poţi să vinzi în România fără să ai propriul site sau magazin. Oricine poate să facă asta

    În perioada pandemiei de COVID-19, care a blocat industrii întregi, platforma eMag Marketplace, prin care companiile active în mediul online îşi pot lista produsele pe site-ul eMAG în schimbul unui comision la fiecare vânzare, a înregistrat o creştere de 30% faţă de anul trecut. Până la finalul anului în curs, reprezentanţii eMag estimează că pe platforma Marketplace vor fi activi circa 40.000 de vânzători.

    Faţă de perioada similară a anului trecut am observat o creştere de 30% a numărului de selleri noi care ni s-au alăturat de când a început pandemia, până în prezent. Continuăm cu listările de noi companii. Este o buclă pe care o numim infinită de selleri şi IMM-uri care intră pe Marketplace în fiecare an. Pentru anul viitor ne aşteptăm ca numărul acestora să crească cu cel puţin 15.000 de selleri care ni se alătură. Deci, estimăm că vom încheia anul 2021 cu circa 55.000 de selleri pe Marketplace”, a spus Florin Filote, vicepreşedinte eMag şi cel care a coordonat ecosistemul Marketplace în ultimii ani, în cea mai recentă ediţie a emisiunii ZF ECOSISTEMUL MARKETPLACE.

    Platforma eMag Marketplace oferă sellerilor posibilitatea să vândă produse sau servicii atât pe piaţa naţională, cât şi pe piaţa din Ungaria şi Bulgaria, ţări în care este activă.

    „În prezent sunt circa 2.500 de selleri care vând peste graniţele României în ţările în care eMag Marketplace este prezent, precum Ungaria şi Bulgaria. Ne gândim să le permitem cât mai multor companii româneşti să iasă în afara graniţelor.”

     În segmentul de Marketplace, în România, lucrează în jur de 250 de angajaţi, a adăugat Florin Filote. „Ajungem la 350 de angajaţi în acest segment de business dacă îi adăugăm şi pe cei din Bulgaria şi Ungaria. În Marketplace nu este nevoie de suplimentarea echipei, pentru că modelul de business este gândit să scaleze prin tehnologie, avem foarte multe tool-uri (instrumente) pe care le punem la dispoziţia sellerilor pentru ca ei să gestioneze cât mai bine totul, fără a fi nevoie de oameni.”

    De asemenea, companiile care vând produse prin intermediul platformei au angajat peste 30.000 de oameni, pentru a putea să gestioneze operaţional modelul Marketplace.

    „Modelul Marketplace ajută sellerii deoarece îi expune unui număr mare de clienţi. Vânzările sunt distribuite echilibrat, sellerii din marketplace vând toate categoriile de produse. Din punctul de vedere al volumelor am reuşit anul trecut să atingem 34% din total valoarea eMag, am depăşit anul trecut 52% din totalul de unităţi vândute.”

    Pe parcursul celor aproximativ 9 ani de activitate, reprezentanţii eMag au investit „mult” în dezvoltarea platformei, iar pe viitor unul dintre planurile companiei vizează continuarea investiţiilor în dezvoltarea acestui segment de business.

     „Am investit mult în ultimii ani în Marketplace şi ne propunem să continuăm investiţiile pentru dezvoltarea modelului. Pe termen mediu planurile sunt de a reuşi să transformăm modelul Fulfilment by eMag (lansat anul trecut în versiune beta şi pornit anul acesta, prin care eMag preia eforturile logistice şi operaţionale pentru procesarea de comenzi, astfel încât sellerii să se poată concentra pe activităţile comerciale), cu care am ajuns deja la 500 de selleri care activează în program”, a mai spus Florin Filote.

     De asemenea, planurile pe termen mediu ale reprezentanţilor mai prevăd şi dezvoltarea unei aplicaţii pentru sellerii de pe platforma eMag Marketplace, pe care se aşteaptă să o lanseze în primăvara anului 2021.”  Cu ocazia campaniei de Black Friday din acest an, organizată de eMag pe data de 13 noiembrie, Florin Filote a estimat anterior organizării evenimentului, în cadrul emisiunii, că businessurile prezente pe platforma Marketplace vor vinde aproximativ 425.000 de produse, adică aproape 23% din totalul vânzărilor înregistrate în luna noiembrie.

    Dante Internaţional, compania care administrează eMAG – cel mai puternic retailer online din România şi unul dintre cei mai mari jucători din regiune, a revenit pe profit net

    în 2019, după şase ani în care a raportat pierderi, potrivit datelor disponibile pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice din România. Astfel, compania a raportat la Finanţe afaceri de 4,599 mld. lei, mai mari cu 8% faţă de anul precedent, şi un profit net de 49,5 mil. lei, faţă de o pierdere netă de 44,7 mil. lei în 2018.

     

  • Harta investiţiilor străine în 2019: ce companii au pariat pe România şi ce lipseşte

    Un sfert dintre judeţele României au în poziţia de lider o companie din sectorul auto  – fabricarea de maşini sau de componente pentru industria auto – şi toate sunt investiţii străine. Harta proiectelor de tip ISD (investiţie străină directă) arată cât de mult au cântărit în economia judeţelor cele mai recente proiecte mari din industria auto – Daimler cu peste 300 mil. euro la Sebeş, în compania Star Assembly – Ford cu motoarele turate la Craiova sau Pirelli cu mai multe proiecte de extindere la Slatina. De pe aceeaşi hartă lipsesc însă fabrici de mezeluri, de dulciuri, de conserve. Singurii reprezentanţi ai industriei alimentare lideri într-un judeţ sunt producătorul din industria de morărit şi panificaţie Vel Pitar, controlat de fondul de investiţii Broadhurst şi Fabrica de Lapte Braşov a grupului grec Olympus.

    Judeţele Gorj, Mehedinţi, Vaslui, Botoşani şi Teleorman au un stoc al investiţiilor străine directe de sub 100 de milioane de euro, bani „strânşi” în 30 de ani de capitalism. La polul opus, zece judeţe la care se adaugă Bucureştiul şi Ilfovul au atras cel puţin 1 mld. euro fiecare, cu un vârf de 46 mld. euro în Bucureşti, dintr-un total de 82 mld. euro, arată o analiză a Business Magazin pe baza datelor de la BNR aferente anului 2019.

    Ruptura dintre judeţele României este evidentă de două decenii încoace, însă în loc să se estompeze ea pare să se amplifice. În Gorj, de exemplu, BNR notează în 2019 un stoc total al ISD-urilor de numai 3 milioane de euro, la fel ca în 2018. Cel mai mare business din judeţ este reprezentat de Complexul Energetic Oltenia, un colos cu aproape 13.000 de angajaţi în 2019, dar cu pierderi de 863 mil. lei în acelaşi an la o cifră de afaceri de 3,1 mld. lei. CE Oltenia, jucător strategic pe piaţa de energie, controlat de stat, trece acum printr-un proces de reorganizare gândit şi structurat pe o perioadă de cinci ani, perioadă în care compania ar urma să devină viabilă prin eficientizarea operaţiunilor şi trecerea la resurse regenerabile şi mai puţin poluante.

    În Dolj, investiţia realizată de constructorul auto Ford la Craiova a schimbat raportul de forţe din judeţ, iar prezenţa Ford şi Dacia în judeţele Dolj şi Argeş a atras şi zeci de producători de componente auto în cele două zone sau în judeţele vecine. Ilfovul a câştigat şi el în ultimii ani din mutarea sediilor unor companii din Bucureşti odată cu explozia rezidenţială care a cuprins şi multe din zonele de lângă Capitală.

    Investiţiile străine se văd pe harta de business a României, la fel de bine cum se vede şi lipsa lor. Se văd proiectele mari din industria auto – în 12 judeţe din ţară compania lider după cifra de afaceri este un jucător din industria auto, firme cu capital străin. Nu se văd investiţii comparabile în industria alimentară. Paradoxal, o ţară care domină topurile europene ale producţiilor agricole de cereale, nu are nicio fabrică de alimente, fie ea cu capital străin sau local cu afaceri de 1 mld. lei cel puţin. Mai mult, între liderii judeţelor după cifra de afaceri din 2019 se află doar două companii din industria alimentară – Vel Pitar – business din industria de morărit şi panificaţie deţinut de fondul de investiţii Broadhurst şi care este cea mai mare companie din judeţul Vâlcea şi Fabrica de Lapte Braşov (Covasna).

    Dacă industria alimentară are doar două companii pe harta liderilor de business, agricultura – cultivarea cerealelor – are trei companii lider în judeţe, respectiv Agricost (Brăila), Agro-Chirnogi (Călărăşi) şi Plantagro (Vaslui). Lor li se adaugă însă şi Bunge (Buzău) sau Expur (Ialomiţa), companii care au activităţi în industria alimentară, prin brandurile de uleiuri vegetale, dar care au şi o puternică amprentă în agrobusiness.

    Capitalul străin dă cel mai mare număr de lideri din judeţe, în doar 8 regiuni ale României compania lider este un business antreprenorial. Fiecare dintre lideri, capital românesc sau străin generează business în jurul lui, dezvoltă nuclee de companii mici, majoritatea antreprenoriale care cresc odată cu liderii judeţelor.

    Polarizarea investiţiilor, lipsa lor din unele zone ale României au creat în ultimii 30 de ani diferenţe majore între judeţe vecine, diferenţe care pot fi corectate doar prin proiecte noi.

  • Consilierul financiar care te învaţă cum să investeşti la bursă. În doar câteva minute afli unde să îţi pui banii

    În România, spre deosebire de alte ţări din vestul Europei şi mai ales spre deosebire de SUA, oamenii fac mult mai puţine investiţii pe bursă, cei care dispun de sume mai mari de bani investind de obicei mai ales în domeniul imobiliar. Un start-up local vrea însă să schimbe această mentalitate şi să le ofere românilor un consilier financiar digital bazat pe tehnologia inteligenţei artificiale care să îi sfătuiască în doar câteva minute în ce active să îşi plaseze banii.

    Aplicaţia este acum în stadiul de prototip – am lansat o variantă simplificată a ceea ce ne dorim noi să fie produsul final. Această primă versiune lansată pe finpathic.com este un consultant care îţi oferă o alocare optimă, ţinând cont de particularităţile tale investiţionale. Aşadar, pornind de la particularităţile clientului, noi reuşim să îi oferim acestuia alocarea optimă pe clase de active – nu pe instrumente financiare, ci pe clase de active”, a spus în cadrul emisiunii ZF IT Generation Andrei Anghel, cofondator şi CEO al Finphatic. El a adăugat că acest prim pas de alocare optimă a banilor pe active este extrem de important.

    „În lumea investiţională, acest prim pas pe care l-am făcut noi acum este destul de important deoarece studiile statistice asupra performanţelor trecute asupra fondurilor iniţiale, ale fondurilor de pensii, arată că acest prim pas contează în proporţie de 90% din rezultatul final al unei investiţii.

    Ideea dezvoltării aplicaţiei a pornit de la nevoia sa personală de a-şi gestiona finanţele, proiectul începând să prindă contur în urmă cu trei ani.

    „Proiectul a pornit de la o nevoie personală de a-mi gestiona finanţele şi de a face cât de mult se poate cu banii pe care reuşisem să îi acumulez până la acel moment. Iar mai târziu, împreună cu partenerul în acest business, ne-am gândit să transformăm această nevoie personală într-o aplicaţie pe care să o putem oferi mai multor persoane.”

    Cum funcţionează însă mai exact această primă versiune a aplicaţiei Finpathic? „În acest moment noi invităm investitorii să testeze aplicaţia şi nu cerem detalii personale. El trebuie să introducă doar un nume, averea, veniturile şi cheltuielile, vârsta şi ce preferinţe în materie de risc are. În funcţie de aceste criterii, noi reuşim să estimăm inclusiv pensia pe care o va avea şi data la care va ieşi la pensie şi dacă va fi în stare sau nu să îţi menţină acelaşi nivel al traiului după ce iese la pensie. Căutăm în foarte multe scenarii despre viitor cam care ar fi evoluţia averii unui utilizator. La final, după circa 2-3 minute în care softul nostru efectuează câteva miliarde de calcule, reuşim să îi oferim portofoliul optim – care îi măresc şansele de a-şi atinge obiectivele.”

     

     

    Finphatic

    Proiect: Finphatic

    Ce face? Platformă online care funcţionează asemenea unui consilier financiar digital pentru utilizatori, aceştia putând afla în doar câteva minute în ce clase de active este optim să îşi investească banii.

    Evaluare proiect:
    1,4 milioane euro

    Invitat: Andrei Anghel, cofondator şi CEO al Finpathic

     

     

    Repsmate

    Proiect: Repsmate

    Ce face? Aplicaţie software bazată pe tehnologia inteligenţei artificiale ce analizează comportamentul clienţilor

    Necesar actual de finanţare:
    150.000 euro

    Invitat: Alin Roşca, CEO şi fondator RepsMate

    22Trust Venture

    Proiect: 22Trust Venture

    Ce face? Platformă bazată pe tehnologia inteligenţei artificiale care le va permite băncilor de retail să le propună clienţilor costuri dinamice pentru creditele acordate acestora.

    Investiţie iniţială: 40.000 euro

    Invitaţi: Sebastien Gayral cofondator şi CEO al 22Trust Venture

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF împreună cu Banca Transilvania şi casa de avocatură Stratulat & Albulescu, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. În cadrul emisiunii sunt invitaţi şi antreprenori sau investitori care îşi povestesc experienţa în business şi dau sfaturi start-up-urilor.

    Urmăreşte de luni până vineri  emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19,00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de mail zfitgeneration@zf.ro.

  • Antreprenoarea care şi-a transformat pasiunea într-o afacere de milioane de euro în Bucureşti

    Printre realizările recente ale Alinei Sudriu, fondator, Grace Couture Cakes, al cărei profil a fost inclus în anuarul 105 Cele mai puternice femei din business realizat de magazin, se numără lansarea la începutul anului 2020 a unui cake shop online al companiei, primul magazin online din România dedicat deserturilor couture, dar şi „noul nivel la care a ajuns compania, nu doar din punctul de vedere al rezultatelor finaciare, ci şi operaţional, luând în calcul dezvoltarea echipei, a procedurilor, a tuturor sistemelor ce ţin de producţie şi logistică, precum şi în ceea ce priveşte capitalul de imagine.” În 2020 şi-a propus să stabilizeze creşterea din anii precedenţi.

    Antreprenoarea spune că, de-a lungul carierei, nu a simţit că lucrurile ar fi fost diferite dacă era bărbat. „Ce am simţit însă a fost nevoie de a demonstra, atunci când am ales antreprenoriatul într-un domeniu de lifestyle considerat feminin, precum cofetăria, că nu este doar un capriciu de moment, ci o idee de afaceri serioasă şi, apoi, un business solid.”

    În opinia sa, intuiţia poate fi o unealtă de business valoroasă, atunci când este cultivată şi folosită corect, la fel şi capacitatea de adaptarea şi abilităţile de multi-tasking. „În plus, în domeniile de lifestyle, este importantă dezvoltarea simţului estetic, către care femeile sunt poate mai înclinate.

    Pentru Alina Sudriu, echilibrul între viaţa personală şi profesională a fost un obiectiv şi spune că acum este în acest echilibru în cea mai mare parte a timpului, deşi îşi aminteşte că în primii ani de antreprenoriat părea mai degrabă un mit. „Sfatul pe care l-aş da oricărui tânăr, indiferent dacă îşi începe cariera ca angajat sau are o idee antreprenorială, este: să studieze cu atenţie piaţa şi oportunităţile, să fie întotdeauna atent la mesajele primite din mediu, să îşi seteze obiective realiste, să le urmărească, şi să trateze eşecul ca parte din proces”, spune ea.

    CITESTE AICI MAI MULTE DESPRE ALINEA SUDRIU FONDATOAREA GRACE COUTURE CAKES

  • Povestea omului pentru care dorinţa de a avea propria afacere a fost mai mare decat orice. Şi-a ipotecat chiar şi casa pentru a-şi deschide un business

    Şi-a ipotecat casa pentru a reuşi să pornească propriul business, iar acum conduce una dintre cele mai mari companii din industria chimică din lume, el însuşi fiind unul dintre cei mai bogaţi oameni de pe planetă, cu o avere de aproape 18 miliarde de dolari. Este vorba de James Ratcliffe, fondatorul conglomeratului britanic din industria chimicalelor Ineos.

    James Arthur Ratcliffe s-a născut pe 18 octombrie 1952 în Lancashire, Marea Britanie, în familia unui tâmplar şi a unei contabile. Antreprenorul a urmat cursurile Universităţii Birmingham, pe care a absolvit-o cu o diplomă în inginerie chimică, în 1974.

    Primul său job a fost în cadrul gigantului petrolier Esso, însă ulterior a decis să îşi extindă competenţele şi în zona de business, aşa că a decis să urmeze o serie de cursuri de finanţe, absolvind un Master of Sciences la London Business School. În 1989, s-a alăturat companiei americane Advent International, una dintre cele mai mari firme de private equity din lume.

    În 1992, Ratcliffe şi-a ipotecat casa pentru a putea cumpăra o divizie de fabricare a produselor chimice din cadrul grupului BP. La 6 ani distanţă, el a pus bazele companiei multinaţionale din industria chimică Ineos, numită iniţial Inspec Ethylene Oxide Specialities.

    Ratcliffe a fost căsătorit cu Amanda Townson, de care a divorţat în 1995 şi cu care are doi fii, George şi Samuel. Din al doilea mariaj, cu Maria Alessia Maresca, are o fiică. Antreprenorul are două reşedinţe, în Monaco şi Hampshire, Anglia, şi două super-iahturi, Hampshire şi Hampshire II. Pasionat de aventuri, el a făcut o serie de expediţii la Polul Nord şi Sud, precum şi o excursie de trei luni cu motocicleta în Africa de Sud. A fondat şi o organizaţie caritabilă, „Go Run for Fun”, prin care susţine mii de copii. În Sunday Times Rich List 2018 a fost numit cel mai bogat om din Marea Britanie, cu o avere netă de 21,05 miliarde de lire sterline. În prezent, are o avere de 17,9 miliarde de dolari, fiind clasat pe locul 118 în topul miliardarilor planetei, realizat de publicaţia internaţională Forbes.

    Conglomeratul Ineos este împărţit în 20 de divizii şi produce o multitudine de articole, de la uleiuri sintetice şi materiale plastice până la solvenţi utilizaţi pentru fabricarea insulinei şi a antibioticelor, dar şi combustibili, ambalaje, automobile şi textile. De asemenea, este unul dintre cei mai mari jucători din sectorul exploatării gazelor de şist din Marea Britanie, piaţă pe care a intrat în 2014, în urma unei investiţii de 640 de milioane de lire sterline. Compania este implicată totodată în producţia de energie regenerabilă şi este unul dintre cei mai importanţi pionieri mondiali în dezvoltarea energiei durabile din materiale reziduale. Principalele pieţe pe care activează sunt: Germania, SUA, Marea Britanie, Franţa şi Benelux.

    În prezent, Ineos este unul dintre cei mai mari jucători din lume din piaţa produselor chimice, cu venituri de 85 de miliarde de dolari în 2019 şi o echipă de 22.000 de angajaţi. Compania deţine, de asemenea, echipa de fotbal elveţian Lausanne şi brandul britanic de fashion Belstaff, iar în luna martie a acestui an, pe fondul apariţiei pandemiei de COVID-19, a început şi construirea mai multor fabrici în Marea Britanie şi Germania, pentru producţia de gel antibacterian.

  • Omul care demontează proverbul „N-ai carte, n-ai parte”. Cum a reuşit acesta, deşi nu avea niciun fel de studii, să ajungă unul dintre cei mai bogaţi oameni din ţară

    Contrar vechiului proverb „N-ai carte, n-ai parte”, scoţianul John Arnold Clark a demonstrat că poţi ajunge nu doar foarte bogat, ci şi respectat de toţi, chiar şi fără studii. A plecat de-acasă în adolescenţă şi a abandonat şcoala, dar printr-o autodisciplină desăvârşită, antreprenorul a ajuns printre cei mai bogaţi oameni din ţara natală, iar compania sa, printre cei mai mari dealeri auto din Marea Britanie.

    John Arnold Clark s-a născut pe 27 noiembrie 1927 în ​Townhead, Glasgow, Scoţia. La vârsta de 14 ani a abandonat şcoala şi a plecat de acasă, locuind, în timpul războiului, pe insula Arran.

    El a fost recrutat în Forţele Aeriene Regale (RAF), unde a lucrat ca instructor de mecanică auto. Deoarece s-a remarcat prin calităţile de lider şi prin autodisciplina exemplară, el a obţinut, ulterior, rangul de caporal. La începutul anilor ’50 Clark s-a retras din RAF, dar nu a reuşit să îşi găsească un loc de muncă. Şi-a folosit aşadar singurii bani pe care îi avea şi, cu 70 de lire, a cumpărat un Morris Ten-Four pe care l-a restaurat şi l-a vândut, obţinând un mic profit. A început apoi să cumpere şi să vândă şi alte maşini, deschizându-şi primul showroom în 1954, în Glasgow.

    În 1963 a lansat şi o companie în domeniul financiar, care le permitea clienţilor săi să investească într-un automobil fără a-şi implica managerii bancari. Antreprenorul şi-a extins, de asemenea, activitatea şi în piaţa de rent-a-car, deschizând apoi şi un service auto.

    Până în 2002 reţeaua Arnold Clark Automobiles ajunsese la 97 de unităţi şi înregistra vânzări anuale de aproape 1 miliard de lire, fiind socotită cea mai mare companie privată din Scoţia. În mai 2006, compania a achiziţionat dealerii auto Harry Fairbairn BMW şi Mini şi a deschis cel mai mare showroom auto din Europa la acea vreme, în noul port Glasgow, ajungând, un an mai târziu, la venituri de 2 miliarde de lire sterline.

    În 2004 antreprenorului i-a fost acordat titlul de cavaler, pentru serviciile aduse industriei auto scoţiene. Clark a fost căsătorit de două ori şi a avut zece copii, şase fii şi patru fiice. La vârsta de 80 de ani, el încă îşi păstra funcţia de director al companiei şi avea un salariu de 2 milioane de lire pe an. Antreprenorul a murit pe 10 aprilie 2017, la vârsta de 89 de ani. Cu un an înainte de moartea sa, averea familiei Clark fusese estimată la peste 1 miliard de lire, fapt care i-a atras lui Clark statutul de primul dealer auto britanic miliardar. Un an mai târziu, a ajuns pentru prima data în topul Forbes al miliardarilor lumii, numărându-se, la acea dată, în primii 60 cei mai bogaţi oameni din Marea Britanie.

    În prezent, Arnold Clark Automobiles este cel mai mare dealer auto din Scoţia şi al patrulea din Marea Britanie, deţine circa 200 de reprezentanţe în Marea Britanie, vinde anual peste 200.000 de maşini de la 20 de producători şi are o echipă de 11.000 de angajaţi. Compania administrează, de asemenea, 130 de service-uri auto, 40 de ateliere de reparaţii şi aproximativ 15 magazine de piese auto şi accesorii. Potrivit companiei de date comerciale Dun & Bradstreet, Arnold Clark Automobiles a înregistrat, în 2019, venituri de 5,44 miliarde de dolari.