BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Monştrii din educaţia românească. Abandonul şcolar cronicizat, analfabetismul funcţional agravat în context pandemic, unde copiii sunt nevoiţi să asimileze cunoştinţe online

    Abandonul şcolar cronicizat, analfabetismul funcţional agravat în context pandemic, unde copiii sunt nevoiţi să asimileze cunoştinţe online, fără o pregătire tehnologică prealabilă, îngrădirea dreptului la educaţie prin neasigurarea pârghiilor pentru o participare reală sunt doar câţiva dintre monştrii reali din educaţia românească.

    Pandemia şi efectele sale s-au suprapus peste o serie de vulnerabilităţi preexistente şi chiar şi înainte de pandemie, iar accesul la o educaţie de calitate a copiilor din România era departe de a fi asigurat, observă Gabriela Alexandrescu, preşedinte executiv al organizaţiei Salvaţi Copiii România. „În condiţiile în care 41% dintre elevii de 15 ani s-au dovedit a fi analfabeţi funcţional, iar într-un singur an şcolar (2018-2019) aproape 45.000 de copii au abandonat şcoala şi 12% dintre copiii cu vârsta învăţământului obligatoriu se aflau în afara educaţiei la începutul acestui an calendaristic, ne putem da seama că impactul crizei generate de COVID-19 nu face decât să adâncească problemele din sistemul românesc de educaţie”, spune reprezentanta Salvaţi Copiii România.

    Astfel, din cauza dificultăţilor tot mai mari de a merge la şcoală sau de a urma cursurile online, tot mai mulţi elevi fie vor abandona şcoala, fie vor avea un decalaj educaţional de nerecuperat având în vedere că mulţi dintre elevi nu au resursele necesare pentru a participa la cursurile online, crede ea. „Dacă ţinem cont de faptul că, în condiţiile în care din ce în ce mai multe şcoli intră în scenariul roşu, iar cea mai recentă cercetare sociologică a organizaţiei noastre a reliefat faptul că 28% dintre elevi şi 43% dintre profesori nu deţin, în tot sau în parte, resursele necesare pentru educaţia online, este uşor să anticipăm că din ce în ce mai mulţi elevi vor fi excluşi de la actul educaţional şi fie vor abandona direct şcoala, fie vor avea un decalaj educaţional de nerecuperat”, explică Gabriela Alexandrescu.

    Conform datelor de la organizaţia Salvaţi Copiii România, 35,8% dintre copiii din România, adică 1,2 milioane, se află în risc de sărăcie sau excluziune socială, mult mai grav decât în rândul adulţilor (30,2%), iar în mediul rural acest risc atinge procentul de 44,3% în cazul copiilor, adică 900.000 de copii – doar în comune şi sate.

    În ianuarie 2020, peste 275.000 de copii aflaţi la vârsta învăţământului obligatoriu (7-17 ani) nu mergeau la şcoală, conform datelor de la INS centralizate de Salvaţi Copiii, iar abandonul şcolar anual a atins cifra de 45.000 de copii din ciclurile primar, gimnazial şi liceal.

    Părăsirea timpurie a şcolii reflectă incapacitatea de readucere la şcoală a copiilor, România înregistrând un procent de 15,2% al tinerilor între 18-24 de ani care au finalizat doar 8 clase sau mai puţin, deşi ţinta fixată de România a fost de reducere a fenomenului la 11,3% până la sfârşitul acestui an. 

    „În educaţie, ca şi în multe alte domenii, măsurile remediale care pot contracara astfel de decalaje sunt puţine, mult prea costisitoare pentru familiile vulnerabile şi autorităţile locale din zonele dezavantajate şi cu o rată de succes mai mică decât cea a măsurilor de prevenţie, menite să păstreze copiii în şcoală şi să-i ajute să aibă rezultate la fel de bune ca ale colegilor lor de generaţie”, explică reprezentanta Salvaţi Copiii România.

    În ceea ce priveşte măsurile pe care autorităţile locale ar trebui să le ia pentru a reduce disparităţile din calitatea actului educaţional şi pentru a asigura echitatea în participarea şcolară a copiilor, propunerea Salvaţi Copiii este de a privi problemele din educaţie ca fiind profund corelate cu sărăcia şi excluziunea socială care afectează o treime din numărul copiilor acestei ţări.

    „Conceptul ce se poate dovedi mai pragmatic şi, deci, mai uşor de operaţionalizat, este cel al sărăciei educaţionale. Copiii din familiile cele mai afectate de sărăcie sunt mai expuşi riscului de a avea rezultate şcolare grave. Vorbim de fapt de un cerc vicios în care lipsurile materiale conduc la vulnerabilitate educaţională şi viceversa. Dovada cea mai bună o reprezintă faptul că la evaluarea internaţională PISA din 2018, dintre elevii români dezavantajaţi social şi economic, doar 0,1%, adică unul dintr-o mie a putut ajunge la nivelurile superioare 6 sau 5, adică cele de top, nivelul 1 fiind cel mai scăzut şi corespunzător analfabetismului funcţional. Nu putem accepta ca destinul unui copil în dezvoltarea lui şcolară şi, mai târziu, profesională, să depindă de locul şi familia în care se naşte.”

    Ce ar trebui să facă autorităţile locale? Reprezentanta Salvaţi Copii  spune că „un răspuns simplu ar fi să înţeleagă că educaţia trebuie considerată o prioritate a acelei comunităţi locale şi să asigure investiţii corespunzătoare. Ştim că puţini sunt primarii convinşi de importanţa educaţiei şi că majoritatea dintre ei declară că nu au resurse financiare şi că tot bugetul este alocat salariilor din administraţie”. De aceea, pentru a elimina influenţa nefastă a intereselor de partid asupra educaţiei copiilor, avem nevoie urgent de un sistem educaţional neînregimentat politic, în care competenţa să constituie singurul criteriu de numire pe toate poziţiile implicate în educaţie: inspector şcolar, director de şcoală, poziţii de conducere din minister etc.

    „Doar aşa putem gândi planuri de acţiune pe termen mediu şi lung, planuri de reducere a disparităţilor din calitatea actului educaţional, indiferent de regiunea ori localitatea la care ne referim”, adaugă Gabriela Alexandrescu.

    În al doilea rând, apare tot mai des invocată, mai ales după acest episod global al pandemiei, necesitatea unui mecanism de evaluare anuală a problemelor şi nevoilor sistemului de educaţie, atât la nivel naţional cât şi local. „Aşa putem obţine o alocare bugetară adecvată. Şi nu mă refer doar la alocarea prevăzută de legea bugetului de stat, ci şi la nivelul consiliilor locale pentru care, în opinia noastră, această lege ar trebui să oblige primarii, principalii ordonatori de credite ai bugetelor locale, să prezinte consiliului local propria evaluare a nevoilor unităţilor de învăţământ aflate în grija sa, şi pe baza căreia să fie asigurate investiţiile necesare pentru copii şi şcolile lor. Să nu uităm că atitudinea guvernanţilor faţă de educaţie s-a concretizat printr-o încălcare permanentă a legii educaţiei naţionale care prevede alocarea a
    6 procente din PIB.”

    Reprezentanta Salvaţi Copiii crede că este important să privim finanţarea educaţiei strict din perspectiva copilului. „Dacă veţi consulta documentele strategice şi legislaţia despre educaţie veţi afla că principiul fundamental declarat este centrarea pe elev a tuturor activităţilor din sistem. Însă, în realitate, în mare parte din şcoli, nu există o abordare individualizată a copilului cu cerinţele sale, cu ritmul său propriu şi în funcţie de abilităţile constatate, actul educaţional fiind nediferenţiat, iar, în acest context, cei care pierd cel mai mult sunt copiii din familii vulnerabile al căror abandon şcolar e iminent. Inclusiv mecanismul de finanţare face referire la costuri calculate per elev. Prin impunerea costului standard/elev cu coeficienţii actuali de corecţie minimali şi fără efect, prea multe schimbări nu pot fi operate”, crede ea.

    La nivelul unei şcoli cu un număr mic de elevi şi cu cheltuieli mai mari de transport pentru copii, costurile vor fi mult mai mari pentru un elev, ceea ce va creşte costul standard pentru fiecare elev stabilit de guvern, dar şi acoperirea lor este obligatorie, dacă ne dorim să asigurăm echitate în accesul la educaţie şi o calitate adecvată a actului educaţional.

    „În al patrulea rând, credem că politicile destinate copilului trebuie abordate integrat în comunităţile locale. Formula adecvată este una cvadripartită: copil – familie – educaţie – servicii socio-medicale. Pentru a produce impact pozitiv în viaţa copiilor, în special a celor vulnerabili, serviciile locale trebuie să funcţioneze într-o consecventă comunicare cu şcolile ca împreună să asigure intervenţii complementare pentru fiecare copil în parte văzut în propriul său context familial. Degeaba oferi prestaţii financiare părinţilor când lipseşte monitorizarea, prin anchete şi servicii sociale şi medicale, a respectării obligaţiilor de către părinţi faţă de copil, cum la fel de dăunătoare este ruptura între serviciile socio-medicale ale autorităţilor locale şi şcoală”, spune Alexandrescu.

    Preşedintele executiv al organizaţiei Salvaţi Copiii încheie răspunsul la întrebarea despre măsurile pe care ar trebui să le ia autorităţile pentru a asigura accesul tuturor elevilor la educaţie prin a aminti că se impune o altă atitudine faţă de capacitatea elevilor de a participa la acest proces de transformare în bine a educaţiei.

    „Consiliile elevilor, organizaţiile neguvernamentale create de elevi (de exemplu, Asociaţia Elevilor din Constanţa) reacţionează prompt şi cu rapoarte, analize şi poziţii, multe dintre acestea dovedindu-se adevărate repere pentru autorităţi. Este de neînţeles de ce ei nu pot fi parteneri de dialog cu factorii de decizie. De aceea, trebuie reconsiderată participarea elevilor în procesul decizional al şcolilor, prin revizuirea legii educaţiei naţionale, pentru ca elevii să participe cu adevărat în şedinţele consiliilor de administraţie ale şcolilor, şi nu simbolic cum facem astăzi. Fiecare şcoală trebuie să aibă cel puţin trei elevi şi doi părinţi în aceste consilii, aşa cum se procedează în alte state europene.”

    Cu cât pandemia se agravează şi tot mai multe oraşe intră în scenariul roşu în care şcoala este exclusiv online, cu atât se adâncesc problemele din educaţie. Datele de la Salvaţi Copiii arată că pentru 28% dintre copii şcoala online nu înseamnă educaţie, fie pentru că sunt nevoiţi să înveţe folosind telefonul mobil al părinţilor, deseori unica cale de conectare online, fie pentru că nu au acces la o conexiune la internet adecvată pentru participarea reală la lecţii. „Dincolo de problema accesului propriu-zis al copiilor la dispozitivele necesare pentru educaţia on-line, există numeroase alte obstacole de care trebuie să ţinem cont. Astfel, educaţia online nu poate răspunde în totalitate nevoilor unor categorii de copii (preşcolarii sau şcolarii mici, elevii cu cerinţe educaţionale speciale). În plus, pentru participarea la educaţia online, mai ales a elevilor mai mici, este nevoie de o implicare directă şi un sprijin intens din partea părinţilor, în condiţiile în care nu toţi părinţii au timpul şi abilităţile necesare să acorde acest sprijin”, explică Alexandrescu.

    De asemenea, conform analizei Salvaţi Copiii privind condiţiile în care a început acest an şcolar, peste un sfert dintre cadrele didactice (27%) recunosc că nu deţin sau nu deţin în totalitate cunoştinţele şi competenţele necesare pentru predarea online.

    „Foarte relevant este faptul că, potrivit aceluiaşi studiu reprezentativ la nivel naţional, aproape jumătate din toate categoriile de parteneri educaţionali (44% dintre profesori, 45% dintre părinţi şi 46% dintre elevi) apreciază că, în termeni generali, criza Covid – 19 a avut ca rezultat o scădere a calităţii actului didactic, în comparaţie cu perioada anterioară”, concluzionează Gabriela Alexandrescu.

  • Românul din Caransebeş care a creat în Germania un al al treilea ecran inteligent după TV şi telefon

    Călin Popescu a transformat ideea celui de-al treilea ecran inteligent într-un produs vandabil – oglinda inteligentă de fitness. Disponibilă deocamdată doar în Germania, aceasta ar putea ajunge în curând şi în România. Deocamdată, firma a strâns finanţări de peste 20 de milioane de euro şi îşi plănuieşte expansiunea din Berlin.

    „Noi vrem ca oglinda VAHA să devină al treilea ecran important din vieţile oamenilor după televizor şi telefon şi să reprezinte un punct central de interacţiune şi interes în casele oamenilor pentru comunicare, sănătate şi entertainment”, a descris produsul creat de el Călin Popescu într-una dintre cele mai recente ediţii ale emisiunii Viaţă de corporatist.
    El este chief technology officer şi cofondator al Vaha, având în responsabilitate transformarea unei idei in produsul vandabil – Oglinda VAHA. Chiar dacă cel care a gândit produsul este român, Vaha este o firmă germană fondată în iunie 2019, care a lansat oglinda de exerciţii fizice – aceasta ţine practic locul antreprenorului personal, dar şi dispozitivelor de care utilizatorii ar avea nevoie de obicei într-o sală de sport. Mare parte a echipei are ADN românesc, dar Călin Popescu a cofondat firma împreună cu partenera sa de afaceri Valerise Bures, actualul CEO.

    Originar din Caransebeş, el a studiat Comunicare, Cinematografie şi Media la Universitatea Babes Bolyai din Cluj-Napoca, iar apoi a urmat un program masteral în managementul inovaţiei la Central Saint Martins College of Arts and Design, Universitatea de Arte din Londra. L-a atras însă Berlinul pentru dezvoltarea carierei.

    Înainte de Vaha, a lucrat împreună cu asociata sa timp de trei ani la Pixformance Sports GmbH, o altă firmă care produce echipamente inteligente pentru fitness şi recuperare fizică bazate pe motion tracking şi inteligenţă artificială. Pixformance este de altfel lider mondial în acest domeniu cu o prezenţă în peste 800 de locaţii, sute de mii de utilizatori şi disponibilitate în 13 limbi.
    „Proiectul Vaha a venit ca o continuare naturală a altui proiect şi a altei firme la care am lucrat, care producea echipamente pentru fitness, sănătate şi reabilitare. Acolo tehnologia principală era computer vision şi analiza mişcării – o companie lider mondial pe acest segment, activă de peste 6 ani în piaţa internaţională”, a explicat Popescu.
    Făcând un studiu de piaţă, ca urmare a cererii utilizatorilor, au observat că există nevoia de a crea ceva atractiv ca design pe care să îl folosim acasă. La Vaha, majoritatea echipei software este în Cluj-Napoca ( 20 de oameni). Sediul central şi restul de oameni tech şi product sunt în Berlin, iar echipa hardware este în Shenzhen, China.

    Recent au început să lucreze cu parteneri locali din România şi în zona de hardware. „Cu siguranţă luăm în calcul expansiunea pe piaţa din România, unde vedem un comportament de consum interesant şi credem că produsul nostru se pliază bine pe piaţa produselor premium. În acest moment încercăm să ne stabilizăm poziţia pe piaţa din Germania, urmând o serie de pieţe mai mari”, spune Călin Popescu.

    Până în prezent, Vaha a obţinut finanţări de circa 21 milioane de euro, spune el, iar de jumătate de an vând produsele inteligente pe piaţa din Germania. Vor continua apoi, după câteva luni, cu expansiunea pe alte pieţe din Europa.
    Au început cu 5 milioane de euro finanţare în prima rundă seed, dintre care o parte a venit de la un fond de investiţii, iar o alta din cealaltă firmă. Ulterior au mai obţinut încă 16 milioane de euro. La momentul interviului se pregăteau pentru o nouă rundă, care ar trebui să se termine în toamna aceasta.

    „Ideea şi produsul sunt pe piaţă, banii pe care îi căutăm acum sunt în special pentru  scalarea vânzărilor, noi utilizatori şi expansiune – ne uităm la între 15 şi 20 de milioane de euro”, explică el.
    Obiectivul pe termen lung?
    „Ne dorim să ajungem lideri în zona europeană pentru zona de sănătate şi fitness la domiciliu şi să devenim un jucător cheie în ecuaţia internaţională alături de Mirro.Co, recent cumpărat de Lululemon pentru 500 de milioane de dolari şi Peloton, firma listată public în State”, descrie Călin Popescu obiectivele pe termen lung pentru companie.
    Vedeţi cum funcţionează mai exact Vaha şi ce alte planuri are cofondatorul acesteia în unul dintre cele mai recente interviuri video publicat în secţiunea Viaţă de corporatist, pe site-ul bmag.ro.

  • Antreprenoarea din România care şi-a transformat pasiunea pentru bijuterie în business

    Criza a pus în dificultate multe companii, dar le-a oferit multor antreprenori şi răgazul necesar de a-şi formula visurile şi de a se arunca în noi proiecte în ciuda dificultăţilor prin care trece şi economia. Este şi cazul Ancăi Negescu, a cărei pasiune pentru bijuteriile de autor nu s-a împiedicat de pandemie. A profitat de răgaz pentru a lansa pe piaţă curandera.ro — un magazin online de bijuterie contemporană minimalistă în serie mică.

    Curandera era gata de lansare chiar înainte de izbucnirea primului val. În luna martie, adică. Însă contextul a făcut nepotrivită lansarea chiar atunci. Totuşi, am făcut acest pas, pentru că brandul are un mesaj care se potriveşte perfect vremurilor în care trăim. Curandera este despre puterea videcătoare a iubirii, a naturii, a poveştilor. Iar mesajul a fost foarte bine primit de public, în contextul în care anul acesta cred că ne-am îndreptat mult atenţia către sine şi către lucrurile care ne fac fericiţi”, povesteşte Anca Negescu, fondator şi designer Curandera. Ea a intrat în lumea antreprenoriatului în urmă cu peste 16 ani, dar printr-un business care nu a avut legătură directă cu arta sau cu bijuteria, ci cu facultatea absolvită – un birou de traduceri.  

    „Domeniul însă m-a atras mereu, provin dintr-o familie unde arta a fost mereu în centrul discuţiilor nostre, aşa că în 2014 am fondat galeria de artă contemporană Artfooly Gallery şi în 2019, prima galerie de bijuterie contemporană, Place Of Display. Am curatoriat o mulţime de expoziţii de artă şi de bijuterie contemporană, însă mereu am avut în gând o idee, o viziune asupra unor bijuterii altfel. În 2016 am şi fondat, de altfel, un brand de bijuterii din porţelan – What if I fly. Dar, de-a lungul acestor ani, ideea Curandera a prins tot mai mult contur, iar momentul decisiv a venit anul acesta, în pandemie, când Place of Display a trecut pe online, la fel ca multe alte businessuri. Am avut răgazul de a definitiva astfel proiectul Curandera, care, prin mesajul pe care îl transmite, cred că se integrează perfect în contextul actual.”

    Magazinul online a fost lansat în iunie anul acesta, Curandera.ro pornind cu o investiţie iniţială de 15.000 de euro pe care antreprenoarea crede că va reuşi să o recupereze până la finalul acestui an.  

    „Pentru acest an avem aşteptări realiste, adaptate vremurilor în care trăim, aş spune. Vorbim de o economie imprevizibilă. Însă perspectivele sunt optimiste. Am înregistrat creşteri de 20-30% de la lună la lună, iar ultima parte a anului este marcată de perioada cadourilor, aşa că sperăm că ne vom recupera investiţia până la finalul lui 2020”, a punctat Anca Negescu.

    Ea mixează acum partea offline cu partea online, fiecare având importanţa ei într-un business cu bijuterii, însă cumva situaţia actuală cauzată de pandemie mută tot mai multe afaceri în mediul virtual.

    „Am început în offline pentru că mi s-a părut mereu esenţială interacţiunea cu clientul, mai ales în acest domeniu, al artei, respectiv al bijuteriilor. La fel cum clientului i s-a părut important să vadă obiectul pe care vrea să-l poarte, să-l atingă, să-l probeze, să-l simtă. Pentru că această zonă are o legătură foarte importantă cu ceea ce simţim”, a punctat antreprenoarea, adăugând faptul că anul acesta a venit însă cu provocări neaşteptate şi mai ales cu multă imprevizibilitate. „Iar aceste lucruri au schimbat felul în care activează industriile creative în general, a fost nevoie să ajungem altfel la clienţi. Evident, şi înainte lucram cu zona de online, mai ales că în industriile creative mediile sociale şi promovarea pe acestea este importantă. Însă deja discutăm de jumătate de an de distanţare socială, de restricţii mai mari sau mai mici, care şi-au pus amprenta asupra comportamentului clienţilor. Nu mai vorbim de o tendinţă, ci de o realitate. Online-ul este tot mai integrat în vieţile noastre.”

    Totodată, şi tipologia clienţilor Curandera se împarte între offline şi online, ambele canale de vânzare îmbinându-se în acelaşi timp. „La noi există constant o trecere a clienţilor recurenţi din online în offline şi invers. Asta pentru că avem o bază destul de mare de clienţi care ne descoperă şi prin recomandări, şi care rămân fideli şi revin la 2-3-4 luni. Curandera a atras mulţi clienţi în galerie, dar şi invers.” Mai exact, primele statistici arată că aproximativ 60% dintre clienţii Curandera vin din cadrul galeriei Place Of Display, iar 40% dintre ei sunt recurenţi şi recomandă brandul de bijuterii şi altor persoane.

    „În jur de 30% sunt clienţi noi care vin direct din online, cumpără online de pe site sau prin intermediul paginilor noastre de social media şi 10% trec ocazional din offline în online şi viceversa”, a subliniat fondatoarea Curandera.ro.

    Bijuteriile Curandera au fost promovate la început pe canalele proprii, mai ales pe reţelele de socializare, însă foarte bine a funcţionat recomandarea clienţilor. „Şi empatizarea cu mesajul, cum spuneam. Vrem să investim în continuare în promovare, însă vorbim de un brand tânăr, la început de drum, aşa că bugetele sunt proporţionale.”

    Magazinul online cuprinde acum o primă colecţie de bijuterii din argint şi aur, inspirate de natură. Bijuteriile Curandera.ro sunt create în serii limitate, ceea ce înseamnă un număr redus de bijuterii dintr-un anume model.

    În medie, clienţii Curandera achiziţionează între 3 şi 5 produse, depinde de valoarea acestora şi de ocazia pentru care sunt cumpărate. „De multe ori, clienţii noştri vin să cumpere un cadou, însă se lasă cuceriţi de poveste şi ajung să-şi cumpere şi ceva pentru ei de exemplu.”

    Valoarea medie a coşului de cumpărături se situează la circa 250-300 de lei, offline aceasta fiind câteodată uşor mai mare.

    „Curandera este încă la început şi a fost lansat la începutul verii, practic primele luni fiind marcate oricum de o piaţă în scădere.”

    Piaţa de bijuterie de autor din România este încă la început, dar se află în plină dezvoltare.

    „Avem o mulţime de creatori talentaţi, care lucrează cu materiale inovatoare, extrem de creativi şi de îndrăzneţi. Însă, într-adevăr, piaţa este în creştere, cu un public încă redus. Publicul este cel care apreciază arta în toate formele sale, şi, de altfel, vede în purtarea unei bijuterii o formă de a purta artă. În cei aproape 10 ani de când activez în domeniu am văzut o evoluţie constantă, semnificativă şi cred că în cel mult zece ani vom fi la fel de activi pe această piaţă ca alte ţări europene”, a subliniat ea.

    Pentru anul viitor, antreprenoarea are în plan să lanseze noi colecţii, să diversifice portofoliul către zona de art print, şi să crească astfel în mod organic.

    „Sperăm ca 2021 să ne aducă o creştere constantă, cel puţin egală cu aceste prime luni de existenţă a brandului. Cred că evoluţia va fi influenţată puternic şi de evoluţia contextului pandemic şi economic actual. Dinamica este încurajatoare pe piaţa de bijuterie contemporană, dar contextul macro-economic influenţează, evident, orice business, mai ales unul aflat la început de drum”, a conchis Anca Negescu.

  • Businessul românesc, în oglindă cu al „vecinilor”

    În topul realizat de Coface, România este a patra cea mai importantă ţară în ceea ce priveşte companiile incluse în clasament. Totuşi, în 2018, 61 din companiile din România făceau parte din acest top, faţă de 58 anul acesta. Cum arată mediul de business românesc comparat cu al celorlalte ţări din regiune?

     

    România are doar 58 de companii incluse în Top 500 cele mai mari companii din regiunea Europei Centrale şi de Est în funcţie de rezultatele financiare obţinute în 2019, cu venituri cumulate de 71,4 miliarde de euro în 2019. Pe primul loc în clasamentul realizat de Coface se află o companie din sectorul economic petrochimic, Polski Koncern Naftowy Orlen, care anul trecut a avut afaceri de 26,1 miliarde euro în 2019. Afacerile companiei poloneze reprezintă aproape o treime din totalul afacerilor cumulate de către cele 58 de companii româneşti incluse în top.

    Declan Daly, CEO al Coface Europa Centrală şi de Est spune că „în 2019, majoritatea companiilor din regiunea ECE au beneficiat de un mediu economic favorabil continuu, aspect predominant în cazul economiilor mai mici orientate spre export”. Cifra de afaceri agregată a celor mai mari 500 de companii a crescut cu 5,5%, până la 740 de miliarde de euro. Din cele 500, 373 de companii, adică 74,6% din total, au înregistrat o creştere a veniturilor, pe când restul au avut o stagnare sau o scădere a afacerilor.

    Circa 60% dintre veniturile generate de companiile prezente în clasament sunt atribuite celor mai mari companii, reprezentate de trei mari industrii şi anume automotive şi transporturi, petrol şi gaze şi comerţul nespecializat.

    În clasamentul celor mai mari companii din regiune, compania poloneză este urmată de Skoda Auto din Cehia şi de compania multinaţională de petrol şi gaze MOL Ungaria. Interesant de observat este faptul că primele 5 cele mai mari companii din Polonia se află în primele zece locuri ale clasamentului făcut la nivelul regiunii Europei Centrale şi de Est. „Creşterea pozitivă a fost înregistrată doar în sectoarele construcţiilor, electronicii, informaţiei şi telecomunicaţiilor şi în comerţul nespecializat. Metalele, mecanica şi precizia, precum şi sectorul lemn şi mobilier au generat o cifră de afaceri mai mică prin comparaţie cu anul anterior. Pe de altă parte, profiturile nete au scăzut în toate sectoarele, cu excepţia automotive, petrol şi comerţ nespecializat”, spune Declan Daly.

    Prima companie românească inclusă în top 500 cele mai mari companii din regiune ocupă poziţia
    15 – este vorba despre Automobile-Dacia, cea mai mare companie românească, care a avut anul trecut afaceri de 5,15 miliarde euro şi un profit net de 138 milioane euro.

    Totodată, Polonia este ţara din regiune care are cele mai multe companii incluse în acest top, 163 de companii, urmată de Cehia cu 78 de companii, Ungaria, 73, iar apoi se află România.

    Chiar dacă România este a patra cea mai importantă ţară în ceea ce priveşte companiile incluse, în 2018, 61 din companiile din România făceau parte în acest top, faţă de 58 anul acesta.

    Comparativ cu anul 2018, veniturile companiilor din România incluse în top 500 al celor mai mari companii din regiune a crescut cu 7,6% în 2019. Totuşi, deşi veniturile au crescut, profiturile nete înregistrate de către cele 58 de companii au scăzut cu 19%. Evaluarea medie a României făcută de către Coface este de 6,7, ţara noastră poziţionându-se pe locul doi în regiunea Europei Centrale şi de Est în ceea ce priveşte evaluarea Coface. Companiile româneşti incluse în top aveau circa 215.000 de angajaţi anul trecut. „În 2019, mediul economic a rămas favorabil în România odată cu creşterea produsului intern brut la peste 4%. Având în vedere mărimea produsului intern brut, cele mai mari companii din România au potenţialul de a creşte şi mai mult în acest clasament în următorii ani. Exportul şi diversificarea operaţiunilor în afara României ar trebui să creeze cadrul potrivit pentru accelerarea creşterii şi alimentarea dinamici crescute a activităţii economice”, spune Eugen Anicescu, country manager, Coface România. Comparativ cu alte pieţe emergente, regiunea Europei Centrale şi de Est a fost adesea considerată ca un loc sigur, se arată în studiul realizat de către Coface. Oamenii au continuat să beneficieze de tendinţele favorabile de pe piaţa muncii, cum ar fi scăderea semnificativă a ratei şomajului în ultimii ani, o creştere solidă a salariilor, care a contribuit la o dorinţă crescută de a cheltui, care alimentează accelerarea cererii interne. Totuşi, ratele şomajului au continuat să scadă în Europa Centrală şi de Est, atingând niveluri mai mici chiar şi decât cele din Europa de Vest. În timp ce media Europei de Vest s-a ridicat la 6,9% în 2019, ratele în regiunea estică a Europei au fost de 2% în Cehia, 3,3% în Polonia, 3,4% în Ungaria şi 3,9% în România.

    Anul trecut, rata medie de creştere a PIB-ului în regiunea Europei Centrale şi de Est a fost mai slabă decât în anul 2018. Totuşi, o serie de ţări au înregistrat o creştere mai accentuată. A fost cazul Bulgariei, Estoniei, Croaţiei şi Lituaniei. De asemenea, rata de creştere a PIB-ului a rămas peste 4% în ţări precum Estonia, Lituania, Ungaria, Polonia, România şi Serbia. Aceste lucruri arată faptul că mediul economic a rămas unul bun, în ciuda unei creşteri mai lente la nivelul regiunii.

  • Românii care au ales să folosescă sustenabilitatea ca strategie de business

    Interdicţia de a folosi pungi de unică folosinţă din plastic a schimbat atât atitudinea românilor faţă de produsele bio-based şi compostabile, dar şi întregul business Prodplast – devenit Promateris în noul context. Anul 2021 va veni cu o nouă etapă de familiarizare, odată cu intrarea în vigoare a Legii Compostului, care va obliga firmele şi persoanele fizice să îşi colecteze separat bio-deşeurile. Ce va aduce această schimbare companiei româneşti cu o istorie de 60 de ani, dar şi industriei?

    Pentru mine este evident că publicul a devenit mai conştient de impactul pe care îl au acţiunile sale asupra mediului înconjurător. Totuşi, acesta este un domeniu destul de complex, iar pentru o înţelegere corectă a tuturor implicaţiilor, este nevoie de timp dedicat înţelegerii problemelor de fond”, spune Tudor Georgescu, directorul general al Promateris, liderul regional în producţia de ambalaje bio-based compostabile. Producătorul român cu vânzări anuale de 87 de milioane de lei, potrivit celui mai recent raport bursier şi-a bifat un profit de 3,9 milioane de lei în primele nouă luni ale anului, în creştere cu 70% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

    CEO-ul este de părere că putem foarte uşor să cădem în capcane extremiste şi să propunem soluţii care nu sunt scalabile sau care nu ar fi acceptate de către marea parte a publicului. „Este important să înţelegem că schimbările, atât la nivel de înţelegere a publicului, cât şi a inovaţiilor tehnologice, vin incremental şi nu putem oferi soluţii miraculoase peste noapte. Cred totuşi în puterea tehnologiei şi a inovaţiei şi am toată încrederea că în următorii ani se vor dezvolta o serie de materiale cu performanţe de sustenabilitate ridicate. Ne propunem să fim una dintre aceste companii”, descrie el obiectivele pe care le vizează.

    Tudor Georgescu a studiat în Elveţia, la Universita della Svizzera Italiana di Lugano, iar apoi a absolvit MBA-ul Româno-Canadian coordonat de Universitatea din Ottawa. A lucrat o perioadă în industria ospitalităţii, iar mai apoi, întors în ţară după finalizarea studiilor, a lucrat pentru un fond de investiţii român. Angajarea în cadrul Promateris a avut loc în 2013 pe o poziţie de sales representative. Ulterior a devenit sales manager şi din 2015 ocupă funcţia de CEO.

    Compania a investit 10 milioane de euro în fabrica din Buftea, unde peste 75% din producţie este reprezentată de produse ce au la bază resurse regenerabile. Investiţia s-a realizat pe toate planurile: în hale de producţie, echipamente de ultimă generaţie, în laboratoarele pentru R&D şi testarea calităţii, dar şi în trainingul echipelor, atât a celor de management, cât şi a celor responsabile de producţie.

    Ultimul raport trimestrial publicat la bursă arată că veniturile din vânzări au ajuns anul acesta la 81,7 milioane de lei, cu 51% mai mult decât în 2019, iar EBITDA operaţională (câştigurile înainte de dobânzi, taxe, depreciere şi amortizare) a fost de 9,6 milioane de lei, de aproape două ori peste nivelul înregistrat anul trecut.

    De asemenea, firma plănuieşte să investească 7 milioane de euro pentru construcţia unei noi fabrici în Crevedia, construcţie ce va începe în 2021 şi se va încheia în 2023, urmărindu-se astfel creşterea capacităţii de producţie, dar şi diversificarea portofoliului de produse pe care îl realizează Promateris.

    De-a lungul crizei generate de coronavirus, compania nu a raportat întreruperi în procesul de producţie şi a reuşit să genereze creşteri, întrucât gama destinată lanţurilor de retail a avut o cerere foarte mare în ultimele luni, subliniind aici sacii menajeri compostabili destinaţi colectării resturilor alimentare. Firma a raportat o creştere accelerată a cererii pe piaţa din România în martie şi aprilie, adică în prima perioadă de restricţii la nivel naţional, nivelul revenind la normal odată cu ridicarea măsurilor de distanţare. În ceea ce priveşte pieţele din regiune, aici se simte o creştere constantă, ce are la bază o legislaţie favorabilă pentru produsele compostabile.

    „Strategia noastră este aceea de a dezvolta produse cu valoare adăugată, atât pentru consumator, cât şi pentru companie. Scopul nostru este să îmbunătăţim constant produsele, să fie mai performante atât funcţional, cât şi din punct de vedere al sustenabilităţii. Vechile obiceiuri de producţie şi consum trebuie înlocuite cu unele performante, cu grijă faţă de impactul social şi de mediu. Cred că acest lucru se aplică şi în cazul tipului de produse pe care le realizezi, care pe lângă considerente de performanţă calitativă, trebuie să fie şi performante din punct de vedere al mediului. Publicul este într-o continuă schimbare, iar noi, producătorii, trebuie să investim în cercetare şi în scalarea de soluţii inovative şi sustenabile. Acestea au fost principiile după care ne-am ghidat activitatea în ultimii ani şi ne propunem să dezvoltăm această viziune şi în anii următori.” Dacă aruncăm o privire asupra procesului de reconversie de la producţia de plastic către una de tip bio-based, unul dintre cei mai importanţi piloni este know-how-ul. În plus, pe lângă dezvoltarea reţetelor proprii, industria are nevoie de tot mai multe cunoştinţe pe partea de echipamente şi utilaje. Firmele trebuie să îşi cunoască piaţa, dar să ştie în acelaşi timp care sunt punctele forte şi punctele slabe ale fiecărui echipament, punctează Tudor Georgescu.

    Studiile arată că publicul este tot mai receptiv la ambalajele compostabile, în timp ce retailerii şi companiile care se concentrează pe produse de larg consum (FMCG) încep să îşi ia angajamente îndrăzneţe în acest sens, răspunzând preocupării publicului la deşeurile de ambalaje de unică folosinţă. Însă pandemia de coronavirus a schimbat ordinea priorităţilor publicului, care pune din ce în ce mai mult accent pe igienă şi siguranţa alimentelor, alături de sustenabilitatea produselor cumpărate.

    Promateris, denumire schimbată din Prodplast în vara anului 2020, deţine cea mai mare capacitate de producţie dedicată ambalajelor bio-based compostabile din Europa Centrală şi de Est, rebrandingul companiei devenind o necesitate alimentată de nevoia de a-şi alinia noua identitate cu activitatea de producţie, potrivit reprezentanţilor companiei. „Cea mai mare provocare este aceea de a crea echipe de specialişti cu o mentalitate orientată spre performanţă, agilitate şi cercetare. Promateris are peste 60 de ani de experienţă în industrie, iar o parte dintre colegii mei, în special în producţie, sunt de peste 10-20 de ani în această firmă. În mod evident, asta vine cu mult know-how, dar şi cu o ancorare mai mare în procese de producţie şi proceduri uneori depăşite. Eforturile noastre cele mai mari sunt în direcţia creării şi integrării de fluxuri de producţie eficiente şi performante, care să ne ajute să ne păstrăm poziţia de lider în România, dar şi de creştere în regiune. În vederea trainingului angajaţilor, ne-am bucurat de prezenţa celor mai buni specialişti europeni din Italia, Danemarca, Germania etc. la fabrica noastră din Buftea, care au lucrat împreună cu echipele noastre în vederea transferului de cunoştinţe pentru învăţarea noului proces de producţie. Ne place să ne referim la noi înşine ca «pionieri agili», a căror stare naturală e curiozitatea şi acţiunea, ca forţă de a modela viitorul. În acest domeniu singura cale de a conta este să-ţi păstrezi o stare de alertă pozitivă şi o minte deschisă, în perpetuă căutare.”

    Tudor Georgescu – CEO; Maria Desmirean – Board Member; Laurenţiu Soare – Board Member; Adrian Georgescu – Board Member

  • O româncă a fost nevoită să ia o decizie în doar 15 minute. Aceasta i-a schimbat toată viaţa, iar acum este responsabilă de dezvoltarea globală a unui produs folosit zilnic şi în România

    Alina Enache s-a mutat în Polonia acum şase ani, când a primit prima ei poziţie de expat. A acceptat-o fără să stea mult pe gânduri şi recunoaşte că este deschisă către noi experienţe similare în alte colţuri de lume. România mai poate să aştepte, nu se află pe lista ei de priorităţi momentan şi nici chiar în viitorul previzibil. Ce a învăţat mutându-se în afara ţării, cum e viaţa de expat şi ce are Polonia de oferit?

    Executivul român Alina Enache este astăzi senior global strategy manager în cadrul companiei franceze BIC, ocupându-se de categoria aparatelor de ras. Grupul este cunoscut pentru instrumentele sale de scris, pentru brichete şi pentru aparatele de ras, BIC fiind o companie de familie cu o istorie de 60 de ani, cotată la bursa din Paris. La totalul businessului, segmentul de aparate de ras contribuie cu 24%, arată un raport al companiei care în 2019 a avut afaceri totale de aproape 2 mld. euro şi circa 13.000 de salariaţi. Unul dintre ei este chiar Alina Enache, care lucrează pentru companie de aproape un deceniu.

    „Mi-am început cariera de pe băncile facultăţii. Eram în ultimul an la ASE când m-am angajat în Procter & Gamble – o adevărată şcoală de marketing şi o companie unde am învăţat foarte mult şi unde am crescut profesional”, îşi aminteşte ea.

    După aproape şase ani a fost recrutată de BIC şi după doar şase luni în poziţia de trade marketing manager lighters and shavers pentru România, Bulgaria şi Republica Moldova, a fost relocată în Polonia.

    „Aici cariera mea a luat avânt. Rolul local m-a ajutat să cunosc în detaliu una dintre cele mai mari pieţe din regiune, iar rezultatele m-au recomandat pentru o poziţie regională nou-creată, aceea de marketing manager pentru Europa de Est – o grupare de 31 de pieţe. În 2019 BIC a creat departamentul global de marketing şi eu am preluat responsabilitatea pentru categoria aparatelor de ras.”

    Despre jobul său actual ea spune că este extrem de versatil. Executivul român are responsabilitatea întregii categorii a aparatelor de ras la nivel global, astfel că se ocupă de strategia de brand, de strategia de comunicare, de strategia de piaţă, de P&L (contul de profit şi pierderi).

    „În fiecare zi călătoresc virtual pe un alt continent. Lucrez îndeaproape cu fabricile, cu departmentul de R&D (cercetare-dezvoltare – n.red.), iar colegii din echipă sunt localizaţi peste tot în lume.” O zi obişnuită începe cu un plan clar pe ore. Dimineaţa este de obicei împărţită între şedinţele cu colegii din Europa, India sau Australia, şi timp pentru proiecte. Pe la ora prânzului se „trezesc” Statele Unite şi America Latină, aşa că după-amiezele sunt pline de întâlniri cu colegii de acolo. Serile însă sunt pentru familie. Alina Enache şi soţul său au doi copii născuţi în Polonia, dar care vorbesc şi engleza şi româna, pe lângă poloneză.

    Prima poziţie pe care executivul român a deţinut-o în Polonia, cea mai dezvoltată economie din regiunea Europei Centrale şi de Est şi o ţară cu o populaţie de două ori mai numeroasă ca a României, a fost aceea de director de marketing. Se ocupa de Polonia şi ţările Baltice.

    „Decizia de a ne muta în Polonia am luat-o împreună cu soţul meu în 15 minute.” Se întâmpla în 2011. „Eram la o conferinţă în Berlin când şeful meu de la momentul acela m-a abordat cu propunerea de a prelua conducerea echipei de marketing din Polonia.” Alina l-a sunat pe soţul său şi au decis să nu rateze oportunitatea, pe principiul „no regrets”.

    „Dacă nu ne place, ne putem întoarce oricând în ţară unde avem casa şi restul familiei.” Iniţial, assignmentul a fost pentru doi ani. Circa 10 ani mai târziu, ei sunt tot în Polonia, iar experienţa le-a deschis apetitul pentru alte aventuri internaţionale. „Nu ştim unde vom face următorul pas, dar ştim că suntem deschişi”, spune Alina Enache.

    Ea şi soţul său au ajuns în Polonia acum aproape 10 ani. Ce a şocat-o la momentul acela a fost reticenţa oamenilor de a vorbi engleza. În timp a înţeles că această reticenţă vine nu din necunoaşterea limbii, ci din nesiguranţa de a vorbi o limbă straină atunci când nu o stăpâneşti foarte bine.

    De asemenea, acum 10 ani erau foarte puţini străini, cel puţin asta era percepţia noastră. Foarte multe s-au schimbat între timp. Infrastructura Poloniei s-a dezvoltat enorm – există autostrăzi care leagă Varşovia de aproape toate colţurile ţării. A crescut vizibil numărul de străini, astfel că în parcuri şi restaurante se aud frecvent discuţii în limbi străine. Iar Varşovia se dezvoltă de la an la an.”

    Alina Enache adaugă că Polonia este în mare parte o ţară foarte conservatoare, avortul este aproape complet interzis prin lege (inclusiv puţinele excepţiile încep să fie eliminate, motiv pentru care s-au organizat recent proteste masive). Tinerii sunt încurajaţi să nu locuiască împreună (cel puţin nu oficial) până la căsătorie, indiferent cât de liberali în gândire sunt părinţii. Pe de altă parte, este o ţară cu un puternic spirit antreprenorial şi naţionalist, şi cu o economie internă sănătoasă, adaugă executivul român.

    SCURT CV Alina Enache

    ♦ Lucrează pentru grupul francez BIC de circa 10 ani;

    ♦După doar şase luni în România a primit propunerea de a se reloca în Polonia unde se află şi azi;

    ♦De circa un an deţine poziţia de senior global strategy manager pentru categoria de aparate de ras BIC;

    ♦Anterior a lucrat circa şase ani pentru gigantul american P&G, despre care spune că a fost o adevărată şcoală de marketing;

    ♦ A absolvit Academia de Studii Economice Bucureşti, dar are şi o diplomă în Drept la Universitatea Bucureşti. A terminat şi un master, tot la ASE.

    Cum arată Polonia spre comparaţie cu România?

    Traficul în Bucureşti, în mod special, este foarte diferit de cel Varşovia. „În Varşovia suntem obişnuiţi să traversăm oraşul în 45 de minute, ceea ce permite un control destul de bun al agendei atunci când ai de făcut cumpărături sau ai diverse programări. Ultima oară când am venit în Bucureşti aveam de reînnoit documente şi am încercat să plănuim totul la oră.” După prima programare au decis că planul iniţial este nerealist întrucât să ajungi dintr-o parte în alta a oraşului s-a dovedit a fi o adevărată încercare.

    Pe de altă parte, în ceea ce priveşte scena culturală şi gastronomică, restaurante şi cafenele se găsesc la tot pasul în Varşovia, cu o ofertă extrem de variată – de la specific local polonez, la bucătărie internaţională, de la afaceri de familie, la restaurante cu stele Michelin sau incluse în ghidul Michelin. În această privinţă însă şi România s-a dezvoltat puternic în ultimii ani, până în 2020 când pandemia de Covid-19 a dat peste cap orice plan al industriei HoReCa de pretutindeni. Acum ieşirile în oraş sunt limitate, la fel şi călătoriile, atât locale, dar mai ales în străinătate. Dar nu va fi mereu aşa.

    În acest context, ce ar recomanda Alina Enache unui prieten sau cunoscut care vrea să viziteze Polonia ca turist?

    „Nu este doar o întrebare ipotetică, mi s-a întâmplat frecvent să primesc vizita prietenilor şi a familiei şi să le organizez un tur al celor mai importante/relevante obiective turistice. Polonia este o ţară superbă şi are foarte multe de oferit celor care o vizitează.” Pe lista obiectivelor „must see”- din punctul său de vedere – se găsesc Lagărul de concentrare de la Auschwitz – o experienţă marcantă din multe puncte de vedere – , Cracovia – un oraş care păstrează istoria vie – , localităţile Gdansk şi Hel la Marea Baltică şi Zielona Gora la munte.

    Alina Enache este ea însăşi o călătoare avidă, aşa că abia aşteaptă să descopere noi orizonturi – în scop personal sau profesional.

  • Cifra săptămânii 30 noiembrie – 6 decembrie 2020

  • Mai puţin „oxigen” la baza Muntelui Everest. Ce se întâmplă în pandemie în una dintre cele mai vizitate destinaţii ale lumii

    ⇒ Autorităţile din Nepal şi-au propus, înainte de pandemie, să repornească economia construită în jurul Muntelui Everest – în mod paradoxal, anul 2020 a fost intitulat anterior „Anul vizitelor în Nepal”.

    ⇒Naţiunea este casa a 8 din cei 14 cei mai înalţi munţi de pe Pământ. Turismul a generat aproape 8% din PIB-ul ţării în 2018, iar în sector lucrează mai mult de 1 milion de persoane. Doar expediţiile pe Everest au generat mai mult de 300 de milioane de dolari anul trecut.

    ⇒Guvernul din Nepal a setat un obiectiv ambiţios pentru anul în curs: primirea a 2 milioane de vizitatori, aproape dublu faţă de anul anterior. Odată cu pandemia, aceste planuri s-au năruit, iar sosirile internaţionale au ajuns la 180.131 în octombrie, comparativ cu 795.199 în aceeaşi perioadă a anului trecut.

    ⇒Cei peste 100.000 de şerpaşi care locuiesc în apropiere de Nepal, faimoşi pentru capacitatea de a munci la altitudini ridicate sunt cei mai afectaţi de această situaţie. Expediţiile pentru a ajunge în vârful muntelui (la altitudinea de 8.848 de metri) costă între 35.000 de dolari şi peste 100.000 de dolari/persoană, valoare care include transportul în Nepal, proviziile, corturile la fiecare bază de campare şi alte echipamente, precum şi plata ghizilor, bucătarilor şi aşa mai departe. În sezonul de căţărat, care începe în luna mai şi se încheie în prima săptămână din iunie, un şerpaş poate încasa între 6.000 şi 12.000 de dolari, în contextul în care salariul minim lunar în Nepal este de mai puţin de 200 de dolari.

    ⇒Autorităţile au interzis zborurile internaţionale în luna martie; iar iubitorii de munte au putut să se bucure de expediţii abia de la mijlocul lunii trecute. Ei trebuie să aibă un test negativ de coronavirus făcut în cel mult 72 de ore înainte de călătorie şi trebuie să stea în carantină într-un hotel timp de 7 zile înainte să se îndrepte spre munte. De asemenea, trebuie să fie asiguraţi pentru situaţia în care se îmbolnăvesc pe teritoriul ţării.

    ⇒Autorităţile din Nepal sunt optimiste în ceea ce priveşte revenirea turismului anul viitor, se tem însă că efectele economice ale coronavirusului vor afecta şi buzunarele potenţialilor turişti europeni.

    Sursa: Bloomberg

  • Salariile din IT încep să se plafoneze. Ce se întâmplă în cea mai râvnită industrie din România?

    În octombrie, mi-a atras atenţia Topul ZF al companiilor cu cele mai mari scăderi ale numărului de angajaţi în 2019. Pe primul loc a fost Yazaki, componente auto, cu o scădere a numărului de angajaţi cu 2.924. Pe locul 2 a fost Oltchim Râmnicu-Vâlcea cu un minus de 1.714, pe locul 3 a fost retailerul Auchan, cu un minus de 1.450, pe locul 4 a fost Adecco, firmă de recrutare temporară, cu un minus de 1.234, pe locul 5 a fost o companie din Timiş – Sistem de Producţie şi Cablaje, cu minus 1.152, iar pe locul 6, o surpriză destul de mare, Oracle România, cu o scădere a numărului de angajaţi pe această companie cu 1.085, până la 3.378 de angajaţi, cât avea la finalul lui 2019.

    În decembrie 2019 salariul mediu din industria IT&C fusese de 7.689 de lei, iar salariul mediu pe economie fusese de 3.340 de lei. Pe locul 2 au fost cei din prelucrarea ţiţeiului cu 6.996 de lei, pe locul 3 cei din intermedierile financiare – bancherii, cu 6.568 de lei, iar pe locul 4 cei din extracţia petrolului, cu 6.310 lei.

    Când am văzut în octombrie 2020 topul firmelor cu cele mai mari scăderi ale numărului de angajaţi, mi-am pus problema ce caută Oracle acolo, în condiţiile în care piaţa IT era într-o creştere continuă, iar companiile căutau în disperare IT-işti.

    Dar, surpriză, când a venit câştigul salarial mediu pentru septembrie 2020: pentru prima dată după un deceniu, cel mai bine plătiţi angajaţi din România nu au mai fost cei din IT.

    Conform datelor Institutului Naţional de Statistică, în septembrie 2020 angajaţii din fabricarea produselor de cocserie şi a produselor obţinute din prelucrarea ţiţeiului au avut un salariu mediu net de 7.879 de lei, adică 1.618 euro.

    Pe locul 2 au fost angajaţii din IT&C, cu 7.750 de lei, pe locul 3 cei care lucrează în extracţia petrolului brut şi a gazelor naturale, cu un câştig salarial mediu net de 7.451 de lei.

    Salariul mediu pe economie a fost de 3.321 de lei net.

    În IT se întâmplă ceva?

    Apoi am văzut datele BNR privind exporturile de servicii, o componentă extrem de importantă în balanţa de plăţi a României.

    Exporturile de servicii IT, telecomunicaţii, informaţii şi informaţionale – România fiind o ţară outsourcing- au fost în perioada ianuarie-septembrie 2020 de 1,342 miliarde de euro, în scădere de la 1,380 miliarde de euro în perioada ianuarie-septembrie 2019.

    Importurile de acest gen de servicii au fost de 663 milioane de euro în ianuarie-septembrie 2020, faţă de 636 de milioane de euro în ianuarie-septembrie 2019.

    Interesant, comenzile din afară s-au redus?

    Cam din 2009/2010 cererea pentru IT-işti a început să crească susţinut, în paralel cu o creştere constantă a salariilor. În scurt timp bancherii, care în 2008 erau pe primul loc, cu un câştig mediu de 3.082 de lei (838 de euro, la cursul euro de atunci), au început să fie depăşiţi constant.

    Această criză adusă de Covid-19 a testat rezistenţa companiilor din IT care şi-au trimis angajaţii să lucreze de acasă. Având o infrastructură de internet bună, trecerea la remote-work s-a făcut fără probleme. Dar probabil că această pandemie a temperat şi vânzoleala de pe piaţa forţei de muncă, ducând şi la scăderea cererii de IT-işti. Multinaţionalele, principalii angajatori de IT-işti, au îngheţat poziţiile dar şi salariile, pentru a vedea ce se mai întâmplă.

     

    Elena Baron, Freelancer IT, o firmă de recrutare pentru middle şi senior management în IT:

    aş putea spune că piaţa este semiîngheţată, destul de multe companiile au pus recrutările pe hold pentru că nu ştiu ce va urma, deci oferta de joburi a scăzut. De partea cealaltă candidaţii au devenit mult mai reticenţi în a-şi schimba jobul şi a accepta alte oferte. Salariile nu prea au crescut. Chiar salariul nu mai reprezintă principalul criteriu la care se uită candidaţii ci stabilitatea companiei la care lucrează sau care încearcă să-i recruteze.

     

    Dincolo de acest lucru, îmi amintesc de discuţia pe care am avut-o cu Marian Popa, şeful Centrului de Servicii de la Bucureşti al celei mai mari bănci din Germania, Deutsche Bank, care anul trecut a spus că IT-ul românesc a ajuns pe un platou, iar de aici creşterile salariale mai pot fi justificate doar prin creşterea valorii adăugate, o operaţiune mai complexă decât serviciile actuale.

    În ultimii ani creşterile neîntrerupte şi chiar violente ale salariilor din IT au determinat scăderea marjelor pentru multinaţionale, iar în final au adus şi o anumită stare de reticenţă în a lua proiecte noi care să implice angajarea mai multor IT-işti.

    Vom vedea în următoarele luni dacă această plafonare – gândiţi-vă că din decembrie 2019 până în septembrie 2020 creşterea câştigului mediu din IT a fost de numai 61 de lei, adică 0,07%, respectiv de la 7.689 de lei, la 7.750 de lei – va continua sau dacă a fost numai o excepţie, iar o dată ce vom ieşi din această pandemie trendul de creştere a salariilor din IT va reveni din nou în prim-plan.


    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Vine sau nu criza? Ce spune Sergiu Oprescu, preşedintele executiv al Alpha Bank Romania şi Preşedinte al Consiliului Director al Asociaţiei Române a Băncilor

    2020 a adus o criză istorică, o pandemie cum o dată la un secol poate să apară, o criză altfel, care se manifestă la nivel global, pe mai multe canale, în acelaşi timp. O criză care nu va trece fără urmări asupra comportamentului oamenilor, asupra băncilor, asupra companiilor, asupra economiilor naţionale şi asupra întregii planete. O criză globală care vine la o distanţă de mai bine de un deceniu de la o altă criză internaţională, financiar-bancară.

    Cum traversează sistemul bancar românesc şi economia României această criză? Ce schimbări aduce această criză pe plan local? Cum poate ajuta sistemul bancar la redresarea economiei? Cum a schimbat această pandemie de coronavirus comportamentul financiar al clienţilor bancari şi cât de mult a scăzut încrederea, cât de mult economisesc şi investesc românii? – povesteşte într-un interviu acordat Business Magazin Sergiu Oprescu, preşedintele executiv al Alpha Bank Romania, director general al reţelei internaţionale Alpha Bank, preşedinte al Consiliului  director al Asociaţiei Române a Băncilor (ARB).

    Pandemia de coronavirus (COVID-19) a dat peste cap întreaga planetă, iar efectele ei, directe şi indirecte, alături de măsurile luate de autorităţi pentru limitarea răspândirii acesteia, au afectat numeroase industrii, activitatea economică, băncile, încrederea oamenilor şi comportamentul de consum.

    „Sunt elemente în interiorul structurii acestei crize care să te ducă la concluzia că asistăm momentan, poate, la o repoziţionare de comportament, nu încă la o schimbare profundă. În mod evident încrederea în economie este pe o pantă descendentă, la nivelul operatorilor economici şi la nivelul persoanelor fizice. Acest lucru, ca de obicei, are câteva efecte imediate. Un prim efect este creşterea economisirii, oamenii pun mai degrabă deoparte ceva; acest lucru se poate manifesta fie prin creşterea economisirii, fie printr-o perioadă mai interesantă de investiţii. Şi cum la noi investiţia principală este investiţia imobiliară, începem să ne explicăm şi de ce preţurile locuinţelor şi preţurile în general din zona de active imobiliare nu numai că nu au scăzut, dar chiar s-au menţinut, pe anumite segmente, pe un trend ascendent”, crede Sergiu Oprescu, şeful ARB şi al Alpha Bank Romania, care este şi director general reţea internaţională în cadrul grupului elen Alpha Bank.

    La prima vedere ne uităm şi spunem că această criză ar trebui să fie la fel ca cea din 2008. De data aceasta pare să aibă valenţe total diferite. Prima valenţă total diferită este că în criza actuală nu numai că procesul de creditare nu este oprit, blocat, ci este o creditare care este accelerată atunci când ne uităm din perspectiva sistemului bancar, susţine şeful ARB.

    „În primele şapte luni de pandemie, creditele noi acordate populaţiei şi companiilor s-au cifrat la 46 mld. lei. Aceasta este o sumă destul de mare, ce reprezintă circa 16,5% din totalul creditului neguvernamental în România. Cred că acest lucru spune mult despre anumite concepţii greşite şi anateme aruncate asupra industriei bancare. Este cumva o perioadă de maxim din punct de vedere al nivelului creditării, pentru că această perioadă include perioada de vară şi mai ales prima fază a pandemiei. Te-ai fi aşteptat să aibă un impact mult mai mare şi să tempereze creditarea. Marea diferenţă între criza de acum şi criza din 2009 -2010 pentru România este că procesul de creditare nu numai că nu s-a blocat, ci chiar s-a accelerat. Inclusiv programele care au fost puse la dispoziţie (programul IMM Invest şi celelalte) au contribuit la această evoluţie”.

    Pe lângă creditarea economiei, un alt lucru pe care sistemul l-a făcut bine este că a suţinut suspendarea la plată a ratelor, oferind o gură de oxigen vitală clienţilor, mai spune Sergiu Oprescu. Peste 22% dintre clienţii pe segmentul persoanelor fizice şi 28% pe zona corporate se află sub incidenţa acestui moratoriu de amânare a ratelor la credite, procente ce nu pot fi considerate nesemnificative, cu impact asupra sistemului.

    Sistemul financiar bancar românesc a intrat în această nouă criză cu o sumă de puncte tari pe care nu le-am mai avut niciodată şi care fac ca acesta să fie parte a soluţiei şi nu a problemei, aminteşte şeful ARB.

    „Ne uităm la indicatorii de soliditate şi stabilitate ai sistemului bancar din România care se plasau peste mediile europene, indicatorul de lichiditate imediată era de aproape 44% la finalul anului 2019, în timp ce rata fondurilor proprii, de capitalizare a industriei bancare, atingea nivelul de 22%. Stabilitatea şi soliditatea sectorului bancar s-au menţinut şi în actualul context pandemic, indicatorul de solvabilitate măsurând 22,76% la jumătatea anului, iar partea de neperformanţă a scăzut foarte mult, în apropierea mediei europene.”

    Cât timp abordarea legislativă este una echilibrată, băncile pot şi au resurse să continue creditarea populaţiei, a companiilor şi a statului, susţine Sergiu Oprescu. Însă, el consideră că trebuie să existe un echilibru între sprijinirea debitorilor aflaţi în dificultate din cauza pandemiei şi menţinerea unui capital optim pentru continuarea creditării economiei. La fel, trebuie echilibru între acordarea de credite gospodăriilor şi firmelor fără a creşte gradul de neperformanţă, într-un context economic care se anunţă dificil cel puţin în următoare luni.

    Cu toate că indicatorii sistemului bancar arată bine, „vom naviga în continuare în vreme de ceaţă în această pandemie”, spune şeful ARB, amintind că băncile sunt parte din soluţie doar pentru efectele economice ale crizei de sănătate şi nu din soluţia pentru a trata cauza.

    „Atât din perspectivă endogenă, cât şi exogenă, pandemia de COVID-19 este factorul care va marca evoluţia economiei şi, implicit, a industriei bancare. Absenţa unui antidot al crizei de sănătate va exercita presiuni asupra populaţiei, companiilor şi economiei în general. De aici derivă toate preocupările industriei bancare pentru perioada următoare. Sistemul bancar este preocupat să-şi exercite rolul de soluţie la efectele crizei de sănătate, evident cu menţinerea stabilităţii sectorului bancar. După cum vedeţi, noi suntem parte din soluţie pentru efectele economice ale crizei de sănătate şi nu din soluţia pentru a trata cauza. Ca atare, vom naviga în continuare în vreme de ceaţă în această pandemie. Într-o perioadă marcată de un grad ridicat de incertitudine şi impredictibilitate, băncile trebuie să navigheze cu grijă, menţinând echilibrul pe toate componentele principale de funcţionare astfel încât să fim o ancoră de stabilitate şi de repornire a economiei”, a declarat  preşedintele executiv al Alpha Bank Romania şi şeful ARB.

    Referindu-se la cele mai mari provocări pentru sistemul bancar, şeful ARB susţine că este dificil de dat un răspuns, mai ales atunci când eşti în mijlocul unei crize fără precedent.

    „Cele mai mari provocări pentru sistem sunt cele legate de scăderea economică din acest an, formarea şi evoluţia neperformanţei în anul viitor şi mai ales cât de abruptă este panta de revenire economică. Sistemul bancar şi-a asumat costuri în acest an. Este suficient să observăm modul în care au evoluat dobânzile la credite şi depozitele noi în lei, după reducerea dobânzii de politică monetară cu 1 pp între martie şi august. Profitabilitatea este de aşteptat să fie în scădere comparativ cu anul precedent. Ne aşteptam ca rata creditelor neperformante să crească. În aceste condiţii, prudenţa în creditare va fi la ordinea zilei.”

    Riscul de credit a crescut în acestă perioadă, iar navigarea în aceste condiţii face băncile şi mai atente în activitatea de creditare, afirmă Oprescu. „Rata creditelor neperformante a ajuns la 4,31% la finele lunii august 2020. Pe fondul amânărilor la plată a unei ponderi de 22% din numărul de credite acordate populaţiei şi 28% din creditele acordate companiilor, ROA şi ROE la jumătatea acestui an au înregistrat o scădere la 1,08% şi 9,81%.” În viziunea şefului bancherilor, cuvintele-cheie care vor marca bankingul în perioada următoare sunt: o digitalizare mai accentuată, sprijin pentru clienţii cu credite care au întâmpinat dificultăţi şi un control mai atent al riscului de credit.

    O tendinţă care poate persista pe piaţa bancară este consolidarea. Premisele de accentuare a procesului de consolidare a sectorului bancar prin fuziuni şi achiziţii se menţin, în contextul intensificării competiţiei, a nevoii de acoperire a costurilor operaţionale, inclusiv prin majorarea cotei de piaţă deţinute şi a deciziilor la nivel de grup de renunţare la anumite pieţe, explică Oprescu.

    „Sectorul bancar din România este unul puternic competitiv, cu 34 de instituţii bancare  active pe această piaţă. Aspectul asupra căruia ar trebui să ne concentrăm nu este legat de fluctuaţiile în acest număr, ci  de posibile riscuri care ar putea fi generate astfel pentru reducerea capacităţii de creditare din piaţă. Aici ar trebui să fim atenţi, pentru că România şi românii au nevoie de finanţare pentru dezvoltare.”

    Cert este că în această criză nouă, sistemul bancar a devenit o soluţie şi nu a mai fost o problemă, ca în criza din 2008-2009. Concret, sistemul bancar a trebuit să se replieze extrem de rapid şi să exercite cel puţin două roluri: rolul de amortizor al şocului pandemiei, care s-a manifestat în principal prin lansarea moratoriului de amânare a ratelor, şi rolul de accelerator al relansării economiei, în cea de-a doua fază, explică şeful Asociaţiei Române a Băncilor.

    „Eu cred că noi, ca sistem bancar, în mod evident a trebuit să fim soluţie, în această criză nouă. Noi nu mai jucăm rolul de problemă, aşa cum a fost în criza din 2008-2009. Acesta a fost un element de noutate faţă de celelalte crize. Al doilea rol, la fel de important, pe care sistemul bancar a început să îl joace de ceva timp, este rolul de trambulină de relansare a creşterii economice, adică un fel de accelerator de acţiuni care sa conducă la creşterea economică.”

    Practic, sistemul bancar a acţionat, de fapt, pe ambele pante ale V-ului evoluţiei economiei de care se discută: pe prima parte a V-ului, cea descendentă, funcţionând ca un fel de amortizor, încercând să contribuie şi să ţină cât mai mult situaţia sub control astfel încât să nu se accentueze căderea, iar pe panta de creştere, pe panta a doua a V-ului, funcţionând ca un fel de accelerator, ca un fel de trambulină de relansare economică, consideră Oprescu. „Acesta este din punctul meu de vedere rolul complet pe care sistemul bancar îl joacă şi trebuie să îl joace în această perioadă.”

    Iar sistemul bancar joacă acest rol nu numai în România, ci peste tot în Europa. „Cred că peste tot s-a conştientizat brusc că un sistem bancar solid, puternic, bine ancorat în societate, este în mod evident calea prin care se atenuează şocul şi se accelerează revenirea economică sau reluarea creşterii economice, mai ales în ţările europene unde intermedierea financiară se face cu preponderenţă (peste 75%) pe canalul sistemului bancar. În aceste condiţii, cu atât mai important este ca în perioada respectivă sistemele bancare din toate ţările europene să îşi joace acest rol.”

     

    Moratoriul de amânare a ratelor la credite, un element de noutate faţă de criza precedentă

    Odată cu accentuarea crizei coronavirusului în primăvara acestui an, bancherii de pe piaţa românească au venit cu soluţii individuale pentru clienţi şi au decis să amâne ratele la creditele persoanelor fizice cu 1, 2 sau 3 luni, în timp ce pentru companii s-au gândit să prelungească liniile de finanţare cu câteva luni sau chiar să reducă consistent ratele la creditele corporate pentru mai multe luni.

    Ulterior, Ministerul Finanţelor a venit cu un moratoriu generalizat de amânare a ratelor la creditele clienţilor care nu au mai avut posibilitatea să-şi plătească ratele, moratoriu care a fost aplicat la nivelul întregului sistem bancar.

    Şi BNR a flexibilizat cadrul prudenţial pentru bănci şi instituţiile financiare nebancare astfel ca amânarea la plată a ratelor, determinată de criza de coronavirus, să nu fie asociată unei noţiuni de dificultate financiară a debitorului, iar instituţia bancară să nu trebuiască să constituie provizioanele pe sumele datorate, ca urmare a restructurării.

    Astfel, creditele amânate pe o perioadă mai mare de 3 luni nu au fost considerate problematice/neperformante şi băncile nu a trebuit să pună bani deoparte provizionându-le.

    Până la  data de 15 iunie 2020 au solicitat suspendarea plăţii ratelor un număr de peste 334.000 clienţi persoane fizice, ceea ce reprezintă o pondere de aproximativ 22% din creditele în derulare acordate atunci populaţiei, şi aproape 28.000 de companii (reprezentând circa 28% din portofoliul total de credite accesate de persoanele juridice), potrivit datelor centralizate de ARB.

    Prin moratoriul de amânare a ratelor la credite, care a fost un element de noutate faţă de criza precedentă, funcţionând ca un amortizor din punct de vedere macroeconomic, a fost creat un spatiu de venit disponibil la nivelul economiei, la nivelul fiecărui client bancar astfel încât acesta să îl poată utiliza în perioadele respective pentru alte nevoi, pentru a continua o parte din cheltuielile şi consumul care altfel,  în mod evident, ar fi fost afectate, explică Sergiu Oprescu.

    „Moratoriul a fost o măsură care a fost direcţionată pentru a reechilibra ecuaţia lichidităţii, adică pentru mutarea resurselor financiare dintr-o zonă către altă zonă, pentru a putea lăsa mai multă lichiditate în zona economiei, decât să o canalizezi către bănci în primă fază, adică a fost o formă de a lăsa lichiditate în economie la momentul respectiv.”

    Moratoriul privind amânarea ratelor la credite, care a fost aplicat în acest an pentru a susţine debitorii persoane fizice şi companii care au avut probleme financiare din cauza crizei coronavirusului, expiră şi nu este clar dacă va exista sau nu o prelungire a acestui moratoriu, în aceeaşi formă sau în altă variantă, şi în 2021.

    În perspectivă, pot apărea probleme în bilanţurile băncilor dacă unii debitori afectaţi de impactul economic negativ al crizei coronavirus, nu vor reuşi să reia plata creditelor după expirarea păsuirii permisă de cadrul legislativ. În aceste condiţii, rata NPL poate reveni pe creştere puternică.

    Însă, nu există un proiect concret privind posibilitatea amânării ratelor şi anul viitor. Ministerul Finanţelor şi bancherii urmează să aibă discuţii privind varianta moratoriului care s-ar putea aplica în 2021, dacă va mai exista un astfel de moratoriu sau altfel de măsuri.

    Întrebarea este ce scop ar putea avea moratoriul în 2021, sau dacă nu cumva ar trebui luate altfel de măsuri, respectiv dacă se pune problema să tratăm o problemă de solvabilitate a clienţilor cu astfel de măsuri precum moratoriul care erau soluţii de lichiditate temporară sau cu adevărat ne trebuie altfel de măsuri, se întreabă şeful ARB.

    „Aici este o întrebare  la care nu se poate răspunde în clipa de faţă pentru că ar trebui să vedem care sunt rezultatele primei amânări. Răspunsul este unul de principiu. Din punctul meu de vedere, noi am acţionat pe moratoriu pentru a funcţiona ca un amortizor de şoc, pentru a pune la dispoziţia societăţii, a economiei, un venit disponibil mai mare la nivelul fiecărui utilizator – consumator persoană fizică sau juridică. Plătind mai puţin către bănci, clienţii au avut mai mult venit/ cash flow disponibil în momentul respectiv, pentru a putea să utilizeze acel venit pe alte componente. Noi am luat de fapt o măsură care era direcţionată pentru a reechilibra ecuaţia lichidităţii. Era o formă de a lăsa lichiditate în economie la momentul respectiv. Acum, dacă se pune problema să tratăm o situaţie de solvabilitate a clienţilor cu astfel de măsuri, atunci moratoriul nu este neapărat soluţia corectă. Şi nu este soluţia corectă nici la nivel reglementativ, pentru că nici reglementatorul, fie el european sau naţional, nu îşi doreşte amânări de recunoaştere a riscului de credit sau de luare de decizie şi provizionare să zicem în situaţiile în care există probleme de solvabilitate la nivelul clientului. Nu este scopul moratoriului să ascundă eventualele probleme de solvabilitate, ci să păstreze un anumit nivel de lichiditate în economie şi să ofere un respiro necesar din punctul de vedere al cash-flow-ului clienţilor. Acum, dacă încercăm să ducem abordarea reglementativă în zona în care tratăm probleme de solvabilitate cu măsura moratoriului, atunci el trebuie gândit altfel. Sunt alte măsuri care ar trebui luate în acest context. Eu nu spun că astfel de măsuri nu trebuie luate. Dar nu cred că moratoriul va fi acceptat de reglementator ca o bună măsură pentru astfel de situaţii.”

    În opinia şefului ARB, măsurile adecvate în astfel de situaţii sunt legate de restructurarea celor care au nevoie şi intră în zona perimetrului clienţilor care sunt direct afectaţi de pandemie pe termen mediu şi lung.

     

    NPL, până unde va ajunge?

    Această criză nu va trece fără urmări din punctul de vedere al neperfomanţei, iar ideea că vom fi postcriză la fel ca înainte de criză nu este valabilă. Însă, cât de mult va creşte rata NPL depinde şi de măsurile luate, de panta de revenire a economiei şi de colaborarea între sistemul bancar şi guvernanţi în privinţa măsurilor luate. Cert este că 2020 poate să fie un punct de inflexiune, de reluare a creşterii ratei NPL, este de părere şeful ARB.

    „În mod evident, cu toţii suntem extrem de responsabili să ne uităm atent la portofoliul care este direct afectat de pandemie pentru a veni cu cele mai bune măsuri ca să ajutăm migrarea acestui portofoliu dintr-un portofoliu impactat într-un portofoliu care poate să performeze echilibrat după. Dar logica că a trecut o criză peste tine şi ca tu eşti la fel ca înainte, aceasta nu există. În mod evident vom avea un impact din punctul de vedere al neperformanţei. Cât de mare va fi neperformanţa, ţine foarte mult de măsurile care au fost şi sunt luate în această perioada. Ţine foarte mult de panta de revenire a economiei, pentru că sunt multe societăţi care, chiar dacă au fost impactate, dacă revenirea economiei este abruptă, au nevoie doar de capitalul de lucru ca să ajungă acolo, şi de acolo în mod normal ajung pe un teritoriu pozitiv al ecuaţiei de finanţare, moment în care vor genera mai multe venituri decât cheltuielile pe care le au de făcut în momentul respectiv. Şi aceasta este deja o ecuaţie rezolvabilă. Dar trebuie să poţi ajunge acolo. Şi asta ţine de panta de care discutăm, ţine de resursele pe care sistemul financiar bancar le are pentru a le putea injecta, ţine de «burden sharing-ul» pe care noi ni l-am asumat împreună cu  statul român. Adică, cât se pune la dispoziţie din resursa existentă (care nu este nelimitată) din punctul de vedere al lichidităţii şi din cel al asumării riscului de credit, şi mai ales din punct de vedere al deteriorării până la urmă a indicatorilor de risc la nivelul sistemului bancar, precum şi care sunt schemele de garantare pe care le pune la dispoziţie guvernul pentru aceşti clienţi. Deci, tot acest mix de soluţii vine să rezolve problema de care discutăm”.

    Cât de mult poate să crească rata expunerilor neperformante este dificil de spus, pentru că diferă de la bancă la bancă. Iar o imagine mai clară privind gradul de neperformanţă ar putea să apară în primul trimestru din 2021, după expirarea moratoriului de amânare a ratelor la credite, apreciază Sergiu Oprescu.

    „Cred că trebuie să mai treacă puţin timp ca să ne dăm seama. De fapt, vom avea o imagine din ce în ce mai clară pe măsură ce ne apropiem de sfârşitul primului trimestru 2021. În mod normal, ieşirea din perioada de moratoriu de la 1 ianuarie va produce nişte efecte pe care vom începe să le vedem cu o claritate din ce în ce mai bună pe măsură ce avansăm în primul trimestru 2021.”

    În perioada crizei financiare şi economice precedente, din 2009, unu din cinci credite eşuase în categoria neperformantelor, devenind o problemă majoră pentru sistemul bancar, care a înregistrat şi pierderi record.

    În 2014, rata creditelor neperformante (NPL – non-performing loans) trecea de 20%, în timp ce acum rata NPL a coborât în jur de 4% din totalul creditelor. Poate ajunge nivelul NPL din nou la vârful din criza precedentă, de peste 20%?

    „Eu, personal, nu văd acest scenariu ca fiind un senariu real. Dar, singurul lucru pe care pot să îl spun este că ne aflăm într-un punct de inflexiune. Adică anul 2020, din punctul de vedere al nivelului de neperformanţă pe România, poate să fie un punct de inflexiune. Minimul de neperformanţă în România a fost între 3,5 şi 4,4%. Eu cred că de fapt acest minim este atins de ceva timp, iar acum suntem într-un punct de inflexiune pentru că este clar că pandemia va avea o influenţă. Este la fel de clar că undeva ne aşteptăm la o creştere. Cât de mare va fi această creştere? Noi sperăm să nu fie prea mare, dar în mod evident punctul de inflexiune este la nivelul anului 2020. Va exista schimbarea de trend.”

    În ceea ce priveşte procedura de a constitui provizioane la nivel bancar (adică rezerve pentru pierderile viitoare posibile), şeful ARB explică faptul că procesul face parte din mecanismul automat pe care îl au toate băncile, având în vedere că primul lucru care se întâmplă într-o situaţie de criză globală generată de pandemie este înrăutăţirea condiţiilor macroeconomice.

    „Pentru condiţiile macroeconomice care se înrăutăţesc se iau provizioane la nivel colectiv. Cred că toate băncile a trebuit la momentul respectiv să ia în calcul o deteriorare a condiţiilor macroeconomice. Bineînţeles că noi la începutul anului nu discutam de o scădere economică, iar pe la începutul trimestrului al doilea aveam deja în calcul o cădere economică care se estima a fi între 6 şi 7 %. Acum venim cu o prognoză de scădere economică care e în jur de 5,2%, după cum spune Uniunea Europeană. Mai avem câteva luni şi o să vedem cât de gravă a fost scăderea economiei. Dar provizioanele sunt un mecanism complex care are un anumit automatism. Ele se calculează în funcţie de o formulă destul de laborioasă. Sunt provizioane care sunt legate de abordarea colectivă a tuturor clienţilor, ţinând cont de factorii macro la nivelul economiei. Dar sunt şi provizioane specifice expunerilor pe care le ai pe persoane fizice, pe persoane juridice.”

    În perioada următoare, trebuie să distingem între factorii pozitivi şi factorii negativi care ar putea să afecteze băncile, susţine şeful ARB. Iar printre factorii negativi, el aminteşte creşterea riscului de credit şi contracţia economică.

    „Principalul factor negativ pe care sistemul bancar îl are în analiză şi în evaluare în clipa de faţă este creşterea riscului de credit. Acesta se poate manifesta printr-o neperformanţă mai mare şi printr-o creştere a nivelului de provizionare pe care sistemul bancar va trebui să şi-l asume în următoarea perioadă de timp ca şi un cost pe capital. Contracţia economică este un alt factor negativ, care ne va conduce imediat la o afectare a încrederii, atât pe componenta de persoană fizică, cât şi pe componenta de persoană juridică, din punctul de vedere al investiţiilor. Am intrat într-un ciclu de deteriorare a încrederii în economie, lucru pe care noi l-am mai observat în perioada 2010-2014. Cu un nivel al bunăstării economice care ne plasează pe penultimul loc în Uniunea Europeană şi ocupanta ultimului loc din punctul de vedere al intermedierii şi incluziunii financiare, România trebuie să-şi cadenţeze paşii pentru a reduce aceste decalaje care se adâncesc constant în pofida rezultatelor pozitive de până în prezent.”

    Şeful ARB a mai amintit că România a înregistrat progrese uriaşe de la momentul aderării la Uniunea Europeană (UE) în anul 2007.  În cei 14 ani parcurşi sub umbrela UE, Produsul Intern Brut nominal a avansat cu 256%. Iar PIB/cap de locuitor în România, exprimat în paritatea puterii de cumpărare standard (PPS), a atins 69% din media UE în 2019, faţă de 44% în 2007. Însă, pentru a asigura o convergenţă optimă, România mai are un drum lung de parcurs, în opinia lui Oprescu.

    În ceea ce priveşte nivelul scăzut al intermedierii financiare în România, care ne plasează la coada clasamentului european, Oprescu spune că, paradoxal, anul acesta intermedierea financiară este posibil să crească în România datorită efectului de bază. „Creşterea creditării, coroborată cu scăderea PIB-ului vor avea ca efect o creştere a intermedierii financiare în 2020, însă, ţinând cont de toate elementele de context, este foarte important ce vom face anul viitor, astfel încât panta revenirii economiei să fie cât mai abruptă.”

    Băncile joacă un rol crucial în stabilitatea şi ulterior în susţinerea revenirii economice. Iar dezavantajul pe care îl avem prin comparaţie cu celelalte state, şi anume amprenta relativ modestă a sistemului bancar, exprimată prin nivelul intermedierii financiare, de doar 25%, devine brusc avantaj. „Este foarte bine că suntem o piaţă cu amprentă financiară relativ mică. Avem capacitate mare de creştere.  Sistemul bancar ar avea posibilitatea să ţină asupra sa mai mult credit decât angajează în clipa de faţă, însă trebuie să creştem în segmentele care vor avea un impact pozitiv în economie.” În opinia şefului ARB, un pas necesar pentru susţinerea creşterii intermedierii financiare este modernizarea economiei şi a societăţii româneşti pe bani europeni. A doua temă importantă este digitalizarea de structură la nivelul întregii societăţi. A treia temă este predictibilitatea şi competitivitatea cadrului legislativ, iar al patrulea element ar fi să identificăm la nivel naţional care sunt direcţiile de investiţii pe care trebuie să le facem pentru a accelera revenirea economică a României. „Atenţia şi eforturile pentru 2021 trebuie canalizate către zonele unde avem efectul cel mai rapid şi tracţiunea cea mare pentru economia românească.”

    În ceea ce priveşte politica monetară în perspectivă, după deciziile de relaxare din acest an, şeful ARB a amintit că decizia şi implementarea cadrului de politică monetară intră în competenţa BCE la nivelul zonei euro, respectiv a Băncii Naţionale a României în plan naţional, iar aceste decizii vor fi corelate sigur cu dinamica economică. „În mod cert, acţiunea autorităţilor de reglementare va fi corelată cu dinamica economică generală. Atâta vreme cât va fi necesară asigurarea unei lichidităţi în piaţă şi impulsionarea creditării, ratele dobânzii de politică monetară se vor menţine probabil la limite inferioare. O politică monetară mai relaxată permite ieftinirea banilor şi, implicit, stimularea investiţiilor şi a consumului.” Referindu-se la trendul economic, Oprescu a arătat că previziunile indică o relansare a creşterii economiilor europene anul viitor. Sigur că va conta foarte mult cât de puternică va fi această revenire.

    „Nu trebuie uitat că statele UE reprezintă principala piaţă de desfacere externă a produselor româneşti. Evoluţia economiei româneşti este într-o strânsă dependenţă de cea din principalele economii europene. Măsurile luate de autorităţi pentru limitarea răspândirii COVID-19 au afectat numeroase industrii, activitatea economică şi comportamentul de consum. În acelaşi timp, lecţiile crizei economice anterioare au fost învăţate, s-a intervenit puternic şi rapid astfel încât amplitudinea impactului negativ a fost limitată. Pe măsură ce primim veşti pozitive privind noi tratamente şi vaccinuri pentru prevenţia COVID-19, avem din ce în ce mai multă încredere în perspectivele acestei reveniri a economiei globale anul viitor. Am încredere şi că depăşirea unui nou ciclu electoral la finalul acestui an va favoriza atingerea obiectivelor de politică monetară ale BNR.”

    La momentul acesta nu se cunoaşte amplitudinea crizei, sau dacă am ajuns în vârful acesteia.

     

    Redresarea economiei: V, W sau L?

    Scenariul unei evoluţii a economiei  în formă de V rămâne deocamdată cel mai posibil, existând riscul ca panta de revenire să fie mai lungă, este de părere Oprescu. Şi prognozele revizuite ale Comisiei Europene indică faptul că impactul crizei pe România va fi mai puţin accentuat.

    „Eu nu am în clipa de faţă nici un fel de alt scenariu sau alt indiciu. Acum daca V-ul are o pantă de revenire mai lungă…!? Dacă semnul acesta V se transformă într-un semn Nike, care înseamnă că panta de revenire este mai lungă, până la urmă este tot o revenire de tip V, poate într-o perioadă mai mare de timp decât era iniţial anticipat. Dar noi nu suntem într-un alt scenariu. Este şi ceea ce spune Comisia Europeană. Bineînţeles că mă refer aici la o evoluţie a crizei pe ani şi nu pe trimestre, unde perioadele de creştere şi apoi de scădere pot alterna mai repede în funcţie de evoluţia sanitară a pandemiei şi de măsurile luate.  La nivelul unui an, ne aşteptăm ca 2020 să fie o scădere urmată de o creştere în 2021 şi această estimare nu s-a schimbat.”

    Comisia Europeană la ultima reevaluare a prognozelor, analizând modul în care criza ne va impacta, a spus că România va avea o scădere economică de 5,2%. Deci, a revizuit în sensul restrângerii căderea economică din anul 2020, de la 6% la 5,2% şi a anticipat o creştere economică mai moderată în 2021, de 3,3% în România. Comisia Europeană spune că impactul pe România va fi mai temperat, mai puţin accentuat, a mai amintit şeful ARB, susţinând că miza este ca ascensiunea economică din 2021 să fie cât mai accentuată.

    Contracţia economică estimată pentru România în 2020 este aproape cât contracţia din 2009 (-5,5% an/an) determinată de criza financiară. Însă, deosebirea de acea criză este că în 2021 ne aşteptăm la o revenire, ceea ce nu s-a întâmplat în 2010, când economia a scăzut cu 3,9% an/an.

    Important în prezent este să încercăm să accentuăm această creştere economică în 2021. „Este mai important în clipa de faţă nu să ne concentrăm pe prima fază a crizei, pentru că deja anul 2020 este în proporţie de 80-85% parcurs, cât este important să ne concentrăm pe ce trebuie să facem acum pentru ca ascensiunea economică din 2021 să fie cât mai accentuată, adică panta V-ului să fie cât mai abruptă în 2021.

    În acest an provocarea cea mai mare a fost limitarea pierderilor cauzată de răspândirea coronavirusului.

    „Întregul sistem bancar a răspuns acestei provocări prin măsurile pe care le-a luat pentru protejarea şi susţinerea economiei. Aşteptăm o consolidare fiscal-bugetară ordonată, care să nu pericliteze redresarea economică şi care să determine agenţiile de rating să menţină calificativul de investiţie.”

    Făcând o radiografie la nivelul structurii economiei s-a observat că pandemia a scos în evidenţă câţiva câştigători în industria prelucrătoare cum ar fi cei din industria farmaceutică şi chimică, industra alimentară, din serviciile IT şi industria construcţiilor, care a antrenat industria materialelor de construcţii, a amintit Oprescu. „Privite dintr-o perspectivă pe termen mediu toate sectoarele care contribuie la digitalizare – activităţi de servicii informatice şi în tehnologia informaţiei, industria de echipamente electrice, industria de calculatoare, echipamente optice, telecomunicaţiile – prezintă potenţial de dezvoltare şi sunt oportune pentru finanţare. Agricultura şi industria alimentară rămân sectoare cu mare potenţial.”

     

    Digitalizarea, încotro?

    Industria bancară din România a purtat stindardul digitalizării în ultimii ani, iar investiţiile pe acest palier vor continua, consideră şeful ARB.

    „Evoluţiile asociate pandemiei COVID-19 au accentuat relevanţa pentru modelul de business bancar adaptat digitalizării şi vom asista la o continuare a investiţiilor industriei pe această zonă. Îmi exprim speranţa ca şi din perspectivă normativă să asistăm la o stimulare a accelerării digitalizării, prin eliminarea anumitor bariere care limitează potenţialul digitalizării în domeniul financiar bancar. Vă ofer un exemplu, implementarea semnăturii digitale.” Cert este că pandemia a forţat fenomenul digitalizării. „Efectul pozitiv cel mai important generat de criza pandemică este reprezentat de accelerarea digitalizării prin automatizarea şi robotizarea proceselor bancare, care vor conduce la scăderea costurilor sale, prin extensie şi la procese operaţionale reziliente. În acest mod creşte accesibilitatea produselor şi serviciilor bancare, precum şi confortul utilizatorilor finali, respectiv a clienţilor bancari.”

    Pe fondul intensificării digitalizării şi optimizării cheltuielilor operaţionale, în anul 2019, reţeaua de unităţi bancare a înregistrat o reducere de 6,4%, până la 4.758 de agenţii bancare, în timp ce numărul  de angajaţi a ajuns la 53.106. „Cred că o eventuală scădere a numărului de sucursale nu se traduce automat în disponibilizarea personalului care îşi desfăşoară activitatea în cadrul lor. Personalul poate fi transferat în centre mai mari şi încadrat pentru a deservi alte coordonate. Activitatea care se mută din offline în online necesită şi interacţiune umană, chiar dacă la distanţă.”

     

     

    Cum se digitalizează Alpha Bank

    Alpha Bank Romania continuă strategia de consolidare a poziţiei în zona digitală răspunzând cererii în creştere pentru soluţii digitale, în linie cu tendinţa la nivel mondial, spune Sergiu Oprescu, care conduce Alpha Bank Romania de mai bine de un deceniu.

    „Am lansat prima aplicaţie ce transformă telefonul mobil în POS – Alpha PhonePOS, iar seria de inovaţii a inclus lansări în premieră pe piaţă locală, precum parteneriatul cu fintech-ul Symphopay pentru implementarea unei soluţii de tip «POS sharing», accesibilă la kioskurile din showroom-urile eMAG, parteneriatul cu UnionPay pentru acceptarea cardurilor la ATM-urile băncii, implementarea cu succes a noii soluţii „Instant Money Back” pe platformele online eMag şi Fashion Days, participarea în cadrul pilotului global VISA Installments, certificarea noilor terminale POS – Verifone Engage, în parteneriat cu Printec România, în paralel cu extinderea tehnologiei de tip self-service banking prin activarea opţiunii de depunere numerar la noile ATM-uri ale băncii”, a explicat şeful Alpha Bank.

    Alpha Bank Romania nu vede relaţiile cu fintech-urile ca pe o competiţie, ci ca pe posibile parteneriate şi alianţe deservind împreună nevoile clientului, după cum spune Oprescu. „Bineînţeles că sunt şi segmente unde vom fi în competiţie, dar până în prezent vedem că sunt mai multe oportunităţi de a lucra împreună.  Este foarte important ca fiecare client să fie în centrul serviciilor conjugate ale sistemului bancar reglementat şi ale fintech-urilor care sunt mai puţin reglementate pentru a se evita derapaje. Competiţia va fi însă în creştere în special pe partea administrării plăţilor, care odată cu digitalizarea vor creşte în volum.” Practic, colaborarea cu sectorul Fintech este astăzi „business-as-usual” pentru orice bancă interesată în creşterea bazei de clienţi, dezvoltarea unor experienţe digitale avansate, diversificarea canalelor de distribuţie sau eficientizarea proceselor interne, explică Oprescu.

    „Alpha Bank Romania a fost printre primele instituţii bancare care au încheiat parteneriate semnificative cu reprezentanţi ai sectorului Fintech, cel mai bun exemplu fiind colaborarea cu platforma Deposit Solutions pentru atragerea de depozite de pe piaţa Germaniei, colaborare iniţiată în perioada 2016-2017. Suntem interesaţi şi proactivi în identificarea unor oportunităţi de tip «win-win» şi continuarea dezvoltării parteneriatelor cu sectorul fintech în cele mai diverse sectoare de activitate, în beneficiul final al clienţilor noştri.” Referindu-se la realizările cele mai importante la nivelul Alpha Bank Romania în domeniul transformării digitale în 2020, Oprescu a adus în discuţie realizările din categoria „eCommerce /Digital Payments”, unde soluţiile băncii de tip „instant money back” lansate în premieră pe piaţa din România au oferit un avantaj competitiv unor clienţi importanţi (eMag, Fashion Days). „Din aceeaşi categorie fac parte şi soluţiile oferite clienţilor persoane fizice care au acum posibilitatea de a-şi înrola cardurile Alpha în portofelele digitale oferite de Apple, Garmin sau Fitbit, seria urmând să continue. Alpha phonePOS (softPOS) este de asemenea o realizare notabilă pentru acest final de an, soluţia inovatoare fiind extrem de aşteptată de către toţi comercianţii pentru care mobilitatea este esenţială. Nu în ultimul rând, am înregistrat progrese importante la capitolul transformare digitală a canalelor fizice de distribuţie, unde am demarat instalarea unei noi generaţii de terminale multifuncţionale (MFM / Alpha 24 Banking), noua tehnologie fiind extrem de apreciată de clienţi.” În ceea ce priveşte planurile pentru viitor ale băncii în zona de transformare digitală, şeful Alpha Bank Romania a arătat că estimează că 70%-75% dintre proiectele la care se lucrează astăzi pot fi încadrate în zona de «Tranformare Digitală», acestea acoperind majoritatea componentelor acesteia: Digital Customer Interfaces, Open Banking, Digital Payments,  Robotic Process Automation (RPA), Data Analytics / Data Driven Decisions sau Cloud Outsourcing.

    „În ceea ce priveşte conceptul de Open Banking, dacă până acum eforturile băncilor au fost semnificative din punct de vedere al alinierii la reglementarile europene specifice, anii următori ar trebui să marcheze şi o serie întreagă de beneficii pentru toate părţile implicate, începând cu clienţii, continuând cu comercianţii şi terminând cu instituţiile financiare şi sectorul Fintech activ în această zonă. Rămâne însă de văzut.”

    Şeful Alpha Bank Romania a mai amintit că în prima jumătate din 2020, banca a rămas profitabilă, a creat locuri de muncă, a redus rata expunerilor neperformante şi a crescut stocul creditelor comparativ cu prima jumătate din 2019, sprijinind economia.

    Pe viitor, Oprescu anticipează că Alpha Bank Romania îşi va menţine poziţia în top 10 al celor mai mari bănci după active de pe piaţa românească, urmărind creditarea economiei în condiţii de profitabilitate. „Probabil că ne vom menţine poziţia având în vedere că obiectivul principal este de creştere a capacităţii băncii de a credita economia în condiţii de profitabilitate.”

     

    Istoria bankingului româno-elen, începută în urmă cu un sfert de secol

    1. Alpha Bank Romania este singura bancă cu capital elen care a rămas pe piaţa locală, după ce Bancpost a fost cumpărată de Banca Transilvania, Piraeus Bank a ajuns la fondul american de investiţii J.C. Flowers, iar Banca Românească a luat calea EximBank.    

    2. Pe piaţa locală, Alpha Bank a mizat pe creşterea organică, fiind după 25 de ani în topul celor mai mari 10 bănci.

    3. După ce în anul 2001 Alpha Bank Romania deschidea piaţa creditelor ipotecare, în 2019 a realizat prima emisiune de obligaţiuni ipotecare din România, obligaţiuni listate la bursele de valori din Luxemburg şi Bucureşti. În mai 2019, Alpha Bank Romania realiza prima emisiune de obligaţiuni ipotecare, în valoare de 200 mil. euro, parte a unui program cadru de obligaţiuni ipotecare cu un plafon de 1 mld. euro. Aceasta este prima emisiune de obligaţiuni ipotecare realizată de o bancă locală, constituind un punct de reper pentru întreg sistemul bancar românesc.

     

    CARTE DE VIZITĂ

    1. În vârstă de 57 de ani, Sergiu Oprescu este absolvent al Facultăţii de Aeronautică din cadrul Universităţii Politehnica din Bucureşti.

    2. Are studii postuniversitare în domeniul bancar la Universitatea din Colorado SUA şi a urmat mai multe programe executive la Harvard Business School, Stanford şi London Business School.

    3. Conduce din 2007 Alpha Bank Romania, instituţie cu active de peste 3 miliarde de euro şi o prezenţă constantă în topul primelor zece bănci de pe piaţa românească.

    4. În banking, primul loc de muncă al lui Sergiu Oprescu a fost la BRCE, pentru ca apoi să fie unul dintre cei care au pus bazele Băncii Bucureşti, bancă străină care se înfiinţa pe piaţa românească ca subsidiară a grupului elen Alpha, devenită ulterior Alpha Bank Romania.

    5. Practic, Sergiu Oprescu şi-a început cariera în cadrul Alpha Bank Romania în 1994 şi a deţinut mai multe funcţii de conducere înainte de a fi numit preşedinte executiv în 2007; era unul dintre cei mai tineri bancheri români care prelua conducerea unei bănci din top 10.

    6. Sergiu Oprescu a fost implicat şi în înfiinţarea Consiliului Bursei de Valori, pe care avea să-l şi conducă după 2000, în paralel cu funcţia de vicepreşedinte executiv de retail al Alpha Bank. A fost preşedinte al Bursei de Valori Bucureşti din 2000 până în 2006.

    7. Din 2015, el deţine şi funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie al Asociaţiei Române a Băncilor.

    8. Este primul bancher român care a ajuns în managementul executiv al unei bănci internaţionale, cu active de 63 de miliarde de euro şi cu o istorie de 140 de ani. El a primit în 2019 atribuţii extinse, devenind director general al reţelei internaţionale. Practic, la începutul anului 2019, Sergiu Oprescu a fost numit membru în Comitetul Executiv al grupului elen Alpha Bank Romania şi coordonează subsidiarele Alpha Bank Romania din patru ţări – Albania, Cipru, România şi Marea Britanie  – de pe poziţia de director general reţea internaţională.

    9. Printre proiectele realizate pe piaţa locală cu care Oprescu se mândreşte se numără lansarea în trecut a primelor credite ipotecare pe zece ani pentru persoane fizice şi, după aproape două decenii, rafinarea pieţei locale cu obligaţiuni ipotecare (cover bonds), un instrument util pentru echilibrarea portofoliilor de credite ale băncilor.

    10. Puţini sunt însă cei care ştiu că dragostea dintâi a bancherului Sergiu Oprescu nu este nici bankingul, nici bursa şi nici economia, ci ingineria aeronautică.