BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Cum a pornit de la un fier de călcat povestea unui brand folosit azi în toată lumea

    Antreprenorul Robert Weintraud a pus bazele unei companii cunoscute în toată lumea în urmă cu peste un secol, într-un domeniu cu totul diferit de activitatea din prezent a brandului. Cu toate acestea, apariţia electricităţii în gospodăriile de pretutindeni l-a determinat să ia decizia – norocoasă – de a schimba traiectoria businessului, lansându-se în producţia de electrocasnice mici, produsele companiei fiind FOLOSITE ÎN PREZENT DE CLIENŢI din aproape 150 de ţări.

    Robert Ferdinand August Weintraud s-a născut în 1860, în Germania, în familia lui Johann Christian Weintraud, un producător de portofele. În 1884, la vârsta de 24 de ani, pentru a urma tradiţia familiei, antreprenorul a fondat, alături de doi parteneri de business – Aulmann şi Heyne, compania „Weintraud & Comp”, un distribuitor de accesorii metalice, precum carabine, pentru industria de prelucrare a pielii. În 1909 afacerea şi-a schimbat numele în „Robert Weintraud GmbH & Co KG”, iar brandul Rowenta – un acronim al numelui Robert, Weintraud – a fost înregistrat cu patentul imperial. Activitatea businessului a fost extinsă ulterior şi în producţia de ustensile pentru fumat, scris şi aparate de uz casnic.

    Antreprenorul a sesizat, într-un stadiu incipient, potenţialul pieţei aparatelor electrocasnice şi a dezvoltat un fier de călcat electric produs în fabrica sa din Offenbach am Main începând cu 1912. La un an distanţă, compania a început să fabrice şi echipamente de încălzire şi gătit, alături de produse de iluminat şi brichete. În 1914, Robert Weintraud s-a retras din companie.

    La începutul anilor ’20, Rowenta a produs pentru prima dată aparate electrocasnice de lux, precum fiare de călcat, aparate de cafea şi fierbătoare. În 1927, Robert Weintraud a murit.

    În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, fabrica Rowenta din Offenbacher a fost aproape complet distrusă, iar producţia a fost oprită. După război, centrul de producţie a fost repornit în acelaşi loc, funcţionând până în 1997, când producţia a fost din nou oprită pentru a permite demolarea clădirii, înlocuită de un parc industrial.  

    Începând cu 1988, Rowenta face parte din portofoliul grupului francez SEB, alături de alte branduri cunoscute pe plan internaţional, precum Tefal. Prezent în aproape 150 de ţări, în 2018, ultimul an pentru care există date disponibile, Groupe SEB a înregistrat venituri de 6,8 miliarde de euro.

  • Tele-terapia în pandemie: „Pe serviciile de sănătate mintală, aproape am dublat numărul de utilizatori lunar”

    Criza medicală a transformat pentru sute de mii de români modul în care accesează servicii de terapie, dar şi servicii medicale, schimbare generată şi de apariţia unor reglementări pentru furnizarea acestor servicii la distanţă. În acest context absolut, toată lumea, de la furnizori de servicii medicale până la clienţi/pacienţi au fost gata să privească cu alţi ochi utilizarea unor servicii de telemedicină. Acesta este şi cazul platformei ATLAS, care a pornit cu furnizarea de servicii de psihoterapie la distanţă în 2016, iar de anul aceasta s-a extins şi în zona de telemedicină odată cu declanşarea pandemiei.

    „Credem că rata de adopţie a acestor servicii va fi din ce în ce mai mare. Mă bazez pe faptul că am observat trendul din SUA, unde serviciile de telemedicină există de câţiva ani buni, iar pandemia a accelerat adopţia. Şi în România şi în Europa lucrurile vor merge în aceeaşi direcţie şi aceste servicii de telemedicină vor continua să existe alături de serviciile clasice medicale”, a spus în cadrul emisiunii ZF IT Generation, Mihai Bran, medic primar psihiatru şi cofondator ATLAS. Platforma ATLAS oferă servicii de consultanţă psihologică în format digital încă de acum patru ani, însă românii nu erau atât de deschişi spre astfel de servicii atunci.

    „E o problemă de educaţie când vorbim de mersul la psiholog, psihiatru. Ne-am lovit de această reticenţă a utilizatorilor de a accesa serviciile noastre, care sunt oferite şi companiilor. Dacă în 2016, lucrurile nu mergeau tocmai bine, în timp, oamenii au început să accepte faptul că a merge la un psiholog, psihiatru nu este chiar atât de rău”, a punctat el. Începând cu luna martie a acestui an, ATLAS a inclus în oferta sa digitală şi servicii de telemedicină, platforma reunind un număr de 250 de medici de la clinici private partenere, care pot oferi un sfat avizat online.

    „Am reuşit să integrăm cei 250 de medici în trei zile. Sperăm să creştem acoperirea pe zona de clinici cu care lucrăm. Lucrăm cu cei de la Medicover, ei îşi desfăşoară activitatea online prin intermediul platformei noastre”, a menţionat Mihai Bran.

    El a adăugat că principalul segment de clienţi pe care îi vizează sunt companiile, care pun la dispoziţia angajaţilor aceste servicii de psihoterapie sau telemedicină, integrate în pachetele de beneficii.

    „Practic serviciile sunt oferite către companii sau asiguratori care le integrează fie în produsele lor sau în pachetele de beneficii. Recent, am anunţat şi un parteneriat cu cel mai mare asigurător din România, NN, ceea ce ne-a sporit baza de clienţi şi utilizatori.”

    Cu ajutorul ATLAS, pacienţii pot localiza problema prin diagnostic preventiv, iar apoi ajung la un medic cu care pot interacţiona atât prin videoconferinţă, cât şi prin mesaje.

    „Pe partea de servicii medicale avem integrat un modul care foloseşte inteligenţa artificială şi care te poate ajuta să primeşti un disgnostic mai rapid, înainte de a ajunge la medici. Acest instrument te ghidează şi recomandă către ce specializare trebuie să mergi. De multe ori, utilizatorii serviciilor de acest gen, online, nu ştiu către ce specialitate să meargă”, a explicat el.

    Platforma Atlas are integrate o serie de instrumente care ajută utilizatorii să folosească serviciile pe care le oferă, şi cresc rata de adopţie.

    „Am integrat instrumente de educaţie (avem conţinut specializat), avem instrumente de autoevaluare, iar când contractăm serviciile într-o companie venim cu un kit de implementare care, în funcţie de specificul companiei, poate avea mai multe etape şi abordări, astfel încât oamenii să înţeleagă utilitatea serviciilor noastre şi într-un final să înceapă să folosească platforma”, a punctat Mihai Bran, adăugând că în cadrul platformei  se păstrează un dosar electronic al pacientului astfel încât să poată fi consultat de medici.

    În prezent, platforma ATLAS reuneşte peste 1.000 de specialişti verificaţi şi licenţiaţi în psihoterapie, nutriţie, coaching, parenting şi consiliere financiară, care oferă suport atât utilizatorilor privaţi, cât şi celor din mediul corporate. Anul acesta, start-up-ul a înregistrat creşteri substanţiale atât pe zona de psihoterapie, cât şi pe cea de telemedicină.

    „Pe serviciile de sănătate mintală, rata de creştere a fost una foarte mare, aproape am dublat numărul de utilizatori lunar. Am observat acest trend de creştere rapidă şi în zona de telemedicină. Avem utilizatori care au accesat servicii de telemedicină şi de câteva zeci de ori în această perioadă, potrivit datelor noastre”, a subliniat cofondatorul ATLAS.

    În prezent, start-up-ul caută finanţare pentru dezvoltarea echipei şi extinderea peste graniţele României.

    „Principalul obiectiv este să creştem echipa în zona de vânzări şi de marketing şi apoi să ieşim în afara ţării. Pentru asta căutăm finanţare. Vrem să acoperim cât mai mult şi din piaţa locală, atât în zona de sănătate mintală – unde avem peste 50.000 de utilizatori, cât şi în cea a serviciilor de telemedicină”, a spus Mihai Bran.

    Din luna august a acestui an, start-up-ul s-a extins şi la nivel internaţional, prin lansarea primei platforme de telemedicină din Bulgaria împreună cu un partener local. „Ne dorim ca în 5 ani să fim prezenţi în toate pieţele majore din Europa şi să încercăm să ieşim din zona europeană cu serviciile noastre. Credem că această abordare, care să cuprindă toţi paşii interacţiunii dintre medic şi pacient într-o formă digitală va reprezenta viitorul serviciilor medicale. În plus, integrarea de device-uri medicale smart va fi o componentă importantă, iar actul medical va fi cât mai digitalizat.”

     

    ATLAS

    Proiect: Atlas

    Ce face? Platformă care oferă servicii de consultanţă psihologică şi de telemedicină

    INVITAT: MIHAI BRAN, COFONDATOR ATLAS

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de mail zfitgeneration@zf.ro.

    Urmăreşte de luni până vineri  emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19,00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

     

     

    1. Pluria

    Proiect: Pluria

    Ce face? o platformă B2B care agregă ofertele de spaţii de lucru disponibile de la diferiţi jucători, de la huburi de co-working până la cafenele, la care oferă apoi acces prin intermediul unei aplicaţii mobile

    Invitat: Andrei Creţu, cofondator Pluria

     

    2. Zumeo

    Proiect: Zumeo

    Ce face? Marketplace pentru mesaje video personalizate de la celebrităţi

    Ţintă afaceri 2021: 1,2 mil. euro

    Invitat: Tibi Marian, fondator al Zumeo

     

    3. Lopi.ai

    Proiect: Lopi.ai

    Ce face? Soluţie SaaS bazată pe tehnologia inteligenţei artificiale şi computer vision care permite căutarea produselor în magazinele online cu ajutorul imaginilor

    Invitat: Andrei Pîrvulescu, cofondator şi CEO Lopi.ai

     

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF împreună cu Banca Transilvania şi casa de avocatură Stratulat & Albulescu, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. În cadrul emisiunii sunt invitaţi şi antreprenori sau investitori care îşi povestesc experienţa în business şi dau sfaturi start-up-urilor.

  • Cine este femeia din Germania care conduce cel mai nou pariu al grupului OLX. Are o carieră cu evoluţie surprinzătoare

    Activitatea profesională a purtat-o pe Nadja Sörgel de la companiile de consultanţă din domeniul strategiei, industria de frumuseţe şi până la industria grea. Cum a ajuns să conducă platforma Tradus, parte a grupului OLX, şi care sunt planurile ei în continuare?

    „Am fost întotdeauna atrasă în principal de companii globale, deoarece îmi place provocarea de a lucra cu echipe internaţionale care au culturi diferite, moduri diferite de lucru şi moduri diferite de a privi aceleaşi probleme. În acelaşi timp, este la fel de fascinant să lucrezi cu clienţi din diferite ţări care au nevoi şi aşteptări foarte diferite atunci când vine vorba de aceeaşi problemă”, spune Nadja Sörgel, referindu-se la parcursul său profesional.

    După mai multe puncte de cotitură, în care a trecut prin consultanţă, dar şi industria de beauty, a ajuns în rolul de  general manager pe o nişă dintr-un cu totul alt registru – al industriei grele. În cadrul platformei Tradus, obiectivul ei principal constă în a face comerţul cu utilaje grele cât mai uşor şi eficient posibil. Parte din grupul OLX, aceasta este o platformă tip Business to Business (B2B), lansată în 2017, care conectează cumpărători şi vânzători cu scopul de a facilita într-un mod transparent comerţul cu vehicule comerciale rulate, cu ajutorul datelor şi tehnologiilor inteligente. Compania cu 25 de angajaţi este activă în peste 50 de ţări. Rezultatele financiare ale companiei nu sunt publice, însă valoarea de achiziţie a acesteia a fost de 1,9 miliarde de dolari, potrivit informaţiilor publicate în presa internaţională. „Tradus este un start-up corporate, aparţinem grupului OLX – o companie mare care operează în peste 30 de pieţe diferite din întreaga lume, deţinând poziţia de lider cu mărci precum Avito (numărul 1 în Rusia), Otomoto (numărul 1 în Polonia) sau Autotrader (numărul 1 în Africa de Sud)”, descrie ea.

    Înainte de acest rol, a fost mai întâi consultant analist la Roland Berger şi,  mai târziu, consultant senior la Boston Consulting Group. A lucrat însă şi ca senior product manager la L’Oreal, iar din 2015 s-a alăturat grupului OLX, unde a avut mai multe funcţii, precum cea de global brand manager sau de global strategy director.

    De altfel, chiar dacă spune că a încercat să înveţe cât de mult a putut din fiecare poziţie în care a activat, această funcţie i-a oferit una dintre cele mai importante lecţii: „Să fiu flexibilă şi gata să fac faţă provocărilor care nu pot fi anticipate. Punctul de vedere se schimbă pe măsură ce înaintezi şi este important să păstrezi o atitudine deschisă asupra modului în care afacerea se poate transforma în timp”.

    Spune că la acea vreme, erau interesaţi să vadă ce performanţă aveau toate companiile din grup şi care era provocarea globală comună.

    Perspectiva ei din sediul central era asupra strategiei generale, observând unde şi-au propus să ajungă ca grup, astfel că era obişnuită să ţină cont de imaginea de ansamblu în implementarea paşilor strategici. După ce a trecut la o companie mai mică, accentul s-a mutat asupra instrumentelor operaţionale de care este nevoie pentru creştere. „Riscul era să mă blochez în aceste detalii care sunt foarte importante pentru o companie mai mică şi să pierd contactul cu imaginea de ansamblu. Am învăţat să păstrez obiectivul foarte clar în minte, astfel încât să nu risc «să pierd din vedere pădurea din cauza copacilor».”

    Uitându-se în urmă, spune: „Cred că parcursul profesional ne pregăteşte întotdeauna într-un fel sau altul pentru ceea ce urmează. Acesta este şi cazul meu – în activitatea de consultanţă am dobândit cunoştinţe importante despre provocările strategice şi de creştere din diferite industrii şi continente, la L’Oreal am înţeles necesitatea unui plan bun de marketing, în timp ce în cadrul grupului OLX am dobândit cunoştinţe în dezvoltarea strategiilor pentru platforme de tip markeplace şi am construit o reţea care mă ajută să mă conectez cu platformele de top din pieţele emergente”.

    Acum, obiectivul Nadiei Sörgel este creşterea Tradus precum şi eficientizarea comerţului cu utilaje grele. Ceea ce a atras-o cel mai mult în această industrie este provocarea tehnologică, dar şi potenţialul pentru inovaţie şi transformare. Cum ar descrie industriile anterioare prin comparaţie cu cea unde activează acum?

    „În industria de beauty, brandingul şi marketingul erau foarte importante şi mi-a plăcut foarte mult faptul că în fiecare proiect era necesar şi un aport creativ destul de mare. Industria utilajelor grele este conectată cu industrii cheie, precum agricultura, construcţiile şi transportul, care contribuie foarte mult la economia noastră globală. Aceste utilaje grele sunt coloana vertebrală pentru sectoare industriale esenţiale. Deci, într-un anumit sens, poziţia mea actuală are un impact mai mare.”

    Chiar dacă aparţine de grupul OLX, Tradus este o entitate autonomă, capabilă să îşi seteze propriul model de business, dar care are, pe de altă parte, peste 7.500 de angajaţi la nivel de grup care îi susţin, care au experimentat diferite formate de platforme marketplace şi ştiu ce funcţionează şi ce nu. „Aşadar, avem tot acest know-how în construirea de platforme şi sisteme CRM pentru vânzători, dar suntem liberi în acelaşi timp să ne construim propriul model de business.”, explică ea.

     „Modul în care sunt tranzacţionate aceste vehicule necesare pentru construcţii, agricultură sau transport nu a fost modernizat de foarte mult timp şi ceea ce m-a atras este faptul că putem folosi tehnologia pentru a transforma comerţul internaţional şi a conecta pieţele dezvoltate cu pieţele emergente. Obiectivul este să facem comerţul mai transparent şi să oferim posibilitatea unui cumpărător din România de exemplu să cumpere un camion din Olanda fără a zbura acolo pentru a-l inspecta el însuşi”, descrie ea obiectivele propuse.

    Mai mult, adaugă Sörgel, şi-au propus să fie un catalizator al schimbării în industrie: la Tradus, au 30% femei în echipă, iar la nivel de conducere procentul este chiar mai mare, de 40% femei. „Suntem foarte mândri de asta, dar ştim că există încă loc pentru creştere”, punctează ea.

    În ceea ce priveşte modul în care situaţia actuală s-a reflectat asupra businessului, aceasta a avut un efect pozitiv, la fel ca asupra multor alte afaceri din online. „Această perioadă a fost dificilă pentru multe industrii, dar mediul online, care a rămas coloana vertebrală pentru majoritatea activităţilor, nu a suferit la fel de mult. La Tradus, perioada aceasta a fost în general bună, chiar dacă am cunoscut o scădere a interesului cumpărătorilor de utilaje grele în martie. Cu toate acestea, activitatea a început să fie reluată în aprilie, cu o creştere de 24% a interesului şi apoi a urmat o tendinţă ascendentă”, răspunde ea. Între ianuarie şi august, platforma lor a raportat de aproape două ori şi jumătate mai mulţi utilizatori, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut. În România, au văzut, de asemenea, o creştere mare a numărului de vizitatori, ceea ce le arată că interesul pentru utilajele grele rulate pe plan local este în creştere – au avut 2,7 milioane de vizite din România în perioada menţionată.

    „Într-un singur an am lansat 8 soluţii diferite pentru problemele clienţilor pe care le-am rezolvat prin date inteligente. Credem că această perioadă va accelera acest proces de digitalizare într-un ritm şi mai rapid, aşa că suntem siguri că ne va ajuta să creştem pe termen lung”, descrie ea rezultatele de anul acesta.

    „Având în vedere faptul că pandemia a accelerat aproape toate procesele din zona digitală, am văzut, de asemenea, cum această tendinţă a avut impact şi asupra afacerii noastre: am înregistrat peste 5 milioane de vizitatori pe site-ul nostru anul acesta, depăşind cu mult statisticile noastre de vizitatori din 2019. În plus, deoarece pandemia a generat necesitatea ca firmele să fie mai atente din punct de vedere financiar, sectorul utilajelor grele uzate devine din ce în ce mai popular în toate industriile pe care ne concentrăm – construcţii, transporturi, agricultură.” Nevoia de utilaje grele pentru continuarea activităţii există încă, dar managerii caută produse care să se încadreze într-un anumit buget, eficiente şi de încredere. Încearcă în actualul context să se gândească în avans la servicii şi oferte pentru a-i ajuta să treacă prin această perioadă, în timp ce ne concentrăm pe siguranţa tranzacţiilor.

    De exemplu, la începutul pandemiei au implementat o măsură pentru vânzători, pentru a îi ajuta să îşi păstreze performanţa în activitatea lor pe platformă. Fiecare vânzător a beneficiat de două luni gratuite pe platformă, pentru o lună plătită. În ceea ce priveşte planurile de viitor, spune că şi-au propus ca în continuare să dezvolte Tradus şi să-l transforme într-un loc şi mai bun pentru cumpărători şi vânzători. „Nucleul nostru este tehnologia şi încercăm să o folosim cât de mult putem pentru a simplifica procesul de navigare şi listare pentru clienţi. Studiem şi testăm în special diferite instrumente de inteligenţă artificială în această direcţie”, explică ea strategia companiei.

    În rândul obiectivelor pe termen lung se numără o mai mare transparentizare, soluţii simple şi eficiente cumpărătorilor şi vânzătorilor, iar la un moment dat, ambiţia ei este ca Tradus să ofere o garanţie pentru achiziţie. „Pregătind toate aceste inovaţii realizate de-a lungul timpului, ne dorim să ajungem la acel moment în care am putea oferi o garanţie, ştiind că datele pe care le avem ne vor permite să facem acest lucru, deoarece nivelul de transparenţă va creşte”, conchide Nadja Sörgel.

  • Tânăra din România care a avut responsabilităţi în peste 50 de ţări. Acum conduce aproape 3.000 de angajaţi şi un grup cu venituri de miliarde de dolari

    O companie, 23 de ani, 15 roluri diferite, cinci ţări în care a locuit şi peste 50 de ţări de care a fost responsabilă în diferite momente şi funcţii. Aşa îşi defineşte Bianca Bourbon în cifre cariera conturată în cadrul The Coca-Cola Company, pentru care lucrează şi astăzi ca VP operations Asia-Pacific Group. Pentru noua funcţie executivul a luat un zbor doar dus cu direcţia Singapore, de unde îşi coordonează activitatea actuală. Este prima relocare în afara graniţelor Bătrânului Continent pe care îl cunoaşte foarte bine şi unde are gânduri să se întoarcă şi nu oriunde, ci chiar acasă, în România. Dar nu acum.

    Am crescut în Bucureştiul anilor ’80-’90. Revoluţia m-a prins la începutul liceului, deci am avut timp să mă reorientez.” Aşa îşi începe Bianca Bourbon povestea. A ales să studieze Relaţii Economice Internaţionale pentru a avea o şansă să lucreze şi în afară ţării, aşa cum visau mulţi copii la acea vreme. Scenariul ideal ar fi fost să lucreze într-o ambasadă, însă acest scenariu nu s-a materializat.

    „Puţin dezamăgită, am apelat la serviciiile unei agenţii de recrutare, care m-a ajutat să găsesc o poziţie temporară la Coca-Cola în România.” Era vorba de două săptămâni în care ea urma să înlocuiască pe cineva care era în vacanţă. Cele două săptămâni s-au transformat în 23 de ani, pentru că executivul român şi-a construit întreaga carieră în cadrul aceleiaşi companii.

    „Am început în echipa de marketing din România şi am crescut, ajungând responsabilă pentru mai multe branduri, dar şi pentru ţări din jurul României.” După această perioadă din marketing, ea a schimbat funcţia, a trecut la general management şi a condus businessul The Coca-Cola Company din Europa Centrală şi apoi din Germania, Danemarca şi Finlanda.

    „Anul trecut am decis să-mi îmbogăţesc experienţa în afara Europei şi am ajuns în Asia, responsabilă pentru operaţiunile Coca-Cola din grupul Asia Pacific. În numere, carieră mea ar fi: o companie, 23 de ani, 15 roluri diferite, cinci ţări în care am locuit, peste
    50 de ţări de care am fost responsabilă, în diferite funcţii.”

    Grupul Asia-Pacific are o contribuţie de 24% la vânzările companiei Coca-Cola. Conform raportului anual, în 2019 Asia-Pacific a adus venituri în valoare de 5,3 miliarde de dolari şi are aproximativ 2.900 de angajaţi, după cum spune chiar Bianca Bourbon.

    Uitându-se în urmă la cariera sa şi la modul în care aceasta a dus-o în diferite colţuri de lume, ea afirmă că visul din facultate, care era să găsească un job care să-i ofere şi oportunităţi internaţionale, s-a împlinit.

    „Lucrând într-o companie multinaţională, la un moment dat începi să primeşti oferte în afara ţării. În cazul meu, acest lucru s-a întâmplat de prin 2005.” La acel moment, motivaţia sa de a pleca era mult mai mică decât la început. Ajunsese într-un rol important pe plan local, businessul creştea de la o zi la alta, avea o echipă bine-conturată, cu care făcea „proiecte nebune şi foarte creative”.

    „Pe partea personală, soţul meu avea şi el un job important într-o companie mare, deci nu puteam să prioritizez doar cariera mea. Plus că ne cumpărasem apartamentul nostru în Bucureşti, puteam să mergem în vacanţe oriunde în lume.” Pe scurt, era într-un comfort total, atât personal cât şi profesional, aşa că a refuzat propunerile iniţiale de roluri în afara ţării. A făcut pasul acesta „în afară” abia în 2009, conştientă că mutarea îi oferă mai multe posibilităţi în viitor şi mânată totuşi de curiozitatea de a vedea cum este să trăieşti în altă ţară.

    SCURT CV Bianca Bourbon

    ♦  lucrează de 23 de ani pentru The Coca-Cola Company;

    ♦  momentan este VP operations Asia-Pacific Group, locuind în Singapore;

    ♦  anterior, de la Berlin, a fost franchise general manager pentru Germania, Danemarca şi Finlanda;

    ♦  prima plecare în afara ţării a fost în 2009 la Viena, când a devenit marketing director pentru Alpine & Adriatic business unit;

    ♦  primul său rol în companie a fost de marketing assistant pentru piaţa locală;

    ♦  a absolvit Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale din cadrul ASE şi are un executive MBA la Harvard Business School.

    „A contat foarte mult faptul că era aproape – la Viena, la 1 oră şi jumătate cu avionul -, plus faptul că era unul dintre oraşele mele preferate. După Viena a urmat Budapesta, apoi Berlin şi acum Singapore, iar perioadele de acomodare în fiecare oraş s-au scurtat cu fiecare mutare.”

    În Singapore, una dintre cele mai dezvoltate ţări de pe glob, s-a mutat acum un an. Tot atunci a preluat şi funcţia de VP operations Asia-Pacific Group.

    „Jobul meu sprijină funcţional ţările din Asia-Pacific să-şi livreze obiectivele de afaceri. Eu ajut fiecare ţară din grup să-şi dezvolte strategiile de afaceri şi planurile comerciale, creez soluţii comune pe care ei să le folosească pentru a-şi creşte veniturile, profitul, pentru a crea noi modele de afaceri şi pentru a dezvolta capabilităţile comerciale şi de leadership.”

    O zi obişnuită de lucru – în condiţii normale – ar găsi-o călătorind din ţară în ţară, din magazin în magazin, lucrând cu colegii din echipele locale, cu partenerii îmbuteliatori şi cu clienţii pentru a înţelege nevoile locale şi a dezvolta noi soluţii.

    În condiţiile acestui an, o zi obişnuită o găseşte în faţa laptopului – lucrând virtual cu aceiaşi oameni, găsind soluţii pentru a ajuta clienţii să aceseze produsele Coca-Cola şi în timp de pandemie.

    Cum s-a văzut şi s-a resimţit pandemia din acel colţ de lume?

    „Pandemia a început în Asia, aşa că discuţiile aici au debutat mult mai devreme. În plus, lumea avea experienţa pandemiilor anterioare, aşa că măştile erau deja o obişnuinţă şi autorităţile erau mult mai pregătite pentru situaţia de urgenţă care s-a creat.” Experienţele, crede ea, au fost diferite în fiecare ţară, în funcţie de nivelul de disciplină locală, de cultura statului, de felul în care oamenii trăiesc în aglomeraţiile urbane.

    În Singapore, lucrurile au început foarte ok, doar cu câteva măsuri de distanţare socială. A urmat însă un val mare de cazuri importate, care au generat apoi o transmisie locală. Această situaţie a condus la impunerea unui lockdown, care ulterior a fost relaxat treptat. „Statisticile sunt însă impresionante – la un număr total de aproximativ 58.000 de cazuri, au fost doar 28 de decese. Da, testarea s-a făcut rapid, urmată de izolare sau tratament în spitale performante.” Plus că lumea respectă regulile în continuare şi, ca urmare, de două săptămâni (la final de noiembrie) nu există nici un caz de transmisie locală.

    „Sigur, nu a fost plăcut faptul că n-am putut merge în vacanţă nicăieri în afară ţării, însă Singapore nu este cel mai rău loc din lume pentru a-ţi petrece timpul liber. În plus, sentimentul de siguranţă când vorbim despre virus este „priceless“ în acest moment.”

    În acest context, se gândeşte Bianca Bourbon să se întoarcă în ţară? În vizită sau definitiv?

    „Sigur că da. Întoarcerea acasă este întotdeauna o opţiune pe care o luăm în considerare atunci când ne hotărâm să ne mutăm într-o altă ţară. Nu m-aş întoarce acum, pentru că mai am mult de învăţat, de experimentat în alte zone din lume. În cazul în care m-aş întoarce, cred că toate opţiunile – antreprenor, investitor, manager – sunt încă pe masă.” În mod normal venea acasă în vizită cel puţin o dată pe an. Acum cu pandemia şi mutările, nu a mai fost de la sfârşitul anului lui 2018.

    În toţi aceşti ani de când a plecat prima dată s-au schimbat multe, însă din nefericire mai mult la nivel estetic.

    „M-aş fi aşteptat la mult mai multe schimbări, pe baza lucrurilor pe care le-am văzut în alte ţări.”

    Sigur, observă de fiecare dată noi restaurante, magazine, câteva clădiri recente, pensiuni şi hoteluri cochete în zonele turistice. I-ar fi plăcut să vadă mai multe autostrăzi, un trafic mai civilizat, mai mult verde, mai multă curăţenie, reciclare şi un nivel mult mai mare de digitalizare în toate interacţiunile cu autorităţile.

    Spre comparaţie, spune că traficul din Singapore este probabil unul din cele mai civilizate din întreaga lume. E greu de comparat cu România.

    „În primul rând, infrastructura este impecabilă, ea fiind creată în paralel cu oraşul, aşa că străzile/autostrăzile sunt foarte bune, există parcări destule, dar şi un transport în comun excelent (nici nu prea ai nevoie de maşină personală). Iar lumea conduce foarte civilizat.” Numărul de maşini este limitat, costul unei maşini este foarte mare, iar costul transportului în comun (şi al ride-sharingului) este foarte mic.

    „Sunt foarte fericită că am învăţat să conduc „pe partea cealaltă”, dar ţara este mică, şi nu prea faci drumuri mai mari de 30 de minute.”

    Scena culinară este un alt plus pentru Singapore. Găseşti aproape toate bucătăriile din lume (din păcate nu şi cea românească), la o calitate excelentă. Specific pentru Singapore este conceptul de Hawker Centre – un loc în care găseşti mâncare locală, foarte ieftină, servită în condiţii igienice de excepţie (faţă de alte locuri asemănătoare din Asia).

    Şi totuşi îi e dor de România, de familie, de prieteni, de mâncare, de locuri cu amintiri, de petreceri. La polul opus, nu îi e dor de aşteptat ore la coadă la ghişeu, de “vă mai trebuie o hârtie”, de 200 km în 4 ore, de “merge şi aşa”, de “asta nu e treaba mea”, de “declaraţiile online se depun la ghişeul 2”, de bagatul în faţă.

    Astfel, în încheierea interviului, dacă ar fi să aleagă trei lucruri care ar trebui îmbunătăţite în România ar spune o viziune pe termen lung care să nu se schimbe la fiecare patru ani, investiţii în câteva priorităţi precum infrastructură, turism şi agricultură, şi nu câte puţin pentru fiecare, şi un învăţământ pentru viitor.

    „Ne trebuie o schimbare fundamentală a învăţământului care să-l aducă în acest secol, gata să pregătească oameni pentru viitor, atât academic, cât şi profesional.”

    Schimbările sunt deci multe, mai ales văzute prin ochii unui expat care a trăit în diverse colţuri de lume.

  • Coşmarul de dinainte de Crăciun. Brandul care ar putea prezice o apocalipsă a retailului

    Cu o existenţă de două secole şi jumătate, Debenhams nu este doar un nume care şi-a croit loc în istoria business-ului britanic, ci şi o instituţie emblematică a retailului din această ţară. Prăbuşirea lanţului de magazine universale – o poveste condimentată cu scandaluri, preluări şi datorii – este un episod al coşmarului prin care trece industria de profil din Marea Britanie şi poate din mai multe părţi ale occidentului capitalist. Nu degeaba în SUA se vorbea cu mult timp înainte de apariţia pandemiei despre o apocalipsă a retailului. Covid-19 ar putea deveni ultimul cui în coşciugul multor companii.

    Seminţele distrugerii Debenhams – mai simplu spus Debs, un business îndrăgit de britanici – au fost semănate cu mulţi ani în urmă, scrie Sky News. Debs, ale cărui rădăcini pot fi urmărite până la un magazin de draperii deschis în West End din Londra în 1778 şi care a fost apoi redenumit în urma unei investiţii primite de la William Debenham în 1813, a fost deţinut de o familie în primii 150 de ani de viaţă.

    A fost listat pe bursa de acţiuni în 1928 şi a continuat să se tranzacţioneze profitabil zeci de ani după aceea. Ultimele decenii ale Debenhams îl au ca actor principal pe Sir Ralph Halpern, director executiv al Burton Group, unul dintre cei mai mari retaileri din Marea Britanie şi totodată unul dintre cele mai mari grupuri de companii care, în mod ironic, reprezintă acum grosul imperiului Arcadia, al lui Sir Philip Green, prăbuşit şi el.

    Sir Ralph, una dintre cele mai colorate figuri ale scenei de business din vremurile recente, s-a alăturat companiei Habitat-Mothercare a lui Sir Terence Conran pentru a lansa o ofertă de preluare pentru Debs în mai 1985.

    A urmat o bătălie acerbă în care rivala House of Fraser, deţinută atunci de controversaţii fraţi Mohamed şi Ali Al Fayed, a încercat să saboteze înţelegerea.

    Sir Ralph a triumfat în cele din urmă cu o preluare de 566 milioane de lire sterline, iar Debs a devenit parte a Burton Group la sfârşitul anului 1985.

    Preluarea, investigată ulterior de Departamentul pentru Comerţ şi Industrie, nu a fost un succes – sorţii grupului Burton extins schimbându-se în rău din câteva motive.

    La sfârşitul anului 1986, salariile demne de nişte regi plătite managerilor superiori ai Burton au început să atragă comentarii negative de la acţionari, în special milionul de lire sterline plătit lui Sir Ralph – acum o sumă banală pentru membrii consiliilor de conducere, însă în acele zile ceva exagerat de mult.

    Apoi, în ianuarie 1987, News of the World a dezvăluit că Sir Ralph, care atunci avea 48 de ani, avea o aventură cu un model în vârstă de 19 ani pe nume Fiona Wright.

    Poveştile ei îndrăzneţe despre cât de priceput îi este iubitul în dormitor, „talent” care i-a atras acestuia renumele de a fi „de cinci ori cavaler”, l-au catapultat pe milionar din paginile de afaceri pe primele pagini ale tabloidelor.

    Ambele rezultate au zguduit încrederea în Sir Ralph şi i-au iritat pe investitori. Răul avea să vină.

    Sir Ralph a lansat un program de 200 de milioane de lire sterline – scump chiar şi atunci – pentru recondiţionarea magazinelor Debenhams.

    A fost nevoie de timp pentru ca roadele să apară şi, când valorile activelor de pe piaţa imobiliară au început să scadă în 1988, Burton s-a trezit împovărat cu prea multe datorii.

    Lui Sir Ralph i s-a arătat uşa în noiembrie 1990, iar Burton a fost lăsat să se chinuie să-şi reducă gradul de îndatorare.

    Lanţul de magazine de lux Harvey Nichols, care făcea parte din Debenhams din 1919, i-a fost vândut lui Dickson Poon, un om de afaceri din Hong Kong, pentru 60 de milioane de lire sterline în 1991.

    În anii care au urmat, o nouă echipă de conducere, care-l includea pe Stuart Rose – devenit ulterior preşedinte şi director executiv al Marks & Spencer – a consolidat fundaţiile pe care stătea Burton, Debenhams transformându-se în cea mai profitabilă parte a afacerii datorită iniţiativelor precum conceptul „Designers at Debenhams” – considerat una dintre cele mai de succes colaborări exclusive între designeri şi retaileri.

    A fost, prin urmare, o surpriză când, în 1997, Burton a anunţat că se va separa de Debenhams.

    În Germania, o asociaţie de lobby a industriei de profil estima în aprilie că unul din şase retaileri, adică 50.000 de firme, ar putea da faliment din cauza pandemiei. În SUA, apocalipsa retailului a închis 5.800 de magazine în 2018, peste 9.300 anul trecut, iar anul acesta, din ianuarie până în octombrie, peste 8.000.

    John Hoerner, un specialist în retail american recrutat de Sir Ralph pentru a conduce Debenhams, dar care între timp ajunsese să conducă grupul Burton lărgit, a optat să rămână cu acesta din urmă.

    Burton a fost redenumit Arcadia şi a păstrat concesiuni la magazinele Debenhams – o decizie care, după 23 de ani, a lăsat întrepătrunşi sorţii celor două afaceri.

    Ca o afacere independentă sub Terry Green, Debenhams, recent separată de Burton, a anunţat planuri de extindere grandioase şi a deschis mai mult de o duzină de magazine noi.

    Însă după numai doi ani, Green a dat o lovitură companiei renunţând la ea pentru a se alătura British Home Stores, care tocmai fusese cumpărată (în 2000) de un personaj cu acelaşi nume, Philip Green. Cei doi nu sunt rude. Philip Green şi-a continuat vânătoarea de trofee cumpărând în 2002, cu 840 de milioane de lire, Arcadia.

    În locul lui Terry Green a venit Belinda Earl, care a lucrat la Debenhams, în Plymouth, încă din adolescenţă. Sub conducerea ei, afacerea a înflorit.

    Industria private equity n-a putut să nu observe.

    Doamna Earl şi directorul său financiar Matthew Roberts au ajutat în mod controversat firma de investiţii Permira să lanseze o ofertă de preluare de 1,54 miliarde de lire sterline în iulie 2003.

    Au pierdut concursul mai târziu în acel an în faţa Baroness Retail, un consorţiu rival format din CVC Capital, Texas Pacific Group şi Merrill Lynch Global Private Equity, care în cele din urmă a triumfat cu un knock-out de 1,7 miliarde de lire sterline.

    Doamna Earl pleacă, iar în locul dânsei vine o echipă de directori care şi-au făcut anterior un nume cu repunerea pe picioare a lanţului de magazine de bricolaj Homebase.

    La scurt timp după aceea, echipa a încercat să facă rost de bani punând la bătaie activele imobiliare ale companiei pentru ca în februarie 2005 să strângă 450 milioane de lire sterline printr-un acord de vânzare şi închiriere care implica toate proprietăţile aparţinând doar Debenhams, inclusiv magazinul emblematic de pe Oxford Street din Londra.

    Aceasta a însemnat că, alături de alte măsuri precum reducerea cheltuielilor de capital şi presarea furnizorilor, noii proprietari ai Debenhams şi-au triplat investiţia în mai puţin de trei ani.

    Doar că, după cum s-a dovedit, acest efort a fost făcut în detrimentul creşterii viitoare şi al profiturilor.

    Tranzacţiile de vânzare şi închiriere au împovărat Debs cu cheltuieli generale şi chirii pentru magazine care se întindeau pe 30 de ani în viitor în timp ce devenea tot mai evidentă tendinţa consumatorilor de a prefera achiziţiile online.

    Când Debs s-a întors pe piaţa bursieră în mai 2006, cu o evaluare de 1,675 miliarde de lire sterline, era doar o umbră a ceea ce fusese compania cu trei ani în urmă.

    Diverşi directori executivi, în primul rând Michael Sharp, un veteran, şi apoi fostul şef de modă al Amazon Sergio Bucher, au încercat în zadar să redreseze afacerea împotriva acestor vânturi puternice. Chiriile masive plătite pentru magazine şi dobânzile datoriilor au absorbit cea mai mare parte a profiturilor şi au privat Debenhams de capital de lucru.

    Fostul preşedinte, Sir Ian Cheshire, este încrezător că există un nucleu de aproximativ 70 de magazine şi un site web foarte bun care ar putea atrage interes.

    De aceea, este perfect posibil ca în pofida colapsului companiei – în insolvenţă de mai multe luni, dar în proces de închidere de câteva zile – numele Debenhams, care a numărat-o pe regina Victoria printre clienţii săi, să poată trăi în continuare. Interesant este că Debs şi-a anunţat închiderea la câteva ore după ce Arcadia şi-a cerut falimentul. Nici Sir Philip Green, patronul emblematicelor magazine de la bulevard, din yachtul său cât o vilă, numit „Inimă de leu” şi ancorat în paradisul (fiscal) Monaco, nu a conştientizat la timp pericolul comerţului online. Pentru Larry Elliott, comentator la The Guardian, prăbuşirea Arcadia sub autointitulatul „Cavaler al bulevardelor”, care a preferat îmbogăţirea rapidă în locul investirii în viitor şi adaptării la schimbări, este o poveste moralizatoare pentru capitalismul britanic. Cât despre schimbări, după cum a descoperit Royal Society for Arts, ponderea comerţului online în Marea Britanie a crescut de la 20% înainte de pandemie la 27%. Arcadia şi Debs au împreună circa 25.000 de angajaţi, iar lanţurile lor de aprovizionare se întind de-a lungul şi de-a latul lumii, din Europa de Est şi până în Asia. Acolo, scrie The Guardian, Philip Green lasă în urmă datorii enorme către muncitori exloataţi pentru patru lire pe zi.

    În SUA, apocalipsa retailului a închis 5.800 de magazine în 2018, peste 9.300 anul trecut, iar anul acesta, din ianuarie până în octombrie, peste 8.000.

    În Germania, o asociaţie de lobby a industriei de profil estima în aprilie că unul din şase retaileri, adică 50.000 de firme, ar putea da faliment din cauza pandemiei.

  • Are 21 de ani, s-a născut în Republica Moldova, a făcut şcoala în Italia şi a adus în România o afacere altfel in care a crezut doar tatăl său

    Are 21 de ani, s-a născut în Republica Moldova, a făcut şcoala în Italia şi a adus în România un business pentru care materia prima vine din Italia. Acesta este parcursul lui David Marius, un foarte tânăr antreprenor care spune povestea spirulinei Spacefood, o microalgă pe care o poţi adăuga în smoothie-uri, mâncare, deserturi, pentru a da gust zilelor grăbite.

    Ideea mea a fost susţinută doar de tatăl meu, care a crezut în mine din ziua 1. Antreprenoriatul îmi aminteşte de desenele cu multe puncte pentru copii, care trebuie unite pentru a crea într-un final forma dorită, iar noi mergem pe acest drum cu speranţa că aceste puncte se vor uni”, spune David Marius.

    Pentru el, totul a început cu importul de spirulină vie congelată din Ucraina în Republica Moldova. Era o alternativă la spirulina praf, însă nu s-a oprit aici, ci a făcut cercetări pe cont propriu la ferme din Italia, iar în 2019 a încheiat un parteneriat cu o fermă care îşi are rădăcinile într-o lungă tradiţie de familie, întinsă de-a lungul a trei generaţii. Acolo cultivă spirulina pe care o vinde astăzi sub numele Spacefood. Comercializarea are loc online, iar produsele se livrează momentan în Bucureşti.

    „Clienţii noştri sunt oamenii care pun tot mai mult accent pe modul sănătos de viaţă şi devin tot mai selectivi cu produsele pe care aleg să le consume. Este un aliment pentru toate categoriile de vârstă, însă consumatorii de bază sunt oamenii cu un grad de responsabilitate sporit faţă de propria stare de bine.”

    Investiţia iniţială a lui David Marius pentru a face businessul funcţional în România a fost de 40.000 de euro, bani proveniţi din vânzările pe care le înregistrase deja în Republica Moldova. Anul 2020 este primul în care spirulina Spacefood a ajuns în România, iar în primul trimestru cifra de afaceri a fost de 100.000 de lei (21.000 de euro), cu un număr de cinci angajaţi.

    „Scopul nostru este să schimbăm cultura de consum a superalimentelor, de la sintetic şi praf spre organic şi viu. Pentru anul 2021, planificăm o extindere la nivel european. Certificată ecologic în Europa şi crescută la standardele de calitate ale fermei noastre din Italia, spirulina Spacefood este extrem de solicitată, iar Danemarca este următoarea ţară în care intenţionăm să continuăm această aventură”, spune David Marius.

    Spirulina Spacefood se vinde în trei variante: cutia „Starter”, cu 16 doze, costă 200 de lei, cutia „Curioşi” conţine 30 de doze şi costă 350 de lei, iar cutia „Curajoşi” are în total 60 de doze şi costă 680 de lei. Fiecare doză are 20-25 de grame de spirulină şi constituie porţia zilnică pentru un adult.

    Anul 2020 a pus afacerile mici sub o presiune enormă, iar David Marius spune că a resimţit acest lucru. Cum însă oamenii îşi apleacă atenţia tot mai mult asupra întăririi imunităţii, el rămâne optimist pentru viitorul businessului său.

    Spirulina Spacefood se vinde în trei variante: cutia „Starter”, cu 16 doze, costă 200 de lei, cutia „Curioşi” conţine 30 de doze şi costă 350 de lei, iar cutia „Curajoşi” are în total 60 de doze şi costă 680 de lei.

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Delicium – brand de sirop şi dulceţuri (Borşa, jud. Cluj)

    Fondator: Paul Căpuşan

    Investiţii: 350.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2019: 101.000 lei (peste 21.000 de euro)

    Prezenţă: naţională

    Maximilian Chocolat – ciocolaterie (Cluj-Napoca)

    Fondatoare: Laura Hizo-Miloş

    Investiţie iniţială: 45.000 de euro

    Prezenţă: Cluj-Napoca şi alte oraşe din ţară

     

    The Outfit – servicii de personal styling (Bucureşti)

    Fondatori: Ciprian Dudulea, Horia Stupu, Şerban Buliga

    Investiţie iniţială: 50.000 de euro

    Prezenţă: online şi offline

    Cloaşterf Haus – pensiune (Cloaşterf, jud. Mureş)

    Fondatori: Aurelia şi Ionel Bejan

    Investiţii: peste 200.000 de euro

    Prezenţă: Cloaşterf

    YOU – program de formare profesională pentru tineri (Bucureşti)

    Fondator: Alex Tudose împreună cu doi prieteni

    Investiţii: 10.000 de euro lunar

    ZF şi Banca Transilvania  au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Businessul prietenos cu natura

    Despre atenţia la mediu, despre soluţii prietenoase cu mediul, despre reciclare şi sustenabilitate vorbesc corporaţii şi giganţi internaţionali cu bugete masive gata de investit în aceste direcţii. Raza de speranţă vine însă şi din partea micilor businessuri antreprenoriale care pornesc la drum chiar cu ideea de a fi prietenoase cu natura şi fac din asta un adevărat crez. Câteva astfel de afaceri au trecut prin proiectul ZF Afaceri de la zero de-a lungul ultimului an şi jumătate, iar poveştile lor integrale sunt disponibile pe platforma cu acelaşi nume.

    1. Un arbore pentru un suvenir

    La bază ecolog, Kosa Istvan a încercat să găsească o metodă care să îmbine principiile unui ONG pentru protecţia mediului cu pragmatismul unei afaceri. Aşa că, punând la bătaie toate ideile şi o investiţie de 60.000 de euro, a dat contur businessului Transylmagica, un atelier din Miercurea Ciuc unde iau naştere suveniruri şi alte obiecte personalizate.

    Kosa Istvan produce şi vinde obiecte mici, durabile, simpatice, care îşi deservesc proprietarii pe o perioadă îndelungată, iar după vânzarea fiecărui produs plantează un puiet de arbore în cadrul unor proiecte de restaurare ecologică.

    Sub brandul Transylmagica, se găsesc atât suveniruri, cât şi sacoşe textile şi diferite tipuri de căni. Magazinul online a devenit funcţional în martie 2020, la capătul unui an întreg de pregătiri şi de realizare a stocurilor. Site-ul este, de altfel, singura modalitate de vânzare în acest moment, fiind în derulare însă şi discuţii cu potenţiali revânzători.

    O parte din produse sunt fabricate în atelierul Transylmagica, altele parţial în colaborare cu fabrici autohtone.

    „În viitor nu dorim să ne limităm la produsele fabricate numai de noi, ci am dori să accentuăm faptul că de la noi se cumpără experienţa de a planta un arbore, iar aceasta este tot atât de importantă sau chiar mai importantă decât produsul în sine”, spune Kosa Istvan.

     

    2. Terapie fără plastic

    Raluca Răileanu, absolventă de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor, a pornit de la zero în 2019 businessul Terrawell, din dorinţa de a ajuta oamenii să găsească produse fără plastic şi să aibă un stil de viaţă mai prietenos cu natura. Astfel, cu economiile proprii, de mai puţin de 3.000 de euro, a adunat câteva produse fără ambalaje din plastic, din ţară şi din străinătate, şi a deschis un magazin online.

    În prezent, în gama de produse a Terrawell se găsesc produse de îngrijire personală (tablete de pastă de dinţi sau apă de gură, săpun de vase solid, gel de duş la vrac, fiecare ambalate în carton), produse pentru casă (săpunieră din bambus, şerveţele cerate, care înlocuiesc folia alimentară) sau produse pentru drumeţii (caserole din inox, sacoşe din bumbac, săculeţi reutilizabili).

    Printre brandurile prezente pe platforma Terrawell, se numără şi Zahra, o altă afacere de la zero, care s-a prezentat în cadrul proiectului ZF. Fondatoare este Andreea Costina, care a schiţat brandul Zahra în timpul studenţiei, când a produs primele cosmetice naturale, unturi de corp, pe care le-a vândut apoi colegelor de cămin. În 2014 şi-a înfiinţat o firmă de tip SRL-D şi a închiriat spaţiu pentru un laborator de producţie în Bocşa, satul său natal, din judeţul Sălaj. Acum, are un portofoliu de 20 de produse cosmetice precum unturi de corp, creme de faţă şi de mâini, balsamuri de buze, dar şi produse pentru baie – săruri de baie, geluri de duş. Toate, eco-friendly.

     

    3. În loc de „punguţa” de la magazin

    Obloj este tot un brand prietenos cu natura, care se prezintă într-o manieră prietenoasă şi pentru cumpărători, sub forma săculeţilor textili pentru cumpărături, ca alternativă la pungile de plastic. Mihaela şi Adrian Aron sunt cei cu minţile creative care au transformat Obloj într-o punte de legătură între mediul înconjurător şi oamenii care ţin la el.

    Gândită cu mai multă vreme în urmă, afacerea a luat o pauză în 2019, însă a revenit cu forţe proaspete anul acesta, odată cu instituirea carantinei, când cumpărăturile au devenit mai rare, dar mai consistente.

    Obloj înseamnă acum o colecţie întreagă de săculeţi textili din bumbac netratat, imprimaţi cu mesaje isteţe, de dimensiuni diverse, pentru diferite utilizări. Astfel, de pildă, un săculeţ numai bun pentru o franzelă costă 18 lei, unul pentru pâine rotundă sau pentru legume şi fructe este 20 de lei, unul pentru verdeţuri – 12 lei, un săculeţ pentru leguminoase – 15 lei. Cel mai scump este săculeţul Obloj pentru orice, adică şi cel mai mare din colecţie, al cărui preţ este de 22 de lei.

    Momentan, Mihaela şi Adrian Aron produc săculeţii Obloj într-un mic atelier din Bucureşti şi vând online, dar şi în cadrul târgurilor handmade, în măsura în care acestea se desfăşoară în această perioadă.

    Mai mult, la achiziţia unui set format din zece săculeţi textili Obloj – pentru toate nevoile de la cumpărături – antreprenorii au plantat în septembrie un copac în Ocolul Silvic Ciucaş.

     

    4. Ambalajul din plante

    Biodeck produce ambalaje, pahare şi tacâmuri compostabile, folosind ca materie primă trestia de zahăr şi amidonul de porumb. Ambalajele Biodeck sunt o alternativă pentru cele de unică folosinţă din plastic, fiind produse din ingrediente 100% regenerabile şi biodegradabile. De bază, ca materie primă, sunt amidonul de porumb – care provine dintr-un amestec de uleiuri vegetale, dar şi trestia de zahăr. Adrian şi Tudor Georgescu, fondatorii afacerii, folosesc aceste materii prime pentru a face farfurii, caserole şi tacâmuri.

    Spre deosebire de ambalajele reciclabile, care pot fi reintroduse în cicluri noi de producţie, cele compostabile se transformă în compost (îngrăşământ agricol natural) sub influenţa umezelii şi a căldurii. Dacă produsele reciclabile pot fi refolosite de câteva ori, compostul este reutilizabil la infinit.

    Bazele afacerii au fost puse în aprilie 2017, când cei doi fraţi s-au aşezat la masă şi au ales numele firmei. Un an mai târziu, în vara anului 2018, au încheiat primul contract cu un lanţ de magazine. Astăzi, ambalajele Biodeck se găsesc atât pe rafturi ale retailerilor, cât şi în mai multe cafenele şi restaurante. Fabrica Biodeck se află în Buftea, în apropiere de Bucureşti.

     

    5. Poveşti din pânză

    Atelierul de pânză s-a născut în 2009, într-un spaţiu de mai puţin de nouă metri pătraţi, în care trei persoane au început să creeze sacoşe din pânză, ca o alternativă la pungile de plastic. Proiectul, un business social, în care lucrează persoane cu dizabilităţi, a apărut ca o soluţie la rezolvarea unui cumul de probleme de mediu, precum criza climatică sau problema deşeurilor, care au loc atât la nivel global, cât şi în România, povesteşte fondatoarea Teia Ciulacu.

    Inspiraţia i-a venit după ce a dat peste o statistică de la Ministerul Mediului, care arăta că în România se con­su­mă cinci miliarde de pungi de plastic într-un an, iar plasticul nu e biodegradabil sau reciclabil şi, astfel, contribuie la emisiile de gaze cu efect de seră.

    Teia Ciulacu a scris atunci un plan de afaceri, a primit un grant de 5.000 de dolari de la o fundaţie pentru a-şi cumpăra echipamentele necesare şi, într-un spaţiu pus la dispoziţie de un partener, au realizat primele sacoşe de pânză, din bumbac netratat, neînălbit.

     

     

    Materialul vedetă  din China

    Pentru mai multe afaceri de la zero, materia primă este bambusul, iar produsele care ies din această plantă sunt din cele mai diverse, de la biciclete la scutece şi hârtie igienică.

    Sabin Dimian, de pildă, a pus pe piaţă în 2018 brandul Veltra Bikes, sub care produce biciclete din bambus într-un atelier din Câmpina, judeţul Prahova. După mai multe încercări, în noiembrie 2018 au ieşit primele biciclete.

    „Am optat pentru bambus pentru că poate fi recoltat în fiecare an. Dacă am fi produs din lemn, trebuia să aşteptăm zece ani, astfel încât stejarul respectiv să ajungă la maturitate pentru a produce o asemenea bicicletă. Bambusul este cu 35% mai  rezistent decât stejarul”, spunea Sabin Dimian la emisiunea online ZF Afaceri de la zero. Tot din bambus sunt şi scutecele pe care le face Ana Voicu. Fostă angajată a unei companii multinaţionale, ea a dat statutul de angajat pe cel de antreprenor, pentru a pune pe picioare brandul de scutece de unică folosinţă, parţial biodegradabile, din bambus Zuluff.

    Primele idei au încolţit acum trei ani, dar au prins contur treptat, după ce Ana Voicu a testat produsul cu ajutorul mamelor din România. Bambusul a fost ales ca materie primă pentru Zuluff deoarece este un material sustenabil, care se găseşte şi creşte în cantităţi mari. În plus, fibra din bambus este moale şi potrivită pentru bebeluşi.

    Şi la baza hârtiei igienice Bambooda stă tot bambusul. Dan Cornea este cel care s-a gândit să creeze o alternativă la hârtia care rezultă din tăierea copacilor şi a conceput acest brand de hârtie igienică. Materia primă provine din provincia Sichuan din China, recunoscută pentru plantaţiile de bambus.

    „Bambusul este una dintre plantele cu cea mai rapidă creştere din lume, oferind o alternativă ecologică pentru copacii tăiaţi şi care poate fi reînnoită rapid. Bambooda este fabricată 100% din celuloză de bambus, complet albă, în trei straturi, conţine 330 de foi, are zero ambalaje din plastic şi este mult mai rezistentă la rupere”, explică Dan Cornea.

    Din bambus sau nu, produsele micilor antreprenori arată, cu fiecare nouă idee, că alternative pentru a fi sustenabili există la orice. Este totul o chestiune de voinţă.

  • După ce am petrecut primul Paşte online, acum ne pregătim pentru primul Crăciun online. Cât de mult au de suferit micile afaceri din cauza pandemiei

    Malluri pline, furnicare de străzi şi braţe încărcate de cadouri sunt toate doar o amintire frumoasă iarna aceasta, una în care darurile de Crăciun se cumpără mai ales online, iar aglomeraţiei din oraş i-a luat locul mulţimea de internauţi gata să plaseze comenzi pe tot felul de site-uri.

    Amintire sunt şi târgurile de Crăciun, cele care adunau artizani şi meşteşugari în cea mai bună perioadă din an pentru businessurile lor. Toate s-au dus anul acesta pe apa sâmbetei… Pardon, pe calea navigabilă a internetului.

    Anularea tuturor târgurilor de Crăciun a şters o pondere considerabilă din veniturile multor mici antreprenori care se bazau pe această perioadă pentru a-şi rotunji veniturile. Liliana Arnaut, artist plastic şi ilustrator, este unul dintre aceştia.

    „Ştim cu toţii că luna decembrie, supranumită şi luna cadourilor, este perioada cu cel mai mare consum din an. Personal, cunosc foarte mulţi colegi de breaslă care îşi susţin businessul sau proiectul exclusiv din vânzările înregistrate în această lună. Pentru mine, impactul opririi târgurilor de Crăciun în acest an este unul major. Evident că m-am reorientat şi am pus accent pe vânzările online”, spune cea care coordonează businessul Liliana Arnaut ART.

    Absolventă de arte, Liliana şi-a transformat sufrageria în atelier în urmă cu câţiva ani şi de atunci creează ilustraţii cu care personalizează semne de carte, căni, sacoşe, perne şi multe altele. Încă de când a decis să devină antreprenor, a început să participe la târguri de produse handmade şi de Crăciun, unde îşi expunea produsele –
    tablouri, stickere, cărţi poştale, magneţi.

    „Proiectul Liliana Arnaut ART a luat fiinţă acum şase ani, iar primul târg de Crăciun la care am fost prezentă ca expozant a fost în anul 2015. De atunci şi până în momentul de faţă, am participat la foarte multe astfel de evenimente dedicate perioadei sărbătorilor de iarnă. Printre ele, Târgul de Crăciun din Bucureşti (cinci ediţii), organizat de Creart, şi Târgul de Crăciun din Sibiu (două ediţii).”

    Mergea, de asemenea, şi la alte târguri desfăşurate în perioada Crăciunului, precum Dichisar, Bounty Fair sau târgul organizat de Fundaţia Calea Victoriei.

    „Târgurile de Crăciun, alături de cele dedicate perioadei mărţişorului sau a sărbătorilor pascale reprezentau sursa cea mai importantă a veniturilor proiectului nostru. Astfel de evenimente reprezentau între 70 şi 75% din totalul veniturilor firmei”, spune Liliana Arnaut, care, în 2019, a obţinut venituri de 50.000 de euro din ilustraţiile sale.

    Cum însă statutul de antreprenor vine la pachet cu nevoia de adaptare continuă, Liliana Arnaut a găsit alternative, aşa că principala ei strategie s-a dezvoltat, ca în cazul multor altor businessuri, în jurul vânzărilor online. Mai mult, obiectele ilustrate de ea se găsesc şi în lanţuri de librării precum Cărtureşti, Diverta sau Sophia. A încercat astfel să redreseze o afacere care a reuşit să supravieţuiască năravurilor pandemiei şi se ambiţionează să o facă în continuare.

    „Vânzările din perioada iulie-noiembrie se situează cam la 25-30% faţă de anul 2019. Atmosfera cu care întâmpinăm anul 2021 este însă, una optimistă. Suntem convinşi că anul viitor lucrurile vor reveni în firescul lor”, spune Liliana Arnaut.

    De optimism dă dovadă şi Mircea Struţeanu, antreprenorul din spatele brandului de lămpi Glom. Şi el era o prezenţă frecventă la târgurile de Crăciun în anii trecuţi.

    „Aveau o pondere destul de mare în vânzări. Sunt totuşi unul dintre norocoşii care au şi alte surse alternative de susţinere financiară, deşi toate au fost afectate serios anul acesta – sunt şi fotograf, şi instructor de escaladă la o sală de căţărat”, spune Mircea Struţeanu.

    Din fericire, adaugă el, oamenii cu iniţiativă din spatele clasicelor târguri de sărbători le-au transferat în online, un mediu care reuşeşte să înlocuiască destul de bine tradiţionalele tarabe.

    „Însă părerea mea este că farmecul lămpilor mele din poze nu se compară cu cel din realitate.”

    Mircea Struţeanu a lansat proiectul Glom în iarna lui 2018, după ce crease prima lampă în vara aceluiaşi an. Toate lămpile sale sunt făcute din lemne pe care chiar el le găseşte în păduri, lemne uscate din copaci care nu mai sunt vii. Prima lampă pe care a făcut-o şi-a găsit locul în camera lui. Treptat, a creat unele similare pentru casa familiei de la munte şi nu a trecut mult până când a început să creeze în număr mai mare şi să le vândă oficial. Numele e împrumutat dintr-un dialect vechi scoţian şi defineşte partea finală a unui apus. Vânzările se fac atât pe site-ul propriu Glom, cât şi pe platforma Etsy, lămpile regăsindu-se şi în câteva cafenele şi restaurante din Bucureşti.

    „Pot spune că anul 2020 a fost destul de ciudat pe mai toate planurile. Sunt însă bucuros că am găsit de curând o persoană cu energie proaspătă care să mă ajute pe partea de marketing şi comunicare. Probabil că este un clişeu, dar întâmpin anul 2021 cu speranţă, energie pozitivă şi împăcare”, spune Mircea Struţeanu.

    Lămpile – şi nu numai – sunt în centrul atenţiei şi în businessul Adinei Rusu, însă materialul de bază este altul. Ea lucrează în tehnica origami în studioul ei de design, Lightplay. Din participarea la târguri – de Crăciun sau pur şi simplu de design de obiect – ea a învăţat că acest gen de expunere nu se potriveşte oricărui business.

    „Nu voi putea niciodată să vând la un târg de Crăciun o lampă cu diametrul de 70 de centimetri, deoarece acolo oamenii vin să cumpere lucruri mici, nu să rămână blocaţi cu un abajur în braţe pentru restul zilei. Totuşi, după târguri, am primit multe comenzi şi am fost invitată să particip şi la alte evenimente”, povesteşte Adina Rusu.

    Târgurile erau aşadar o rampă de lansare pentru noi modele de abajururi sau alte obiecte de decor. Dar organizatorii s-au aliniat vremurilor şi au contactat-o deja pe Adina pentru evenimentele online, spaţii de promovare pentru produse şi afaceri în perioada premergătoare Crăciunului. De altfel, Adina Rusu are experienţă în acest mediu, ea începând să-şi prezinte produsele în propriul magazin online, pe platforma Etsy, dar şi pe Facebook, înainte de a participa la târguri.

    „Realist vorbind, 2020 a fost un an dificil pe toate planurile. Dincolo de provocările financiare, cel mai acut am resimţit un blocaj în a putea crea lucruri noi, în a putea dezvolta oferta de produse. Lightplay este, în primul rând, oaza mea de ludic, de creativitate, iar pandemia a pătruns şi aici, din păcate. Sper ca 2021 să aducă echilibrul şi liniştea necesare unui nou început”, mărturiseşte Adina Rusu.

    În cazul Iuliei Neagoe, niciun weekend din perioada Crăciunului nu trecea fără ca ea să spună „prezent!” la minimum un eveniment de tip târg sau expoziţie cu vânzare. Ea produce şi vinde, sub brandul Luviane, parfumuri în diferite forme – macerate şi diverse variante de parfum solid.

    „Târgurile de Crăciun reprezintă o componentă importantă într-un business care comercializează produse şi servicii ce pot fi oferite cadou. Târgurile sunt importante pentru mine, pentru că reprezintă o ocazie foarte bună pentru vizitatori să testeze parfumurile, să beneficieze de recomandări şi să cumpere produsele cu poveste şi cu o emoţie specială, aşa cum se întâmplă în interacţiunile fizice”, spune Iulia Neagoe.

    În perioada sărbătorilor de iarnă, cam 50% din vânzări le făcea în cadrul târgurilor de Crăciun. În plus, de multe ori, după târguri clienţii făceau achiziţii din magazinul online ca urmare a interacţiunii cu brandul Luviane Atelier de Parfumerie din cadrul evenimentelor la care participa.

    „Este destul de importantă expunerea fizică a produselor de parfumerie pentru că oamenii îşi doresc să miroasă şi să testeze produsele înainte de a le achiziţiona.”

    Pentru a compensa oarecum lipsa târgurilor de Crăciun, Iulia Neagoe a deschis un magazin în variantă virtuală, cu posibilitatea programărilor la atelier pentru consiliere şi testarea parfumurilor. Tot în variantă online, participă la trei târguri: Dichisar de iarnă, Târgul de Crăciun organizat de Fundaţia Calea Victoriei şi târgul organizat de Kudika.

    „Aici apare un mare avantaj pentru un brand cu stocuri mici: faptul că pot participa la mai multe evenimente în paralel.”

    Anul 2020 i-a adus multe premiere Iuliei, aşa că a ajuns chiar să şi lanseze un parfum în cadrul unui eveniment live pe Facebook, dar a învăţat să se adapteze la toate. A reuşit în 2020 să lanseze toate produsele şi serviciile pe care şi le propusese şi chiar a venit cu idei noi, precum pachetele de mostre şi pachetele de Crăciun.

    Până acum, Iulia Neagoe a creat patru colecţii sub marca Luviane: Miresme româneşti, Dor, Florile reginei (o colecţie dedicată Reginei Maria) şi Simfonie gurmandă (bazată pe ingrediente precum miere sau cafea). A mai lansat, de asemenea, şi o apă de toaletă pentru copii, un parfum pe care l-a creat ca mărturie la botezul fetiţei ei.

    Târgurile erau un obicei şi pentru Andreea Lăzărescu şi Tiberiu Dăncilă, cei doi creativi din spatele Ceramic Sparrow (Vrabia Ceramică). Mergeau an de an la două târguri pe care le considerau potrivite businessului lor cu obiecte din ceramică. Totuşi, anularea târgurilor din 2020 nu a fost o mare problemă pentru ei, deoarece activităţile din anii trecuţi i-au făcut cunoscuţi publicului.

    „Mulţi ne ştiu deja şi comandă de la noi, ceea ce este destul de îmbucurător. Reţelele de socializare sunt extrem de utile, cu pandemie sau fără”, spune Andreea Lăăzărescu.

    S-a cernut astfel şi publicul, astfel că au rămas doar clienţii care vor să cumpere obiecte de calitate, făcute cu atenţie şi care nu seamănă cu altele care se vând pe site-urile din străinătate.

    „Este, într-adevăr, mai ciudat că nu mai interacţionăm direct cu oamenii, dar, sincer, răspunsul la mesaje şi telefoane echivalează câteodată cu un târg. Într-adevăr, partea cea mai importantă era că oamenii puteau vedea direct obiectele, dar ne străduim oricum să facem pozele cât mai relevante”, spune Andreea Lăzărescu.

    Se spune adesea că de Crăciun trebuie să fii mai bun. Sub lupa acestui an haotic, pentru micii antreprenori, „mai bun” înseamnă nu doar mai buni cu semenii, ci şi mai buni în ceea ce fac. Mulţi, foarte mulţi au arătat că au înţeles asta şi nu dau greş. Rămâne de văzut la ce provocări îi va supune 2021.

  • Atacurile cibernetice ating noi culmi. Cum a ajutat pandemia hackerii şi unde s-a ajuns de la vremurile când funcţionau atacurile de tip „prinţul nigerian”

    De la atacuri de tip ransomware, care îţi blochează sistemele până când plăteşti recompensa, la atacuri în lanţ care ţintesc întâi companiile mici, şi până la ameninţări de tip „sextorsion”, pericolele din mediul cibernetic s-au înmulţit în ultimii ani şi au căpătat noi dimensiuni în 2020. Odată cu trecerea la şcoala online, munca online, viaţa online, s-au deschis mai multe „ferestre” prin care atacatorii pot intra în „casa” noastră şi în compania noastră.

    Cea mai sigură ţintă a unui atac cibernetic este angajatul din companie, din perspectiva unui hacker. Prin ţintirea unui singur angajat, hackerul poate introduce cu uşurinţă sisteme maliţioase care duc la pierderi de date sau la atacuri mai grave.

    Totuşi, un angajat care nu a fost instruit sau lăsat fără mijloace de apărare în faţa unor astfel de atacuri care evoluează în mod constant nu poate fi acuzat, neapărat, în contextul în care atacurile cibernetice au devenit din ce în ce mai complexe.

    Iar dacă în trecut, atacurile de tip „prinţul nigerian” erau foarte uşor de identificat (adică cele în care primeai un e-mail prin care se presupunea că eşti contactat sau contactată de un prinţ exotic care vrea dintr-un motiv sau altul să îţi dea bani), acum, situaţia a devenit mai dificilă, este de părere Andrei Avădănei, general manager al companiei româneşti de securitate cibernetică Bit Sentinel.

    „Pentru angajaţi este foarte dificil să identifice şi să clasifice un astfel de e-mail ca fiind spam pentru că, dacă în trecut atacurile de tip «prinţ nigerian» erau o dovadă clară că un e-mail are malware, acum acestea sunt atât de sofisticate încât pot fi considerate legitime. De exemplu, pot veni de pe adrese de e-mail foarte similare cu cele ale unor furnizori cunoscuţi, singura diferenţă fiind inversarea de litere sau alte detalii pe care nu le observi decât la o analiză amănunţită sau poate când este deja prea târziu”, a explicat el, într-un interviu acordat Business MAGAZIN.

    Anul 2020 şi începutul pandemiei au înmulţit fronturile pe un câmp de luptă care devenea deja din ce în ce mai sofisticat, cel cibernetic. Schimbările rapide pe care au fost nevoite să le facă firmele de toate dimensiunile, de la microîntreprinderi şi până la corporaţii, toate sub umbrela mult iubitei „digitalizări”, au adus cu sine riscuri din ce în ce mai mari. „Principalul motiv este legat de digitalizarea forţată a businessurilor şi adaptarea acestora la sistemul de telemuncă într-un timp foarte scurt. Extinderea perimetrului infrastructurii informatice aduce cu sine canale noi de comunicare şi, implicit, uşi deschise pentru potenţialii atacatori cibernetici. Astfel, hackerii au avut noi oportunităţi de a lansa valuri de atacuri cibernetice, în principiu, de tip «ransomware»”, a punctat Avădănei.

    CELE MAI COMUNE TIPURI DE ATACURI ÎN 2020:

    ♦ Atacurile de tip ransomware sunt îndreptate în general împotriva IMM-urilor, a sistemului de sănătate, administraţiei centrale şi locale sau către mediul academic.

    ♦ Campaniile de phishing sunt de obicei direcţionate împotriva clienţilor băncilor şi urmăresc furtul de date personale. Acest tip de atacuri sunt folosite foarte des de către hackeri, fie pentru a obţine date personale, fie pentru a răspândi malware. De foarte multe ori, astfel de atacuri înseamnă transmiterea de e-mailuri care par a veni din partea unor persoane cunoscute, sau instituţii de încredere.

    ♦ Campaniile de tip Fearware se bazează pe exploatarea temerilor cauzate de pandemia de coronavirus prin noi tipuri de atacuri cibernetice. De la izbucnirea focarului de COVID-19 în martie 2020, hackerii au creat la nivel global, 130.000 de noi domenii de e-mail care tratează subiectul pandemiei.

     ♦ Campaniile de tip „sextorsion“ implică solicitarea de recompense sub ameninţarea că vor fi trimise tuturor contactelor din agenda unei persoane presupuse filmări ale victimei în ipostaze intime.

    Sursa: Safetech Innovations

    Atacurile de tip ransomware sunt cele bazate pe o recompensă, în care atacatorii blochează sistemele unei companii/infrastructuri critice şi cer o recompensă în bani înainte de a reda accesul la sisteme proprietarilor de drept. De cele mai multe ori în bitcoin.

    Acest tip de atacuri a avut cel mai mare impact în 2020, însă specialiştii Bit Sentinel atrag atenţia şi asupra atacurilor de tip „supply chain” (n.eng: lanţ de furnizori). Aceste ameninţări se bazează pe ideea că poţi ataca fie companii mici, fie companii medii, iar odată ce compromiţi o astfel de companie o poţi folosi ca pivot pentru a obţine acces neautorizat la infrastructurile unor companii cu sute de milioane de utilizatori sau chiar giganţi cu afaceri de peste 1 miliard de euro.

    „2020 a fost cu adevărat un an prielnic pentru atacatorii cibernetici. Multe nume sonore din piaţă au avut probleme de securitate şi pierderi de date care au avut un impact reputaţional major pe lângă pierderile evidente de bani. Ce am observat noi este faptul că efortul atacatorilor are o distribuţie mai targetată astfel că, odată ce reuşesc să treacă de sistemele de apărare ale companiilor, caută să exploateze vulnerabilităţile care le aduc cel mai mare câştig”, a adăugat el.

    Andrei Avădănei, general manager, BIT SENTINEL: „În multe companii măsurile de securitate implementate sunt bazate pe conceptul de «securitate prin obscuritate», adică preferă să nu ştie ce ameninţări sau vulnerabilităţi informatice există în infrastructură sau mizează pe faptul că perimetrul companiei este predominant într-un spaţiu fizic la care accesul se face greu, uitând faptul că majoritatea sistemelor sunt conectate la internet.”

     

    De la poveşti cu fantome la realitatea românească

    Pentru companiile mai mici sau pentru instituţiile mai ferite de mediul online până acum atacurile cibernetice complexe erau doar o poveste despre care au citit sau doar au auzit. Însă într-un moment în care şcolile, liceele, facultăţile, multe businessuri, multe locuri de muncă funcţionează doar online, situaţia s-a schimbat.

    „Ca de fiecare dată, sunt două tipuri de atitudini când vine vorba de securitate cibernetică: companiile care şi-au asumat faptul că digitalizarea forţată trebuie să fie dublată de securitate, şi, din păcate, companiile care încă afişează o atitudine defensivă, de tipul: Nu are cum să mi se întâmple mie”, a explicat Andrei Avădănei.

    Pandemia nu a risipit această idee, însă preocuparea pentru securitate cibernetică înregistrează o creştere în România, conform unui studiu realizat de compania românească de securitate cibernetică Safetech Innovations în luna octombrie, pe un eşantion de 210 companii mijlocii şi mari din România.

    „Companiile încep să realizeze din ce în ce mai mult importanţa securităţii cibernetice. Astfel, 62% dintre companiile intervievate consideră securitatea cibernetică o prioritate pentru activitatea lor. Conform aceluiaşi studiu, respondenţii au afirmat că 11% din bugetul de IT&C pentru anul 2020 a fost alocat investiţiilor în soluţii de securitate cibernetică şi că au în vedere majorarea până la 14% pentru anul 2021”, a declarat Victor Gânsac, CEO al Safetech Innovations, pentru Business MAGAZIN.

    Toate noile ferestre şi uşi deschise brusc în martie, atunci când companiile şi-au trimis zeci, sute sau chiar mii de angajaţi să lucreze de acasă, au adus o provocare fără precedent pentru companii.

    „Nevoia ca angajaţii să poată lucra de acasă a condus la necesitatea ca organizaţiile să implementeze măsuri rapide pentru a crea un mediu securizat de acces la distanţă la resursele informatice ale companiei. Între soluţiile puse în aplicare s-au numărat, printre altele, soluţii VPN, soluţii pentru detecţie de atacuri cibernetice sau soluţii de autentificare cu 2 factori”, a spus el.

    Reprezentantul Bit Sentinel a observat că cel mai frecvent instrument de protecţie pe care şi l-au asumat companiile în 2020 a fost un antivirus pe dispozitivele companiei sau instalarea unor soluţii de monitorizare de tip firewall. „Pe lângă acestea, m-am bucurat să văd că s-a pus preţ şi pe educarea angajaţilor în a identifica aceste e-mailuri şi mesaje care conţin sisteme maliţioase”.

    Cum mă asigur eu ca angajat că sunt în siguranţă şi ce îi cer angajatorului?

    ⇒ În primul rând, angajatul are nevoie de echipament cu care să se poată conecta la resursele companiei. Există cazuri în care angajaţii folosesc laptopuri personale pentru desfăşurarea activităţilor, ce necesită verificare periodică şi asigurarea că acestea beneficiază de ultimele actualizări ale sistemului de operare şi că există un antivirus instalat. În plus, angajatul poate solicita de la angajator ca acesta să îi pună la dispoziţie o conectivitate VPN, să comunice o procedură de securitate cibernetică şi un punct de contact în cazul unor incidente de securitate cât şi să realizeze o instruire adecvată asupra ameninţărilor şi modului în care trebuie să activeze angajaţii când lucrează de acasă. (Victor Gânsac, CEO, Safetech Innovations)

    ⇒ Pentru angajaţii care lucrează de la distanţă sau de acasă, în primul rând este important să se asigure că a schimbat parolele by default de la router, că toate actualizările sunt la zi, iar echipamentul nu expune o interfaţă web pe Internet. Instalarea unei soluţii antivirus ce are şi funcţionalităţi de firewall sau de internet security ar trebui să facă parte din acest arsenal. Totuşi, recomandarea noastră este ca angajatorii să extindă politicile, procedurile şi sistemele de securitate şi pe aceste dispozitive, iar angajaţii ar trebui să fie educaţi în acest sens. Angajatorii nu trebuie să uite că responsabilitatea finală este a lor, nu a angajaţilor. (Andrei Avădănei, director general, BIT SENTINEL)

     

    Securitate prin obscuritate

    În timp ce pentru unele companii securitatea cibernetică a devenit o realitate, o a doua latură a digitalizării, o parte dintre actorii economici din România continuă să neglijeze diverse aspecte ce ţin de securitate cibernetică.

     „În multe companii măsurile de securitate implementate sunt bazate pe conceptul de «securitate prin obscuritate», adică preferă să nu ştie ce ameninţări sau vulnerabilităţi informatice există în infrastructură sau mizează pe faptul că perimetrul companiei este predominant într-un spaţiu fizic la care accesul se face greu, uitând faptul că majoritatea sistemelor sunt conectate la internet”, a declarat Avădănei.

     O parte din activitatea companiei Safetech este legată şi de monitorizarea infrastructurilor critice, ceea ce i-a determinat pe specialiştii companiei să constate că până la această pandemie planurile de continuitate erau echivalentul unor dosare prăfuite aşezate în sertarul de jos pentru mai mulţi jucători importanţi sau chiar critici din România. „O mare parte din companii, chiar şi cele care activează într-un mediu reglementat, nu au fost pregătite pentru a activa un plan de continuitate a afacerilor. Deşi pentru majoritatea companiilor acest plan există, până la confruntarea cu această pandemie globală nu a fost actualizat sau testat anterior. Astfel s-a constatat lipsa de instruire a angajaţilor cu privire la politicile de securitate cibernetică”, a explicat Gânsac.

    Specialiştii în securitate cibernetică susţin că dacă nu ai fost victima unui atac, nu înseamnă că ai infrastructura sigură, ci doar că nu a venit momentul tău sau poate nu ai avut capacitatea să identifici incidentul. În mod îngrijorător, unele dintre cele mai importante sectoare din România sunt destul de expuse în faţa unor astfel de probleme.

    „Sistemul de sănătate publică, administraţiile centrale şi locale, educaţia şi chiar şi multe dintre IMM-uri, reprezintă sectoarele cele mai predispuse la astfel de probleme de securitate cibernetică”, a adăugat CEO-ul Safetech.

    Victor Gânsac, CEO, Safetech Innovations: „Sistemul de sănătate publică, administraţiile centrale şi locale, educaţia şi chiar şi multe dintre IMM-uri reprezintă sectoarele cele mai predispuse la astfel de probleme de securitate cibernetică.”

     

    Ce aduce 2021?

    Datele obţinute de Safetech arată că nivelul sumelor investite de companii în latura securităţii cibernetice va creşte în 2021, în contextul în care pierderile financiare, de imagine sau chiar de natură informaţională pe care le poate cauza un astfel de atac sunt semnificative.  

    „Studiul nostru din octombrie 2020 indică faptul că în 2021 bugetele pentru securitatea cibernetică vor creşte de la 11% la 14% din totalul bugetului de IT. Credem că, pe măsură ce numărul atacurilor cibernetice va creşte iar ochii publicului vor fi aţintiţi asupra companiilor victime ale unor astfel de atacuri, accentul se va muta şi mai mult pe investiţiile în securitatea cibernetică. Am văzut la nivel global exemple de companii care s-au confruntat cu crize semnificative de imagine în urma atacurilor cibernetice, mai ales dacă acestea implicau scurgeri de date ale clienţilor. Prin urmare, suntem siguri că, în următorii ani, investiţiile în securitatea cibernetică vor creşte în mod constant.”

    Victor Gânsac aminteşte că 80% din problemele de securitate vin din interiorul organizaţiei, ceea ce face ca educarea şi instruirea angajaţilor cu privire la protocolul de securitate cibernetică să devină o prioritate asbsolută pentru companii.

    „Principalele provocări din 2021 vor fi aceleaşi ca şi în 2020, însă cu intensificarea ameninţărilor cibernetice. Pentru mulţi angajaţi români, conceptul că organizaţia lor ar putea deveni victima unui atac de securitate cibernetică poate fi abstract, cu toate acestea, reprezintă o ameninţare reală nu numai pentru corporaţii, ci şi pentru companii antreprenoriale de toate dimensiunile”.

    De cealaltă parte, Andrei Avădănei este sigur că atacurile de tip ransomware vor rămâne cap de listă, urmate de atacurile ce abuzează vulnerabilităţi noi la sistemele expuse online.

    „Îmi doresc să cred că 2021 va fi anul în care companiile vor investi mai mult în securitate cibernetică pentru că ar fi un pas important de consolidare în evoluţia fiecărui business. (…) Securitatea cibernetică este foarte strâns legată de încredere şi anume încrederea că îţi cunoşti infrastructura cu bune şi cu rele, că te interesează să ai o securitate a datelor sporită şi că te interesează securitatea clienţilor tăi şi implicit a datelor acestora”.

  • Afacere nouă pentru atreprenoarea care a construit alături de soţul ei una dintre cele mai mari companii româneşti

    În urmă cu şase ani, Cristina Timiş, care a pus alături de soţul său bazele unui adevărat imperiu în industria alimentară – Grupul Cris-Tim, deschidea o clinică în inima Capitalei şi miza pe un concept nou în sănătate – medicina integrativă. De ce a ales antreprenoarea dezvoltarea unui business pe această nişă? şi cum a evoluat aceasta până acum?  

    Cristina Timiş a deschis în urmă cu şase ani Clinica Eliade în Bucureşti axându-se pe medicina integrativă şi pe conexiunile dintre simptome, afecţiuni, starea emoţională şi energetică a pacientului.

    Investiţia în clinică a fost de circa 1,2 milioane de euro, iar banii au fost folosiţi în cabinetele medicale, aparatură, design şi decor al spaţiului din Bucureşti unde se află Clinica Eliade.

    „Clinica Eliade a fost fondată în 2014 şi reprezintă o manifestare a dorinţei mele de a aduce în atenţia publicului medicina integrativă şi cei peste 18 ani de căutari legate de sensul vieţii, dezvoltare personală, comunicare, relaţii, stil de viaţă, dar în mod special, legate de sănătate şi vindecare”, a povestit Cristina Timiş.

    Antreprenoarea a precizat că în urma experienţei sale, a ajuns la concluzia că exista necesitatea unui spaţiu în care pacientul să fie tratat, ţinând cont de unicitatea sa, de particularităţile sale care au legătură atât cu partea fizică, cât şi cu cea emoţională, mentală, energetică.

    „Rezultatele obţinute cu medicina holistică m-au determinat să-mi doresc să fac cunoscută lumii întregi o altă perspectivă a abordării sănătăţii, cât şi a întregului stil de viaţă. În altă ordine de idei, consider că educaţia în general şi în mod particular educaţia în sănătate, ca şi educaţia privind întregul stil de viaţă sunt un pilon esenţial pe care se realizează o construcţie personală solidă”, a mai explicat Cristina Timiş.

    Ea a fondat în 1992 grupul Cris-Tim, alături de Radu Timiş, dezvoltând o afacere de familie. Astăzi, grupul Cris-Tim cuprinde şapte linii de business şi anume industria de prelucrare a cărnii, lactatelor şi ready meal, agricultură, creşterea animalelor, producţia de vin şi construcţii. În plus, familia Timiş a intrat şi în domeniul ospitalităţii, deţinând Casa Timiş, un proiect de restauraţie şi turism vini-viticol.

    „Medicina integrativă, aşa cum îi spune şi numele, integrează, alătură, împrieteneşte medicina convenţională cu medicina alternativă, cu scopul de a oferi pacientului multiple variante, spre binele lui cel mai înalt. Acest tip de medicină ia în considerare întregul stil de viaţă, relaţii sociale, relaţiile cu ceilalţi şi cu noi înşine, profil emoţional, tipare de gândire, de nutriţie, de mişcare, de somn, mediu de lucru şi de viaţă, deschiderea spirituală”, a precizat Cristina Timiş.

    Printre terapiile oferite în cadrul clinicii se numără ozonoterapia, utilizată inclusiv în tratarea şi prevenţia COVID-19, recuperarea medicală, osteopatia, terapia craniosacrală, masaje terapeutice, care sunt de altfel şi cele mai căutate servicii. În clinică există şi o secţie de dermato-estetică şi dermato-cosmetică, unde sunt tratate problemele pielii.

    „De asemenea, pentru realizarea atât a unei evaluări, cât şi a unui tratament integralist, am deschis în această vară şi o secţie de recuperare medicală unde pacienţii pot beneficia de kinetoterapie, fizioterapie, kinesiologie, cât si posturologie, care realizează evaluarea posturii”, a mai spus antreprenoarea.

    1,2 mil. euro, valoarea investiţiilor de până acum de până acum în Clinica Eliade

    În plus, şi sănătatea mintală şi emoţională a pacienţilor ocupă o parte importantă în rândul serviciilor oferite în Clinica Eliade, existând terapii de evaluare şi echilibrare energetică, consiliere psihologică.

    „Un an atipic”

    Pandemia de COVID-19 a dat peste cap planurile tuturor antreprenorilor, iar domeniul medical nu a fost ocolit de impactul crizei sanitare. Timp de aproximativ două luni, începând din aprilie, consultaţiile sau serviciile medicale care nu au reprezentat urgenţe au fost suspendate, ceea ce a influenţat fluxul pacienţilor în clinici şi spitale.

    Până în luna septembrie, în condiţiile în care timp de trei luni activitatea a fost întreruptă, în Clinica Eliade au ajuns peste 2.500 de pacienţi, dintre care majoritatea au apelat la servicii de medicină integrativă. Bonul mediu pentru serviciile oferite în 2020 în cadrul clinicii este de circa 380 de lei.

    În cadrul clinicii lucrează 14 angajaţi şi 10 colaboratori.

    Cifra de afaceri a companiei în 2019 a fost de 2,6 milioane de lei, iar în primele nouă luni din 2020 clinica a ajuns la 881.000 lei, în contextul în care timp de trei luni, în perioada martie-iunie, a fost închisă.

    Planuri de extindere?

    Cristina Timiş nu are în plan o extindere a clinicii, cea mai mare provocare fiind lipsa personalului specializat.

    „Nu intenţionez niciun plan de extindere în Bucureşti, cum nu am agreat nici ideea de franciză, deşi am avut cereri, deoarece în domeniul medical şi în mod particular în abordarea medicală alternativă, ca în orice alt domeniu, resursa umană de calitate este aproape inexistentă”, a explicat antreprenoarea.

    În perioada pandemiei, o parte dintre serviciile clinicii au fost oferite şi online, de la prezentări, la cursuri sau consultaţii gratuite. Totuşi, fondatoarea clinicii spune că vede o oportunitate chiar şi în timpul crizei sanitare provocată de pandemia de COVID-19.

    „Piaţa medicală privată de dimensiune medie şi de nişă, cum e şi Clinica Eliade, tocmai datorită dinamismului antreprenorial pe care îl abordez, s-a adaptat în timp real, la fluctuaţiile rapide ale situaţiei medicale naţionale. Sunt timpuri fără precedent în istoria omenirii, în care educarea şi autoeducarea contează mai mult ca oricând în tot ce e legat de fortificarea şi păstrarea imunităţii, de sănătatea holistică a fiinţei”, a mai spus Cristina Timiş.