BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Pandemia de Covid-19 a reînviat viaţa la sat în România. Tot mai mulţi oameni care trăiesc în oraşele mari, sufocate de aglomeraţie şi poluare, îşi lasă casele şi se mută în satele copilăriei

    Pandemia a accelerat trendul românilor care aleg viaţa la ţară în detrimentul celei de la oraş, care începuse să prindă contur în ultimii ani. Acum, există chiar şi un ghid care îi ajută pe cei cu experienţă „printre betoane” să îşi găsească locul la sat, dar şi opţiuni de finanţare a proiectelor lor în mediul rural.

    În 2018, după ce am născut băieţelul, am ales să mă întorc la părinţi, într-un oraş mic de provincie, situat la poalele munţilor Făgăraş, un oraş cu aproximativ 5.000 de locuitori. Dar stăm mai mult în satul Ucea de Sus. Am considerat că este mult mai sănătos pentru copil şi pentru mine să renunţăm la poluare, trafic, stres, măcar pentru câţiva ani. Bunica mea locuieşte în Ucea de Sus şi băieţelul meu a crescut în curtea copilăriei mele, printre animale şi natură. M-am reconectat cu locurile natale şi am redescoperit frumuseţea zonei”, spune Ioana Marian Cristian. De profesie economist, ea a hotărât în 2018 să se mute la ţară pentru a-i putea oferi băiatului său o viaţă mai sănătoasă şi mult mai liniştită faţă de cea de la oraş.

    Sorin Donciu, tester în domeniul IT, este un viitor migrator către rural, încă locuieşte în Bucureşti, dar urmează să se mute într-un mic sat din judeţul Ialomiţa, după cum a declarat el într-un interviu acordat la începutul lunii decembrie. El spune că de mai mulţi ani se gândea la mutarea într-o zonă de deal sau de munte, iar pandemia a accentuat această dorinţă.

    „Cochetam de mult cu mutarea într-o zonă de deal sau de munte undeva cu multă verdeaţă. Cumva s-a întâmplat ca o cunoştinţă să ne transmită că vecinul lui îşi vinde casa şi am zis să o vedem, de curiozitate. Ne-am îndrăgostit de casă, iar decizia a fost luată instant. Acum câţiva ani am încercat să cumpărăm un teren şi în Bucureşti, dar costurile ar fi fost mult prea ridicate, iar beneficiile din oraş mult prea puţine”, spune Sorin Donciu.

    Oamenii care fac o astfel de tranziţie sunt dispuşi să cheltuie pe teren şi casă, plus renovările ulterioare, undeva la circa 50.000 euro, asta în contextul în care aleg să cumpere o casă deja construită.

    Octavian Viorel, un „fiu al satului”, după cum se autodescrie chiar el, şi-a dat viaţa de la oraş pentru cea de la ţară. Ideea înfiinţării unui proiect care îşi propune să ajute oamenii ce îşi doresc să facă această tranziţie a venit în perioada pandemiei, când a simţit nevoia unei comunităţi din care să facă parte în satul în care stătea.

    Proiectul său, „Nişte Orăşeni”,  îşi propune să îi ajute pe cei care îşi doresc să facă tranziţia de la oraş la sat printr-un ghid unde regăsesc informaţii de la costul unei case, până la comunitatea şi mediul natural din care urmează să facă parte.

    „Acest proiect a venit dintr-o necesitate pentru că în perioada primului lockdown eu eram la ţară şi de acolo am simţit nevoia de comunitate. Eu eram în satul bunicilor, toate erau bune şi frumoase, doar că nu aveam acolo oameni asemeni mie”, spune Octavian Viorel, iniţiatorul proiectului Nişte Orăşeni.

    Iniţiativa a fost lansată în luna septembrie a anului trecut, moment în care a fost lansat şi un ghid de relocare din urban în rural; acestuia s-a alăturat şi Patria Bank, care pune la dispoziţie o serie de credite pentru cei care doresc să facă tranziţia de la viaţa de oraş la cea de la sat. Astfel, banca oferă atât credite ipotecare, cât şi credite pentru firme mici şi mijlocii şi credite agricole pentru achiziţia unui teren, achiziţia de combine şi tractoare sau seminţe ori dezvoltarea fermei.

    Scopul ghidului Nişte Orăşeni este acela de a aduce informaţii multe şi relevante pentru oamenii care doresc să facă această tranziţie. Totodată, ghidul se adresează şi administraţiilor locale din mediul rural şi grupurilor de cercetare ce doresc să documenteze comunităţi dornice de atragere de noi locuitori.

    „Interesul a fost destul de mare, în primele zile de la publicarea ghidului au fost peste 550 de downloaduri şi au fost şi clienţi ai băncii care ne-au întrebat ce putem oferi pe zona de creditare, ce plajă de servicii avem pentru cei care vor să se mute”, spune Ştefania Cristescu, manager marketing şi Comunicare, în cadrul Patria Bank.

    Pentru demonstrarea fiabilităţii acestei abordări, Nişte Orăşeni  a început ca un proiect pilot având ca localitate-fanion comuna Slătioara, din judeţul Vâlcea. Grupul de cercetare în elaborarea ghidului este format din specialişti din mai multe arii, astfel încât să cuprindă cele mai importante aspecte ale deciziei de mutare în mediul rural.

    Dimensiunile calităţii vieţii considerate a fi necesare unui trai satisfăcător în mediul rural sunt populaţia, educaţia, sănătatea, locuirea, mediul social, mediul natural, calitatea societăţii, servicii publice, timp liber, servicii private, buget lunar, aspecte analizate şi discutate la nivelul comunei Slătioara în ghidul de relocare de către grupul de cercetare din cadrul proiectului.

    Iniţiatorii proiectului sunt de părere că tendinţa oamenilor de a da traiul de la oraş pentru cel la ţară va continua şi după ce pandemia îşi va mai diminua din efecte.

    „Tendinţa de a pleca din oraşe a fost accelerată de pandemie, ea exista oricum şi înainte, iar o parte dintre oameni au început deja să se mute. Părerea mea este că ea va continua, dar acum a fost un declanşator care le-a arătat oamenilor că pot lucra şi altfel şi pot să trăiască din orice fel de loc, în contextul în care telemunca a crescut semnificativ. Nu vor alege toţi să rămână permanent în mediul rural, sunt anumite segmente care vor fi atrase de acest tip de viaţă nouă, iar unele care se vor întoarce la viaţa de dinainte de pandemie şi doar vor avea o locaţie unde să se ducă din când în când”, spune Ştefania Cristescu.

    Rata migraţiei din urban către rural este mai mare faţă de migraţia celor care aleg să se mute la oraş în detrimentul satului. Conform datelor Institutului Naţional de Statistică, numărul celor care au migrat din mediul urban în rural a fost în 2019 de peste 113.700 persoane, de peste patru ori mai mare faţă de anul 2000. Totodată, în urmă cu 20 de ani numărul celor care migrau dinspre rural către urban era de aproape 550.000 persoane, pe când în 2019, numărul acestora s-a redus la 94.000. Cifrele de la Statistică confirmă tendinţa conform căreia oamenii au început să prefere mai mult viaţa de la sat în locul celei de la oraş. Iar motivele sunt multe – oamenii preferă în loc de la poluarea, aglomeraţia şi zgomotul oraşelor, viaţa liniştită şi sănătoasă de la ţară, precum şi un cost al vieţii mai scăzut.

    „Am identificat câteva categorii de oameni care ar face această tranziţie, freelancerii care pot lucra de oriunde, mai sunt cei care vor să se întoarcă în satul natal să îşi reînceapă viaţa, mai sunt şi câţiva din afara ţării care au început să revină în satele româneşti să reconstruiască. Familiile cu copii sunt cele mai doritoare de o astfel de schimbare, aceştia sunt oarecum în target, cei pe care i-am văzut noi ca fiind mai deschişi pentru a-şi alege tipul acesta de viaţă”, precizează Ştefania Cristescu.

    Dorinţa iniţiatorilor acestui proiect este mai întâi să vadă rezultate în Slătioara, ulterior mergând cu proiectul la nivel naţional. Octavian Viorel spune că urmează să se întâlnească cu Asociaţia Comunelor din România, care s-a arătat interesată de acest proiect, pentru a discuta un posibil parteneriat care îşi doreşte implementarea proiectului la nivel naţional.

  • Noua tendinţă, şcoala de lux la distanţă

    Chiar dacă nu pot merge la şcoală alături de colegi, copiii tot nu scapă de lecţii, iar şcoală se poate face oriunde, motiv pentru care hotelurile şi alte structuri de cazare de lux vin cu oferte în consecinţă, scrie CNN.

    Acestea îmbie potenţialii clienţi cu sejururi pe durata unui semestru şcolar, părinţii care pot lucra departe de birou având de ales între apartamente sau căsuţe, în timp ce pentru copii există programe educaţionale care includ sport, ore de limbi străine sau de desen. În Mexic, de exemplu, un hotel care se pregăteşte să se deschidă la începutul următorului an şcolar, Conrad Punta de Mita, va avea în ofertă şi cursuri de gătit preparate mexicane sau despre tradiţiile locale. Eden Roc Cap Cana din Republica Dominicană pune la dispoziţia familiilor care aleg un sejur de cel puţin 20 de zile lecţii de limba spaniolă şi pian, incluse în preţul care porneşte de la 35.000 de dolari. Cei care doresc pot închiria o vilă cu câteva dormitoare, care vine cu valet, bucătar personal şi spaţiu suficient pentru copii să se joace în aer liber.

    În Uruguay, complexul Estancia Vik din localitatea Ignacio îmbie familiile care vor să plece de acasă o perioadă mai lungă cu terenuri de tenis, piscină, sală de jocuri, teren de polo şi colaborează cu şcolile internaţionale din ţară pentru a le asigura profesori copiilor.

    Prin alte părţi se oferă şi educaţie ecologică, copiii fiind duşi în excursii care le permit să descopere natura şi să înveţe cum o pot proteja.


     

  • Decor cu lese, biscuiţi şi mingiuţe

    Accesoriile pentru animalele de companie nu trebuie ţinute neapărat într-o debara unde nu le vede nimeni, ci pot deveni elemente de decor al sufrageriei sau altor încăperi, scrie Dezeen. Astfel, brandul columbian de astfel de accesorii Ferōz în colaborare cu o companie spaniolă, Studio Noju, a creat a colecţie de mobilier de depozitare, Casa Ferōz, formată din elemente gândite să fie utilizate împreună şi montate pe perete, cei care le cumpără putând ţine în ele biscuiţi pentru câini sau pisici, lese, role de punguţe ori jucărioare.

  • Lumea la scară mică

    Unii creează căsuţe de păpuşi foarte detaliate, alţii merg mai departe şi recreează la scară mică părţi de oraşe sau zone din natură. Un astfel de creator este artistul taiwanez Hank Cheng cunoscut pentru dioramele sale pline de viaţă care evocă locul în care trăieşte. Primul proiect al său din urmă cu cinci ani a fost un restaurant japonez la care mergea des pe când era student. De atunci a realizat un număr mare de diorame confecţionate din lemn, metal şi alte materiale reciclate care redau dormitoare în dezordine, magazine alimentare de cartier ori magazine de discuri, şi nu numai, pe care le vinde doritorilor din toată lumea.

  • Adrian Cioroianu: Vânzări 2.0 (21) Punct şi de la capăt

    „Toată lumea are un plan, până când primeşte un pumn în faţă” – Mike Tyson. Probabil acest citat se potriveşte cel mai bine pentru 2020 atunci când vine vorba de vânzători.

    Când ce făceam până în martie 2020 nu mai merge, nu prea mai ai de ales. Aşa e? Adică eşti dispus să încerci orice, numai să fie bine. Noi tot sperăm undeva în adâncul nostru că o să ne întoarceam la ceea ce făceam înainte şi totul o să fie neschimbat, iar toată perioada asta să rămână doar un vis urât. Şi asta ne face să rămânem agăţaţi de trecut. Ăsta este adevărul: unii vânzători încă sunt paralizaţi, nu ştiu ce să facă, iar statul acasă devine o zonă de confort pentru ei, pe zi ce trece.

    Nu am citit viitorul în ceaşca de cafea întoarsă cu capul în jos. Nimeni nu ştie cu exactitate ce ne rezervă viitorul. Dar fiecare dintre noi ştie ce provocări a avut de înfruntat şi ce obstacole a reuşit să depăşească în perioada asta. Nici nu poţi să ai pretenţia că o să vină cineva cu o soluţie magică care să funcţioneze perfect. Dar ce poţi să faci: fă tot ce poţi, orice, până când o să ştii exact ce trebuie făcut. Şi după ce ştii ce trebuie făcut pentru a avea succes, fă din ce în ce mai bine.

    Ce putem face în 2021? Aş propune o combinaţie de instrumente de vânzare, psihologia vânzătorului în puncte de inflexiune (punct de inflexiune â un eveniment care schimbă modul în care gândim şi acţionăm; care presupune să „pivotezi“ strategia ta de vânzare, operaţiunile de vânzare şi întreaga organizaţie; toate în acelaşi timp) cum trăim în zilele noastre şi motivaţie, care este atât de importantă pentru echilibrul fragil din mintea vânzătorului. Exact ce ai nevoie să mergi mai departe. Să te reinventezi. Un fel de „cerc vicios pozitiv“, în care ai vrea să te învârţi.

    Atitudine – Psihologia vânzătorului – Motivaţie – Creativitate – Experimentare – Instrumente – Rezultate – Performantă – Atitudine.

    Atitudine – ceea ce faci, zi de zi, este ceea ce devii! Tu eşti cine eşti, eşti vânzătorul de azi, pentru că ai făcut partea de vânzare cum ai ştiut mai bine. Zi după zi. Fie că te-a învăţat cineva sau ai furat meserie de la un coleg, ai fost la traininguri sau pur şi simplu, ai învăţat pe propria piele din diferite experienţe de vânzare.

    Psihologia vânzătorului – aici mergem spre partea de Self-management atât de importantă şi de comună pentru vânzătorii de top. Adică nu ai nevoie de cineva să îţi spună ce să faci, să te împingă de la spate, să te motiveze. Tu eşti absolut capabil să stabileşti cât vrei să faci, să te organizezi şi să faci lucrurile, să te motivezi singur.

    Motivaţie – şi anume învăţarea continuă. Nu este un concept nou. Doar că acum devine necesitate. Piaţa muncii suferă transformări radicale, iar singura soluţie pentru fiecare dintre noi este să continuăm să învăţăm. Arena unde competiţia va avea loc va fi digitală. Acest lucru are semnificaţie profundă asupra a ce şi cum trebuie să învăţăm.

    Creativitate – ca să putem spune despre soluţiile pe care le găsim pentru clienţii noştri că sunt creative ele trebuie să îndeplinească câteva criterii: să fie deosebite de cele construite de alţi vânzători, să aducă valoare, să nu mai fi fost folosite în trecut de alţii şi să îndeplinească noile nevoi ale clienţilor. Imaginaţia ne ajută să generăm tot felul de idei mai mult sau mai puţin potrivite. Apoi evaluăm aceste idei, una câte una, folosindu-ne de propria raţiune pentru a vedea în ce măsură pot fi implementate în lumea reală, în situaţia dată.

    Experimentare – în cartea „Vânzări 2.0 Punct şi de la capăt” poţi vedea ce am încercat noi să facem în 2020, ce a funcţionat şi ce nu a funcţionat cum ne-am fi aşteptat. Dar cel mai important lucru este că am încercat. Am fost scoşi din zona noastră de confort şi de voie, de nevoie: am experimentat. Nu trebuie să mergi pe principiul „crede şi nu cerceta“. Ai acolo nişte soluţii pe care noi le-am testat deja. Citeşte-le, analizează-le şi apoi adaptează-le la propriul tău context şi la ceea ce vinzi tu. Atunci când experimentăm lucruri noi, trebuie să şi măsurăm, să vedem că avem succes.

    Instrumente – pentru vânzători în 2021: Zoom, WhatsApp, plan comun de acţiune cu clientul, Pit-Stop, sales video letter, recovery plan, key accounts – achievers / believers / deceivers, harta oportunităţilor, elevator pitch, NPS, matricea Ansoff, forecast, pipeline, target şi stretch target, X-sell şi Up-sell, scheme de comisionare cu acceleratori şi de-celeratori sau total cash, CRM, Bizzilla, LinkedIn, email one pager, deal one pager, DISC, KPIs. Acestea ar trebui să devină ABC-ul tău de vânzător.

    Rezultate – Performanţă – Atitudine – Atitudinea ta este ceea ce îţi va determina comportamentul. Comportamentul duce către acţiuni, iar unele vor fi adevărate soluţii care vor duce către rezultate. Rezultatele înseamnă performanţă. Peformanţa care determină atitudinea potrivită. Punct şi de la capăt.

    Asta înseamnă „Vânzări 2.0. Punct şi de la capăt”. Zi de zi. Asta este atitudinea.

    Vânzări 2.0.(21) – Atitudinea care face diferenţa pentru vânzătorii profesionişti.

    ADRIAN CIOROIANU este trainer, executive şi autor „VÂNZĂRI 2.0 PUNCT ŞI DE LA CAPĂT“

  • Cea mai mare scenă de tehnologie a lumii a devenit digitală

    Cel mai mare târg destinat produselor de tehnologie pentru consumatori al lumii a devenit, la a 51-a ediţie, în totalitate digital.

    Dacă la toate ediţiile anterioare acesta s-a desfăşurat
    într-un spaţiu fizic din Las Vegas, vizitat de circa 200.000 de oameni pe parcursul unei săptămâni, de această dată, companiile şi-au prezentat cele mai noi produse în online.

    Printre inovaţiile prezentate la ediţia din acest an se numără robotul asistent, care spală vasele proprietarilor, noi generaţii de televizoare (dotate cu tehnologia miniLED), smartphone-uri cu ecrane rulabile sau masa pentru jocuri de societate.

    CES se va întoarce însă în Las Vegas între 5 şi 8 ianuarie 2022, speră organizatorii.

     

     


     

  • Victor Bostan, CEO Grup Purcari: Vrem să fim campionul Europei Centrale şi de Est la producţia de vinuri

    Să fii oenolog era, în perioada sovietică, una dintre cele mai prestigioase meserii din Republica Moldova, alături de cele de medic şi profesor. Moştenirea culturală transmisă de-a lungul generaţiilor a „fermentat” până când vinurile moldoveneşti au devenit un bun candidat pentru rafturile vesticilor. Iar studiile de oenolog, alături de dragostea transmisă în familie, l-au transformat pe Victor Bostan în fondatorul unui grup care ţinteşte statutul de cel mai mare  producător de vinuri al Europei Centrale şi de Est.

    I. Povestea

    „Imediat după facultate am lucrat ca oenolog şi oenolog principal la o importantă vinărie sovietică pentru 10 ani. Acolo am primit principala doză pentru a deveni oenolog, era cea mai nouă şi cea mai performantă vinărie în acele vremuri ale anilor ă80, de aceea acolo am avut ce învăţa”, îşi aminteşte Victor Bostan, CEO al grupului Purcari, începuturile sale în lumea vinului şi, odată cu acesta, a unor branduri despre care cei cărora băutura zeilor nu le este străină au auzit.

    În prezent, la aproape două decenii după ce antreprenorul a cumpărat prima vinărie (Bostovan), grupul Purcari este unul dintre principalii producători de vin şi brandy din Europa Centrală şi de Est, gestionând aproximativ 1.000 de hectare de podgorii şi patru vinării din România şi Republica Moldova: Purcari, Crama Ceptura, Bostavan şi Bardar. Grupul deţine un portofoliu compus din mai multe branduri de vin şi vin spumant, din toate categoriile de preţ, precum şi un brand de divin premium.

    Purcari este totodată şi unul dintre cei mai mari exportatori din Republica Moldova, cu livrări în peste 30 de pieţe din Europa, Asia şi America, distribuţia împărţindu-se cu precădere în România, Polonia, China, Ucraina fiind o piaţă strategică, în care deja se înregistrează creşteri îmbucurătoare. La nivel de recunoaştere internaţională, grupul Purcari a fost recompensat cu numeroase medalii câştigate la concursurile internaţionale de profil.  

    Dincolo de aceste recunoaşteri, în anul 2018 Grupul Purcari Wineries a devenit prima companie din Republica Moldova care se tranzacţionează la Bursa de la Bucureşti, acţiunile  WINE fiind incluse în structura indicelui principal BET. Purcari s-a listat în timpul unora dintre cele mai dure corecţii de pe pieţele de capital din ultimii ani, oferta fiind închisă cu succes la preţul minim de 19 lei, valoarea acesteia fiind de 186 milioane de lei. În prezent, compania a ajuns la o capitalizare de peste 400 de milioane de lei, iar cele mai recente rezultate financiare ale companiei indicau afaceri de 138 de milioane de lei în primele 9 luni ale anului 2020, în timp ce profitul net ajunsese la valoarea de 25,5 milioane de lei.

    Povestea din spatele acestor cifre se leagă de dragostea pentru vin a lui Victor Bostan, moştenită de la bunicii care cultivau în bucata de pământ de lângă casă soiuri europene de struguri şi făceau un vin excelent în perioada copilăriei sale, pentru care erau renumiţi în comună şi prin împrejurimi.

    Această pasiune pentru vin şi faptul că meseria de oenolog se număra în perioada sovietică printre ocupaţiile de prestigiu în Republica Moldova, alături de cele de medic şi profesor, după cum spun reprezentanţii companiei, l-au determinat pe tânărul Victor Bostan să se îndrepte către studiile superioare la Institutul Politehnic din Chişinău, Facultatea de Tehnologie, specialitatea Tehnologia Vinului, pe care a absolvit-o în 1982.  

    După încheierea perioadei sovietice în Republica Moldova, Victor Bostan a intrat în afaceri, iar în anul 1995 a cumpărat o gospodărie agricolă, cu o vinărie veche, pe care a renovat-o, a reconstruit-o şi atunci a pornit „businessul adevărat cu vin”, după cum spune astăzi.

    Înainte de anii 2000, când criza a stopat vânzările şi producţia a devenit problematică, Victor Bostan şi-a orientat atenţia către regiunea Krasnodar (cea mai importantă zonă viticolă a Rusiei), unde a cumpărat o vinărie mare, dar aflată într-o stare deplorabilă. S-a ocupat de renovare în totalitate, de la zero, cu linii de îmbuteliere şi utilajele moderne, iar după 6-8 luni de investiţii  în reutilare a repornit producţia.

    În doi ani, vinăria din Krasnodar urca în topul producătorilor şi astfel a devenit o ţintă interesantă pentru investitori, iar pentru Victor Bostan a însemnat oportunitatea de a reveni în Moldova şi de a începe noi investiţii, în România şi Moldova.

    A cumpărat mai întâi Etulia, apoi Oneşti, apoi Purcari, Ceptura şi, începând din 2002-2003, a început renovarea şi reconstrucţia lor. La fel ca în cazul vinăriei din Krasnodar, toate aceste vinării erau într-o stare deplorabilă, dar foarte rapid au fost ridicate una după alta: în 2003 Etulia Bostavan, în 2004 Purcari şi Ceptura.

    Din 2003, după analize amănunţite asupra solului, s-a început replantarea pe circa 900 de hectare, iar în câţiva ani, compania ajunsese deja pe locul cinci ca exporturi din Republica Moldova.

    Crizele nu au ocolit grupul antreprenorului, iar prima dintre acestea a venit în 2006, odată cu embargoul impus de Rusia, când au fost distruse circa 4 milioane de sticle, aflate în depozitul din Moscova şi pe linia de distribuţie. A fost anul în care Victor Bostan a contabilizat pe minus 12 milioane de dolari, la preţ de cost, nu de vânzare. Cu responsabilitatea a peste 500 de angajaţi, având în spate toate investiţiile în producţie realizate, a reuşit să găsească calea de repliere şi a luat decizia salvatoare: a atras fondul IFC al Băncii Mondiale şi a primit de la aceasta capitalul necesar pentru noi investiţii. Astfel, România a devenit piaţa salvatoare şi, în acelaşi timp, platforma de extindere către Europa Centrală şi de Est.

    Au mai urmat momente grele – criza mondiala, cel de-al doilea embargo impus de Rusia, dar din toate, grupul Purcari a ieşit cu lecţii învăţate, mai puternic şi mai dornic să-şi dovedească potenţialul, spune Victor Bostan. Începând cu anul 2013, toate eforturile de extindere au început să se concentreze din punct de vedere al pieţelor de desfacere pe Europa Centrală şi de Est: în primul rând România, apoi pe  Polonia, Cehia, Slovacia şi Ţările Baltice.

     

    II. Cum se „învecheşte” un vin nou ?

    Este adevărat că vinul este mai bun odată cu timpul, însă inovaţiile nu trebuie să lipsească din ecuaţia reuşitei nici în industria vinului. De-a lungul timpului, companiile din cadrul grupului Purcari au investit constant în tehnologie şi în resursa umană: „În prezent, avem cele mai bune utilaje pentru producerea vinurilor de calitate. Am investit în utilajele de ultimă generaţie, avem utilaje de selecţie a bobiţelor în regim automat Peleng şi, astfel, am exclus munca manuală, iar asta ne permite să facem o selecţie foarte minuţioasă şi îndepărtarea completă a ciorchinelor care împiedică formarea gustului rafinat al vinului. Astfel, păstrăm gustul şi aroma vinului”, descrie antreprenorul cele mai recente investiţii ale companiei. În ultimii ani, Crama Ceptura, parte din grupul Purcari, a realizat o investiţie în valoare de 3 milioane de euro în tehnologie, cu scopul clar de a creşte continuu calitatea.  

    În 2020, au continuat şi investiţiile în oamenii care lucrează la vinărie, filosofia companiei axându-se pe o perfecţionare continuă a vinificatorilor şi oenologilor, care iau parte la diferite traininguri şi se perfecţionează continuu. „Avem, la Purcari, o echipă profesionistă şi tehnică performantă, ceea ce ne permite să producem vinuri apreciate pe toate pieţele lumii.”

     „Toate aceste investiţii au fost dictate pe de o parte de dorinţa noastră declarată de a deveni campionul CEE în producţia de vinuri, dar şi de noile tendinţe de consum şi evoluţia acestora spre premiumizare”, menţionează Victor Bostan obiectivul asumat de grup.

    Necesitatea de a inova este dictată şi de evoluţia consumatorului, care acum se informează, este atent la calitatea produselor, la informaţia de pe etichetă : „Rolul pasiv al consumatorului din trecut s-a schimbat, acum consumatorii sunt proactivi, creează comunităţi de entuziaşti ai vinului, învaţă despre lumea vinului, învaţă principiile degustării şi ale asocierii culinare, participă la ateliere tematice. Trăim o perioadă extraordinară pentru cultura vinului şi Purcari este printre primii promotori în acest sens”.

    De altfel, Victor Bostan spune că nevoia de a păstra o legătură permanentă cu un consumator aflat în continuă schimbare, este una dintre principalele provocări cu care se confruntă, astfel încât să îi intuiască dorinţele şi să îi respecte aşteptările. „Clienţii noştri sunt tot mai atenţi, mai educaţi şi pretenţioşi, iar noi trebuie să ţinem pasul cu cerinţele lor. Vrem să răspundem printre primii acestor noi tendinţe de consum, de aceea, inovăm constant şi investim în linii de producţie care să asigure calitatea premium a produsele noastre, păstrând în acelaşi timp un raport calitate – preţ excepţional. Ne-am obişnuit clienţii ca atunci când cumpără vinurile Purcari să aibă în pahare cel mai bun vin din categorie. E un standard pe care ni l-am asumat şi de la care nu ne vom abate”, spune Victor Bostan. Apoi, o nouă provocare este digitalizarea sectorului vinicol, un domeniu prin definiţie mai tradiţional, mai conservator. „Avem şi aici semnale foarte pozitive – spre exemplu, vinurile Purcari sunt printre cele mai apreciate pe platforma Vivino, cu cca. 34.000 de voturi şi cu o notă medie care depăşeşte 4 puncte din 5. Negru de Purcari se menţine chiar în top 1% cele mai bune vinuri din lume, iar de-a lungul anului 2020, 8 din 10 vinuri din categoria 30-60 lei pe Vivino sunt Purcari. Este ceea ce ne bucură cel mai mult, loialitatea consumatorilor faţă de brand.”  

     

    III. Vinul care uneşte

    „Fiecare colecţie de vinuri pe care o aducem în faţă este gândită să răspundă dorinţelor consumatorilor şi necesităţii pieţei de desfacere. Raportul inovaţie-calitate-preţ rămâne un standard foarte important, iar acestea cred că sunt argumentele pentru care gama Purcari 1827 deţine o cotă de piaţă majoră în segmentul premium, atât în România – unde este lider, cât şi în Republica Moldova”, descrie Victor Bostan portofoliul de produse al companiei.

    În prezent, vinurile grupului Purcari sunt prezente în peste 30 de pieţe din Europa, Asia şi America. Cu circa 50% din vânzări, România este cea mai importantă piaţă a companiei. De altfel, România şi Moldova sunt pieţele interne ale companiei, platformele pe care este construită întreaga expansiune în Europa Centrală şi de Est, precum şi pe întregul glob.

    „Suntem extrem de atenţi la piaţa din România, care are un potenţial enorm. Este o piaţă de desfacere cu un public informat, pretenţios şi atent la calitate. În plus, România are o piaţă în plin proces de maturizare şi de autoeducare, din perspectiva consumului de vin”, descrie Victor Bostan piaţa locală.

    El precizează că atenţia grupului Purcari asupra României este cu atât mai mare cu cât statisticile spun că, deşi consumul de vin îmbuteliat în România se află în creştere, acesta este încă relativ redus pe cap de locuitor, fiind în 2018 de circa 27 litri anual, în comparaţie cu Germania, ţara berii, unde media ajunge la 36,5 litri sau Franţa – 45,1 litri. „Piaţa vinului în întreaga regiune a Europei Centrale şi de Est este în plin proces de maturizare şi educare, urmărind creşterea nivelului de trai al populaţiei. Întreaga regiune a Europei Centrale şi de Est oferă oportunităţi excelente de dezvoltare. Consumul pe cap de locuitor este mai redus în comparaţie cu cel din ţările Europei de Vest, însă tendinţele sunt de creştere, iar decalajul se reduce, consumatorul optând tot mai frecvent în favoarea vinului.”

    De asemenea, adaugă antreprenorul, un motor important de dezvoltare a pieţei este schimbarea preferinţelor consumatorilor ce optează tot mai mult pentru vinul de calitate, în detrimentul vinului de casă sau al berii. „Piaţa vinului din Europa Centrală şi de Est este în plin proces de maturizare şi educare, urmărind creşterea nivelului de trai al populaţiei. Piaţa din România are un potenţial enorm, fiind încă în proces de maturizare şi de autoeducare, din perspectiva consumului de vin. Românii sunt educaţi, atenţi, citesc despre vin, sunt dechişi la nou, explorează această lume şi apreciază valoarea unui vin de calitate. Este motivul pentru care tratăm cu cel mai mare respect consumatorul şi dorim să îl cucerim prin calitatea vinurilor Purcari”, descrie Victor Bostan profilul consumatorului român.

    Pe lângă educaţie, piaţa de vinuri din România este şi într-o continuă expansiune. Volumul sticlelor de vin cumpărate creşte de la an la an, trendurile se schimbă, observă antreprenorul. „Dacă acum 10 ani se vorbea despre preferinţa pentru vinul alb, în ultimii ani rozéul este din ce în ce mai căutat, Rosé de Purcari numărându-se printre cele mai apreciate vinuri din România. Vinul roşu are în continuare consumatorii lui fideli.”

    În ceea ce priveşte piaţa din Republica Moldova, vinurile de aici şi-au câştigat deja un renume internaţional şi reprezintă un reper – iar potrivit lui Victor Bostan, pentru obţinerea acestor performanţe, a contat cel mai mult calitatea, dublată de campanii de marketing bine gândite şi încununate de eforturile unei echipe de top de vânzători.

    „Nu a fost tot timpul uşor, au fost momente grele, în care a trebuit să ne adaptăm, să luptăm, să aşteptam şi în cele din urmă să devenim mai puternici. Acum suntem listaţi la Bursa de Valori din Bucureşti, avem investitori străini şi vinurile noastre sunt exportate în peste 30 de ţări din lume. Casă Regală din Maria Britanie păstrează sticlele din colecţia Purcari în beciurile noastre şi suntem deja de ani buni furnizor oficial al Casei Regale din România.” De asemenea, vinul moldovenesc mai are încă paşi de făcut pe plan internaţional: „Vinul moldovenesc are in continuare multe de spus la nivel internaţional, are un potenţial enorm de a se face remarcat peste hotare şi mă bucur să observ că sunt din ce în ce mai multe competiţii în care vinurile moldoveneşti se impun”.

    IV. Vinurile şi pandemia

    „Cu siguranţă, cu toţii am fost afectaţi, însă cred că această pandemie ne-a şi învăţat lecţii preţioase pentru anii care vin. Spre exemplu, am învăţat că rigiditatea şi zona de confort sunt critice, chiar distructive câteodată. Şi am înţeles mai repede şi mai bine ca oricând că este nevoie de flexibilitate pentru a ne adapta situaţiei. În plus, unitatea este şi ea foarte importantă”, descrie Victor Bostan principalele lecţii aduse de neprevăzutul anului 2020.

    În primăvară, au lansat o campanie îndemn la solidaritate către antreprenoriatul românesc, puternic afectat de pandemie. „Împreună pentru mai bine!” a fost îndemnul adresat producătorilor locali de vinuri, şi nu numai, care au continuat producţia  în condiţii mai solicitante, având în prim plan siguranţa tuturor, dar şi supravieţuirea businessului. „În ciuda acestor provocări cu totul noi, am reuşit să punem în continuare pe mesele românilor aceleaşi produse.  Asta încă o dată dovedeşte că timpurile se schimbă, iar adevăratele valori nu. Principalul nostru scop a fost să mergem înainte şi chiar să ieşim mai puternici de aici, punând pasiune în tot ceea ce dezvoltăm la Purcari. Iar această pasiune am regăsit-o la rândul nostru în alegerile consumatorilor, care au continuat să cumpere vinurile Purcari de la raft şi care au pus vinurile noastre în topul preferinţelor lor. Aceasta a însemnat pentru noi o mare responsabilitate şi, deşi pandemia a afectat pe toată lumea, noi ştim că nu am făcut nicio clipă rabat de la calitate.”

    În contextul în care HoReCa a fost cel mai afectat sector în perioada pandemică, iar consumul din această zonă a scăzut dramatic, s-au adaptat prin extinderea reţelei de vânzare, au investit în campanii de marketing şi au sperat ca vânzările cu amănuntul să compenseze lipsa acestui canal de consum, aproape total îngheţat în pandemie.

    Victor Bostan, CEO Grup Purcari: „Am dorinţa să fiu aproape în fiecare etapă: sunt la răsăritul soarelui în vie, printre muncitori, ca apoi să urmăresc împreună cu echipa de tehnologi şi oenologi cum evoluează fiecare lot. Sunt tot timpul disponibil pentru colegii din Vânzări şi Marketing, mă implic de la primele lucrări în vie şi până cand vinul nostru ajunge pe mesele dvs. Nu am obosit încă. Şi mă bucur când văd în tinerii angajaţi bucuria mea de la început, bucuria de a învăţa, de a-şi îmbunătăţi performanţele.”

    Anul trecut  au continuat investiţiile în echipamente şi tehnologie de ultimă generaţie, dar au acumulat şi mai multe cunoştinţe, au învăţat să se adapteze vremurilor şi „că solidaritatea (la nivel uman, dar şi în business) este esenţială”. „Evident, ne-am mobilizat şi am luat toate măsurile pentru ca munca să se desfăşoare în cele mai sigure condiţii, încercând să păstrăm şi aceiaşi parametri de producţie şi distribuţie. Însă, pe lângă aceasta, am investit în extinderea echipei cu specialişti oeonologi de top, precum şi în dezvoltatea profesională şi personală a angajaţilor noştri. Ne propunem să oferim cele mai bune condiţii de lucru chiar aici, la noi acasă, în Republica Moldova şi în România şi sprijinim oamenii talentaţi din echipă”, spune Victor Bostan.

    La nivel de evoluţie a businessului, au urmărit să menţină creşterea organică, de la an la an, şi să recupereze scăderile înregistrate pe fondul pandemiei. „Dar nu am pierdut nicio clipă din vedere creşterea constantă a calităţii vinurilor noastre şi menţinerea raportului calitate-preţ; acestea sunt elemente care ne-au ajutat întodeauna să creăm o relaţie deosebită cu consumatorii noştri de pretutindeni, dar, mai ales, să ne distanţăm de competiţie. De altfel, una dintre dorinţele noastre este să devenim mai buni în orice circumstanţe, iar această îmbunătăţire continuă se referă atât la produsele noastre, cât şi la oameni”, punctează Victor Bostan.

    În acest sens, au continuat procesul de premiumizare a mixului de produse din portofoliu şi au lansat noi produse, precum gama Purcari Nocturne, dedicată exclusiv segmentului HoReCa. Colecţia este realizată în colaborare cu oenologul italian Federico Giotto. De asemenea, au demarat la finalul anului trecut un proiect pilot cu o gamă de vinuri altfel, atât prin prisma unor soiuri noi, cât şi prin faptul că este rezultatul unor alte tipuri de vinificare şi care este disponibilă doar în online – Purcari Sapiens.

    „Din punctul de vedere al businessului, în 2020 am reuşit să menţinem trendul de creştere organică prin investiţii consistente în tehnologie şi în resursa umană (specializări şi traininguri). Ne-am văzut puşi în situaţia de a ne adapta cu o viteză uluitoare la noua situaţie din piaţa impusă de pandemie, păstrând, în tot acest timp, atenţia pe siguranţa şi sănătatea angajaţilor noştri, dar şi a consumatorilor”, spune Victor Bostan fără să ofere detalii despre evoluţia exactă a cifrei de afaceri.

     

    V. În vie, de la răsăritul soarelui

    „Am intrat în lumea vinului învăţând de la bunelul meu ce înseamnă dragostea pentru viţa de vie şi pentru vin şi, de-a lungul timpului, această pasiune a crescut odată cu mine”, descrie Victor Bostan modul în care s-a molipsit de pasiunea pentru vin, de la bunicul său. Dacă iniţial, Purcari a fost un business mic, în care el se ocupa de toate – şi de vânzări şi de marketing şi de finanţe şi de investitori, acum au departamente pentru fiecare dintre acestea, ceea ce îi permite să dedice foarte mult timp vinului. „Am dorinţa să fiu aproape în fiecare etapă: sunt la răsăritul soarelui în vie, printre muncitori, ca apoi să urmăresc împreună cu echipa de tehnologi şi oenologi cum evoluează fiecare lot. Sunt tot timpul disponibil pentru colegii din Vânzări şi Marketing, mă implic de la primele lucrări în vie şi până cand vinul nostru ajunge pe mesele dvs. Nu am obosit încă. Şi mă bucur când văd în tinerii angajaţi bucuria mea de la început, bucuria de a învăţa, de a-şi îmbunătăţi performanţele”, spune antreprenorul.

    Adaugă că întotdeauna a susţinut că succesul Purcari este al întregii echipe, de la culegătorii de struguri până la contabili, de la mecanici la vânzători, de la muncitori de producţie, la echipele din laboratoare. Iar pentru aceasta, spune că au în vedere să creăm condiţii bune de muncă aici, acasă, fiind principalii angajatori pentru persoanele care locuiesc în preajma fabricilor noastre din România şi Moldova. Când vine vorba despre calităţile pe care le caută la un angajat, acestea sunt pasiunea şi dedicarea cu care fiecare îşi face meseria. Apoi, dorinţa de a evolua, de a învăţa, de a nu se mulţumi cu puţin. „Şi eu învăţ continuu, nu mă opresc”, punctează Victor Bostan.

    Sfaturile sale pentru cineva la început de carieră se leagă mai ales de plăcerea de a face ceea ce face: „Să pună pasiune în tot ceea ce face, să fie atent, să caute să înveţe de la cei mai buni şi să se ducă la muncă cu drag. Cele mai frumoase şi de succes poveşti se scriu atunci când iubeşti ceea ce faci!”

    Cum consumă însă vinul un antreprenor din industria vinului?

    Oenolog de profesie, ca urmare a absolvirii  Oenologiei la Universitatea Tehnică, Victor Bostan şi-a însuşit  foarte bine totul despre caracteristicile unui vin perfect. Pregătirea teoretică şi-a completat-o cu cea practică încă de dinainte de Purcari: până în 2003, când a dat start procesului de renovare a vinăriei Purcari, a vizitat peste o sută de vinării din zona Bordeaux, din Burgundia, vinării din Italia, unde a văzut performanţa celor de acolo şi cât de mult şi minuţios se lucrează pentru a obţine un vin de calitate.

    Personal, spune că preferă diferite tipuri de vin, în funcţie de ocazie sau de masa pe care o ia. „Spre exemplu, la o cină rafinată cu specialităţi exotice din vânat voi prefera întotdeauna Negru de Purcari; dacă se serveşte un Maine lobster, îl voi completa cu un pahar de Alb de Purcari, iar dacă imi doresc un moment efervescent, savurez cu mare plăcere un Cuvée de Purcari – de exemplu Alb Brut, spumant ce a intrat în top 10 mondial la Effervescents du Monde 2018. Pentru mine însă Negru de Purcari va rămâne regele vinurilor, un vin nobil, cu o structură bogată care te seduce prin nobleţea sa, te cucereşte prin bogăţia buchetului şi îţi oferă cu adevărat un confort gustativ regal.”

    La ce trebuie să fie atenţi consumatorii care sunt mai puţin familiarizaţi cu vinul?

    Victor Bostan răspunde de această dată din rolul oenologului: „Un vin bun depinde de mai mulţi factori: de la condiţiile climaterice, terroir, oamenii implicaţi în fiecare etapă a procesului de vinificaţie şi până la talentul vinificatorului. Cel mai mare procent din calitatea şi gustul vinului îşi are începutul în plantaţiile de viţă de vie, în funcţie de cât de buni sunt strugurii, atât de bun poate fi vinul. Apoi, este foarte importantă şi tehnica de prelucrare a materiei prime”. Cunoscând acest lucru, antreprenorul spune că depun mereu eforturi pentru a maximiza calitatea strugurilor, astfel încât să primească vinuri calitative. „Dacă e să vorbim despre secretele succesului nostru, pot să vă spun că acestea ar fi: via întreţinută şi îngrijită foarte bine, locul plantării ales, butaşii selectaţi corect şi respectarea proceselor tehnologice de creştere a viei. Toate acestea stau la baza unui vin de calitate”.

    Legat de planurile de viitor pentru Purcari, un brand local care a crescut într-unul internaţional, se leagă de dezvoltarea companiei în continuare. „Scopul nostru în 2021 rămâne acelaşi: să creştem vânzările până la productivitatea maximă, să ajungem la 80-90 la sută din capacitatea de producere a vinului şi atunci vom putea spune că proiectul este realizat, a ajuns la maturitate. Listarea companiei la Bursa de Valori Bucureşti a fost un pas necesar pentru a ne atinge obiectivele strategice, anume de a deveni campionul Europei Centrale şi de Est în domeniul nostru de activitate şi de a susţine consolidarea pieţei fragmentate a vinului. Strategia de creştere a grupului Purcari este centrată şi în 2021 pe dezvoltarea organică.”

    Un alt obiectiv pe termen lung se leagă de menţinerea calităţii de excepţie şi premiumizarea continuă a mixului de produse din portofoliu reprezintă un alt aspect al strategiei noastre. De asemenea, şi-au propus să dezvolte pieţele internaţionale de desfacere (penetrarea mai adâncă în pieţele existente şi extinderea catre altele orizonturi), menţinând concentrarea strategică de a-şi consolida leadershipul în Europa Centrală şi de Est. „Ne dorim ca în 2021 să extindem gama de produse, mai ales că avem capabilităţile necesare pentru aceasta: toate vinăriile din grup sunt deja modernizate cu echipament tehnologic performant, şi au plantaţii de viţă de vie calitative.”

     

     

    Istoria de peste două secole a vinurilor de Purcari

    Sec. XVIII

    Coloniştii francezi iau în arendă pământurile de la Mănăstirea Afon-Zograf (acum în Republica Moldova), obligându-se să menţină podgoriile în bună ordine

    1827

    Ţarul Nicolae I al Rusiei emite un decret special, în urma căruia la Purcari este înfiinţată prima gospodărie vinicolă specializată din Basarabia

    1847

    În cadrul Iarmarocului Agricol Basarabean, vinul de Purcari obţine prima sa medalie de aur

    1878

    La Expoziţia Mondială de la Paris, în cadrul unei degustări închise, Negru de Purcari a obţinut prima sa medalie de aur la o expoziţie internaţională

    1950

    Vinificatorii moldoveni restabilesc tehnologia clasică de producere a celebrelor vinuri

    2002

    Antreprenorul Victor Bostan achiziţionează vinăria Bostavan, pentru ca un an mai târziu să cumpere
    şi Purcari

    2004

    Intrarea pe piaţa din România, prin cumpărarea Cramei Ceptura, în judeţul Prahova

    2006

    Rusia instaurează embargoul asupra importurilor de vinuri din Republica Moldova

    2008

    Intrarea în acţionariat a IFC (Fondul de investiţii al Băncii Mondiale), printr-o infuzie de capital de5 milioane de dolari

    Achiziţia vinăriei Bardar

    2010

    Intrarea în acţionariat a fondului de achiziţii Horizon Capital, prin preluarea a 63,55% din acţiuni

    2012

    Colecţia de Purcari este completată cu vinul Purcari Icewine, obţinut din struguri îngheţaţi de soiul Muscat Ottonel şi Traminer. Pentru merite deosebite în domeniul vinificaţiei şi promovării imaginii Moldovei peste hotarele ţării, Vinăria Purcari a devenit dublu deţinător al Grand Prix-ului în domeniul vitivinicol, decernat de Guvernul Republicii Moldova.

    2013

    La două secole de la înfiinţare, a fost lansată noua imagine a Purcari, reprezentând o nouă etapă în dezvoltarea vinăriei. Podgoriile plantate în anul 2003-2004 au ajuns la maturitate, când calitatea strugurilor îşi atinge apogeul. Este readus în lumină anul fondării viei – 1827.

    2018

    Grupul Purcari a fost listat la Bursa de Valori Bucureşti în februarie 2018, încheind cu succes prima Ofertă Publică Iniţială a unei companii din Republica Moldova. Purcari s-a listat în timpul unora dintre cele mai dure corecţii de pe pieţele de capital din ultimii ani, oferta fiind închisă cu succes la preţul minim de 19 lei, valoarea acesteia fiind de 186 mil. lei. Acţionarii vânzători au fost divizia de investiţii a Băncii Mondiale – IFC (de la 6,4% la 3,27% după oferta de listare), Horizon Capital (de la 63% la 22,7%) şi Victor Bostan (de la 30% la 25%).

     

     

    Vinuri şi medalii

    În 2020 Purcari a fost cea mai premiată vinărie din România şi Republica Moldova, cu peste 150 de distincţii, dintre care 60 de medalii de aur, obţinute în competiţiile internaţionale şi locale printre care premiul excepţional Best in Show la Decanter World Wine Awards 2020 pentru vinul Viorica de Purcari şi 97 de puncte pentru Traminer de Purcari. Vinurile Purcari au fost premiate în toate competiţiile internaţionale la care au participat, precum: Mundus Vini, Eurasia Wine & Spirits, Internaţional Wine Contest, Challenge Internaţional du Vin, Oenoforum, China Wine & Spirits, Concours Mondial de Bruxelles şi Mondial de Pinot. „Nu este uşor să atingi aceste standarde, nu ne va fi uşor nici să încercăm să le depăşim, dar lucrăm continuu să asigurăm cea mai înaltă calitate a vinului, iar asta se vede nu doar în medalii, cât şi în vânzări şi loialitate din partea clienţilor, care sunt stakeholderii noştri cei mai importanţi”, spun reprezentanţii companiei.

  • Cifra săptămânii 18 – 24 ianuarie 2021

  • Salariul nu mai este pe primul loc în mintea angajaţilor, ci stabilitatea plăţii salariului şi soliditatea companiei

    Această pandemie, care sigur va ţine cel puţin încă doi ani de-acum înainte, va schimba pe termen scurt modul cum angajaţii se raportează la jobul pe care îl au, la salariu, la acceptarea altor oferte primite, la schimbarea locului de muncă.

    Dacă în perioadele de boom, când sunau telefoanele în fiecare zi, salariul şi creşterea primită pentru a accepta un job la o altă companie era pe primul loc, acum plata salariului la timp şi soliditatea companiei unde lucrează au trecut pe primul loc.

    „Ne aştepăm la o reaşezare a priorităţilor angajaţilor, ţinând cont că, întrebaţi ce aşteaptă de la organizaţia unde lucrează, majoritatea au pus pe primul loc siguranţa locului de muncă. Pentru companiile care au un brand de angajator puternic va fi o ocazie mult aşteptată de a recruta noi talente”, a spus pentru ZF Mihaela Maranca, Country Manager România pentru compania de resurse umane Randstad.

    Radu Turcescu, Reputation Management Strategy, spune că teama de a rămâne fără un loc de muncă şi-a făcut simţită prezenţa pe piaţă: imaginea de angajator stabil va conta enorm în decizia de angajare.

    Această idee este valabilă şi pentru angajaţi, având în vedere că firmele de recrutare şi companiile fac dosare din ce în ce mai complexe înainte de a discuta cu cineva sau de a lua decizia de angajare, pe baza informaţiilor strânse de pe reţelele sociale sau din alte surse deschise sau închise.

    Sorina Faier, de la firma de recrutare Elite Searchers, a spus la ZF Live că a avut cazuri în care o ofertă de angajare cu o creştere salarială de 30-50% a fost respinsă, pentru că persoana în discuţie nu avea încredere în cel care i-a făcut oferta, pentru că era un start-up. Iar în perioadele de criză, aceste companii la început de drum au probleme de finanţare.

    Din păcate, în companiile româneşti antreprenoriale, patronii nu investesc în perioadele de boom în brandul companiei, în modul cum trebuie să se poziţioneze în piaţă, în rândul propriilor angajaţi, dar şi în ochii angajaţilor de la concurenţă. Tuturor li se pare că sunt bani aruncaţi degeaba, iar dacă dai un salariu mai mare oferta va fi acceptată imediat.

    Multinaţionalele au tot timpul grijă să aibă o imagine bună în piaţă, astfel încât să fie în topul preferinţelor unde să lucrezi.

    „No-name-urile”, cele mai multe companii antreprenoriale româneşti, stau prost în piaţă ca percepţie şi întâmpină mari probleme când trebuie să recruteze oameni. Iar când reuşesc să ia pe cineva, plătesc un preţ mult mai mare decât o multinaţională.

    Neavând prea mulţi bani, dar mai degrabă neavând încredere în firmele care se ocupă de branding, pe ideea că le ştiu pe toate, patronii români nu dau importanţă modului cum sunt percepuţi ei ca persoane şi compania lor în piaţă, în media, în social-media şi sunt foarte intrigaţi, miraţi, frustraţi, că ei muncesc, dar angajaţii nu apreciază acest lucru, nici pe ei, nici compania. Şi mai mult decât atât, îi vorbesc de rău în piaţă.

    Toate aceste lucruri se văd cel mai bine în perioadele de criză, când se face diferenţa în piaţă, iar de cele mai multe ori multinaţionalele câştigă teren, iar companiile româneşti pierd.

    Pentru o companie care se bazează mai mult pe creiere şi mai puţin pe echipamente, brandul şi reputaţia contează cel mai mult în ochii angajaţilor şi în ochii altor angajaţi, când se pune problema de angajare.

    Multinaţionalele sunt percepute ca fiind companii extrem de stabile, care plătesc salariile la timp şi care au acţionari care în perioadele de criză susţin businessul. Companiile româneşti sunt percepute ca fiind nesigure, cu planuri de restructurare şi concediere venite peste noapte, cu salarii care ar putea să nu se plătească la timp şi cu beneficiile tăiate în perioadele de criză.

    De aceea toată lumea caută să lucreze la companii solide, cu reputaţie, care plătesc salariile la timp. Nimeni nu se mai aşteaptă la creşteri salariale.

    Aceasta este realitatea în care vom trăi, cel puţin în următorii doi ani.

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Cum s-a transformat o companie pornită cu o tarabă într-un business de miliarde. Pandemia de COVID-19 i-a adus primele pierderi după aproape un secol

    Au fondat un imperiu financiar care le poartă numele şi care vreme de decenii a înregistrat profituri uriaşe şi o expansiune înfloritoare. Este vorba de compania Marks & Spencer, un gigant care nu a fost însă iertat de pandemia de COVID-19 şi care a raportat pentru prima dată după aproape un secol pierderi şi restructurări masive.

    Michael Marks (Michał Marks) s-a născut în iunie 1859, în actualul Belarus, într-o familie de evrei polonezi. În 1882 a emigrat în Marea Britanie şi s-a stabilit în Leeds, unde s-a angajat în cadrul companiei Barran. După doi ani, el l-a întâlnit pe Isaac Dewhirst, un comerciant de la care a început să cumpere produse pe care le vindea într-un sat din apropiere. Afacerea a avut succes, aşa că, după ce a strâns un capital mai mare, antreprenorul şi-a deschis o tarabă chiar în Leeds, unde vindea bunuri pentru doar 1 penny/articol. Ulterior, şi-a extins activitatea şi în alte localităţi, printre care Yorkshire şi Lancashire. La doi ani distanţă, s-a căsătorit cu Hannah Cohen.

    În 1884, Marks a decis să ducă afacerea la următorul nivel, aşa că a început să caute un partener de business. La recomandarea lui Dewhirst, a stat de vorbă cu contabilul acestuia, Thomas Spencer, care a acceptat să se alăture businessului şi să investească 300 de lire (peste 30.000 de lire în valoarea de astăzi a monedei).

    Thomas Spencer s-a născut pe 7 noiembrie 1851 în Yorkshire, Marea Britanie. Înainte de a împlini vârsta de
    21 de ani s-a mutat în Leeds, unde a obţinut postul de contabil în compania lui Isaac Dewhirst, cel care l-a pus în legătură cu Michael Marks.

    Cei doi şi-au împărţit operaţiunile, Spencer ocupându-se de birou şi depozit, iar Marks, de tarabele din piaţă. În scurt timp, cu ajutorul unor contracte avantajoase de aprovizionare direct de la producători, antreprenorii s-au extins pe teritoriul ţării şi în oraşe mai mari, precum Birmingham, Liverpool, Bristol, Sunderland şi Cardiff. În 1897 au deschis un nou magazin şi depozit în Manchester, devenit centrul unui imperiu financiar cu 36 de unităţi.

    În 1903 Marks & Spencer a obţinut statutul de societate cu răspundere limitată. Investiţia iniţială a lui Spencer evoluase până atunci de la 300 la 15.000 de lire (peste 1,6 milioane la valoarea din 2019), aşa că antreprenorul a decis să se retragă din business spre sfârşitul acelui an.

    Thomas Spencer a murit în 1905. Antreprenorul a fost căsătorit cu Agnes Spencer Whitfield, cu care a avut un fiu, Thomas Spencer Jr.

    Michael Marks a continuat să dezvolte compania până în 1907, anul morţii sale.

    Marks & Spencer s-a extins pe plan internaţional abia la câteva decenii după moartea celor doi fondatori, în 1973, prima piaţă străină în care a intrat fiind Canada.

    Anul acesta, compania listată la Bursa de la Londra şi parte a FTSE 250 Index a raportat venituri de 10,18 miliarde de lire. M&S are în portofoliu un număr de 1.463 de magazine şi o echipă de 80.000 de angajaţi. Pe 4 noiembrie 2020, filiala
    Marks & Spencer din Marea Britanie a raportat prima pierdere din ultimii 94 de ani, cauzată de pandemia de COVID-19. În şase luni, până la 26 septembrie 2020, retailerul a anunţat o pierdere înainte de impozitare de 87,6 de milioane de lire, comparativ cu profitul în valoare de 158,8 milioane raportat în aceelaşi interval, anul trecut. Tot pe fondul crizei generate de pandemie, compania a anunţat anul acesta şi concedierea a 7.000 de angajaţi.