BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Îşi mai cumpără sau nu românii haine în pandemie? Ce spune fondatoarea unui brand românesc de fashion

    Regândirea priorităţilor în pandemie a avut un efect şi asupra  instinctului omului modern de a-şi înnoi ţinutele. Brandul românesc de fashion Bluzat şi-a menţinut businessul la nivelul anterior pandemiei chiar şi în acest context atipic.

    Brandul românesc de articole vestimentare Bluzat, înfiinţat în 2016 de Ruxandra Antochi în urma unei investiţii de 100.000 de euro, a reuşit să îşi menţină anul trecut rezultatele financiare înregistrate în 2019, închizând anul cu afaceri de circa jumătate de milion de euro, chiar dacă criza sanitară şi contextul pandemiei au adus atât scăderi, cât şi  creşteri pe tot parcursul anului.

    „Vânzările au scăzut cu aproximativ 40%. Însă, a crescut volumul vânzărilor online cu circa 20% faţă de anul precedent, dar a scăzut ca şi valoare. Oamenii cumpără mai puţine haine, iar atunci când o fac profită de perioada reducerilor. Astfel, noi chiar şi în luna ianuarie am lansat o campanie cu reduceri de până la 70% pentru colecţia toamna-iarnă, urmând ca la finalul lunii februarie să lansăm colecţia primăvară-vară”, a spus pentru Business Magazin Ruxandra Antochi, fondator al businessului românesc Bluzat.

     „În plus, a fost o perioadă dificilă în domeniul fashion pentru că lipsa evenimentelor şi munca de acasă au adus o scădere a nevoilor de a avea o diversitate de obiecte vestimentare.”

     Astfel, noul comportament al consumatorilor ar putea aduce schimbări în industria locală a fashionului, o piaţă evaluată la aproximativ 3 miliarde de euro anual.

     „Aceste modificări de comportament pot schimba viteza cu care trendurile vin şi pleacă şi poate să ducă la branduri care produc mai puţine colecţii noi, dar care oferă calitate. De exemplu, majoritatea brandurilor de fast-fashion aduc o colecţie nouă sau câteva elemente noi o dată la două săptămâni, iar altele chiar zilnic.”

    1 mil. euro, valoarea afacerilor ţintite de Bluzat în 2021

    De asemenea, Ruxandra Antochi consideră că această criză reprezintă pentru brandurile de fashion, dar nu numai, o oportunitate de a schiţa un viitor mai realist, deoarece ultimii zece ani au reprezentat probabil cea mai mare supraproducţie din istoria modei.

    „Vom crea piese pentru o garderobă de durată, care nu se vor demoda după fiecare sezon. Tendinţele nu se vor mai schimba într-un mod accelerat, cumpărătorii s-ar putea reorienta către îmbrăcămintea atemporală şi calitativă. Vom deveni mai cumpătaţi şi vom renunţa mai greu la hainele care nu mai sunt pe gustul nostru. Teama de virus ne va ţine departe şi de magazine, astfel, ne orientăm mai mult spre cumpărăturile online”, spune fondatoarea Bluzat.

    Ea a mai spus că românii au „abandonat misiunea de susţinere” a brandurilor locale anul trecut, fiind interesaţi mai mult de preţurile produselor pe care le cumpără.

     „Tendinţa este de a alege produse fast fashion, realizate de branduri internaţionale, preţul fiind definitoriu pentru consumatorul român. Noi, în calitate de producători români, nu putem produce la preţurile la care o fac companiile internaţionale. Cum spuneam, se caută tot timpul reduceri, pentru că acesta este ritmul dictat de brandurile fast fashion. Este nevoie de educarea consumatorului, dar şi de transparenţă. Consumatorul trebuie să ştie ce stă în spatele preţului produsului pe care intenţionează să-l cumpere.” Cu toate aceste schimbări şi cu „piedicile” puse de pandemie, compania românească Bluzat şi-a menţinut anul trecut aceeaşi cifră de afaceri înregistrată în 2019, de aproximativ 500.000 de euro.   

    Cu 40% au scăzut veniturile Bluzat în 2020 şi cu 20% au crescut vânzările online.

     Articolele vestimentare Bluzat sunt produse într-un atelier din Bucureşti, ce are o capacitate de producţie de 70 de piese pe zi. Până anul trecut, o parte din producţie era externalizată la alte fabrici româneşti. „Pentru comenzi mai mari apelam la colaboratori care au fabrici în Constanţa, Piteşti, Ploieşti şi Sighişoara. Deşi mulţi se orientează către China cu zona de producţie, noi încercăm să producem local şi să creştem partea de export de produse finite. Însă, anul trecut am reuşit să ne păstrăm la acelaşi nivel la care am ajuns în 2019, am păstrat personalul, dar nu am mai externalizat producţia către alte fabrici. Ne-am concentrat atenţia asupra nevoilor consumatorului şi am creat modele adaptate noilor cerinţe.”

    Materiile prime folosite la crearea pieselor vestimentare sunt achiziţionate din Spania, Grecia, Italia sau România, însă, în urma izbucnirii pandemiei care a dus la închiderea graniţelor pentru o perioadă, achiziţia de noi materiale a fost înceată. „Când a început pandemia în Italia au fost oprite toate încărcările (livrările) de ţesături, fire şi accesorii din zonele afectate. Am avut întârzieri în producţie pe perioada lockdownului dar după aceea ne-am reglat”, a povestit Ruxandra Antochi.

    Ea a adăugat că în cadrul companiei lucrează în prezent aproximativ 17 persoane şi nu are momentan în plan extinderea echipei. „Am îngheţat angajările până când vom vedea ce se întâmplă în primul trimestru al anului 2021.”

    Totuşi, indiferent de schimbările aduse de pandemie în industria de fashion, fondatoarea brandului Bluzat susţine că nevoia oamenilor de a se îndrepta spre ideea de confort şi versatilitate încă există, ceea ce înseamnă că designerii români trebuie doar să livreze pe piaţă articole care să răspundă noilor nevoi.

     „Primavara 2021 vine să ne reinventeze după experienţa sub pandemie şi să ne satisfacă nevoia de confort pusă în valoare de simplitate. Ne întoarcem la eleganţa printului floral şi la motivele romantice care trezesc puterea feminităţii din spatele fiecărui obiect vestimentar. În acelaşi timp, colecţia SS21 Bluzat suplineşte izul de primăvară cu supervolume şi tăieturi îndrăzneţe care se mulează pe fiecare tip de personalitate şi siluetă.”

     Brandul Bluzat îşi vinde creaţiile prin intermediul unui site online propriu, care poartă acelaşi nume, dar şi prin intermediul unor parteneri prezenţi atât în mediul online, cât şi în cel offline. De asemenea, compania deţine un showroom în Bucureşti, unde se află şi atelierul de producţie.

     „În urma crizei sanitare comerţul digital este considerat o opţiune mai sigură pentru cumpărături chiar dacă magazinele fizice sunt deschise. Avansurile în tehnologie, cuplate cu schimbarea comportamentului consumatorilor au condus la creşterea canalelor online. Cu toate acestea, noi am păstrat şi showroomul şi magazinele partenere. Până la urmă, 80% din vânzările industriei de modă au loc în magazinele fizice, pentru că nimic nu poate concura cu experienţa clientului: probatul hainelor, primirea sfaturilor personalizate din partea consilierilor de vânzări. Cumpărarea hainelor şi a accesoriilor nu este doar despre achiziţionarea unui bun, ci şi despre îndeplinirea dorinţei de a fi parte a unui trib, exprimând în acelaşi timp propria individualitate”, a adăugat Ruxandra Antochi. Ea consideră că experienţa tactilă a probatului hainelor va asigura supravieţuirea magazinelor fizice. Până în 2020, brandul livra produsele spre vânzare şi în magazinele Victoria 46, Victoria Gallery Constanţa, Dalb Marriott, Confident Brăila şi New Elle Constanţa. De asemenea, în 2019, circa 30% din vânzarea articolelor avea loc prin site-ul propriu, 30% prin site-uri partenere, 10% se vindea în showroomul propriu şi 30% în magazinele partenere.

    În prezent, brandul îşi trimite creaţiile şi peste graniţele României, în Germania, Australia, SUA şi Olanda, iar pe lista de priorităţi se regăseşte extinderea pe piaţa din Israel.

    „Ne dorim consolidarea pe pieţele pe care suntem deja prezenţi, dar şi extinderea în Israel (unde în acest moment este închis). În acelaşi timp, Bluzat a intrat deja pe unele dintre cele mai populare platforme internaţionale multi brand precum Zalando, Asos, Wolf & Badger şi Not Just A Label sau agenţii de fashion din SUA, Marea Britania sau  Germania.”

     Pe lângă extinderea businessului pe o nouă piaţă internaţională, obiectivele antreprenoarei pentru anul în curs vizează dublarea cifrei de afaceri.

     „Reluăm obiectivele de anul trecut, adică vrem să atingem o cifră de afaceri de 1 milion de euro, dar o imagine clară vom avea după primul trimestru al anului în curs pentru că piaţa este destul de sensibilă la măsurile sanitare luate în Europa.”

  • Pandemia a dat naştere unei noi forţe de mobilizare fără interacţiune, fără efort fizic şi la care se poate adera din propriul fotoliu

    Pandemia a dat naştere la o forţă de mobilizare nouă, fără interacţiune şi fără efort fizic, la care se poate adera din propriul fotoliu. Este puterea online-ului de a aduna oamenii în jurul unei idei, unui scop şi care a creat la începutul anului 2021 unul dintre cele mai mari scandaluri ale ultimilor ani din piaţa bursieră, o poveste despre schimbări în paradigma investiţională şi întrebări de legalitate, moralitate şi etică.

    Unul dintre primii pioni care a fost mutat în acest joc a fost GameStop Corp, un retailer american de jocuri video, electronice şi servicii wireless care a devenit într-o perioadă scurtă de timp unul dintre cei mai atractivi emitenţi pentru investitori în 2021, Pe parcursul lunii ianuarie acţiunile GME s-au apreciat cu 1.625%, adică au crescut de peste 17 ori, până la 325 de dolari. Capitalizarea GameStop a crescut astfel în ianuarie de  la 1,3 miliarde de dolari la 22,7 mld. dolari.

    Frenezia GameStop a atras şi atenţia lui Elon Musk, care pe 26 ianuarie a postat pe Twitter „gamestonk“, joc de cuvinte format din „GameStop“ şi „stonk“, un slang pentru cuvântul „stocks“ (acţiuni). În urma postării, preţul acţiunilor GameStop aproape s-a dublat, la 148 de dolari. În aceeaşi şedinţă, GameStop a fost cea mai tranzacţionată companie din Statele Unite, depăşind nume precum Tesla şi Apple, care înregistrează o valoare de piaţă de 33, respectiv de 99 de ori mai mare decât lanţul de magazine. Raliul a fost alimentat în continuare după ce a început să fie disputat în piaţă şi în presă, în situaţie implicându-se şi voci din sfera politică, dar şi intermediari, reglementatori şi supraveghetori ai pieţelor. Mai mult, jocul s-a mutat şi pe alţi emitenţi care au avut parte de raliuri în ianuarie – Koss Corporation (1.760%), Naked Brand Group (709%), AMC Entertaiment Holdings (526%), BlackBerry (113%) sau Bed Bath & Beyond (99%) sunt câteva dintre ele. Să revenim însă de unde am plecat.

    GameStop operează circa 6.500 de magazine în SUA, Canada, Australia, Noua Zeelandă şi Europa. Ca mulţi alţi retaileri, GameStop a avut de suferit anul trecut din cauza reorientării consumatorilor către mediul online, astfel că pierderile înregistrate au determinat compania să anunţe înlocuirea a trei oameni cheie şi închiderea a 450 de magazine în 2021, oportunitatea perfectă pentru fondurile de hedging să parieze pe scăderea acţiunilor.

    Însă, surprinzător, lanţul de magazine cu o istorie de 37 de ani a devenit ţinta unei „bătălii” între aceşti shorteri de pe Wall Street şi micii investitori care s-au adunat pe platforme media ca Reddit, Discord, Facebook şi Twitter. Cu alte cuvinte, micii investitori s-au mobilizat în masă şi au adăugat ordine mari de cumpărare în ideea de a urca semnificativ preţul acţiunilor şi de a ruina pariurile de pe Wall Street că preţul se va prăbuşi, un pariu care s-a dovedit în ultima lună foarte costisitor pentru profesioniştii financiari, pierderile înregistrate fiind de peste 100 de miliarde de dolari în doar câteva săptămâni. Spre comparaţie, valoarea de piaţă a companiilor listate în SUA la finalul anului 2020 era de 50.800 de miliarde de dolari, potrivit Siblis Research.

    Frenezia GameStop a atras şi atenţia lui Elon Musk, care pe 26 ianuarie a postat pe Twitter „gamestonk“, joc de cuvinte format din „GameStop“ şi „stonk“, un slang pentru cuvântul „stocks“ (acţiuni). În urma postării, preţul acţiunilor GameStop aproape s-a dublat, la 148 de dolari. În aceeaşi şedinţă, GameStop a fost cea mai tranzacţionată companie din Statele Unite, depăşind nume precum Tesla şi Apple, care înregistrează o valoare de piaţă de 33, respectiv de 99 de ori mai mare decât lanţul de magazine.

    Melvin Capital, un fond american de investiţii înfiinţat în 2014 de Gabriel Plotkin, protejatul celebrului miliardar şi manager de fond de hedging Steve Cohen, a devenit şi el un subiect central al scandalului. Fondul care investeşte în special în tech a început anul cu active de 12,5 miliarde de dolari, iar în luna ianuarie a pierdut 53%. Compania a atras recent 2,75 de miliarde de dolari de la Citadel LLC şi Point 72 Asset Management pentru a-şi consolida finanţele. Melvin Capital şi-a schimbat radical strategia în privinţa viitorului GameStop, după ce brigada de investitori a propulsat acţiunile şi au generat pierderi masive pentru unele dintre cele mai mari fonduri de hedging din lume şi a închis astfel oficial poziţia scurtă, nefiind clară încă suma totală la care au ajuns pierderile.

    Potrivit The Guardian, peste 72 de milioane de acţiuni GameStop, în valoare de circa 5 miliarde de dolari, erau în urmă cu o săptămână tranzacţionate în lipsă. Însă compania are doar 69,7 milioane de acţiuni disponibile la tranzacţionare, ceea ce înseamnă că în piaţă erau vândute în lipsă mai multe acţiuni decât are compania, o problemă de legalitate intens discutată în ultima perioadă. Şi Elon Musk s-a arătat nemulţumit cu privire la tranzacţionarea în lipsă.

    Short sellingul sau vânzarea în lipsă presupune împrumutarea acţiunilor unei companii şi vânzarea acestora cu intenţia de a le cumpăra înapoi mai ieftin când preţul scade şi de a marca ulterior diferenţa. Multe averi de pe Wall Street au fost realizate prin acest tip de tranzacţionare, însă, la polul opus, dacă preţul urcă, pierderile pot fi uriaşe. De aceea, în mod normal poziţiile short ar trebui să aibă o marjă de cash cu care să garanteze că pot cumpăra acţiuni pentru a-şi închide poziţia în cazul în care preţul creşte, situaţie în care fondurile trebuie să îşi lichideze deţinerea cumpărând.

    GameStop operează circa 6.500 de magazine în SUA, Canada, Australia, Noua Zeelandă şi Europa. Ca mulţi alţi retaileri, GameStop a avut de suferit anul trecut din cauza reorientării consumatorilor către mediul online, astfel că pierderile înregistrate au determinat compania să anunţe înlocuirea a trei oameni cheie şi închiderea a 450 de magazine în 2021, oportunitatea perfectă pentru fondurile de hedging să parieze pe scăderea acţiunilor.

    Povestea se vrea aşadar a fi o palmă dată „rechinilor” de pe Wall Street, care sunt acuzaţi că fac bani din falimente şi alte evenimente nefavorabile companiilor, totul plecând de la un cumul de antipatii strânse de-a lungul timpului faţă de fondurile speculative. În cazul GameStop, implicaţiile sunt mai largi de atât. Fondurile de hedging nu îşi pot recupera pierderile atât timp cât retailul nu vinde, adică nu dau shorterilor oportunitatea de a cumpăra. De altfel, o parte din acţiuni nu pot fi vândute pentru că retailerul face parte din Russell 2000, indicele celor mai mici 2000 de acţiuni din indicele Russell 3000 – menţinut de FTSE Russell, o filială a London Stock Exchange Group. GameStop este astfel deţinere obligatorie pentru orice ETF (Exchange Trade Fund) care urmăreşte acest indice. Mai mult, pe măsură ce valoarea bursieră a companiei creşte, ponderea acesteia în indice creşte la rândul ei, astfel că ETF-urile care urmăresc indicele Russell 2000 ar trebui să mai acumuleze acţiuni GME pentru a echilibra ponderile.

    La polul opus, un investitor din comunitatea WallStreetBets de pe platforma Reddit, locul principal de întâlnire a „armadei” de investitori, cu numele de utilizator „DeepF—–gValue”, susţine că a marcat un câştig de 261% în acest an de pe urma creşterii controversate a acţiunilor GameStop. De la 53.566 de dolari investiţi în opţiuni call – contracte financiare care dau cumpărătorului dreptul, dar nu şi obligaţia de a cumpăra un activ suport la un preţ de dinainte stabilit, la o anumită dată sau pe o anumită perioadă, plătind în schimb o sumă de bani vânzătorului – acesta a ajuns la o investiţie de 11,2 miliarde de dolari, scrie Business Insider. Profituri s-au făcut însă şi la case mai mici. În urmă cu doi ani, Nina Carr, o locuitoare din Texas, a cumpărat 10 acţiuni GME la preţul de 6 dolari fiecare, tranzacţie de 60 de dolari, pentru a le face cadou fiului său de opt ani. Citind ştirile despre GameStop, Nina Carr şi-a întrebat fiul ajuns la 10 ani dacă păstrează sau vinde acţiunile care ajunseseră să valoreze 3.200 de dolari, iar acesta i-a spus să le vândă şi că probabil va investi 1.000 de dolari în Roblox, un hub online de gaming.

    Investitorii de retail, chiar şi cei mai mici, nu sunt singurii care au beneficiat de pe urma acestei poveşti. O altă parte implicată este Ryan Cohen, un antreprenor din mediul online în vârstă de 35 de ani care a cumpărat anul trecut o participaţie la GameStop, iar la începutul lunii ianuarie a intrat în boardul companiei, înaintând schimbări de strategie, respectiv vânzări digitale şi mai puţine magazine fizice. La finele lunii ianuarie, investiţia lui Cohen la GameStop a ajuns la 1,74 miliarde de dolari, scrie Wall Street Journal. De asemenea, cei mai mari acţionari ai GameStop, printre care fondurile americane BlackRoack şi Vanguard, au câştigat doar anul trecut peste 1 miliard de dolari fiecare (vezi tabel) din aprecierea acţiunilor, câştigurile din luna ianuarie depăşind ordinul zecilor de miliarde pentru fiecare dintre aceştia. Nick Caporella, fondatorul şi CEO-ul National Beverage Corp., care produce apele minerale LaCroix, şi-a majorat investiţia la compania pe care o conduce cu 2,5 miliarde de dolari în ianuarie în urma unui avans de 78,5% al acţiunilor. Şi executivilor de la BlackBerry le-au crescut investiţiile, ocazie cu care au vândut din participaţii la preţuri de peste două ori mai mari faţă de începutul anului.

    Între timp, Robinhood, platforma de tranzacţionare din centrul scandalului, a atras peste un miliard de dolari datorită investitorilor şi liniilor de credit lansate de bănci pentru a-i consolida poziţia. Totodată, a mai strâns câteva sute de milioane de dolari în urma unor facilităţi de credit oferite de cele mai mari bănci americane – JPMorgan, Morgan Stanley, Barclays şi Wells Fargo. Marile bănci sunt de părere că noua forţă de pe Wall Street nu va supravieţui, dar cei 7,7 milioane de investitori sunt mai activi ca niciodată. Povestea a continuat şi în februarie, dar armele mulţimii de investitori au fost îndreptate către argint, în contextul în care pe 1 februarie contractele futures cu scadenţa în martie urcau în timpul şedinţei cu circa 10%, la maximul ultimilor opt ani. În schimb, companiile anterior menţionate au avut parte de o sesiune de corecţie. Pe de altă parte, multe platforme de tranzacţionare, cum ar fi Robinhood, Webull, M1, Trading212, E*Trade, Interactive Brokers şi altele, au sistat tranzacţionarea sau au impus restricţii, unele temporare, în cazul unor acţiuni precum GameStop, AMC sau Nokia, ducând la nemulţumiri sau determinând pierderi în rândul investitorilor care nu şi-au putut închide, respectiv majora poziţiile.

    Mobilizarea în masă a investitorilor a arătat că buturuga mică poate să răstoarne carul mare, însă, continuând analogia, nici efortul buturugii nu poate fi lipsit de daune. După creşteri fabuloase, în multe cazuri urmează corecţii pe măsură, mai ales atunci când companiile se află în aceeaşi situaţie, din punct de vedere financiar şi operaţional, de dinainte de avansul pe bursă. Pandemia a dat naştere la o forţă de mobilizare nouă, fără interacţiune sau efort fizice, la care se poate adera din propriul fotoliu. Este puterea online-ului de a aduna oamenii în jurul unei idei, unui scop şi care a creat la începutul anului 2021 unul dintre cele mai mari scandaluri ale ultimilor ani din piaţa bursieră, o poveste despre schimbări în paradigma investiţională şi întrebări de legalitate, moralitate şi etică.

    Este legal ca brokerii să sisteze tranzacţionarea aleatoriu? Este moral ca traderii să tranzacţioneze în lipsă mai multe acţiuni decât are compania? Este etic ca grupuri de investitori să se alieze în masă împotriva altora? sunt întrebări pe care scandalul GameStop-Reddit le-a pus pe agenda investitorilor şi a autorităţilor de reglementare.

  • Cum a transformat o tânără un obicei de mii de ani într-o afacere modernă, pornită într-un sat cu un singur locuitor, aflat în pragul dispariţiei

    Hodaia a apărut în 2016, când Raluca Olaru se afla în căutarea unui cuib care să găzduiască afacerea ei cu produse cosmetice. A ajuns întâmplător în Hodaia, un sat aflat în prag de dispariţie, din comuna Fărăgău, judeţul Mureş, care mai avea un singur locuitor. Numele a fost sursă de inspiraţie, aşa că a fost ales să devină brand pentru o colecţie de poţiuni magice din ingrediente naturale.

    Povestea acestui business a început acum mulţi ani, când deja eram activă în domeniul medicinei naturiste şi tradiţionale, interes şi pasiune stârnite de bunica mea. În ultimii zece ani am început să aprofundez cunoştinţele prin studii intense autodidacte în domenii ca medicina, farmacia şi botanica. Au urmat diverse ateliere şi cursuri, participări la seminarii în cadrul facultăţilor de specialitate”, povesteşte Raluca Olaru.

    În tot acest timp, prepara diverse produse de îngrijire din plante medicinale cu proprietăţi dovedite ştiinţific, pe care le oferea familiei şi celor apropiaţi. Multe dintre reţete le-a moştenit din familie, iar pe altele le-a creat chiar ea.

    După toată această pregătire, brandul a apărut în anul 2019, în urma accesării fondurilor europene prin programul România Start-up Plus.

    „Pentru înfiinţarea afacerii am investit până acum peste 50.000 de euro, iar sursele de finanţare au fost surse proprii – circa 30% – şi finanţarea prin programul România Start-up Plus, care ne-a ajutat să punem pe picioare această afacere.”

    La bază, Raluca Olaru este restauratoare de bunuri de patrimoniu, însă tot timpul a împletit această pasiune cu cea pentru medicina tradiţională, care s-a concretizat în laboratorul din Topliţa, judeţul Harghita, unde sunt preparate produsele care se vând ulterior pe site-ul Hodaia. Pentru o perioadă, a avut colaborări cu magazine naturiste, frizerii, barbershopuri, însă odată cu pandemia, acestea au fost suspendate. Reluarea unor astfel de colaborări este însă unul dintre planurile antreprenoarei.

    „Momentan suntem două angajate, eu ca administrator şi şefa de laborator, farmacista. Pe lângă angajaţi, mai avem în echipă persoane care se ocupă de imaginea firmei, de elementele tehnice ale brandului, design, de cultivarea unora dintre plantele folosite în producţie.”

    Hodaia a început să se facă vizibilă începând cu luna iunie a acestui an, odată cu introducerea unor produse noi, specifice sezonului cald. Sub acest brand, se găsesc elixiruri pentru barbă, săpunuri, uleiuri şi creme, cu preţuri între 27 şi 97 de lei.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • Cine sunt oamenii din România care au devenit milionari în euro pe bursă şi care sunt afacerile cu care au reuşit acest lucru

    42 de ani vârsta medie, din IT, director şi fondator al companiei. Acesta este profilul milionarului în euro prin bursă, adică al aceluia care şi-a listat la bursa de la Bucureşti compania, ceea ce a dat ocazia micilor investitori să facă parte din povestea unei societăţi antreprenoriale. Concluzia: evoluţia acţiunilor le-a mărit averile chiar şi de şapte ori.


    Şi-au listat companiile la Bucureşti, prin vânzarea unor deţineri către investitorii din piaţa de capital, iar drept răsplată Bursa de Valori i-a făcut milionari în euro. De la accesorii pentru mobilier şi soluţii software, la agricultură şi securitate cibernetică, 11 antreprenori au făcut pasul spre bursă în ultimii ani, iar între timp şi-au sporit averile chiar şi de şapte ori. Şi poate că până la urmă norocul chiar surâde celor care îndrăznesc, mai ales în contextul în care companiile pe care cei 11 le-a adus la Bursa de la Bucureşti activează în domenii care nu erau prezente pe piaţa de capital, fiind astfel vorba de un drum nou pe care au păşit atât bursa cât şi investitorii.

    Milionari în familie

    În 2015, Mihai Logofătu şi Cristian Logofătu aveau doar 31 de ani şi 35 de ani şi scriau o nouă pagină în istoria Bursei de la Bucureşti: listau Bittnet Systems, prima companie din IT care făcea pasul către Bursă.

    Din 15 aprilie 2015 şi până pe 1 februarie 2021, deci la aproape şase ani, capitalizare Bittnet Systems a urcat de la 8 milioane de lei, la circa 159 milioane de lei, echivalentul unei aprecieri de aproape 20 de ori. Spre comparaţie indicele principal BET a urcat cu 41%, arată calculele realizate de Ziarul Financiar.

    Cu o politică de remunerare a investitorilor despre care fraţii Logofătu nu s-au sfiit să afirme că au „împrumutat-o” de la Banca Transilvania, respectiv de remunerare a investitorilor cu acţiuni gratuite, Bittnet a ajuns printre cele mai tranzacţionate acţiuni de pe AeRO pentru ca în 2020 să se transfere pe segmentul principal al Bursei, adică acolo unde joacă liga mare.

    Acum, Cristian Logofătu, 41 de ani, şi Mihai Logofătu, 37 de ani, au o avere de 19 milioane de lei, în creştere de la 2,6 milioane de lei de la listare, respectiv 21 milioane de lei, de la 2,6 milioane de lei, dată din deţinerea fiecăruia din Bittnet. Ziarul Financiar a folosit preţurile de închidere din 1 februarie 2021 pentru a calcula investiţiile antreprenorilor.

    Pe 8 decembrie 2015 venea rândul unei alte companii din IT să facă pasul spre piaţa de capital: Life is Hard (simbol bursier LIH), ceea ce înseamnă că Bursa făcea astfel un nou milionar: antreprenorul clujean Ioan Chiş, 45 de ani. În prezent, averea lui Chiş la bursă este de 20 mil. lei.

    „Profesorul digital”, aşa cum este caracterizată Ascendia în cercurile de investitori ajungea la Bursa de la Bucureşti în vara anului 2016 ca o companie cu o capitalizare de 14,4 milioane de lei. O poveste asemănătoare cu cea a Bittnet: doi fraţi aduc la Bursă o companie din IT.

    Cosmin şi Alex Mălureanu erau în centrul reflectoarelor în contextul în care Ascendia încheia prima şedinţă de tranzacţionare la o valoare de piaţă de 14,4 mil. lei. De atunci încoace acţiunile ASC au scăzut la bursă, dar cu toatea acestea cei doi fraţi încă îşi păstrează statutul de milionari.

    Apple de România, de la Ploieşti

    Pe 9 iulie 2019, iHunt Technology din Ploieşti, producător şi furnizor de telefoane mobile şi gadgeturi hi-tech, punea stop unei perioade de secetă de listări care acoperise Bursa de la Bucureşti încă din februarie 2018, odată cu intrarea la tranzacţionare a producătorului de vinuri Purcari. Această secetă de 17 luni a fost cea mai lungă absenţă de listări la Bucureşti din ultimii trei ani.

    Chiar dacă a fost vorba de o listare tehnică pe sistemul de tranzacţionare AeRO, iHunt a atras atenţia investitorilor în contextul în care aceştia au tranzacţionat acţiuni de 1,4 milioane de lei, respectiv echivalentul a 12% din capitalul social. La preţurile de la închiderea şedinţei de tranzacţionare, iHunt (simbol bursier HUNT) intra la cota bursei cu o capitalizare de 12,3 milioane de lei, ceea ce înseamnă că antreprenorul care controlează compania avea o avere de 12 mil. lei.

    În prezent, Cezar Stroe, 37 de ani este director general şi acţionar majoritar al iHunt, are o avere la bursă de 53 milioane de lei.

    Puţini au îndrăznit să se atingă de Bursă în mijlocului celei mai dure perioade pentru pieţele de capital din ultimii cel puţin 30 de ani: martie 2020 când COVID-19 se infiltra în economie. Şi mai puţini au fost cei care au „îndrăznit” să-şi aducă propriile companii la Bursă. Iar pentru aceia, răbdarea a funcţionat ca la carte în contextul în care Vlad Popescu, Norofert, CEO Norofert, şi-a sporit averea la bursă de la 9,3 mil. lei în primăvara anului 2020 la circa 62 mil. lei în prezent.

    Dar finalul de 2020 încă nu se încheiase astfel că cele doar câteva zile rămase din anul pandemiei au reprezentat o fereastră pentru listarea unei alte companii, de data aceasta din IT, segment neatins de la Ascendia încoace. Pe ultima sută de metri a anului pandemiei, un antreprenor din IT şi-a listat Bursa de la Bucureşti. În prezent, 2Performant are o capitalizare de 35 milioane de lei, iar averea lui Dorin Boerescu la Bursa de Valori este de 13,5 milioane de lei, cu aproape 2 mil. lei peste valoarea din decembrie 2020

    Început în forţă pentru 2021

    2021 a început în forţă la Bursa de la Bucureşti în contextul în care pe lângă un raliu al preţurilor acţiunilor, investitorii au avut de ales în prima lună a anului şi acţiuni ale MAMBricolaj şi SafeTech Innovations.

    Cu o deţinere de 67,5% din furnizorul de materiale şi accesorii pentru mobilier MAM Bricolaj (simbol bursier MAM), companie listată pe 21 ianuarie la Bucureşti, antreprenorul Cristian Găvan, fondator şi director general al companiei, devenea milionar în euro.

    Astfel, pe baza unui preţ de tranzacţionare de 35 lei pentru o acţiune MAM, antreprenorul în vârstă de 49 de ani a ajuns la o investiţie de 40 de milioane de lei, potrivit calculelor realizate de ZF pe platforma BVB.

    Cu o deţinere de 40% fiecare din compania de securitate cibernetică Safetech Innovations (SAFE), listată pe 29 ianuarie 2021 şi care a înregistrat o explozie de 435% a preţului unei acţiuni faţă de cel din plasamentul privat, doi antreprenori din IT sunt cei mai noi milionari în euro pe care îi face Bursa de la Bucureşti.

    Astfel Victor Gânsac (CEO şi acţionar cu 40%) şi Paul Rusu (director financiar şi acţionar cu 40%) au ajuns fiecare la o investiţie de 39 milioane de lei în urma listării Safetech Innovations şi ca urmare a aprecierii semnificative a preţului unei acţiuni. Spre comparaţie, Safetech a încheiat plasamentul privat din toamnă la un preţ de 4 lei pe unitate.

    Aceasta este povestea unor români pe care Bursa i-a făcut milionari: au îndrăznit, s-au finanţat prin mecanismele pieţei de capital pentru dezvoltarea afacerii şi au deschis porţile companiei către orice acţionar. Dar ca orice poveste de succes, cerneala încă nu s-a uscat pentru că până la urmă vor fi mereu ascultători de mulţumit. Iar în cazul bursei, nu ascultători ci investitori.

    (1) Cristian Logofătu, 41 de ani şi (2) Mihai Logofătu, 37 de ani, aduceau în primăvara anului 2015 la Bursa de la Bucureşti prima companie din IT, respectiv Bittnet Systems. Prima şedinţă de tranzacţionare era încheiată la o capitalizare de aproape 8 milioane de lei, emitentul fiind listat pe segmentul alternativ AeRO. În prezent, Bittnet Systems are o valoare de piaţă de 159 mil. lei, fiind transferat pe piaţa principală, ceea ce înseamnă că şi averile celor doi fraţi au crescut proporţional cu dinamica acţiunilor. Mihai Logofătu a ajuns la o avere de 21 mil. lei, iar fratele său, la 19 mil. lei.

    (3)  IOAN-CĂTĂLIN CHIŞ, Life is Hard: Bittnet avea să fie urmată la puţin timp în ringul de tranzacţionare de către furnizorul de soluţii software Life si Hard, respectiv pe 8 decembrie 2015. Bursa făcea astfel un nou milionar: antreprenorul clujean Ioan Chiş, 45 de ani. În prezent, averea lui Chiş la Bursă este de 20 mil. lei.

    (4) Cosmin Mălureanu: „Profesorul digital”, aşa cum este caracterizată Ascendia în cercurile de investitori, ajungea la Bursa de la Bucureşti în vara anului 2016. Fraţii Mălureanu erau în centrul reflectoarelor în contextul în care Ascendia încheia prima şedinţă de tranzacţionare la o valoare de piaţă de 14,4 mil. lei. De atunci încoace acţiunile ASC au scăzut la Bursă, dar cu toatea acestea cei doi fraţi încă îşi păstrează statutul de milionari.

    (5) Cezar Stroe, 37 de ani, director general şi acţionar majoritar al producătorului şi furnizorului de telefoane mobile iHunt. În iulie 2019 „Apple-ul românesc” punea capăt unei secete de listări de 17 luni la Bursă. Intrată la tranzacţionare ca o companie cu o capitalizare de 12,3 mil. lei, iHunt are în prezent o valoare de piaţă de 71 milioane de lei. Cezar Stroe a ajuns astfel la o avere la Bursă de 53,3 milioane de lei.

    (6) Vlad Popescu: Puţini au îndrăznit să se atingă de Bursă în mijlocului celei mai dure perioade pentru pieţele de capital din ultimii cel puţin 30 de ani: martie 2020 când COVID-19 se infiltra în economie. Şi mai puţini au fost cei care au „îndrăznit” să-şi aducă propriile companii la Bursă. Iar pentru aceia, răbdarea a funcţionat ca la carte în contextul în care Vlad Popescu, CEO Norofert, şi-a sporit averea la Bursă de la 9,3 mil. lei în primăvara anului 2020 la circa 62 mil. lei în prezent.

    (7) Dorin Boerescu, 2Performant: Pe ultima sută de metri a anului pandemiei, un antreprenor din IT şi-a listat bursa de la Bucureşti. În prezent, 2Performant are o capitalizare de 35 milioane de lei, iar averea lui Dorin Boerescu, 48 de ani, la bursa de valori este de 13,5 milioane de lei, cu aproape 2 mil. lei peste valoarea din decembrie 2020.

    (8) Cristian Găvan, MAMBricolaj: Procesată în sistemul Bursei în toamna anului 2020, MAMBricolaj s-a listat pe 21 ianuarie 2021 cu simbol MAM. Compania a stabilit atunci un record, cel al celei mai ridicate lichidităţi din prima zi a unei listări pe AeRO de la înfiinţarea acestei pieţe.

    (9) Victor Gânsac, SafeTech Innovations: Doar o săptămână a rezistat recordul MAMBricolaj în contextul în care listarea SafeTech Innovations, înfiinţată de Victor Gânsac (43 de ani), a depăşit nu doar lichiditatea pentru un debut de listare, ci s-a poziţionat şi pe primul loc în clasamentul celor mai tranzacţionate acţiuni de la Bursă în ziua respectivă, peste clasicele blue chipuri precum Banca Transilvania, BRD, Fondul Proprietatea. Iar faţă de preţul din plasament, acţiunile SAFE au explodat cu 505% ceea ce înseamnă că cei doi IT-işti care au pus bazele companiei şi-au sporit averile de 6 ori din toamnă lui 2020 şi până la final de ianuarie 2021.
     

  • Povestea omului care a fondat o companie cu 77.000 de angajaţi. Cum a reuşit să construiască un imperiu deşi provenea dintr-o familie modestă, cu şapte fraţi

    A trecut de la contabilitate la voluntariat în cadrul armatei, pentru ca în final să pornească un business aflat în prezent în portofoliul gigantului Ahold Delhaize. Este povestea lui Ralph Ketner, fondatorul Food Lion, unul dintre cei mai importanţi retaileri din SUA.

    Ralph Wright Ketner s-a născut pe 20 septembrie 1920 în Rimertown, North Carolina, în familia cu şapte copii a lui George Robert Ketner şi Effie Yost Ketner. Încă din copilărie, el a început să vândă ziare şi almanahuri, iar la vârsta adolescenţei s-a angajat la băcănia fratelui său.

    Pasionat de cifre, în 1937, după absolvirea liceului, s-a înscris la Tri-State College, în Indiana, la finalizarea căruia a obţinut o diplomă de licenţă în contabilitate.

    Întors acasă, s-a angajat pe poziţia de contabil la compania Cannon Mills, fiind avansat ulterior în rolul de auditor. După atacul de la Pearl Harbour, din 1941, el s-a alăturat armatei SUA ca volunar, servind în Africa şi Europa timp de 3 ani.

    Pe 11 decembrie 1957, alături de Brown Ketner şi Wilson Smith, antreprenorul a pus bazele lanţului de băcănii Food Town în Salisbury, North Carolina. Iniţial a deţinut în cadrul companiei rolul de preşedinte, iar mai apoi a preluat funcţia de CEO şi, în final, pe cea de preşedinte emerit.  

    Businessul a operat independent până în 1974, când a fost achiziţionat de conglomeratul belgian Delhaize Group. În 1983, şi-a schimbat denumirea şi brandul în Food Lion. De-a lungul timpului, compania a fost implicată într-o serie de scandaluri după ce s-a descoperit că a comercializat produse expirate sau ţinute în condiţii insalubre.

    Ralph Ketner a fost căsătorit de două ori. Din prima căsnicie, cu Ruth Jones, a avut doi copii – Linda Ketner şi Robert Ketner. A doua soţie a fost Anne Blizzard. După ce s-a retras din conducerea Food Lion, Ketner s-a implicat în numeroase activităţi filantropice, destinate în special educaţiei, oamenilor fără adăpost, copiilor şi combaterii foametei. Antreprenorul a fost şi o persoană credincioasă, participând la slujbele bisericii presbiteriene din Salisbury timp de peste 83 de ani.

    El a murit la vârsta de 95 de ani, în urma unei complicaţii cauzate de cancerul de colon.

    În prezent, Food Lion deţine peste 1.000 de unităţi în regiunea Atlanticului Mijlociu şi în sudul SUA şi are o echipă de circa 77.000 de angajaţi.

  • Compania românească ce a explodat total şi care în doar trei ani de la înfiinţare a ajuns să valoreze zeci de milioane de euro

    În urmă cu doi ani, antreprenorul local Liviu Drăgan, cunoscut pentru businessul TotalSoft, îşi setase o ţintă ambiţioasă pentru proiectul DRUID: o evaluare mai mare decât cea cu care a vândut compania TotalSoft – 30 mil. euro. Zis şi făcut.

    Astăzi, start-up-ul Druid, înfiinţat în 2018, este evaluat la 20 de milioane de euro, după ultima finanţare primită care se ridică la aproape 3 milioane de euro, reuşind astfel să se apropie de valoarea la care antreprenorul a vândut businessul TotalSoft după mai bine de 20 ani de muncă. Iar ambiţiile sunt în continuare mari – o evaluare de cel puţin două ori mai mare pentru finalul acestui an.

    „Estimarea companiei în 2020 în baza investiţiei s-a ridicat la aproximativ 20 de milioane de euro, aşadar în acest an noi ne dorim mult mai mult. Dacă în 2019 valoarea a fost până în 10 milioane euro şi apoi a fost 20 milioane euro, ne gândim la sume chiar cu o creştere mai mare în acest an şi cred că această evoluţie este posibilă pentru că internaţionalizarea noastră va sprijini creşterea valorii noastre, în condiţiile în care parteneriatul cu UiPath este tot mai viguros, iar lucrurile acestea ne dau o încredere specială”, a spus în cadrul ZF IT Generation Liviu Drăgan, fondatorul şi CEO-ul Druid. El are în plan ca Druid să ajungă la o evaluare de peste 100 de milioane de euro în următorii 2-3 ani, de cinci ori mai mult decât valoarea actuală a companiei după demararea ultimei runde de finanţare de la finalul anului trecut.

    Start-up-ul a iniţiat în decembrie 2020 o rundă de investiţii, susţinută de fondurile locale GapMinder şi Early Game Ventures, care urmează să ajungă până la sfârşitul lunii februarie la circa 3 milioane euro. Compania, care dezvoltă asistenţi virtuali bazaţi pe tehnologiile de recunoaştere a limbajului şi inteligenţă artificială pentru automatizarea diferitelor procese din organizaţii, nu se va opri însă aici şi deja plănuieşte să ia o nouă finanţare la finalul acestui an care să crească şi mai mult evaluarea Druid. De la înfiinţare şi până în prezent, start-up-ul a reuşit să atragă investiţii totale de peste 4 milioane euro în care este inclusă şi investiţia iniţială a antreprenorului şi a partenerilor săi. Druid a reuşit să se dezvolte şi să câştige tot mai mult teren pe plan local în condiţiile în care soluţiile de automatizare au început să fie tot mai populare şi mai accesibile, unicorul UiPath dând tonul în această direcţie de câţiva ani. Per total, susţine Liviu Drăgan, Druid a realizat peste 2.000 de chatboţi (asistenţi virtuali) pentru companii din diferite industrii. Pe plan local, cele mai cunoscute proiecte Druid sunt cele realizate pentru Regina Maria şi Banca Transilvania. „Banca Transilvania şi Regina Maria se numără printre companiile care folosesc foarte intens şi foarte complex chatboţii noştri – mă refer la chatbotul Maria de la regina Maria, unde toată partea de programare şi de customer support se face prin intermediul chatbotului, iar la Banca Transilvania toţi chatboţii lucrează de asemenea pe platforma noastră.“ Anul trecut, veniturile Druid s-au triplat faţă de 2019, ajungând la 1,3 milioane euro, iar pentru anul curent ţinta antreprenorului este şi mai ambiţioasă, în condiţiile în care businessul se bazează pe venituri recurente de la clienţi. „În acest an ne propunem să ajungem la venituri de 4 – 4,3 milioane de euro, acesta este bugetul pentru 2020 şi cred că este realizabil. Businessul nostru este făcut în aşa fel încât dacă ai 1,3 milioane de euro într-un an, nu ai cum să nu ai, aproape nefăcând nimic, 2 milioane de euro în următorul an şi restul de încă 2 miloane şi ceva să fie făcut în special prin expansiunea noastră internaţională. Avem venituri recurente, dar sigur că pentru a avea o creştere rapidă şi pentru a putea avea o internaţionalizare a businessului şi pentru a avea grijă de toţi partenerii noştri este nevoie şi să continuăm să avem finanţări“, a punctat Liviu Drăgăn. Circa 75% din finanţarea obţinută recent de Druid va fi folosită pentru continuarea dezvoltării platformei dedicate chatbotţilor, start-up-ul lucrând la dezvoltarea de noi funcţionalităţi cum ar fi recunoaşterea vocală. În prezent, asistenţii virtuali creaţi de Druid recunosc şi răspund doar comenzilor în scris, platforma având integrată tehnologia proprie de recunoaştere a limbajului. Pentru a integra însă noua funcţionalitate de recunoaştere vocală, compania va folosi tehnologii deja existente. Anul acesta, Druid se va axa foarte mult pe extinderea businessului în afara României, obiectivul fiind de a dubla ponderea proiectelor internaţionale în totalul cifrei de afaceri. „Eu cred că anul acesta va fi un an de cotitură în evoluţia Druid, vreau să avem o evaluare corectă, o evaluare care să fie mult mai mare decât cea din decembrie 2020 şi cred că scopul nostru cel mai important este ca ponderea internaţională să fie de cel puţin două ori mai mare decât cea locală pentru a asigura internaţionalizarea şi validarea platformei noastre”, a menţionat fondatorul şi CEO-ul Druid. În prezent, circa 30% din businessul companiei provine din străinătate, în condiţiile în care compania s-a concentrat abia de anul trecut pe pieţele externe, colaborarea cu UiPath fiind esenţială pentru atragerea clienţilor străini. De asemenea, start-up-ul are încheiate şi parteneriate strategice cu Microsoft, EY, PWC, Deloitte şi KPMG. Printre clienţii Druid din străinătate se numără AXA Group, McDonalds China, Texas Children Hospital US, Saint Gobain UK, Griffith University Australia, Servier Germania, NASDAQ Suedia sau Altan Redes Mexic.

    Modelul de business al start-up-ului presupune crearea unei reţele de parteneri în întreaga lume, aceasta numărând în prezent peste 50 de integratori de sisteme şi furnizori de soluţii de automatizare de pe toate continentele. „Vrem ca în 2-3 ani să reuşim să deschidem cel puţin zece birouri în toată lumea – vrem să avem două birouri în SUA, un birou mai puternic în Europa, două-trei în Orientul Mijlociu şi unul în Japonia, şi vrem să ajungem la o evaluare de peste 100 de milioane de euro”, a conchis Liviu Drăgan.

     

    1.     StartGDPR

    Proiect: StartGDPR

    Ce face? Platformă digitală automatizată care ajută IMM-urile să respecte normele GDPR

    Ţintă venituri lunare recurente 2021: peste 5.000 de euro

    Invitaţi: Paul Băbuş, Cosmin Ştefan, cofondatori StartGDPR

    2.     DRUID

    Proiect: DRUID

    Ce face? Asistenţi virtuali bazaţi pe tehnologiile de recunoaştere a limbajului şi inteligenţă artificială pentru automatizarea diferitelor procese din organizaţii

    Finanţare totală atrasă: 4 mil. euro

    Evaluare curentă: 20 mil. euro

    Ţintă de evaluare proiect 2023-2024: peste 100 mil. euro

    Ţintă de venituri 2021: 4 mil. euro

    Invitat: Liviu Drăgan, fondator şi CEO DRUID

    3.     Travlocals.com

    Proiect: Travlocals.com

    Ce face? Platformă de rezervări pentru cazări premium şi experienţe locale şi rurale din România

    Investiţii totale: 150.000 de euro

    Invitat: Radu Fusea, fondator Travlocals.com

    4.     Headlight Solutions

    Proiect: Headlight Solutions

    Ce face? Dezvoltă soluţii software şi harware pentru securitate IT şi apărare

    Cifră de afaceri 2020: 12 mil. euro

    Invitat: Marius Dascălu, fondator şi CEO Headlight Solutions

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF împreuna cu Banca Transilvania, casa de avocatura Stratulat & Albulescu şi Telekom, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. În cadrul emisiunii sunt invitaţi şi antreprenori sau investitori care îşi povestesc experienţa în business şi dau sfaturi start-up-urilor.
    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de mail zfitgeneration@zf.ro.

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

  • Mihaela Feodorof, Yourway Group: Nu ştie dreapta de stânga

    Vă puteţi imagina că în mâna dreaptă am un ac cu aţă şi încerc să cos o haină, în timp ce cu mâna stânga fac noduri aceluiaşi fir? Sau că apăs cu piciorul pe acceleraţie şi cu mâna trag frâna? Metaforele propuse vor să vă invite la a cugeta la părţile aceluiaşi întreg care nu convin asupra obiectivului comun. Sau, aşa cum spun în programele de team coaching, când cei din barcă nu vâslesc în aceeaşi direcţie şi apoi se miră de ce barca se învârte în cerc.

     

    Am sentimentul că fiecare dintre noi ne-am întâlnit măcar cu o situaţie similară. Desigur, reducând până la esenţă, această paradigmă este una care denotă o lipsă de comunicare sau cel puţin probleme în această zonă.

    Situaţia care mi-a dat imboldul de a scrie acest articol, pe lângă toate experienţele trăite în consultanţa de business, este una actuală şi cu impact direct asupra vieţii generate de pandemie: intenţia Primăriei Capitalei de a închide spitalul modular din Pipera. O analiză din birouri denotă limpede că scăderea numărului de cazuri COVID-19 nu mai justifică, pentru moment, alocarea resurselor pentru acest spital modular. S-au făcut poze şi se documentează această analiză. Din acest spital de 400 de locuri s-au alocat circa 100 secţiei Infecţioase a spitalului Victor Babeş. Restul nu au fost date în folosinţă, cu toate că am auzit cu toţii de multe ori că nu mai sunt locuri în spitalele suport COVID-19 în Bucureşti. De ce? Nu ştiu. Dar ca simplu cetăţean şi beneficiar al unui sistem de sănătate afectat de atâtea neajunsuri, mă întreb de ce nu s-a oferit această oportunitate şi altor specialităţi? Sunt mai multe aspecte de discutat, aşa că m-am asigurat că informaţiile pe care le am sunt puse la dispoziţia ministrului Sănătăţii. Nu ştie dreapta de stânga? Nu se consultă? Se duc oamenii din birouri să vorbească cu cei care lucrează acolo? Caută să înţeleagă din perspectiva beneficiarului sau a „furnicii” care trudeşte ce efecte concrete produce acest context? Dacă ele nu pot fi replicate? Şirul acestor întrebări s-a născut din indignarea trăită de orice persoană care a aflat de aceste inadvertenţe.

    Însă, pe lângă intenţia corectivă a acestei situaţii, ţin mai mult la perspectiva „paharului plin” din poveste. Un exerciţiu de leadership autentic care demonstrează că orice context poate fi fructificat. Şi care nu este singular. Echipa din acest spital modular funcţionează exemplar, atât din punct de vedere profesional, cât şi uman. Fiecare ştie ce are de făcut şi face asta cu zâmbetul pe buze. Fiecare parte a întregului demonstrează cu eficienţa unui mecanism elveţian, pus în slujba vieţii omului, că insula lui „Da, se poate”, funcţionează într-un sistem bolnav cronic. Claritate, coerenţă, consecvenţă, în comunicare şi acţiuni sunt câteva din elementele de care cineva s-a îngrijit şi ar fi frumos să aibă libertatea de a se îngriji în continuare.

    În paradigma instituţională, aceste diferenţe de abordare delimitează două lumi. Una în care oamenii care au puterea decid lucruri care nu sunt aplicabile, sau chiar în dezacord cu nevoile reale ale beneficiarilor. Ce efecte produc aceste abordări diametral opuse ştim cu toţii. Acuzaţii, frustrări manifestate prin agresivitate sau renunţarea de a mai încerca să îndrepţi lucrurile, până la finalul dramatic al despărţirii fizice pentru cei care aleg să-şi părăsească ţara, sunt doar câteva din aspectele pe care le întâlnim la tot pasul.

    În companiile private unde îţi pasă de oameni, sau măcar de bunul mers al businessului, încă se caută soluţii. Regăsim disonanţele, la o magnitudine mai mică, sau nu, când ne uităm la departamentele de front şi back, vânzări şi financiar, sau chiar pe diverse niveluri ierarhice, între managementul de top şi entry level. Mă doare, dar mă şi luminează, atunci când aud în întâlniri comentarii legate de EI şi NOI.

    „Cei de la livrări sunt vai de ei, niciodată nu înţeleg că efortul nostru, al celor care vindem, aduce salariile în firmă.” Sau, „Noi, cei din suport, suntem cei care ştim cum stau lucrurile, fără munca noastră nu s-ar întâmpla nimic în companie.”  „Ah, dar este clar că fără vânzări nimeni din organizaţie nu şi-ar lua salariul. Noi aducem veniturile, iar cei din financiar doar buchisesc cifre şi ne fac viaţa un chin. Ce ştiu ei despre teren, clienţi şi toată munca noastră?”

    Şi tot aşa.

    Ei bine, ei ştiu ce le spunem noi.

    În procesele de transformare organizaţională, un prim pas decisiv este acela de a ne înţelege şi a de a îi înţelege pe cei cu care iniţiez comunicarea. Diferenţele ne aduc plus valoarea complementarităţii, nicidecum disconfortul unei relaţii nefuncţionale.

    Mai ştiu să prelucreze această informaţie după modul lor de gândire. Pentru că dacă ar gândi ca mine, ar lucra în vânzări şi nu în financiar-contabilitate, sau în back office. Aceste interferenţe care bruiază comunicarea sau măcar intenţia de a comunica, în cazul fericit în care se iniţiază, sunt rareori luate în considerare. Este ca şi cum fiecare ar vorbi într-o altă limbă din care doar anumite cuvinte au sens asemănător. Pentru vânzător, valoarea unui contract are semnificaţia unui întreg proces de identificare  a nevoilor clientului, a unui şir de întâlniri şi a unei oferte care să fie cea mai potrivită acestuia. Pe când pentru colegul din financiar aceeaşi valoare a contractului generează un termen de plată, o încadrare şi o raportare clară pentru bugetul de venituri şi cheltuieli.

    Pe cât de simplu pare acest demers de comunicare, pe atât de dificil este să-l trăieşti, să-i dai viaţă zi de zi, să-l îngrijeşti.

    În procesele de transformare organizaţională, un prim pas decisiv este acela de a ne înţelege şi a de a îi înţelege pe cei cu care iniţiez comunicarea. Diferenţele ne aduc plus valoarea complementarităţii, nicidecum disconfortul unei relaţii nefuncţionale. Încercarea de a îl face pe interlocutor să gândească ca tine nu este cel mai inspirat demers. Dar demersul de a îl înţelege cum gândeşte pe cel căruia vrei să-i transmiţi un mesaj, sigur îţi poate da un avantaj. În termeni psihologici aceasta încercare de a te pune în papucii celuilalt se defineşte ca empatie. Un termen perimat prin uzitare, dar un proces vital în construirea şi menţinerea unor relaţii funcţionale.

    A doua etapă după clarificarea specificităţii fiecărei relaţii/interlocutor este setarea obiectivului comun.  În fiecare din rolurile asumate avem obiective, ştim de ce facem un lucru, cât de bine ne propunem să ne ducem la bun sfârşit acţiunile şi ce rezultate ne dorim. Reuşita este asigurată de acţiuni coerente ÎMPREUNĂ pentru atingerea scopului COMUN. Eficienţa este susţinută de ASUMAREA acestui obiectiv întreg de care se ocupă, precum furnicile aceluiaşi muşuroi, toţi membrii organizaţiei, comunităţii, cetăţii, fiecare după puterile şi priceperea sa.  Orice fisură de tipul, noi – ei trebuie rapid  identificată şi remediată.

    Procesele de transformare organizaţională durează. Uneori 6 luni, până la 1,5 ani. Tocmai pentru că fiecare etapă necesită timp calitativ superior în care se îngrijesc relaţiile interumane deopotrivă cu procesele şi funcţiunile necesare eficientizării. Tot ce bagi sub preş sau grăbeşti o să iasă la suprafaţă în timp, precum uleiul care se separă de apă.

    Contextele în care se facilitează performanţa sunt apreciate de toţi. Dar cum se ajunge la această coeziune şi armonizare a acţiunilor merită învăţat şi, desigur, practicat. În şcoala de coaching înfiinţată la începutul anilor ‘80 de regretatul Sir John Whitmore la Londra se studiază tehnici de canalizare a potenţialului membrilor echipei, cu aceeaşi determinare şi plăcere, către scopul comun. La acel nivel de eficienţă, performanţa se regăseşte în calitatea relaţiilor din interiorul organizaţiei, dar şi în afara ei, a serviciilor şi a implicării în societate. În ţara noastră, dar nu numai, „divide et impera” este un model integrat în gândirea celor care îşi doresc puterea. Această strategie este pentru mine măsura temerilor celui care din neputinţă, nepricepere sau cine ştie câte alte motive, alege o scurtătură distructivă în loc să aloce timp de calitate într-o construcţie solidă şi perenă.

    În proiectele de leadership transformaţional efectul este măsurat prin capacitatea celor care sunt urmaţi de oameni fără ca implicarea lor să fie majoră în zona operaţională. Nu muncesc în locul membrilor echipei, le lasă loc de decizii şi acţiuni, dar se consultă permanent în privinţa demersurilor şi a modului în care se poate implementa orice proces. Aparent nu fac nimic, dar obţin nivelul maxim de performanţă. În esenţă stabilesc relaţii funcţionale, definesc obiectivul comun, comunică clar, permanent şi la nivel interuman susţinându-şi oamenii în tot ce şi-au propus să facă.

  • Afacerea românească de 1,5 miliarde, despre care nu ştie mai nimeni şi ai cărei fondatori sunt şi mai discreţi decât businessul lor

    A intrat pe profit în al treilea an de activitate. A devenit cel mai mare benzinar independent din România, „titlu” obţinut încă din 2015, la doar cinci ani de la fondare. A urcat apoi pentru a-şi găsi loc între cele mai mari zece afaceri antreprenoriale româneşti, cifra de afaceri din 2019, de peste 1,5 mld. lei, asigurându-i o poziţie de top în rândul companiilor fondate de oameni de afaceri locali.

    În 2020, acelaşi business – Smart Diesel din Arad – a făcut obiectul uneia dintre cele mai mari tranzacţii semnate într-un an marcat de pandemia de Covid-19. Şi totuşi, chiar şi în contextul tuturor acestor aspecte, puţină lume ştie cine este Smart Diesel, un nume care nu spune multe oamenilor de rând şi ai cărui fondatori sunt chiar mai discreţi decât brandul pe care l-au creat.

    „Fişa tehnică” Smart Diesel este, la o primă vedere, extrem de seacă.

    Obiectul de activitate: comerţ cu amănuntul al carburanţilor pentru autovehicule, în magazine specializate.

    Acţionari: Transport Service Group (49%), Daniel Mihai Imbre (25%), Ovidiu Ioan Andrieş (22%) şi Petru Fărcaş (4%).

    Descriere pe site-ul propriu: Prima reţea de carburanţi cu toate modalităţile de plată pentru transportatori.

    În realitate însă, modelul de business şi povestea acestei companii din Arad fondată acum un deceniu sunt mult mai interesante, aspect dovedit chiar de faptul că în ultimele zile din 2020 firma a fost preluată de grupul german DKV în ceea ce a fost una dintre cele mai mari tranzacţii ale anului şi unul dintre cele mai importante exituri făcute de antreprenori pe plan local.

    În 2010, Smart Diesel, o companie din Arad deţinută de câţiva oameni de afaceri puţin cunoscuţi, încheia anul cu un business de 9,7 milioane de lei. Era primul său an de funcţionare. În 2019, un deceniu mai târziu, aceeaşi firmă a raportat la Ministerul de Finanţe afaceri de peste 1,5 miliarde de lei.

    În linii mari, Smart Diesel este un business ce a fost croit, încă de la început, pentru flotele marilor transportatori. Mai exact, compania are atât propriile staţii de carburanţi în România – câteva zeci -, dar şi parteneriate cu alte companii care asigură şoferilor firmelor de transport acces la circa 2.000 de benzinării din aproape 20 de ţări din Europa.

    „Pentru tipul nostru de business nu este nevoie de o reţea foarte mare”, spuneau anterior oficialii Smart Diesel, unii dintre cei mai discreţi din piaţă. Practic, dacă în România Smart Diesel a decis să-şi construiască propria reţea de benzinării, pe plan extern compania a încheiat parteneriate cu alte reţele de retail de carburanţi în care clienţii săi pot beneficia de anumite discounturi în baza unui card.

    „Smart Diesel este un serviciu complet automatizat, dedicat exclusiv companiilor de transport intern şi internaţional şi tuturor deţinătorilor de flote comerciale, indiferent de mărimea acestora”, mai spun oficialii companiei pe site-ul propriu.

    Businessul arădean oferă două tipuri de carduri pre-paid – card motorină intern – care poate fi folosit pe teritoriul României – şi card motorină extern – care poate fi folosit şi în afara graniţelor. De asemenea, Smart Diesel oferă şi servicii de recuperare TVA şi accize de pe taxele de drum şi motorină, servicii de taxe de drum în Europa, servicii de livrare motorină vrac şi nu în ultimul rând servicii prin care poţi monitoriza online costurile, conform aceleiaşi surse.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • Low-costul rachetelor, în prag de lansare oficială

    Astra, un start-up susţinut de Marc Benioff, directorul general al companiei americane de software şi cloud Salesforce, cu venituri de 20 de miliarde de dolari anul trecut şi Eric Schmidt, fostul director general al Google, ar putea să se lanseze oficial în următorul trimestru.

     Astra ar avea deja contracte cu companii, dar şi cu diverse instituţii publice, care generează venituri de 150 de milioane de dolari. Compania se bazează pe un model de business low-cost de lansări de rachete şi ar urma să lanseze sateliţi pe orbită mai târziu în cursul acestui an.

    Compania înfiinţată în urmă cu patru ani va dobândi o finanţare de 500 de milioane de dolari, printre care 300 de milioane de dolari de la Holicity şi 200 de milioane de dolari de la Black Rock şi va fi evaluată la aproximativ 2,1 miliarde de dolari.

     Se previzionează că SpaceX, compania de explorare a spaţului a lui Elon Musk, să ajungă la o evaluare mai mare de 60 de miliarde de dolari într-o rundă de finanţare care se va întâmpla în cursul acestui an, în timp ce acţiunile Virgin Galactic, compania de turism spaţial a lui Richard Branson, a urcat cu 200% din septembrie.

    „Vom lansa sateliţi în fiecare lună începând cu finalul anului 2021, săptămânal până în 2023, bisăptămânal în 2024 şi zilnic până în 2025”, a spus CEO-ul şi cofondatorul Chris Kemp într-un interviu acordat Financial Times

     

  • Cifra săptămânii 8 – 14 februarie 2021