BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Cum vă explicaţi creşterea numărului de naşteri în decembrie 2020, respectiv copiii concepuţi în martie, prima lună de lockdown?

    În 23 octombrie 2017, deci acum peste 3 ani, am scris un articol destul de controversat: „Corelaţia dintre apariţia low-cost-urilor şi scăderea natalităţii”.

    Pentru a atrage mai mult atenţia, pe zf.ro am schimbat titlul original cu „Pamperşi sau o plimbare la Roma în weekend cu 10 euro? Cum au ajuns low-cost-urile aeriene să reducă natalitatea din România”, un titlu extrem de criticat.

    În 2020 ne-am trezit cu o criză total neaşteptată şi total surprinzătoare prin modul în care a venit.

    Nimeni nu s-a gândit vreodată că în secolul 21 putem fi închişi în casă din cauza unei pandemii, dar, cu asta ne-am confruntat cu toţii.

    Această perioadă de lockdown, în care lumea nu a mai putut să călătorească deloc, a adus şi nişte lucruri surprinzătoare: o creştere a natalităţii. În decembrie 2020 s-au născut 15.857 de copii în România, în creştere cu 433 de copii faţă de decembrie 2019 şi în creştere cu 2.103 faţă de noiembrie 2020. Copiii născuţi în decembrie au fost concepuţi în martie, atunci când a venit criza şi a început perioada de lockdown.

    O întrebare valabilă este legată de motivaţia cuplurilor de a concepe şi de a avea un copil într-o perioadă de criză, într-o perioadă de pandemie despre care nu ştiam nimic.

    În articolul din octombrie 2017 am scris că oamenii fac mai mulţi copii când vremurile sunt grele, şi mai puţini în perioadele când o duc mai bine, chiar dacă din punct de vedere social şi economic este o contradicţie.

    În mod cert, corelaţia dintre scăderea natalităţii din ultimul deceniu şi apariţia low-cost-urilor şi a city-break-urilor este exagerată, dar are un sâmbure de adevăr care s-a reconfirmat acum. Bineînţeles că numărul crescut de naşteri din decembrie nu va inversa un trend demografic, social şi economic cu care ne confruntăm.

    În 2020 numărul de naşteri din România a fost de 178.124, faţă de 201.995 în 2015 şi 200.000 în 2010. În 1990, în România se năşteau 314.766 de copii, deci în 30 de ani am pierdut 100.000 de copii pe an.

    Va fi interesant de urmărit care va fi numărul de naşteri din ianuarie 2021, care ar corespunde conceperii copiilor în aprilie 2020, adică o lună plină de lockdown, numărul de naşteri din februarie 2021, care corespunde conceperii copiilor în luna mai 2020, adică a doua lună de lockdown.

    S-ar putea ca 2021 să fie un an care să ne aducă o creştere a numărului de naşteri după ani întregi de scădere, dar dincolo de asta rămân întrebările, explicaţiile legate de creşterea numărului de naşteri în perioadele de criză.

     

     

    Editorialul care a apărut în Business MAGAZIN în octombrie 2017

    Corelaţia dintre apariţia low-cost-urilor şi scăderea natalităţii

     

    De ce scade natalitatea în România? De la 315.000 de copii, cât se năşteau pe an în 1990, am ajuns în 2016 la 190.000. În acest timp, de la 23 de milioane câţi erau în România în 1990, am ajuns la 19 milioane. Peste 3 milioane de români au plecat să lucreze în afară, dintre care cel puţin 30-40% sunt femei.

    Trendul de scădere a natalităţii este vizibil, fiind susţinut de anumite schimbări sociale, culturale, demografice, de apariţia unor joburi în middle management şi de top la care au acces femeile, ceea ce implică faptul că decizia de a face un copil trece pe locul 2; la fel de bine, acest lucru susţine şi ieşirea mult mai uşoară dintr-o relaţie, dar şi creşterea salariilor.

    Acum câteva săptămâni, jurnalistul Cristian Tudor Popescu – CTP – a făcut din nou carieră, cu următorul comentariu: „Copiii se fac pentru părinţi. Dacă îmi spuneţi mie că cei care fac copii au în cap perpetuarea speciei sau demografia României… o să vă spun ceva greu de înghiţit. Oamenii fac copii când au un grad ridicat de insatisfacţie în legătură cu propria lor existenţă în această viaţă. Când oamenii au o viaţă foarte încărcată, foarte completă profesional, sentimental, personal, nu mai simt nevoia să facă copii. Cei care fac copii mulţi sunt săraci, nemulţumiţi în raport cu societatea, care nu au reuşit să realizeze lucrurile pe care le-au dorit şi încearcă să transfere ratarea lor copiilor: să facă el/ea ce nu am făcut eu, să aibă el/ea ce nu am avut eu şi mai ales să am un sprijin la bătrâneţe”, a spus el la Digi24.

    Adică oamenii fac mai mulţi copii când vremurile sunt grele şi mai puţini în perioadele când o duc mai bine. Din punct de vedere economic, e o contradicţie.

    Am încercat să mă uit la câţiva indicatori pe care eu îi consider relevanţi pentru România ultimilor 15 ani care să explice, justifice scăderea natalităţii mai mult decât simpla numărare a copiilor care se nasc.

    Pentru mine, cel mai interesant indicator economic versus scăderea natalităţii este legat de creşterea explozivă a transportului aerian în România şi apariţia low-cost-urilor.

    Nu ştiu dacă aţi observat, dar fetele tinere, urbane, cu laptop în spate, cu căşti la urechi, care ştiu totul despre ce este la H&M, Zara, Stradivarius, Bershka sau buticurile de haine în serie limitată plus ce mai se mai găseşte pe site-urile online, vânează tot timpul ofertele liniilor aeriene low-cost pentru a merge în vacanţă sau în city-break-uri.

    Subiectul de discuţie la mese este legat de numărul de oraşe sau în câte ţări au fost, cum au ajuns acolo cu low-cost-ul, adică cu 10-20-30-40-50 de euro, cum faci legăturile între avioane să pleci de la Bucureşti sau din Cluj într-o locaţie din vestul Europei, iar de acolo să ai alte bilete low-cost pentru altă destinaţie.

    Dacă cei de la IT ar primi ordin într-o multinaţională să taie accesul la Vola sau la site-urile liniilor aeriene, s-ar face instantaneu grevă.

    În 1999, numărul total de pasageri pe liniile aeriene din România a fost de 2,07 milioane. În 2000 a fost de 2,35 milioane. În 2005 a fost de 4,3 milioane. Trebuie spus că din 2005 şi-au făcut apariţia în România low-cost-urile. În 2006 aveam 5,49 milioane; în 2008 am ajuns la 9 milioane, în 2010 am urcat la 10 milioane, deşi s-au tăiat salariile şi era criză economică, în 2014 am ajuns la 11,8 milioane, în 2015 la 13,3 milioane, iar în 2016 la 16,4 milioane.

    Dacă punem în acelaşi tabel, într-o altă coloană, evoluţia salariului mediu, vom vedea că de la 213 lei în 2000 am ajuns la 746 de lei (180 – 200 de euro) în 2005 şi 2.300 de lei (500 – 550 de euro) în 2016/2017.

    Salariul mediu din Bucureşti depăşeşte în acest moment 3.000 de lei net, în Cluj sau Timişoara este la
    2.600 – 2.800 de lei.

    Dacă lucrezi în IT, în bancă, în multinaţionale, salariul mediu este mai mare cu 30-100%.

    Vârsta medie când apare primul copil a ajuns în 2016 la 28,6 ani în urban, faţă de o medie naţională de 26,9 ani.

    În 2008, vârsta medie pentru primul copil în urban a fost de 27 de ani, cu o medie naţională de 25,5 ani. În 2000, vârsta medie urbană pentru primul copil a fost de 24,9 ani, cu o medie naţională de 23,7 ani. În 1990, media în urban a fost de 23,7 ani, cu o medie naţională de 22,3 ani. În 1980, vârsta medie urbană pentru primul copil a fost de 23,7 ani, cu o medie naţională de 22,6 ani.

    În 2016, băieţii s-au căsătorit la 30,8 ani, iar fetele la 27,6 ani. În 1990, băieţii se căsătoreau la 25 de ani, iar fetele la 20 de ani.

    Conform ultimelor date europene, în România fetele pleacă de acasă la 25 de ani, o vârstă în scădere, iar băieţii la aproape 30 de ani, o vârstă în creştere.

    Datele statistice, dar şi de atitudine, arată că fetele devin din ce în ce mai independente, luptă să aibă propriii bani, vor să călătorească, să vadă lumea, vor să aibă propriul apartament înainte să se căsătorească, vor să aibă propria maşină, se luptă pentru poziţii mai bune în companii şi pentru salarii mai mari.

    Apariţia multinaţionalelor din 2000 încoace, odată cu investiţiile străine, a deschis o piaţă extraordinară pentru fete, care şi-au găsit joburi în clădiri de birouri, cu spaţii curate, unde pot să poarte zilnic haine în trend, moderne, colorate, cu design de top, dar cu un preţ mai redus (conceptul lui Zara affordable luxury) fără să se mai gândească, ca mama sau bunica lor, că trebuie să ţină şi anul viitor.

    Când ai posibilitatea să zbori şi să ajungi cam unde vrei cu low-cost-ul, multor fete (şi băieţi) nu le mai arde de făcut copii, ci vor să se plimbe în întreaga lume, să poarte cele mai cool haine, să iasă la terasă sau la Starbucks cu prietenele sau să petreacă în cluburi.

    Ironic dar şi realist, apariţia directă, de doi ani, a lui Ryanair în România, cel mai puternic low-cost din lume, ne face să fim mai puţini.

  • Se livrează bucătari

    Cum ieşitul la restaurant nu mai e posibil întotdeauna dată fiind situaţia actuală, iar clienţii de altădată s-au reorientat către livrări de mâncare la domiciliu, bucătarii din localuri trebuie să găsească şi ei o soluţie de supravieţuire.

    În Japonia, spre exemplu, aceştia au ales să presteze servicii la domiciliul clienţilor, care astfel pot mânca o masă ca la restaurant, fără să mai fie nevoie să iasă în oraş, scrie The Japan Times.

    Cei care vor să li se gătească acasă însă nu trebuie să caute ei bucătarul, ci apelează la o firmă specializată în închiriat bucătari, Sharedine, care colaborează în special cu bucătari rămaşi fără loc de muncă în urma pandemiei. Clienţii plătesc un abonament pentru un număr de zile pe săptămână în care să li se gătească. Pe lângă ingredientele necesare, au şi posibilitatea de a discuta ce meniu doresc, ceea ce nu pot face în cazul serviciilor de livrare de mâncare. Au chiar şi posibilitatea de a solicita un anume bucătar dacă au fost mulţumiţi de el.

    Alţi bucătari se folosesc de renumele lor ca să profite de dezvoltarea serviciilor de livrare de mâncare, închiriind doar spaţii pentru bucătării în care gătesc diverse preparate, de la pui şi pizza la mâncăruri tradiţionale. Mai mult, nu rareori mai multe astfel de afaceri împart o bucătărie, avantajul fiind costurile mai mici decât cele ale unui restaurant.

  • Povestea unei legende a modei care a transformat 200 de dolari într-un imperiu de peste 140 de milioane de dolari şi care a murit din cauza COVID-19

    Plecat singur din ţara natală, Japonia, la Paris, Kenzō Takada a avut de înfruntat multe greutăţi pentru a reuşi să-şi facă un nume printre celebrii creatori de modă francezi, într-o cultură total diferită de cea de origine. A ajuns însă unul dintre cei mai cunoscuţi şi îndrăgiţi designeri, urmărit atât pe marile podiumuri ale lumii, cât şi în cele mai renumite reviste de profil, iar brandul care îi poartă numele este astăzi parte a celui de-al treilea cel mai mare grup de modă din lume, LVMH.

    Kenzō Takada s-a născut pe 27 februarie 1939 în Himeji, în prefectura Hyōgo din Japonia. Încă de la o vârstă fragedă şi-a descoperit pasiunea pentru modă, după ce a început să citească revistele de fashion ale surorii sale. După terminarea liceului s-a înscris la Universitatea din Kobe, dar dar în primul an s-a retras, după ce tatăl său a murit.

    În 1958, el s-a înscris la Bunka Fashion College din Tokyo, unde a şi câştigat o primă competiţie de design vestimentar. În timpul pregătirii pentru Jocurile Olimpice de vară din 1964, guvernul a demolat apartamentul lui Takada, oferindu-i în schimb unele compensaţii financiare. La sfatul mentorului său, unul dintre profesorii de la Bunka, care îi insuflase dragostea pentru moda franţuzească, a folosit aceşti bani ca să plece la Paris.

    Pe 1 ianuarie 1965 a ajuns în Gare de Lyon. Prima impresie pe care a avut-o despre Paris a fost că pare „dezgustător şi sumbru”, însă când a trecut cu taxiul pe lângă Notre-Dame de Paris şi-a schimbat impresia, descriind ulterior faimoasa catedrală ca fiind „magnifică”. În primii ani petrecuţi în Franţa a trecut prin multe greutăţi, vânzându-şi schiţele către diferite case de modă pentru sume modice, de 25 de franci francezi (monedă scoasă din circulaţie odată cu adoptarea monedei euro).

    După o perioadă a vrut să se întoarcă în Japonia, dar şi-a propus să nu facă asta până nu crează o colecţie şi în Franţa, obiectiv care l-a determinat să îşi deschidă un mic butic de modă într-o galerie unde nu avea încă niciun competitor. Astfel, în 1970, a închiriat un spaţiu comercial în interiorul Galeriei Vivienne. Cu o investiţie iniţială de 200 de dolari, necesari pentru a cumpăra diverse stofe dintr-o piaţă din Montmartre, designerul a creat o primă colecţie îndrăzneaţă, pe care a prezentat-o la primul său show, susţinut în aceeaşi galerie care îi găzduia atelierul. În luna iunie a aceluiaşi an avea să culeagă primele roade ale muncii de până atunci: revista Elle a decis să prezinte pe copertă una dintre creaţiile sale.

    Ulterior, Takada şi-a mutat atelierul în Passage Choiseul. La un an distanţă, colecţiile sale erau prezentate la New York şi Tokyo, iar în 1972 a câştigat premiul Fashion Editor Club al Japoniei. În octombrie 1976, şi-a deschis primul magazin Kenzo, în Place des Victoires.

    În 1993, brandul Kenzo, care la vremea aceea atinsese vânzări de 144 de milioane de dolari, a fost achiziţionat de grupul LVMH, într-o tranzacţie de 80 de milioane de dolari. Şase ani mai târziu, Takada a anunţat că se retrage din industria modei pentru a urma o carieră în arte. În paralel cu designul vestimentar, creatorul a lansat, de asemenea, un prim parfum în 1988, urmat, în 2001, de o linie de produse cosmetice şi de un nou brand de amenajări interioare, K3, la începutul acestui an.

    Pe 2 iunie 2016, Kenzō Takada a fost numit cavaler al Legiunii de Onoare. Creatorul a murit pe 4 octombrie 2020, la vârsta de 81 de ani, din cauza unor complicaţii apărute în urma infectării cu COVID-19, în timp ce era internat la spitalul american din Paris.

    Potrivit companiei de analiză financiară Dun & Bradstreet, în 2019 brandul Kenzo a înregistrat venituri de circa 300 de milioane de dolari şi un număr de peste 3.000 de angajaţi. Grupul LVMH, din portofoliul căreia face parte, a încheiat anul trecut cu o cifră de afaceri de 53,67 de miliarde de dolari.

  • Calcă luxul în picioare

    După ce a vândut unei galerii de artă din New York nişte copii pictate manual ale unor facturi pentru servicii medicale, folosind banii pentru a ajuta câţiva oameni să-şi plătească astfel de datorii, şi a cumpărat o pictură de Damien Hirst pe care a tăiat-o în bucăţi pe care le-a vândut separat, un grup de artişti cunoscut drept MSCHF recidivează.

    Ultima sa iniţiativă a fost să cumpere genţi de lux Hermes Birkin din care să facă încălţări pentru cei dispuşi să plătească un preţ pe măsură. Cei din MSCHF au fost atraşi de statutul genţilor Birkin, care sunt investiţii cu randament de peste 10%, cu condiţia să fie păstrate cu mare grijă, scrie CNN, venindu-le ideea de a le face bucăţi pentru a confecţiona încălţări din ele, care la rândul lor pot fi o investiţie.

    Clienţii, în acest caz, nu sunt aceeaşi ca ai genţilor, iar pentru a cumpăra sandale sau pantofi trebuie să scoată din buzunar între 19.500 şi 76.000 de dolari.

  • Primăvara în mobilă şi decoraţiuni

    Primăvara nu e departe, dar cei care nu mai au răbdare se pot bucura de ea înfrumuseţându-şi casa cu piese de mobilier şi decoraţiuni florale, scrie Financial Times.

    Printre acestea se numără fotoliile cu flori din gama Tanya Petit Accent create de compania americană Anthropologie, pături, abajururi de lămpi sau pernuţe cu aplicaţii şi broderii florale create de artista Lora Avedian.

    Un alt produs primăvăratic este covorul-grădină creat de artista italiană de origine irlandeză Nuala Goodman din smocuri şi ciucuri de lână colorată care dau impresia de tridimensionalitate. Gândit să fie atârnat pe perete, covorul lucrat manual în Nepal se poate achiziţiona contra sumei de circa 8.000 de euro.

  • Meniul zilei: tricouri şi sacoşe

    Clienţii îşi pot arăta susţinerea faţă de o cafenea, berărie, restaurant sau brutărie cumpărându-i produsele, iar dacă respectivele afaceri nu pot funcţiona la fel de bine ca altădată, atunci le pot ajuta achiziţionând produse conexe.

    Diverse localuri din Marea Britanie, cel puţin, au recurs la vânzarea de tricouri, şepci ori sacoşe cu sigla firmei şi diverse imagini sau slogane, foarte bine primite de clienţi, după cum scrie The Guardian, care nu se sfiesc să arate de unde-şi cumpără cafeaua, pizza, kebabul ori vinul.

    Unele dintre companiile care au recurs la această soluţie afirmă că vânzarea de articole branduite este mai profitabilă decât afacerea lor obişnuită.


     

  • Pariază pe mister

    Rămasă fără posibilitatea de a susţine spectacole în faţa publicului şi nedorind să se mute pe Zoom, o mică trupă de teatru din Los Angeles s-a reprofilat.

    Shine on Collective a devenit astfel creatoare de jocuri pentru cei cărora le place să dezlege mistere, scrie LA Times. Printre jocurile Shine on Collective se numără „Spirits of Tillinghast” realizat în parteneriat cu Roguelike Tavern, care, dacă nu ar fi fost pandemia, ar fi trebuit să funcţioneze ca un local unde oamenii pot să ia cina şi să se relaxeze cu jocuri, şi „Welcome Home”.  

     Clienţii Shine on Collective primesc o cutie cu indicii care să-i îndrepte spre rezolvarea unui mister. În cazul „Welcome Home”, cutia este gândită să-i dea jucătorului senzaţia că tocmai s-a mutat într-un cartier supravegheat atent de membrii comunităţii
    locale, în ea găsindu-se documente şi obiecte rămase de la proprietarul anterior al casei care îndreaptă jucătorul spre cheia enigmei.

  • Tânărul care şi-a făcut propriul business când era izolat la domiciliu. Cu o idee şi o investiţie nu foarte mare, a ajuns deja la vânzări de 25.000 de euro

    Când Bogdan Ghiţă s-a gândit să fondeze ArtCover, România era în lockdown şi totul stătea sub un imens semn de întrebare. El analiza de multă vreme piaţa, căuta idei şi soluţii pentru cadouri şi s-a oprit, în cele din urmă, asupra uneia dintre ele, aceea de a proiecta schiţa bebeluşului cu dimensiunea lui reală de la naştere şi a o transforma într-un tablou personalizat.

    ArtCover este, aşadar, un atelier online de tablouri personalizate, unde produsul de referinţă este tabloul cu schiţa bebeluşului la naştere. Posterele pot fi personalizate cu numele şi toate datele pe care şi le doreşte clientul. Portofoliul cuprinde însă mai multe produse, printre care şi harta stelelor aşa cum au fost ele poziţionate pe cer într-un anumit moment şi loc. Unul dintre cele mai apreciate produse este însă arborele genealogic personalizat. „Investiţia iniţială a fost de 5.000 de euro în echipamente, consumabile şi promovare, prima comandă nu a întârziat să apară şi, la sfârşitul lunii aprilie 2020, ArtCover vindea primul tablou.

    Lansarea în plină pandemie a unui business nişat a reprezentat o provocare, însă nu ne-am descurajat şi am înţeles că distanţarea socială se va traduce în nevoia de a ne demonstra dorul şi lipsa celor dragi prin cadouri unicat, de suflet”, povesteşte Bogdan Ghiţă. Opt luni mai târziu, recuperase investiţia şi a reinvestit profitul. Până acum, vânzările ArtCover s-au situat la 25.000 de euro, un nivel pe care tânărul vrea să-l dubleze.

    Preţul unui tablou porneşte de la 199 de lei şi diferă în funcţie de complexitatea modelului ales şi dimensiunea printului. „În acest moment, atelierul se află într-o cameră de apartament şi nu am niciun angajat, însă imediat ce situaţia legată de pandemie se va schimba, cu siguranţă voi căuta un spaţiu mai mare pentru atelier şi foarte posibil, un coleg.” În medie, două-trei zile sunt suficiente pentru a realiza o comandă, din momentul în care aceasta este plasată, lucru valabil pentru modelele deja existente pe site. „Sunt clienţi care îşi doresc şi modele noi de la zero, iar acolo, în funcţie de complexitate, se poate ajunge la o săptămână din momentul comenzii.

    Materia primă achiziţionată este locală, fiind vorba despre toner pentru imprimantă, rame, hârtie premium şi cele necesare ambalării”, mai spune Bogdan Ghiţă. Absolvent de Management în cadrul Academiei de Studii Economice, el a început să lucreze din timpul facultăţii la Teatrul Naţional de Operetă şi Musical „Ion Dacian“, unde se ocupa de proiecţiile video ale spectacolelor. A lucrat de asemenea în producţie film-publicitate-TV pentru mai multe case de producţie, având diferite joburi. „Când am înţeles efectele pandemiei, am realizat că trebuie să găsesc o variantă pentru a-mi proteja familia cât mai bine şi am căutat soluţii de lucru de acasă. Am decis atunci să mă dedic în totalitate acestui business şi aşteptările mele au fost depăşite.” Acum îşi doreşte ca, odată cu cifra de afaceri, să extindă şi portofoliul şi, astfel, gama de clienţi dornici să-şi afişeze amintirile pe perete.

    Preţul unui tablou porneşte de la 199 de lei şi diferă în funcţie de complexitatea modelului ales şi dimensiunea printului.

     

    Cinci idei de afaceri de la zero

     

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

     

    Sweets & Spices – băcănie online (Bucureşti)

    Fondatoare: Corina Neagu

    Investiţie iniţială: 5.000 de euro

    Prezenţă: online

    Eve Juliett – brand de rochii pentru şedinţe foto (Sfântu Gheorghe)

    Fondatoare: Nicoleta Iulia Iştoc

    Prezenţă: naţională şi internaţională

    Novak Couture – atelier de îmbrăcăminte (Botoşani)

    Fondatoare: Alina Novac

    Investiţie iniţială: 43.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2019: 170.000 de lei (35.000 de euro)

    Prezenţă: online şi un magazin într-un centru comercial din Botoşani

    La Bernadette – brand artizanal de modă (Braşov)

    Fondatoare: Betty Benkö

    Cifră de afaceri în 2019: 30.000 de euro

    Prezenţă: online

    Natura Living – magazin online de produse pentru casă şi grădină (Bucureşti)

    Fondatoare: Alexandra Vaşvari şi Roxana Dinu

    Investiţie iniţială: 50.000 de euro

    Cifră de afaceri estimată pentru primul an de funcţionare: 700.000 de lei (143.000 de euro)

    Prezenţă: naţională

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Valentina Bojocea, Dedal: „Anul trecut cred că am vândut peste 2.000 de roboţei de curăţat. Cel mai vândute produse în 2020 au fost purificatoarele de aer şi roboţii de curăţat geamuri şi podele”

    Pentru Dedal, expansiunea pe mai multe pieţe prin online a venit la momentul potrivit. Anul trecut, compania axată pe vânzarea de produse pentru curăţenia casei a înregistrat o creştere de 400% faţă de 2019.

    Anul trecut, în urma pandemiei care a dus la mutarea tuturor în mediul online, volumul comenzilor a crescut substanţial, chiar am fost luaţi prin surprindere, mai ales în timpul stării de urgenţă, când lumea stătea acasă şi făcea achiziţii online”, a povestit Valentina Bojocea, responsabil cu vânzările în cadrul companiei Dedal, în cea mai recentă ediţie a emisiunii ZF Ecosistemul Marketplace. Compania şi-a început activitatea exclusiv cu produse de papetărie şi birotică, dar şi-a extins portofoliul de produse în 2005, când reprezentanţii companiei au comandat pentru uz personal un robot de curăţat geamuri şi podele şi au intuit utilitatea acestuia, dar şi cererea care urma să vină.

     „Anul trecut cred că am vândut peste 2.000 de roboţei de curăţat. Cel mai vândute produse în 2020 au fost purificatoarele de aer şi roboţii de curăţat geamuri şi podele.” De asemenea, businessul şi-a început activitatea în mediul offline, pe piaţa din Bulgaria, urmând ca în timp să diversifice canalele de vânzare. Astfel, primul pas spre mediul online a fost făcut în 2015, când Dedal şi-a deschis propriul site online. „Am deschis prima dată propriul magazin online, iar apoi am listat produsele şi pe platforma eMAG Marketplace Bulgaria. Doi ani mai târziu am intrat în România tot prin eMAG Marketplace”, a adăugat Valentina Bojocea.

    În timp, businessul Dedal şi-a extins prezenţa în patru ţări, iar momentan compania este activă în România şi Bulgaria – pentru vânzare directă – şi în Cehia şi Macedonia – pe segmentul de distribuţie. „Suntem deschişi la comenzi din diferite colţuri ale lumii. În fiecare zi primim câte o comandă din alte ţări, spre exemplu din Germania, din Franţa. Cele mai vândute produse în 2020 au fost purificatoarele de aer şi roboţii de curăţat geamuri şi podele.” De asemenea, compania nu a renunţat la prezenţa din mediul offline astfel că, în prezent Dedal deţine şi două magazine fizice în Bulgaria, care pe parcursul anului trecut au fost mai mult închise, pe fondul pandemiei şi a măsurilor de limitare a răspândirii noului coronavirus, impuse de autorităţi.

    În prezent, Valentina Bojocea a mai spus că aproximativ 60% din cifra de afaceri a  businessului Dedal este reprezentantă de vânzările înregistrate în platforma eMAG Marketplace, iar circa 40% din canalele proprii de vânzare – site, magazine fizice şi distribuţie. „Zilnic, Dedal înregistrează în medie între 10 şi 15 comenzi în mediul online. Produsele noastre au preţuri între 700 de lei şi 2.000 – 2.300 de lei”, a menţionat reprezentanta companiei. Printre cel mai bine vândute produse comercializate de Dedal se regăsesc roboţii pentru curăţatul geamurilor, compania fiind distribuitor direct al brandului Tibot în România.

     Produsele comercializate de Dedal sunt fabricate în China, însă, chiar dacă pe fondul pandemiei de COVID-19 au fost restricţii şi au fost închise graniţele anul trecut, Valentina Bojocea spune că aceşti factori nu au afectat activitatea companiei.

    „Produsele noastre vin din China, din Taiwan. Nu pot spune că ne-am confruntat cu probleme, au fost mici întârzieri de două – trei săptămâni. Însă, oricum produsele noastre vin în cantităţi mari, folosind transport maritim, ceea ce înseamnă automat că durează între o lună şi trei luni până ajunge marfa. Nu pot spune că am avut probleme majore anul trecut.” De asemenea, cel mai mare numărul de comenzi este înregistrat în Bulgaria, având în vedere că Dedal a luat naştere pe acea piaţă şi este mai cunoscut în rândul consumatorilor.

     În prezent, în cadrul businessului Dedal lucrează 20 de persoane, iar pe parcursul anului trecut compania nu a mai făcut recrutări. De asemenea, depozitul este tot în Bulgaria. „Am făcut faţă cererii şi nu a fost nevoie să mărim echipa. Ne-am ajutat unii pe ceilalţi când am avut nevoie.”

    În ceea ce priveşte preţurile produselor comercializate, acestea diferă în funcţie de ţara din care sunt cumpărate. Astfel, dacă în Bulgaria un produs este listat cu un anumit preţ, în România acelaşi produs va fi mai ieftin cu aproximativ 100 – 150 de lei.

     „Eu cred că în România este concurenţa mai mare şi de aceea şi preţurile sunt mai mici. Alte diferenţe între cele două pieţe ar fi cea legată de brandurile cele mai căutate sau de faptul că românii sunt mult mai informaţi când caută un produs, se documentează mai mult când vor să achiziţioneze un produs”, a explicat Valentina Bojocea.

     Planurile reprezentanţilor Dedal vizează dezvoltarea canalului de distribuţie. Astfel, anul acesta, compania are ca ţintă să ajungă la 40-50 de distribuitori pe piaţa din România. „Ne dorim să dezvoltăm canalul de distribuţie pentru comercianţi care să vândă spre clientul final. Avem o listă cu potenţiali parteneri – atât în România, cât şi în Bulgaria. În România lucrăm cu trei companii şi avem în plan să creştem acest număr.”

     Valentina Bojocea a mai spus că pandemia i-a „prins” cu stocurile pline, ceea ce i-a ajutat să răspundă cererii în creştere, mai ales în timpul primăverii, când autorităţile au impus starea de urgenţă şi unele ţări au închis graniţele. Anul trecut compania şi-a majorat cifra de afaceri, a adăugat ea, care nu a oferit mai multe detalii despre datele financiare ale Dedal. De asemenea, reprezentanta businessului Dedal consideră că mediul online o să se „impună” ca principalul mod de achiziţie, având în vedere că anul trecut populaţia a făcut această schimbare şi a văzut beneficiile. „Cred că o să rămână doar mediul online pentru comerţ pentru că deja ne-am obişnuit să facem cumpărături online, acum ne este şi dificil cumva să mergem până la magazinul fizic pentru a achiziţiona ceva”, a mai spus Valentina Bojocea.

  • Ce poţi face in România cu o maşină de cusut şi câteva seturi de aţă şi ace?

    Ioana Cristian începea în 2018 să-şi creeze un atelier de croitorie, care a crescut puţin câte puţin, până când hobby-ul a devenit afacere, iar tânăra a renunţat la job pentru a i se dedica în totalitate. Ce poţi face cu o maşină de cusut şi câteva seturi de aţĂ şi ace?

    Povestea a început la finalul anului 2018, cu veşnica mea problemă: scurtatul blugilor. Am achiziţionat prima maşină de cusut, cred că cea mai slabă de pe piaţă, cu gândul că dacă îmi voi scurta tot teancul de pantaloni de acasă, îmi scot investiţia.” Aşa s-a gândit Ioana Cristian, înainte de a-şi da seama că, folosindu-se de „gadgetul” proaspăt cumpărat cu 450 de lei, putea să facă mult mai multe lucruri – pentru casă, pentru copii, pentru căţei.

    A început să coasă obiecte textile pentru familie, prieteni, rude şi vecini. Investiţia a crescut cu banii pentru materialele folosite ca test, încercând să facă pături, săculeţi de dormit, trăistuţe şi tot ce mai găsea pe internet. „Ulterior, când am început să primesc comenzi, a urmat o maşină de cusut mai performantă. Având în vedere că lucram doar după program şi în weekend, eu fiind încă angajată, comenzile nu au fost foarte multe în anul 2019, vânzările se învârt undeva la 13.000 de lei, din care profitul este de maximum 7.000 de lei”, spune Ioana Cristian, în vârstă de 28 de ani, absolventă de marketing.

    În punerea pe picioare a Atelierului Ioanei, aşa cum se numeşte afacerea, tânăra a fost ajutată de soţul ei. Amândoi vin din domeniul frigotehniei, incluzând producţia şi vânzarea de camere şi vitrine frigorifice. Dacă însă Ioana se dedică acum în totalitate confecţiilor, rămânând „captivă” între textile, ace şi aţe, în atelierul din Chiajna, lângă Bucureşti, soţul ei continuă să aibă propriul job. „Anul 2019 a fost oarecum de test, să vedem dacă se poate face treabă în acest domeniu, dacă merită investiţii mai mari şi timp alocat. Am ajuns la concluzia că merită să încercăm.”

    Din 2020, Ioana Cristian se va dedica în totalitate atelierului, iar planurile ei sunt împărţite în două direcţii. În primă fază, vrea să intre în mai multe magazine online cu produsele ei textile, iar apoi vrea să se concentreze pe comenzile personalizate, pentru clienţi precum grădiniţe, locuri de joacă, amenajări de cofetării, cafenele, ceainării. „Ne dorim să creăm decoruri pentru suflet, care să te facă să te simţi acasă. Mai mult, materialele de diferite texturi, precum bumbacul, polarul, blăniţa, inul, catifeaua, îi ajută pe copii la dezvoltarea simţului tactil.”

    Gama de produse este nelimitată, mai ales că antreprenoarea lucrează pe comandă, creând, la cererea clienţilor, perne decorative, portfarduri, pături, saci de dormit, cuburi textile, saltele, corturi, elemente de decor pentru camera bebeluşilor, cuverturi pentru pat, lenjerii, perdele. „Preţurile sunt pentru toate bugetele, avem produse începând de la 20 de lei, dar diferă în funcţie de cerinţele clientului şi de materialele folosite.” Până la finalul lui 2020 Ioana Cristian vrea să-şi mute atelierul din apartament într-o casă separată, unde să-şi adune toată aparatura şi să mai coopteze un om în echipă, cel puţin la fel de pasionat de ţesături şi de confecţii.

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Travelsmartinfo – agenţie de turism (Bucureşti)
    Fondator: Mihai Luca
    Investiţie iniţială: 1.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2019: 1,2 mil. euro
    Prezenţă: în afara Europei

    Marie Stephanie – brand de îmbrăcăminte pentru femei însărcinate (Bucureşti)
    Fondatoare: Anca Melinte şi Andreea Nica
    Investiţie iniţială: peste 30.000 de euro
    Cifră de afaceri estimată pentru 2020: 30.000 de euro
    Prezenţă: online

    L’Amande – cofetărie cu produse fără gluten (Bucureşti)
    Fondatoare: Daniela Alecse
    Investiţie iniţială: 25.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2019: 600.000 de lei (126.000 de euro)
    Prezenţă: zona Tineretului din Bucureşti

    Limonădăria Nea Tică – local care vinde limonade şi sucuri de fructe (Caransebeş)
    Fondator: Alex Bugariu
    Investiţie iniţială: 10.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2019: 110.000 de euro
    Prezenţă: Caransebeş, cu un spaţiu fix şi o bicicletă

    Ella Musica – şcoală de arte (Corbeanca)
    Fondator: Eleonora Andriescu
    Investiţie iniţială: 5.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2019: 300.000 de lei (peste 63.000 de euro)
    Prezenţă: Corbeanca, lângă Bucureşti

    ZF şi Banca Transilvania au lansat proiectul Afaceri de la zero, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.