BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Un nou fenomen global ciudat ia amploare: De ce cumpără oamenii copii falşi din silicon de 8.000 de dolari?

    Bebeluşi din silicon, identici cu puii de om la înfăţişare, au devenit un fenomen global, colecţionarii cheltuind sume consistente pe astfel de produse de lux şi răsfăţându-şi „progeniturile” artificiale ca şi cum ar fi copii umani, scrie The Wall Street Journal.

    Kelli Maple o aranjează cu tandreţe pe neastâmpărata Naomi într-un scaun pentru maşină şi o duce la mall. Când ajung, Maple, în vârstă de 23 de ani, o aşază pe micuţa Naomi, îmbrăcată într-o salopetă nostimă şi cu fundă de păr, într-un cărucior de lux (completat cu un aparat muzical portabil, un animal de pluş şi o suzetă). Chicotind, Maple şi Naomi cumpără haine minuscule. Majoritatea trecătorilor le-ar confunda cu o mamă şi o fiică tipice. Doar că Naomi nu este un bebeluş real. Este o „păpuşă reborn” realistă. Aceste păpuşi-bebeluşi de colecţie, care pot costa până la 10.000 de dolari bucata, există de la începutul anilor 2000, dar în ultimii ani pasiunea pentru ele a explodat într-un fenomen global.

    Colecţionarii, care se consideră părinţi, cheltuiesc bani pe articole de lux pentru bebeluşi şi îşi adoră „rebornii” ca pe copiii umani. În Brazilia, acestea au devenit un paratrăsnet pentru frustrarea politică şi socială în ultimele luni, politicienii imaginând proiecte de lege pentru a încerca să interzică popularele păpuşi în locurile publice. Lumea păpuşilor reborn este ascunsă la vedere în Statele Unite. Este o industrie de familie, cu meşteri amatori care modelează şi pictează manual păpuşi în subsolurile lor.

    Procesul de fabricaţie, în special pentru păpuşile din silicon mai realiste, necesită multă muncă, inclusiv pictarea unor vene delicate de un albastru pal pe pielea lor moale de culoarea piersicii şi înrădăcinarea manuală fir cu fir a părului de capră sau alpaca în scalp şi sprâncene. Rezultatul este straniu. Când jurnalistul de la WSJ i-a spus unei creatoare de păpuşi că nu a văzut niciodată pe cineva purtând un reborn în New York, ea a zâmbit cu subînţeles şi a spus: „Ba da”. Cei care nu văd cu ochi buni păpuşile le consideră înfiorătoare, iar unii proprietari spun că sunt admonestaţi de familii cu copii adevăraţi şi de agresori online.

    Ceea ce înţeleg greşit aceşti critici, spun colecţionarii, este potenţialul terapeutic al păpuşilor. Femeile care au pierdut copii sau au suferit avorturi spontane sunt alinate de păpuşile reborn. Păpuşile pot calma şi femeile cu tulburare de stres posttraumatic, cu boala Alzheimer, demenţă şi autism. Britney Spears, care a spus că a avut un avort spontan, a fost văzută purtând o păpuşă. Unele femei sunt colecţionare fanatice, adunând zeci, dacă nu sute de păpuşi şi postând online videoclipuri cu schimbări de scutece şi excursii în parc. Copiii şi adolescenţii se joacă cu ele.

    Cititi aici materialul integral

  • Povestea unei afaceri construită de două românce ce au transformat un obiect vestimentar tradiţional, purtat de majoritatea femeilor din ţara noastră, într-unul actual şi modern

    Rozmarinul te duce imediat cu gândul la bucătărie, fiind un condiment nelipsit din reţetele româneşti. Dar nu s-a limitat la aria culinară. Azi, numele său este scris pe eşarfe de mătase, desenate şi create în Bucureşti, care spun o poveste despre moştenire.

    Basmaua a fost dintotdeauna parte din tradiţia românească, iar acum recăpătă atenţia publicului printr-o reinterpretare modernă. Eşarfe inspirate de oameni, locuri şi întâmplări duc mai departe ideea de tradiţie şi nu ca o agăţare de trecut, ci ca o formă de recunoaştere şi perpetuare a valorilor care ne definesc. Unul dintre brandurile care readuc pe piaţă eşarfa ca simbol contemporan este Rozmarin Concept. Care este povestea sa? „Ideea a dospit mulţi ani.

    A devenit realitate atunci când am avut cu ce şi mai ales când am avut cu cine. Gabriela, partenera mea din Rozmarin, a fost o alegere spontană şi inspirată. Este foarte plăcut să parcurgi acest drum aventuros însoţit de o persoană de încredere. Putem sărbători împreună toate reuşitele. Suntem foarte diferite şi tocmai asta e frumos: ne ajustăm permanent în funcţie de nevoile celeilalte. Din fericire, avem valori comune: bunul gust, bunul simţ, simţul responsabilităţii, entuziasmul şi gustul pentru aventură”, spune Anca Cernea, cofondatoare a Rozmarin Concept.

    Numele brandului, deşi ar putea fi asociat în mod intuitiv cu gastronomia, pentru că provine de la o plantă aromatică prezentă adesea în bucătăriile pasionaţilor de gătit, are, de fapt, legătură cu moda, cu crearea de eşarfe. Anca Cernea explică faptul că ea şi colegii săi sunt la fel de pasionaţi şi meticuloşi precum maeştrii bucătari atunci când creează un produs nou, iar alegerea acestui nume a fost dictată de gustul specific al rozmarinului, dar şi de sonoritatea cuvântului şi de semnificaţia pe care acesta o poartă. „Cred că, în urechile fiecăruia, cuvântul sună diferit: o clientă mi-a spus că îi place atât de mult, încât şi-ar boteza copilul cu acest nume; iar un client s-a interesat, cu inocenţă, dacă eşarfele noastre sunt ţesute din… fir de rozmarin. Noi am ales această denumire pentru că rozmarinul este planta aducerii aminte.

    Iar produsele noastre evocă amintiri şi nasc amintiri”, povesteşte ea. Din punctul său de vedere, copacul nu e vulnerabil dacă „se agaţă” de rădăcini. Dimpotrivă, de acolo îşi ia hrana, stabilitatea. Dar, spune ea, nu suntem toţi copaci. Poate unii dintre noi sunt păsări şi trebuie să zboare. Totuşi, păsările au şi ele un cuib. „Am mulţi prieteni dragi plecaţi din ţară, care sunt foarte bine adaptaţi, însă simt că nu mai aparţin cu adevărat de niciun spaţiu.

    Şi vin frecvent în România, ca să îşi recupereze sentimentul de acasă”. În plus, din experienţa sa cu copii, a observat că ei sunt atenţi atunci când li se povestesc întâmplări din istoria familiei, pentru că este vorba de identitatea lor. Bunicii şi străbunicii lor sunt eroii lor mitologici, care au trecut prin greutăţi şi le-au depăşit ca să le dea lor viaţă şi să îi îngrijească. „Nu cred ca e bine să ne gândim la noi ca fiind desprinşi de ceea ce a fost înaintea noastră sau de ceea ce urmează sau de ceea ce ne înconjoară şi ne-a fost aproape şi ne-a format.

    Anca Cernea, fondatoare, Rozmarin: „O ţinută e un întreg discurs, care poate fi rostit cu îndrăzneală, cu umor, cu rafinament, cu discreţie. Mă bucur când oamenii aleg o eşarfă Rozmarin să completeze povestea lor.”

    Respectarea rădăcinilor este o componentă importantă a respectului pentru tine însuţi. Participarea la ritualirile locale asigură un sentiment de apartenenţă, de coeziune. Plus că au mult farmec. Există nişte valori umane eterne. Tradiţia se referă la recunoaşterea şi perpetuarea acelor valori, nu la agăţarea de trecut. Echipat cu tot ceea ce ai absorbit prin rădăcinile tale, poţi să pleci departe în lume cu încredere. Şi să fii copil al lumii”, spune Anca Cernea.  Astfel, când creează, eşarfele sunt inspirate din basme, legende şi simboluri vechi. Dar o inspiră şi oamenii, întâmplările şi locurile din jurul său. Iar eşarfele sunt, de multe ori, subliniază Anca Cernea, alese pentru a fi oferite drept cadou, facilitând o conexiune specială între cel care dăruieşte şi cel care le primeşte.

    „Prima comandă a fost făcută de mama unei fetiţe talentate de la cursul meu de actorie: o eşarfă pe care a dăruit-o apoi învăţătoarei. Copiii sunt înnebuniţi după cadouri, dăruiesc şi primesc cu multă poftă. M-a emoţionat gestul lor făcut din inimă pentru o învăţătoare tare dragă nouă. Cu gândul la ei am desenat apoi eşarfa «Mulţumesc», care a preluat din personalitatea lor colorată, jucăuşă, spontană”, îşi aminteşte antreprenoare. De atunci, Anca Cernea a creat mai multe colecţii, unele chiar cu mesaje.

    Însă, mărturiseşte că face pauze destul de mari; uneori nu desenează un an întreg, deoarece se cufundă în alte activităţi. Când se reîntoarce la planşa de desen, se adună o mulţime de experienţe care aşteaptă să fie exprimate. Totuşi, numeroase eşarfe au rămas nedesenate: unele idei se pierd complet, altele rămân uitate într-un colţ, altele se coc singure şi revin mai puternice şi mai nuanţate. Pentru anumite colecţii, procesul implică documentare amplă: citeşte, discută cu experţi, de la antropologi la etnografi şi psihologi.

    Ei îi place să lucreze lent şi preferă creaţiile ingenioase, cu un mic „twist” care să le facă speciale. Anca Cernea a studiat istoria costumului şi spune că mereu a fost impresionată de formele pe care le-a luat vestimentaţia de-a lungul timpului. „Şi mi-am dorit un business care să aducă sub lupă formele şi culorile exotice, simbolurile, basmele şi poveştile vechi”, a subliniat aceasta.  De altfel, a trecut prin teatru, ilustraţie, pedagogie şi modă, lumi diferite lumi diferite, care s-au întrepătruns prin eşarfele Rozmarin. „În teatru, am lucrat o vreme ca actriţă şi apoi ca scenorafă – am făcut costume şi decoruri pentru spectacole de teatru, dans şi operă. M-am simţit cel mai confortabil lucrând pentru producţiile underground, pentru spectacolele create în regim independent, acolo aveam libertate deplină”, îşi aminteşte ea. 

    În scenografie, spune ea, puţinele obiecte din scenă deveneau purtătoare de mesaj, nu mai erau simple piese utile sau decorative. „Experienţa de actriţă m-a ajutat mult ca scenografă: mi-a venit natural să construiesc costumele în aşa fel încât să ajute şi să amplifice jocul actorilor. Apoi, experienţa de scenografă, cu toate detaliile legate de concept, schiţe, producţie, mi-a fost utilă când am făcut pasul spre modă”, spune ea. 

    Din activitatea pedagogică a învăţat să fie deschisă la nou, având contact permanent cu tinerii. Iar ilustraţia a început ca o formă de refugiu, fiind o fire introvertită, ca să îşi încarce bateriile în singurătate. „Aşadar, din teatru şi ilustraţie am adus în brandul Rozmarin nevoia de sens şi dragostea pentru poveşti, iar din pedagogie – grija, răbdarea, curiozitatea şi înclinaţia spre studiu”, explică antreprenoarea.

    Fiecare piesă vestimentară, fiecare accesoriu spune o parte din povestea omului care o poartă, consideră aceasta. „O ţinută e un întreg discurs, care poate fi rostit cu îndrăzneală, cu umor, cu rafinament, cu discreţie. Mă bucur când oamenii aleg o eşarfă Rozmarin să completeze povestea lor. Uneori, lucrurile se întâmplă şi invers. Prietenii şi clienţii noştri mă inspiră, desenez poveştile lor. Şi apoi ne dăm seama că în poveştile lor se regăseşte multă lume”, subliniază ea.

    Profilul clienţilor brandului, aşa cum îl defineşte Anca Cernea, este clar: sunt persoane care simt nevoia atât de a primi, cât şi de a oferi grijă. Multe dintre cliente sunt senzoriale, adică preferă să atingă produsele şi să simtă fineţea mătăsii. Pentru o parte dintre cliente, culoarea este importantă, în timp ce pentru alţii primează mesajul şi povestea din spatele fiecărui produs. „În teatru am învăţat că e important să simţi mişcarea materialului.

    Mătasea pluteşte, este lentă şi fluidă, are în ea multă poezie. Când lucram la un spectacol de pantomimă şi dezvoltam costumele pe măsură ce actorii jucau povestea, am creat, pentru una din scene, nişte rochii din voal de mătase. Actorii au preluat mişcarea fluidă a costumului şi acea scenă a căpătat imediat valenţe poetice. Când făceam primii paşi în direcţia definirii brandului Rozmarin, cineva mi-a spus că produsele create de mine şi descrierile lor sunt prea poetice şi nu vor prinde la publicul contemporan. Din fericire, s-a înşelat: sunt mulţi iubitori de poezie. Pe undeva este o potrivire între ţesătura de mătase şi felul meu de a vedea lucrurile”, a completat aceasta. Anca Cernea este de părere că clientele sale au „ochi frumoşi”, adică un fel de strălucire aparte. În plus, le consideră creative, iar acest lucru se reflectă în modul în care folosesc accesoriile. O eşarfă, spune ea, are puterea de a transforma: din felul în care legi o simplă fâşie de mătase poţi deveni cochetă purtând eşarfa pe un umăr sub formă de floare; o adevărată vedetă de cinema, dacă o prinzi pe cap şi o asociezi cu o pereche de ochelari de soare; sau o femeie de afaceri, atunci când o aşezi discret pe sub reverul sacoului.

    „Nu cred că e bine să ne gândim la noi ca fiind desprinşi de ceea ce a fost înaintea noastră sau de ceea ce urmează sau de ceea ce ne înconjoară şi ne-a fost aproape şi ne-a format. Există nişte valori umane eterne. Tradiţia se referă la recunoaşterea şi perpetuarea acelor valori, nu la agăţarea de trecut.”

    „Am întâlnit o clientă care avea eşarfa prinsă în păr, cu noduri şi bijuterii, într-un mod unic. Nu ştia să explice sau să refacă nodul. Era o creaţie unică, indescifrabilă şi irepetabilă, menită să fie admirată pentru o singură seară. Noi oferim şi accesorii care ajută la prinderea eşarfelor: magneţi, inele, chokere. Ele fac ca procesul de legare să fie mai simplu şi mai creativ”, a menţionat ea.  Unele eşarfe au fost înrămate, lucru care se întâmplă, la nivel global, şi cu celebrele eşarfe Hermès. „Prima oară când am dăruit o eşarfă Rozmarin unei doamnei, aceasta nu a legat-o la gât, ci i-a căutat un loc pe perete. Sunt foarte fericită când clienţii compară eşarfele cu nişte tablouri”, a întărit ea. Eşarfa a devenit, în cultura modială a modei, un obiect foarte dorit de la Hermès încoace. Iar o eşarfă memorabilă, consideră Anca Cernea, se naşte din detaliile care definesc un produs, de la ţesătura preţioasă, imprimată faţă-verso, la tivul rulat şi cusut manual, de la armonia culorilor şi grafica atent gândită, până la felul în care este oferită şi la povestea care o însoţeşte. Ea urmăreşte brandurile mari şi îi plac eşarfele de la Hermès, Pucci, Gucci, Valentino, dar şi cele franţuzeşti, englezeşti sau româneşti. „Îmi plac maramele, baticurile şi şalurile. Toate au farmecul lor”, adaugă aceasta. De la Hermès, îi place în mod special colecţia Kachinas, creată de Olivier Kermit. Brandul este cunoscut pentru standardele foarte ridicate, reprezentând atât un reper, cât şi o sursă de inspiraţie pentru toţi creatorii, inclusiv cei români. Anca Cernea nu se teme că inteligenţa artificială sau ultra fast-fashionul i-ar putea lua o parte din clienţii. Susţine că îi plac schimbările şi îi place să le integreze în ceea ce face. „Nu am pretenţia ca lucrurile să stea pe loc, doar ca să ne asigure o stare de confort”, spune ea. Aceasta a observat, de asemenea, că obiectele de calitate şi munca sunt întotdeauna apreciate. Iar, în cazul fast-fashionului, tendinţa de supraconsum şi calitatea slabă sunt nocive. De aceea, ea crede că în alegerea accesoriilor de calitate, care să însoţească purtătorul cât mai mult timp şi să fie tot mai iubite odată cu fiecare experienţă legată de ele. De exemplu, în colecţia sa personală de eşarfe, Anca păstrează cu drag o basma cu buline roşii, pe care o purta la grădiniţă, şi un şal cu ciucuri sofisticaţi, purtat în tinereţe de bunica sa. „Menirea noastră este să îi păstrăm pe oameni aproape de zona artei şi a frumosului. Arta îţi oferă un filtru prin care priveşti lumea. Fiecare artist oferă alt filtru, descifrează lumea în alt fel, te apropie, din diverse perspective, de adevăr şi de lucrurile esenţiale. Vom merge mai departe pas cu pas. Avem deja multe colecţii de eşarfe. Sunt colecţii deschise, în care vom adăuga permanent modele noi. Ne dorim să creăm accesorii cât mai diverse şi să ne extindem pe zona de home deco”, spune Anca Cernea, creionând în minte direcţia pe următorii
    3-5 ani.   

  • Epuizaţi şi radicalizaţi: cum alimentează gândirea extremistă oboseala de la locul de muncă?

    Burnoutul nu mai este doar o problemă de productivitate. Un studiu recent arată că epuizarea cronică la locul de muncă poate alimenta atitudinile extremiste şi chiar justificarea violenţei. Organizaţiile au astfel o responsabilitate dublă: nu doar să protejeze sănătatea angajaţilor, ci şi să contribuie la stabilitatea socială.

    Când Luigi Mangione a fost arestat, în decembrie 2024, pentru presupusa ucidere a CEO-ului de la UnitedHealthcare, reacţia publicului i-a surprins pe observatori. Departe de o condamnare unanimă, mulţi oameni şi-au exprimat sprijinul. Fenomenul a fost cu atât mai vizibil în rândul tinerilor, unde sondajele arătau că 41% dintre adulţii tineri considerau crima „acceptabilă”. Ce îi determină, aşadar, pe oameni obişnuiţi să justifice violenţa extremă?

    Cercetarea recent publicată în numărul special Understanding Violent Extremism al revistei APA Journal Psychology of Violence şi reluată în The Conversation indică drept răspuns un fenomen tot mai răspândit: burnoutul profesional. Manifestul lui Mangione invocă „corupţia şi lăcomia” ca surse de frustrare – un sentiment care rezonează puternic pe fondul nemulţumirii crescânde faţă de mediile de lucru moderne. Studii recente arată că tiparele mai ample de frustrare sistemică şi percepţia corupţiei sunt asociate cu burnoutul. Studiul Understanding Violent Extremism, bazat pe chestionare zilnice completate de peste 600 de angajaţi, sugerează că burnoutul ar putea alimenta, pe tăcute, atitudini îngrijorătoare – în special justificarea potenţială a extremismului violent – îndreptate împotriva sursei percepute a stresului lor.

    De la burnout la extremism

    În acest studiu, angajaţii au notat zilnic simptomele de epuizare, stările emoţionale şi atitudinile legate de extremism violent. În zilele în care se simţeau mai afectaţi de burnout, aceştia raportau un nivel semnificativ mai ridicat de simpatie faţă de idei extremiste, cum ar fi justificarea violenţei împotriva unor nedreptăţi percepute. Rutina zilnică a burnoutului genera emoţii negative de frică, tristeţe, ruşine şi vinovăţie. Pentru a atenua aceste trăiri şi a-şi recăpăta un sens, unii indivizi păreau să găsească ideologiile extremiste mai atractive. Acest fenomen poate fi explicat prin prisma a trei teorii psihologice consacrate. Prima este Teoria Generală a Presiunii (General Strain Theory), care susţine că frustrările cotidiene pot conduce la extremism violent prin acumularea de emoţii negative. A doua este modelul existenţial al burnoutului, care leagă epuizarea profesională de un eşec al căutării de sens atunci când munca îşi pierde relevanţa. Şi ultima, Teoria Căutării Semnificaţiei (Significance Quest Theory), arată că, atunci când sentimentul de relevanţă personală se erodează în viaţa de zi cu zi, oamenii pot căuta sens în altă parte – inclusiv în credinţe radicale – pentru a-şi restaura sensul existenţei.

    Luate împreună, aceste perspective, în special modelele existenţial şi al căutării semnificaţiei, sugerează că burnoutul reflectă o căutare eşuată a sensului – una care îi poate împinge pe indivizi către extremismul violent ca mijloc de restaurare. Teoria Generală a Presiunii completează imaginea, subliniind rolul central al emoţiilor în acest proces.

    De ce contează burnoutul

    Studiul nu sugerează că persoanele care experimentează burnout vor ajunge inevitabil să recurgă la violenţă extremistă. Mai degrabă, arată cum experienţele cotidiene de epuizare pot influenţa subtil indivizii către atitudini extremiste violente, normalizând astfel acceptarea violenţei. Această distincţie este esenţială şi este subliniată de modelul celor două piramide, care diferenţiază între radicalizarea opiniei şi radicalizarea acţiunii. Chiar dacă legătura dintre cele două este slabă, simpla radicalizare a opiniei poate constitui o ameninţare serioasă pentru democraţii şi societăţi deschise, prin erodarea coeziunii sociale şi alimentarea polarizării. Din acest motiv, fenomenul merită studiat separat. Astăzi, burnoutul la locul de muncă este alarmant de răspândit, afectând aproximativ trei din patru angajaţi. Aceasta înseamnă că o mare parte din forţa de muncă trăieşte tensiuni emoţionale capabile să alimenteze idei extremiste.

    Deşi marea majoritate nu va recurge niciodată la violenţă, o societate tot mai tolerantă faţă de atitudini extremiste riscă să normalizeze comportamente distructive şi să submineze atât valorile democratice, cât şi coeziunea la locul de muncă. Mai mult, chiar dacă doar o mică minoritate recurge în cele din urmă la violenţă, consecinţele pot fi deosebit de grave.

     

    Sprijinul organizaţional poate ajuta

    Constatările studiului dezvăluie şi o formă eficientă de protecţie: sprijinul organizaţional perceput. Angajaţii care simţeau că organizaţiile lor le apreciază cu adevărat contribuţiile şi le pasă de bunăstarea lor aveau şanse mult mai mici să se îndrepte către ideologii extremiste, chiar şi atunci când manifestau simptome de burnout. Totuşi, există o nuanţă critică: sprijinul organizaţional este cel mai eficient în a atenua efectele nocive ale burnoutului înainte ca emoţiile negative să pună stăpânire pe angajaţi. Odată ce aceştia au depăşit acel prag emoţional, sprijinul suplimentar are o putere limitată de a preveni escaladarea către atitudini extremiste violente. Astfel, angajatorii deţin cheia pentru a aborda burnoutul înainte ca acesta să degenereze într-o problemă gravă. Organizaţiile trebuie să investească proactiv în prevenirea burnoutului – nu doar ca iniţiativă de sănătate, ci ca strategie vitală pentru menţinerea stabilităţii, atât la locul de muncă, cât şi în societate. Asta înseamnă promovarea echităţii şi transparenţei la locul de muncă, asigurarea că angajaţii se simt recunoscuţi şi apreciaţi, instruirea managerilor pentru identificarea timpurie a semnelor de burnout şi reacţionarea proactivă, precum şi crearea unor canale deschise şi sigure pentru feedbackul angajaţilor.

    Preocupările legate de corectitudine nu se opresc însă la uşa biroului. Percepţiile mai ample de nedreptate din societate pot alimenta simpatiile extremiste, mai ales atunci când indivizii sunt deja epuizaţi psihic. De pildă, demersurile de a urmări pedeapsa cu moartea pentru Mangione, în sprijinul agendei politice a preşedintelui Trump, pot adânci percepţiile de injustiţie sistemică – ceea ce nu va face decât să exacerbeze viziunile radicale.

     

    Implicaţii mai ample

    Burnoutul nu înseamnă doar epuizare la locul de muncă. El semnalează o vulnerabilitate existenţială mai profundă şi mai periculoasă. Un loc de muncă ce ignoră burnoutul angajaţilor nu riscă doar scăderea productivităţii, ci creează un teren fertil pentru radicalizare ideologică.

    Pe măsură ce atât organizaţiile, cât şi societăţile se confruntă cu un val de sentimente extremiste – inclusiv sprijin pentru acte de violenţă prezentate ca rezistenţă la lăcomia corporatistă – devine crucial să recunoaştem factorii psihologici de profunzime care le declanşează. Burnoutul este unul dintre aceşti factori, iar angajaţii nu au nevoie doar de sprijin pentru a-şi face treaba mai bine – au nevoie de el pentru a-şi menţine sensul, stabilitatea şi conexiunile din viaţă.

    O minte epuizată va căuta sens oriunde îl poate găsi. Dacă locul de muncă nu reuşeşte să îl ofere, ideologiile extremiste sunt adesea gata să umple acest gol – cu consecinţe ce depăşesc cu mult zidurile biroului.    


    Traducere şi adaptare: Oana Ioniţă

  • Cine este Gabriela Lupaş-Ţicu, noul director general al NN Asigurări

    Gabriela Lupaş-Ţicu, noul director general al NN Asigurări, fostul chief customer officer la NN Asigurări de Viaţă, şi-a pus pantofii de CEO încă din iulie 2025, după ce a primit avizul ASF. Acum, din noua poziţie, Gabriela Lupaş-Ţicu consideră că piaţa are nevoie de produse mai simple, de comunicare clară şi empatică, dar şi de digitalizare reală, nu doar funcţională.

    NN Asigurări, companie care şi-a obţinut avizul pentru înregistrare ca entitate juridică pe zona asigurărilor generale pe 15 iulie 2020, are acum un nou CEO, pe Gabriela Lupaş-Ţicu, fostul chief costumer officer la NN Asigurări de Viaţă. Gabriela Lupaş-Ţicu a preluat conducerea NN Asigurări, compania dedicată asigurărilor generale (non-life), în timp ce Kuldeep Kaushik rămâne CEO al NN Asigurări de Viaţă; iar Gerke Witteveen continuă să conducă activitatea NN Pensii ca CEO.

    Gabriela Lupaş-Ţicu are peste 25 de ani de experienţă în roluri de conducere în companii internaţionale. S-a alăturat echipei NN în 2019, în funcţia de chief customer officer, iar pe parcursul ultimilor ani, spune ea, a contribuit la transformarea digitală a NN Asigurări de Viaţă, dezvoltând noi modele de lucru, soluţii automatizate şi experienţe relevante pentru clienţi. „Am avut un parcurs profesional construit în companii din fast moving consumer goods (FMCG) şi asigurări, în roluri atât locale, cât şi regionale, cu expunere internaţională. De-a lungul timpului, am lucrat în poziţii care au integrat patru arii fundamentale: relaţia cu clientul, marketing & operaţiuni, vânzări şi componenta financiară. Această diversitate m-a ajutat să privesc organizaţia în ansamblu şi să înţeleg cum se leagă între ele experienţa clientului, eficienţa operaţională şi rezultatele de business”, a spus Gabriela Lupaş-Ţicu.

    Ea este de părere că elementul constant de legătură în acest parcurs profesional a fost concentrarea pe digitalizare şi transformare, atât în ceea ce priveşte experienţa clientului, cât şi eficienţa operaţională şi capacitatea organizaţiei de a se adapta rapid. „După vizibilitatea asupra pieţelor internaţionale, concentarea asupra pieţei din România mi-a întărit convingerea că, indiferent de cultura sau piaţa în care activezi, există un numitor comun: să înţelegi foarte bine clientul şi să vii cu soluţii care răspund unor nevoi reale pe care ei le au. Fiecare etapă m-a ajutat să înţeleg mai bine ce înseamnă să construieşti în jurul clientului şi cum să traduci strategia în impact real. Poziţia actuală este o responsabilitate, dar şi o oportunitate de a pune în practică o viziune despre ce înseamnă o organizaţie umană, agilă, digitală şi relevantă.”

    Însă fiecare început pe o nouă poziţie vine şi cu provocări. „Provocarea principală este echilibrul între inovaţie şi rigoare operaţională. Vrem să schimbăm percepţia despre asigurări, să facem lucrurile mai uşoare pentru clienţi, fără a compromite controlul, conformitatea şi sustenabilitatea. Este o continuă provocare de leadership, dar şi de mindset la nivelul întregii organizaţii. În faţa acestor provocări, îmi structurez întotdeauna abordarea prin trei dimensiuni care m-au însoţit în toate rolurile de până acum: capacitatea de a genera transformare, dorinţa de a aduce inovaţie cu sens, şi convingerea că rezultatele durabile vin prin echipă, nu individual”, explică Gabriela Lupaş-Ţicu.

    Provocările nu sunt o noutate pentru noul CEO al NN Asigurări, având în vedere că anterior, transformarea organizaţională a reprezentant una dintre cele mai mari provocări din cariera sa. „Una dintre cele mai mari provocări a fost să conduc o transformare organizaţională profundă, într-un context de incertitudine şi presiune.  Cred cu tărie că fiecare om din organizaţie poate avea un impact extrem de mare, indiferent de rolul său, atunci când înţelege contribuţia pe care o aduce şi are în jur un cadru care îl susţine.”

    Atracţia Gabrielei Lupaş-Ţicu pentru zona asigurărilor a venit din impactul real pe care această zonă îl poate avea în vieţile oamenilor, dar în acelaşi timp ideea care a stat la baza acestei atracţii a fost că în asigurări nu se vinde un produs, ci consultantul oferă încredere, stabilitate şi sprijin.

    Astfel, sfatul CEO-ului pentru cei care sunt la începutul carierei lor este de a îndrăzni să viseze. „Să îndrăznească să viseze dincolo de ce li se pare posibil acum. Să caute sens, nu doar titluri. Să întrebe, să asculte şi să construiască cu răbdare. Succesul nu e o destinaţie, ci o consecinţă a lucrurilor făcute cu integritate şi curaj.”

    În ceea ce priveşte compania, deşi NN Asigurări face parte din acelaşi grup, diferenţa o face zona pe care activează. Cu o orientare care a pornit mai degrabă pentru a completa paleta de produse de asigurare asociate într-un fel sau în strânsă legătură cu asigurările de viaţă şi sănătate, compania şi-adiversificat oferta. Chiar dacă nu a făcut pasul decisiv de a intra şi pe zona asigurărilor RCA, diversificarea prin această entitate a grupului NN România reprezintă un pas important. „În perioada următoare, vom continua dezvoltarea portofoliului, extinderea canalelor de distribuţie, inclusiv digital, şi optimizarea proceselor, astfel încât experienţa clientului să fie intuitivă, rapidă şi personalizată. Suntem într-o etapă de creştere sustenabilă şi maturizare operaţională, cu o bază solidă de clienţi şi o echipă dedicată”, explică Gabriela Lupaş-Ţicu.

    Ea a mai adăugat că segmentul asigurărilor generale rămâne strategic pentru NN, prin potenţialul său de creştere şi inovare. „Asigurările generale ne permit să răspundem unor nevoi reale şi imediate ale clienţilor, cu soluţii clare, flexibile şi accesibile. Este o zonă în care putem aduce valoare adăugată prin simplitate, digitalizare şi empatie, construind relaţii de încredere pe termen lung. Tocmai de aceea, vom continua să investim şi să dezvoltăm acest segment ca parte esenţială a strategiei noastre. Piaţa RCA are specificităţi operaţionale şi riscuri sistemice care nu sunt în linie cu strategia noastră de business centrată pe protecţie personală şi inovaţie digitală. Avem pentru perioada următoare mai multe oportunităţi în lucru pe direcţia strategică stabilită.”

    Noul CEO al NN Asigurări a mai explicat că decizia de a nu intra în acest moment pe segmentul RCA este legată de alinierea la direcţia strategică actuală. „Este un segment cu o dinamică specifică şi cu un profil de risc diferit. Observăm o tendinţă clară de creştere în zonele de asigurări de sănătate, locuinţă şi protecţie a veniturilor, alimentată de interesul tot mai mare al clienţilor pentru soluţii care le oferă stabilitate şi predictibilitate în faţa unor riscuri reale. Totodată, digitalizarea continuă a proceselor, alături de o mai bună înţelegere a nevoilor individuale ale clienţilor, contribuie la evoluţia acestor linii de business. Credem că vor performa acele produse care sunt clare, accesibile şi relevante, adaptate stilului de viaţă actual şi uşor de integrat în rutina zilnică a oamenilor.”

    Din perspectiva pieţei, Gabriela Lupaş-Ţicu susţine că se observă o orientare către soluţii de protecţie personală, asigurări flexibile, adaptate stilului de viaţă, care pot fi achiziţionate online, gestionate intuitiv şi înţelese fără efort. „Este o tranziţie de la produse standardizate la soluţii centrate pe client, susţinută de tehnologie şi de comunicare continuă cu clienţii pentru înţelegerea comportamentului şi nevoilor lor. Una dintre principalele diferenţe este nivelul redus de familiaritate cu industria şi, implicit cu beneficiile reale pe care le oferă asigurările, precum şi gradul scăzut de penetrare a asigurărilor voluntare. Piaţa are nevoie de produse mai simple, de comunicare clară şi empatică, dar şi de digitalizare reală, nu doar funcţională, care să pună clientul în centru şi să faciliteze accesul la soluţii relevante. Este important ca întreaga industrie să contribuie la dezvoltarea unui ecosistem mai accesibil şi mai uşor de înţeles pentru publicul larg”, conchide CEO-ul NN Asigurări.  

  • Povestea româncei care îşi dorea să devină un stomatolog de succes, dar în schimb a ajuns să conducă liderul pieţei de safety în România, companie care a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 33 milioane de euro

    „O companie solidă, un impact real asupra oamenilor şi o viaţă trăită cu sens” sunt motivaţiile care o determină pe Florentina Taudor, CEO al Renania, să continue zi de zi, indiferent de provocările pe care le întâmpină. După cum sumarizează ea însăşi această abordare, ceea ce o conduce este ambiţia de a lăsa ceva valoros în urmă.

    Îşi dorea să ajungă un stomatolog priceput, care să ofere pacienţilor un zâmbet frumos şi sănătos, dar universul businessului i s-a părut a fi magic, mult mai captivant, şi a construit un parcurs profesional începând cu analiza financiară. De 13 ani a preluat conducerea Renania, liderul pieţei de safety în România, companie care a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 33 milioane de euro, un nivel similar cu cel din 2023. În schimb, profitul înregistrat anul trecut s-a plasat la 3 milioane de euro, faţă de 1,6 milioane de euro în 2023.

    BIO: Cu peste 20 de ani de experienţă în top management la BCR şi GE Money, a preluat conducerea Renania în 2012, continuând dezvoltarea strategică a companiei, lider în piaţa de safety, cu o cifră de afaceri de 33 mil. euro în 2024 şi un profit net de 3 mil. euro. Compania deserveşte industrii precum construcţii, energie şi producţie. Sub coordonarea sa, Renania a investit constant în infrastructura logistică, tehnologii şi portofolii de produse, deţinând cel mai mare stoc de echipamente de protecţie din industrie.

    VISION BOARD & PRINCIPII

    Care este citatul cheie care îţi defineşte viziunea profesională sau personală? Cum te motivează acesta în activitatea zilnică?

    Citatul care îmi ghidează viziunea aparţine domnului Orlando Szasz, asociatul majoritar şi fondatorul Renania: „Life is a combination of poker & chess. Success is about finding the right balance between the two”.

    Pentru mine, acest citat reflectă perfect realitatea atât în plan profesional, cât şi personal. În fiecare zi, ne confruntăm cu o parte de situaţii previzibile, dar şi cu multe necunoscute. Provocarea constă în a găsi echilibrul optim între strategie şi adaptabilitate, iar acest exerciţiu constant îmi defineşte abordarea managerială.

    Cum arată „imaginea centrală” de pe vision board? Ce simbolizează aceasta pentru tine şi ce rol joacă în drumul profesional şi personal?

    Imaginea centrală de pe vision boardul meu este un joc de şah şi un set de cărţi de poker aşezate una lângă alta. Această imagine îmi reaminteşte că, în orice decizie, trebuie să găsesc balansul între analiza strategică, anticiparea mai multor scenarii posibile şi asumarea riscurilor, între gândirea pe termen lung şi reacţia rapidă la neprevăzut.

    Cum spunea şi Theodore Roosevelt: „In any moment of decision, the best thing you can do is the right thing, the next best thing is the wrong thing, and the worst thing you can do is nothing”

    Acest principiu joacă un rol esenţial în drumul meu profesional şi personal, ajutându-mă să iau decizii curajoase şi să rămân mereu în mişcare, indiferent de provocările întâmpinate.

    Care sunt cele mai importante trei obiective pe care ţi le-ai propus pentru următorii cinci ani în business şi în viaţa personală?

    „Menţinerea poziţiei de referinţă în industrie – obiectivul meu principal este să asigur stabilitatea şi creşterea companiei noastre, care activează de aproape 30 de ani în industria de Safety. Oferim protecţie la locul de muncă şi ne-am construit reputaţia prin perseverenţă, inovaţie şi dedicare. Acest parcurs nu a fost niciodată uşor, fiind marcat de competiţie intensă şi numeroase provocări, dar cred cu tărie că succesul vine prin muncă, determinare şi viziune. Aşa cum spunea Colin Powell: „A dream doesn’t become reality through magic; it takes sweat, determination and hard work”. În următorii cinci ani, îmi doresc să menţinem şi să consolidăm poziţia noastră ca etalon în domeniu, să investim în tehnologii noi şi să ne extindem impactul în industrie, oferind în continuare cele mai bune soluţii de siguranţă.

    Menţinerea excelenţei operaţionale – în orice afacere de succes, există un mecanism operaţional puternic, dar invizibil, care face ca lucrurile să funcţioneze fără probleme. Clienţii nu văd procesele din spate, nu cunosc echipele care optimizează fiecare detaliu, însă întreaga lor experienţă depinde de această infrastructură. Operaţiunile perfecte sunt cele de care nimeni nu vorbeşte, pentru că pur şi simplu funcţionează. Aşa cum spunea Brâncuşi, „Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să poţi să vezi foarte departe”. Această filozofie se aplică şi în business: progresul real vine din dorinţa constantă de optimizare şi creştere, chiar şi în acele aspecte care nu sunt vizibile, dar fac diferenţa.

    Echilibrul – arta de a menţine balanţa – ca orice balanţă veritabilă, în căutarea armoniei între viaţa profesională şi cea personală, îmi doresc să reuşesc nu doar în business, ci şi în rolul meu de mamă şi model pentru fiica mea. Vreau să-i arăt prin propriul exemplu că feminitatea, forţa şi ambiţia pot coexista frumos şi că succesul nu înseamnă doar carieră, ci şi capacitatea de a rămâne autentică, prezentă şi conectată la cei dragi.

    Ce te inspiră cel mai mult atunci când iei decizii importante în business? Există un moment definitoriu sau o persoană care a influenţat acest stil de leadership?

    Ceea ce mă inspiră cel mai mult atunci când iau decizii importante este responsabilitatea faţă de echipă şi impactul pe termen lung al fiecărei alegeri. Renania va sărbători în curând 30 de ani de activitate, iar eu sărbătoresc 13 ani de când lucrez la Renania. Leadershipul nu înseamnă doar strategie pe termen lung, ci şi crearea unui mediu în care oamenii să se simtă inspiraţi, să aibă încredere şi să contribuie activ la succesul colectiv.

    Am învăţat că a nu lua o decizie este cea mai proastă decizie. În momentele critice, echipa are nevoie de claritate şi direcţie. Un lider nu trebuie să aibă toate răspunsurile, ci să asculte, să acţioneze şi să creeze cadrul în care oamenii să îşi valorifice potenţialul.

    La final, succesul nu este despre un singur om, ci despre modul în care întreaga echipă transformă deciziile în rezultate concrete.

    Cum îţi foloseşti influenţa şi leadershipul pentru a genera un impact social sau pentru a susţine alte femei în business?

    Un lider autentic nu doar că conduce, ci inspiră şi creează oportunităţi reale. Cred în puterea exemplului şi în sprijinul concret, de aceea îmi folosesc influenţa pentru a susţine femeile în business prin mentorat şi construirea unei comunităţi bazate pe colaborare şi încredere.

    Am iniţiat un program de mentorat pentru middle managerii femei (dar nu numai) din clubul de alumni, oferindu-le ghidare şi suport pentru a-şi depăşi limitele şi a avansa în carieră. Ştiu cât de valoros este să ai pe cineva care să te încurajeze şi să îţi ofere claritate, aşa că împărtăşesc din experienţa mea pentru a le oferi încrederea şi instrumentele necesare să îşi urmeze obiectivele.

    În plus, cred într-un mediu în care femeile se sprijină reciproc, fie prin promovarea talentelor feminine în business, fie prin crearea unei culturi organizaţionale incluzive, unde diversitatea şi egalitatea de şanse sunt prioritare. Îmi doresc ca fiecare angajat, indiferent de gen sau background, să aibă oportunităţi egale de creştere şi afirmare.

    Prin aceste acţiuni, vreau să contribui la construirea unui mediu de business mai echitabil şi mai deschis, în care fiecare femeie să aibă şansa, sprijinul şi resursele necesare pentru a-şi transforma visul în realitate.

    Care este cea mai mare realizare personală de care eşti mândră, dincolo de cariera profesională?

    Să gestionez simultan provocările maternităţii şi ale conducerii unei afaceri a fost o provocare uriaşă, dar faptul că am reuşit să le ţin în echilibru şi să le fac să crească împreună este, fără îndoială, cea mai mare realizare a mea de până acum. Va mai urma…

     

    LEADERSHIP & MOTIVAŢIE

    Cum îţi integrezi valorile personale în stilul de leadership? Există o legătură între pasiunile tale şi business?

    Valorile mele personale se regăsesc în fiecare decizie pe care o iau ca lider şi în fiecare direcţie în care conduc compania. Cred în integritate, respect şi responsabilitate – principii care definesc atât modul în care interacţionez cu echipa, cât şi felul în care ne raportăm la clienţii şi partenerii noştri.

    Pentru mine, businessul nu înseamnă doar produse sau servicii, ci impactul pe care îl avem asupra oamenilor.

    Aşa cum Apple vinde inovaţie, Coca-Cola vinde fericire, Red Bull îţi dă aripi şi Tesla vinde viitor, compania noastră vinde siguranţă, adică încredere şi grijă pentru cei care muncesc zi de zi. Acestea nu sunt doar valori profesionale, ci şi convingeri personale care mă definesc şi pe care le transmit în cultura organizaţiei, dar şi fiicei mele.

    Există o legătură strânsă între pasiunile mele şi businessul pe care îl construim. Pasiunea mea pentru excelenţă şi grija faţă de cei din jur nu se opreşte la cifre sau rezultate financiare – ea se regăseşte în dorinţa de a crea un impact real, de a proteja vieţi şi de a construi parteneriate autentice, bazate pe respect şi încredere. În final, ceea ce ne diferenţiază nu este doar ceea ce facem, ci felul în care o facem – cu grijă, empatie şi angajamentul de a face lucrurile mai bine, zi de zi.

    Ce te motivează în fiecare dimineaţă să mergi mai departe? Este o persoană, o dorinţă personală sau o aspiraţie care te conduce?

    Ceea ce mă conduce este ambiţia de a lăsa ceva valoros în urmă – o companie solidă, un impact real asupra oamenilor şi o viaţă trăita cu sens.

     

    HOBBY-URI & INSPIRAŢIE PERSONALĂ

    Ce hobby-uri sau activităţi te ajută să te relaxezi şi să te reîncarci cu energie pentru a face faţă provocărilor din business?

    Pentru mine, relaxarea şi reîncărcarea vin din descoperire şi conexiunea cu ceea ce mă înconjoară. Îmi place să gătesc – este un moment în care mă deconectez complet şi mă bucur de proces, nu doar de rezultat.

    Îmi plac călătoriile, dar nu doar ca destinaţii, ci ca experienţe – îmi place să descopăr locuri, oameni, culturi, inovaţii şi tehnologii. Fiecare călătorie este o lecţie şi o sursă de inspiraţie.

    Şi, nu în ultimul rând, îmi place să lucrez în grădină. Să cultiv, să recoltez şi să folosesc totul din grădina mea este o sursă de echilibru şi satisfacţie. Mă conectează la ritmul naturii şi îmi oferă acea bucurie simplă de a vedea rezultatele muncii mele transformându-se în ceva real şi valoros

    Care este locul sau activitatea care te inspiră cel mai mult atunci când ai nevoie de o pauză pentru a-ţi clarifica viziunea?

    Primul pas este să îmi regăsesc echilibrul, iar singurul loc unde pot face acest reset autentic este alături de familie. Îmi iau timpul necesar pentru a mă deconecta împreună cu cei dragi, având acest obiectiv clar în minte. Fac acest lucru în mod conştient şi asumat, ştiind că din această conexiune îmi vin claritatea şi energia de care am nevoie. De fiecare dată, acest proces mă ajută să văd lucrurile mai limpede şi să găsesc cele mai inspirate soluţii.

    Există o carte, un film sau o piesă de artă care te-a influenţat profund şi care reflectă valorile sau viziunea ta? Dacă da, de ce?

    O carte care m-a influenţat în business este „Începe cu de ce” de Simon Sinek. M-a inspirat să privesc dincolo de rezultate şi să mă concentrez pe scopul şi misiunea noastră, înţelegând că succesul durabil vine din claritatea viziunii şi din motivaţia profundă care ne ghidează acţiunile.

    Un film care m-a inspirat este „Forrest Gump”. Povestea sa despre perseverenţă, încredere şi curajul de a merge mai departe, indiferent de obstacole, mi-a reamintit cât de important este să rămâi autentic şi să continui să construieşti, chiar şi atunci când drumul nu este uşor.

    Atât cartea, cât şi filmul reflectă valorile în care cred: integritatea, viziunea clară asupra lucrurilor care contează cu adevărat şi familia.

    Dacă ai putea să înveţi o nouă abilitate sau să explorezi un nou hobby, ce ai alege şi de ce?

    Dacă aş putea învăţa o nouă abilitate, aş alege telepatia. Mi se pare fascinant să pot comunica dincolo de cuvinte, să înţeleg mai profund oamenii şi să creez conexiuni autentice într-un mod complet nou. În business şi în viaţa personală, capacitatea de a percepe gândurile şi emoţiile celorlalţi ar aduce un nivel incredibil de înţelegere şi empatie.   

    Ce loc din lume te inspiră cel mai mult şi de ce? Există o destinaţie pe care visezi să o vizitezi în viitor?

    Locul care mă inspiră cel mai mult sunt Maldivele. Pentru mine, acest loc a fost mereu sinonim cu relaxarea completă şi reconectarea cu natura. Aveam un ritual anual de evadare în această oază de linişte, unde mă deconectam total de la ritmul alert al vieţii de zi cu zi.

    Mi-ar plăcea să îmi reiau acest frumos obicei şi să mă întorc acolo pentru a regăsi acel sentiment de echilibru şi claritate pe care doar oceanul, nisipul fin şi liniştea absolută ţi-l pot oferi.

    BUSINESS Magazin a lansat şi anul acesta catalogul 100 Cele mai puternice femei din business, ediţia 2025. Ne-am propus ca în cadrul ediţiei de anul acesta a proiectului să punem accentul pe conceptul Vision Board, un instrument utilizat de liderii din întreaga lume pentru a-şi vizualiza obiectivele şi aspiraţiile. Florentina Taudor, CEO al Renania, este una dintre doamnele prezentate în ediţia din acest an a acestui proiect.

  • Povestea moştenitorului unui imperiu cu o vechime de peste 125 de ani, o afacere de familie construită pe baza unei singure legume. Ce planuri de viitor are actualul conducător al businessului?

    Într-un sat de 1.000 de locuitori de lângă Parma, o familie de italieni ajunsă la cea de-a patra generaţie produce bulion, dar şi alte alimente pe bază de roşii, care sunt trimise apoi în mai bine de 100 de ţări – inclusiv România. Compania Mutti, căci despre ea este vorba, are o istorie de mai bine de 125 de ani, o istorie marcată de războaie, de revoluţia internetului, dar şi de transferul între generaţii. Ce urmează?

    „O afacere de familie e un proiect pe termen lung, nu e doar un business, nu e doar ceva legat de cifre. E despre moştenire, mai degrabă decât despre făcut bani”, spune Francesco Mutti, CEO-ul şi acţionarul majoritar al grupului. El adaugă că reprezintă cea de-a patra generaţie a familiei implicată în acest proiect. E singurul moştenitor. Mai departe, povestea poate fi continuată de fiica sa, care are 30 de ani. „Avem o istorie lungă şi complicată. Spre exemplu, în timpul Primului Război Mondial, trei dintre cei patru fii ai unuia dintre fondatori (au fost doi reprezentanţi ai familiei Mutti cei care au pornit businessul – n.red.) au plecat să lupte. Din fericire, toţi s-au întors acasă după, dar a fost o perioadă foarte dificilă pentru companie. Şi acum trăim momente complexe, dar nimic comparabil cu ce a fost atunci.” Totuşi, el recunoaşte că la nivel global situaţia e marcată de incertitudine. Aşadar, când vorbeşte despre viitor, spune că vrea să ducă povestea mai departe, dar dincolo de a-şi face prea multe planuri îndepărtate, alege să se ancoreze în prezent. Spre exemplu, pentru anul acesta, grupul Mutti estimează vânzări de circa 800 de milioane de euro. Spre comparaţie, în 2010, cifra de afaceri a companiei era de aproape cinci ori mai mică. Această creştere accelerată a venit chiar în era lui Francesco Mutti.

    O scurtă poveste

    „Mi-am petrecut tinereţea în cadrul Mutti, însă apoi am decis să îmi croiesc propria cale, aşa că am plecat.” Timp de şapte ani, a făcut altceva. Nu credea că o să se mai întoarcă. La un moment dat însă, compania avea ceva probleme, iar tatăl său l-a întrebat ce să facă pe mai departe. „Mutti era o firmă mult mai mică la acel moment. Încă suntem un business relativ mic, dar am crescut mult de atunci, de la jumătatea anilor ’90. Spre exemplu, acum am ajuns la 550 de angajaţi permanenţi.”

    A fost o decizie grea să revină în business. Era tânăr şi a trebuit să se dedice unei afaceri cu roşii într-o eră a internetului. Aşadar, i-a spus tatălui său că se întoarce la Mutti doar dacă îl lasă să conducă firma. L-a lăsat. „Şi am început să schimb unele lucruri.” Acum, privind retrospectiv, el realizează că a crescut împreună cu Mutti. „Tata iubea mult natura. De altfel, noi am trăit în comuniune cu ea. Casa familiei mele a fost la câţiva metri de fabrică.” La momentul acela, satul avea doar vreo 400 de locuitori. Acum are circa 1.000. „Eu locuiesc la câteva sute de metri de fabrică astăzi. Sunt în continuare apropiat de natură. Tata m-a plimbat prin natură, nu prin muzee.” Fiica sa, spune Francesco ate.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

     

  • Care este singura unitate de cazare din zona Transilvaniei inclusă în celebrul Ghid Michelin. Aceasta se află într-un sat din judeţul Mureş

    Ghidul Michelin, cel mai vechi şi prestigios reper internaţional al ospitalităţii, a inclus recent în selecţia sa Bethlen Estates Transylvania, aceasta fiind singura unitate din zona Transilvaniei aflată pe cunoscuta listă. Însă, în micul sat Criş din judeţul Mureş, luxul nu înseamnă să urmezi şabloane, ci să trăieşti autenticitatea – o poveste în care liniştea, confortul şi patrimoniul sunt personajele principale.

    Aici, luxul înseamnă să dormi sub grinzi de lemn din secolul al XVIII-lea restaurate de meşteşugari locali, să te trezeşti cu ciripitul păsărilor în locul zgomotului urban şi să mănânci mâncare care provine direct din grădinile, pădurile şi fermele din jur. Este siguranţa liniştită că totul, de la mobilierul din cameră până la aromele din farfurie, este conectat la o poveste, un loc şi o tradiţie”, spune Nikolaus Bethlen, cel care împreună cu familia sa dezvoltă în prezent Bethlen Estates Transylvania.

    Într-o lume în care luxul este tot mai mult definit prin opulenţă, Bethlen Estates îşi propune să arate că luxul e şi altceva, nu cel încadrat în anumite şabloane, cât ceva care are la bază autenticitatea, liniştea, confortul discret şi patrimoniul. „Recent, am avut un oaspete care s-a plâns că nu i-a fost servit avocado la micul dejun şi a considerat acest lucru ca dovadă că nu suntem o destinaţie de lux. Pentru noi, luxul nu înseamnă neapărat elemente importate sau simboluri generice de confort”, spune el.

    Bethlen Estates Transylvania a fost adăugat recent în lista de recomandări a Ghidului Michelin, recunoscut la nivel internaţional ca un standard al calităţii în industria ospitalităţii, fiind cel mai vechi şi mai cunoscut ghid al hotelurilor şi restaurantelor din toată lumea, pe lângă alte 11 unităţi de cazare din România.

    CITITI  AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • Cum a devenit un colţ de grădină amenajat pentru nuntă inspiraţie de business?

    Florina Bobar lucrează din 2009 în domeniul designului vestimentar, iar deoarece creativitatea a fost mereu motorul său, a început să-şi construiască un business în acest domeniu. Mai întâi a lucrat alături de sora ei în atelierul de design vestimentar Bobar, iar mai apoi s-a decis să se dedice proiectului Colţul Boho, inspirat de ideea unui colţ relaxant în grădină, gândit pentru cununia ei civilă împreună cu prietena ei Anca Lupu, pe care a pierdut-o între timp.

     

    Colţul Boho a luat naştere oficial în 2022, dar povestea lui începe de fapt în 2020, în pandemie. Eram în plină carantină, urma să mă căsătoresc civil şi căutam un decor special pentru acel moment. Am descoperit un backdrop macrame care m-a cucerit, dar nu am găsit nimic de închiriat sau cumpărat în România. Aşa că mi-am spus: «Dar eu nu pot să fac asta?»”, povesteşte Florina, fondatoarea brandului Colţul Boho, care astăzi are un portofoliu concentrat pe genţi lucrate manual şi obiecte textile de zi cu zi, ce păstrează un spirit boho, liber şi autentic.

    Ea îşi aminteşte că o vreme Colţul Boho a însemnat şi decoruri pentru evenimente – închirieri de obiecte, decoruri boeme, piese de accent – o activitate care a prins foarte bine şi care a fost susţinută în mare parte de colaborările frecvente cu prietena ei Anca şi cu aranjamentele florale pe care le făcea aceasta. „După dispariţia ei, ceva s-a schimbat în mine şi, fără să-mi dau seama, nu am mai avut acelaşi entuziasm pentru zona aceasta. Am simţit nevoia să merg în altă direcţie, mai aproape de obiecte practice, durabile, purtabile.”

    Astăzi, ea îşi împarte timpul între Colţul Boho şi un job part-time în social media, unde colaborează cu restaurante, cabinete, saloane sau galerii din Timişoara.

    De altfel, promovarea Colţului Boho o face în principal prin social media – Instagram, Facebook şi Google Ads. „Când sunt consecventă cu postările (3–4 pe săptămână), se vede clar şi în comenzi. Deşi fac marketing pentru alţii cu uşurinţă, pentru Colţul Boho e mai greu să-mi ţin propriul ritm – dar lucrez la asta cu umor şi răbdare”, punctează ea. Florina spune că a pornit businessul cu fonduri proprii, a reinvestit constant ce a câştigat în materiale, accesorii, aparate şi experimente, iar cel mai important susţinător al ei este soţul ei.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • Deşeuri de colecţie

    Deşeurile care nu ajung la gunoi se pot dovedi utile, transformându-se în obiecte necesare omului. O asemenea idee i-a venit designerului londonez Max Lamb, care a creat a colecţie de mobilă şi articole pentru casă pentru un hotel din Bali, Desa Potato Head, folosind deşeurile provenite din activitatea acestuia, „Wasted 001”, la care a colaborat cu meşteşugari locali, scrie Dezeen. S-au întrebuinţat, printre altele, cearşafuri uzate, ulei de gătit, sticlă spartă sau sticle de plastic de la turişti, dar nu numai, care au fost transformate în diverse obiecte. Spre exemplu, la realizarea scaunelor din colecţia „Wasted 001” s-au folosit dopuri de sticle şi tuburi de pastă de dinţi, rămăşiţele din procesul de producţie devenind tăvi, suporturi de pahare şi inele pentru şervete, iar din polistiren vechi şi cochilii de stridii s-au confecţionat dozatoare de săpun.

  • De la plajă în oraş

    Genţile dungate sau de pai pentru mers la cumpărături sau la plajă îşi găsesc o nouă întrebuinţare, deoarece o mare parte din posesoarele lor încep să le poarte şi prin oraş sau la serviciu, scrie The Telegraph. Aceasta se datorează faptului că, pe lângă că sunt frumoase, sunt şi comode şi se pot căra multe lucruri în ele, spun experţii din domeniul modei. Tendinţa nu a scăpat atenţiei unor case de modă sau retaileri de modă, ca Net-a-Porter sau Loewe, dar nu numai, care şi-au adaptat oferta, astfel încât pentru astfel de genţi există acum opţiuni de lux care pot fi asortate la ţinute de vară.