BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Povestea tinerei care a facut afacere din nevoia oamenilor de a gasi cadoul perfect pentru cei iubiti si cum vrea sa revina la afacerile de dinainte de pandemie

    Cum plănuieşte Complice.ro, un magazin de cadouri bazate pe experienţe, să revină la rezultatele prepandemie, după un an în care evenimentele din offline au fost nevoite să se confrunte cu o serie fără precedent de provocări?

    Oana Pascu, fondatoarea Complice.ro, a avut ideea de a crea o companie care să ofere cadouri memorabile cu mult înainte de a crede că va exista cu adevărat un astfel de business, mai exact în anii de facultate, când colegii se plângeau că nu ştiu ce cadou să ofere partenerului, prietenilor sau părinţilor. „Pe vremea aceea era însă o iluzie dezvoltarea acelei idei, având în vedere că, fără puterea de azi a internetului, ar fi fost mult mai dificil să existe Complice.ro.

    De-a lungul anilor care au trecut, ideea a revenit aş putea spune chiar obsesiv, de data aceasta în rândul colegilor de serviciu, partenerilor de business, persoane care nu dispuneau de multe ori nici de timpul necesar căutării cadoului perfect, nici de inspiraţia potrivită. Aşa că, după 15 ani de activitate în mediul corporate, am decis să fac acest pas. Un pas la care mă gândeam de mult timp şi care s-a conturat tot mai puternic în toţi aceşti ani”, spune Oana Pascu.

    Complice.ro a început puternic primul an al pandemiei, cu un prim trimestru la 60% peste nivelurile aceleiaşi perioade din 2019. Însă creşterile s-au oprit odată cu perioada de carantină, firma neputând să livreze nimic timp de câteva săptămâni, de vreme ce experienţele din cadrul platformei se întâmplă în special în mediul offline.

    Cifrele aveau să se redreseze odată cu reorientarea businessului către online, pe măsură ce clienţii din segmentele B2C şi B2B au reuşit să se plieze pe noua realitate. Desigur, evoluţia nu putea să rămână pe un trend ascendent, însă cifra de afaceri a ajuns la 122.000 de euro, peste estimările din prima lună a lockdown-ului. „Perspectivele pentru anul acesta sunt bune, cu toţii am învăţat să trăim cu provocările apărute odată cu contextul pandemic. Numărul comenzilor a crescut faţă de perioada similară din 2020, iar premisele arată că acest an va fi unul al revenirii, astfel încât estimăm o cifră de afaceri la nivelul celei din 2019, adică 140.000 de euro”, a adăugat fondatoarea
    Complice.ro.

    La un an de la declararea pandemiei, românii îşi manifestă tot mai mult dorinţa de a-şi relua stilul de viaţă, care include – în multe cazuri – călătorii şi experienţe conexe. Astfel, în topul preferinţelor pentru perioada martie 2020 – martie 2021 s-au aflat experienţele de zbor virtuale, completate de zborurile cu parapanta şi cursele din circuitele de carting, tendinţa de revenire remarcându-se şi din numărul comenzilor din cadrul Complice.ro, care este în creştere cu 10% faţă de perioada precedentă.

    De asemenea, nevoia interacţiunii informale la nivel de echipă a devenit tot mai clară odată cu tranziţia către munca în regim remote, astfel încât firma înregistrează tot mai multe solicitări de virtual breakfast sau brunch (o combinaţie între micul dejun şi prânz), la care se adaugă workshop-urile de gătit, degustările de vin şi atelierele olfactive, ce conţin kituri personale de creare a unui parfum unic, dar şi ateliere care explorează în profunzime latura creativă, precum cele de desen, grafică şi storytelling.

    În plus, telemunca a alimentat experienţele accesate de mediul corporate pentru angajaţi şi partenerii de business, companiile accesând în acest sens pachete ce vizează ateliere de coaching, stress relief sau creşterea calităţii somnului, dar şi workshopuri de parenting, prin care se urmăreşte atingerea unui punct de echilibru în viaţa angajaţilor care lucrează de acasă. Din punctul de vedere al segmentului corporate, care reprezintă 50% din cifra de afaceri a magazinului, continuă să se resimtă lipsa evenimentelor din offline, cele din online fiind reduse ca număr şi amploare.

    „Această perioadă, în care s-a călătorit mai puţin în afara ţării, a făcut ca mulţi dintre noi să căutăm alternative de petrecere a timpului liber. Astfel, românii caută experienţe inedite, aşa că apelează la Complice.ro pentru un weekend în care să înveţe, de exemplu, cum să-şi prepare cocktailuri spectaculoase, la un atelier privat. Sau poate propria lor bere. Am avut solicitări chiar şi de la oameni aflaţi în carantină, care nu au presupus deplasarea sau contactul cu alte persoane, cum ar fi Escape Room în propria sufragerie. Pe de altă parte, având în vedere contextul încă imprevizibil, se simte o tendinţă de creştere pe segmentul experienţelor cu adrenalină, şi un interes crescut pentru cele care permit distanţarea, cum ar fi călătoriile cu autorulota sau mini-camperul”, a declarat Oana Pascu pentru BM.

    În plus, pachetele de experienţe orientate către segmentul de business oferă un portofoliu extins de instrumente alternative de recunoaştere şi stimulare pentru angajaţii, clienţii şi partenerii de afaceri, dar şi soluţii creative pentru evenimentele corporate.

    În prezent, Complice.ro are doar şase angajaţi şi colaboratori, însă lucrează cu peste 150 de parteneri din ţară şi din străinătate. Iniţial, investiţia în business a fost de 5.000 de euro, magazinul urmând să investească în mod constant, atât în promovarea brandului, cât şi în eficientizarea sau dezvoltarea interfeţei de comunicare cu utilizatorul. Per total, investiţiile ajung la circa 20.000 de euro, iar valoarea medie a comenzii pe segmentul corporate a crescut în 2020 cu 33% faţă de 2019, ajungând la 1.700 de euro. În urmă cu cinci ani, pe când a apărut Complice.ro, piaţa darurilor bazate pe experienţe abia începea să prindă contur, puţini ştiind că pot ieşi din tiparul cadourilor-obiect. Între timp, compania a comunicat în permanenţă cu clienţii şi a personalizat experienţele prin intermediul feedbackului primit, fapt ce se regăseşte într-o rată de recurenţă de 34%.

    Totuşi, firma a fost nevoită să îşi schimbe peste noapte strategia de business şi se readapteze la piaţă în decurs de câteva zile. „Am schimbat priorităţile în ceea ce priveşte direcţiile de dezvoltare şi investiţiile, am accelerat anumite direcţii, realizând sondaje printre clienţi pentru a identifica nevoile lor într-o perioadă în care datele problemei se schimbau de la o zi la alta, pentru a veni în întâmpinarea lor cu produsele de care aveau nevoie. Am lucrat cot la cot cu partenerii pentru a-i ajuta să livreze experienţe digitale, deşi mulţi dintre ei nici nu luaseră în considerare acest lucru înainte de pandemie.”

    Oana Pascu este absolventă a Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale şi are o experienţă de 15 ani în mediul corporate. Angajându-se din timpul facultăţii la grupul telecom Connex, devenit între timp Vodafone, a ocupat ulterior poziţii din care a condus echipe, atât de specialişti în vânzări, cât şi de marketing. Calea antreprenoriatului a fost inaugurată oficial la 35 de ani, când a decis să dea curs ideii apărute în anii de studenţie, de a crea un business de cadouri bazate pe experienţe.

  • Care sunt de fapt motivele pentru care marile puteri ale lumii s-au angajat într-o nouă luptă pentru Arctica

    Marile puteri s-au angajat într-o nouă luptă pentru Arctica, îmboldite de deschiderea unor noi rute maritime, profitabile pentru unii, pe măsură ce calota de gheaţă se retrage.

     

    În timp ce Texasul paraliza la propriu îngheţat şi în beznă în februarie, două nave ruseşti – o cisternă de gaze naturale lichefiate şi un spărgător de gheaţă nuclear – au realizat o premieră istorică, scrie revista britanică Prospect. Cele două vapoare au reuşit să ducă până la capăt un traseu de iarnă în sectorul estic al Rutei Mării Nordului, de-a lungul litoralului siberian, de la Jiangsu din China până în portul rus Sabetta. În mod normal, gheaţa de pe mare ar face imposibilă o astfel de traversare în această perioadă a anului. De obicei, navele reuşesc să parcurgă întreaga Rută a Mării Nordului (cunoscută şi sub numele de Pasajul de Nord-Est) doar între iulie şi noiembrie; deşi traficul în aceste luni a devenit tot mai aglomerat, 62 de vase au străbătut această rută în 2020, un număr fără precedent. Au ajutat şi îmbunătăţirile în protecţia contra gheţii, adică în tehnologie, deşi cisterna rusească a avut nevoie de reparaţii capitale la sfârşitul călătoriei sale.

    Într-o lume în care 80% din mărfuri sunt încă expediate pe mare, noile opţiuni pentru traversarea continentelor sunt inevitabil o mare problemă pentru multinaţionale şi eventual pentru consumatori. Dacă transportul din Japonia până la Rotterdam, care trece în mod normal prin Canalul Suez, durează 30 de zile (sau mai mult dacă o navă blochează culoarul de trecere  după ce a pierdut controlul direcţiei, aşa cum s-a întâmplat cu un enorm vas taiwanez în martie), pe Ruta Mării Nordului călătoria poate fi de doar 18 zile. În mod similar, dacă o navă ar călători de la New York în Japonia, aceasta ar naviga de obicei prin Canalul Panama şi ar ajunge la destinaţie cel mai devreme în 25 de zile. Dar, urmând pasajul nord-vestic prin zona arctică, transportul ar face cu patru zile mai puţin. În afară de aceasta, există acum Ruta Transpolară, un drum controversat deoarece este pe deplin viabil doar atunci când gheaţa marină se retrage foarte mult. Acesta scurtează drumul de la Atlantic la Pacific direct prin centrul Oceanului Arctic, ceea ce înseamnă o economie de 1-2 zile faţă de celelalte rute arctice. Un interes special pentru el a avut China. Unul dintre spărgătoarele ei de gheaţă, Xue Long (Dragonul de zăpadă), a finalizat parcursul dificil în vara anului 2012. Pe lângă faptul că este mai rapidă, Ruta Transpolară va permite comercianţilor să evite birocraţia rusă, cheltuielile cu permisele şi asistenţa spărgătoarelor de gheaţă necesară pentru ruta Mării Nordului.

    Marile comori naturale ascunse sub gheaţa arctică sunt, în sine, genul de trofeu care a stârnit adesea rivalitate şi lupte de cucerire. Estimări recente spun că sub Oceanul Arctic aşteaptă 90 de miliarde de barili de petrol şi mii de miliarde de metri cubi de gaze naturale nedescoperite. Însă potenţialul pentru noi traversări adaugă o altă dimensiune interesului pentru regiune. De-a lungul istoriei, s-au purtat războaie sângeroase pentru porturi cu apă caldă şi traversări pe mare care oferă avantaje strategice şi comerciale. Conexiunile transcontinentale au fost adesea un punct de conflict special. În primul secol de existenţă a Canalului Suez, în numeroasele ciocniri de acolo s-au amestecat nu doar francezii şi britanicii, puterile cu pretenţii în regiune, alături de gazdele egiptene ale acestei căi de circulaţie, ci şi Japonia, Israel şi SUA.

    Acum, pe măsură ce planeta se încălzeşte, Arctica devine rapid un nou creuzet sub presiune. Cele mai evidente părţi interesate sunt cei opt membri ai Consiliului Arctic, forul interguvernamental al statelor care au teritorii în regiune. În ceea ce priveşte amploarea, Rusia predomină: este suverană peste mai mult de jumătate din toată suprafaţa arctică. De asemenea, domină la prezenţa militară vizibilă, cu arme precum racheta de croazieră hipersonică Ţirkon recent testată, o flotă impresionantă de aproape 50 de spărgătoare de gheaţă, unele cu propulsie nucleară, şi – mai ciudat – manevrele de infanterie mediatizate cu mândrie care implică transport cu câini husky şi reni. La sfârşitul lunii februarie, Rusia şi-a consolidat influenţa din spaţiu, lansând un satelit – Arktika M – pentru a monitoriza climatul şi mediul din regiune.

    Estimări recente spun că sub Oceanul Arctic aşteaptă 90 de miliarde de barili de petrol şi mii de miliarde de metri cubi de gaze naturale nedescoperite. Însă potenţialul pentru noi traversări adaugă o altă dimensiune interesului pentru regiune.

    În timpul mandatului lui Donald Trump, SUA – în Consiliu pentru că are Alaska – au dezvoltat o abordare caracteristică – spectacol şi laudă de sine. Trump părea deosebit de interesat de minerit: conştientizarea potenţialului pământurilor rare a stat probabil în spatele sugestiei sale ridicole (dar nu unice) din 2019 de a «cumpăra» Groenlanda. Cu toate acestea, el nu a fost capabil de o strategie geopolitică mai consecventă decât în altă parte.

    Totuşi, odată cu alegerea lui Joe Biden ca preşedinte, SUA au schimbat strategia şi viteza. Biden a lansat un program de instruire a armatei SUA numit „Arctic Warrior” pentru a-i dezvolta abilităţile în «războiul pe vreme rece», o iniţiativă îngheţată după Războiul Rece. În februarie, noul preşedinte a trimis patru bombardiere ale Forţelor Aeriene Americane şi 200 de soldaţi la staţia aeriană Ørland din Norvegia, la 350 de mile sud de Cercul polar. În mod normal, armata SUA monitorizează zona arctică de la o bază britanică; cea din Norvegia permite un răspuns mai rapid la orice semne de agresiune rusească.

    După mai puţin de o săptămână, Danemarca a dezvăluit că şi ea va creşte cheltuielile pentru apărare cu 250 de milioane de dolari ca răspuns la acumularea de forţă armată a Rusiei. Capacităţile sale de supraveghere vor fi îmbunătăţite de dronele din Groenlanda (unde este suverană) şi de radarul aerian sofisticat din Insulele Feroe.

    Noua rivalitate nu se limitează la membrii Consiliului. China se defineşte ca o naţiune „aproape arctică”, cu ambiţii de a transforma acele deschideri de rute din Oceanul Arctic într-un „Drum al Mătăsii Polar”. China a câştigat mai întâi un punct de pornire prin Tratatul Svalbard din 1925 care, deşi a stabilit că arhipelagul este teritoriu norvegian, a acordat altor semnatari aceleaşi drepturi de acces la acesta. Dând dovadă de o putere formidabilă de anticipare, China s-a asigurat că este unul dintre ei. O viaţă de om mai târziu, în 2003, Republica Populară a înfiinţat Staţia Râul Galben în Svalbard, iar prezenţa sa acolo a devenit astfel una fizică. Până în 2018, China a cooperat cu Islanda pentru a crea un observator comun ştiinţific şi a încercat să cumpere sau să închirieze un aeroport în Laponia, efort pe care ministerul apărării finlandez l-a blocat în cele din urmă.

    Extinderea globală a fenomenului este demonstrată de faptul că, în ianuarie anul acesta, chiar şi India a lansat un proiect de politică arctică. Delhi l-a argumentat arătând „legătura complexă dintre condiţiile din Arctica şi sistemele musonice şi himalayene”. Şi Marea Britanie şi-a arătat puterea, anunţând o prezenţă regulată a Marinei Regale acolo de la începutul lunii martie, ca parte a unei oferte internaţionale pentru asigurarea că Rusia şi China nu pot monopoliza noile rute comerciale.

    Dintre membrii Consiliului Arctic, canadianul Justin Trudeau devine aproape la fel de îngrijorat de China pe cât Biden este de expansionismul rusesc. În decembrie, premierul Canadei a împiedicat compania de stat chineză Shandong Gold Mining să cumpere o mină de aur din motive de securitate naţională. Mina este aproape atât de pasajul nord-vestic al Canadei, cât şi de instalaţiile radar de avertizare timpurie şi de sistemele de monitorizare subacvatică ale SUA şi Canadei.

    Pentru că sunt atât de multe în joc, chiar şi cartografierea Arcticii a devenit intens politizată. În 1997, de la Sankt Petersburg a fost lansată o misiune ştiinţifică internaţională de documentare a fundului mării. În ciuda intenţiei sale neutre declarate, diagramele rezultate au avut întotdeauna implicaţii geopolitice. Convenţia ONU cu privire la dreptul mării oferă statelor de coastă posibilitatea să extindă drepturile suverane sau, mai clar, să execute ocupaţii de teritorii submarine. Un lanţ montan subacvatic numit Dorsala Lomonosov a devenit o miză deosebit de contestată: Canada, Danemarca şi Rusia îl văd cu toţii ca pe o extindere a propriilor teritorii. În 2007, Rusia a plantat în mod clar un steag pe creastă, la doar două mile şi jumătate sub Polul Nord, după ce un organism specializat al ONU a respins prima sa ofertă oficială pentru drepturi suverane acolo. De atunci, Moscova a reaplicat şi atât Danemarca, cât şi Canada au făcut obiecţii. Recomandarea comisiei este în aşteptare, dar interesul Moscovei nu aşteaptă. În octombrie, două nave ruseşti au fost trimise pentru a colecta date suplimentare pentru noi hărţi de înaltă tehnologie ale crestei pentru a susţine revendicările ruse.

    Şi China – care susţine că Arctica este un spaţiu internaţional – se delectează cu cartografierea creativă. Politica sa este încadrată de o hartă centrată pe Polul Nord care descrie SUA şi China ca fiind separate mai degrabă de Arctica decât de Oceanul Pacific, o schimbare în gândirea geografică atât de îndrăzneaţă încât Beijingul nu ar fi îndrăznit să o adopte înainte ca gheaţa de la pol să înceapă să se topească.

    Cât de rău poate degenera lupta între puteri? Actorii mai sumbri ai NATO, precum Norvegia, privesc înapoi în istoria recentă la comportamentul Rusiei faţă de Georgia, Siria şi Ucraina şi se înfioară. O vizită la cavernosul cartier general militar comun din Bodø este grăitoare. Un ecran mare monitorizează constant traficul în şi în jurul zonei de frontieră nordice a ţării cu Rusia. Oslo păstrează, de asemenea, un ochi vigilent asupra unei alte «linii de front» – Marea Barents, în nordul apropiat al Norvegiei. Unii chiar se întreabă dacă ruşii ar putea «crea o nouă Crimee» în Arctica. Strategii de apărare vor spune că îşi fac griji cu privire la Svalbard, aflate la aproximativ 1.000 km de nordul Norvegiei. Poate fi imaginată cu uşurinţă folosirea unui argument privind cotele de pescuit pentru a implementa tactici de «zonă gri» şi a semăna haos. O navă de pescuit rătăcită poate ajunge să fie capturată de cealaltă parte, acţionând ca un declanşator periculos.

    Deşi mai multe naţiuni au interese în regiune, o mare strategie rusească distinctă – care combină exploatarea resurselor cu militarizarea într-un fel pe care Stalin l-ar fi recunoscut – îşi propune să profite la maximum de activele arctice ale ţării până în 2035.

    Aliaţi precum Islanda şi Marea Britanie îndeamnă NATO să adopte o poziţie similară, însă statele Alianţei ale căror interese geografice sunt mai la sud tind să vadă Arctica ca pe o distragere a atenţiei. Pentru toată fala militară şi spectacolul de forţe din regiune, un război „fierbinte” nu este cel mai mare pericol – şansele ca acesta să se producă sunt reduse. O mare parte din context este surprins de termenul rusesc „pokazuka”, tradus de obicei ca „vitrina” – spectacol pentru a speria sau a impresiona. Situaţia actuală poate fi cel mai bine descrisă ca un război (foarte) rece.

    O ameninţare mai mare decât orice conflict fizic este că, în timp ce lumea este distrasă de o luptă clasică pentru putere, fragilul ecosistem arctic va fi distrus. Acest lucru ar provoca daune colaterale tuturor – inclusiv presupuşilor «învingători».

    Forajul pentru petrol şi extragerea gazelor este, atât prin efectul direct asupra mediului local, cât şi prin contribuţia prin emisiile de carbon la haosul climatic, cea mai dăunătoare activitate posibilă pentru regiune. Profesorul Martin Siegert, codirector al Institutului Grantham pentru Schimbări Climatice al Colegiului Imperial, explică: „Deschiderea producţiei de petrol duce la catastrofe, aşa cum am văzut cu scurgerile de petrol din Rusia de anul trecut”, când 20.000 de tone de motorină s-au scurs într-un râu în Siberia şi apoi în mare.

    Şi în proiectarea iniţiativelor energetice există semne ale unei alianţe antioccidentale care face obiectul avertismentelor întunecate la conferinţele NATO: în decembrie 2019 a fost inaugurată conducta «Puterea Siberiei», un proiect de investiţii comun între Gazprom şi China National Petroleum Corporation care promite să transporte gazul rusesc pe pieţele chinezeşti printr-o reţea de 3.000 km.

    Trump părea deosebit de interesat de minerit: conştientizarea potenţialului pământurilor rare a stat probabil în spatele sugestiei sale ridicole (dar nu unice) din 2019 de a «cumpăra» Groenlanda.

    Biden a lansat un program de instruire a armatei SUA numit „Arctic Warrior” pentru a-i dezvolta abilităţile în „războiul pe vreme rece”, o iniţiativă îngheţată după Războiul Rece.

    China se defineşte ca o naţiune „aproape arctică”, cu ambiţii de a transforma acele deschideri de rute din Oceanul Arctic într-un „Drum al Mătăsii Polar”.

    Chiar şi India a lansat un proiect de politică arctică. Delhi l-a argumentat arătând „legătura complexă dintre condiţiile din Arctica şi sistemele musonice şi himalayene”.

    Însă Occidentul nu este în poziţia de a-şi demoniza rivalii pentru că aceştia pun profitul pe termen scurt înaintea costurilor pe termen lung pe care le-ar suporta planeta. Multe companii petroliere din diferite naţiuni au planuri de explorare. Printre acestea se numără multinaţionala britanico-olandeză Shell şi, până în 2018, ExxonMobil din SUA, care a colaborat cu Rosneft din Rusia înainte ca sancţiunile americane impuse Moscovei să o oblige să se retragă. Proiectele arctice ale Rosneft au continuat. În noiembrie 2020 a fost anunţat uriaşul proiect Vostok Oil, de 128 de miliarde de euro, prin care se va crea acces la cinci miliarde de tone de petrol, se vor construi două aeroporturi, vor fi dezvoltate cinci oraşe industriale şi o conductă. Portul din apropiere, Sabetta – construit între 2012 şi 2020 pentru a fi cea mai mare destinaţie de transport maritim din Arctica, precum şi parte a unui proiect major de gaze naturale lichefiate – va oferi acces uşor la Ruta Mării Nordului.

    Deşi mai multe naţiuni au interese în regiune, o mare strategie rusească distinctă – care combină exploatarea resurselor cu militarizarea într-un fel pe care Stalin l-ar fi recunoscut – îşi propune să profite la maximum de activele arctice ale ţării până în 2035. Ruşii sunt conştienţi că viitorul ţării ca exportator de gaze naturale depinde de resursele nordului extrem.

    Conferinţa Cercului Arctic găzduită la Shanghai în 2019 (cu doar o lună înainte ca NATO să găzduiască propria sa reuniune arctică) a fost o etalare fascinantă a ambiţiilor. Înainte de a intra în auditoriu, vizitatorii puteau admira modele ale celor două spargătoare de gheaţă ale Chinei alături de un urs polar din răşină. Această creatură, atât de ameninţată cu dispariţia de subţierea calotei glaciare, a fost un memento neintenţionat al direcţiei înspăimântătoare în care se îndreaptă regiunea. Însă superputerea în ascensiune continuă să vadă oportunităţi nu doar în proiectele miniere; prezenţa sa se simte în orice, de la proiecte de energie geotermală islandeze la industria canadiană a creveţilor de apă rece.

    Conectivitatea digitală este un alt mare interes – unul care este împărtăşit cu America. La nivel global, cablurile întinse pe fundul mării sunt responsabile pentru gestionarea a 99% din traficul digital. Ceea ce îşi doreşte toată lumea sunt rute digitale rapide, de mare capacitate, care să străbată oceanele lumii. Topirea gheţii din Oceanul Arctic este văzută ca o oportunitate pentru astfel de infrastructuri. În plus, mediul arctic este privit ca fiind cel mai bun pentru centrele de date deoarece temperaturile sale scăzute înseamnă că pot fi economisiţi automat bani grei la răcirea lor. Rusia are propriile sale planuri pentru ceea ce numeşte Northern Digital Stream 1. A făcut echipă cu Finlanda la un plan ambiţios pentru un cablu de comunicaţii subacvatic trans-arctic finanţat internaţional, numit Arctic Connect. Moscova explorează, de asemenea, oarecum cu precauţie, pe fondul preocupărilor legate de securitatea datelor, parteneriate cu China Telecom şi Huawei Marine.

    Toate acestea evidenţiază faptul că, deşi există pericole evidente în rivalitate, cooperarea are propriile riscuri. Investiţiile directe de la puteri precum China devin irezistibile politic – şi chiar social – datorită oportunităţilor oferite de o nouă mină sau aeroport.

    Un exemplu este turnura urâtă pe care a luat-o la începutul acestui an un proiect minier propus în Kvanefjeld, Groenlanda, pentru extracţia de uraniu şi metale rare. Întrebarea dacă Greenland Minerals – o companie australiană susţinută de holdingul chinezesc Shenghe Resoures Holding – ar trebui să primească permisiunea de a merge mai departe a dus până într-acolo încât unii miniştri ai guvernului local au primit ameninţări cu moartea. În cele din urmă, coaliţia de guvernământ din capitală, Nuuk, s-a destrămat. Soarta proiectului va fi determinată de cine câştigă alegerile din aprilie.

    Dimpotrivă, canadianul Trudeau a fost luat cu asalt după ce a impus o interdicţie de cinci ani asupra forajului în Marea Beaufort. Din punct de vedere ecologic, a fost o mutare bună, dar liderii indigeni din Nunavut şi din Teritoriile de Nord-Vest l-au condamnat pentru că a blocat potenţialul pentru locuri de muncă bune şi creştere economică. Doar pentru că omenirea în ansamblul ei se confruntă cu o criză ecologic-civilizaţională nu înseamnă că toţi locuitorii arctici se opun dezvoltării. Inuiţii au fost în fruntea celor care avertizează asupra consecinţelor schimbărilor climatice, dar sărăcia, abuzul de substanţe şi sinuciderile sunt, de asemenea, probleme urgente. Interesul extern pentru resursele locale poate oferi şansa de a concentra atenţia globală asupra nevoilor comunităţilor lor.

  • Monumentele care nu există

    În amintirea unui eveniment sau a unei personalităţi, oamenii ridică monumente prin oraşe sau în diverse alte locuri, acestea devenind apoi destinaţii pentru localnici şi turişti. Monumentele moderne însă, nici măcar nu trebuie să existe efectiv în locul ales, ele putând fi admirate doar de cei care ştiu cum să o facă. Un astfel de proiect monumental se desfăşoară la Los Angeles, unde Muzeul de Artă al regiunii (LACMA) a invitat o serie de artişti să creeze monumente virtuale care au legătură cu locuri sau evenimente din metropola americană, scrie LA Times. Monumentele realizate de aceştia pot fi însă văzute doar cu ajutorul realităţii augmentate şi doar prin aplicaţia de mesagerie multimedia Snapchat.

    Proiectul a demarat cu o serie de cinci monumente, cărora li se vor mai adăuga în timp şi altele. Printre cele realizate deja se numără „No Finish Line” de Glenn Kaino, care se poate vedea deasupra Los Angeles Memorial Coliseum şi la  Earvin „Magic” Johnson Recreation Area şi conţine elemente care amintesc de traseul parcurs de concurenţii din proba de maraton bărbaţi de la Olimpiada de Vară din 1932. Un alt monument, dedicat populaţiei băştinaşe din zonă, tovanga, „Portal for Tovangaar” al artistei Mercedes Dorame, este un portal albastru din care pornesc fire roşii spre cer, gândite ca o legătură între trecut, prezent şi viitor.  Cel mai spectaculos este un monument dedicat micilor comercianţi, care constă din căruţuri cu fructe care plutesc pe cer atârnate de umbreluţe în culorile curcubeului, un ştiulete de porumb bine uns cu praf de ardei iute şi brânză, un sac de portocale şi o tarabă cu trei îngheţate mari, pe băţ, intitulat “¡Vendedores Presente!” şi realizat de artistul Ruben Ochoa.

  • Talismane de primăvară

    În primăvara aceasta se poartă bijuteriile-talisman, cu motive naturale sau industriale, scrie Telegraph. Printre acestea se numără colecţia Lucky Spring de la Van Cleef & Arpels, din care nu lipsesc buburuzele din cornalină cu onix şi aur roz, colierul cu două pitulici aurii cocoţate pe crenguţe de turmalină al creatoarei mexicane Daniela Villegas sau pandantivul în formă de ciupercuţă din ametist cu mici safire al newyorkezului Brent Neale. Pe de altă parte, Cartier continuă colecţia care aminteşte de trusa de scule sau industrie, Ecrou de Cartier, cu nişte cercei în formă de şuruburi cu piuliţe de diamant, gândiţi să fie purtaţi împreună sau separat.

  • Când nu poţi pleca în vacanţă din diverse motive, poţi călători totuşi pe unde doreşti cu ajutorul unor obiecte decorative care evocă anumite locuri

    Când nu poţi pleca în vacanţă din diverse motive, poţi călători totuşi pe unde doreşti cu ajutorul unor obiecte decorative care evocă anumite locuri, scrie Financial Times.

    Printre acestea se numără un candelabru al casei Lalique, denumit după cunoscuta arteră pariziană Champs-Elysées, o masă simplă ce aminteşte de coloanele din arhitectura greacă, creată de firma de design Gubi, o măsuţă cu tăblia în formă de cochilie de scoică şi cu un arici de mare dedesubt, de la And Objects, inspirată de călătoriile unuia dintre fondatorii firmei pe insula Hydra din Grecia ori o vază creată de artista marocană Bouchra Boudoua în încercarea de a păstra vie meşteşugurile tradiţionale ale ţării sale.

     

  • Broderia şi banii

    Unii cheltuiesc banii, alţii preferă să-i utilizeze drept material pentru arta lor, ca în cazul artistei americane Stacey Lee Webber, scrie The Guardian. Aceasta foloseşte de mai bine de zece ani bancnote pentru broderiile sale,  începând prin a broda pe hârtii de un dolar. Valoarea bancnotelor a crescut de atunci, iar ultima colecţie de astfel de lucrări a artistei se intitulează „Insurrection Bills” şi este gândită să atragă atenţia asupra climatului politic din SUA. Pe bancnotele brodate se regăsesc flăcări care înconjoară monumente, ziduri neterminate, nescăpând nici preşedintele Abraham Lincoln care a primit o serie de măşti.

  • Povestea a doi tineri care au construit o afacere cu sute de mii de clienţi în România şi care acum se pregăteşte pentru extindere în afara graniţelor

    Pentru Adrian Cihi şi Alexandru Popescu, ideea de business pentru Pago a fost de la început una clară – o aplicaţie pe mobil unde să ai toate facturile de la toţi furnizorii care să îţi permită să le plăteşti cu orice card bancar atunci când vrei tu. Patru ani mai târziu, aplicaţia are deja sute de mii de utilziatori în România, dintre care câteva zeci de mii plătesc un abonament pentru a o folosi. Acum ambiţiile Pago sunt de a cuceri piaţa europeană, piaţă după piaţă, factură cu factură.

    Am dezvoltat deja aplicaţia şi pentru alte ţări. Am lansat-o anul trecut în Polonia, unde aplicaţia este deja folosită de peste 15.000 de utilizatori activi lunar. Acum urmează să o lansăm şi în Italia. Aplicaţia este disponibilă deja şi în Italia în versiunea beta, dar încă nu am lansat-o oficial. Ne uităm la alte câteva ţări unde la fel ca în România, Polonia şi Italia cota de piaţă a direct debit este destul de mică astfel încât un serviciu ca Pago să fie util, iar pentru această dezvoltare internaţională avem nevoie de finanţare. Avem discuţii de ceva timp cu câţiva investitori interesaţi, dar nu este neapărat o grabă având în vedere că reuşim să susţinem dezvoltarea din veniturile din România. Aşteptăm şi momentul potrivit pentru a ridica o finanţare, însă sperăm ca până la finalul anului să avem încheiată runda de finanţare”, a declarat în cadrul emisiunii ZF IT Generation Adrian Cighi, cofondator al Pago, la rubrica Start-up Update. El a adăugat că se află în prezent în discuţii atât cu fonduri de investiţii din România, cât şi din străinătate, pentru atragerea unei finanţări de circa 1,5-2 milioane euro.

    Aplicaţia mobilă Pago, lansată în 2017 pentru simplificarea procesului de plăţi de facturi, a ajuns în prezent să fie folosită de peste 200.000 de persoane pe plan local, aceasta fiind îmbunătăţită cu o serie de funcţionalităţi noi.

    „Am adăugat mulţi furnizori – recent am depăşit 360 de furnizori către care se pot face plăţi din Pago, plus funcţionalităţi noi – acum din Pago se pot face plăţi de asigurări RCA, asigurări de călătorie, se poate conecta de asemenea contul ghişeul.ro pentru taxe şi impozite, şi totodată se pot face donaţii pentru diferite cauze sociale”, a precizat cofondatorul Pago.

    De la lansarea aplicaţiei în 2017 şi până în acest moment, prin intermediul Pago s-au efectuat peste 5,8 milioane de plăţi, în valoare de peste 145 milioane euro. „Aplicaţia este gratuită până la patru plăţi de facturi pe lună – pentru cinci până la opt plăţi de facturi pe lună avem un abonament de 4,99 lei, iar pentru 9 sau mai multe facturi, fără limită, avem un alt abonament de 14,99 lei. Practic, dacă plăteşti facturi pentru un singur apartament, ar trebui să te încadrezi în cele patru facturi oferite gratuit lunar. Dacă locuieşti la casă sau plăteşti facturi pentru mai multe locaţii, atunci este nevoie de un abonament. Pentru restul tipurilor de plăţi din aplicaţie nu este însă nevoie de abonament şi nu se percepe niciun fel de comision la niciuna dintre plăţi. Aceste abonamente, în cazul în care sunt mai multe plăţi, este singurul cost pe care îl plăteşte un utilizator pentru a folosi şi a face plăţi din aplicaţie”, a explicat el.

    Recent, compania a ajuns la un număr de 32.000 de utilizatori care plătesc un abonament. „Circa 20% din utilizatorii activi lunar ar avea nevoie de un abonament, restul se încadrează în cele patru facturi gratuite pe lună sau folosesc aplicaţia pentru celelalte tipuri de plăţi, nu neapărat pentru facturi”, a punctat Adrian Cighi.

    Alexandru Popescu, cofondator Pago

    Anul trecut, businessul Pago a crescut de aproape trei ori, până la venituri de circa 10 milioane de lei, compania reuşind să atingă totodată şi pragul de rentabilitate, trecând pe profit.

    „Încă nu avem situaţiile financiare finalizate pe 2020, dar din calculele noastre veniturile se situează la circa 10 milioane de lei. O mare parte din această sumă este valoarea reîncărcărilor de mobil care trece practic prin situaţiile noastre financiare. Începând din ultimul trimestru din 2020 am început să avem profit – reuşim să susţinem cheltuielile de dezvoltare şi de mentenanţă a aplicaţiei din veniturile pe care le generăm”, a spus el.

    Proiectul Pago a fost susţinut la început de cei doi cofondatori – Adrian Cighi şi Alexandru Popescu, iar apoi foarte rapid, chiar înainte de lansare, a intrat în acţionariat şi Banca Transilvania, iar pe parcurs start-up-ul a beneficiat şi de susţinerea Visa şi Mastercard pe partea de marketing şi promovare.

    „Nu am o valoare a investiţiei totale, dar probabil investiţiile totale de până acum se ridică la circa 800.000 de euro”, a menţionat Adrian Cighi.

    Anul acesta, Pago pregăteşte lansarea unei funcţionalităţi noi pentru utilizatorii din România, mai exact transferul de bani instant de pe orice card pe orice alt card. „Să spunem că este practic experienţa din Revolut, unde transferul se întâmplă aproape instant, doar că va funcţiona de pe orice card pe orice alt card emis de orice bancă din România într-o primă fază şi apoi orice bancă din Uniunea Europeană. Peste câteva săptămâni urmează să lansăm funcţionalitatea în România, iar apoi ne uităm şi în Polonia poate spre finalul anului“, a precizat el, adăugând că aceasta este o funcţionalitate de care pot beneficia utilizatorii Pago existenţi, dar şi cei noi.

    „Pe lângă plăţile de facturi şi celelalte plăţi care sunt disponibile în aplicaţie, în momentul în care aceştia vor avea nevoie să împartă o cheltuială cu prietenii sau colegii de birou spre exemplu atunci când ies la masă, nu va mai fi o limitare faptul că unul dintre ei nu are Revolut. Practic, vom face în aplicaţie acest flux care va face acest moment în care trebuie să împarţi o cheltuială într-un grup, să fie administrat mult mai uşor – să fie clar cât are de plătit fiecare şi pentru ce se plăteşte, iar dacă ulterior se mai adaugă o persoană în grup şi trebuie modificate sumele de plată să se poată face uşor din aplicaţie.”

    Pentru anul acesta, fondatorii Pago şi-au propus dublarea numărului de utilizatori care în mod normal ar trebui genereze şi o creştere similară a veniturilor.

    „Noi vedem ca piaţă ţintă pentru Pago persoanele care sunt deja familiarizate cu aplicaţiile băncilor. Nu avem cifre pentru 2020, dar la sfârşitul lui 2019 erau circa 4,5 milioane de utilizatori activi lunar ai aplicaţiilor băncilor, iar numărul de utilizatori activi anual pe care îl raportează băncile pentru aplicaţiile lor este dublu faţă de această valoare. Deci mai sunt încă multe persoane care nu folosesc Pago, iar noi credem că aplicaţia ar fi utilă pentru ei. Ca atare, pregătim şi o campanie mai intensă de promovare în a doua parte a anului în colaborare cu Visa. Iar lansarea acestei funcţionalităţi noi de transfer de bani sperăm să atragă utilizatori noi în aplicaţie”, a menţionat el.

    Potenţialul de creştere al Pago este foarte mare în condiţiile în care peste 70% din plăţile de facturi se fac cu cash la magazine alimentare, la ghiseşul băncilor sau la poştă. „Noi credem că se consumă prea mult timp şi energie pentru nişte plăţi pe care le-ai putea rezolva mult mai simplu online. Este ceva ce ar trebui să rezolvi mult mai repede pentru a putea câştiga timp pentru a face altceva.”

    Totodată, start-up-ul are, însă, oportunităţi mari şi în afara ţării, aplicaţia fiind deja folosită în Polonia şi testată pe piaţa din Italia. „În Italia aşteptăm să avem conexiunile cu furnizorii la un nivel de acurateţe suficient astfel încât să nu apară probleme pentru utilizatori. Avem nevoie de feedback de la utilizatorii din faza beta cu privire la ce nu funcţionează, ce facturi nu se aduc, dacă apar probleme cu prealuarea plăţilor. Pentru conturi clasice cu o singură locaţie sau factură pe lună e relativ uşor, dar apar tot felul de cazuri speciale când plăteşti pentru mai multe locaţii, când furnizorii au anumite statusuri pentru plăţi. Noi practic trebuie să învăţăm din trial and error cu utilizatorii din faza beta”, a spus Adrian Cighi, adăugând că deocamdată start-up-ul nu are stabilit exact momentul lansării în Italia, însă speră să fie la vară.

    Alte pieţe pe care le vizează Pago pentru extinderea internaţională sunt Cehia, Spania şi Portugalia. „Practic, concurenţa noastră sunt toate celelalte metode de plăţi facturi care sunt disponibile într-o piaţă. Ca experienţă de plată, cel puţin în ţările pe care le vizăm pentru extindere, nu am găsit aplicaţii care să ofere acest serviciu de a avea facturile automat într-un singur ecran fară a mai fi nevoie să scanezi un cod de bare sau să introduci alte informaţii.”

     

    Start-up Pitch

    Invitat: George Dragnea, fondator Livraro.com

    Ce face? Platformă ce generează pe loc un magazin online pentru businessurile care vor să primească comenzi online şi să livreze la domiciliu – restaurante, magazine alimentare, băcănii, cofetării, florării şi oricărui magazin care are nevoie de un sistem complet de comenzi online.

    „Este o soluţie special creată pentru aceste businessuri.
    Livraro.com are o serie de funcţionalităţi care nu se regăsesc într-un magazin online clasic unde sunt produse fizice livrate de curieri. Mai exact, se pot defini mai multe zone de livrare, chiar până la nivel de stradă, iar pentru aceste zone se poate defini un tarif de livrare cu o comandă minimă de livrare. Astfel, în partea de sud a oraşului, spre exemplu, poate fi setat un anumit tarif, iar în partea de nord alt tarif. O altă funcţionalitate ar fi integrarea meniului care se poate pune la nivel de oră.”

    Investor Watch

    Invitat: Cristian Dascălu, cofondator Techcelerator

    Dating cu investitori: Techcelerator urmăreşte să-şi consolideze poziţia de jucător important în ecosistemul tech din regiune prin organizarea Scale Match, un eveniment care îşi propune să faciliteze accesul start-up-urilor de tehnologie la parteneri strategici din regiune şi la finanţare.

    „Este un concept de networking şi de matchmaking în care punem la un loc în acelaşi eveniment virtual pe de o parte companii/start-up-uri care sunt în zona de ridicare de finanţări, de tip seed, pre-seed şi, pe partea cealaltă, zona de investitori cu predilecţie, inclusiv o zonă corporate cu jucători care sunt interesaţi să cunoască companii din Europa de Sud-Est, majoritatea din România în vederea unor colaborări în zona de investiţii dar nu numai.”

    Start-up Update

    Invitat: Adrian Cighi, cofondator Pago

    Ce e nou? Start-up-ul vrea să acceseze
    o finanţare de
    1,5-2 milioane euro şi urmează să se lanseze şi în Italia, aceasta fiind a doua piaţă externă unde aplicaţia Pago va fi disponibilă, după Polonia.

    „Am dezvoltat deja aplicaţia şi pentru alte ţări. Am lansat-o anul trecut în Polonia, unde aplicaţia este deja folosită de peste 15.000 de utilizatori activi lunar. Acum urmează să o lansăm şi în Italia. Aplicaţia este disponibilă deja şi în Italia în versiunea beta, dar încă nu am lansat-o oficial. Ne uităm la alte câteva ţări unde la fel ca în România, Polonia şi Italia cota de piaţă a direct debit este destul de mică astfel încât un serviciu ca Pago să fie util, iar pentru această dezvoltare internaţională avem nevoie de finanţare. Avem discuţii de ceva timp cu câţiva investitori interesaţi, dar nu este neapărat o grabă având în vedere că reuşim să susţinem dezvoltarea din veniturile din România. Aşteptăm şi momentul potrivit pentru a ridica o finanţare, însă sperăm ca până la finalul anului să avem încheiată runda de finanţare.”

    Sfatul expertului

    Invitat: Bogdan Botezatu, director de cercetare în ameninţări informatice în cadrul Bitdefender

    Cum ar trebui să îşi protejeze companiile datele? Acestea ar trebui să-şi înceapă eforturile de apărare împotriva atacurilor cibernetice prin protecţia echipamentelor de pe care lucrează angajaţii. Informaţiile sensibile şi de neînlocuit din companii trebuie să fie copiate undeva în siguranţă.

    „La nivel macro aş începe cu tradiţionala soluţie de protecţie pe echipamentele folosite de utilizatori (endpointuri), acest lucru ar trebui să fie indispensabil oricărei companii pentru că automatizează deciziile de securitate şi salvează utilizatorii de undeva de 97-99,95% din atacurile care altfel ar avea un impact devastator.”

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

  • Cum a reuşit fiul unor negustori de ceai să creeze un imperiu care este prezent în peste 50 de ţări şi cu afaceri de miliarde de euro

    Antreprenorul Samih Darwazah a reuşit nu doar să clădească de la zero un imperiu farmaceutic, ci şi să fie primul om de afaceri care a exportat produse farmaceutice ale unei companii arabe în SUA.

    Samih Darwazah s-a născut în anul 1930, în oraşul palestinian Nablus, în familia unui negustor de ceai. Încă din copilărie a dovedit că are o minte strălucită, la 10 ani devenind, potrivit FT, cel mai tânăr candidat înscris la Colegiul Arab din Ierusalim, administrat de guvernul britanic. În 1948, odată cu începerea războiului arabo-israelian, el a fost nevoit să fugă cu familia sa în Iordania.

    Ulterior a fost acceptat la Universitatea Americană din Beirut şi a obţinut o diplomă de master din partea St. Louis College of Pharmacy din Missouri, urmată, în 2010, de un titlu onorific de doctor acordat de aceeaşi instituţie. Între 1964 şi 1976 a lucrat pentru compania americană de farmaceutice Eli Lilly, înainte de a pune bazele Hikma Pharmaceuticals în 1978. Cu ajutorul copiilor săi, care s-au alăturat businessului încă de la început, mica fabrică din Amman a evoluat într-un distribuitor regional de farmaceutice în regiunea MENA. Mai târziu, compania  şi-a extins operaţiunile şi în Europa şi SUA, fiind prima companie arabă care a început să exporte produse farmaceutice pe piaţa americană, în 1996.

    În 1995 Darwazah a preluat, pentru un an, funcţia de ministru al energiei şi resurselor minerale în guvernul Iordaniei. În 2004, fondatorul a publicat cartea Building a Global Success, care cuprindea memoriile sale de business. La trei ani distanţă el a primit titlul de antreprenorul anului în Orientul Mijlociu din partea Ernst&Young. Doi ani mai târziu antreprenorul a fost numit preşedinte al Capital Bank. În 2005 compania s-a listat la London Stock Exchange iar la un deceniu distanţă a intrat în indicele FTSE 100, având la acea vreme o capitalizare de piaţă de 4 miliarde de dolari.

    În prezent, Hikma operează în circa 50 de ţări. Antreprenorul a fost căsătorit cu Samira Fadli, alături de care a avut patru copii: doi fii – Said şi Mazen, şi două fiice – May şi Hana. Fiul său, Said, l-a succedat în funcţia de CEO începând cu 2007. El a murit pe 15 mai 2015. Anul trecut, Hikma Pharmaceuticals a înregistrat venituri de 2,34 miliarde de lei.

  • Cum să-ţi promovezi businessul online în vremea COVID-19: Nu vă risipiţi banii pe toate canalele de comunicare disponibile

    Una dintre cele mai mari greşeli pe care le fac antrepenorii în această perioadă pentru a-şi atrage clienţii din mediul online este să îşi topească banii în toate direcţiile – pe toate canalele de promovare din mediul digital, în loc să se concentreze pe unu-două canale care pot genera cu adevărat rezultate, avertizează Mara Eliza Barză, specialistă în comunicare şi PR, fondatoare a Sunday PR. Ce alte greşeli de comunicare fac oamenii de afaceri?

     

    În această perioadă de pandemie, restricţiile impuse pentru limitarea răspândirii coronavirusului au forţat multe dintre businessurile care activau doar offline să intre în mediul online şi să înveţe rapid cum să îşi atragă clienţii pe site-urile sau în magazinele lor online, indiferent de industria în care activează – fashion, home&deco, beauty, turism, tehnologie, imobiliare, agricultură, produse bio, ş.a.m.d. Astfel, o strategie adecvată de comunicare şi promovare în online este mai mult decât vitală pentru businessuri în contextul actual de piaţă. În condiţiile în care competiţia în online s-a înăsprit, iar comportamentul de consum este în schimbare, companiile intrate recent pe piaţă au nevoie de timp pentru a-şi consolida brandul şi pentru a se face cunoscute, în timp ce companiile mature trebuie să continue să se adapteze şi să inoveze pentru a rămâne în continuare pe piaţă.

    „Companiile care până în pandemie activau doar offline sau prea puţin online au înţeles importanţa comunicării şi promovării în online şi au depus eforturi să se adapteze şi să se alinieze cu mediul online. În schimb, companiile care erau puternic prezente în online şi până în pandemie, în timpul acesteia şi-au crescut bugetele de comunicare şi promovare în online şi au investit şi mai mult în tehnologie şi inovare. Ne îndreptăm spre acţiuni de comunicare şi promovare online dezvoltate prin intermediul inteligenţei artificiale, spre softuri şi aplicaţii care ne vor simplifica viaţa, preluând activităţile repetitive şi consumatoare de timp, care ne vor livra rapid date exacte şi ne vor oferi mai mult timp pentru creativitate, astfel încât conţinutul creat să fie relevant, autentic şi atrăgător pentru public”, susţine Mara Eliza Barză.

    Citiţi în continuare ce recomandă specialistul în comunicare pentru promovarea online optimă a businessurilor, indiferent în ce domeniu activează:

     

    Business Magazin: Care sunt criteriile pe care trebuie să le aibă în vedere un brand atunci când alege canalele de comunicare online? De ce ar trebui să ţină cont?

    Mara Barză: În primul rând trebuie să ştii care este publicul tău ţintă. De exemplu, este important să ştii de unde se informează, ce interese are, care sunt reţelele de socializare unde petrece mai mult timp etc. Înainte să-ţi alegi canalele de comunicare este vital să cunoşti în detaliu profilul publicului tău şi cum să-l «abordezi» în mediul online.

    Tebuie să ştii încotro te îndrepţi şi să-ţi canalizezi resursele şi eforturile în acea direcţie. Îţi doreşti creşterea vizibilităţii brandului? Îţi doreşti să atragi trafic pe website, reach şi engagement pe reţelele de socializare? Îţi doreşti clienţi noi sau fidelizarea celor deja existenţi? Sau vrei să îţi creşti afacerea cu totul? Este necersar să îţi setezi obiectivele.

    Un alt pas important este poziţionarea pe piaţă. Cum vrei să fii perceput? Cum ai putea să te remarci? Cu ce se diferenţiază produsele sau serviciile tale faţă de cele deja existente pe piaţă? Ce poate face serviciul sau produsul tău pentru public? Pentru ca poziţionarea să fie corectă trebuie să ai răspunsuri clare la aceste întrebări.

     

    Business Magazin: Care sunt tipurile de campanii de comunicare online potrivite pentru un brand în funcţie de domeniul de activitate al companiei?

    Mara Barză: Depinde de obiectivele pe care le-ai setat şi rezultatele pe care ţi le doreşti, de momentul în care se află businessul – dacă vorbim de momentul lansării pe piaţă sau dacă este unul deja ajuns la maturitate.  De exemplu, un brand nou din fashion (producător, retailer online/offline) ar putea realiza o campanie online de brand awareness, o campanie de sales care să genereze o creştere a vânzărilor, o campanie de awareness cu diferite materiale de presă în mediile online etc. Dacă eşti prezent acolo unde sunt clienţii tăi sau posibilii tăi clienţi, înseamnă că eşti în locul potrivit şi ai ales canalele de comunicare potrivite. De exemplu, dacă publicul tău citeşte publicaţii online de fashion şi se inspiră din outfiturile pe care le găsesc pe Instagram, atunci te ajută să fii prezent pe aceste canale de comunicare online. Este mai bine să alegi unu sau două canale de comunicare, dar să-ţi adaptezi conţinutul şi să comunici relevant, în loc să fii prezent pe toate canalele de comunicare online şi să comunici o dată la câteva luni sau în mod irelevant.

     

    Business Magazin: Cât de important este canalul social media pentru strategia de comunicare online a unui magazin online?

    Mara Barză: Canalul social media este important întrucât este utilizat în toată lumea şi numărul de utilizatori creşte constant: conturi personale, pagini dedicate businessurilor, grupuri, comunităţi. Oferta este pentru toate gusturile: mesaje, fotografii, videouri, live-uri, IGTVs, story-uri, marketplace, publicitate, joburi, jocuri, evenimente. O mare parte din informaţiile de care ai nevoie se regăsesc pe canalul social media. De aceea a devenit indispensabil într-o campanie de comunicare.

     

    Business Magazin: Cum ar trebui să se împartă strategia de comunicare online a unui magazin online pe canalele de social media – Facebook, Instagram, YouTube etc.?

    Mara Barză: Împărţirea şi prioritizarea se fac în funcţie de tipul de conţinut pe care îl comunici, audienţa targetată, bugetul alocat şi obiectivele stabilite.

     

    Business Magazin: Cum se cuantifică rezultatele unei campanii de comunicare online?

    Mara Barză: În momentul de faţă există o multitudine de variante prin care să măsori indicatorii de performanţă ai unei campanii de comunicare online. În cazul campaniilor de pe Facebook şi Instagram ai acces la insighturi şi poţi evalua cu uşurinţă rezultatele acestora. Dacă o campanie în online a fost de succes, acest lucru se poate observa şi prin creşterea interesului publicului asupra brandului respectiv: pe reţelele sociale – creşte numărul de followeri, creşte volumul mesajelor primite la postări sau în privat etc. pe website – de exemplu creşte numărul de accesări sau în magazinul online – creşte numărul vizitelor, creşte interesul asupra anumitor produse, cresc vânzările etc. De asemenea, poţi apela la diferite tooluri care să te ajute să măsori rezultatele unei campanii. Se găsesc online o mulţime soluţii atât gratuite, cât şi contra cost. Le poţi alege în funcţie de tipul de campanie pe care îl desfăşori, astfel încât să se plieze cât mai bine nevoii tale.

     

    Business Magazin: Care este în medie bugetul pe care trebuie să îl aloce un brand pentru comunicarea online?

    Mara Barză: Depinde foarte mult de bugetul de care o companie dispune efectiv pentru promovarea online pentru o anumită campanie, sau lunar. Aşadar, este important să ştii exact ce buget poţi aloca şi după aceea să te gândeşti cum să-l distribui cât mai strategic.

     Este important ca bugetul pentru comunicare să fie adăugat în planul de business de la bun început şi să fie unul pe termen lung. Sunt multe afaceri care sunt lansate fără să fie luate în calcul bugetele pentru comunicare, PR şi marketing online, ceea ce blochează dezvoltarea businessurilor.
     

  • Antreprenorul care a construit o afacere de succes vânzând un singur produs. Acesta este unul dintre cele mai iubite deserturi ale românilor

    Peste zece ani de experienţă în industria HoReCa şi un business care i-a atras atenţia asupra celui mai apreciat produs pe care îl vindea l-au condus pe Cristian Biriş către Papanaşu’. Numele spune deja aproape totul, dar ce nu poate cuprinde este savoarea, de apreciat de fiecare pofticios.

    Cristian Biriş a început să lucreze în HoReCa în anul 2008, iar primul business în care a investit a fost Baroc Pub, un local din Topliţa, judeţul Harghita, de unde este originar. „După câţiva ani petrecuţi la pub, mi-am dat seama că cel mai vândut produs pe partea de bucătărie sunt papanaşii, care îmi aduceau de multe ori clienţi în locaţie. Au urmat multe recenzii de tipul «cei mai buni papanaşi» şi atunci mi-am spus că ar trebui să profităm de acest lucru. Aşa am fondat Papanaşu’”, povesteşte antreprenorul. A pornit cu avânt, încă de la finalul lui 2019, însă pandemia a venit să potolească entuziasmul şi, totodată, puterea de acţiune. De aceea, deschiderea propriu-zisă a avut loc abia anul acesta, după ce un investitor s-a implicat în afacere şi a dat un imbold dezvoltării.

    „Am vândut o parte din acţiuni către un investitor care, de altfel, era deja colaboratorul nostru. Este vorba despre Reea Agency, care a dezvoltat toată partea de branding, marketing, poze de produs, video şi strategie de brand. Ei au intrat ca acţionari minoritari în Papanaşu’, însă cu o contribuţie imensă pe zona de imagine şi online.” În acest moment, există două rulote în Bucureşti unde pot fi savuraţi papanaşii care l-au făcut celebru pe Cristian Biriş, mai exact pe strada Ştirbei Vodă, la numărul 158, şi în cadrul Colosseum Retail Park, din zona de nord-vest a Capitalei. Planurile includ ancorarea cu spaţii noi în zona Herăstrău, tot în Capitală, dar şi în Sovata şi Mamaia, locuri cu profil turistic.

    Cristian Biriş, fondator Papanaşu’:„Suntem martori la modificarea comportamentului consumatorului, care se va îndrepta către acest tip de locaţii, ele funcţionând în aer liber. Totodată, cred că zona de delivery o să fie într-o continuă creştere pe parcursul acestui an.”

    Investiţia antreprenorului a ajuns la 100.000 de euro până în acest moment, când are patru rulote pregătite pentru a fi contractate. Pregătite sunt şi reţetele care să se concretizeze în tentaţii pentru pofticioşi, puse în practică de cei patru angajaţi pe care îi are Cristian Biriş. Procesul de recrutare continuă. „Împletind tradiţia cu modernul, în meniul nostru se regăsesc atât reţete autentice de papanaşi, cu dulceaţă de afine, zmeură şi căpşuni, cât şi reţete reinterpretate, cu îngheţată şi sirop de ciocolată, cu ciocolată, cu dulceaţă de nuci verzi, trandafiri şi fulgi de migdale.”

    Un papanaş cu dulceaţă de afine sau căpşuni costă 10 lei, unul cu ciocolată sau îngheţată – 14 lei, iar unul cu dulceaţă de trandafiri şi fulgi de migdale – 16 lei. Punctele de vânzare ale Papanaşu’ sunt aşadar rulote, şi nu spaţii comerciale clasice, deoarece Cristian Biriş crede că acesta e un moment oportun pentru dezvoltarea afacerilor din zona de street food, puţin exploatată în România, dar cu potenţial de creştere mai ales în această criză sanitară, când obiceiul de a lua masa la interior a fost de atâtea ori pus sub semnul întrebării. „Suntem martori la modificarea comportamentului consumatorului, care se va îndrepta către acest tip de locaţii, ele funcţionând în aer liber. Totodată, cred că zona de delivery o să fie într-o continuă creştere pe parcursul acestui an.”

    Cristian Biriş estimează că va încheia anul 2021 cu zece rulote Papanaşu’ în portofoliu şi cu afaceri de 1,5 milioane de lei. El mizează pe faptul că va găsi francizaţi şi colaboratori care să ducă brandul Papanaşu’ aproape de cât mai mulţi potenţiali clienţi. „Momentan, prospectăm zonele turistice pentru a fi prezenţi acolo la vară, să satisfacem nevoia de dulce cu un produs făcut pe loc.”

    Cinci idei de afaceri de la zero

     

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Sâmbure – atelier de aranjamente din plante (Braşov)

    Fondatoare: Alexandra Bordeianu şi Dana Dragomirescu

    Investiţii: aproape 40.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2020: 20.000 de euro

    Prezenţă: Braşov

    Active Weekends – proiect turistic (Cluj-Napoca)

    Fondator: Marius Popa

    Prezenţă: România

    Skay Loft – unitate de cazare (Braşov)

    Fondatori: Laura şi Adrian Silvestru

    Investiţie: 300.000 de euro

    Venituri lunare în 2020: 3.000 de euro

    Prezenţă: cartierul Schei din Braşov

    Arbo Cătină – producţie de sucuri şi uleiuri din cătină (Brăila)

    Fondatori: Andrei Cristescu şi Andreea Matei

    Investiţii: 300.000 de euro

    Prezenţă: magazine mici de cartier din Brăila şi Bucureşti, online

    Travs.ro – magazin online cu accesorii de călătorie (Cluj-Napoca)

    Fondatori: Andreea şi Vlad Moraru

    Investiţie iniţială: 3.600 de euro

    Cifră de afaceri estimată pentru 2021: 50.000 de euro

    Prezenţă: online

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.