BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Supermarket pentru creativitate

    Creativitatea trebuie susţinută, consideră designerul Camille Walala, iar uneori pentru asta nu e nevoie decât de mâncare, mâncare ce se poate procura, bineînţeles, de la supermarket, dar nu unul oarecare. În acest scop, Walala a creat o instalaţie de artă sub forma unui supermarket temporar în cadrul London Design Museum, în care se vând alimente, băuturi şi produse de curăţenie, la a căror prezentare a lucrat un grup de artişti, scrie Dezeen. Fiecare artist s-a ocupat de câte o categorie de produse cum ar fi ceai, sos de paste, orez, detergent ori hârtie igienică. Toate articolele din supermarketul de artă au fost produse în ediţie limitată şi au fost expuse până în data de 25 aprilie, putând fi, însă, achiziţionate online de public.


     

  • Recenziile negative îi alungă pe mulţi, dar pe unii mai degrabă îi atrag, dându-le idei

    Recenziile negative îi alungă pe mulţi, dar pe unii mai degrabă îi atrag, dându-le idei. Citind astfel de recenzii despre parcurile naţionale din SUA, artistei Amber Share i-a venit ideea să ia diverse comentarii ale călătorilor dezamăgiţi şi să le transforme în afişe care amintesc de locul la adresa căruia au fost făcute. A rezultat astfel o serie de afişe amuzante, care arată, printre altele, nemulţumiri provocate de ceaţa care înconjoară Podul Golden Gate din San Francisco ori de faptul că o cascadă şi parcul în care se află ea sunt „uluitor de neimpresionante”. Motivul realizării acestor afişe, disponibile şi sub formă de fotografii înrămate ori cărţi poştale, a fost acela de a atrage atenţia asupra frumuseţilor naturii din SUA sau din alte locuri din lume.


     

  • Deprinderi care se predau cândva multor oameni, apoi au fost uitate pe măsură ce lucrurile au devenit tot mai uşor de înlocuit, revin în actualitate

    Deprinderi care se predau cândva multor oameni, apoi au fost uitate pe măsură ce lucrurile au devenit tot mai uşor de înlocuit, revin în actualitate, fiind propuse celor care ţin să protejeze mediul înconjurător. O astfel de iniţiativă, scrie The Guardian, a venit de la mişcarea «Fashion Revolution» (Revoluţia Modei), creată în urma prăbuşirii unei fabrici de textile din Bangladesh în 2013, care încearcă, printre altele să determine oamenii să conştientizeze impactul pe care hainele lor îl au asupra mediului. În acest scop, a organizat recent o săptămână de ateliere online cu artişti, meşteşugari şi creatori de modă, care i-au învăţat pe cei interesaţi cum să-şi  prefacă hainele şi chiar cum să creeze accesorii din diverse obiecte casnice pe care altfel le-ar arunca atunci când s-ar plictisi de ele.

    Printre atelierele online s-au numărat unul de transformare a tricourilor, sub îndrumarea creatoarei londoneze Lydia Bolton, care comercializează chiar şi o trusă specială, care conţine un tipar adaptat după măsura la haine a clientului, un curs de înfrumuseţat hainele vechi prin pictură, sub îndrumarea artistei Alice Dansey-Wright ori un atelier de transformat articolele vestimentare cu ajutorul broderiei. Un alt atelier, susţinut de creatoarea de origine chineză Clara Chu, le-a propus participanţilor să înveţe cum să refolosească obiecte casnice pentru a le transforma în accesorii, având ca material de lucru covoraşe de baie, pămătufuri de şters praful şi multe altele din care se pot realiza genţi.

  • Fondurile de investiţii, aceşti rechini de care ai nevoie

    Cu toţii ne mirăm, nu ne vine să credem şi ne întrebăm cum a reuşit UiPath să se listeze la Bursa de la New York şi să valoreze nu mai puţin de 40 de miliarde de dolari (marţi, pe 27 aprilie), iar partea lui Daniel Dines, cofondator, CEO şi imaginea publică a companiei pornite din România, să fie de 8 miliarde de dolari, ajungând în topul Forbes. UiPath are venituri de 600 de milioane de dolari, iar în anul fiscal 2020 a avut pierderi de 90 de milioane de dolari. Până acum, în niciun an nu a înregistrat niciun profit, dar compania valorează pe bursă 40 de miliarde de dolari.

    În 2018, Daniel Dines a oferit câteva sfaturi la conferinţa How to Web, atunci când UiPath era la 2 miliarde de dolari şi toată lumea se întreba de unde a răsărit acest start-up românesc. Cele 22 de sfaturi pe care le-a oferit sunt foarte utile pentru cei care vor să-i calce pe urme.

    A eşuat 8 ani, dar a continuat; poţi să creezi şi să ai cea mai bună tehnologie, dar asta nu înseamnă că ai deja un business; 50% din tehnologia de astăzi a UiPath a fost construită până în 2013 şi până în 2017 nu a avut niciun succes, nu aducea deloc creşteri; a fost nevoie de noroc, de un contract, dar mai mult decât atât, să găsească pe cineva care să-i scoată din celebrul apartament din Delea Veche unde stăteau, să creadă în ei şi în ceea ce făceau şi să le dea bani; cu banii tăi nu poţi să-ţi asumi riscuri mari, aşa că este nevoie să dai părţi din companie pentru a obţine finanţare; dacă nu ar fi fost un Seedcamp de la Londra, care le-a dat la început 1,5 milioane de dolari, dacă nu ar fi fost Dan Lupu, de la fondul de investiţii Earlybird, care să le dea bani şi, mai mult decât atât, să le facă cunoştinţă cu Luciana Lixandru de la fondul de investiţii american Accel, poate UiPath nu ar fi avut succesul de astăzi.

    Aşa că Daniel Dines a fost dispus să dea acţiuni din companie la toate rundele de finanţare pentru a face rost de bani cu care să crească, nu în România, ci la nivel internaţional.

    „Nu poţi construi o companie globală din Bucureşti, un software nu se vinde singur, ai nevoie de marketing şi de vânzări.” Iar toate aceste lucruri costă – şi costă mult.

    Asta îmi aminteşte de o frază spusă de Radu Georgescu, unul dintre primii IT-işti din România care a făcut cunoştinţă cu lumea globală prin vânzarea antivirusului RAV către Microsoft, acum 15 ani: Programatori mai poţi să găseşti, în Moldova, în Ucraina, dar de la un moment dat, cel mai important lucru este echipa de vânzări. De exemplu, Accel a investit din 2017 până în 2021, 172 de milioane de dolari în UiPath şi a ajuns să câştige 5,9 miliarde de dolari. De la un moment dat, fondurile de investiţii, finanţatorii, mai ales dacă sunt nume cunoscute, sunt mult mai importanţi decât produsul în sine (bineînţeles că trebuie să-l ai, ca să ai ce să vinzi), pentru că deschid uşile unei lumi globale, unde poţi să creşti. Să nu ne facem iluzii că un exemplu precum Uipath şi ascensiunea acestei companii poate fi replicat atât de uşor.

    Mult timp, start-up-urile de  tehnologie din România, oamenii din faţa şi din spatele lor, îşi ţineau ideile închise, nu le expuneau public şi nici nu voiau să atragă investitori, fonduri de investiţii, de frică să nu le fure ideea şi în final compania.

    Poate au fost start-up-uri care au realizat o tehnologie mai bună decât UiPath, un produs sau un serviciu mai bun, dar care, dacă a rămas între cei patru pereţi ai unui apartament şi pe un stick, s-a îngropat acolo.

    FintechOS, noul star de tehnologie din România a înţeles cel mai bine acest lucru, cum funcţionează lumea globală – „6 luni de zile l-am curtat pe Dan Lupu de la Earlybird ca să investească în noi”, spune Sergiu Neguţ, directorul operaţional şi financiar al FintechOS, şi unul dintre cofondatorii companiei începute de Teodor Blidăruş. Aşa se face că FintechOS a reuşit să atragă bani – aproape 80 de milioane de dolari – prin trei runde de investiţii, iar compania să valoreze acum 220-240 de milioane de dolari. Dar pentru a ajunge aici, pentru a atrage bani, pentru a avea acces la o lume globală, fondatorii au dat treptat din acţiuni, iar acum nu mai sunt majoritari. Ce nu înţeleg mulţi IT-işti, dezvoltatori şi antreprenori români din tehnologie care au reuşit să creeze ceva este că fondurile de investiţii nu vor să le fure compania, să-i înlăture, nu vor să muncească şi să ia locul fondatorilor, ci doar să facă bani. Poate este greu de acceptat câştigul pe care l-a obţinut Accel din investiţia făcută în UiPath, dar dacă nu ar fi fost ei, dacă nu ar fi fost Earlybird, dacă nu ar fi fost Credo, un fond de investiţii din Cehia, lui Daniel Dines şi echipei lui le-ar fi fost mult mai greu să ajungă cu UiPath unde sunt astăzi.

    „Am început să discut cu aceşti rechini, fondurile de investiţii, şi am avut noroc să-i găsesc pe cei mai buni, au ajuns cei mai buni prieteni ai mei”, a spus Daniel Dines în 2018.

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • 10 destinaţii pentru primăvara asta. Astăzi, casa din copilărie

    O casă de vacanţă folosită prea rar a fost punctul de plecare pentru Casa din Plai, agropensiunea turistică pe care economistul Andrei Blidar din Bucureşti, în vârstă de 37 de ani, a deschis-o publicului în 2019. Proiectul, aflat în Proviţa de Sus, judeţul Prahova, se îndreaptă acum către o nouă etapă în dezvoltarea sa, urmând să se extindă cu unităţi de cazare individuale, de tip tiny house.

     

     

    Relaţia lui Andrei Blidar cu Proviţa de Sus a început în 1990, când avea şapte ani, iar părinţii lui au cumpărat, imediat după Revoluţie, o căsuţă bătrânească în comuna aflată la 100 de kilometri de Bucureşti. Acolo avea să-şi petreacă mare parte din vacanţele de vară. Zece ani mai târziu, tatăl său, de profesie inginer constructor, a început dezvoltarea unei case noi – cea care avea să devină Casa din Plai, mai aproape de centrul comunei şi mai potrivită pentru nevoile familiei.

    Astfel, arhitectura, structura şi compartimentarea Casei din Plai sunt, în mare măsură, rezultatul muncii părinţilor lui Andrei Blidar. „Prin 2013, deoarece casa noastră de vacanţă era folosită din ce în ce mai rar, adică doar de câteva ori pe an, am luat hotărârea de a o transforma în pensiune turistică, cu ajutorul fondurilor europene. Proiectul părea simplu la acel moment: cumpăr câteva dotări specifice pensiunilor, refac parte din finisajele interioare, cumpăr nişte echipamente mai bune pentru instalaţiile necesare şi gata. Prima estimare a fost de 30.000 – 35.000 de euro. Proiectul depus pe fonduri europene a fost în valoare de aproximativ 90.000 de euro. Iar până la momentul deschiderii cheltuisem aproximativ 150.000 de euro”, sintetizează Andrei Blidar.

    Aşadar, în toamna lui 2013 a început o aventură care a durat aproape şase ani, până la deschiderea oficială, din august 2019. Au fost necesare sute de drumuri între Bucureşti şi Proviţa de Sus sau Ploieşti, Câmpina ori Târgovişte, pentru accesarea fondurilor europene sau contactarea furnizorilor. Peste 30 de firme de construcţii a contactat Andrei Blidar în decurs de un an până a găsit una care şi-a asumat proiectul în suma de bani anunţată.

    Construcţia efectivă, care, de fapt, era o recompartimentare a celei existente, trebuia să dureze iniţial trei luni, dar a ajuns la peste doi ani. Dotarea pensiunii şi ultimele detalii dinaintea deschiderii au mai consumat şi ele încă un an. „Deşi pare simplu, atunci când faci achiziţia pe fonduri europene nu e aşa simplu: socoteala făcută cu câţiva ani în urmă trebuia refăcută, fie nu se mai găseau bunurile iniţiale, fie deja erau depăşite moral ori era nevoie de altele.”

    Andrei Blidar spune că s-a pus chiar în postura de turist atunci când a gândit conceptul Casei din Plai şi a identificat nevoile pe care oaspeţii pe care urma să-i primească le-ar fi putut avea în timpul vacanţelor. „Am evitat pe cât posibil integrarea obiectelor tradiţionale româneşti, pentru că nu sunt fan. În schimb, am vrut să aduc un pic ideea de conac din perioada interbelică, asta şi pentru că arhitectura casei aduce un pic a conac.”

    Amenajarea spaţiului a fost gândită inclusiv pentru oaspeţii de lungă durată, care nu au lipsit.

    Numele Casa din Plai este inspirat de satul Plaiu, din comuna Proviţa de Sus, în care se află pensiunea. Proviţa de Sus este o comună de deal, cu două avantaje majore: apropierea de Bucureşti şi peisajele splendide, puţin atinse de mâna omului. Iar asta îi atrage pe turişti. Pensiunea este una boutique, de dimensiuni mici, cu patru camere şi multe spaţii comune.

    Există acolo o cameră dedicată jocurilor, o bibliotecă cu un loc de citit, dar şi alte facilităţi, astfel că unii oaspeţi ajung să-şi dorească să stea mai mult înăuntru, în foişor sau pe terasă, decât să exploreze împrejurimile. „Fiind o pensiune mică, în general, în weekend noi o rezervăm integral unui grup de maximum 12 per­soane, adică două camere duble, două triple, plus, la nevoie, o canapea extensibilă în living. Dar am avut oaspeţi care au rezervat întreaga pensiune pentru o familie formată din trei-patru persoane, mai ales în perioada pandemiei.”

    Amenajarea spaţiului a fost gândită inclusiv pentru oaspeţii de lungă durată, care nu au lipsit – „Am avut rezervare inclusiv pentru două luni”. Preţurile pornesc de la 165 de lei pe noapte pentru singura cameră cu baie proprie şi ajung la 1.500 de lei pe noapte în weekend, pentru întreaga pensiune, cu mic-dejun inclus. „Mulţi ne întreabă ce pot face în zonă – o întrebare naturală, având în vedere că suntem în afara zonelor turistice consacrate, dar se lămuresc când ajung în faţa hărţii din recepţie, cu 40 de variante de petrecere a timpului la maximum o oră de mers cu maşina.”

    Sinaia se află la mai puţin de jumătate de oră, în Câmpina se pot vizita muzee, Salina Slănic este la o oră distanţă, iar Barajul Paltinul – la 30 de minute.

    Sinaia se află la mai puţin de jumătate de oră, în Câmpina se pot vizita muzee, Salina Slănic este la o oră distanţă, iar Barajul Paltinul – la 30 de minute. „Dar majoritatea alege să-şi petreacă şederea fie în curtea noastră, fie cercetând împrejurimile satului.” Casa din Plai are circa 50% grad de ocupare, dar potenţialul său, cu o promovare mai intensă, ar fi mai mare, spune Andrei Blidar.

    Cum el este însă şi angajat, spune că nu a alocat foarte mult timp şi resurse până acum pentru a se promova. „Turiştii sunt, în cea mai mare parte, din România, mai precis din Bucureşti şi împrejurimi, dar am avut şi oaspeţi din Israel, Belgia, Republica Moldova, Statele Unite ale Americii sau Marea Britanie.” În 2020, în perioada stării de urgenţă, antreprenorul spune că, profitând că pensiunea este una mică, a reuşit s-o închirieze în întregime pe o perioadă lungă. Tăind drastic din cheltuieli, a reuşit să treacă de acea perioadă cu bine, iar de la sfârşitul lunii mai a început din nou să primească turiştii ca de obicei. „Suntem profitabili în fiecare lună de la deschidere, deşi nu sunt sume mari. Până la urmă, suntem o pensiune cu doar patru camere”, spune Andrei Blidar.

    El vrea acum să ducă mai departe un proiect pornit chiar înainte de pandemie, care a fost accelerat de nevoia de distanţare. Antreprenorul vrea să facă unităţi de cazare individuale, pentru un cuplu sau o familie, într-un cadru natural, izolate de agitaţie. „Similar conceptului de tiny house, dar adaptate nevoilor consumatorilor high-end, de la design ce profită la maximum de priveliştea cadrului natural, la aplicaţii smarthome şi până la aplicaţie pe smartphone pentru rezervare, deschiderea unităţii sau controlul temperaturii anterior sosirii.” La fel ca în cazul Casei din Plai, nu va fi urmată linia tradiţional românească, ci mai degrabă una modernă. Până la finalul acestui an, Andrei Blidar spune că va avea cel puţin câteva astfel de unităţi în funcţiune, cel mai probabil, tot în zona în care se află Casa din Plai.

    Pensiunea este una boutique, de dimensiuni mici, cu patru camere şi multe spaţii comune. Există acolo o cameră dedicată jocurilor, o bibliotecă cu un loc de citit, dar şi alte facilităţi.

  • Povestea antreprenorului care a pornit un business cu un mic atelier, iar astăzi produce microfoane folosite de artişti precum Pink, Beyoncé şi Johnas Brothers

    Micile invenţii făcute în joacă, pe când era copil, s-au transformat, de-a lungul anilor, în  dispozitive inovatoare care i-au adus lui Fritz Sennheiser un premiu Oscar. În plus, antreprenorul a pus bazele unei companii ale cărei produse sunt folosite astăzi de artişti din toată lumea.

    Fritz Sennheiser s-a născut pe 9 mai 1912 în Berlin. Încă din copilărie a fost pasionat de electronice, şi la numai 11 ani a fabricat singur un receptor de radio. Deşi iniţial şi-a propus să devină grădinar peisagist, în cele din urmă s-a hotărât să urmeze o carieră în ingineria electrică. S-a înscris aşadar la Institutul de Tehnologie din Berlin, urmat de un doctorat în cadrul institutului Heinrich Hertz. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Sennheiser a fost responsabil cu trimiterea mesajelor codificate pentru armata germană. El a dezvoltat şi o unitate de reverberaţie, folosită în cadrul Jocurilor Olimpice de vară din 1936.

    Pe 1 iunie 1945, el a fondat Laboratorium Wennebostel (Labor W) by Fritz Sennheiser, în Wennebostel. În micul laborator de electronice, pornit cu economiile lui Sennheiser, lucrau iniţial şapte persoane, foşti angajaţi ai Institutului pentru Tehnologie de Înaltă Frecvenţă şi Electroacustică al Universităţii Tehnice din Hanovra. Antreprenorul a cunoscut succesul după ce a fabricat un voltmetru cu tub şi un microfon, ambele achiziţionate de gigantul Siemens. Acestora le-a urmat inventarea, în anii ’50, a microfonului shotgun, a microfoanelor fără fir şi a unui model de căşti. Societatea de Inginerie Audio (AES) i-a oferit, în 1976, o bursă, urmată de titlul de membru de onoare, în 1980, şi de acordarea Medaliei de Aur AES, în 2002, cea mai înaltă distincţie a instituţiei. În 1982, antreprenorul a hotărât să se retragă din conducerea businessului, cedându-i poziţia de preşedinte fiului său, Jörg. Cinci ani mai târziu a primit premiul Oscar pentru inventarea microfonului direcţional MKH 816. El a murit pe 17 mai 2010, la vârsta de 98 de ani. În 2019, businessul a înregistrat vânzări de 756 de milioane de euro, având o echipă de 2.801 angajaţi. Compania deţine patru centre de producţie, în Wennebostel (Germania), Tullamore (Irlanda), Albuquerque (New Mexico, SUA) şi Braşov, unde sunt produse convertoare pentru căşti. 85% din vânzările companiei sunt asigurate de pieţele externe. Astăzi, microfoanele produse de Sennheiser sunt folosite de artişti internaţionali precum Pink, Beyoncé şi Johnas Brothers.

  • Când românii se încăpăţânează să cucerească Silicon Valley. Cum a reuşit un român să transforme o idee într-un business de 4 milIioane dolari pe an

    Pentru Cosmin Ciobanu, un român care a plecat în Silicon Valley în urmă cu circa opt ani, dezvoltarea unei soluţii de management al muncii s-a dovedit a fi cea mai bună idee după mai mulţi ani de încercări în antreprenoriat. După mai multe încercări în alte direcţii de business, el a reuşit să transforme Octonius dintr-o idee într-un business de 4 milIioane dolari pe an care se dovedeşte a fi o soluţie croită parcă pentru timpurile pe care le trăim.

    Octonius, proiectul pe care s-a concentrat Cosmin Ciobanu încă din 2013, a ajuns în prezent la o soluţie completă de work management care permite gestionarea echipelor indiferent de locaţia din care lucrează membrii acestora – remote, hibrid sau de la birou, din ţări sau de pe continente diferite, platforma fiind utilizată în prezent de companii mari precum BRD Société Generale, Telefonica şi Naţiunile Unite la nivel global. „În România avem un număr de clienţi restrâns, dar am văzut că există un potenţial pe partea de business şi ne-am hotărât să începem mai insistent partea de promovare şi vânzare în România. Toată lumea a fost forţată să prioritizeze partea de transformare digitală şi de cum putem lucra de oriunde, în momentul acela companiile au fost mult mai deschise în a căuta şi explora soluţii şi atunci a fost mai uşor să ne apropiem de clienţi şi să avem discuţii concrete şi pe plan local“, a declarat în cadrul ZF IT Generation la rubrica Start-up Star Cosmin Ciobanu, fondator al Octonius. El a pus bazele Octonius încă din 2013, când a fost acceptat în cadrul acceleratorului Blackbox din SUA, însă atunci soluţia avea altă funcţionalitate. Mai exact, aplicaţia Octonius reunea fişierele stocate de utilizatori în aplicaţii de cloud precum Dropbox, Evernote, Google Drive, Facebook şi contactele din telefon, permiţându-le acestora să îşi gestioneze toate datele dintr-un singur loc. Totodată, utilizatorii aveau atunci şi posibilitatea de a partaja documentele şi cu alte persoane pentru a putea fi editate simultan.

    „La vremea aceea, soluţia era foarte tehnică şi foarte greu de înţeles de către utilizatori. Am avut o perioadă în care am tatonat diverse tehnologii, după care ne-am dat seama că putem rezolva probleme mult mai mari în spaţiul acesta de enterprise şi atunci în 2016 am început să construim această soluţie de work management. Am încercat să folosim tot ce am învăţat cu soluţia iniţială şi să o transformăm într-un produs pe partea de enterprise. Aşa am ajuns de la un tool de sincronizare de documente către un tool de work management”, a explicat Cosmin Ciobanu. Pentru soluţia iniţială, el a reuşit să atragă o finanţare, care l-a ajutat şi pentru a face trecerea către noua soluţie. Finanţarea primită s-a ridicat la 80.000 de dolari, 60.000 de dolari de la Blackbox şi 20.000 de dolari de la Google. „Cu finanţarea pe care am obţinut-o atunci, noi, am lucrat şi am finalizat acel produs iniţial de sincronizare documente pentru consumer, după care ne-am dat seama că nu vom putea progresa cu el. Atunci am pus pauză şi am început să lucrăm la noul proiect. Din acel moment, cu acea investiţie am putut să facem un prim prototip, un MVP, pe care l-am lansat în 2018. Atunci am avut o perioadă de un an, un an şi jumătate, în care am testat şi am lucrat cu câţiva potenţiali clienţi tocmai pentru a înţelege mai bine nevoile lor”, a punctat antreprenorul român. Până în prezent, investiţiile externe în Octonius ajung la circa 120.000 dolari, restul fiind investiţia proprie a fondatorilor.

    „Cu absolut tot ce înseamnă partea de promovare, de project management ş.a.m.d., totul s-ar duce la aproape 1 milion de dolari din 2013 până acum. Este foarte multă muncă şi efort şi de foarte multe ori nu le poţi cuantifica.”

    Cosmin Ciobanu a demarat proiectul Octonius în împreună cu austriacul Chris H. Leeb şi indianul Anoop K. Nayak în 2013 în Palo Alto din Silicon Valley (California, SUA). „În momentul în care am început să lucrăm la noul proiect, toţi munceam în diverse direcţii, aveam diferite job-uri ca să ne putem acoperi costurile zilnice.”

    În prezent, Octonius are o echipă stabilă de 20 de persoane la care se adaugă şi interni de la diferite universităţi din SUA, pe anumite perioade. „Avem programe cu diferite universităţi din SUA şi primim foarte mulţi interni spre exemplu de la Barclay, UCLA etc., care vor să lucreze şi să înveţe tehnologii noi.” Din echipa Octonius, 14 persoane se ocupă de partea de produs, care include partea de cercetare-dezvoltare şi inovaţie, acestea îmbunătăţind constant platforma de work management cu funcţionalităţi noi.

    Ce înseamnă însă o soluţie completă de work management? “În viziunea noastră work management înseamnă un tool care îmi permite să îmi fac cât mai mult din activitatea zilnică şi să îmi rezolv toate taskurile în acel tool fără să fie nevoie să fac traininguri şi fără să îmi apară tot felul de notificări şi lucruri care te încurcă în a-ţi face treaba. De multe ori, astfel de tooluri sunt considerate fie de project management, care este doar o bucăţică din ce faci zi de zi la muncă – nu toată lumea lucrează sau livrează proiecte, nu toată lumea lucrează cu taskuri. Iar, apoi mai este o zonă care se ocupă de ce înseamnă comunicare şi aici vorbim de tooluri precum Microsoft Teams, Slack şi altele. Este o zonă pe care o companie cu 6.000-7.000 de angajaţi este greu să o gestioneze. Companiile se gândesc că le trebuie fie un tool de comunicare, fie unul de project management şi îţi dai seama că din zeci de mii de angajaţi, îl folosesc doar 100. Atunci noi venim şi umplem acest spaţiu şi facem legătura între diversele scenarii izolate – adică ai echipe care lucrează la proiecte, ai echipe care au nevoie să acceseze informaţie non-stop, echipe care trebuie să comunice, iar noi facem podul între toate aceste segmente şi use case-uri.” Utilizarea soluţiei Octonius de către angajaţii unei companii se împarte în trei zone – project management, acces la informaţie şi comunicare internă.

    „Avem echipe care folosesc Octonius exclusiv pentru partea de project management – proiecte, taskuri, timeline-uri, deadline-uri ş.a.m.d., echipe sau departamente care folosesc soluţia pentru acces la informaţii – îţi ţii în Octonius documentele importante, tot transferul de comunicare şi de knowl-edge rămâne într-un singur loc, mai exact, în termeni clasici poate funcţiona şi ca un intranet unde ai la îndemână toate informaţiile necesare. De asemenea soluţia mai poate funcţiona şi ca o zonă de comunicare internă, un fel de Facebook, Linkedin intern în organizaţia ta  – intri şi postezi update-uri, laşi feedback, ceri ajutorul etc.”, a explicat fondatorul Octonius. În prezent, soluţia Octonius este folosită de circa 140.000 de angajaţi din diverse companii din lume. Modelul de business al Octonius se bazează pe o subscripţie lunară sau anuală per utilizator. „Tarifele standard sunt de 20 dolari per utilizator pe lună, însă acestea diferă în funcţie de volum, precum şi de nivelul de personalizare a soluţiei pe care îl cere clientul. Avem o flexibilitate destul de mare.” Prin design, Octonius este o soluţie în regim SaaS, însă majoritatea clienţilor aleg să o instaleze în propriiile centre de date. „Majoritatea clienţilor noştri sunt din industrii sensibile să spunem – financiar-bancar, auto, aviaţie, sănătate şi ca atare au nevoie de această soluţie în centrul lor de date. Deci este o soluţie on premise care poate fi accesată şi în cloudul nostru, dar în 98% din situaţii este on premise 100% în controlul clientului”, a punctat el.

    În prezent, Octonius are clienţi preponderent din Europa de Vest, America şi Asia – Singapore, China, Japonia. Deşi este de origine român, Cosmin Ciobanu abia acum începe să promoveze soluţia şi în Europa de Est, în România alegând ca partener start-up-ul local Remote Stories. „Am început discuţiile cu Octonius de la începutul acestui an. În primă fază ne dorim să promovăm soluţia, să testăm şi să vedem care este feedbackul companiilor de aici. Aşadar suntem într-o perioadă de research şi de promovare a soluţiei Octonius aici pe plan local”, a spus Mara Eliza Barza, cofondator Remote Stories. Ea a început proiectul alături de Amalia Ştefan în 2019, promovând beneficiile muncii de la distanţă. „Acesta este un nou pas pentru noi – să venim şi cu soluţii care să simplifice munca celor care lucrează remote. Ca urmare a pandemiei, sperăm ca organizaţiile să fie mai deschise către tehnologie. Aceasta este tendinţa. Conform unui studiu, România este printre primele ţări din Europa Centrală şi de Est în ceea ce priveşte asimilarea tehnologiei şi ţine pasul cu noile tendinţe din domeniu”, a precizat Mara Eliza Barza, adăugând că Remote Stories nu se va axa pe promovarea şi vânzarea soluţiei Octonius doar în România, ci şi pe pieţele vecine precum Republica Moldova şi Bulgaria, iar ulterior posibil şi în Polonia şi Ungaria. „Ne adresăm companiilor care au minimum 20 de angajaţi şi până la sute şi mii de angajaţi. Nu trebuie să folosească toată echipa această soluţie pentru că poate nu li se potriveşte unor departamente. În acelaşi timp, soluţia poate fi folosită atât de echipele interne, cât şi de către echipele cu care compania lucrează în mod externalizat sau cu freelancerii cu care colaborează”, a explicat ea.

    Prin extinderea şi pe pieţele din Europa Centrală şi de Est, dar şi din alte zone, Octonius speră să îşi crească vânzările şi implicit şi cifra de afaceri astfel încât să poată trece în etapa următoare de dezvoltare şi să obţină o finanţare substanţială. „Anul trecut am avut venituri de circa 4 milioane dolari şi vrem să sărim de pragul acesta care să ne aducă în atenţia unei trepte mai mari de investiţie. Până acum nu am căutat în mod activ o investiţie, însă pentru a putea atrage o investiţie mare trebuie să sărim de pragul de 6-7 milioane dolari”, a menţionat Cosmin Ciobanu. El a adăugat că de la începutul anului şi până în prezent, Octonius a avut o creştere a businessului de 50%, iar ţinta pentru finalul anului este de a dubla cifra de afaceri din 2020. „Chiar dacă putem considera că mare parte din greul cu această pandemie a trecut, lumea deja acum este obişnuită cu digitalizarea şi să lucreze de oriunde şi încă suntem într-un context în care este nevoie de soluţii ca Octonius.”

    Start-up Pitch

    Invitat: Daniel Tamaş, cofondator şi CEO al Digitap

    Ce face? A dezvoltat o reţea socială de gaming pe mobil în urma unei
    investiţii totale de
    800.000 de dolari, care în prima lună de la lansare a reuşit să atragă peste un milion de utilizatori, majoritatea din Asia şi America de Sud.

    „Finanţarea a venit anul trecut în noiembrie, a fost de tipul pre-seed, de încă 360.000 de dolari la o evaluare de 3 milioane de dolari. Practic, acesta a fost momentul în care am început să şi comunicăm ce facem şi am început să ne gândim la o creştere mai accelerată.”

    Start-up Update

    1. Invitat: Cristian Grozea, cofondator al BeeFast – platformă de curierat rapid

    Ce e nou? Start-up-ul se află în discuţii pentru atragerea unei finanţări pentru a dezvolta partea tehnică şi a se extinde în afara Capitalei.

    „Suntem şi în discuţii cu investitori şi ne apropiem de momentul încheierii unei runde de finanţare. Vrem să folosim in­vestiţia pentru a dezvolta zona tehnică – pentru a grăbi procesul de dezvoltare al aplicaţiilor mobile pentru clienţi, pentru a dezvolta o nouă platformă pentru dispecerat şi pentru a automatiza cât se poate de mult din procesele pe care le avem zilnic cu clienţii şi cu curierii, a declarat în cadrul emisiunii ZF IT Generation, la rubrica Start-Up Update Cristian Grozea, cofondator al BeeFast.

    2. Invitat: Mircea Popa, fondator şi CEO Medicai – platformă online pentru imagistică

    Ce e nou? Start-up-ul se află în discuţii cu investitori din străinătate pentru a atrage o finanţare de circa 2 milioane euro, care să îl ajute să se extindă la nivel internaţional, pieţele vizate fiind SUA şi ţările din Europa de Vest, dar şi din Asia.

    „Cred că este momentul ca Medicai să iasă afară. Deja am făcut primii paşi şi chiar dacă România este piaţa unde ne-am născut şi vrem să continuăm şi să luăm cât mai mult din piaţa de aici, destinul nostru este totuşi afară pentru că România este o piaţă mică şi nu justifică la modul realist aceste investiţii aşa că trebuie să ne găsim locul în pieţe mai mari.“

    Start-up Star

     

    Invitaţi: Cosmin Ciobanu, fondator al Octonius şi Mara Eliza Barza, cofondatoare a Remote Stories

    Lecţii din Silicon Valley: Un român plecat în SUA, în Silicon Valley, arată că determinarea de a găsi o idee care prinde pe piaţă dă rezultate chiar şi atunci când această căutare durează ani de zile.

    “La vremea aceea, în 2013, soluţia pe care o dezvoltasem era foarte tehnică şi foarte greu de înţeles de către utilizatori. Am avut o perioadă în care am tatonat diverse tehnologii, după care ne-am dat seama că putem rezolva probleme mult mai mari în spaţiul acesta de enterprise şi atunci în 2016 am început să construim această soluţie de work management. Am încercat să folosim tot ce am învăţat cu soluţia iniţială şi să o transformăm
    într-un produs pe partea de enterprise. Aşa am ajuns de la un tool de sincronizare de documente către un tool de work management.”

    Mara Eliza Barza, cofondator Remote Stories:„Ne adresăm companiilor care au minimum 20 de angajaţi şi până la sute şi mii de angajaţi. Nu trebuie să folosească toată echipa această soluţie pentru că poate nu li se potriveşte unor departamente. În acelaşi timp, soluţia poate fi folosită atât de echipele interne, cât şi de către echipele cu care compania lucrează în mod externalizat sau cu freelancerii cu care colaborează.”

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noimebrie 2019 şi realizată împreună cu Banca Transilvania, Microsoft şi Telekom, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 300 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Investor Watch, Start-up Coach, Sfatul expertului şi What’s Hot.

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.

  • McDonald’s, investiţii de 1,8 milioane de euro în digitalizare la nivelul anului 2020

    Cu un sfert de secol de activitate în cadrul lanţului de restaurante McDonald’s România, Luiza Stoica, directorul de operaţiuni al Premier Restaurants România, compania care operează în plan local activitatea businessului, s-a confruntat anul trecut cu provocări fără precedent. Dar, în ciuda schimbărilor aduse de pandemie în industria HoReCa, a trebuit să menţină echipa motivată şi businessul funcţional. Cum a reuşit?

    Luiza Stoica s-a alăturat companiei McDonald’s în 1996, la mai puţin de un an de la deschiderea primului restaurant din ţară. „Am fost manager trainee în restaurantul din Piaţa Romană, timp de câteva luni, până în luna noiembrie a aceluiaşi an, când s-a deschis primul restaurant McDonald’s din Ploieşti, oraşul în care m-am născut şi am crescut. Mi-am preluat rolul de manager trainee în restaurantul din oraşul natal, iar patru ani mai târziu, am preluat conducerea acelui restaurant.” În 2011 a devenit consultant de operaţiuni, având responsabilitatea de a coordona activităţile mai multor restaurante. Timp de opt ani, spune că a crescut alături de colegi, a trecut prin situaţii foarte diverse şi a ajutat la inaugurarea şi creşterea echipei, precum şi la dezvoltarea businessului în mai multe regiuni ale ţării. La începutul anului 2019 a preluat funcţia de director al operaţiunilor McDonald’s din România, pas care a presupus preluarea responsabilităţii pentru activitatea celor 88 de restaurante din întreaga ţară şi lucrul cot la cot cu toate echipele, pentru a asigura continuitatea operaţiunilor conform standardelor companiei. Anul acesta ea împlineşte 25 de ani în companie. „Pot spune cu bucurie că acest job, prin provocările pe care mi le-a adus şi oamenii alături de care am acumulat experienţă, a format omul care sunt astăzi.

    Din rolul pe care îl are, Luiza Stoica este responsabilă cu dezvoltarea şi implementarea strategiei operaţionale, dar şi cu efectuarea vizitelor frecvente în restaurante. „Din acest punct de vedere, agenda mea zilnică nu s-a schimbat (în urma apariţiei pandemiei – n. red.), am continuat să fac vizite în restaurante, cu respectarea măsurilor de siguranţă necesare. În rutina noastră operaţională şi-au făcut loc dezinfectările mai dese decât de obicei, purtarea echipamentelor de protecţie şi o grijă suplimentară faţă de clienţi, pentru ca şi ei să respecte distanţarea atunci când vin în restaurantele noastre pentru a-şi lua comanda la pachet.” Spune că îşi petrece însă mai mult timp până acum vorbind cu oamenii, având grijă ca fiecare angajat să simtă că are un manager cu care poate discuta deschis despre dificultăţile profesionale şi personale. „Încerc să găsesc soluţii şi să ofer sprijin pentru nevoile şi dorinţele lor, şi mai ales, mă asigur că împărţim momentele bune, că ne găsim în fiecare zi timp pentru a râde şi pentru a fi împreună unii cu alţii.”

    Pentru că fiecare restaurant „are particularităţile şi specificul lui, cu ore de vârf diferite, în funcţie de locaţie, clienţi cu gusturi şi preferinţe diverse; sunt comandate anumite produse mai mult decât în altele, unele (echipe – n. red.) servesc clienţi la ferestre express, altele servesc mai mult de jumătate dintre clienţi la McDrive”, departamentul pe care îl conduce a fost nevoit să ţină cont de toate aceste lucruri în contextul funcţionării cu anumite restricţii şi să se reorganizeze pentru a asigura continuitatea businessului şi pentru a le asigura oamenilor un loc de muncă sigur. „Adaptarea de pe o zi pe alta la un nou mod de viaţă şi adaptarea modelului de business la această nouă realitate au reprezentat poate cele mai mari provocări cu care m-am confruntat în cei 25 de ani de carieră. Din fericire, am avut alături o echipă de consultanţi foarte bine pregătită, în care am mare încredere şi pe care mă pot baza necondiţionat, care a demonstrat capabilităţi excepţionale în execuţia deciziilor şi modului de lucru. Alături de ei, am reuşit să creştem încrederea angajaţilor noştri în companie, le-am demonstrat că suntem un angajator bun, pe care se pot baza şi în care pot găsi sprijin la nevoie, iar în schimb am primit dedicarea lor pentru continuitatea businessului şi am văzut la fiecare dintre ei eforturi depuse pentru adaptarea la acest nou stil de viaţă.”

    În lunile de carantină businessul a funcţionat exclusiv prin McDelivery şi McDrive-uri. În martie şi aprilie 2020, compania a funcţionat cu 55 de restaurante – din totalul de 84 de atunci, dintre care 41 erau restaurante McDrive. „Accesul nu era permis în interiorul restaurantelor, aşadar ne-am concentrat eforturile către McDelivery şi McDrive-uri. La jumătatea lunii aprilie 2020, McDelivery devenea disponibil în toate cele 26 de oraşe în care eram prezenţi. Am atras atunci şi un al treilea partener de livrare – Tazz by eMag s-a alăturat Foodpanda şi Glovo – iar cu ajutorul partenerilor noştri am reuşit la momentul respectiv să asigurăm continuitatea businessului şi să fim aproape de clienţii noştri. Apoi, după ce carantina a fost ridicată, am reînceput să servim mai mulţi clienţi şi la McDrive-urile din ţară, iar ulterior i-am primit în restaurante pentru a-şi lua produsele preferate la pachet. În sezonul cald, am putut să redeschidem terasele la o capacitate redusă, apoi am fost din nou nevoiţi să închidem şi să ne concentrăm eforturile pe pregătirea produselor comandate prin McDelivery şi la Drive-Thru”, descrie ea activitatea companiei din ultimul an.

    Din rândul investiţiilor, recente printre cele mai importante cea în extinderea serviciului McDelivery în nouă oraşe noi, o investiţie „necesară pentru noi la momentul respectiv, mai ales pentru că la jumătatea lunii martie a anului trecut ofeream serviciul McDelivery în 18 oraşe în care eram prezenţi.” De atunci, fiecare restaurant nou este astfel construit pentru a putea prelua comenzi şi prin acest serviciu.

    La finalul lui 2020 investiţia în digitalizarea restaurantelor din portofoliul companiei ajunsese la aproximativ 1,8 milioane de euro. „Am remodelat opt restaurante, pe care le-am echipat cu sistemul digital Experience of the Future, care simplifică experienţa consumatorilor în restaurantele noastre, permite comanda şi personalizarea produselor la kioskurile de comandă şi este de mare   ajutor în eliminarea risipei alimentare, datorită faptului că simplifică şi procedurile operaţionale din bucătăriile McDonald’s. Fiecare produs este proaspăt pregătit doar după ce comanda a fost înregistrată în sistem, astfel că gestiunea resurselor este mult mai bună şi aproape eliminăm risipa alimentară.”

    Anul trecut, businessul a inaugurat în plan local trei noi restaurante, în Bucureşti, Braşov şi Târgovişte, iar de la începutul acestui an a deschis deja un nou restaurant în Braşov, în centrul comercial Coresi. „Ne pregătim acum pentru alte câteva deschideri în diferite zone din ţară. Suntem pregătiţi să ne adaptăm planurile la evoluţia pandemiei, vom continua cu siguranţă să investim pe termen mediu şi lung în digitalizare, principalul nostru accelerator de business, în extinderea serviciului McDelivery, în dezvoltarea de noi restaurante cu McDrive-uri şi vom continua să rămânem aproape de clienţii noştri prin noi produse în ediţie limitată şi oferte şi promoţii pe placul lor.”

    Luna trecută, compania a lansat şi un program de loialitate, disponibil în aplicaţia de mobil. „Utilizatorii pot descoperi oferte la produsele lor preferate şi pot acumula puncte de loialitate pentru fiecare comandă pe care o fac în restaurantele noastre sau la McDrive-uri. Punctele de loialitate pot apoi să fie preschimbate în produse gratuite. Este una dintre modalităţile prin care noi ne-am propus să ne apropiem de clienţii noştri şi să le mulţumim pentru fiecare dată în care ne vizitează în restaurantele noastre”, explică Luiza Stoica.

  • Afacerea cu taxiuri care vrea să cucerească pe toată România. Cum a reuşit o companie româneasca de taxi să se bata cu giganţii veniţi din afară şi să fie prezentă deja in 60 de oraşe

    Piaţa de taximetrie, care i-a făcut milionari pe mai mulţi antreprenori locali din industria tech, părea deja un domeniu acaparat de platformele străine de RIDE-HAILING precum Uber, Bolt sau Free Now – compania deţinută de grupul Daimler şi BMW care a cumpărat aplicaţia locală de taxi Clever Taxi, şi mai nou şi de soluţii de car-sharing cum ar fi Spark, CItyLink sau Teleport. Totuşi, o companie locală atacă această nişă cu o nouă aplicaţie de taxi: GoCab.

    La sfârşitul acestui an vom atinge un număr de cel puţin 15.000-20.000 de şoferi de taxi parteneri – lucrăm exclusiv cu firme şi şoferi de taxi. Ne propunem să ajungem în toate colţurile României şi putem face acest lucru. Anul acesta vom ajunge în cel puţin 60 de oraşe din România. Vom acoperi practic reşedinţele de judeţ şi alte localităţi din eşalonul doi”, a declarat în cadrul emisiunii ZF IT Generation Sorin Muşat, preşedintele Consiliului de Administraţie al GoCab Software.

    Proiectul GoCab a început în 2019 în cadrul companiei Romlogic Tehnology SA, care a dezvoltat un taximetru inteligent ce încorporează toate instrumentele de care are nevoie un şofer de taxi pentru a-şi desfăşura activitatea – taximetru, dispecer, navigator GPS, sistem de voce walkie-talkie. „Ideea a fost ca un şofer sau companie de taxi să poată să vadă absolut totul transparent folosind un hardware plus un software dedicate pentru această activitate de taximetrie”, a punctat el.

    Aşadar, GoCab a venit cu soluţia software în completarea hardware-ului dezvoltat de Romlogic, proiectul fiind acum operat separat prin intermediul companiei GoCab Software. Practic, platforma software GoCab este împărţită între aplicaţia mobilă pentru utilizatorii finali – clienţii de taxi, aplicaţia mobilă pentru şoferii de taxi şi soluţia web-dispatch pentru dispeceratele de taxi.

    Prin intermediul aplicaţiei GoCab pentru utilizatorii finali, pasagerii pot comanda online, simplu şi rapid un taxi din orice oraş al ţării, iar procesul de utilizare este intuitiv. Aplicaţia oferă transparenţă în ceea ce priveşte preţul călătoriei şi flexibilitate privind modalităţile de plată: cu cardul direct în aplicaţie, cu cardul fizic, cash sau prin voucherele oferite gratuit de dezvoltatorii aplicaţiei. În plus, toţi şoferii sunt verificaţi, iar călătoriile sunt geo-urmărite pentru un plus de siguranţă. Pentru primii trei ani, compania a alocat un buget de investiţii de 1,5 milioane euro, urmând să acceseze ulterior şi o finanţare care să susţină dezvoltarea accelerată propusă şi atingerea obiectivelor pe termen mediu.

    „Vizăm ca la sfârşitul anului 2021 sau începutul primului semestru din 2022 să ne listăm pe Bursă. Dorim să atragem cât mai mulţi investitori. Avem un plan foarte bine stabilit pentru următorii doi ani şi din estimările noastre, după cum monitorizăm indicatorii de performanţă, estimăm că aplicaţia GoCab va valora cel puţin 10 milioane euro”, a subliniat Sorin Muşat, precizând că acum valoarea proiectului GoCab este estimată la circa 1,5 – 2 milioane euro.

    GoCab

    Proiect: GoCab

    Ce face? Platformă software ce conectează pasagerii cu şoferii autorizaţi de taxi, fie că aceştia activează în mod independent  fie că sunt afiliaţi unui dispecerat

    Buget de investiţii: 1,5 mil. euro

    Evaluare curentă: 1,5 – 2 mil euro

    Ţintă evaluare 2023: minim 10 mil. euro

    Invitat: Sorin Muşat, preşedinte CA GoCab Software

    Aplicaţia GoCab a fost lansată în mai 2020, iar de atunci şi până în prezent, numărul de curse înregistrate a depăşit 500.000, iar ţinta companiei este de a ajunge la 5 milioane de curse procesate la finalul acestui an. „Este într-adevăr puţin, însă pandemia şi-a spus cuvântul. Probabil că piaţa este undeva la 30% din ce a fost înainte  de declanşarea pandemiei. Estimăm că la finalul anului, când viaţa aşa cum o ştiam înainte de pandemie va fi aproape de normal, vom avea peste 5 milioane de curse procesate prin intermediul GoCab, mai ales că vom accelera dezvoltarea şi vom fi prezenţi în majoritatea oraşelor din România”, a menţionat Sorin Muşat.

    Deocamdată, compania GoCab nu a început să monetizeze aplicaţia, aceasta fiind oferită gratuit şoferilor şi companiilor de taxi. Modelul de business se bazează însă pe subscripţii, atât din partea şoferilor, cât şi a companiilor de taxi, pentru utilizatorii finali, aplicaţia fiind gratuită.

    „Şoferii de taxi vor plăti un abonament – va fi un efort financiar foarte scăzut, având în vedere că GoCab va încheia anumite parteneriate cu firme terţe prin care aceştia vor avea o serie de avantaje financiare astfel încât abonamentul în sine să nu fie o presiune foarte mare pentru ei”, a precizat el, adăugând că firmele de taxi din localităţi şi zone mai puţin dezvoltate, care nu au avut resursele necesare pentru a investi în propria aplicaţie, pot beneficia de o platformă completă contra unui abonament modic astfel încât toţi colaboratorii acelui dispecerat să poată lucra după ultimele standarde.

    În prezent, aplicaţia GoCab este folosită de un număr între 60.000 – 80.000 de utilizatori activi, iar ţinta companiei este de a ajunge la cel puţin 3 milioane de utilizatori în următorii ani. Apoi, după consolidarea pe plan local, GoCab Software are în plan să iasă în străinătate cu o soluţie complexă. „Romlogic produce un taximetru inteligent pentru firmele de taxi, noutatea fiind că este complet digital. Fiind un aparat fiscal, acesta se pliază pe toate normele în materie de aparate fiscale din România – va comunica la ANAF toate raportările. Împreună cu aplicaţia GoCab care rulează în paralel pe acest dispozitiv, considerăm că avem o soluţie optimă şi putem ataca orice piaţă din străinătate.”

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.

     

    1. Questo

    Proiect: Questo

    Ce face? Aplicaţie mobilă cu jocuri de explorare a oraşului care le permit turiştilor şi localnicilor să descopere un oraş pe cont propriu

    Finanţări totale atrase: 2 mil. euro

    Invitat: Claudiu Petria, cofondator şi COO Questo (stânga)

    2. ProfiCircle

    Proiect: ProfiCircle

    Ce face? platformă marketplace B2B pentru sisteme de depozitare şi echipamente comerciale

    Investiţie iniţială: 100.000 de euro

    Finanţare atrasă: 300.000 de euro

    Invitat: Cristian Guşă, cofondator şi CTO ProfiCircle

    3. Tassis

    Proiect: Tassis

    Ce face? Aplicaţie de pontaj online şi management al timpului care le oferă firmelor mici posibilitatea de a fi la fel de eficiente ca firmele mari

    Investiţie iniţială: 80.000 de euro

    Invitaţi: Radu Miloş, fondator şi CTO Elysian Software

    4. Key Way Group

    Proiect: Key Way Group

    Ce face? Dezvoltă sub brandul CAPEX.com o platformă de tranzacţionare pentru instrumente financiare bazate pe contracte pentru diferenţă (CFD-uri)

    Finanţare totală atrasă: 10 mil. dolari

    Invitaţi: Octavian Pătraşcu, fondator şi  CEO Key Way Group, un start-up fintech care a dezvoltat o platformă de tranzacţionare, a luat finanţări de 10 mil. dolari şi acum discută o nouă rundă pentru expansiune

    5. GiftShare

    Proiect: GiftShare

    Ce face? Platformă online de tip market-place pentru carduri cadou

    Investiţie iniţială: 50.000 de euro

    Necesar de finanţare: 150.000 de euro

    Invitaţi: Adina Carapencea, cofondatoare GiftShare.ro

     

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF împreună cu Banca Transilvania, Microsoft şi Telekom, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. În cadrul emisiunii sunt invitaţi şi antreprenori sau investitori care îşi povestesc experienţa în business şi dau sfaturi start-up-urilor.

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de mail zfitgeneration@zf.ro.

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19,00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

  • De la o discuţie la o bere între prieteni, la o companie de 220 de milioane de dolari în numai trei ani

    Teodor Blidăruş, programator de meserie şi Sergiu Neguţ, profesor în business development, au pus bazele companiei FintechOS în toamna lui 2017. Ideea însă a venit puţin mai devreme, în urma unei discuţii între prieteni – la bere.

    În toamna lui 2017 noi ne-am întâlnit, ca băieţii, la o bere şi am discutat că toată această treabă cu accelerarea transformării digitale a băncilor şi asigurărilor pe care o făceam cu echipe de programatori s-ar putea face mult mai fain dacă am crea o tehnologie care să permită cumva celor care ştiu să facă servicii financiare să modeleze, să configureze, să dezvolte şi să lanseze în piaţă aplicaţii financiare complexe. Aceasta este tehnologia FintechOS”, povesteşte Sergiu Neguţ, cofondator, CFO şi COO al FintechOS. Compania a finalizat o rundă de investiţii de 60 de milioane de dolari şi a ajuns la o evaluare de aproximativ 220 de milioane de dolari în aprilie 2021.

    Prima investiţie, de tip seed, a venit pentru FintechOS în 2018 şi compania a fost evaluată atunci la 8,3 milioane de dolari. În 2019, compania a anunţat o nouă rundă de finanţare de aproximativ 14 milioane de dolari şi a ajuns la o evaluare de peste 48 milioane de dolari. Astfel, de la prima finanţare şi până acum, în mai puţin de trei ani, FintechOS a crescut de 26 de ori.

    „Când am lansat FintechOS în 2017, anticipam că soluţiile existente pentru nevoile de transformare digitală a sectorului financiar vor avea dificultăţi în a livra rezultate tangibile. Noi am venit cu o abordare nouă şi unică, care permite lansarea de produse şi servicii într-un timp foarte scurt, pe toate canalele, într-un mod complet automatizat şi personalizat. Evenimentele din ultimul an doar au mărit presiunea asupra industriei de a evolua – şi, ca rezultat, vedem o cerere în creştere pentru platformele noastre. Cea mai recentă rundă de investiţii ne va ajuta să creştem în ritmul alert de care au nevoie clienţii noştri la nivel global”, spune Teodor Blidăruş, co-fondator şi CEO al FintechOS.

    Teodor Blidăruş, cofondator şi CEO FintechOS:„Când am lansat FintechOS în 2017, anticipam că soluţiile existente pentru nevoile de transformare digitală a sectorului financiar vor avea dificultăţi în a livra rezultate tangibile. Noi am venit cu o abordare nouă şi unică, care permite lansarea de produse şi servicii într-un timp foarte scurt, pe toate canalele, într-un mod complet automatizat şi personalizat.”

    Povestea

    Programator de meserie, Teodor Blidăruş a terminat Facultatea de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti. Încă din timpul facultăţii s-a angajat la o companie de software, pentru care a lucrat 9 ani şi a coordonat echipe în implementarea de soluţii de automatizare. În 2006 a fondat compania de software Softelligence, specializată în soluţii IT pentru managementul relaţiilor cu clienţii. În 2019, ultimele date publice, compania avea afaceri de 8,3 milioane de dolari şi 93 de angajaţi.Teodor Blidăruş a fost preşedintele Asociaţiei Patronale a Industriei de Software si Servicii (ANIS) între 2013 şi 2015 şi mai apoi între 2016 şi 2020.

    Sergiu Neguţ a absolvit o facultate de ştiinţa calculatoarelor la Universitatea Politehnica Bucureşti în 1995 şi, în paralel, începând cu 1992 a urmat cursurile Academiei de Studii Economice din Bucureşti. Are mai multe cursuri de formare, printre care unul la Harvard Business School. A fost membru în boardul mai multor companii antreprenoriale, printre care Softelligence, potrivit CV-ului său de pe LinkedIn. Predă la Maastricht School of Management cursuri pentru antreprenori şi cursuri de fuziuni şi achiziţii. Povestea FintechOS începe în toamna lui 2017 pe valul accelerării digitalizării din sectorul financiar. Compania atrage repede atenţia investitorilor din IT şi în 2018 atrage prima investiţie externă importantă care îi propulsează la valoarea la peste 8 milioane de dolari, pentru ca în 2019 să atragă o investiţie de 14 milioane de dolari. Printre investitorii de atunci s-a numărat şi Earlybird Ventures, fondul de investiţii care a descoperit UiPath.

    „Fix ce a însemnat să introduci o interfaţă vizuală de tip Windows în utilizarea calculatoarelor acum 30 de ani, asta este ce se întâmplă în momentul acesta în lansarea de produse şi servicii bancare în piaţă cu o tehnologie inovativă”, descrie Sergiu Neguţ activitatea FintechOS. El adaugă că primii care au crezut în companie au fost cei de la Gapminder, apoi Launchub din Bulgaria. În 2020 FintechOS a avut venituri recurente, indicatorul la care se uită fondurile de investiţii, de aproape 7,5 milioane de dolari, cu aproape 300 de angajaţi. Runda de finanţare serie B de 60 milioane de dolari, care a propulsat evaluarea companiei la 220 de milioane de dolari, a fost condusă de Draper Esprit, un fond cu investiţii în companii din tehnologie, căruia i s-a alăturat Early Bird, OTB Ventures, Gapminder Ventures si Launchub. Compania a mai obţinut o finanţare de 2 milioane de dolari de tip seed a Gapminder Ventures şi una de 14 milioane de dolari în 2019. Draper Spirit şi Early Bird se află şi printre finanţatorii primului unicorn românesc, UiPath. FintechOS este prezentă cu birouri în Marea Britanie, Olanda şi Bucureşti şi are activitate în 20 de ţări. Compania îşi propune, odată cu finalizarea rundei de finanţare, extinderea către piaţa asiatică, nord-americană şi africană.

    Sergiu Neguţ, cofondator, CFO şi COO al FintechOS:„Noi avem ambiţia de a crea o companie de tehnologie care să aibă o amprentă globală. Investiţiile posibile pentru o companie tânără nu mai erau suficiente şi a trebuit să ieşim către un univers mai larg de investitori şi clienţi. Toţi acţionarii pe care i-am avut în seria precedentă au contribuit la runda din prezent cu maximul cu care puteau să contribuie.”