BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Este România pe drumul către o recuperare rapidă post-COVID?

    Recesiunea cauzată de criza COVID şi metodele de redresare economică au fost foarte diferite de la ţară la ţară. Recent, FMI a prezis o creştere puternică pentru România în 2021, de 6%. În ciuda previziunilor optimiste, opinia noastră este că businessurile ar trebui să se menţină precaute în continuare.

    OVID a pus pe pauză multe activităţi economice şi a trimis, în esenţă, toate economiile în recesiune. Unul dintre cei mai importanţi factori care determină cât de puternic a afectat pandemia o economie este reprezentat de gradul cu care o ţară este dependentă de turism. Ţările cu un sector turistic mai dezvoltat au suferit mai mult decât cele care sunt mai puţin dependente de acest sector.

    Economia românească a scăzut cu 3,9% în 2020, o scădere comparabilă cu cea a unor economii europene cu o dimensiune similară a sectorului turistic, precum Ţările de Jos sau Bulgaria. Cu toate acestea, scăderea economiei în România a fost substanţial mai puternică decât în alte ţări. De exemplu, Lituania a înregistrat o scădere economică de 0,8%, iar economia Estoniei s-a redus cu 2,9%. Având în vedere că sectoarele economice componente ale unei ţări nu pot fi uşor modificate pe termen scurt, cele mai importante întrebări în momentul de faţă sunt dacă şi cât de repede se va recupera economia după şocul recesional.

     

    Economia României în creştere

    În acest context a fost surprinzător faptul că, în aprilie 2021, Fondul Monetar Internaţional (FMI) a proiectat o rată de creştere de 6% pentru România în 2021. Este mult mai optimist decât estimările din octombrie 2020, care stabileau creşterea României la 4,6%. Mai mult, noile previziuni transformă România în economia cu cea mai mare creştere preconizată a PIB-ului din regiune. Se estimează că Ungaria, de exemplu, va creşte cu 4,3%, iar Slovacia cu 4,7%. Inevitabil, ne întrebăm care sunt factorii cheie pentru o recuperare rapidă şi cum se descurcă România în acest sens? Ar trebui să fim mai precauţi decât FMI?

     

    Factorii care influenţează recuperarea unei ţări

    Există trei factori importanţi care influenţează recuperarea economică postpandemie. În primul rând, viteza lansării vaccinului şi gradul de vaccinare a populaţiei. În al doilea rând, eficienţa răspunsului politicii fiscale la criză şi, în cele din urmă, amploarea investiţiilor străine directe. Există numeroase dovezi empirice că aceşti trei factori sunt ei înşişi direct determinaţi de calitatea instituţională generală a guvernului. Unele ţări suferă de o calitate instituţională relativ scăzută din cauza corupţiei, a ineficienţelor structurale sau a lipsei calităţii de reglementare. Este de aşteptat ca ţările cu o calitate instituţională mai înaltă să aibă costuri economice mai reduse şi o recuperare mai puternică decât cele cu condiţii instituţionale mai slabe. O privire asupra relaţiei dintre mărimea şocului economic cauzat de pandemia de COVID-19 (estimări din raportul FMI „Perspectivele Economiei Mondiale) şi indicatorii instituţionali de calitate, pe care i-am extras din rândul indicatorilor de guvernanţă mondială, arată că, în medie, ţările care se disting prin calitatea înaltă a reglementărilor, controlul corupţiei şi eficacitatea guvernului tind să înregistreze scăderi mai mici ale PIB-ului în actuala criză. Această relaţie este descrisă în figura de mai jos, pentru economia a 51 de ţări. Am folosit indicatorul „eficacitatea guvernului” ca variabilă a calităţii instituţionale.

    Indicele de eficacitate a guvernului măsoară percepţiile privind calitatea serviciilor publice şi civile, independenţa sa faţă de presiunile politice, calitatea formulării şi implementării politicilor, precum şi credibilitatea angajamentului guvernului faţă de aceste politici. Relaţia dintre eficacitatea guvernului şi efectul economic al crizei COVID sugerează că o creştere cu un punct a indicelui de eficacitate a guvernului este asociată cu un şoc economic, care este cu aproximativ 1,2 puncte procentuale mai mic. Pentru România, acest lucru înseamnă că şocul PIB-ului este cu aproximativ 1,8 puncte procentuale mai mare decât şocul pe care l-ar fi experimentat dacă ar fi avut nivelul calităţii instituţionale al Estoniei.

     

    Concluzii

    Conform indicatorilor de guvernanţă mondială, România ocupă ultimul loc în rândul economiilor din Europa Centrală şi de Est ale UE în ceea ce priveşte eficacitatea guvernamentală, controlul corupţiei şi calitatea reglementării (măsurate în 2019). Acest lucru contrastează puternic cu aşteptările privind performanţa creşterii economice în lunile următoare, după cum se reflectă în prognozele FMI. Prin urmare, este probabil ca prognozele FMI să fie prea optimiste. Sperăm că, în ciuda tuturor indicatorilor, guvernul român va face o treabă bună în ceea ce priveşte avansarea procesul de vaccinare, implementarea planului de recuperare, atragerea investiţiilor străine directe şi controlul dinamicii datoriei publice. Cu toate acestea, ar fi mai bine pentru businessuri ca acestea să se bazeze pe scenariul unei recuperări economice mai moderate. Considerăm mai realistă previzunea emisă de Banca Mondială, care se aşteaptă ca PIB-ul românesc să crească cu puţin peste 4% în acest an.

    Jesus Crespo Cuaresma este profesor titular de economie la WU Vienna University of Economics and Business. Interesele sale de cercetare sunt macroeconomia şi econometria aplicată. El predă la programul WU EMBA Bucharest, cel mai important program de Executive MBA din România, pe care WU îl oferă de 15 ani. Phillip Nell este profesor titular de management strategic global în cadrul WU şi directorul academic al programului Executive MBA Bucharest.

  • Lupta micilor producători români cu giganţii străini, tot mai intensă. Afacerile cu produse tradiţionale sunt la tot mai mare căutare în detrimentul produselor fabricate în masă

    Cândva, tot ce era internaţional şi se găsea pe rafturile marilor reţele de magazine era un magnet pentru cumpărătorul avid să consume ceea ce consumau şi străinii. Apoi, încet-încet, mici branduri locale au început să-şi facă loc pe aceleaşi rafturi, alături de numele mari.

    Iar de ceva vreme un nou trend prinde contur: cel al băcăniilor şi al prăvăliilor, multe din ele chiar cu această catalogare în denumire. Acolo, producătorii locali mici şi mari îşi dau întâlnire, ca un manifest al dorinţei lor de a ajunge mai aproape de clienţi. Şi ca o întoarcere în timp, în cărţile şi în filmele în care personajele obişnuiau să-şi facă zi de zi cumpărăturile la băcănie.

    Am vrut să venim în piaţă cu produse făcute cum se făceau odată. Am apelat la producători locali şi vom lucra în viitor tot cu producători locali, dar dorinţa clienţilor este să facem chiar noi o parte din produse”, îşi explică demersul Adriana Furdui, o antreprenoare care a deschis chiar în această primăvară Băcănia lu’ Furdui, pe bulevardul Decebal din Bucureşti. Familia Furdui a investit 110.000 de euro pentru a deschide spaţiul şi ia deja în considerare să investească mai departe într-o secţie de preparare a unor produse proprii. Iuliana şi Răzvan Penciu sunt alţi doi antreprenori care au văzut oportunitatea unui magazin cu produse locale în Capitală.

    „Ne-am propus să aducem mai aproape de bucureşteni produse tradiţionale româneşti. Investiţia iniţială a fost de 35.000 de euro, bani care au fost folosiţi pentru chirie, stocuri, amenajarea spaţiului. Ne-am dorit un spaţiu mare, avem 80 de metri pătraţi”, povestea recent Iuliana Penciu.

    Familia Furdui a investit 110.000 de euro pentru a deschide Băcănia lu’ Furdui şi ia deja în considerare să investească mai departe într-o secţie de preparare a unor produse proprii.

    O pondere de 90% din produsele care se găsesc în Prăvălia Penciu, de pe Şoseaua Iancului, sunt româneşti, printre ele făcându-şi loc brânzeturi maturate între trei şi şase luni, mezeluri afumate, reţete tradiţionale de dulceţuri şi zacuşti, produse de panificaţie, lactate tradiţionale. În total – 50 de producători şi 600 de produse. Nu doar Bucureştiul a devenit scenă pentru băcănii în ultimul an, ci şi oraşe din provincie s-au aliniat trendului.

    Ploieşti este unul dintre ele, iar Băcănia Patria este un exemplu. „Fiind tot timpul în căutare de produse artizanale şi urmărind tinerii producători ai patriei, am simţit că este şi de datoria mea să investesc în ducerea mai departe a acestor poveşti şi deschiderea unei băcănii. A venit cumva natural şi mi-am dat seama, în timp ce îmi creionam ideile, că este de fapt ceva ce îmi place să fac şi, sigur, ceva ce îmi pot însuşi şi asuma ca business. Am simţit de asemenea că în Ploieşti, în oraşul unde m-am născut, există în primul rând un loc lăsat liber pe acest segment”, povesteşte Vlad Boţîrcă, fondatorul Băcăniei Patria.

    Absolvent de Ştiinţe Politice şi de Teologie, el nu avusese nicio legătură cu antreprenoriatul în comerţ, însă a învăţat totul cu paşi mici. Ce spun toate aceste iniţiative despre apetitul pentru „buy local” al consumatorului român? „Este vorba despre un concept modern de băcănie, diferit de ce era în trecut.

    Noul concept adună produse artizanale, de la producători şi fermieri mici, preparate tradiţionale, toate – în producţie limitată, nu de serie, ci sezoniere. Sunt afaceri de familie, în care, pe lângă pasiune, găseşti poveşti interesante, unicate şi reţete proprii, moştenite din generaţii”, spune Cătălina Aldea, retail expert consultant şi trainer la Aldea Consulting Vision. Trendul este oarecum firesc, după perioada de dezvoltare a comerţului modern.

    Acum, clienţii au început să caute şi produse altfel, care nu se găsesc de obicei în marile lanţuri de magazine. În plus, în ultimii ani, a crescut şi interesul pentru produsele sănătoase, fără pesticide, aditivi alimentari şi coloranţi, din producţie ecologică ori fără zahăr. Iar băcăniile şi magazinele specializate au fost cele care au promovat aceste produse, chiar dacă uneori efortul de a le comercializa a fost foarte mare, fiind produse mai scumpe şi de nişă. „Un alt mare avantaj al băcăniilor este că beneficiezi de recomandări avizate: angajaţii cunosc foarte bine produsele, fac recomandări de consum şi utilizare. De asemenea, oferă servicii precum vânzări prin precomenzi, reţete personalizate, comenzi telefonice, livrări la domiciliu sau acomodează rapid în sortimentaţie produse care sunt solicitate în mod repetat de clienţi”, completează Cătălina Aldea.

    Cătălina Aldea, retail expert consultant şi trainer la Aldea Consulting Vision:„În străinătate, mai ales în ţările vest-europene, astfel de magazine au o tradiţie bogată. Vor supravieţui, pentru că totdeauna va exista interes pentru produsele provenite de la mici producători.”

     

    De la comerţ la producţie

    Interesul pentru produse sănătoase a fost şi unul din motivele care au stat la baza Băcăniei lu’ Furdui, unde se găsesc de la pâine secuiască, afumături şi zacuşti din producţia proprie până la specialităţi de lactate de la o stână din Bacău sau lactate vegane sub brandul Vacaju. Adriana Furdui consideră că, pe lângă portofoliul de produse adunate de la mici producători români, o băcănie ar trebui să fie ea însăşi producător. „Acum e cool să fii proprietar de băcănie, dar mulţi nu înţeleg că băcănia trebuie să aibă o identitate. Părerea mea este că 50% din produsele unei băcănii trebuie să vină din producţie proprie. O băcănie ar trebui să vândă doar produse ce nu se regăsesc pe rafturile supermarketurilor”, spune ea. De altfel, pentru un mic antreprenor, băcănia vine şi cu avantajul posibilităţii de a vinde în cantităţi mici şi la preţuri mai bune decât cele solicitate de marile reţele de magazine.

    „De când suntem în pandemie, băcăniile s-au înmulţit, ba chiar au apărut şi lanţuri de băcănii. Atunci când un virus este în floare, te gândeşti cum să mănânci mai corect sau cum să duci o viaţă cât mai sănătoasă. Vor rezista doar cei care vând calitate.” Povestea Băcăniei lu’ Furdui a început aproape odată cu anul 2021, iar în două luni şi jumătate s-au şi deschis uşile magazinului de pe bulevardul Decebal. Familia de antreprenori mai are un business în Bucureşti, Laboratorul de Sarmale, iar pe lista de planuri se mai află unul – Prăvălia cu parizer, care ar urma să reunească toate produsele de tip parizer într-un singur loc. Investiţia preconizată este de 20.000 de euro.

    „Este o perioadă incertă şi nu ştim ce va fi nici peste o săptămână. Pandemia nu prea ne lasă să facem calcule şi să avem o viziune”, spune Adriana Furdui.

     

    Băcănia, din nou la modă

    În provincie, fascinaţia pentru magazine tip băcănie este cu atât mai mare cu cât numărul acestora este limitat. Vlad Boţîrcă a pariat pe Băcănia Patria mizând pe saturaţia faţă de hipermarketuri. „Oamenii au mizat mult pe promovarea online prin influenceri de tot felul, au creat practic un curent nou, cool, acela de a ne întoarce în trecut, la bucatele bunicilor, într-un cadru instagramabil, creându-se o dorinţă de apartenenţă cu noul val”, spune antreprenorul din Ploieşti. Practic, băcăniile reprezintă lanţul scurt dintre producătorii locali şi cumpăratori. În aceste magazine, se livrează, pe lângă produs, şi povestea acestuia, odată cu energia creată în jurul lui.

    „În general, producătorii au cantităţi mici, iar cererea mare din hipermaketuri nu îi avantajează. Ei produc şi vând în proximitate, iar ceea ce facem noi, de exemplu, prin Băcănia Patria este să avem un mix şi să preluăm cantităţi mici din fiecare colţ al ţării ducându-le sub acelaşi acoperiş atât online, cât şi fizic.” Vlad Boţîrcă se concentrează momentan pe spaţiul pe care îl are în Ploieşti, însă spune că este deschis să replice modelul şi în alte oraşe. „Plecând de la numele Patria, era normal să avem producători din toate colţurile ţării. În băcănie se regăsesc producători de mari vinuri ale micilor crame, de brânzeturi, preparate din carne, dulciuri artizanale, beri şi diferite tipuri de băuturi artizanale, dulceţuri, paste, pâine cu maia, miere de albine, sucuri naturale.”

    Pandemia a avut şi ea cuvântul ei de spus în promovarea băcăniilor, trendul de empatizare cu afacerile mici, locale conturându-se tot mai mult în această perioadă. „Să ne amintim care a fost principala frică a oamenilor în martie-aprilie anul trecut: ca să nu rămână fără mâncare, au sufocat hipermarketurile de teamă că importurile vor fi stopate, aşa că şi-au dat seama că e mai sigur să cumperi de la oamenii care au controlul asupra producţiei”, adaugă Vlad Boţîrcă.

     

    Prăvălia de lângă casă

    Iuliana şi Răzvan Penciu au deschis şi ei recent, într-un spaţiu de 80 de metri pătraţi din zona Iancului din Capitală, Prăvălia Penciu, în urma unei investiţii de 35.000 de euro, iar antreprenorii, aflaţi acum la început de drum, au planuri mari cu băcănia care le poartă numele. „Ne dorim ca în doi-trei ani să avem trei spaţii în Bucureşti. Nu sunt prea multe băcănii în Bucureşti, deoarece într-un astfel de business contează proximitatea, aşa că mai sunt multe zone de acoperit”, spune Iuliana Penciu. Printre produsele din Prăvălia Penciu se numără brânzeturi maturate, mezeluri afumate, produse din carmangerii tradiţionale, reţete tradiţionale de dulceaţă şi zacuscă, alimente din zona de panificaţie şi lactate, dar şi o selecţie de vinuri care nu se găsesc în retailul mare, ci pot fi găsite fie în băcănii, fie în HoReCa sau magazine specializate. Produsele cele mai îndepărtate vin din Târgu-Mureş, Cluj, Sibiu. Din apropierea Capitalei sunt produsele din Odobeşti, Buzău, Tulcea sau Lieşti. Ca trafic, Prăvălia Penciu ajunge la 80 de clienţi în fiecare zi, iar bonul mediu ajunge la 40 de lei. Ambiţia fondatorilor este de a ajunge la o medie de 140-160 de clienţi pe zi şi un bon mediu de 60 de lei.

    Farmecul de altădată

    Băcănia Veche, Băcănia Urbană, Băcănia ROD sunt doar câteva alte exemple care arată că piaţa magazinelor cu produse locale se dezvoltă. Pot ele să reînvie spiritul cumpărăturilor la magazinul de cartier şi să impulsioneze afacerile mici din comerţ? Răspunsul este da, crede Cătălina Aldea. „Băcăniile şi magazinele specializate de mică manufactură, precum carmangerii, brutării, patiserii şi cofetării, până la drogherii sau magazine naturiste pot să ia din nou avânt. Mai cred că acest concept de magazine, dacă sunt amenajate corespunzător, pot avea un farmec aparte şi pot deveni punct de atracţie într-un cartier sau într-o comunitate, inclusiv pentru turişti”, spune Cătălina Aldea. De altfel, adaugă ea, băcăniile sunt una dintre cele mai sigure şanse de supravieţuire a comerţului local, dacă se optează pentru o franciză de supermarket din retailul modern. Iar trendul se confirmă şi în alte state. „În străinătate, mai ales în ţările vest-europene, astfel de magazine au o tradiţie bogată. Vor supravieţui, pentru că totdeauna va exista interes pentru produsele provenite de la mici producători.”

    În lupta cu marile reţele, băcăniile şi prăvăliile vin cu mai multe avantaje pentru producători, care invocă mai multe probleme: nu pot livra cantităţile necesare sau în ambalaje calibrate aşa cum cer anumite magazine, nu pot vinde la preţurile solicitate de marile lanţuri, nu vor ca produsele lor de nişă să se piardă în rafturi printre produsele de masă, nu există personal specializat care să recomande produsele lor sau nu pot livra în condiţiile solicitate de marile lanţuri. „Pe de altă parte, marile lanţuri au devenit mai flexibile şi interesate în acomodarea unor astfel de producători, de aceea vedem, în cadrul unor magazine, cornere specializate operate de producători locali.” Dacă pandemia a făcut un lucru bun, acela este atenţia pe care a îndreptat-o asupra afacerilor locale. Nu sunt puţini cumpărătorii care au descoperit abia în ultimul an produse locale, româneşti, autentice, de la mici fermieri şi producători. Trasabilitatea produselor a devenit, dintr-odată, un aspect luat mai des în considerare, iar asta nu poate să fie decât un lucru bun.

  • Recrutare în era digitală. Cât de mult s-a schimbat piaţa şi ce avantaje şi dezavantaje au cei care vor să se angajeze

    Prin conceptul „Match&Share”, Cătălin Vacon îşi propune să ofere multiple şanse tuturor candidaţilor rămaşi în baza de date a agenţiilor de recrutare, care vor putea fi vizualizaţi de către oricare agenţie parteneră pe platforma Talent Pipeline. La rândul lor, candidaţii fiecărei agenţii în parte pot selecta dintr-o listă cu potenţiali angajatori, propuşi de toate agenţiile, pe aceia cu care doresc să dezvolte o discuţie concretă referitoare la termenii unei colaborări.

    Businessul Talent Pipeline are o misiune clară, după cum spune Cătălin Vacon: „Vrem să rezolvăm probleme pentru agenţiile de recrutare, care vor să plaseze mai mulţi candidaţi. Când rezolvăm problema asta, tot peisajul recrutării este schimbat. Candidaţii găsesc mai multă susţinere, angajatorii recrutează mai rapid.” Afacerea a pornit de la o întrebare esenţială, şi anume, cum ar arăta tehnologia care uniformizează procesul de lucru al agenţiilor şi le permite să colaboreze pentru a plasa mai mulţi candidaţi?

    „Îmi aduc aminte cum suna descrierea Talent Pipeline la început: digitalizăm activitatea agenţiilor de recrutare din România şi realizăm produse digitale pentru piaţa de recrutare. În mintea mea era clar doar ce voiam eu să fac pentru dezvoltarea mea ca antreprenor. Mai era clar şi ce nu îmi doream să mai fac: activitatea de recrutare în modul clasic”, descrie Cătălin Vacon începuturile afacerii sale. Talent Pipeline nu este doar o platformă de mediere complexă, ci şi un loc în care îşi dau întâlnire cei patru mari actori ai procesului de recrutare, patru elemente esenţiale între care există interacţiuni, însă nu şi sinergia atât de necesară.

    Este vorba despre candidat, agenţie, angajator şi tehnologie. „Noi vrem să producem o schimbare profundă”, spune Cătălin Vacon. „Pentru a face asta, trebuie să acceptăm că tehnologia şi agenţiile de recrutare sunt controlate de interesele angajatorilor. Toate inovaţiile pe care le vedem au pornit de la o nevoie a angajatorilor. Pentru că, astăzi, noi suntem conectaţi mai mult la tehnologie, dar şi la viaţă (apreciem natura, oamenii), putem regândi zona asta de control şi să mutăm atenţia spre candidat.” Antreprenorul menţionează care este, de fapt, principala problemă: „Pentru majoritatea profesiilor, trebuie să aplici la foarte multe joburi şi să treci prin multe interviuri. În toate aceste etape se întâmplă cam acelaşi lucru. Candidatul trăieşte aceeaşi experienţă multiplicată la numărul de interviuri la care participă.”

    Pentru că este destul de neplăcut să faci acelaşi lucru cu mai mulţi angajatori, unii candidaţi apelează la agenţii. Start-up-ul fondat de Cătălin Vacon este centrat pe ideea de îmbunătăţire a experienţei candidatului, care va fi susţinut în continuare de agenţia aleasă de acesta. Prin colaborare şi având tehnologia care le permite să facă Match&Share, agenţiile vor avea şi mai mult de câştigat. Când această tehnologie şi acest spirit al colaborării va fi accesibil şi adoptat de agenţii, candidatul va avea un singur interviu şi acces la portofoliul de angajatori pe care îl reprezintă toate agenţiile. El nu aplică, doar alege companiile către care va fi prezentat. Companiile îl cunosc şi decid când e oportun să îi propună un job.

    „Talent Pipeline este gândit pentru expunere internaţională. În 2-3 ani de zile, cel târziu, vom fi prezenţi şi pe alte pieţe.”

    Într-o perioadă în care recrutarea era un concept încă neşlefuit, în urmă cu 13 ani, Cătălin Vacon, absolvent al Facultăţii de Psihologie din Sibiu, a păşit în domeniul resurselor umane, în calitate de angajat şi, apoi, asociat al agenţiei Job Connect: „Facultatea a fost un loc în care m-am simţit eu. Îmi plăcea să citesc cărţi despre experimente, am şi reuşit să fac propriile experimente. În jurul ideilor mele, am adunat echipe. Fiind mai timid, simţeam nevoia să mă pregătesc pentru orice. Citeam şi cărţi despre leadership skills. Eram fascinat de multe domenii: cercetare, diagnoză organizaţională, training, marketing, vânzări, project management. Nu pot spune că am ales recrutarea. Pur şi simplu, era un domeniu care cuprindea câte ceva din tot ce mă interesa şi pentru care, prin 2007, se formau specialişti. Dacă despre celelalte domenii te puteai documenta, în cazul recrutării trebuia să înveţi prin experienţă. M-a surprins. Ca om, în Job Connect m-am schimbat foarte mult, în multe feluri şi de multe ori. În cei 12 ani, am trecut prin numeroase experienţe. Cea mai interesantă şi provocatoare a venit în 2015. Atunci am realizat că modul nostru de lucru e foarte învechit. Aveam nevoie un nou website şi de un altfel de suport digital pentru activitatea recruiterilor. Pentru mine, acesta a fost începutul spre un nivel de înţelegere, mai tehnic, al procesului de dezvoltare al unor soluţii digitale. Mi-am dorit să las acolo premisele tehnice pentru dezvoltarea agenţiei. Pentru că deja înţelegeam tehnologia şi cum poate îmbunătăţi procesele de lucru în recrutare, efectiv a început să îmi displacă activitatea de recrutare.”

    Cătălin Vacon relatează şi câteva dintre motivele care l-au determinat să demareze propria afacere: „În cadrul agenţiei, reuşeam să acoperim majoritatea joburilor pe care le intermediam, însă, după aceea, ne rămânea o listă scurtă cu destul de mulţi candidaţi buni, care îşi doreau în continuare o schimbare. Eram frustrat că nu puteam face suficient pentru ei. Au fost mai multe momente, precum acesta, care m-au împins spre ideea businessului. Start-up-urile deveneau tot mai populare şi am căutat să le înţeleg. Uitându-mă la clienţii pe care i-am avut, cei care mi-au plăcut cel mai mult sunt adevăraţi inovatori, care privesc mereu spre viitor. Apoi, la începuturile pandemiei, am văzut presiunea de a avea mai multe soluţii pentru candidaţi. Numărul celor aflaţi în căutarea unui job crescuse. Discutând cu furnizorii, am înţeles că majoritatea agenţiilor îşi direcţionaseră deja atenţia spre domeniile în care cererea era, în continuare, mare: IT, medical, pharma. Din dorinţa de a supravieţui, aceeaşi direcţie a luat-o şi echipa pe care o conduceam. Am început să mă simt cam singur. Anul 2020 trebuia să arate altfel pentru noi. Am fost singurul care nu renunţase la plan. Ceva se întâmplase şi cu mine, nu mai îndrăgeam de mult ceea ce făceam. Experienţa de a lucra de acasă m-a făcut să mă gândesc mai mult la mine, la ce pot împlini eu mai bine.”

    Tehnologizarea de pe zona HR a luat o amploare tot mai mare, iar anii care urmează vor arăta cu totul altfel, din această perspectivă. După cum s-a menţionat într-un număr recent al Business Magazin, „România se aliniază, încet, dar sigur, tendinţei de digitalizare a departamentelor de resurse umane.” Cătălin Vacon consideră că digitalizarea ne aduce mai aproape de împlinirea noastră ca oameni. „Nu suntem făcuţi pentru sarcini repetitive, suntem făcuţi pentru a crea sinergii, idei, proiecte, produse. Digitalizarea are misiunea grea de a fi centrată într-un mod echilibrat pentru oameni şi afaceri. În domeniul recrutării, va deveni tot mai uşor pentru un antreprenor să îşi dezvolte o afacere în recrutare. Digitalizarea va duce la o creştere mai accelerată a numărului de agenţii din România”, este de părere fondatorul Talent Pipeline.

    Businessul Talent Pipeline beneficiază, încă din early stage, de implicarea activă a lui Ciprian Cândea, Serial Entrepreneur & Technology Angel Investor, CEO al Ropardo. Cu o experienţă de peste 24 de ani, Ciprian a exploatat cu succes tehnologii inovatoare şi metodologii software în gestionarea şi implementarea proiectelor comerciale şi de cercetare bazate pe inteligenţa artificială şi tehnologia informaţiei. Ciprian Cândea a susţinut discursuri într-o serie de conferinţe IT şi informatică din Europa şi Statele Unite. Prin implicarea lui în proiectul lui Cătalin Vacon, Ciprian facilitează accesul Talent Pipeline la expertiza de dezvoltare de soluţii software furnizate de compania Ropardo. Aceasta este o companie privată de dezvoltare a programelor software care oferă clienţilor avantaje competitive prin inovaţie, calitate, livrare la timp, începând cu anul 1994.

    A crezut de la bun început în potenţialul acestui start-up, după cum declară Cătălin Vacon: „Am pornit cu un buget mic propriu, timpul meu şi al soţiei mele, Aida, fiind de altfel contribuţia cea mai mare. Banii de care aveam noi nevoie erau puţini şi investiţia în tehnologie era principala preocupare. Aici am avut noroc să primesc asistenţă din partea lui Ciprian Cândea, CEO Ropardo, care s-a bucurat să încercăm împreună să definim afacerea şi planul de bătaie. Faptul că a avut încredere în noi, a însemnat foarte mult.”

    Start-up-ul Talent Pipeline are mari şanse de a deveni următorul unicorn românesc. Pornind de la o idee originală care va revoluţiona procedurile aplicate în prezent, compania are toate premisele pentru a întregi, în scurt timp, performanţele altor startup-uri locale din industria HR, care au pătruns deja pe pieţele din UE şi SUA, precum SmartDreamers, JobFul sau Dora by Happy Recruiter. Extinderea businessului peste hotare se va realiza în mod treptat, printr-o creştere sănătoasă, cred reprezentanţii companiei, aceasta urmărind constant evoluţia pieţei internaţionale şi a jucătorilor de referinţă în domeniul recrutării, ca de exemplu noul unicorn Personio (Germania). Cu toate acestea, antreprenorul Cătălin Vacon vorbeşte cu modestie despre ceea ce urmează: „Talent Pipeline este gândit pentru expunere internaţională. În 2-3 ani de zile, cel târziu, vom fi prezenţi şi pe alte pieţe. Până acolo, ne interesează orizontul imediat. Ne facem proiecţii pe 3 luni, avem un business plan pe 2021.” Referitor la strategia pe termen scurt, Cătălin Vacon spune că Talent Pipeline urmează să testeze şi să valideze deja, împreună cu 10 agenţii de recrutare, primul produs oferit de start-up. „În jurul produsului nostru, vom construi funcţionalităţile de Match&Share pe care nu le are nicio afacere similară. Încă din ianuarie a.c. am început comunicarea prin Social Media şi ne bucură feedback-urile pozitive primite”, dezvăluie antreprenorul. „Noi ne numim o echipă creativă de produs cu experienţă în recrutare. Avem două categorii de clienţi pe care vrem să îi ajutăm: agenţiile de recrutare şi angajatorii. Dar beneficiarii, realmente, vor fi candidaţii. Pentru agenţii avem produsele digitale şi targetăm cel puţin 30 de agenţii care le vor utiliza anul acesta”, mai spune el.

    L-am întrebat cum ar descrie o parte din soluţiile propuse de platforma digitală Talent Pipeline: „Pentru angajatori avem servicii care derivă din know-how-ul nostru. Vrem să oferim suport angajatorilor care investesc în brandul lor de angajator, pentru a putea culege roadele mai uşor. Pe ei îi ajutăm să îşi alinieze strategia de recrutare la imaginea de angajator. Serviciul acesta noi îl numim strategie de talent pipelining şi cuprinde definirea EVP-ului, candidate persona şi candidate journey. Cu o astfel de strategie, orice companie poate să atragă pasiv mai mulţi candidaţi de care are nevoie în talent pool-ul lor. Un alt serviciu porneşte de la expertiza noastră şi a partenerului nostru de tehnologie în realizarea de produse digitale pentru talent acquisition. De la noi vine managementul de produs şi de la Ropardo vine dezvoltarea software”, declară Cătălin Vacon.

    L-am întrebat pe antreprenor cum se desfăşoară, după opinia sa, recrutarea, în contextul actual al pandemiei de coronavirus şi al crizei de personal de pe piaţă.  Totodată, am întrebat care ar fi impactul pandemiei asupra pieţei muncii şi efectele generate de criză. „Dinamica din piaţă are un ritm mai accelerat. Oamenii sunt şi ei mai dinamici. În 2020, eram contactat destul de des când postam anunţuri pentru anumite roluri cheie. Angajatorii îmi spuneau că nu mai au timp să vadă şi alţi candidaţi. Am întâlnit totuşi, mulţi curajoşi care în pandemie au riscat şi au luat deciziile inevitabile, fie au devenit freelanceri, fie şi-au dedicat mai multă energie proiectelor personale. Alţii au schimbat jobul, poate chiar profesia, şi şi-au căutat ceva diferit care să-i împlinească mai mult. Astăzi în schimb, se vede un haos. E greu să aliniezi nevoile tuturor. Angajatorii cer performanţă şi eficienţă, angajaţii sunt la un prag de burnout. Dar, la bază, oamenii au devenit mai buni în pandemie. Cei care nu au făcut asta încă se vor schimba împreună cu trendul. Eu văd că suntem mai aproape de o abordare mai umană a echipelor şi a fiecărui angajat în parte”, este de părere Cătălin Vacon. El continuă: „Noutatea pe care o aducem se remarcă prin optimizarea proceselor pe care le desfăşoară agenţiile de recrutare. Ce facem noi diferit în această piaţă a serviciilor de recrutare furnizate de agenţii, vine prin optimizarea şi uniformizarea acestor procese. Nu vrem să creăm produse pentru agenţii care doar optimizează, digitalizează, automatizează. Ne interesează foarte mult outcome-ul. Vrem ca ele să plaseze mai mulţi candidaţi folosind contactele pe care le au deja: candidaţi şi angajatori. O să reuşim asta prin produse care le permit să colaboreze. Este ceea ce noi numim Match&Share.” Antreprenorul a pornit la drum cu multă pasiune şi determinare, alături de soţia sa, care se ocupă de social media şi strategia de marketing. Ca în orice start-up, afacerea a trecut deja prin agonie şi extaz, iar cei doi sunt abia la început. Cătălin Vacon a rămas fidel convingerilor sale şi a văzut în acest business o şansă unică de a-şi reseta propria viaţă şi, în acelaşi timp, de a revigora, prin trendul digital actual, activităţile de recrutare şi consultanţă HR. „Pentru mine, să încep o afacere în 2020, în plină pandemie a fost o gură de oxigen de care aveam nevoie. Spun asta pentru că o afacere care începe astăzi porneşte din momentul 0. Nu te supui regulilor tradiţionale. Poţi începe de la tine de acasă. Nu eşti legat de un spaţiu fizic pentru a-ţi forma o echipă, deci nici nu eşti legat de frontiere. Etapele pentru mine au fost: research – concept – plan – build – validate – sale – develop. Nu cred că este complicat. Trebuie doar să rezonezi cu problemele pe care vrei să le dezvolţi. Te poate ajuta să ai nişte bani pentru zile negre, oameni care să te ajute. Cei care au o idee nu ar trebui să fie îndrăgostiţi de ideea în sine sau de produs. Trebuie să fie îndrăgostiţi de problemă şi să îşi dedice timp pentru a o cerceta şi înţelege bine. E greu să începi dar, dacă vei continua, va fi o dovadă că îţi place şi că vrei să contribui, să aduci valoare”, este de părere fondatorul Talent Pipeline.

  • Cum să transformi într-o afacere un lucru pe care pe vremuri îl făceau mai ales bunicile şi să îl vinzi online pe Instagram

    Dana Barascu şi Gabriela Moise au avut, ca mulţi dintre noi, mai mult timp în pandemie pentru pasiuni insuficient exploatate în trecut. Spre deosebire de mulţi antreprenori, în cazul lor nu ideea a fost înainte de business, ci mai degrabă spiritul antreprenorial a precedat ideea de afacere. Au căutat pe Pinterest tot felul de idei care să le inspire, până când au găsit-o pe cea câştigătoare: obiectele decorative din macrame. Şi atunci a luat naştere DaGa Macrame.

    Cele două tinere s-au cunoscut în urmă cu trei ani, când au început să lucreze împreună la o instituţie financiară nebancară. Au avut însă, mereu o aplecare spre ideile decorative şi au decis s-o valorifice în comun. „Am început cu o investiţie minimă, de aproximativ 1.000 de lei, pentru că am început să facem aceste decoraţiuni pentru noi şi pentru prieteni. Am vrut mai întâi să vedem dacă le putem realiza şi dacă într-adevăr produsele vor fi plăcute de cei din jurul nostru. Abia când am primit aprecieri, iar noi am fost mulţumite de rezultatele pe care le-am obţinut, am luat decizia să facem o mică afacere din asta”, povestesc Dana şi Gabriela.

    În micul lor atelier din Bucureşti, ele lucrează la decoraţiunile din macrame de obicei seara, când termină programul de la job. Vând pe Instagram deocamdată, dar lucrează la un site care va fi gata în curând, astfel încât, spun ele, totul va fi mai uşor atât pentru ele, cât şi pentru clienţi. „Nu avem un singur produs în portofoliu. Asta ne-am dorit de la început, să putem face orice. Şi ne-am mai dorit ca oricine intră pe pagina noastră să aibă măcar un produs care să fie pe gustul lui. Realizăm de la mărturii – cel mai mic obiect din macrame – până la paravane din macrame şi corturi.” Iar asta nu e tot, pentru că Dana Barascu şi Gabriela Moise vor să introducă noi produse în portofoliu.

    Preţurile produselor DaGa Macrame diferă în funcţie de produs, astfel că există obiecte care nu depăşesc 100 de lei, dar şi unele care costă peste 1.000 de lei.

    „Anul acesta, dacă pandemia ne lasă, avem în plan să începem un nou proiect cu rochii din macrame, special pentru plajă, festival sau diferite evenimente. Ne dorim să lucrăm mai mult şi în ceea ce priveşte partea de evenimente, vrem ca cei care iubesc stilul boho să se poată bucura de un cadru inedit la evenimentele lor. Avem în proiect şi câteva tipuri de mărturii care se adresează publicului larg.”

    Anul 2021 a început bine pentru DaGa Macrame, astfel că cele două tinere nu au avut nicio săptămână fără câteva comenzi, iar în februarie au realizat 62 de decoraţiuni pentru un spaţiu de birouri din Bucureşti. „Ne-am dorit mereu ca produsele noastre să ajungă în vizorul tuturor şi să aducem acest tip de decoraţiuni în casele românilor. Noi ne bucurăm când vedem că tot mai multe persoane sunt interesate, aşa că am realizat atât produse mici, care se potrivesc oriunde, cât şi obiecte mari, care pot fi folosite ca decor la evenimente.”

    Dana şi Gabriela vor, de asemenea, să colaboreze cu cât mai mulţi designeri de interior, pentru a avea acces la un public şi mai larg. Preţurile produselor DaGa Macrame diferă în funcţie de produs, astfel că există obiecte care nu depăşesc 100 de lei, dar şi unele care costă peste 1.000 de lei. „Noi spunem că anul 2020, pentru noi, a fost rampa de pornire, ne-am dezvoltat şi ne-am format. A fost un an dificil şi, cel mai probabil, fără pandemie, lucrurile ar fi stat mult mai bine, atât pentru noi, cât şi pentru alte firme micuţe, cum este a noastră.” Cu optimism însă, Dana Barascu şi Gabriela Moise merg înainte cu idei noi de a pune macrameul în lumină.

    Dana Barascu şi Gabriela Moise, fondatoare DaGa Macrame:„Nu avem un singur produs în portofoliu. Asta ne-am dorit de la început, să putem face orice. Şi ne-am mai dorit ca oricine intră pe pagina noastră să aibă măcar un produs care să fie pe gustul lui. Realizăm de la mărturii – cel mai mic obiect din macrame – până la paravane din macrame şi corturi.”

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Dichis Events – firmă de evenimente (Bucureşti)

    Fondator: Paul Marinescu

    Investiţie iniţială: 20.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2020: 1 milion de lei (208.000 de euro)

    Prezenţă: naţională, Grecia

    Lavandă din Dumbravă – brand de produse cu lavandă (jud. Mureş)

    Fondatoare: Ana Maria German

    Investiţie iniţială: 1.000 de euro

    Prezenţă: naţională

    ABA Masters – cursuri de terapie pentru copiii cu tulburări de dezvoltare (Bucureşti)

    Fondatoare: Anca Dumitrescu

    Investiţie iniţială: 4.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2020: 300.000 de lei (62.500 de euro)

    Prezenţă: online

    Verlinne – brand de modă sustenabilă (Alba Iulia)

    Fondatoare: Andreea Trandafir

    Investiţie iniţială: 25.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2020: 131.000 de euro

    Prezenţă: naţională

    Giumbo – cofetărie (Constanţa)

    Fondator: Dan Revici

    Investiţie iniţială: 30.000 de euro

    Prezenţă: Constanţa

     

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

     

  • Cine este cel mai nou criptomiliardar al lumii şi cum a ajuns el să deţină o avere de peste 1 miliard de dolari

    Vitalik Buterin, un programator ruso-canadian în vârstă de 27 de ani, a creat ethereum în 2013 când avea 19 ani. Criptomoneda a fost lansată în 2015, iar acum Buterin deţine aproximativ 333.500 de unităţi în portofelul său public, scrie CNN.

    ► Multiplicat cu valoarea record de 3.500 de dolari pe care activul digital a atins-o marţi, 4.05.2021 (înainte de tipar N.red.) se obţin peste
    1,1 miliarde de dolari.

    ► Buterin a cofondat Bitcoin Magazine, o publicaţie care se ocupă de bitcoin şi de alte criptomonede, în 2012.

    ► În 2014, a fost selectat pentru a face parte din Thiel Fellowship, un program de doi ani creat de miliardarul Peter Thiel care „acordă 100.000 de dolari tinerilor care vor să construiască lucruri noi în loc să stea într-o sală de clasă “.

    ► Nu este foarte activ pe reţelele de socializare – surprinzător pentru un tip cu 1,4 milioane de urmăritori pe Twitter.

    ► Valoarea ethereum a crescut de peste patru ori în 2021, cu 375%. Criptomoneda este în prezent a doua cea mai mare monedă digitală după valoarea de piaţă – puţin sub jumătate din capitalizarea de piaţă a bitcoin. Valoarea totală a criptomonedei este acum de aproximativ
    403 miliarde de dolari, potrivit CoinMarketCap. Un ether a atins 3.482 de dolari marţi.

    ► Deşi investitorii cumpără şi vând mii de criptomonede diferite, etherul şi bitcoin reprezintă aproape două treimi din întreaga piaţă mondială a criptomonedelor, de 2,3 trilioane de dolari.

  • Cum vor arăta spaţiile de birouri după pandemie?

     

    Criza sanitară provocată de apariţia pandemiei de COVID-19 a adus schimbări ireversibile în companiile de pretutindeni, indiferent de dimensiunea acestora. Unul dintre primele sectoare vizate a fost cel al birourilor în care echipele îşi desfăşoară activitatea. Alin Ghenea, Commercial Director al Project1, companie specializată în amenajarea spaţiilor de birouri, a realizat pentru Business MAGAZIN o radiografie a spaţiului de lucru ideal şi a vorbit despre tendinţele care se vor remarca în zona office din era postpandemică.

     

    „Până acum, companiile luau în calcul criterii destul de simple când se gândeau la bunăstarea angajaţilor: un spaţiu care să arate bine, scaune confortabile, o bucătărie utilată. Astăzi, companiile îşi doresc ca spaţiul să fie atât de atrăgător, încât angajaţii să se întoarcă la birou fără să simtă că fac un compromis faţă de confortul oferit de munca de acasă. Un angajat îngrijorat că nu este în siguranţă la birou nu va putea fi productiv sau creativ, fiindcă va evita în permanenţă situaţiile care îi provoacă anxietate, precum lucrul cu colegii şi utilizarea spaţiilor comune”, descrie Alin Ghenea, Commercial Director Project1, perspectiva sa asupra spaţiilor de birouri postpandemie.

    Compania Project1 a fost înfiinţată în anul 2019 de trei antreprenori români: Valentin Nour, Ştefan Olaru şi Tudor Chindea. Businessul se axează pe servicii ce includ, printre altele, fit out, design interior, achiziţie şi montaj de mobilier şi accesorii, construcţie şi compartimentare, obţinere de permise şi avize de construcţie, servicii de relocare, servicii de mentenanţă. Complementar specializării în spaţii de birouri, în 2021 compania şi-a extins activitatea către zona industrial şi rezidenţial, cu câteva proiecte deja în derulare.

    În prezent, echipa numără 53 de angajaţi, 18 dintre ei fiind ingineri constructori. „Echipele de subcontractori însumează la rândul lor peste 350 de persoane, care pot fi mobilizate pentru proiecte desfăşurate pe teritoriul României sau Europei. Project1 activează prin parcul auto şi reţeaua proprie de depozite din Bucureşti, Timişoara şi Iaşi. „În Bucureşti şi Timişoara, clienţii pot vizita showroomurile noastre, atât pentru întâlniri cu reprezentanţii companiei, cât şi pentru vizualizarea produselor de mobilier şi fit out de la branduri precum Vitra, ShawContract, Occhio, Walter Knoll, Dinesen”, explică Alin Ghenea.

    „Dacă s-ar face o radiografie a spaţiului de lucru ideal, acesta ar trebui să includă: puncte de lucru individuale clasice, puncte de lucru izolate prin cabine sau panouri despărţitoare, spaţii pentru socializare şi co-working, spaţii de relaxare, săli de şedinte de diferite dimensiuni, zona pentru luat masa, dar şi o zonă agilă, ce poate fi personalizată şi reconfigurată în funcţie de diferite necesităţi (training, relaxare, co-working, etc.).”

    Alin Ghenea, Commercial Director al Project1

    În mai puţin de doi ani de la înfiinţare, afacerea a derulat proiecte în valoare de peste 28 milioane de euro pentru 128 de clienţi, cu preponderenţă companii multinaţionale, dar şi companii româneşti de renume. Compania a încheiat anul 2020 cu o cifră de afaceri de 14,3 milioane de euro, în creştere cu 54% faţă de anul anterior, în care a înregistrat venituri de 9,4 milioane de euro. „În ciuda pandemiei, piaţa de birouri nu s-a oprit din investiţii. Acestea au fost doar încetinite sau amânate, însă contractele în derulare au fost continuate şi au existat oportunităţi noi.” La nivelul anului curent, Alin Ghenea spune că încă din primele luni au observat o efervescenţă pe piaţa de real estate, majoritatea companiilor având în plan reîntoarcerea tuturor angajaţilor la birou în cursul acestui an sau cel târziu la începutul anului viitor. „Până la această dată avem contracte semnate în valoare de 6,5 milioane de euro şi estimăm o cifră de afaceri de peste 20 milioane de euro.”

     

    Soluţii noi pentru probleme noi

    Unul dintre paşii cărora echipa Project1 le acordă cea mai mare atenţie este planificarea spaţiilor de birouri. „Principalul motiv este că, deşi există o serie de reguli generale, spaţiul de birouri trebuie să reflecte profilul, nevoile şi obiectivele companiei pentru care este creat. Nu există o reţetă care se poate aplica în orice caz, pentru că nu toate companiile sunt la fel. Dincolo de aspectele estetice şi de piesele de mobilier alese, se iau în calcul elemente precum raportul dintre suprafaţă şi numărul de angajaţi, tipul de activitate (dacă angajaţii lucrează individual sau în grupuri, dacă au loc întâlniri frevente, etc.), necesarul privind sălile de şedinţe sau atitudinea companiei privind sustenabilitatea şi grija faţă de mediu.”

    Potrivit lui, cea mai puternică tendinţă remarcată pe fondul apariţiei crizei sanitare, încă din primele luni, mai ales pentru companiile care din cauza tipologiei activităţii au fost nevoite să cheme în continuare angajaţii la birou, este regândirea spaţiului. O primă soluţie găsită a fost cea a panourilor de compartimentare, pentru a crea o delimitare între punctele de lucru. Acolo unde a fost posibil, birourile au fost distanţate şi rearanjate astfel încât angajaţii să lucreze la distanţe de minimum 2 metri unii de alţii.

    S-a acordat o atenţie foarte mare şi aspectelor ce ţin de calitatea aerului, de igienizarea spaţiului şi a apei, dar şi de semnalizarea căilor de acces. „Am avut multe cereri pentru modificarea instalaţiilor de ventilaţie şi pentru instalarea unor filtre de aer performante, care nu doar că purifică aerul de particulele poluante şi praf, ci distrug şi viruşi şi bacterii. Am adus soluţii pentru purificarea apei ce pot fi acţionate prin pedale, pentru a reduce contactul tactil cu obiectele folosite în comun de mai multe persoane.”

    O altă tehnologie nou apărută în contextul pandemiei este utilizarea unui software de management al spaţiului de birouri. „Project1 a adus în premieră în România Flowscape, o soluţie ce îţi permite să monitorizezi gradul de ocupare a biroului, să rezervi săli de şedinţe sau porturi de lucru şi să fluidizezi astfel traficul în interiorul spaţiilor de lucru. Este o soluţie adoptată în special de companiile care au ales programul de lucru hibrid, pentru ca angajaţii care vin doar în anumite zile la birou să vadă ce zone sunt libere şi unde se pot aşeza pentru a-şi îndeplini sarcinile.”

    Nu în ultimul rând, aşa cum era de aşteptat, companiile au devenit interesate de soluţii care asigură igienizarea spaţiului astfel încât angajaţii să se simtă în siguranţă, mai ales în zonele biroului unde au loc şedinţe sau întâlniri. „Am pus la dispoziţia acestor clienţi produsele Vetrospace, cabine de diferite dimensiuni, complet personalizabile, în care aerul şi suprafeţele sunt igienizate continuu prin filtre de aer şi lumini speciale, chiar şi atunci când înăuntru se află persoane. Am instalat astfel de cabine atât pentru convorbiri telefonice, cât şi pentru săli de şedinţe de
    6-8 persoane.”

    Alin Ghenea spune că managementul companiilor multinaţionale din ţara noastră a fost întotdeauna atent la calitatea spaţiului de lucru, fapt dovedit de ultimele birouri amenajate de companii din Big Tech în oraşe ca Bucureşti sau Iaşi. „Spaţiul de birouri este oglinda culturii organizaţionale a unei companii. Este cadrul în care compania poate să transmită cel mai eficient valorile, misiunea, personalitatea brandului şi să construiască o atmosferă de lucru potrivită obiectivelor sale. La birou, echipa poate fi încurajată cu uşurinţă să privească spre un ţel comun şi să  fie motivată de productivitatea şi implicarea fiecărui membru în parte, iar apartenenţa la cultura organizaţională este unul dintre principalele motive care ar trebui să aducă oamenii înapoi în spaţiul de birouri. (…) De ani buni, firmele care dau importanţă retenţiei de personal investesc cel puţin 20% – 25% din cheltuielile lor lunare avute cu spaţiul în amenajarea iniţială.” În prezent, remarcă el, pe măsură ce campania de vaccinare anti-COVID-19 avansează, companiile multinaţionale lucrează la elaborarea planurilor de a atrage angajaţii la birou. „Costurile de real estate nu se vor modifica prea mult. Cu toate că vor fi mai puţini oameni în birou, este nevoie de mai mult spaţiu pentru a crea distanţarea.”

    Despre costul serviciilor pe care compania le oferă, având în vedere complexitatea acestora, preţurile acoperă o paletă foarte largă de bugete şi tipuri de proiecte. „Preţul diferă, de exemplu, dacă discutăm despre achiziţia unui număr redus de piese de mobilier sau dacă ne referim la organizarea şi compartimentarea propriu-zisă a spaţiilor, adaptarea şi reconfigurarea instalaţiilor mecanice şi electrice, decoraţiunile arhitecturale şi achiziţia mobilierului. În medie, clienţii noştri investesc aproximativ 500 de euro/mp Ă TVA în amenajarea şi mobilarea unui spaţiu de birouri de clasa A.”

     

    Ecuaţia spaţiului de birou ideal

    Alin Ghenea este de părere că mediul de lucru are un impact extrem de mare asupra productivităţii unui angajat. „De luni până vineri ne petrecem majoritatea zilei la birou, acolo unde nu trebuie să fim doar eficienţi şi motivaţi, ci şi suficient de mulţumiţi. Conceptul de wellbeing la birou nu este deloc nou, însă a primit valenţe diferite odată cu pandemia.”

    Astfel, pentru ca mediul de lucru să fie optim în susţinerea unei echipe performante, compania trebuie să ia în calcul o mulţime de aspecte ce pot influenţa productivitatea şi creativitatea, cele mai importante fiind: estetica spaţiului – deoarece un spaţiu tern şi învechit induce monotonia şi apatia; funcţionalitatea spaţiului – căi de acces, culoare de trecere, dispunerea punctelor de lucru; confortul – ergonomia postului de lucru, calitatea materialelor; socializarea – spaţii destinate socializării şi lucrului în echipă; spaţii de relaxare – existenţa unor colţuri sau zone pentru pauze, unde angajaţii pot petrece câteva minute departe de punctul de lucru; bucătăria sau cafeneaua – pauza de masă fiind element important al programului de lucru; accesul la tehnologie – reţea energetică funcţională, wi-fi performant; temperatura din mediul de lucru; lumina din întregul spaţiu şi lumina din punctul de lucru; zgomotul ambiental şi calitatea aerului. „Dacă s-ar face o radiografie a spaţiului de lucru ideal, acesta ar trebui să includă: puncte de lucru individuale clasice, puncte de lucru izolate prin cabine sau panouri despărţitoare, spaţii pentru socializare şi co-working, spaţii de relaxare, săli de şedinte de diferite dimensiuni, zona pentru luat masa, dar şi o zonă agile, ce poate fi personalizată şi reconfigurată în funcţie de diferite necesităţi (training, relaxare, co-working, etc.).”

    Prin urmare, pentru un ambient sigur, mai ales în contextul actual, reprezentanţii Project1 sfătuiesc companiile să ia în calcul următoarele tipuri de produse şi servicii: soluţii pentru purificarea aerului şi apei, soluţii de compartimentare a spaţiului uşor de montat şi mutat (panouri textile), cabine individuale – închise sau deschise, materiale de calitate uşor de curăţat şi igienizat, pardoseli din materiale rezistente la curăţare frecventă, dar şi cât mai multe plante şi jardiniere de interior.

     

    Regimul hibrid, o sabie cu două tăişuri

    Potrivit lui Alin Ghenea, cel mai mare avantaj al regimului de lucru de la birou este, de departe, sentimentul de apartenenţă. „Acesta este şi principalul motiv pentru care angajaţii îşi doresc să se întoarcă la birou – să intre în contact cu colegii, să socializeze, să se bucure de validare. Cultura organizaţională poate fi păstrată cu succes doar atunci când angajaţii se află fizic în spaţiu, măcar câteva zile pe săptămână. În cazul majorităţii companiilor cu care am discutat în această perioadă, munca de acasă nu a ridicat probleme majore în privinţa eficienţei angajaţilor, ci mai degrabă a afectat spiritul de echipă şi a redus entuziasmul, lucruri reflectate şi în calitatea muncii. Mai ales acolo unde este vorba de sarcini ce implică mai multe departamente, pandemia a îngreunat procesele, iar angajaţii au recunoscut că le este mult mai greu să lucreze împreună.” Un alt avantaj al mersului la birou, remarcă el, este spaţiul de lucru. „Pentru mulţi angajaţi, crearea unui birou în locuinţă a fost extrem de dificilă, în lipsa spaţiului şi mobilierului adecvate. Cei care nu au fost susţinuţi de companie cu soluţii pentru biroul de acasă au resimţit lipsa unui scaun ergonomic, a unui spaţiu liniştit şi dedicat, unde să nu fie deranjaţi şi să se poată concentra.”

    Pe de altă parte, mult vehiculatul model hibrid este, în viziunea lui, o sabie cu două tăişuri. „Realitatea este că unii angajaţi, care vor veni frecvent la birou, vor avea mai multe şanse să construiască relaţii cu coordonatorii de departamente sau chiar managementul. Este uman să dai mai multă încredere oameniilor cu care petreci mai mult timp, deci managementul va fi tentat să îi promoveze pe aceştia, cât şi să le ofere bonusuri mai mari. Astfel, cei care folosesc mult lucrul de acasă vor observa diferenţa din punct de vedere al carierei şi astfel este foarte probabil că se vor îndoi de eficienţa modelului hibrid, deci al lucrului de acasă.”

     

    Birourile viitorului

    Alin Ghenea spune că birourile post-pandemie vor fi gândite pentru a lua în calcul cinci concepte esenţiale, primul fiind protecţia şi siguranţa. „Cu siguranţă, prioritatea angajaţilor este să redescopere un mediu de lucru sigur. Conştientizarea prezenţei riscului de răspândire a virusurilor şi bacteriilor impune implementarea unor elemente ca: signalistică pentru orientare în spaţiu, soluţii de mobilier uşor de igienizat, distanţare socială şi staţii pentru dezinfectarea mâinilor în zonele aglomerate.”

    Din punctul de vedere al flexibilităţii, organizaţiile trebuie să decidă rapid dacă modelele hibrid, cu centru de operaţiuni central (hub) sau distribuit sunt relevante pentru culturile lor organizaţionale, notează el. „Spaţii de lucru agile, flexibile, uşor de configurat ar trebui să faciliteze întoarcerea angajaţilor la birou, pentru că le oferă libertatea de a alege cum îşi doresc să lucreze, care este astăzi o condiţie pentru confortul personal.” Elementul flexibilităţii poate fi adăugat prin implementarea unui program flexibil şi prin alegerea unui spaţiu flexibil. „În privinţa primului, majoritatea companiilor încep în această perioadă să testeze diferite scenarii de muncă în regim hibrid sau program flexibil, din două motive: unii angajaţi au găsit avantaje în munca de acasă şi vor să continue, măcar câteva zile pe lună, şi programul flexibil poate facilita aerisirea birourilor şi reducerea numărului de persoane prezente simultan în spaţiu. În privinţa flexibilităţii spaţiului, aminteam anterior de spaţiile agile. Acest concept presupune selectarea anumitor piese de mobilier şi accesorii care pot fi rearanjate în diferite  configuraţii, pentru a răspunde mai multor nevoi: o serie de mese şi scaune pot fi aranjate de exemplu ca puncte individuale de lucru, ca spaţii de co-working pentru echipe de 4-5 persoane, ca sală de curs, etc. Se adaugă soluţii precum Dancing Wall de la Vitra, un panou pe roţi care poate fi folosit ca perete despărţitor, whiteboard, prin board sau suport pentru televizor.

    Tehnologia rămâne şi ea crucială, nu doar pentru că a permis o comunicare care să surmonteze distanţe, ajutând la păstrarea unei colaborări facile între echipe, ci şi pentru că o vom folosi şi pentru a utiliza spaţiile – să le ventilăm, să le încălzim sau să le răcim. Tehnologia ne va ajuta să maximizăm eficienţa echipamentelor de climatizare şi să măsurăm cum este folosit mediul de lucru. Cultura, comunitea şi colaborarea reprezintă un alt aspect esenţial în era postpandemie. „Ce ne lipseşte acum, lucrând de acasă, este interacţiunea socială cu colegii. Modelul de lucru cu centru de operaţiuni central rămâne esenţial pentru a cultiva o comunitate, care să adopte misiunea organizaţiei. În plus, modul de lucru bazat pe un centru de operaţiuni central, fie că presupune întoarcerea 100% la birou sau un program de lucru hibrid, permite o interacţiune naturală, facilitează procesele de mentoring şi relaţionarea cu clienţii.” Principiile după care se ghidează companiile care au ca obiect de activitate amenajarea spaţiilor de birouri includ, de asemenea, starea de bine şi sustenabilitatea. „Pandemia are un efect evident asupra importanţei bunăstării angajaţilor. Companiile sunt mai atente la nevoile emoţionale şi provocările psihologice ale echipei, şi accentul este pus pe wellbeing ca parte integrantă a obiectivelor de creştere a performanţei. Nu în ultimul rând, pe lângă atenţia acordată sănătăţii şi siguranţei emoţionale, suntem mai responsabili în privinţa celor din jurul nostru şi în privinţa mediului. În 2021 şi în următorii ani, angajatorii trebuie să adopte un design sustanabil şi o construcţie la fel de sustenabilă.” Ghenea spune că, pentru a deveni mai sustenabile, companiile trebuie să investească în primul rând în calitate, la fel de importantă fiind şi alegerea brandurilor care folosesc materiale reciclate şi reciclabile şi care acordă o grijă sporită proceselor de fabricaţie, reducând emisiile şi volumul de materie primă. „Alegerea unor soluţii durabile ne asigură că vom beneficia de acel produs sau de acea tehnologie o perioadă cât mai lungă, fără a fi necesare reparaţii sau înlocuiri”. El oferă şi câteva exemple. „Branduri precum Vitra, care au în spate zeci de ani de tradiţie în designul, testarea şi producţia pieselor de mobilier, oferă până la 30 de ani de garanţie pentru unele produse. Vitra foloseşte o varietate de materiale plastice de înaltă calitate pentru produsele sale de mobilier, unul dintre ele fiind polipropilena reciclată pe baza unui amestec de materiale preluate din deşeurile de reciclare menajere, în special ambalaje.(…) Shaw Contract, un alt brand cu care ne mândrim să colaborăm în exclusivitate pentru piaţa din România, a fost implicat activ în proiectarea Cradle to Cradle de mai bine de 20 de ani. Cradle to Cradle presupune ca proiectarea şi producţia de produse să fie realizată în aşa fel încât, la sfârşitul vieţii lor, să poată fi cu adevărat reciclate, imitând ciclul naturii.”

    „Ce ne lipseşte acum, lucrând de acasă, este interacţiunea socială cu colegii. Modelul de lucru cu centru de operaţiuni central rămâne esenţial pentru a cultiva o comunitate, care să adopte misiunea organizaţiei. În plus, modul de lucru bazat pe un centru de operaţiuni central, fie că presupune întoarcerea 100% la birou sau un program de lucru hibrid, permite o interacţiune naturală, facilitează procesele de mentoring şi relaţionarea cu clienţii.”

    Alin Ghenea, Commercial Director al Project1

    Pentru 2021, prioritatea echipei Project1 este să continue investiţia în soluţiile de digitalizare, un proces pe care îl iniţiaseră înainte de începutul pandemiei. „Ne dorim ca majoritatea proceselor noastre de ofertare, planificare, control şi raportare să devină digitalizate până la începutul anului viitor. Este o investiţie în transparenţă, o dovadă de respect faţă de toţi clienţii Project1 – ne dorim ca ei să aibă încrederea absolută că proiectul lor este în mâini bune şi că se pot asigura de acest lucru în orice etapă a desfăşurării lui.” Sediul Project1 din Iaşi – „un oraş în care am dezvoltat până în prezent mai multe proiecte şi în care ne dorim să avem şi un showroom pe lângă infrastructura de depozitare existentă” – este şi el ţinta bugetului investiţional al companiei, alături de dezvoltarea echipei de vânzări, care comunică direct cu clienţii. „Încercăm să ridicăm prin pregătirea acestora, dar şi al celorlalţi colegi, nivelul de asistenţă oferită clienţilor noştri, obiectivul fiind crearea, în cel mai scurt timp, a unei echipe de profesionişti care pot aduce valoare adaugată reflectată în proiectele clienţilor noştri.”

  • Cifra săptămânii 10 – 16 mai 2021

  • Din realitatea corporatistă: Cu o carieră proprie, chiar în management, cu propriul salariu, cu propriul apartament, fetele se vor confrunta cu mentalitatea băieţilor care vor prefera să se ascundă în casa familiei decât să meargă mai departe

    Săptămâna trecută pe reţelele sociale a făcut carieră un top UE (Gender Statistics Database of the European Institute for Gender Equality) al prezenţei femeilor în top management. Spre surprinderea tuturor, România a fost clasată pe primul loc cu 32%, urmată de Estonia cu 32%, Lituania cu 30%, Bulgaria cu 30%, Letonia cu 29%. Olanda are 23%, Franţa are 20%, Spania are 16%, Belgia are 14%, Italia are 13%, Germania are 10%. Ultimele ţări sunt: Luxemburg cu 6% şi Austria cu 8,9%.

    Toţi bărbaţii români au salutat acest top, unii venind chiar cu exemple din propriile companii, unde raportul este chiar mai bun, în timp ce femeile şi-au exprimat îndoiala spunând că ele se confruntă cu o altă realitate în companiile unde lucrează.

    O parte din comentatorii de pe LinkedIn cred că prezenţa României în acest top la vârf are de a face cu perioada comunistă, acolo unde mamele lor mergeau zi de zi la muncă, spre deosebire de ţările vestice unde femeile stăteau acasă să crească copiii, iar bărbaţii se duceau la lucru.

    Ca un exemplu, a doua cea mai mare companie din România, Petrom, este condusă de o femeie, Christina Verchere, după ce şi înaintea ei, mai bine de un deceniu, compania petrolieră, de obicei un apanaj al bărbaţilor, a fost condusă tot de o femeie, Mariana Gheorghe.

    În sectorul IT România împarte locul 1 cu Bulgaria în privinţa prezenţei fetelor ca programatori. Ca un exemplu, de acum celebra companie UiPath, pornită dintr-un apartament din Bucureşti şi care a ajuns să se listeze la Bursa de la New York la o capitalizare bursieră de pe 36 mld. dolari, are două fete între cei
    5 membri fondatori.

    Conform datelor europene, fetele din România pleacă de acasă la 25,7 ani, în scădere de la 27 de ani, la începutul anilor 90. Băieţii pleacă de acasă mai târziu, la 30,3 ani, faţă de 29 de ani acum trei decenii.

    Conform datelor Eurostat, 3,8 milioane de români cu vârsta cuprinsă între 18 şi 34 de ani locuiesc în continuare cu părinţii, din care peste 2 milioane sunt bărbaţi. Tendinţa este ca aceştia să stea mult mai mult cu părinţii, preferând confortul familiei, posibilitatea de a economisi nişte bani pentru că nu participă la cheltuielile comune şi, nu în ultimul rând, au asigurat confortul legat de treburile casnice care sunt îndeplinite de către părinţi.

    Având asigurat confortul familiei, băieţii se implică mult mai puţin în relaţiile cu fetele preferând să amâne formarea unei familii proprii, spre disperarea fetelor.

    Deşi bărbaţii câştigă în continuare mai mulţi bani decât femeile, câştigul salarial fiind mai mare cu 20-30%, dorinţa fetelor de a deveni independente şi a nu depinde de resursele financiare ale altora, începe să-şi spună tot mai mult cuvântul: Pentru că vor să plece de acasă cât mai repede, fetele caută să îşi cumpere cât mai repede un apartament, în timp ce băieţii preferă să stea „cu chirie” în casa părintească. Problema este că atunci când intervine o discuţie unde va fi domiciliul comun al celor doi, băieţii acceptă foarte greu să se mute într-un apartament deţinut de o fată.

    Acesta este şi unul dintre motivele pentru care relaţiile nu durează prea mult.

    Cu o carieră în faţă, chiar în management, cu salariul lor, cu apartamentul lor, această nouă postură a fetelor este acceptată mai greu de către băieţi.

    Această realitate este tot mai prezentă în lumea corporatistă.

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Realitatea scaunului care nu există

    Imposibil nu înseamnă decât o provocare pentru unii, care trec la treabă şi transformă ceea ce se credea a fi imposibil de produs într-un obiect real. Artistul şi designerul spaniol de origine argentiniană Andrés Reisinger a creat în urmă cu câţiva ani un fotoliu virtual confecţionat din petale de hortensie, ce părea imposibil de produs. A intrat însă pe fir firma olandeză de design Moooi, care l-a transformat în realitate, scrie Dezeen. Aceasta a confecţionat fotoliul dintr-un cadru de oţel, acoperit cu spumă poliuretanică, iar cele peste 30.000 de petale de pe el au fost realizate din poliester atent tăiat, pentru ca să nu se şifoneze şi să nu se strice aspectul la transport.

  • Realitatea scaunului care nu există

    Imposibil nu înseamnă decât o provocare pentru unii, care trec la treabă şi transformă ceea ce se credea a fi imposibil de produs într-un obiect real. Artistul şi designerul spaniol de origine argentiniană Andrés Reisinger a creat în urmă cu câţiva ani un fotoliu virtual confecţionat din petale de hortensie, ce părea imposibil de produs. A intrat însă pe fir firma olandeză de design Moooi, care l-a transformat în realitate, scrie Dezeen. Aceasta a confecţionat fotoliul dintr-un cadru de oţel, acoperit cu spumă poliuretanică, iar cele peste 30.000 de petale de pe el au fost realizate din poliester atent tăiat, pentru ca să nu se şifoneze şi să nu se strice aspectul la transport.