BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Cum se combate dorul de casă. Compania care face bani din nostalgia oamenilor

    Când te cuprinde dorul de casă, ar prinde bine să ai ceva care să-ţi amintească de ea, după cum s-a gândit o companie din Marea Britanie, care oferă servicii de expediţii internaţionale celor care se mută în străinătate. My Baggage a lansat apă de ploaie britanică îmbuteliată pentru cetăţenii ţării care locuiesc în străinătate şi cărora li se face dor de casă, scrie The Guardian. Sticlele sunt prevăzute cu un dop special, care permite apei să curgă la fel cum ar curge apa de ploaie la o aversă, pentru cei care doresc să şi-o toarne în cap ca să-şi amintească de aversele de acasă. Momentan se primesc doar precomenzi pentru apa de ploaie la sticlă, la un preţ de 20 de lire sterline bucata, livrările urmând a începe din luna iulie a acestui an. Pe lângă expaţi, firma se aşteaptă să stârnească şi interesul turiştilor aflaţi în căutare de suveniruri.

  • Fitness fără graniţe. Metoda ingenioasă găsită de o antreprenoare pentru a-şi păstra clienţii în pandemie

    În urma restricţiilor impuse în lunile de pandemie, nu doar munca s-a mutat din birourile special amenajate, ci şi sportul a devenit o activitate ce poate fi desfăşurată oriunde, de la distanţă. În aceste condiţii sportul în aer liber a început să prindă teren.

    „Odată cu sosirea primăverii am adăugat o nouă opţiune, în afară de cea online, şi anume antrenamentele oudoor, pe un teren de fotbal închiriat, oferind participanţilor oportunitatea de a se antrena în aer liber, cu distanţare socială crescută. Aceste antrenamente au devenit în scurt timp foarte populare şi apreciate. Astfel că, până la redeschiderea sălilor, am ţinut zilnic grupe de antrenament outdoor în Bucureşti, atât dimineaţa, cât şi seara”, a spus într-un interviu acordat Business MAGAZIN Irina Alionte, fondatoarea centrului de fitness BodyShape Transformation din Bucureşti, business pe care l-a înfiinţat în 2015.

    Dacă în martie 2020 peste 80% din membrii centrului de fitness BodyShape s-au mutat în mediul online, după redeschiderea şi repornirea activităţii offline aproximativ 40% dintre clienţi au ales antrenamentele outdoor sau cele desfăşurate în săli de fitness. La începutul lui 2020, BodyShape înregistra un număr de aproximativ 700 de membri. „Ca o privire de ansamblu, undeva la 5% dintre membri au renunţat să mai vină, atât în online cât şi în offline, în perioada pandemiei. Majoritatea membrilor Bodyshape ne-au rămas alături, ceea ce arată unitatea comunităţii pe care am creat-o. Cei care au rămas reticenţi să revină în sală au rămas în online alături de noi, iar ceilalţi au revenit în offline odată cu redeschiderea sălii în data de 15 iunie 2020.”

    Principalii factori care au dus la schimbări majore şi la inovaţii în industria de fitness şi sport au fost restricţiile care au obligat jucătorii din acest sector să găsească soluţii pentru a supravieţui pe piaţă. „Restricţiile impuse de pandemie au fost principala cauză a modificărilor din industria de fitness. Aceste restricţii au dinamizat enorm serviciile online – antrenamente, clase live – care au crescut într-un an cât în ultimii cinci ani la un loc. Noi ne-am adaptat rapid la evoluţia pieţei, astfel încât să păstrăm bunele obiceiuri ale membrilor şi le-am oferit posibilitatea ca, în loc să-şi îngheţe abonamentul, să opteze pentru antrenamenele online.”

    De asemenea, restricţiile au determinat şi o segmentare mai clară a membrilor, mai spune Irina Alionte. „Cei pasionaţi şi-au continuat activitatea. Cei care încă nu atinseseră pragul de motivaţie maximă au abandonat sau şi-au căutat motivare mai puternică prin intermediul antrenamentelor online. Pe perioada pandemiei au existat trei tipuri de clienţi: cei fideli, care şi-au continuat antrenamentele, cei precauţi, care au dorit să îşi reia antrenamentele dar au ezitat, şi cei nehotărâţi care momentan au pus pe pauză antrenamentele. În schimb, a apărut o a patra categorie: cei care nu au avut timp să se antreneze şi care au descoperit prin intermediul antrenamentelor online beneficiile sportului. Rămâne de văzut în următoarele luni, cât de numeroasă este această a patra categorie şi cum va influenţa dinamica serviciilor oferite de cluburile de fitness”, a explicat fondatoarea BodyShape. Munca în sistem remote a fost un alt factor care a influenţat activitatea jucătorilor din industria sportului. Astfel, faptul că oamenii nu mai merg la serviciu fizic a redus mult traficul în cluburile de fitness. „Cred că în următoarea perioadă vom vedea o revenire din ce în ce mai rapidă a oamenilor la lucrul la birou, atât din motive legate de rezultate cât şi din motive legate de socializare. Socializarea a fost o victimă a pandemiei în ultimul an. Noi, fiind fiinţe sociale, ne dorim să ne reluăm obiceiurile”, spune Irina Alionte.

     

    20% din afaceri au fost generate de antrenamentele online

    de la 20 la 8s-a redus anul trecut numărul de angajaţi

    ~40- 50% -scăderea înregistrată de piaţa de fitness în plan local, pe fondul pandemiei

    BodyShape Transformation Centre deţinea două centre de fitness în Bucureşti înainte de pandemie şi avea 20 de angajaţi. Compania a înregistrat la finalul anului trecut afaceri în scădere cu 34% faţă de anul precedent, ajungând la circa 315.000 de euro, de la 500.000 în anul 2019. „Mediul online a reprezentat aproximativ 20% din cifra noastră de afaceri, având în vedere că am introdus rapid şi antrenamentele outdoor în aer liber, iar mulţi dintre membrii noştri deja îşi plătiseră abonamente în avans pe şase luni sau un an de zile.”

    În prezent, în cadrul BodyShape Transformation lucrează opt persoane, care pot munci de oriunde şi pot oferi cursuri şi antrenamente de fitness online. „Pandemia a schimbat modul de lucru în sensul în care atât eu ca şi fondator, cât şi managerul de centru, putem să lucrăm online de oriunde am fi şi acest regim de lucru a devenit noua normalitate”, susţine antreprenoarea.

    Ea spune că un alt avantaj adus de digitalizare şi trecerea în mediul online este faptul că astfel, această activitate, ca şi multe altele din economie, nu mai are graniţe iar antrenamentele pot ajunge la mai mulţi oameni. „Prin antrenamentele online ne putem extinde dincolo de graniţele ţării şi am fost bucuroşi să avem membri activi din cele mai variate colţuri, de la Statele Unite ale Americii, până la Spania şi Turcia. Momentan nu ne-am concentrat eforturile de promovare în mod specific pentru a targeta diaspora românească, toţi clienţii din străinătate au venit prin referinţe de la membrii existenţi.”

    În ceea ce priveşte estimările pentru anul în curs, Irina Alionte spune că nu poate face evaluări sigure, deoarece contextul este încă incert şi orice schimbare poate influenţa radical activitatea centrului de fitness, ceea ce va avea impact asupra cifrei de afaceri. „Este greu de evaluat ce ţintă avem pentru anul în curs, având în vedere contextul incert, nu putem să facem previziuni mai mult decât per fiecare trimestru în parte. Planul nostru rămâne să ne extindem cu noi centre în Bucureşti şi în toată ţara, atunci când acest lucru va deveni posibil şi nu vom mai fi limitaţi de restricţiile în vigoare. Forţa de muncă se găseşte uşor în acest context în industria de fitness şi sunt convinsă că nu vom întâmpina probleme în a ne mări echipa.”

     

    Proiect „doborât” de pandemie

    În iulie 2019, Bodyshape Transformation Centre a devenit partenerul Groupe Renault România, unul dintre cei mai mari angajatori din România, pentru a opera o sală fitness cu circuit închis pentru cei 3.000 de angajaţi din cadrul companiei. „Am inaugurat o sală de fitness de 500 de metri pătraţi dedicată miilor de angajaţi care îşi desfăşurau activitatea în noul sediu, Renault Bucharest Connected, care includea: sală de fitness, studio de aerobic şi cabinete de masaj. Din păcate, în urma pandemiei, când rutina angajaţilor s-a schimbat şi a intervenit lucrul de acasă, am fost nevoiţi să sistăm activitatea din incinta companiei Renault pe o perioadă nedeterminată, având în vedere că nu mai avem clienţi membri care să lucreze în clădire”, a povestit Irina Alionte.

    Piaţa de fitness „aleargă” spre recuperare

     Pandemia a lovit puternic industria de sport şi fitness în 2020, spune Irina Alionte, întreaga piaţă înregistrând o scădere de aproximativ 40-50% în plan local, iar 10% dintre jucători nu au supravieţuit, potrivit reprezentanţilor România Active, patronatul angajatorilor din health and fitness. „Studiile la nivel european estimau că piaţa de fitness îşi va recupera complet pierderile la începutul anului 2022, asta în cazul în care nu ar mai fi nicio altă închidere în 2021. După redeschiderea sălilor din 15 iunie 2020 a urmat o perioadă dificilă în care lumea a început să revină treptat la sală. Am fost însă limitaţi de capacitatea de persoane per grupa de antrenament, datorită restricţiilor în vigoare de a avea o persoană per 10 metri pătraţi. Au fost luni întregi cu  50-60% grad de funcţionare faţă de perioada similară din 2019”, a explicat antreprenoarea provocările cu care se confruntă jucătorii din domeniu în contextul pandemiei. Ea spune că în condiţiile în care costurile cu salariaţii şi chiria rămân la fel, nu este deloc suprinzător că 100 de săli din 1.000 nu au mai reuşit să se menţină pe linia de plutire. „S-au realizat petiţii online care au strâns mii de semnături cu nume grele din sectorul nostru, iar principala solicitare a fost întotdeauna deschiderea sălilor de fitness şi recunoaşterea lor ca serviciu esenţial. Sunt alte ţări europene unde sălile de fitness nu s-au închis şi nu au fost afectate de restricţii, pentru că au fost considerate serviciu de bază, precum mersul la supermarket sau farmacie.”

    Pe termen scurt, în noul context, în industria de fitness vor fi implementate proceduri mult mai stricte, reguli şi operaţiuni clare. „Vom asista şi la tăieri de costuri, pe cât posibil. Bugetele de marketing vor fi folosite cu măsură, prudenţă şi vor avea parte de un audit constant, astfel încât să aducă rezultate cuantificabile. În procesul de optimizare a afacerilor de fitness, digitalizarea va juca un rol important.”

    De asemenea, fondatoarea BodyShape consideră că nu sunt de neglijat nici antrenamentele virtuale care au prins teren fie prin video, fie prin clase live, în aer liber. „Chiar şi când sălile sunt deschise în interior, o parte din membri vor continua să opteze să se antreneze exclusiv online, sau vor alege un mix între antrenamentele online şi fizice. Consider că în industria de fitness e necesară şi educarea oamenilor, noi suntem cei din sectorul de prevenţie, întrucât sportul întăreşte sistemul imunitar, ridică moralul şi energizează organismul. Piaţa de fitness va avea o creştere mai rapidă în următorii 2-3 ani, atât ca şi volum, dar mai ales ca şi ofertă de servicii”, a conchis Irina Alionte.

    În paralel cu businessul BodyShape Transformation Center, Irina Alionte este business mentor la Entrepreneurship Academy, facultate de antreprenoriat din România, şi fondatoare a unei asociaţii nonprofit – Asociaţia Românilor Întreprinzători din Andaluzia, prin care îşi propune să sprijine mediul de afaceri românesc din Spania. „Ca proiecte de viitor, tocmai ce am lansat prima mea carte – „Bucuria de a fi în formă” – despre transformarea corporală completă, pe trei piloni: antrenament, nutriţie şi tehnici motivaţionale.”

    Ea şi-a început cariera de antreprenor în Anglia, pe când urma un program masteral în cadrul University of Warwick. Cu o finanţare de aproximativ 3.000 de lire primită de la guvernul britanic şi un board de mentori care au asistat-o şi au învăţat-o cum să transforme ideea în business, Irina Alionte a dezvoltat un concept de petreceri de fitness pe care l-a denumit Club Cardio, pe care l-a extins în mai multe universităţi din Anglia. Însă, în 2015, antreprenoarea s-a întors în România şi a înfiinţat centrul de fitness Bodyshape Transformation.

  • Cum a reuşit un antreprenor care îşi vindea produsele prin cataloage lipite manual să dezvolte o companie internaţională cu un portofoliu uriaş şi venituri de miliarde

    De la un business început cu cataloage realizate manual, ilustrate cu poze lipite, antreprenorul Werner Otto, fondatorul Otto Group, unul dintre cele mai importante lanţuri de retail din lume, a ajuns să vadă, până la vârsta de 102 ani, numeroasele transformări prin care businessul lui a trecut odată cu apariţia noilor tehnologii. Imperiul său s-a dezvoltat, de la un portofoliu de 28 de produse, la unul cu zeci de branduri cunoscute astăzi în toată lumea.

    Werner Otto s-a născut pe 13 august 1909 în Germania, în familia comerciantului Wilhelm Otto şi a soţiei sale, Frieda. El a urmat liceul în localitatea Prenzlau şi, după un curs de ucenicie, a pornit un mic business de retail în oraşul Szczecin din Polonia. În 1939 s-a căsătorit cu prima din cele trei soţii, Eva Haffner, alături de care a avut un fiu – Michael, şi o fiică – Ingvild.

    Pe 17 august 1949 antreprenorul a pus bazele companiei Otto Versand (actuala Otto Group), care funcţiona prin vânzări prin catalog. Primul catalog, care prezenta cele 28 de perechi de pantofi din portofoliul de produse, a fost realizat manual şi distribuit în 300 de exemplare legate tot manual, cu fotografii lipite în interiorul paginilor. În mai puţin de doi ani, numărul cataloagelor ajunsese la 37.000 de copii, iar la un deceniu distanţă de la fondare, echipa companiei crescuse la 1.000 de angajaţi. Otto Group a fost şi prima companie de comenzi prin poştă care a introdus plata prin factură.

    În 1952 Otto s-a recăsătorit cu Jutta Becker, alături de care a avut un al doilea fiu, Frank. În anii ’60 a fondat dezvoltatorul imobiliar Sagitta Group, cunoscut în prezent sub numele de Park Property. Prin prisma experienţei de business acumulate în Statele Unite, antreprenorul a avut ideea de a pune bazele unei noi afaceri, ECE Projekt Management GmbH & Co. KG, o firmă al cărei principal obiect de activitate era construirea şi administrarea centrelor comerciale. Cu cea de-a treia soţie, Maren, a avut alţi doi copii – Katharina, care este producător de film, şi Alexander, cel căruia i-a încredinţat frâiele companiei ECE.

    Antreprenorul a fost activ şi în zona filantropică, lansând fundaţia Werner Otto, a cărei activitate se axează în special pe cercetarea medicală.

    În 1973, el a dezvoltat, la New York, un nou business – Paramount Group, cu scopul de a investi în piaţa imobiliară din SUA. În 1981 a cedat conducerea Otto Group fiului său cel mare, Michael.

    De-a lungul timpului Otto a primit o serie de titluri şi recunoaşteri, fiind numit, la cea de-a 100-a aniversare, cetăţean de onoare al oraşului Berlin. Antreprenorul a murit pe 21 decembrie 2011, la vârsta de 102 ani.

    În anul financiar precedent, Otto GmbH a înregistrat venituri de 14 miliarde de euro, având o echipă de aproape
    52.000 de angajaţi. Compania deţine în portofoliu 34 de branduri, printre care se numără nume ca About You şi Bonprix.

  • Cum trebuie sã arate CV-ul viitorului. Ce abilitãti trebuie sã aibã candidatii pe lângã cele care sunt cerute acum si ce rol va mai avea educaţia în carierele viitoare?

    Mai multă educaţie nu înseamnă automat un loc de muncă bun, iar candidaţii joburilor din viitor vor avea nevoie nu doar de abilităţi academice fundamentate pe cunoaştere, ci şi de curiozitate, creativitate, empatie, gândire antreprenorială şi rezistenţă. Ce rol va mai avea educaţia în carierele viitoare?

    De la vârsta de 10 ani îmi doream să ajung în Statele Unite ale Americii, pentru a trăi visul american. După absolvirea Universităţii de Construcţii din Bucureşti (Facultatea de Echipament Tehnologic), cu diplomă în Inginerie Mecanică, mă aflam la răscruce de drumuri: să rămân în România sau să îmi asum riscul uriaş de a pleca acolo unde visam?”, îşi începe povestea Adriana Al-Mayahi, specialist senior în Controlul Producţiei în cadrul Raytheon Missiles & Defense, divizie a companiei americane Raytheon Technologies, una din cele mai cunoscute companii globale din industria apărării.

    Tocmai ce primise o ofertă să lucreze pentru o companie care se ocupa cu distribuţia de gaz în Bucureşti, dar simţea că trebuie să îşi îndeplinească dorinţa din copilărie. „Când s-a ivit oportunitatea să plec în America, am fost atât de încântată, încât nu-mi venea să cred că e real ce mi se întâmpla. Imediat ce am ajuns la New York am început să-mi caut un job, dar am întâmpinat multe obstacole, pentru că nu aveam încă multă experienţă de lucru, dar şi pentru că accentul meu nu-mi era de prea mare ajutor.

    Totuşi, după nenumărate joburi la care am aplicat, fără să am succes, am fost sunată de o companie din Boston pentru un interviu şi aşa am primit prima mea ofertă de job ca inginer entry level”, povesteşte ea. După un an în poziţia de inginer mecanic entry level, a fost promovată ca asistent de achiziţii, iar după alţi doi ani a ajuns într-o poziţie de management, una în care era responsabilă de controlul producţiei. „Cred cu tărie că diploma mea de inginer mecanic din România m-a ajutat cu adevărat în drumul spre poziţia de manager de achiziţii, deschizându-mi calea către o carieră de 20 de ani în achiziţii şi relaţii cu furnizorii interni şi externi.

    Totuşi, simţeam că abilităţile mele depăşeau cumva poziţia pe care o ocupam şi eram convinsă că aş putea să le găsesc o întrebuinţare mai bună într-un alt rol de conducere. Astfel, am început să aplic pentru corporaţii mai mari, una dintre ele fiind chiar Raytheon”, spune Adriana Al-Mayahi.

    După aproape cinci ani în care a aplicat constant la joburi din departamentul de achiziţii din cadrul Raytheon, a primit o ofertă ca specialist senior în Controlul Producţiei, în departamentul de Fabricare a Elementelor Metalice. „Am fost încrezătoare că pregătirea mea şi experienţa anterioară în domeniul achiziţiilor mă recomandau pentru această poziţie. Învăţasem să am încredere în mine şi în abilităţile mele şi să nu mă las descurajată de un răspuns negativ. Am continuat să aplic la Raytheon în toţi aceşti ani pentru că simţeam că aici este locul în care puteam evolua şi unde puteam contribui”, spune Adriana Al-Mayahi.

    Adriana Al-Mayahi, românca ce lucrează la Raytheon, una din cele mai cunoscute companii globale din industria apărării:„Cred cu tărie că diploma mea de inginer mecanic din România m-a ajutat cu adevărat în drumul spre poziţia de manager de achiziţii, deschizându-mi calea către o carieră de 20 de ani în achiziţii şi relaţii cu furnizorii interni şi externi.”

    Exemplul Adrianei Al-Mayahi este relevant pentru potenţialul dezvoltării unei cariere în care educaţia, pregătirea în domeniu, visele şi pasiunea sunt ingrediente ale succesului. Având aceşti piloni în vedere, începând cu ianuarie 2021, în parteneriat cu asociaţia educaţională Şcoala de Valori, Raytheon Missiles and Defense a lansat programul „CreŞTEM Viitor” – un proiect de pregătire gratuită pentru examenul de Bacalaureat din această vară, dedicat liceenilor din medii defavorizate din România, care să-i ajute să promoveze probele de BAC la materiile STEM (ştiinţă, informatică, matematică, fizică, chimie). „Fiecare carieră are anumite caracteristici, necesită o serie de cunoştinţe, valori, abilităţi şi aptitudini necesare sau dorite, care sunt esenţiale pentru a obţine succesul, indiferent dacă tinerii vor să fie angajaţi, liber profesionişti sau antreprenori. Cunoaşterea reprezintă înţelegerea teoretică a diferitelor subiecte, dar pentru a-şi fundamenta educaţia va deveni extrem de important să reflecteze, să iniţieze schimburi de experienţă şi idei cu alţi oameni – profesionişti din domeniile de interes, precum şi să aplice în realitate ceea ce învaţă, chiar dacă e predictibil că vor eşua. Doar aşa vor creşte şi se vor putea pregăti pentru job-urile pe care chiar ei le vor inventa”, crede Silvia Bogdan, preşedinte al organizaţiei educaţionale Şcoala de Valori. Viitorul muncii este influenţat de câteva tendinţe cheie, care analizate ne ajută să înţelegem ce fel de abilităţi vor fi necesare într-o piaţă a muncii aflată în tranziţie, de la digitalizare, la personalizare, crede ea. „Odată cu aceste tendinţe, schimbarea de paradigmă a societăţii contemporane corelează cu ideea conform căreia cariera nu priveşte doar locul de muncă, ci întreaga viaţă a unei persoane. Tinerii de azi nu doar că au, în medie, un nivel mai înalt de calificare decât oricare dintre generaţiile anterioare, dar adesea intră în piaţa muncii cu mai mulţi ani de şcoală decât părinţii sau bunicii lor.” Totodată, tinerii de astăzi au o educaţie globală şi acces la extrem de multă informaţie. Cu toate astea, în ciuda completării unui număr fără precedent de ani de educaţie formală, ei continuă să se lupte pentru intrarea pe piaţa muncii, într-un context în care în era hiperdigitalizată există o mare fractură între ceea ce tinerii învaţă la şcoală şi la facultate şi ceea ce au nevoie pentru a performa în domeniu sau pentru a obţine succesul în vieţile lor. „Faptul că avem mulţi absolvenţi licenţiaţi sau masteranzi şomeri, iar angajatorii susţin că nu pot găsi oameni cu abilităţile de care au nevoie pe lanţul valoric, arată că mai multă educaţie nu înseamnă automat şi locuri de muncă mai atractive sau o viaţă îndestulătoare. Din păcate, pentru mulţi tineri, succesul academic s-a dovedit a fi un mijloc insuficient de asigurare a unei tranziţii echilibrate către un loc de muncă pe măsura aşteptărilor şi a potenţialului personal. În plus, mai multă educaţie ca oricând face ca tinerii să fie nevoiţi să decidă cu privire la parcursul lor academic şi de carieră, uneori cu investiţii din ce în ce mai dificil de gestionat, pentru că tehnologia schimbă funcţionarea lumii”, a explicat Silvia Bogdan. Ea crede că, înainte de a se îndrepta spre un domeniu anume, tinerii ar putea afla, cât mai din timp, poate chiar de pe băncile şcolii gimnaziale, care le sunt pasiunile, ce fel de abilităţi au şi cum pot ele fi corelate cu profesiile sau ocupaţiile viitoare. „Abilităţile sau calităţile personale – spirituale, fizice, mentale, emoţionale, sociale şi profesionale – ne fac eligibili pentru o viaţă productivă, de succes şi împlinită. Profesia este forma specializată de manifestare a ocupaţiei prin care ne putem valorifica potenţialul de care dispunem, la un moment dat. În societatea actuală, profesia este văzută ca un mod de viaţă, are un rol social şi tinde să ne ocupe timp, nu doar profesional, ci şi personal. De aceea, ideal ar fi ca profesia pe care ne-o alegem să se potrivească cu abilităţile pe care le avem sau pe care le putem îmbunătăţi şi, dacă este posibil, cu pasiunile care ne fac viaţa mai plăcută.” Acum este mai important ca niciodată ca tinerii să-şi dezvolte abilitatea de a decoda cantităţi de informaţii uriaşe şi variate şi a le traduce din concepte abstracte şi a face conexiuni rapide, este timpul ca ei să înveţe cum să filtreze informaţia în funcţie de importanţa acesteia şi să creeze căi facile pentru a-şi folosi la maximum resursele cognitive.

    Silvia Bogdan, preşedinte al organizaţiei educaţionale Şcoala de Valori:„Faptul că avem mulţi absolvenţi licenţiaţi sau masteranzi şomeri, iar angajatorii susţin că nu pot găsi oameni cu abilităţile de care au nevoie pe lanţul valoric, arată că mai multă educaţie nu înseamnă automat şi locuri de muncă mai atractive sau o viaţă îndestulătoare. Din păcate, pentru mulţi tineri, succesul academic s-a dovedit a fi un mijloc insuficient de asigurare a unei tranziţii echilibrate către un loc de muncă pe măsura aşteptărilor şi a potenţialului personal.”

    „Este foarte clar că nu ştim cum va evolua piaţa muncii cu exactitate, dar ştim sigur că, pentru a reuşi atât la nivel personal, cât şi în echipă, este nevoie de colaborare intergeneraţională, de comunicare eficientă, leadership individual şi focus pe rezultate comune. Piaţa muncii se automatizează cu o viteză intergalactică, motiv pentru care cred că tinerii au nevoie de suport prin facilitarea de cunoştinţe care să dea sens lumii proprii şi să-i determine să facă alegeri asumate, atât personale, cât şi de carieră”, explică Silvia Bogdan. Candidaţii la joburile viitorului necesită nu doar abilităţi academice fundamentate pe cunoaştere, dar şi curiozitate, creativitate, empatie, gândire antreprenorială şi rezilienţă, afirmă ea. „Ei au nevoie de încredere şi de hotărâre în conceperea propriilor viziuni asupra viitorului, precum şi determinare în luarea unor decizii relevante pentru viitor. Timpul şi energia pe care tinerii le vor dedica pentru a învăţa mai mult şi mai mult îi vor aduce mai aproape de o viaţă cu sens. Rezilienţa personală, gândirea progresistă şi determinarea pentru depăşirea potenţialului sunt apanajul oricărui tânăr care doreşte să reuşească în viaţă”, concluzionează preşedintele organizaţiei Şcoala de Valori.

    Şcoala de Valori este o organizaţie nonguvernamentală care implementează în programe educaţia centrată pe valori, un model educaţional ce implică dezvoltarea de competenţe împărţite pe patru arii: dezvoltarea caracterului, explorarea personalităţii, implicare civică şi wellbeing. În 2020, a ajuns la peste 24.000 de elevi şi 6.000 de profesori de pe întreg teritoriul ţării, dintre care 542 de tineri din zone şi familii defavorizate. În prezent, organizaţia dezvoltă patru programe educaţionale naţionale: Adoptă un Liceu, Excepţionalii, Laboratorul de Cariere şi Arcademia

  • Ce poate învăţa un om de afaceri de la un atlet şi cum putem resuscita sportul românesc într-o perioadă marcată de restricţii?

    Sportul poate dezvolta o mulţime de abilităţi ce ar putea fi aplicate în orice alt domeniu, inclusiv în business, fiind în cele din urmă un proces de performanţă în sine. Ce poate învăţa un om de afaceri de la un atlet şi cum putem resuscita sportul românesc într-o perioadă marcată de restricţii?

    Printre paralelele trasate între leadership şi sport se pot găsi munca în echipă, abilitatea de a ieşi din zona de confort, de a performa sub presiune, de a accepta feedback, de a avea fairplay, de a înţelege ce înseamnă insuccesul şi cât de repede te poţi replia după un eşec –  subliniază Virgil Stănescu, preşedinte executiv al Sports HUB, o platformă folosită de unii dintre cei mai cunoscuţi sportivi din România pentru a-şi împărtăşi cunoştinţele acumulate în timpul carierei.

    „Orice antreprenor, orice lider are nevoie de aceste «soft skilluri» pe care un sportiv le deţine deja. Mai mult, această viziune îndepărtată a unui rezultat şi înţelegerea acelei rutine date de un comportament consecvent pentru a atinge obiectivele reprezintă un sine qua non al unui om de succes”, observă el. 

    Virgil Stănescu a jucat baschet la cel mai înalt nivel din Europa, cu apariţii în Euroligă, Euro Cup şi Euro Challenge. După încheierea carierei sportive, a rămas implicat în baschet, preluând rolul de preşedinte al echipei Steaua CSM EximBank, fiind ales vicepreşedinte al Federaţiei Române de Baschet. În prezent, ocupă – printre altele – funcţia de director executiv al CEO Clubs România, un ONG care aduce în acelaşi loc antreprenori şi executivi de top.

    Tranziţia de la sport de peformanţă la leadership a fost facilitată de educaţia formală pe care a urmat-o  de-a lungul vieţii. Absolvent al Facultăţii de Management al Universităţii din Alabama de Sud, SUA, Virgil Stănescu a urmat ulterior două programe de master, unul în România, în Integrare Economică  Europeană şi al doilea în Marea Britanie la Northumbria University în Management şi Leadership. „Din poziţia de director executiv al CEO Clubs, organizez alături de o echipă fantastică această comunitate, căutând să aducem tot timpul un plus de valoare liderilor, acelor oameni curioşi care vor să înveţe şi totodată să contribuie cu idei în acest proces.”

    La polul opus, Sports HUB reprezintă un grup care aduce o dimensiune de business în sport, printre atleţii pe care îi susţine compania numărându-se Cristina Neagu, singura sportivă care a câştigat de patru ori premiul IHS pentru cea mai bună handbalistă din lume, Ana Maria Brânză, multiplă campioană olimpică şi mondială la spadă şi Marian Drăgulescu, care a câştigat 31 de trofee la marile concursuri internaţională de gimnastică.

    Misiunea platformei este ca poveştile acestor sportivi să ajungă la cât mai mulţi oameni, fie că este vorba de evenimente pentru corporaţii prin diverse speech-uri sau parteneriate de imagine, Virgil Stănescu fiind de părere că business-ul poate aduce coerenţă şi stabilitate în managementul sportiv şi în organizarea sau reorganizarea unei comunităţi sportive.

    „Sportul are nevoie de oameni care pot oferi o oarecare predictibilitate. Oameni care sunt în stare să organizeze resursele sau să poată dezvolta altele noi. Oameni care pot face scenarii multiple astfel încât să ofere o oarecare robusteţe sistemelor pe care le conduc. De asemenea, sportul va avea nevoie de susţinere aşa cum, de altfel, au nevoie multe domenii. Fie că este vorba de cel juvenil sau de seniori, vorbim de un ajutor al sistemului prin guvern, prin ministere, prin posibilităţi de finanţare şi granturi oferite cluburilor sau federaţiilor, prin fonduri locale sau proiecte europene”, a mai punctat preşedintele Sports HUB.

    Virgil Stănescu este de părere că nu ar trebui să privim sportul în general ca pe un hobby, ca pe acea ieşire în aer liber pe care este bine să o efectuăm în weekend, deoarce –  chiar dacă aceste activităţi sunt indiscutabil benefice – sportul reprezintă în cele din urmă o industrie cât se poate de puternică, iar programele sportive coerente sunt acele proiecte organizate şi structurate precum orice altă afacere.

    O federaţie naţională este un motor al sportului pe care îl conduce, iar oamenii ar trebui să aibă o abordare profesionistă în tot ceea ce înseamnă acest lucru, spune Virgil Stănescu, pornind de la organizarea departamentelor interne şi până la fiecare angajat care să fie specialist în domeniul său – nu doar  prin vechimea în muncă sau prin poziţia ocupată, ci şi prin specializarea formală şi prin educaţia continuă. „Există o mare diferenţă între a face sport şi a fi sportiv. Toţi putem să facem sport astăzi, mâine, dar sportivii sunt oamenii care au acel set de unelte de care vorbeam mai sus. Unii sportivi au talent, dar nu se educă, nu sunt maleabili şi nu se antrenează. Alţi sportivi fac eforturile acestea, dar nu au talent sau abilitatea fizică. Diferenţa o face acest pachet complet, acest focus asupra individului de a deveni o maşinărie perfectă”, a adăugat Virgil Stănescu.

    În acest sens, procesele de digitalizare – scoase la înaintare de pandemia de coronavirus – ar ajuta la maparea sportului, ar crea posibilitatea de a analiza date în procesele de lucru şi posibilitatea de a lua decizii educate, îmbunătăţind cercetarea necesară inovării şi agilităţii zilei de azi. Digitalizarea nu este un domeniu în sine, ci o menţinere a posului setat de momentul actual şi de viziunea zilei de mâine. În consecinţă, procesele de digitalizare a sportului ar ajuta la dezvoltarea membrilor participanţi în competiţii sau a cluburilor afiliate şi ar oferi şansa de a prezenta bune practici, de a fi o sursă nesecată de informaţii.

    Între timp, sportul românesc duce lipsă de manageri calificaţi şi obiective măsurabile, altele decât medaliile, cu a căror lipsă am învăţat să ne obişnuim în ultimii ani. Cel mai probabil, situaţia va continua până în punctul în care nu vom mai privi criteriile de performanţă personală şi imaginea ca factori unici ai recrutării individului pentru poziţii în care competenţa ar trebui dată de educaţie şi abilitate.

    Printre proiectele realizate de Virgil Stănescu se numără şi SportED Talks, un podcast în care poartă diverse discuţii cu oameni atinşi de lumea sportului, de la atleţi la antrenori şi oameni de afaceri. „Am şansa de a vorbi cu oameni extraordinari prin prisma poziţiei în care sunt sau a companiilor pe care le conduc. Astfel, simţind aceste discuţii la nivel de valori, m-am gândit că aş vrea să ieşim din această tabloidizare a sportului şi să fac cumva ca aceste poveşti să fie ascultate de mai mulţi. Aşadar, îmi doresc ca SportED Talks să inspire, să motiveze şi să educe arătând exemple, modele de valori bine înrădăcinate în aceşti performeri sau specialişti cu care vorbesc.”

    Virgil Stănescu îşi propune să conducă la un moment dat Federaţia Română de Baschet, de vreme ce se consideră pregătit pentru această provocare şi crede că poate contribui la creşterea acestui sport în viitorul apropiat, însă fostul baschetbalist nu intenţionează să renunţe la vreunul dintre proiectele în care este implicat în prezent, având în vedere că Sports HUB a lansat recent un program de burse sportive pentru tinerele talente.

    Întrebat ce i-ar transmite unui sportiv la început de drum, Virgil Stănescu susţine că acesta ar trebui să aibă încredere în fiecare picătură de sudoare, fiecare insucces şi durere pe care o simte. Sportul îi poate oferi acele momente unice, acele clipe de împlinire, fericire şi apartenenţă pe care puţine domenii le pot oferi.

    „Aveam un antrenor care spunea că «dacă ţi se pare plictisitor antrenamentul, să vezi cât de plictisitor este să stai pe bancă în timpul meciului». Învăţăm de mici că în sport,  indiferent cât eşti de talentat, fără antrenament nu poţi să performezi. Înveţi că atenţia la micile detalii fac o diferenţă uriaşă. Vorbim de un domeniu în care o fracţiune de secundă este o diferenţă între învingător şi învins, unde un centimetru în plus la detentă te clasează mult mai sus. Fiecare detaliu contează. Această mentalitate îţi dă structură, te face să înţelegi că nu există scurtături şi poţi diseca mult mai uşor succesul.”

  • Cum să faci un business din vânzarea produsului care nu lipseşte de pe masa românilor

    Brutăria Miez a pornit de la pasiunea Andreei Careţu pentru pâinea dospită cu maia naturală. A descoperit această tehnică în perioada 2011-2012, pe când locuia la Berlin şi studia teatrologie. Ce a urmat a fost un business cu aromă de pâine proaspăt scoasă din cuptor.

    Mi-a plăcut dintotdeauna să gătesc, eram cumva orientată spre lumea asta, fără să mă gândesc însă că aş putea duce acest interes în prim-plan vreodată. Asta însă până să încep să pregătesc primele pâini cu maia. În simplitatea sa extraordinară, acest aliment de bază, dus la esenţa şi începuturile sale prin folosirea acestei metode tradiţionale de pregătire, a ajuns să mă fascineze într-atât încât să îmi permit să mă gândesc la ceva mai mult decât pregătirea pâinilor acasă pentru familie şi prieteni”, povesteşte Andreea Careţu. Spre sfârşitul lui 2013, s-a întors în Bucureşti după şase ani de străinătate, iar peste un an a deschis firma şi peste aproape încă unul avea primul mic atelier, construit pe proprietatea unei mătuşi.

    „Am început timid, mergând în weekenduri la târguri la Muzeul Ţăranului Român. A fost o perioadă în care am testat multe reţete, nu doar de pâine, ci şi de dulciuri. După ce am trecut câteva luni prin această experienţă, mi-am dat seama că, pentru ce am eu de oferit, cel mai bine ar funcţiona formatul unei brutării cu propriul magazin şi atelierul în spate.” Aşa că a renunţat la primul atelier şi a mutat toată operaţiunea în Piaţa Amzei. Iar în decembrie 2016 a reuşit să deschidă Miez Brutărie Artizanală în actuala locaţie, din Piaţa Amzei.

    Atunci când a pornit, Andreea Careţu nu avea niciun fel de experienţă antreprenorială şi nici nu lucrase altceva decât joburi simple, de student. Nu a făcut cursuri specializate, dar a învăţat mult din cărţi şi prin repetate încercări practice. A continuat să experimenteze mult în primii doi ani în spaţiul din Amzei până a ajuns la o stabilitate în ceea ce priveşte sortimentele. În această perioadă a şi muncit foarte mult în atelier. „Investiţia iniţială a fost de aproximativ 85.000 de euro, împrumut de la familia mea. Cifra de afaceri în 2020 a fost de 1,3 milioane de lei (circa 270.000 de euro – n. red.) şi avem 15 angajaţi, dintre care şase full-time şi restul part-time.”

    Anul trecut, dincolo de problemele financiare din perioada aprilie-august, când firma a înregistrat pierdere – o pierdere substanţială în anumite luni – Andreea Careţu a avut tot felul de provocări legate de organizarea fluxului. „A trebuit să ne adaptăm cererii schimbate, nu am ştiut mereu să prevedem ce se va întâmpla în următoarele câteva zile, aşa că au fost zile în care am rămas cu multe produse nevândute. Sunt mulţumită însă că nu am fost nevoiţi până la urmă să reducem echipa şi că lucrurile şi-au revenit la normal pentru noi, ca încasări, de prin octombrie 2020.”

    Preţurile pâinilor de la Miez variază între 3,5 şi 4 lei pentru pâinici, între 9 şi 14 lei pentru pâinile pe vatră de 600 de grame, iar pâinea moale la tavă este 20 de lei. Un cookie cu ciocolată costă 5 lei, plăcintele variază între 11 şi 16 lei, diferitele produse având la bază aluatul de foitaj cu unt – între 11 şi 16 lei. „Clienţii noştri nu se încadrează uşor într-un anume profil. Primim vizite de la fel de fel de oameni, majoritatea foarte drăguţi, de la tineri la pensionari, părinţi şi copii şi aşa mai departe. Ne bucurăm că produsele noastre atrag o asemenea diversitate de categorii sociale, că avem mulţi clienţi fideli cu care avem o relaţie personală aproape, ne spunem povestioare unii despre alţii, le cunoaştem preferinţele.” Pentru 2021, Andreea Careţu vrea doar să poată continua activitatea în ritmul obişnuit, pentru a permite dezvoltări ulterioare. Îşi propusese, de altfel, acelaşi lucru şi pentru 2020, dar planurile i-au fost date peste cap de pandemie.

    Preţurile pâinilor de la Miez variază între 3,5 şi 4 lei pentru pâinici, între 9 şi 14 lei pentru pâinile pe vatră de 600 de grame, iar pâinea moale la tavă este 20 de lei.

    Andreea Careţu, fondatoare Miez brutărie artizanală:„Am început timid, mergând în weekenduri la târguri la Muzeul Ţăranului Român. A fost o perioadă în care am testat multe reţete, nu doar de pâine, ci şi de dulciuri.”

     

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    La 100 de beri – magazin online de bere (Bucureşti)

    Fondatori: Marius David şi Bogdan Tănăsescu

    Cifră de afaceri: 6.000 de euro pe lună

    Prezenţă: online

    Thallo Store – magazin online de bijuterii

    Fondatoare: Simona Cucu

    Investiţie iniţială: 10.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2020: 11.000 de euro

    Prezenţă: online

    Greenwood – afterschool (Sfântu Gheorghe, jud. Covasna)

    Fondator: Karda Zoltan

    Investiţii: peste 10.000 de euro

    Prezenţă: Sfântu Gheorghe, jud. Covasna

    Baterii Hybrid – recondiţionare de baterii pentru maşinile hibride (Galaţi)

    Fondator: Ştefan Tiron

    Investiţii: 60.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2020: 28.000 de euro

    Prezenţă: naţională

     

    EştiVerde – magazin online cu produse sustenabile (Bucureşti)

    Fondatoare: Miruna Iliescu şi Ioana Rînea

    Prezenţă: online

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de  70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Cine este ROMANUL care a devenit putred de bogat dupa ce SI-A CREAT PROPRIA MONEDA. Secretul succesului sau

    ►Pe 8 februarie 2021, în jurul orei 13:10, valorea de piaţă a monedei digitale ELGD, lansată de sibienii de la Elrond Network pe blockchainul propriu, a spart pragul de 3 miliarde de dolari, un maxim istoric, potrivitde ZF. Astfel, în doar 24 de ore, valoarea de piaţă a acestei monede a urcat cu circa 1 mld. dolari, arată datele coinmarketcap.com, care calculează o medie între mai multe platforme.

    ►Preţul unei monede ELGD este, la momentul redactării acestei ştiri (10 februarie, ora 13), de 188,68 de dolari pe unitate.

    ►Povestea Elrond a început în 2017, când fraţii Beniamin şi Lucian Mincu alături de antreprenorul Lucian Todea (cunoscut pentru proiecte precum ITNT, SmartBill, TypingDNA) au format o echipă puternică de specialişti în noile tehnologii.

    ► „Elrond este o tehnologie de blockchain construită de la zero, ca să aducă o îmbunătăţire de 1.000 de ori în capacitate de procesare, viteză de procesare şi cost. Cea mai bună analogie este tranziţia de la dial-up la broadband, pe care noi am văzut-o în era internetului şi pe care în momentul de faţă încercăm să o aducem în domeniul blockchain. Am lucrat la tehnologia aceasta aproape trei ani şi în sfârşit suntem pregătiţi să aducem tehnologia în piaţă“, a explicat Beniamin Mincu, fondator şi CEO al Elrond Network, în cadrul unui interviu ZF IT Generation, redat şi în paginile Business MAGAZIN.

    ►„Am adunat o echipă de oameni excepţional de talentaţi şi foarte, foarte muncitori. Fiecare au venit cu un background de la companii importante din tehnologie, cum ar fi Microsoft, Google, IBM şi altele. Membri ai echipei au doctorate în computer science, inteligenţă artificială şi premii prestigioase la diferite competiţii de matematică şi alte domenii de genul acesta. Ce cred că a făcut o diferenţă enormă este că noi toţi am muncit într-un fel în care nu se munceşte în mod normal. Încercând să aducem tehnologia aceasta în piaţă, ne-am reinventat de foarte multe ori, şi am ajuns la nişte rezultate care într-adevăr par incredibile dacă te gândeşti că Sibiul este un oraş cu 150.000 de locuitori.

    ►În prezent, Elrond Network a devenit unul dintre cele mai urmărite proiecte hi-tech generate în România, în condiţiile în care lansarea noii tehnologii blockchain dezvoltate de compania locală, ce promite costuri mai mici şi performanţe de 1.000 de ori mai bune decât Bitcoin sau Ethereum, ar putea revoluţiona întreaga industrie la nivel global.


     

  • Marea „demisioneală” postpandemică. De ce cred experţii că dupa pandemie o să vină un val uriaş de oameni care îşi vor da demisia şi se va crea multă incertitudine în companii

    Pandemia şi munca de la distanţă au adus în viaţa angajaţilor schimbări care i-au făcut să-şi reconsidere priorităţile, cariera, pasiunile şi munca. Acum, când economia se redeschide şi încrederea creşte, angajatorii se pot aştepta la UN VAL – SAU MAI MULTE – DE DEMISII. La marea demisioneală.

    Tendinţa încă nu s-a conturat, dar este anticipată de un număr în creştere de specialişti în domeniu şi este sugerată de sondajele de opinie. „Marea «demisioneală» vine”, spune Anthony Klotz, profesor de management la Universitatea A&M din Texas, într-un interviu pentru Bloomberg. El a studiat schimbările făcute în carieră în ultimul timp de sute de angajaţi. „Când există incertitudine, oamenii au tendinţa de a rămâne pe loc, deci există demisii restante, intenţii nepuse în practică în ultimul an”.

    La acestea se adaugă revelaţiile pe care le-au avut oamenii în timpul pandemiei – despre timpul petrecut în familie, munca de la distanţă, naveta către locul de muncă, proiectele ce ţin de hobby, viaţă şi moarte şi ce înseamnă toate acestea – şi care îi pot face pe oameni să nu mai vrea un program de muncă de la 9 la 17 la birou. Klotz crede că în această vară, atât de la angajaţi, cât şi de la angajatori este de aşteptat multă incertitudine. Companiile vor bâjbâi în a găsi modalităţi de a-şi păstra cultura şi angajaţii, iar în aceste condiţii multe vor oferi mai multe opţiuni: întoarcerea la birou cu normă întreagă; lucrul de la distanţă; la birou trei zile pe săptămână, patru zile, poate doar o zi.

    Nu va fi clar dacă aceste opţiuni vor fi permanente, ceea ce va face dificil pentru angajaţi să decidă dacă să rămână sau să plece. Dar nu toţi cei care se gândesc la demisie vor renunţa la actualul loc de muncă. Mulţi angajaţi nu doresc cu adevărat să demisioneze. Dacă firma lor le-ar permite să continue să lucreze de acasă sau să petreacă mai puţine ore la birou, ei ar rămâne. Însă cea mai simplă şi pertinentă întrebare pe care angajatorul i-ar putea-o pune angajatului când acesta se va reîntoarce la sediu rămâne dacă încă mai vrea să lucreze pentru el, cred analiştii de la Bisnow, o platformă B2B pentru sectorul de imobiliare din SUA.

    În ultimele luni a apărut o abundenţă de informaţii care sugerează un exod de proporţii al angajaţilor, cel puţin în SUA, cea mai mare ecomomie a lumii. Un sondaj al Prudential realizat în martie arată că 1 din 4 angajaţi luau în considerare demisia. Ziaristul specializat în tehnologie Kevin Roose de la The New York Times crede că s-ar putea să vedem angajaţii mai tineri cedând tentaţiilor economiei YOLO (You Only Live Once – nu ai decât o viaţă), alegând aventura după luni de stat în casă şi strâns bani.

    „Marea demisie” a atras atenţia şi revistei Quartz, care scrie că dacă sondajele de opinie recente sunt corecte, angajaţi din întreaga lume se vor lansa într-un joc de-a scaunele muzicale după redeschiderea birourilor şi creşterea numărului de persoane vaccinate contra Covid-19. Peste 40% dintre persoanele care au răspuns în sondajul Work Trend Index al Microsoft, un studiu global realizat cu participarea a peste 30.000 de oameni din 31 de ţări, au declarat că se gândesc să-şi părăsească angajatorul anul acesta.

    Studiul Prudential intitulat „Pulsul muncitorului american” a constatat că 25% dintre angajaţii din SUA se aşteaptă ca „după ce ameninţarea pandemiei va fi scăzut” să caute un nou angajator. Într-un sondaj mai restrâns, compania de software de recunoaştere din Toronto Achievers a descoperit că 52% dintre angajaţii nord-americani intenţionau să caute un nou loc de muncă în 2021.

    Pentru referinţă, înainte de pandemie, procentul era de 15 %, potrivit Mercer, o companie de consultanţă în domeniu. Într-un articol recent din New York Times, psihologul organizaţional Adam Grant afirmă că mulţi oameni se află într-o stare de „lâncezire” din cauza pandemiei şi a constrângerilor aduse de aceasta. „Lâncezirea” se află undeva între depresie şi stare de bine, de pozitivism; erodează motivaţia şi capacitatea de concentrare. „Omul se simte ca şi cum s-ar târî prin zilele sale, ca şi cum şi-ar privi viaţa printr-un geam aburit”, a explicat Grant. „Şi aceasta ar putea fi emoţia dominantă a anului 2021.”

    Companiile vor bâjbâi în a găsi modalităţi de a-şi păstra cultura şi angajaţii, iar în aceste condiţii multe vor oferi mai multe opţiuni: întoarcerea la birou cu normă întreagă; lucrul de la distanţă; la birou trei zile pe săptămână, patru zile, poate doar o zi.

    Cu siguranţă, cercetările Prudential sugerează că persoanele care intenţionează să caute un nou loc de muncă au legătură cu sentimentul că s-au împotmolit. Dintre cei 25% din totalul respondenţilor care au declarat că intenţionează să-şi schimbe postul, 80% au spus că sunt îngrijoraţi de avansarea în carieră. Pandemia a condus la o „experienţă foarte reală pe care angajaţii au avut-o în ceea ce priveşte lipsa progresului în carieră şi o preocupare cu privire la dezvoltarea competenţelor”, spune Rob Falzon, vicepreşedinte la Prudential. Oamenii simt „că au lucrat foarte mult, dar că nu văd cu adevărat oportunităţi de a progresa”, adaugă el. Acest lucru se întâmplă în parte deoarece companiile au fost distrase de nevoile mai urgente, ca aceea de a supravieţui pandemiei sau cea de a-şi păstra oamenii în siguranţă. Studiul Prudential a constatat, de asemenea, că 72% dintre persoanele care doresc să-şi găsească un nou loc de muncă sunt îngrijorate de competenţele lor, comparativ cu 46% dintre angajaţi în general. Restricţiile impuse de carantină şi lockdown par să fi împins companiile să adapteze automatizarea şi alte forme de tehnologie inteligentă într-un ritm mai rapid decât s-a anticipat anterior.

    Este posibil ca angajaţii să se gândească acum: „Trebuie să rămân mobil deoarece trebuie să-mi păstrez abilităţile proaspete pentru că ceea ce fac astăzi nu mă va pregăti pentru piaţa de mâine”, crede Falzon. Însă el dă vina şi pe o „disociere” de cultura companiei ca urmare a creşterii interesului pentru căutarea unui alt loc de muncă. De-a lungul unui an de muncă la distanţă, mulţi oameni au rămas conectaţi cu colegii cu care trebuie să vorbească zilnic, dar deseori le lipsesc al doilea sau al treilea inel al colegilor de la locul de muncă (sau ceea ce consultanţii organizaţionali numesc „legături libere”), spune Falzon.

    Când nu luăm masa de prânz cu colegii sau nu luăm contact în mod regulat cu un grup larg de colegi, „nu mai avem o expunere largă la organizaţie”, explică psihologul, ceea ce îi face pe oameni mai deschişi la propunerile unui vânător de talente decât erau înainte, „pentru că se simt ceva mai puţin ataşaţi emoţional”. De fapt, un studiu recent al Universităţii din Houston a constatat că satisfacţia profesională este mai mult legată de colegi decât de interesul pentru rolul în sine. Atât timp cât angajatul nu urăşte ceea ce face zi de zi, a avea relaţii pozitive cu colegii  pare să fie un indicator mai bun al mulţumirii de la locul de muncă.

    Cercetătorii de la Microsoft atribuie următorul val de migraţie a angajaţilor nemulţumirii faţă de echipele de conducere şi faptului că acestea au pierdut legătura cu experienţele angajaţilor. Mai exact, angajaţi din Generaţia Z, din generaţia care este cel mai probabil să spună că intenţionează să-şi caute un nou angajator, au declarat că au avut dificultăţi în a se împrieteni cu alţii la muncă, în a introduce idei noi, în a spune şi ei ceva în conversaţiile de la întâlniri şi în a se simţi motivaţi. Alţii caută un echilibru mai bun între viaţa profesională şi viaţa privată; angajaţii, şi în special salariaţii părinţi, au spus că se simt epuizaţi, în timp ce 37% dintre toţi respondenţii la nivel global au spus că angajatorii lor le cereau prea mult într-o perioadă dificilă. Liderii de afaceri, pe de altă parte, s-au dovedit a fi «înfloritori».

    Angajaţi din Generaţia Z, din generaţia care este cel mai probabil să spună că intenţionează să-şi caute un nou angajator, au declarat că au avut dificultăţi în a se împrieteni cu alţii la muncă, în a introduce idei noi, în a spune şi ei ceva în conversaţiile de la întâlniri şi în a se simţi motivaţi.

    Cu siguranţă, anul trecut, mulţi oameni s-au simţit literalmente înnebuniţi şi gata să facă schimbări şi pe tărâmurile din afara muncii. Dar cum munca este cea care care domină timpul majorităţii oamenilor, valoarea şi cerinţele la locul de muncă capătă o atenţie specială. „Vreau ca fiecare zi să conteze la ceva la locul de muncă sau altfel îmi schimb rolul”, a fost unul din angajamentele enumerate pe LinkedIn de un britanic care, după ce a supravieţuit unui atac de cord, a elaborat un nou set de reguli pentru viaţă şi le-a distribuit online, acestea fiind preluate de multă lume. (Primul său gând când l-a lovit durerea din piept a fost că aceasta s-a nimerit exact când nu trebuie  deoarece se suprapunea cu o întâlnire online). Sentimentul acela, că fiecare zi la locul de muncă trebuie să însemne ceva mai mult acum, a acaparat mulţi oameni care nu au văzut încă moartea cu ochii.

    Profesorul Klotz îi sfătuieşte pe angajaţii care se gândesc să renunţe la locul de muncă actual să analizeze motivele pentru care doresc să plece şi să se asigure că vor oferi o şansă noului mediu de lucru postpandemic timp de câteva săptămâni înainte de a lua o decizie finală. Ar fi, de asemenea, indicat ca angajatul să se asigure că schimbările pe care le face sau le promite compania vor fi permanente. Un alt sfat: demisia să nu fie înmânată electronic. O întâlnire faţă în faţă între doi oameni poate schimba multe.

  • Cum a ajuns vinul românesc pe rafturile din magazine din ţări precum SUA, Spania sau China şi cine este omul care vrea să îl ducă şi mai sus

    Feteasca Neagră a Domeniilor Tohani a câştigat deja popularitate în ţări precum SUA, Spania şi China, însă CEO-ul Virgil Mândru îşi propune ca soiul să obţină propriul său loc pe piaţa internaţională a vinurilor, la egalitate cu Bordeaux, Toscana şi Napa.

    Tohaniul e un loc special, sunt mulţi cei care au ajuns să iubească dealurile astea acoperite cu vii. Când am ajuns aici, acum mai bine de 20 de ani, mă gândeam la Tohani ca la o afacere. În câteva luni eram mai tohănean decât localnicii. Mă simt de-al locului, trăiesc aici şi iubesc natura, viile şi vinul. Aşa că alegerea, deşi iniţial a fost făcută pe baze raţionale, a încetat de mult să mai fie altceva decât modul meu de viaţă, dorinţa de a perfecţiona şi promova soiuri autohtone”, spune Virgil Mândru, proprietarul Tohani România.

    Anul trecut, producătorul de vinuri a suferit un declin de 50% pe segmentul HoReCa, sectorul reprezentând o jumătate din cifra de afaceri a companiei. Vinul s-a mai vândut doar în mică măsură în restaurante şi baruri, însă – la polul opus – au crescut vânzările de vin premium în IKA (retailerul mare), în mod special Feteasca Neagră, care a ajuns în 2020 la un milion de sticle produse, 75% din totalul de vin roşu vândut de Tohani. Astfel, 2021 ar putea poziţiona producătorul de vinuri peste rezultatele din 2019, ceea ce ar scoate în evidenţă o redresare cât se poate de puternică.

    Tohani România are în prezent circa 250 de angajaţi, cei mai mulţi fiind cei care lucrează în vie şi în producţie. De altfel, la Tohani – în zona viticolă Dealu Mare – se află majoritatea oamenilor prezenţi în companie, inclusiv birourile administrative. Între timp, Bucureştiul găzduieşte departamentele de vânzări şi marketing.

    Anul acesta, firma va continua să se concentreze pe promovarea soiului Fetească Neagră, având în vedere creşterea masivă din 2020. Soiul reuşeşte, aşadar, să diferenţieze şi să poziţioneze Tohani în piaţa locală, însă compania crede că poate realiza acelaşi lucru şi pe plan internaţional, făcând din Feteasca Neagră unul dintre cele mai cunoscute şi apreciate soiuri din lume.

    Virgil Mândru, proprietar Tohani România:„Cred că am mai spus-o şi o repet: noi, cei din industria vinului, suntem nişte optimişti incurabili. Când vezi că via îşi urmează ciclul firesc de creştere şi că, dacă o îngrijeşti cum trebuie, ea continuă să înverzească, să rodească, nu te mai uiţi la impactul pandemiei cu aşa de mare îngrijorare.”

    „Cum vrem ca anul acesta să depăşim rezultatele din 2019, ne-am pregătit o strategie despre care credem că va da roade. Cred că am mai spus-o şi o repet: noi, cei din industria vinului, suntem nişte optimişti incurabili. Când vezi că via îşi urmează ciclul firesc de creştere şi că, dacă o îngrijeşti cum trebuie, ea continuă să înverzească, să rodească, nu te mai uiţi la impactul pandemiei cu aşa de mare îngrijorare. În plus, deşi sectorul HoReCa a fost foarte afectat, am reuşit să ne reorientăm destul de rapid către consumatorul final. L-am întâlnit în online, l-am găsit acasă, i-am livrat chiar noi vinurile dorite. Pe termen lung, credem că este o abordare câştigătoare”, a declarat CEO-ul Tohani.

    Ultimul an şi jumătate a creat una dintre cele mai provocatoare perioade pentru industria vinului, atât la nivel de business, cât şi la nivel personal. Totuşi, Virgil Mândru este de părere că aspectele pozitive ale unei astfel de perioade constau în faptul că a fost obligat să găsească soluţii, resurse, să gândească diferit şi să continue să înveţe. În acest sens, producătorul de vinuri şi-a reorientat strategia din mers şi a ţinut aproape echipele, reacţionând imediat la noua realitate impusă de coronavirus.

    Dacă înainte de pandemie, structura businessului Tohani era de 50% HoReCa şi 50% retail, domeniul viticol s-ar îndrepta uşor către o împărţire de 70% retail şi 30% HoReCa, de vreme ce nivelul de incertitudine din restaurante şi hoteluri continuă să persiste.

    „Sperăm ca încă din acest an să revenim la rezultatele din 2019. Mizăm pe online, pe contactul direct cu consumatorul şi pe promovarea valorilor noastre locale, autentice. În acest sens, în acest an lansăm un proiect de turism viticol – un complex aflat chiar lângă cramă, în mijlocul viilor, cu 20 de camere, restaurant, terasă în vie. Este un loc foarte frumos, unde vizitatorii pot descoperi atât terasele spectaculoase din Dealu Mare, cât şi vinurile noastre”, susţine Virgil Mândru.

    Astfel, compania a continuat să mizeze pe turismul viticol, investind aproximativ 5 milioane de euro într-un complex ce poate găzdui 40-50 de turişti, care au la dispoziţie tururi de cramă, pot accesa beciul cramei şi pot vedea de unde şi cum se creează vinurile Tohani.

    Aşa cum oamenii asociază vinul cu Toscana, Bordeaux şi Burgundia – din lumea veche, sau Napa şi Sonoma din California – din lumea noua, Virgil Mândru crede că este posibil să pună pe harta vinului şi Tohaniul, numit „acasă la Feteasca Neagră” de membrii companiei.

    „Vrem să aducem oamenii cât mai aproape de noi, pentru că vinul înseamnă mult mai mult decât ceea ce ajungi să vezi la raft. Fiecare sticlă are în spate ani de muncă, de procese şi etape. Acestea sunt lucrurile care te fac să apreciezi un vin la adevărata lui valoare”, a declarat proprietarul Tohani pentru Business MAGAZIN.

    Feteasca Neagră a companiei a ajuns până în SUA, China, Marea Britanie, Spania, Italia şi, mai recent, în Brazilia şi Thailanda. Vinul de gamă produs din acest soi, Apogeum, creat într-o perioadă de peste 15 ani de Virgil Mândru, a câştigat multiple medalii internaţionale, fiind cotat în top 1% cele mai bune vinuri la nivel global.

    De regulă, producţia pentru Apogeum Fetească Neagră este de 5-6 tone/hectar, recoltarea fiind efectuată manual. Vinul este obţinut într-o cramă cu acelaşi nume, dotată cu amorfe din argilă şi sisteme de selecţie a strugurilor, beneficiind de drojdii naturale specifice arealului Dealu Mare, remontaje manuale ale musturilor, fermentare-macerare lentă, de lungă durată. Într-un final, se obţin aromele caracteristice de prună uscată, magiun, fructe de pădure şi coacăze negre.

    După aproximativ 15-20 de zile, odată încheiată fermentaţia alcoolică, amorfele sunt pregătite pentru fermentaţia malolactică, proces în urma căruia vinul începe să reveleze propriile-i caracteristici. Spre final, vinul obţinut este introdus gravitaţional în butoaie noi, din stejar francez. În perioada de 24 de luni, cât timp tânăra Fetească Neagră se odihneşte în baric, la care se adaugă cele 12 luni în care stă în sticlă, îi conferă note de elegantă maturitate.

    „Este soiul care demonstrează în fiecare an că visul nostru de a pune România pe harta internaţională a vinului poate fi îndeplinit şi, cu paşi mici dar siguri, an de an tot mai mulţi oameni descoperă Feteasca Neagră din Tohani. Tot mai mulţi turişti iubitori de vin se vor îndrepta către Tohani pentru a descoperi experienţe enologice, istorie şi vin excepţional.”

    Ultima perioadă a venit treptat cu o serie de schimbări în rândurile consumatorilor. În cazul Tohani, vinurile premium au înregistrat creşteri pe toate canalele. De exemplu, în online, în topul vânzărilor se regăsesc vinuri precum Siel, Wine Chocolate, Valahorum Fetească Neagră sau Moşia de la Tohani Fetească Neagră. Consumatorul român este deja mult mai educat, mai rafinat şi alege să consume vinul ca pe o experienţă, ceea ce nu poate decât să îi încurajeze pe producători.

    Virgil Mândru a debutat în industria vinului pe când avea 24 de ani. Pasiunea nu l-a părăsit niciodată, fapt ce l-a determinat să îşi investească toate resursele, indiferent că luăm în calcul ideile, timpul sau ambiţia. Primul său business – compania Edelweiss – a apărut în 1992.

    „Probabil încă sunt oameni care îşi aduc aminte de acest spumant, care a avut o evoluţie spectaculoasă în anii ’90. Vorbim de o piaţă virgină, de consumatori care abia aşteptau să găsească şi să încerce produse noi. Era o perioadă în care se formau gusturi şi flerul era esenţial pentru a construi un produs de succes. Şi am reuşit: într-un timp destul de scurt, am ridicat spumantul Edelweiss la o cotă de piaţă de 40%, ceea ce era o mare performanţă a momentului pentru o companie şi foarte tânără, şi românească”, povesteşte CEO-ul Tohani.

    Edelweiss a fost proiectul care l-a lansat, aşadar, pe Virgil Mândru în afacerile cu vin. În 1999, când a preluat domeniile Tohani, antreprenorul era în mare măsură pregătit, ultimele două decenii fiind marcate clar de pasiunea pentru Feteasca Neagră, soi pentru care compania a investit până acum 6 milioane de euro.

    „Am crescut şi m-am maturizat in businessul de vin alături de piaţă, am rămas aproape pentru a simţi cum se schimbă percepţiile, cum se rafinează gusturile, cum oamenii încep să recunoască, uşor-uşor, diferenţele în calitate. Iar ceea ce mă caracterizează cel mai mult este faptul că iubesc via. În fiecare dimineaţă petrec o oră în vie, după care ajung la birou.”

  • Ascensiunea investitorilor millenniali. Cum a transformat un adolescent o pasiune neobişnuită pentru vârsta lui într-o afacere de 600 de milioane de euro, care este prezentă în peste 100 de ţări

    Cu o pasiune mai puţin obişnuită pentru un adolescent – pieţele de capital – Yoni Assia a reuşit să transforme, într-un final, acest hobby în business. Aşa s-a născut eToro, o platformă socială de tranzacţionare cu peste 20 de milioane de utilizatori. Ce planuri are antreprenorul în continuare?

    Pasionat de pieţele de capital încă de la vârsta de 13 ani, Yoni Assia a fost atât programator, cât şi trader de foarte tânăr. „Eram mereu încântat de modul în care se tranzacţionează un activ pe Nasdaq Stock Exchange, cum eu tranzacţionez din casa mea din Israel şi pot vedea schimbări în dinamica acţiunilor în SUA. Fratele meu, care vine din zona designului industrial şi de produs, obişnuia să râdă de mine, aveam un cont şi un hobby, stăteam în faţa multor ecrane, grafice şi excel-uri.”

    În 2006, Yoni şi fratele său, Ronen Assia, au început un brainstorming – „cum putem face această lume mai accesibilă, mai antrenantă, mai deschisă pentru milioane de consumatori din întreaga lume”. Aşa a apărut eToro, cu doi fraţi încercând să redefinească experienţa utilizatorului şi să facă investiţiile şi tranzacţionarea ceva mai simplu.

    Astăzi, eToro este cea mai mare platformă socială de tranzacţionare şi investiţii din lume, cu peste 20 de milioane de utilizatori înregistraţi, adică mai mult decât populaţia României, care tranzacţionează acţiuni, criptomonede, mărfuri, indici, ETF-uri şi valute. De ce socială? Pentru că oricine poate vedea, urmări şi copia portofoliile unor traderi de top din întreaga lume.

    „Când am început eToro a fost cu adevărat începutul reţelelor sociale, începutul Facebook sau Twitter. Când tranzacţionam în era dot com, la sfârşitul anilor ’90, obişnuiam să petrec mult timp în grupuri de Yahoo sau pe RagingBull. Când am construit reţeaua socială eToro ne-am gândit că în multe cazuri oamenii caută informaţii, vor să colaboreze şi să comunice cu alţi investitori cu aceeaşi gândire care investesc în mod specific în aceleaşi active”, mai spune Assia.

    Pe platforma eToro, fiecare activ are o pagină, un news feed unde oamenii îşi pot împărtăşi gânduri, analize tehnice sau fundamentale, analize ale rapoartelor financiare trimestriale. Una dintre particularităţile platformei este faptul că oferă investitorilor posibilitatea de a observa efectiv performanţa portofoliilor altor investitori. „Când vezi pe cineva vorbind despre acţiunea Apple, poţi merge şi poţi vedea ce randament a avut în medie în ultimii cinci ani, poţi vedea portofoliul şi ce pondere are Apple în portofoliu şi poţi vedea, de asemenea, istoricul tranzacţiilor. Nu este doar o discuţie întâmplătoare între oameni pe internet, este o discuţie cu oameni reali, care au conturi reale şi cărora le poţi vedea portofoliul.”

    Partea cu adevărat unică şi tehnologia patentată din spatele eToro este copy tradingul, o funcţionalitate care permite utilizatorilor nu doar să vadă şi să urmărească traderi de top din toată lumea, ci şi să le poată copia automat portofoliul.

    „Dacă vezi pe cineva care a generat în medie 30% randament în ultimii cinci ani, poţi lua de exemplu 1.000 de dolari din contul tău şi poţi copia întregul lui portofoliu în portofoliul tău. Astfel, de fiecare dată când el tranzacţionează, tranzacţionează automat în acelaşi timp în contul tău, la acelaşi preţ şi la aceleaşi proporţii. Nu trebuie să fii expert în fiecare clasă de active sau în fiecare acţiune din lume, poţi căuta cei mai de succes investitori din lume pe eToro şi îi poţi copia”, explică Yoni Assia.

    Democratizarea cunoştinţelor financiare a creat o realitate în care oricine este dispus să investească timp şi efort pentru studierea pieţelor şi să-şi construiască o strategie solidă de tranzacţionare şi investiţii are potenţialul de a obţine succes.

    Sub categoria „Popular Investor”, eToro a strâns oameni din toate domeniile profesionale, care gestionează portofolii de zeci de milioane de dolari şi ale căror investiţii sunt replicate la rândul lor de milioane de utilizatori. Programul a permis multor utilizatori să renunţe la locul de muncă şi să se ocupe de trading şi investiţii full time sau, pe de altă parte, să câştige un al doilea venit, indiferent de istoricul lor în domeniul financiar.

    O nouă generaţie de investitori

    În prezent, compania are peste 20 de milioane de utilizatori înregistraţi în peste 100 de ţări şi operează în 24 de limbi diferite. Anul 2020, sau „anul pandemiei”, a fost unul extraordinar pentru tranzacţionare şi prin urmare pentru business. Trendul a continuat şi în 2021, numai în luna ianuarie s-au înregistrat pe platformă peste 1,2 milioane de utilizatori noi, având loc peste 75 de milioane de tranzacţii.

    „Suntem foarte entuziasmaţi în legătură cu creşterea continuă a eToro. La finalul lunii ianuarie, eram la peste 1,2 milioane de conturi finanţate (funded accounts – n.red.). Plănuim să multiplicăm acest număr de cinci ori şi să ajungem la 6 milioane de conturi. Suntem bucuroşi să ne extindem cu servicii financiare adiţionale, ca produsele eToro Money, şi să lansăm cardurile de debit în UK, Europa şi mai apoi global. În SUA se află doar 8% din conturile noastre finanţate la nivel global, aşa că suntem foarte entuziasmaţi să ne dezvoltăm în continuare businessul acolo”, spune Yoni Assia.

    Pentru pieţele financiare, anul 2020 a fost o cursă nebună într-un montagne russe, iar pentru investitori a apărut ca o oportunitate de a investi în speranţa unor randamente nesperate într-o perioadă de calm. Fenomenul GameStop şi Reddit a evidenţiat apariţia unor investitori noi în piaţă, în contextul unui număr de conturi de tranzacţionare deschise la brokeri în puternică creştere, respectiv al fenomenului de democratizare a tranzacţionării.

    „Am adăugat 5 milioane de utilizatori înregistraţi pe platformă doar în 2020. Ne-a luat de fapt nouă ani să adăugăm primii 5 milioane de utilizatori, iar în ultimul an am adăugat încă 5 milioane, ajungând la 17,5 milioane de utilizatori înregistraţi. Anul trecut am numit acest trend «ascensiunea investitorilor millenniali». Oameni din întreaga lume s-au deschis către pieţele de capital şi cred că un punct de inflexiune a fost luna martie 2020”, afirmă Yoni Assia.

    Anul trecut tranzacţionarea retailului a fost la cote ridicate. Doar în SUA au fost estimaţi peste 10 milioane de investitori individuali care au intrat în piaţă de la începutul pandemiei, fenomen susţinut şi de o îmbunătăţire a platformelor de brokeraj, precum şi de comisioane zero anunţate de brokeri, care au făcut tradingul şi investiţiile în piaţa de capital mai accesibile ca niciodată. „Ceea ce s-a întâmplat anul trecut este că investitorii de retail s-au înghesuit în pieţe către acţiuni şi, din punctul meu de vedere, poate unul puţin romantic, au salvat pieţele. Apoi a venit un alt lucru, care prin urmare a accelerat creşterea, respectiv cantitatea de bani printaţi fără precedent, alături de stimuli fiscali în întreaga lume.”

    Dar cine sunt aceşti investitori? Sunt investitori de retail, indivizi care îşi investesc proprii bani şi care nu au experienţă definitorie în domeniul financiar. Aceşti noi participanţi la piaţă sunt de obicei investitori tineri, de cele mai multe ori millenniali, adică cei născuţi între anii 1980 şi 1994. Sunt deschişi la un grad de risc mai ridicat şi adepţii unei strategii pe termen scurt, adică în rare ocazii adoptă o strategie de «buy and hold». Cu alte cuvinte, sunt acolo pentru a se îmbogăţi mai rapid, de altfel, într-un secol al vitezei.

    Care sunt alegerile lor în materie de investiţii? „Alegerile retailului din 2020 au fost foarte interesante pentru că ei au fost cei care au bătut pieţele. Investitorii noştri populari au generat anul trecut în medie 51% randament. Alegerile retailului, fie că este vorba de Tesla, Nio, Zoom sau o mulţime de alte acţiuni de tehnologie disruptive, sunt branduri pe care dacă aş arăta top 100 cele mai mari companii de pe eToro oricine le-ar putea recunoaşte pe fiecare dintre ele. Sună simplu, dar nu este, pentru că dacă mi-ar cere mie cineva să mă uit în portofoliul investitorilor instituţionali de top din România, aş şti probabil 10 din 100. Ei investesc probabil în petrol şi gaze, real estate sau companii din Europa cărora le-au făcut analiză de tipul DCF (Discounted Cash Flow – Fluxul de numerar actualizat n.red.), despre care nu ştiu nimic. Investitorii de retail însă, investesc în branduri cu care sunt familiari, fie că este vorba de McDonald’s, Coca-Cola sau Disney, fie că-i vorba de Apple, Netflix sau Google.”

    Millennialii sunt liderii de business şi liderii politici de mâine. Potrivit Accenture, aceştia ar urma să moştenească cea mai ridicată avere din istorie, un total estimat de 30 de trilioane de dolari pe parcursul următorilor 30-40 de ani. Este dificil de ştiut ce vor face noile generaţii de investitori odată ce aceste fonduri se vor transfera în conturile lor. Dintr-un sondaj realizat de banca de investiţii Morgan Stanley reiese că 86% dintre aceştia sunt interesaţi de investiţiile sustenabile, 75% consideră că investiţiile lor pot influenţa schimbări sociale sau de mediu, iar 84% cred că o astfel de alocare a banilor poate ajuta în lupta împotriva sărăciei. Tehnologia este un alt sector vizat, iar una dintre direcţiile creionate în special pe parcursul anului 2020 sunt criptoactivele, un alt pilon al eToro.

    „Dialogul din comunitatea crypto se rezumă la faptul că banii fiat (moneda unei ţări pe care propriul guvern a declarat-o ca fiind mijloc legal de plată – n.red.) se devalorizează constant şi că guvernele nu sunt atât de bune încât să protejeze puterea de cumpărare a monedei fiat pe perioade lungi de timp. Din punct de vedere istoric, datele arată că îşi pierd valoarea. Dacă iei în considerare faptul că pieţele de acţiuni cresc şi investitorii de retail sunt interesaţi, iar pe de altă parte pieţele crypto cresc şi oamenii vorbesc despre valoarea banilor, împreună cu rate de dobândă zero şi cantitatea fără precedent de bani printaţi, obţii o combinaţie de oameni care spun că trebuie să facă ceva cu banii lor”, explică Yoni Assia.

     

    „La fel ca Warren Buffet, investesc pe criteriul valorii”

    Întrebat în ce categorie de investitori se regăseşte cel mai bine, Assia spune că investeşte pe criteriul valorii, în companii în care vede potenţial de creştere pe termen lung. „La fel ca Warren Buffet, investesc pe criteriul valorii. Investesc în companii unde văd potenţial de creştere pe termen lung. De exemplu, Disney. Copiii mei adoră Disney, fratele meu şi cu mine am iubit Disney în copilărie şi ştiu că şi nepoţii mei o vor iubi. Aşa că pot vedea un exemplu foarte puternic aici şi înţeleg compania. Dacă cheltuiesc bani aici în calitate de client şi cred că modelul de afaceri are relevanţă şi valoare pe termen lung, de ce nu aş investi?”

    Dar, în acelaşi timp, CEO-ul eToro este deschis şi către criptoactive, eToro fiind unul dintre primii brokeri reglementaţi care a oferit bitcoin şi care de altfel a cumpărat pentru rezervele proprii în urmă cu 10 ani, când criptomoneda era doar 5 dolari, faţă de peste 48.000 de dolari preţul actual.

    „Sunt un mare susţinător al criptoactivelor. eToro a cumpărat bitcoin pentru rezervele proprii în urmă cu peste un deceniu, când era evaluat la doar 5 dolari. În 2013, am devenit unul dintre primii brokeri reglementaţi care oferea bitcoin, iar astăzi avem o gamă largă de monede digitale disponibile pe platforma noastră de investiţii, pe cea de criptoactive, cât şi portofele pentru criptoactive. Lumea mă întreabă de ce sunt atât de entuziasmat în legătură cu criptomonedele. O mulţime de oameni mi-au spus că sunt nebun de-a lungul anilor. Acum cred că acest dialog a rămas în urmă. Întotdeauna spun că cel mai interesant lucru la acest ecosistem sunt oamenii, încă de când obişnuiam să vorbesc la Bitcoin Talk, un fel de forum al tuturor comunităţilor Bitcoin din 2010, dialogul din cadrul comunităţilor crypto despre valoarea banilor şi cum funcţionează sistemul banilor. Îmi place să citesc despre Adam Smith, John Maynard Keynes, chiar Karl Marx. Sunt pasionat nu doar de pieţele de capital, ci de pieţe în general. Pieţele financiare sunt la fel de interesante, din punctul meu de vedere, cum sunt pieţele de capital”, spune Yoni Assia.

    Totodată, antreprenorul afirmă că o parte importantă din propriul portofoliu o reprezintă criptoactivele. „Am încredere foarte mare în criptomonede. Dacă vă uitaţi la portofoliul meu de pe eToro, veţi vedea că este concentrat în principiu pe criptomonede. Însă când lumea mă întreabă, în general recomand să nu investească 50% din bani în criptomonede. Recomand 1%-5%, poate 10% pentru cei mai tineri, pentru că atunci când te uiţi la sectorul high growth trebuie să fii conştient că dacă te aştepţi la un randament de două sau chiar trei cifre, asta înseamnă şi că, aproape prin definiţie, există un grad ridicat de risc. Dacă tu crezi că ceva se va dubla, asta înseamnă de asemenea şi că s-ar putea înjumătăţi. Este aşadar nevoie de diversificare.”

     

    Acţiuni româneşti pe platformă

    CEO-ul eToro spune că nu a tranzacţionat acţiuni româneşti până acum, dar că odată cu includerea acestora pe platformă va câştiga expunere copiind portofolii ale unor investitori populari care la rândul lor deţin acţiuni româneşti. „Admit că nu am tranzacţionat niciodată acţiuni româneşti, cu siguranţă nu am experienţa sau înţelegerea necesare. Din acest motiv, pe măsură ce vom adăuga acţiuni româneşti pe platformă, sunt sigur că primii care le vor adopta vor fi investitorii noştri populari români. Întrucât îi copiez, voi câştiga şi eu expunere pe acţiunile româneşti prin ei. Bursele de valori sunt un pilon foarte important în fiecare societate. Prin definiţie sunt locale şi sunt esenţiale pentru dezvoltarea companiilor locale. Cred că este foarte dificil pentru noi ca indivizi, fie că este vorba despre mine din Israel sau de cineva din Germania, să fie competent în fiecare piaţă. Dacă locuieşti în New York sau Londra, ai oameni care sunt experţi în piaţa românească. Asta construim la eToro, oportunitatea pentru oamenii din întreaga lume să vorbească cu clienţii noştri români, iar ei să poată oferi acea cunoaştere. Pe măsură ce vom adăuga aceste acţiuni româneşti pe platformă, sunt sigur că vom vedea interes de peste tot din lume”, consideră Yoni Assia. El completează cu faptul că acţiunile româneşti din prima ligă bursieră ar putea fi tranzacţionate prin platforma eToro în acest an şi menţionează că lichiditatea va fi un criteriu de selecţie al emitenţilor. „La început vom adăuga probabil cele mai tranzacţionate acţiuni din indicele principal, la fel cum am făcut în multe alte ţări. Din păcate nu am încă o dată la care vom adăuga acţiuni româneşti pe platformă, însă este sigur ceva ţintit în planul strategic.”

    La finele anului trecut, Yoni Assia a anunţat că utilizatorii eToro vor putea cumpăra acţiuni româneşti în 2021, ca parte a planului de a se extinde în cât mai multe ţări. El spune că „România este una dintre cele mai mari pieţe în creştere din Europa”. Cum intenţionează să se dezvolte aici?

    „Suntem evident interesaţi să ne dezvoltăm în continuare în România, să ne adaptăm oferta local, eventual să facem parteneriate cu fintech-uri şi instituţii financiare locale pentru a ne asigura că eToro devine o alegere de top atât pentru traderii din pieţele globale, cât şi pentru a cumpăra acţiuni fără comision în SUA. Avem o mulţime de investitori de succes care sunt populari pe eToro astăzi şi care fac bani doar pentru că oameni din toată lumea le copiază portofoliul. Suntem foarte fericiţi să vedem investitori români de succes croindu-şi calea ca investitori de top pe eToro, asta va continua eforturile noastre de a creşte investiţiile în piaţa românească”, adaugă Yoni Assia.

    Lumea ca un global village

    „Cred că acum, când trăim într-un global village (lumea considerată o singură comunitate legată prin telecomunicaţii – n.red.), unde poţi avea acces la acţiuni în SUA, Marea Britanie sau Europa, criptomonede sau indici, este foarte uşor pentru oameni să observe că din perspectiva unei pieţe globale este întotdeauna mai bine să investească banii în pieţe. Pe termen lung, este întotdeauna mai bine să îi investească în pieţe decât să îi ţină în conturi bancare. Din acest motiv am construit eToro şi, ca parte a acestui proces a trebuit să stau la masă cu unii dintre cei mai mari investitori din lume, precum “oracolul din Omaha” – Warren Buffett. Este nevoie de oameni de succes, foarte inteligenţi, care să spună lucrul acesta în mod constant populaţiei pentru a fi înţeles. Numai aşa oamenii pot crede, iar acea credinţă este cea care face ca pieţele de capital să funcţioneze. Este vorba de a educa o nouă generaţie de investitori, în legătură cu oportunităţi din pieţele de capital, dar şi în privinţa riscurilor, căderilor pieţelor sau posibilelor trenduri negative şi bear markets (piaţă a urşilor – perioadă cu scăderi accentuate ale preţurilor instrumentelor financiare – n.red.) care apar din când în când. Cred că tehnologia, accesibilitatea internetului şi faptul că putem colabora din ţări din întreaga lumea va îmbunătăţi educaţia financiară a consumatorilor în următorii 20 de ani”, este de părere Assia.

    Executivul spune că totul se rezumă la educaţie, iar în ceea ce priveşte educaţia prin reţelele sociale, acesta consideră că cel mai flexibil tip de educaţie este prin experienţă. „Când cineva din România deschide un cont pe reţeaua noastră socială, poate căuta ce discută alţi oameni, poate găsi alţi oameni din România cu care să colaboreze şi să vorbească, să înţeleagă cum analizează ei piaţa, să vadă ce tranzacţionează ceilalţi, să comenteze despre ei.”

    Înainte de anii 2000, chiar dacă ne gândim la bula dot com, totul era foarte local. Bursele locale depindeau de moneda locală, băncile locale, investitorii instituţionali locali, politicile locale. Astfel, sensul şi menirea pieţelor de capital erau văzute în mod diferit de generaţiile mai vechi.

    „Generaţiile mai vechi din multe ţări nu credeau în pieţele de capital, credeau că sunt o formă de speculă mai degrabă decât o formă de investiţie pe termen lung. Pentru mine a fost interesant, chiar un moment crucial, când l-am întâlnit din fericire anul trecut la cină pe Warren Buffett. Noi la eToro operăm în SUA, în toate ţările din Europa şi în Asia şi facem indici de piaţă pentru a încerca să înţelegem cât de mulţi oameni tranzacţionează pe pieţele globale, câţi tranzacţionează în pieţele locale. Dacă te gândeşti la SUA ca la o piaţă, aproape orice persoană pe care ai întâlni-o ţi-ar spune că poţi să faci bani în pieţe, toată lumea crede în pieţele de capital. Aproximativ 51% dintre gospodării investesc în acţiuni deoarece ei cred că acţiunile supraperformează veniturile fixe, cash-ul sau alte investiţii precum imobiliarele. Este o noţiune de înţelegere foarte largă în rândul consumatorilor americani. Pe măsură ce ne îndreptăm spre Europa sau Marea Britanie, avem tipuri diferite de educaţie, fiecare ţară are o cultură proprie în privinţa pieţelor de capital şi asta în parte pentru că din punct de vedere istoric pieţele au fost foarte locale. Chiar şi acţiunile din Israel acum merg foarte bine, dar au fost momente în istorie când nu au fost atât de grozave. Am avut hiperinflaţie, prăbuşiri semnificative ale pieţei. În trecut, dacă te uitai doar din unghiul pieţei de capital locale, era foarte greu să ai certitudinea că pieţele de capital funcţionează consecvent, pentru că din punct de vedere local nu este neapărat corect. Trebuie să ne reamintim că lumea s-a născut cu adevărat în ultimii 20 de ani”, afirmă Yoni Assia.

    Potrivit unui sondaj comandat de eToro şi realizat de CEBR (Centrul de Cercetare în Economie şi Afaceri), România este pe ultimul loc în clasament când vine vorba de investiţii online, majoritatea românilor preferă să îşi ţină banii în conturi curente sau în depozite bancare. Pe de altă parte, România are cel mai mare potenţial de creştere în domeniul tehnologiilor digitale dintre ţările studiate, dar se plasează pe ultimul loc în acest moment după Indicele Interacţiunii Digitale eToro.

    „Am asistat la o creştere rapidă a utilizării soluţiilor digitale în timpul pandemiei în toate aspectele vieţii noastre, nu doar în domeniul financiar. Indicele eToro de transformare digitală ne-a arătat că pe măsură ce oamenii folosesc mai frecvent soluţii digitale într-un aspect al vieţii lor, cu atât se vor simţi mai confortabil cu utilizarea tehnologiilor digitale şi în alte domenii. Sectorul financiar este din ce în ce mai mult online, iar 65% dintre respondenţii sondajului din întreaga Europă susţin creşterea digitalizării în acest domeniu, cifra ajungând chiar la 75% în România. Tehnologia joacă un rol vital în deschiderea pieţelor globale către toţi şi, cu un sprijin atât de puternic pentru creşterea digitalizării, vom continua să vedem o creştere a tehnologiilor care vor ajuta tot mai mulţi oameni să înveţe despre pieţele financiare, să se angajeze activ în investiţiile lor şi să-şi asume responsabilitatea pentru finanţele lor”, explică Yoni Assia.

     

    Cum se conduce o companie ca eToro

    „Conducerea unei companii precum eToro este incredibil de plină de satisfacţii. Revoluţionăm o industrie foarte tradiţională. Încă de la înfiinţarea noastră în 2007, viziunea noastră a fost deschiderea pieţelor globale, astfel încât toţi oamenii să poată tranzacţiona şi investi în mod simplu şi transparent. Astăzi, această viziune devine o realitate şi suntem incredibil de entuziasmaţi de creşterea participării investitorilor individuali la pieţele globale, pe care o susţinem. De asemenea, suntem entuziasmaţi privind viitorul eToro şi călătoria sa ca şi companie cotată la bursă”, afirmă fondatorul eToro.

    Yoni Assia spune că nicio zi din viaţa lui nu arată la fel, dar că fiecare începe şi se încheie cu familia. „Este un clişeu, dar nicio zi nu arată la fel ca cea dinaintea ei. eToro este o platformă de investiţii cu adevărat diversificată, cu multiple active, care a cunoscut o creştere incredibilă în ultimii ani. Însă ziua mea va începe şi se va încheia întotdeauna cu familia mea, iar între timp aş putea face orice, de la interviuri ca acesta, până la briefinguri cu echipa noastră de produse sau întâlniri cu investitori. Îmi place varietatea. Este adevărat că atunci când iubeşti ceea ce faci, nu este un job. Pentru mine eToro este pasiunea mea.”

     

    Drumul ca şi companie publică

    Cu venituri brute de peste 605 milioane de dolari în 2020, eToro a anunţat în martie 2021 că va fuziona cu FinTech Acquisition Corporation – o companie de achiziţie cu scop special (SPAC – Special Purpose Acquisition Company) – pentru a se lista pe Nasdaq, piaţa americană pentru companiile din tehnologie şi a oferi astfel investitorilor posibilitatea de a intra în acţionariat. „Suntem foarte entuziasmaţi în legătură cu următoarea etapă de creştere, ca şi companie publică. Am fost pasionaţi de pieţele de capital de când am înfiinţat compania şi suntem foarte entuziasmaţi să facem această tranziţie de la o companie privată la o companie publică, să continuăm să ne creştem businessul, să inovăm şi să creăm produse grozave pentru clienţii din toată lumea. Urmărim zona SPAC-urilor de ceva timp, este evident un trend semnificativ care are loc acum în pieţele de capital. Sunt sute de companii care ridică bani prin aceste SPAC-uri şi care se uită apoi la companii de înaltă calitate ca eToro pentru a le lista. SPAC este o cale inovativă pentru companii de a-şi face tranziţia de la companii private la companii publice. Aşa cum poţi face acest lucru printr-un SPAC, o poţi face şi printr-un IPO sau printr-o listare directă. Credem că parteneriatul cu Fintech Group, care a făcut deja peste opt SPAC-uri şi care are o expertiză semnificativă în ceea ce priveşte conducerea sau prezenţa în boardul companiilor publice, este unul important pentru noi în tranziţia către o companie publică şi desigur pentru a ne ajuta să accelerăm businessul în SUA, care a crescut rapid în ultimele două trimestre. Astăzi cel mai mare business de departe rămâne însă în Europa.”

    Compania a reuşit să ridice de la investitori 250 de milioane de dolari în decembrie 2020, astfel că eToro Group a ajuns la o valoare de piaţă de 10,4 miliarde de dolari, care a inclus aproximativ 9,6 miliarde de dolari valoarea de piaţă a eToro plus aproximativ 800 de milioane de dolari reprezentând o creştere a numerarului net. Fintech Acquisition Corp este evaluată de investitorii de pe Nasdaq la 356,2 milioane de dolari, în contextul în care acţiunile FTCV se tranzacţionează la preţul de 10,42 de dolari pe unitate şi înregistrează o dinamică liniară de la listare încoace, potrivit datelor de pe platforma Investing.com.

    „Pentru unele companii este o modalitate bună tranziţia. Ne-am uitat la mai multe variante, iar cele mai mari beneficii le-ar putea avea parteneriatul cu sponsori buni, cu expertiză în pieţe publice, care să ne ajute să facem din această tranziţie un succes. Am adus de asemenea un grup de investitori la eToro, care au ridicat 650 de milioane de dolari ca parte a acelei tranzacţii. Aceştia includ Softbank Vision Fund 2, ION Investment Group şi alte câteva fonduri mari precum Third Point LLC, Fidelity Management & Research Company şi Wellington Management. Suntem foarte fericiţi în legătură cu această tranziţie şi această tranzacţie”, declară Yoni Assia.

    Şeful eToro spune că pe viitor sunt vizate achiziţii şi fuziuni semnificative care vor fi mai simplu de făcut din postura de companie listată, care permite de asemenea investitorilor să citească rapoartele financiare şi să afle mai multe despre eToro la secţiunea „Investors”. „Acest lucru permite companiei să fie mai transparentă şi mai de încredere pentru cât mai mulţi investitori. Devenind o companie publică ne va permite de asemenea să obţinem mai multă încredere din partea clienţilor – suntem una dintre foarte puţinele platforme fintech high growth care operează în 100 de ţări şi 24 de limbi diferite – şi îi va convinge în cele din urmă să devină şi investitori în măsura în care cred în companie şi în viitoarea creştere”

    Yoni Assia, cofondator şi CEO eToro: „Am încredere foarte mare în criptomonede. Dacă vă uitaţi la portofoliul meu de pe eToro, veţi vedea că este concentrat în principiu pe ele. Însă când lumea mă întreabă, în general recomand să nu investească 50% din bani în criptomonede. Recomand 1%-5%, poate 10% pentru cei mai tineri.”

    Întrebat dacă este îngrijorat de faptul că SPAC-urile, o febră care a luat cu asalt Wall Streetul începând de anul trecut, au intrat în atenţia autorităţii de supraveghere financiară din SUA (SEC), dar şi a investitorilor, Yoni Assia spune că este rolul reglementatorilor să protejeze consumatorii şi că orice creştere fulminantă trebuie susţinută. „La fel ca în orice caz de creştere extraordinară, fie că este vorba de piaţa SPAC-urilor, criptomonede sau tranzacţionarea investitorilor de retail, de fiecare dată când vedem un punct de inflexiune al mai multor business-uri grăbindu-se către ceva, auzim de reglementatori care vor să se uite la problemă mai serios, pentru că pur şi simplu a crescut de la x la 10x. Cred că este rolul reglementatorilor să protejeze consumatorii şi să înţeleagă că ceva care creşte de zece ori întotdeauna o schimbare de perspectivă pentru a te gândi dacă totul este în locul potrivit pentru a permite acea dimensiune. La fel a fost şi cu eToro. Am crescut veniturile cu mai mult de 147% din 2019 în 2020, am văzut businessul nostru extinzându-se chiar mai departe, de aproape trei ori media numărului de utilizatori înregistraţi în 2020 la numărul de utilizatori  înregistraţi doar în ianuarie 2021, respectiv 1,2 milioane de utilizatori noi. De fiecare dată când ceva creşte necesită oameni responsabili pentru a se uita şi a se asigura că totul este în ordine pentru a permite o creştere susţinută a acelei industrii.”

    Actuala generaţie de SPAC-uri, care au în medie o dimensiune de cinci ori mai mare decât în urmă cu 10 ani, când deveneau la modă, vinde unităţi pentru 10 dolari la IPO. Conform CNBC, SPAC-urile au strâns 87,9 miliarde de dolari doar în SUA şi doar în primele trei luni din 2021, depăşind totalul de 83,4 miliarde de dolari înregistrat pe parcursul întregului an 2020. „Printre altele, cred că SPAC-urile au creat un vehicul care să accelereze această transformare din piaţa privată în piaţa publică, cu asistenţa unor sponsori care au permis acest lucru. Suntem evident mari fani ai pieţelor de capital şi ai investitorilor de retail şi credem că sunt oportunităţi bune de investiţii în acest tip de companii. Câteva companii pe care le ştiam de mulţi ani şi-au anunţat fuziunea cu un SPAC, precum Taboola, o companie din Israel, Payoneer, unul dintre fintech-urile lider de piaţă, ironSource, care a anunţat de asemenea recent o astfel de operaţiune”, completează Yoni Assia.

    În fenomenul SPAC-urilor există şi nume arhicunoscute. Miliardarul francez Bernard Arnault se implică într-un SPAC creat de Jean Pierre Mustier, fostul şef al grupului UniCredit, iar un start-up de roboţi medicali susţinut de Bill Gates vrea să fuzioneze cu un SPAC în căutarea unei evaluări de 1,1 miliarde de dolari.