BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Care este afacerea românească despre care un gigant american spune că este un succes de nivelul Facebook

    Visul improbabil exprimat de Daniel Dines în 2018 în cadrul unui interviu pentru ZF – că vrea să transforme UiPath într-un Google sau Facebook al României – a devenit realitate. După listarea la New York care a dus valoarea UiPath la aproape 40 de miliarde de dolari, Accel – gigantul american din lumea fondurilor de investiţii de capital de risc cunoscut şi pentru prima investiţie în Facebook, i-a dat dreptate românului – pariul pe proiectul pornit din Bucureşti poate fi pus în galeria celor mai tari tranzacţii ale sale, alături de cea în reţeaua socială lansată de Mark Zuckerberg. Nu e de mirare: investiţia de 172 milioane de dolari a Accel în UiPath valorează acum circa 7 miliarde de dolari.

    Martie 2018. Daniel Dines povesteşte pe larg, într-un interviu de 53 de minute din studioul din redacţia ZF, cum a ajuns start-up-ul său la o evaluare de un miliard de dolari şi face o afirmaţie care dă şi titlul pentru articolul redactat după întâlnire: „Noi vrem să fim un soi de Google sau Facebook în România, să creăm un nou tip de companie aici”.

    Asemenea vise păreau improbabile chiar şi pentru o companie tech care atinsese statutul de unicorn, doar că lucrurile chiar au evoluat aşa cum le-a schiţat Daniel Dines, iar compania este acum listată la Bursa din New York, cu o valoare de aproape 40 de ori mai mare decât atunci, iar unii dintre cei mai experimentaţi investitori din lume nu ezită să compare reuşita lui Dines cu cea a mult mai celebrului Mark Zuckerberg, fondatorul reţelei sociale Facebook.

    „UiPath este alături de Facebook, Slack sau CrowdStrike una dintre cele mai de succes investiţii din istoria Accel” spune fără ezitare, într-un interviu pentru ZF şi BM Andrei Braşoveanu, partener din anul 2019 în cadrul biroului din Londra al Accel, unul dintre românii implicaţi în decizia gigantului american de a investi în compania din România. Iar Braşoveanu nu ezită să califice acest moment, listarea UiPath, drept un moment istoric: „Listarea UiPath pe Bursa NYSE constituie un moment istoric pentru România, pentru Europa, cât şi pentru piaţa globală de software.

    Acest IPO este unul dintre cele mai mari 3 în software din istoria burselor americane, alături de Snowflake şi de Qualtrics, o altă companie din portofoliul Accel. Pentru noi acest eveniment constituie o confirmare că antreprenori de oriunde din lume pot construi companii care pot revoluţiona pieţe globale, de la New York, până la Londra, Sidney sau chiar Bucureşti. Când Accel a fost fondat acum 38 de ani în campusul universităţii Stanford, noi am fost convinşi în faptul că fondatori talentaţi pot veni de oriunde, aşa că ne-am extins devreme în Londra (acum 21 de ani) cât şi în Bangalore.”

    Plasarea UiPath pe piedestalul celor mai inspirate investiţii ale Accel vine şi în condiţiile în care listarea companiei conduse de Daniel Dines a dus valoarea acţiunilor deţinute de fond la câteva miliarde de dolari, cu un randament foarte bun pentru lumea capitalului de risc. „Noi am investit pe parcursul parteneriatului nostru cu UiPath un total de 172 de milioane de dolari (am condus Series A, Series B şi am participat în rundele următoare), cu Accel devenind cel mai mare acţionar extern al companiei. Valoarea totală a investiţiei noastre în acest moment este de peste 7 miliarde de dolari, reprezentând un multiplu de peste 40x faţă de sumă investită, şi de peste 400x faţă de investiţia iniţială. Noi am vândut 5% din acţiunile existente la data IPO-ului, păstrând în continuare majoritatea acţiunilor noastre”.

    Însă pe lângă companii „star” precum UiPath există şi alte companii care nu au un asemenea succes sau care chiar eşuează, atrage atenţia Braşoveanu. „Industria de venture capital e bazată pe «outliers», adică de a investi în fiecare fond în 1-2 (sau mai multe) companii care pot returna 50-100x sau mai mult, şi în multe alte companii care nu returnează rezultate de succes, decât de a investi numai în companii care dau un rezultat sigur de 2-3x. Când ne luăm aceste riscuri, sperăm ca fiecare companie cu care lucrăm să poată atinge un nivel înalt, ceea ce bineînţeles nu se întâmplă întotdeauna. Ce contează foarte mult este ca şi echipa fondatoare să aibă acelaşi nivel înalt de ambiţie, ceea ce s-a întâmplat cu Daniel, care întotdeauna şi-a dorit să listeze UiPath pe Bursa din New York”.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

     

  • Povestea unui român, care a ajuns, de la face curăţenie într-un oficiu poştal, la o afacere de sute de mii de euro

    Platforma marketplace creată de gigantul american Amazon, cel mai mare retailer online din lume, poate fi un triunghi al Bermudelor pentru planurile şi investiţiile antreprenorilor, dar şi o adevărată fabrică de bani pentru cei care sunt perseverenţi şi ştiu să îşi aleagă inspirat nişele de business pe care le atacă. Un exemplu ce pare a fi extras dintr-un roman: un antreprenor român care şi-a început cariera prestând servicii de curăţenie într-un oficiu poştal şi care acum a dat lovitura comercializând cărţi pe care i le tipăreşte Amazon.

    Cu toate că am «reuşit» să îmi închid businessul de două ori şi să îl reîncep de la zero deoarece am făcut două mari greşeli şi toate conturile de pe platformele unde îmi vindeam cărţile mi-au fost închise, asta nu m-a oprit niciodată să o iau de la zero şi să îmi doresc să duc acest model de afacere la un alt nivel. Sunt o persoană care testează mult şi îmi place să duc orice platformă la limitele maxime admise.

    Această experienţă m-a ajutat foarte mult şi mi-a permis să îmi fac un traseu nou fără greşeli şi cu strategii foarte bine puse la punct. Odată cu cele peste 100.000 de cărţi vândute am depăşit şi cifra de 700.000 de dolari în vânzări”, a povestit pentru Business MAGAZIN Claudiu Nistor, antreprenor şi fondator GoPublish. Ideea de a vinde cărţi i-a venit acum circa doi ani de zile, după ce testase, învăţase şi avusese deja succes cu un alt business de produse fizice pe Amazon.com.

    „Businessul era stabil şi majoritatea proceselor erau automatizate sau externalizate. Deja aveam cunoştinţele necesare pe această platformă şi am căutat să le valorific cât mai mult posibil. Astfel am descoperit că Amazon oferă serviciul de print on demand pentru cărţi. Şi nu vă gândiţi doar la cărţile complicate pe care le avem în bibliotecă. Sub termenul generic de cărţi, includ şi jurnale, agende, cărţi de colorat sau cu jocuri şi multe alte variante de acest fel ce pot fi realizate în minute de muncă pe baza unor template-uri.

    Practic tu trebuie să faci formatul digital al unei cărţi, de orice fel ar fi acesta, încarci acest conţinut în format digital la ei pe platformă, iar ei o vor printa, o vor lega şi o vor livra ori de câte ori un client Amazon.com plasează o comandă. Înţelegând acest demers, aşa mi-a venit ideea de a testa acest model de business online bazat pe sistemul de print on demand”, a precizat el, adăugând, ca să clarifice, că el a exploatat categoria de cărţi care sunt foarte căutate în online dar şi într-o librărie clasică – cărţi simple, caiete, jurnale, agende, cărţi de colorat, ş.a.m.d., şi nu cărţile clasice, scrise, pe care toată lumea le are în biblioteca de acasă.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • Proiect futurist al unei companii. Vrea sa construiască un hotel pe o insulă plutitoare care va avea ca bază saci cu plastic

    Plasticul reprezintă o problemă pentru oceanele planetei, fiind necesară îndepărtarea lui pentru a proteja vieţuitoarele acvatice.

    El îşi poate găsi însă o întrebuinţare mai puţin obişnuită, propusă de o firmă de arhitectură britanică, Margot Krasojevic Architecture. Propunerea firmei priveşte construirea unui complex turistic pe o insulă plutitoare în Oceanul Indian, în apropiere de Australia, scrie CNN.

    Pe insula plutitoare ar urma să funcţioneze un hotel cu 75 de camere, care are deja un investitor, după cum a anunţat compania. La baza insulei vor sta saci ţesuţi plini cu plastic, ancoraţi de fundul apei şi stabilizaţi cu nisip. Construcţia va dura câţiva ani, firma de arhitectură sperând ca hotelul să se poată deschide în 2025.

  • Aer curat la purtător

    Dacă poluarea din sistemele de transport subteran îi deranjează pe călători, aceştia pot recurge la alte mijloace de transport ori apela la soluţia unui purificator portabil de aer, aşa cum este cel propus de un designer industrial, Kevin Chiam. Purificatorul denumit Airtomo se află momentan în stadiul de prototip, scrie Dezeen, fiind realizat cu ajutorul unei imprimante 3D şi gândit să fie utilizat în metroul londonez. Airtomo poate fi ataşat uşor la genţi, încălţăminte sau buzunarele îmbrăcămintei şi funcţionează prin lansarea unor vapori de apă în aer, care se prind de pulberile sedimentabile din acesta şi cad pe podea sau pe sol.

     

  • Izolarea impusă de situaţia din ultimul an îi face pe unii să nu fie chiar atât de dornici de contact cu alţii motiv pentru care au apărut nişte brăţări care le arată celorlalţi dacă o persoană le permite apropierea

    Izolarea impusă de situaţia din ultimul an îi face pe unii să nu fie chiar atât de dornici de contact cu alţii, chiar şi după ridicarea restricţiilor, motiv pentru care în SUA au apărut nişte brăţări speciale care le arată celorlalţi dacă o persoană le permite apropierea.

    Brăţările de diverse culori indică dacă purtătorul poate fi îmbrăţişat, e dispus să dea mâna sau suportă o conversaţie cu cineva care stă aproape de el ori are rugămintea să se păstreze distanţa, scrie Wall Street Journal.

    Astfel, culoarea roşie interzice apropierea, galben permite saluturi cot la cot, iar verde permite contactul. Brăţările sunt utile la sediile firmelor ori la evenimente, de exemplu. O companie vinde chiar nişte aşa-numite truse de distanţare socială, brăţările de diferite culori fiind însoţite de o emblemă pe care este trecut mesajul pe care doreşte să-l transmită purtătorul celor din jur, care poate fi standard sau ales de client.

  • Noua modă printre angajaţii care au libertatea de a lucra de oriunde vor

    Multă lume lucrează de acasă şi, probabil, va prefera s-o facă în continuare, iar printre cei care lucrează astfel se numără unii care nu doresc să fie legaţi de o locuinţă sau alta, ci doresc să aibă posibilitatea de a se muta de colo până colo.

    Aceştia ar putea alege o rulotă, dar găsesc şi soluţii care li se par mai interesante, inspirându-se de la ciobanii de altădată. Cel puţin în Marea Britanie, după cum scrie The Guardian, ultima modă printre cei care se duc rar sau deloc la birou este aşa-numita «colibă mobilă», o colibă pe roţi în care locuiau cândva păstorii ca să poată supravegheze atent oile. Se caută nu numai colibe mutătoare vechi, una dintre acestea, din perioada victoriană, vânzându-se recent la licitaţie pentru suma de 16.000 de lire, faţă de o estimare de 800 de lire, unui londonez bogat, care a oferit mai mult decât un oier care şi-o dorea, ci şi unele nou-construite şi echipate cu tot confortul posibil având în vedere dimensiunea lor.

    Unele companii s-au specializat în construirea de colibe mobile moderne, existând şi cazuri de firme care au recurs la această afacere din cauza pandemiei, când n-au mai putut să-şi desfăşoare activitatea obişnuită din cauza restricţiilor. Un astfel de exemplu este Henley Hut Company, care realizează colibe mobile placate cu lemn şi dotate cu roţi de fontă, geamuri termopan, feronerie în stil vechi şi trepte de acces lucrate manual. O astfel de colibă care are şi încălzire în pardoseală, duş, bucătărioară, pat dublu şi dulapuri poate costa cel puţin 45.000 de lire sterline.

    Altă companie producătoare de colibe mobile este Plankridge, care a înregistrat o creştere a cererii în ultimul an.

    Se pot găsi chiar şi seturi cu tot ce trebuie pentru a construi o asemenea colibă acasă.

    Pe lângă birouri sau spaţii de relaxare în grădină, colibele mobile sunt folosite şi în scop turistic, închiriate prin Airbnb şi nu numai, ca puburi ori ca birouri pentru mici afaceri sau spaţii de retail.

  • În ce a reuşit o tânără din România să transforme moştenirea familiei, pe care o deţin de zeci de ani

    Povestea Livezii de la Argeş este, de fapt, povestea unei întregi familii. Astăzi, o duce mai departe Ioana Nistorescu, cea care şi-a pus cei zece ani de experienţă în e-commerce şi tehnologie în slujba unei afaceri care prosperă şi care a luat avânt în plină pandemie.

    Bunicul patern se ocupa încă din anii ’70 cu pomicultura şi vânzarea fructelor în pieţe şi locaţii engros. Era o activitate în care toată familia era implicată. După ce el a murit, tatăl meu a decis că este momentul să refacem livezile, noi având două livezi, la distanţă de câţiva kilometri”, povesteşte astăzi Ioana Nistorescu. Aşa că, începând din 2008, tatăl ei, inginer silvic de profesie, a început să scoată pomii vechi şi să planteze pomi tineri. Uşor-uşor, aceştia au început să producă şi a apărut o nouă problemă de tratat: vânzarea fructelor.

    Au făcut iniţial aşa cum învăţaseră de la bunicul familiei, adică au mers cu roadele în piaţă, doar că mediul economic se schimbase foarte mult faţă de anii 1990-2000, când nu existau hipermarketuri, care să acapareze clientela pieţelor agricole. „Au fost trei-patru ani în care am pierdut cantităţi mari de fructe, pentru că nu am reuşit să le vindem şi au fost, evident, mult prea multe pentru consumul familiei şi al apropiaţilor.” Ceva s-a schimbat însă în 2020, când pandemia a modificat comportamentele consumatorilor.

    Aşa că atunci, Ioana Nistorescu a ales să profite de backgroundul ei în mediul online pentru a găsi acolo o cale de a vinde fructele, în principal pe Facebook. Momentul s-a sincronizat cu concediul ei pentru creşterea copilului, astfel că a putut petrece mai mult timp la Curtea de Argeş decât la Bucureşti. Ca business, Livada de la Argeş este deţinută de tatăl Ioanei, iar rolul ei este să contribuie la promovare şi branding, să păstreze legătura cu clienţii şi să se ocupe de tot ceea ce presupune livrarea fructelor către clientul final.

    „Este foarte greu să facem o estimare în ceea ce priveşte investiţiile, deoarece s-a investit câte puţin în fiecare an. Cele mai importante au fost în pomii fructiferi şi întreţinerea acestora.” Anul 2020 a fost aşadar anul de debut pentru Livada de la Argeş ca afacere, un proiect care a prins contur în familie, implicându-l şi pe soţul Ioanei – cel care a contribuit la realizarea livrărilor -, dar şi alte două-trei rude care au dat o mână de ajutor pentru pregătirea fructelor în vederea livrării.

    Din cele două livezi, situate în comuna Albeştii de Argeş, de lângă Curtea de Argeş, pleacă mere, pere şi prune către două tipuri de clienţi, în linii mari. Este vorba, pe de o parte, de familii tinere cu copii mici, care caută cele mai bune fructe, iar pe de altă parte, de persoane peste 45-50 de ani, cu venituri peste medie, care au regăsit în fructele din Livada de la Argeş gustul de altădată. „Am avut însă şi clienţi business care comandau săptămânal fructe de la noi pentru angajaţi.” Un kilogram de mere din Livada de la Argeş costă 6 lei, unul de pere – 8 lei, unul de prune – 5 lei, iar antreprenorii furnizează şi serviciul de livrare, după ce comenzile sunt plasate pe site.

    „Anul 2020 a fost cel în care, datorită pandemiei, am început vânzarea online şi livrarea fructelor către clienţi. Practic, ne-a scos din zona de confort şi ne-a obligat să ducem fructele direct clienţilor, nu să aşteptăm clienţii să vină la noi. A funcţionat foarte bine şi sperăm că vom găsi şi pe viitor cele mai bune moduri de a creşte şi de a livra fructe proaspete”, mărturiseşte Ioana Nistorescu. Mai mult, planul pentru 2021 este găsirea unor metode pentru prelucrarea fructelor, urmând să rezulte produse cu valoare adăugată. Cum proprietarii Livezii de la Argeş nu au un spaţiu de depozitare la rece pentru fructele mai perisabile, precum prunele şi perele, această variantă este obligatorie.

    „Tot anul acesta, vrem să avem sesiuni de cules direct din livadă pentru clienţii care vor dori să facă asta. Va fi cu siguranţă o activitate foarte interesantă, mai ales pentru copii.”

    Ioana Nistorescu, cofondator Livada de la Argeş: „Anul 2020 a fost cel în care, datorită pandemiei, am început vânzarea online şi livrarea fructelor către clienţi. Practic, ne-a scos din zona de confort şi ne-a obligat să ducem fructele direct clienţilor, nu să aşteptăm clienţii să vină la noi.”

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

     

    Irina Akkaya – atelier de piese vestimentare (jud. Ilfov)

    Fondatoare: Irina Akkaya

    Investiţie iniţială: 20.000 de euro

    Cifră de afaceri estimată pentru 2021: 20.000 de euro

    Prezenţă: naţională şi internaţională, online şi la târguri

    Gofee – cafenea de specialitate (Sibiu)

    Fondator: Marian Răileanu

    Investiţie iniţială: 40.000 de euro

    Prezenţă: Sibiu

    Di-Te – brand de modă (Brăila)

    Fondatori: Diana şi Laurenţiu Teodor

    Investiţie iniţială: 15.000 de euro

    Prezenţă: online

    AmoResin – brand de bijuterii din răşină (Cluj-Napoca)

    Fondatoare: Mihaela Epure

    Investiţie iniţială: 33.000 de euro

    Cifră de afaceri estimată pentru 2021: 80.000 de lei (circa 16.000 de euro)

    Prezenţă: online

    Hy-Farm – producător de sisteme verticale indoor pentru producţia de microplante (Iaşi)

    Fondator: Alex Vasiu

    Investiţie iniţială: 200.000 de euro

    Cifră de afaceri estimată pentru 2021:
    1 mil. euro

    Prezenţă: naţională şi internaţională

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Povestea unui simplu tâmplar care a reuşit să construiască un imperiu de sute de milioane de dolari. Are peste 8.000 de angajaţi, iar produsele lui se vând în toată lumea

    BRANDUL FABER-CASTELL are o istorie bogată, de peste două secole şi jumătate. Fondată de un simplu tâmplar, Kaspar Faber, numele companiei a ajuns să se lege de cel al nobilimii germane, rămânând, de-a lungul anilor, un business de familie, cunoscut în toată lumea.

    Gaspar Faber s-a născut pe 31 martie 1730 în Langenzenn, Germania. După finalizarea studiilor a lucrat o vreme ca tâmplar. În 1758 s-a mutat în Stein, în apropiere de Nürnberg, unde, după scurt timp, s-a născut fiul său, Anton Wilhelm. La trei ani distanţă, în 1761, antreprenorul a deschis un mic atelier în care producea creioane, o activitate tipică pentru meseria sa în acele vremuri.

    Deoarece creioanele din grafit pur se sfărâmau şi se rupeau cu uşurinţă, în 1771 Faber a decis să producă un nou model de creion, pentru care a folosit un amestec de grafit măcinat, sulf, antimoniu (aliaj folosit în poligrafie) şi răşină. Pe timpul vieţii, businessul său a avut rezultate moderate. Faber a reuşit, totuşi, să pună bazele unei fabrici de creioane pe care strănepotul său, Johann Lothar Freiherr von Faber, a transformat-o, la mijlocul secolului XIX, într-o companie cunoscută în toată lumea, extinzând gama de produse cu o serie de instrumente de scris, desenat şi colorat.

    Antreprenorul a murit în 1784, în oraşul bavarez Stein. O stradă din cartierul Oberneuland al oraşului Bremen a fost redenumită, în 2000, Kaspar Faber, în onoarea sa. Numele Faber-Castell s-a născut când nepoata baronului Johann Lothar Freiherr von Faber, Ottilie von Faber, s-a căsătorit, în 1898, cu contele Alexander von Castell-Rüdenhausen.

    În prezent, compania este deţinută în continuare de descendenţi ai fondatorului, aflându-se la a noua generaţie, reprezentată de Contele Charles şi contesele Katharina, Sarah şi Victoria von Faber-Castell. Businessul este prezent în 22 de ţări, având agenţi de vânzări în 120 de pieţe. Are, totodată, în jur de 14 unităţi de producţie în zece ţări şi o echipă de circa 8.000 de angajaţi, dintre care peste 1.000 doar în Germania. În anul financiar 2018-2019, compania a înregistrat la nivel de grup venituri de 587,5 milioane de euro, potrivit informaţiilor disponibile pe site-ul oficial. Faber-Castell este şi cel mai mare producător de creioane din lume, fabricând, anual, peste 2.000 de milioane de creioane din lemn. În 1990 a fost fondată şi fundaţia Faber-Castell Akademie, dedicată instruirii profesioniştilor din domenii creative – artă, literatură, comunicare şi design.

  • Cum să faci sute de mii de euro cu un site în România

    Compania românească bespecial.ro şi-a început activitatea în mediul online în 2006, când piaţa de e-commerce era la început şi consumatorii erau foarte reticenţi cu privire la acest canal de vânzare. Acum, acesta este principalul segment pentru retailerul bespecial.ro, care a reuşit să îşi mărească afacerile cu circa 5% la finalul anului trecut, până la 200.000 de euro.

    În online, am fost prezenţi întotdeauna. Am avut o perioadă în care am activat şi online şi offline, dar online-ul a fost primul pas. În 2006, când lumea avea mai puţină încredere în e-commerce noi eram prezenţi pe acest canal de vânzare. Pandemia a avut rolul de a accelera lucrurile în online şi de a educa într-o oarecare măsură utilizatorii. Probabil şi nevoia a accelerat educarea utilizatorilor.

    Probabil s-au informat mai mult şi despre ce înseamnă argint, accesorii din piele”, a spus Corina Ştefan, reprezentantul de comunicare al companiei bespecial.ro, care vinde bijuterii din argint şi metale preţioase şi accesorii din piele, în cadrul celei mai recente emisiuni ZF Ecosistemul Marketplace. Astfel, asupra businessului bespecial.ro pandemia nu a avut un impact negativ, având în vedere că la finalul anului 2020 compania a înregistrat acelaşi flux de vânzare ca în anul precedent, a mai spus Corina Ştefan.

    „A fost o perioadă în care nu ne-am fi gândit că lumea ar cumpăra bijuterii din argint sau accesorii din piele, dar fluxul de vânzări a fost similar cu cel din 2019, şi cumva nivelul de încredere a fost mai ridicat. A fost un an bun.” Astfel, retailerul online bespecial.ro a înregistrat afaceri de 200.000 de euro la finalul anului 2020, în creştere cu circa 5% faţă de anul precedent, iar pentru anul în curs, reprezentanţii companiei vizează o creştere de minimum 35% a cifrei de afaceri. „Pentru finalul anului în curs ne dorim o creştere a cifrei de afaceri între 35% şi 50%, dar acest lucru nu depinde numai de noi ci şi de contextul pandemic care poate avea două direcţii – utilizatorii să se întoarcă în magazinele fizice sau să rămână în mediul online.”

    În prezent, bespecial.ro deţine un site propriu şi este prezent şi pe platforma Marketplace a retailerului eMAG. „Vindem pe marketplace de 7-8 ani. Am început cu câteva produse şi în timp am introdus întreaga gamă de produse, adică peste 5.000 de produse. În prezent, comenzile înregistrate pe platforma eMAG reprezintă aproximativ 10% – 15% din veniturile companiei.”

    Până de curând, compania mai avea şi un showroom de prezentare pentru bijuteriile şi accesoriile pe care le comercializează, însă, în urma pandemiei reprezentanţii au decis să închidă acest spaţiu.

    „În primul rând a fost lockdown, iar în urma acelei perioade oamenii au început să aibă mai multă încredere în e-commerce şi au comandat direct din online, chiar au şi plătit direct cu cardul. Plăţile online cu cardul au crescut anul trecut. Astfel, a fost luată decizia de a se renunţa la spaţiul de prezentare, la acel showroom.” De asemenea, pe parcursul anului 2020, valoarea bonului mediu şi-a păstrat valoarea în jurul sumei de 150 de lei, iar media numărului de comenzi a fost şi ea similară cu cea înregistrată în anul precedent.

    „Media numărului de comenzi a fost similară cu cea din anul precedent, însă am avut perioade mai bune şi perioade mai slabe. Adică erau momente când fluxul de comenzi creştea, apoi erau momente când acesta scădea, în funcţie de ce se întâmpla în mediul social, medical şi economic”, a mai spus Corina Ştefan. Ea a adăugat că principalele «atracţii» ale anului 2020 au fost bijuteriile care nu au dimensuni fixe şi pot fi ajustate, dar şi cele care sunt vizibile în faţa camerei de filmat, având în vedere că în 2020 evenimentele, conferinţele şi majoritatea interacţiunilor s-au mutat în mediul online. „Bijuteriile fără dimensiune fixă şi cele care sunt colorate, cu pietre preţioase, care se văd în partea superioară a camerei au fost mult mai căutate, dar au fost căutate şi brăţările pentru bărbaţi. Nu au mai fost doar o chestie de stil, iar doamnele care au vrut să facă un cadou unui bărbat, nu au mai achiziţonat doar portofele ci s-au îndreptat şi spre bijuterii. Bijuteriile antistres s-au vândut foarte bine anul trecut.”

    Astfel, în continuare, reprezentanţii companiei bespecial.ro vizează extinderea gamei de produse cu noi colecţii de bijuterii şi accesorii din piele. „Este un proces continuu în zona cadourilor şi continuăm să ne extindem gamele şi categoriile de produse. Bijuteriile şi accesoriile din piele sunt achiziţionate în principal din Asia, Europa, Israel, însă contează mult feedbackul consumatorilor şi ceea ce doresc ei să găsească. Am avut şi avem şi produse româneşti, dar din păcate sunt puţine la ora actuală.” Compania bespecial.ro a luat naştere în 2006, când cei doi fondatori căutau inelul de logodnă potrivit pentru propria nuntă, iar pentru că nu au găsit ce îşi doreau pe piaţă au decis să deschidă propriul business cu bijuterii de argint.

    „La început am avut în special inele de logodnă, dar în timp gama de produse s-a diversificat, iar în prezent avem peste 5.000 de repere listate pe site-ul online, în special bijuterii din argint, dar şi accesorii din piele, precum portofele, genţi de damă, curele. Dar baza a rămas tot categoria bijuteriilor din argint ce pot fi dăruite – coliere, brăţări sau cercei a căror dimensiune poate fi adaptată”, a povestit Corina Ştefan. În trecut, retailerul românesc bespecial.ro a fost prezent şi pe platformele Marketplace ale eMAG din Bulgaria şi Ungaria, însă activitatea pe cele două pieţe nu a durat mult.

    „Ne-am retras de pe cele două pieţe pentru că nu am atins numărul de clienţi pe care l-am dorit atunci.” Însă, odată cu reorganizarea gamelor de produse, reprezentanţii companiei româneşti vizează extinderea pe pieţe externe. „Da, vizăm şi extinderea internaţională şi avem şi planuri de fulfilment după ce ne atingem obiectivele setate pentru anul în curs, printre care creşterea de minim 35% a cifrei de afaceri”, a mai spus Corina Ştefan. De asemenea, în cadrul companiei bespecial.ro lucrează în prezent trei persoane. „Mergem pe principiul eficienţei şi externalizăm cât mai multe procese”, a conchis reprezentanta companiei bespecial.ro.

  • Povestea tânărului din România care şi-a deschis prima afacere căutând-o pe Google. Acum face milioane de euro cu aceasta şi are un nou pariu

    Numele lui Paul Nicolau este asociat, în industria HoReCa locală, cu cel al omului care a adus racii în restaurantele locale şi pe mesele românilor. La 7 ani distanţă, în plină pandemie, a făcut un nou pariu: online-ul. Ce rezultate i-a adus noua sa afacere şi ce ambiţii are pe viitor?

    Am început afacerea cu raci acum 8 ani după un search pe Google: idei de afaceri. A fost extraordinar de greu deoarece totul a început fără bani, iar când faci afaceri fără bani, faci slalom în a găsi soluţii. La început aveam un singur angajat şi anume eu.

    Eu pescuiam racii pe care mai apoi îi vindeam în Piaţa Obor. La 8 ani distanţă am în medie 50 de angajaţi, investiţii de peste 2 milioane de euro în infrastructură, o cifră de afaceri medie anuală medie de 1,5 – 2 milioane de euro, vând anual peste 150.000 de porţii de mâncare la restaurant şi în online, prin platforma Fish To Door, şi am încheiat anul cu 22.000 de colete trimise către clienţi”, descrie Paul Nicolau, succinct, evoluţia sa ca antreprenor.

    Acum, când se uită în urmă, spune că „este chiar foarte interesant să realizez că nu ai neapărat nevoie de bani pentru a reuşi, ci de un crez, dorinţă şi muncă, enorm de multă muncă”. Platforma Fish to Door a fost lansată anul trecut, în luna mai, când industria HoReCa primise deja o lovitură puternică prin prisma blocajului provocat de pandemie.

    În ciuda contextului însă, Paul Nicolau spune că „pentru mine, anul pandemic a fost cel mai bun an. Online-ul a explodat în comenzi şi vânzări, iar restauranul, având o terasă mare, a avut încasări foarte bune”. Ideea i-a venit deoarece, fiind direct importator de peşte şi fructe de mare şi având acces la preţuri competitive în piaţa de distribuitori din România, dar nu şi un fan al vânzării en gross, pe care o consideră „lipsită de emoţie”, a căutat soluţii şi a realizat că doar online poate accesa cât mai mulţi clienţi.

    „Am găsit această soluţie inovatoare şi câştigătoare totodată, de a împacheta produsele congelate în cutii de polistiren, care le menţin în condţii optime. Am lansat un magazin online cu toate produsele mele, în care clientul intră şi comandă şi noi trimitem, a doua zi, comanda către client oriunde în România. Antreprenorul deţinea deja un depozit frigorific în Giurgiu, aşa că investiţia iniţială, care s-a ridicat la 80.000 de euro, a fost direcţionată către lansarea platformei online, marketing, achiziţia cutiilor de polistiren, precum şi către achiziţia de produse şi laptopuri. „Totul este foarte bine optimizat şi, cu doar patru angajaţi, reuşim să împachetăm până la 300 de comenzi într-o zi.” Pe platformă, compania are listate în jur de 100 de produse, cele mai căutate fiind creveţii şi peştele din Marea Neagră.

    „Preţurile sunt, în medie, cu 30-40% mai mici faţă de cele din hipermarket. Clienţii pot opta pentru un abonament lunar de doar 10 lei, care le oferă un discount de 25% la toate achiziţiile din luna în curs. Este cea mai avantajoasă platformă de achiziţii de peşte şi fructe de mare din România, la foarte mare distanţă de competitori, aceştia fiind deocamdată hypermarketurile”, susţine antreprenorul. Peştele şi fructele de mare pe care le comercializează provin şi de la furnizori din Spania, Italia, Grecia, Ecuador, Maroc şi Senegal. Potrivit lui, clienţii Fish To Door provin în general, în proporţie de 80%, din mediul urban, au vârste cuprinse între 35-45 de ani, sunt din pătura medie a societăţii, oameni care au mai consumat acest tip de produse şi pot să se raporteze la calitate/preţ sau care încearcă pentru prima dată fructele de mare.

    În primul an de activitate, businessul a trecut uşor peste 1 milion de euro încasări, având peste 22.000 de comenzi, cu un coş mediu de 47 de euro, care conţinea, în principal, trei produse diferite. „De curând am început cu secţiunea de abonament, care a debutat ezitant, clienţii nu au reacţionat prea bine, dar de două luni a explodat. Acum avem 2.500 de abonaţi recurenţi, ceea ce pentru noi este o super performanţă. Îmi propun ca anul acesta să ating 2 milioane de euro cifră de afaceri”, spune Nicolau. Până în septembrie antreprenorul şi-a propus să lanseze Fish To Door şi pe piaţa din Bulgaria. „Voi face comenzile din depozitul din Giurgiu şi în aceeaşi zi voi trece graniţa şi le voi trimite către curierul bulgar. Astfel, în maxim 48 de ore acestea vor fi răspândite către clienţii din Bulgaria.” Investiţia bugetată în acest sens spune că este una mică, în jurul a 20.000 de euro, şi va fi folosită pentru lansarea unei platforme online independente.

     

    Ambiţii pentru un nou pionierat

    Un alt vis de-al lui Paul Nicolau este acela de a înfiinţa o Bursă de Peşte în România. „O bursă de peşte are rolul de a educa piaţa – atât pe cel care pescuieşte, cât şi pe consumator. Normalizează o industrie. Suntem singura ţară cu ieşire la mare care nu are o Bursă de Peşte. Este ruşinos, dar eu voi schimba acest lucru. Cumpărăm peşte din import în proporţie de 80% din totalul consumat anual şi noi avem o ţară cu un bazin hidrografic cu ape interioare excepţional.” Cu o Bursă de Peşte, adaugă el, producătorii români de peşte ar avea unde să îşi vândă produsele, iar pe mesele românilor ar ajunge peşte autohton. „Procentele de consum se vor schimba şi automat importurile vor cunoaşte o scădere mare.” În ceea ce priveşte tendinţele de consum din piaţa locală, Nicolau spune că românul este deschis la nou, la un mod de viaţă sănătos printr-o alimentaţie corectă. „Se cunosc beneficiile consumului de peşte şi fructe de mare, piaţa înregistrând o creştere de la an la an. De la fructele de mare de larg consum, clienţii încep să aibă cerinţe din ce in ce mai exotice: homari, picioare de crab de Alaska, scoiciSaint Jacques – acestea ar fi   doar câteva exemple.” Momentan, suntem însă codaşii Europei la consumul de peşte, cu doar 7 kg pe cap de locuitor pe an. „Pe mine acest lucru mă ambiţionează, deoarece înţeleg cât de mult loc este în piaţă în a vinde produse.”

    Legat de provocările pe care le-a întâmpinat odată cu apariţia noii crize sanitare, antreprenorul spune că „pandemia ne-a trezit puţin la realitate, ne-a făcut să fim mai vigilenţi, să căutăm soluţii. Eu am inventat şi creat proiectul Fish To Door, care face furori în online în segmentul nostru. Pandemia ne-a făcut mai buni, mai profesionişti.” Pentru a-şi susţine planurile, antreprenorul a achiziţionat şi două pescadoare, dar nu vrea să se oprească aici. Pentru aceste investiţii a apelat la un credit bancar. „Pescadoarele pot scoate tone de peşte pe zi, mult mai mult decât este pregătită piaţa noastră de consum să absoarbă. Vrem să vindem mult online şi probabil vom vinde şi către hipermarketuri. Este ceva nou pentru noi, nu e deloc uşor, pentru că ne avântăm şi riscăm în acelaşi timp, dar am simţit că vrem să facem acest mare pas. Vreau să aduc peşte din Marea Neagră pe mesele românilor.” Românii, adaugă în glumă Paul Nicolau, asociază marea doar cu bălăceala, habar nu au că există peşte în ea.

    Carte de vizită Paul Nicolau, 34 de ani

    ♦ Din copilărie avea stofă de antreprenor, obişnuind, încă de la 10-11 ani, să meargă la cules de flori de tei, pe care le vindea bătând la uşile oamenilor;

    ♦ După finalizarea liceului a început trei facultăţi, dar nu a finalizat niciuna, pentru că spune că au primat întotdeauna munca şi dorinţa de a realiza ceva pe plan profesional;

    ♦ În primul an de facultate a lucrat în vânzări directe în domeniul telecomunicaţiilor;

    ♦ În 2013 a intrat în antreprenoriat şi a pus bazele unei afaceri cu raci, inspirată dintr-o căutare pe Google, într-o perioadă în care nimeni nu făcea acest lucru în România;

    ♦ Este fondatorul restaurantului Taverna Racilor din Herăstrău, a deschis prima Piaţă de Peşte din Bucureşti în interiorul Pieţei Obor şi a creat Festivalul Racilor şi Fructelor de Mare;

    ♦ În mai 2020 a lansat platforma Fish to Door;

    ♦ Printre hobbyurile sale se numără salturile cu paraşuta şi călătoriile.