BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Pregătirea pentru viitor începe din fragedă pruncie. De la creşă chiar, consideră unii părinţi

    Pregătirea pentru viitor începe din fragedă pruncie.  De la creşă chiar, consideră unii părinţi care cred că instituţia de acest tip aleasă este importantă pentru drumul în viaţă pe care şi-l doresc pentru copiii lor. Au apărut astfel consultanţi pentru alegerea creşei şi a grădiniţei, cel puţin la Londra, deoarece părinţii se tem ca nu cumva să le scadă şansele odraslelor de a merge la facultatea dorită de ei, cum ar fi Harvard, pentru a avea un CV frumos, dacă nu aleg ce trebuie. Consultanţii percep şi până la echivalentul a peste 400 de euro pe oră pentru asemenea servicii, scrie The Telegraph.

    Unii părinţi au o idee mai vagă despre ce ar dori să facă în viaţă copilul lor, alţii au o idee foarte clară, de la studii la locul de muncă în care îl văd pe acesta, ca de exemplu, să studieze la Cambridge, după care să lucreze la Deutsche Bank. De aceea, nu sunt puţine cazurile în care apelează la un consultant când urmaşul de-abia s-a născut, ca să se asigure că ajunge pe lista pentru instituţia de învăţământ preşcolar potrivită, dat fiind că la Londra acestea au liste de aşteptare foarte lungi. O instituţie de acest tip bună, cred părinţii, îi oferă copilului un avantaj educaţional, acesta putând face faţă examenelor de la cele mai pretenţioase şcoli.

    Dacă, pe de o parte, consultanţii îi ajută pe părinţi cu diverse lucruri, de la interviuri cu potenţiale bone la găsirea celei mai potrivite unităţi de învăţământ preşcolar, alţi specialişti din domeniul educaţiei susţin că e mai bine ca părinţii să nu-şi bată capul atât de tare cu alegerea unei creşe şi grădiniţe, ca să nu-i încarce prea mult pe copii şi să le lase timp să se joace.

  • Povestea omului care a reuşit să transforme un simplu magazin alimentar într-un lanţ de mii de magazine, cunoscut astăzi în toată lumea

    Înainte de a deveni antreprenor, Thomas Lipton, fondatorul companiei care îi poartă numele, a avut multe meserii în varii domenii, experienţe care l-au ajutat să navigheze în lumea afacerilor şi să transforme un simplu magazin alimentar într-un brand cunoscut astăzi în toată lumea.

    Sir Thomas Johnstone Lipton s-a născut pe 10 mai 1848 (sau 1850, potrivit altor surse) în Gorbals, Glasgow, Scoţia, în familia lui Thomas Lipton senior şi a lui Frances Lipton, născută Johnstone. El a fost singurul dintre cei cinci copii ai familiei care a ajuns la vârsta maturităţii.

    O perioadă a urmat şcoala parohială St Andrew’s, însă la vârsta de 13 ani a abandonat cursurile pentru a-şi ajuta familia cu un venit suplimentar, angajându-se la o tipografie. Ulterior, a lucrat şi într-o croitorie, unde tăia cămăşi. În paralel, s-a înscris la un seral, pentru a-şi continua educaţia. În 1864, Lipton s-a angajat ca şi cabinier (persoană însărcinată cu paza şi administrarea unei cabine) pe un vapor care naviga între Glasgow şi Belfast.

    Captivat de poveştile marinarilor din echipaj despre Statele Unite, a hotărât ca la întoarcere să plece peste ocean cu ajutorul economiilor pe care le făcuse. Timp de 5 ani a călătorit de-a lungul Statelor Unite, având numeroase joburi. A lucrat pe o plantaţie de tutun din Virginia, apoi ca bibliotecar şi contabil în Carolina de Sud, a fost agent de vânzări în New Orleans, ajutor de fermier în New Jersey şi, într-un final, s-a angajat ca asistent într-un magazin alimentar din New York.

    În 1870 s-a întors în Glasgow, unde iniţial şi-a ajutat părinţii în administrarea micului magazin pe care aceştia îl deţineau. Un an mai târziu a pus bazele propriului business, deschizând un magazin alimentar, Lipton’s Market, în Glasgow. Afacerea a avut un real succes, aşa că antreprenorul a transformat-o într-un lanţ de băcănii răspândite pe tot teritoriul Scoţiei, ieşind apoi şi în afara graniţelor, în Anglia.

    În 1888, când afacerea sa ajunsese deja la 300 de unităţi, Lipton a hotărât să intre pe piaţa ceaiului, deschizând un birou de degustare. Şi-a axat apoi strategia de vânzare pe comercializarea ceaiului la preţuri foarte mici, pentru ca o gamă mai mare de clienţi, din toate clasele sociale, să şi-l poată permite. A cumpărat în acest sens mai multe grădini de ceai din colonia britanică Ceylon (în prezent Sri Lanka), consolidând brandul Lipton, aflat astăzi în portofoliul gigantului Unilever, un business cu venituri de peste  50 de miliarde de euro în 2020. Tot lui îi este atribuită inovaţia pliculeţelor de ceai, potrivit site-ului companiei.

    Unul dintre marile sale hobby-uri a fost iahtingul, pasiune pe care a împărtăşit-o cu personalităţi importante din acele vremuri, printre care se numără chiar monarhii britanici Eduard al VII-lea, care i-a acordat titlul de Cavaler Comandant al Ordinului Regal Victorian, urmat de cel de baronet de Osidge, şi George al V-lea. Deşi a participat de cinci ori la Cupa Americii, antreprenorul nu a reuşit să câştige niciodată, primind în schimb un trofeu special creat pentru ambiţia sa, cu titlul de „cel mai bun pierzător”.

    Pe 3 noiembrie 1924 pe coperta revistei Time a apărut un portret al antreprenorului. În 1929, lanţul Lipton a fuzionat cu Home and Colonial Stores, Maypole Dairy Company, Vyes & Boroughs, Templetons, Galbraiths & Pearks, formând un grup cu peste 3.000 de magazine, listat la Bursa din Marea Britanie ca Allied Suppliers, achiziţionat de Argyll Foods în 1982. După acest pas, compania a vândut doar ceaiuri. Thomas Johnstone Lipton a murit pe 2 octombrie 1931, lăsând moştenire o mare parte din avere – inclusiv trofeele de iahting, expuse astăzi la galeria de artă Kelvingrove, oraşului natal.

     

     

    „Nu dispera niciodată, continuă să mergi mai departe!”


     

  • Compania care a trimis sute de angajaţi români peste hotare în funcţii de leadership, nu de execuţie. Unii dintre ai conduc acum afaceri de miliarde de euro

    Unul dintre visurile legate de munca într-o multinaţională este oportunitatea dezvoltării unei cariere internaţionale. „Şcoala de expaţi“ Coca-Cola poate fi văzută deja ca o instituţie, gigantul american fiind una dintre multinaţionalele care a trimis cei mai mulţi lideri români peste graniţe. Care este secretul?

    Câteva milioane de români locuiesc peste hotare, iar cei mai mulţi şi totodată cei mai vizibili sunt cei care lucrează în construcţii, în agricultură – aşa numiţii „căpşunari” – sau în menaj, pe poziţii de execuţie, plătite nu de puţine ori cu salariul minim pe economie. O altă categorie, nu la fel de numeroasă, este cea a antreprenorilor, executivilor şi specialiştilor, fie ei medici, ingineri, profesori sau cercetători, care duc numele României mai departe.

    Sunt câteva mii sau poate chiar zeci de mii de expaţi români care deţin astăzi poziţii de top în toată lumea, din China în SUA şi din Dubai la Varşovia. Dintre aceştia, câteva zeci sau poate sute sunt angajaţi în sistemul Coca-Cola.

    În România, Coca-Cola funcţionează prin intermediul unui sistem care cuprinde Coca-Cola România, filială a The Coca-Cola Company, şi Coca-Cola HBC România, o filială a grupului Coca-Cola Hellenic. Coca-Cola România este responsabilă de implementarea strategiilor de marketing, managementul mărcilor, promovare, stratagie de ambalare şi studii de piaţă. Coca-Cola HBC România este îmbuteliatorul acestor băuturi. Acelaşi este modelul de business peste tot în lume.

    Acest sistem le-a fost şcoală executivilor români care acum lucrează peste tot pe glob pentru acelaşi gigant american cu vânzări de 35-40 mld. dolari anual. La începutul anilor ’90, când companiile străine precum Coca-Cola au venit direct în România, acestea au adus la cârma operaţiunilor locale expaţi care ştiau mersul lucrurilor. În umbra lor au crescut însă şi o serie de români care treptat au ajuns să deţină poziţii de mid şi top management, pentru ca unii să asceadă chiar la cârma operaţiunilor locale. Următorul pas a fost străinătatea.

    „Lucrând într-o companie multinaţională, la un moment dat începi să primeşti oferte în afara ţării. În cazul meu, acest lucru s-a întâmplat de prin 2005”, povestea anterior Bianca Bourbon, cea care deţine de la începutul acestui an poziţia de VP (vicepreşedinte) customer & commercial leadership ASEAN & South Pacific, având biroul în Singapore. Anterior, timp de puţin mai bine de un an, ea a fost VP operations Asia-Pacific Group.

    Cariera executivului s-ar putea sumariza astfel: o companie, 24 de ani, 16 roluri diferite, cinci ţări în care a locuit şi peste 50 de ţări de care a fost responsabilă în diferite momente şi funcţii. Compania, aşa cum simplu aţi ghicit, este Coca-Cola.

    „Am început în echipa de marketing din România şi am crescut, ajungând responsabilă pentru mai multe branduri, dar şi pentru ţări din jurul României.” După această perioadă din marketing ea a schimbat funcţia, a trecut la general management şi a condus businessul The Coca-Cola Company din Europa Centrală şi apoi din Germania, Danemarca şi Finlanda.

    „În 2019 am decis să-mi îmbogăţesc experienţa în afară Europei şi am ajuns în Asia.”

    Tot în Asia, şi tot în cadrul Coca-Cola, lucrează doi dintre cei mai puternici executivi români din lume – Călin Drăgan şi Costin Mândrea. Potrivit profilelor de pe reţeaua de socializare LinkedIn, Călin Drăgan este president & representative director pentru Coca-Cola Bottler în Japonia, ţără unde locuieşte deja de aproape nouă ani. Costin Mândrea este board director, vicepresident, chief commercial officer pentru Coca-Cola East Japan, unul dintre cei mai mari cinci îmbuteliatori ai gigantului la nivel mondial.

    Deşi se află la capătul celălalt al lumii, Japonia a adunat o comunitate impresionată de expaţi români din sectoare diferite, de la domeniul bancar şi retail, la artă şi mediul diplomatic, spunea anterior Costin Mândrea.

    „Noi suntem români cărora le e dor de România”, adăuga el atunci. Era înainte de pandemie şi executivul român venea în ţară alături de familie de mai multe ori pe an.

    Deşi sunt plecaţi din ţară de mai mulţi ani, expaţii păstrează vie legătura cu România şi urmăresc ce se întâmplă pe plan local. Pe mulţi dintre ei pandemia i-a ţinut departe de familia care a rămas acasă, altora le-a redus numărul de vizite, dar tehnologia şi internetul fac posibil contactul în orice condiţii.

    „Avem noroc cu tehnologia, ne vedem cât de des putem cu prietenii. Şi tot prietenii ne mai aduc şi cozonaci de acasă. Cu internetul e mai greu, viteza din România este greu de egalat”, spunea recent Natalia Stroe, care din aprilie 2021 este country manager pentru The Coca-Cola Company în Polonia şi ţările baltice. Anterior ea a deţinut aceeaşi funcţie pentru Cehia şi Slovacia.

    Natalia Stroe s-a mutat prima dată din ţară cu jobul în 2017 când a preluat o poziţie de top management la sud de Dunăre, în Sofia, capitala Bulgariei. După doi ani a făcut o nouă relocare, de această dată la Praga, unul dintre cele mai frumoase oraşe din Europa. Aici, executivul român a preluat conducerea operaţiunilor The Coca-Cola Company din Cehia şi Slovacia. Relaţia managerului român cu gigantul american e însă mult mai veche, începând în România lui 2007. Ea a evoluat însă de-a lungul anilor, ca orice relaţie.

    „De ce am plecat? Am căutat şi alte provocări faţă de cele din România, atât în mediul de business, cât şi personal. Nu mă deranjează schimbarea, dimpotrivă.”

    Executivul român spune că se încarcă de energie atunci când lucrează cu oameni diferiţi de ea, când construiesc împreună într-un mediu de business şi cultural divers, când depăşesc provocări noi sau când învăţă din greşeli şi se regrupează rapid cu toţii.

    „E interesant să faci acest lucru şi într-un cadru diferit de cel în care te-ai născut. E un exerciţiu de adaptabilitate (şi de modestie) pe care îl preţuiesc”, declara ea recent într-un interviu pentru Business Magazin.

    Cei mai mulţi dintre expaţii români sunt educaţi în timpul regimului comunist, unii dintre ei începându-şi cariera înainte de ’89 în cu totul alt domeniu. Capitalismul le-a adus însă posibilităţi de dezvoltare în multinaţionale care au operaţiuni în toată lumea.

    „Am crescut în Bucureştiul anilor ’80-’90. Revoluţia m-a prins la începutul liceului, deci am avut timp să mă reorientez”, îşi începe Bianca Bourbon povestea. A ales să studieze Relaţii Economice Internaţionale pentru a avea o şansă să lucreze şi în afară ţării, aşa cum visau mulţi copii la acea vreme. Scenariul ideal ar fi fost să lucreze într-o ambasadă, însă acest scenariu nu s-a materializat.

    „Puţin dezamăgită, am apelat la serviciiile unei agenţii de recrutare, care m-a ajutat să găsesc o poziţie temporară la Coca-Cola în România.” Era vorba de două săptămâni, în care ea urma să înlocuiască pe cineva care era în vacanţă. Cele două săptămâni s-au transformat în 24 de ani, pentru că executivul român şi-a construit întreaga carieră în cadrul aceleiaşi companii.

    Aceasta este situaţia mai multor manageri români, dar nu numai şi cu companii gigant precum Coca-Cola, Procter&Gamble, Nestlé, Unilever sau Pepsi „crescându-şi” intern angajaţii. De altfel, aceste grupuri preferă să îşi promoveze angajaţii din interior, fiind vorba de oameni pe care i-au pregătit pe parcursul mai multor decenii.

    România este o pepinieră de talente pentru multe companii, din domenii diverse, de la tehnologie, la bunuri de larg consum şi de la materiale de construcţii la băuturi. Expaţii români au spus în mai multe rânduri că nu le lipseşte nimic conaţionalilor lor în „lupta” cu alţi manageri. Românii pot sta astfel la aceeaşi masă cu străini din toată lumea.

    Acest material este un exerciţiu jurnalistic, iar menţionarea unor expaţi nu reprezintă un clasament sau o listă exhaustivă, fiind amintiţi executivi cunoscuţi, cu care Business Magazin, a avut contact de-a lungul anilor. Există însă cu siguranţă, mulţi alţii care pun zi de zi o cărămidă în pus la construcţia businessurilor pentru care lucrează.

    Este vorba de manageri care coordonează afaceri de zeci, sute de milioane sau chiar miliarde de euro, oameni care au în subordine echipe vaste şi care poartă pe umeri responsabilităţi pe măsură.

     

     

    În toată lumea

    Zece dintre expaţii români care lucrează în cadrul Coca-Cola.

    Nume: Călin Drăgan

    Poziţie: preşedinte şi representative director

    Companie: Coca-Cola Bottlers Japan

    Ţară: Japonia

    De când lucrează în companie: 1993

    Anul în care a plecat din ţară prima dată: 2002

    Ultima poziţie deţinută în România: general manager România & Republica Moldova Coca-Cola HBC


    Nume: Costin Mândrea

    Poziţie: board director, vice president, chief commercial officer

    Companie: Coca-Cola East Japan

    Ţară: Japonia

    De când lucrează în companie: 2005

    Anul în care a plecat din ţară prima dată: 2014

    Ultima poziţie deţinută în România: country modern trade director Coca-Cola HBC

    Nume: Natalia Stroe

    Poziţie: country manager Polonia şi ţările Baltice

    Companie: The Coca-Cola Company

    Ţară: Polonia

    De când lucrează în companie: 2007

    Anul în care a plecat din ţară prima dată: 2017

    Ultima poziţie deţinută în România: regional sales manager Coca-Cola Hellenic Romania

    Nume: Bianca Bourbon

    Poziţie: VP customer&commercial leadership ASEAN & South Pacific

    Companie: The Coca-Cola Company

    Ţară: Singapore

    De când lucrează în companie: 2005

    Anul în care a plecat din ţară prima dată: 2009

    Ultima poziţie deţinută în România: marketing manager România, Bulgaria şi Moldova

    Nume: Adrian Cernăuţan

    Poziţie: digital transformation director Eurasia & Middle East

    Companie: The Coca-Cola Company; Ţară: Dubai

    De când lucrează în companie: 2009

    Anul în care a plecat din ţară prima dată: 2012

    Ultima poziţie deţinută în România: commercial manager Romania & country Manager Moldova


    Nume: Petre Sandru

    Poziţie: vicepresident operations

    Companie: The Coca-Cola Company

    Ţară: China

    De când lucrează în companie: 2005

    Anul în care a plecat din ţară prima dată: 2017

    Ultima poziţie deţinută în România: managing director România & Republica Moldova


    Nume: Nicoleta Eftimiu

    Poziţie: vice president and general manager Central Europe

    Companie: The Coca-Cola Company

    Ţară: Austria

    De când lucrează în companie: 2003

    Anul în care a plecat din ţară prima dată: 2019

    Ultima poziţie deţinută în România: country general manager


    Nume: Dan Timotin

    Poziţie: general manager Cehia şi Slovacia

    Companie: Coca-Cola Hellenic

    Ţară: Cehia

    De când lucrează în companie: 2011

    Anul în care a plecat din ţară prima dată: 2019

    Ultima poziţie deţinută în România: country sales director


    Nume: Andreea Dumitraşcu

    Poziţie: marketing manager Western Europe

    Companie: The Coca-Cola Company

    Ţară: Marea Britanie

    De când lucrează în companie: 2007

    Anul în care a plecat din ţară prima dată: 2012

    Ultima poziţie deţinută în România: marketing activation manager Fanta, Sprite, Schweppes Romania/Moldova


    Nume: Adrian Lupu

    Poziţie: group commercial finance director

    Companie: Coca-Cola Hellenic Bottling Company

    Ţară: Grecia

    De când lucrează în companie: 2003

    Anul în care a plecat din ţară prima dată: 2009

    Ultima poziţie deţinută în România: financial controller

    Surse: LinkedIn, Business Magazin

  • Compania care sperie piaţa auto mondială. Cum arată maşina de care se tem chiar şi constructorii de maşini electrice – GALERIE FOTO

    Maşina viitorului nu este doar electrică sau autonomă, ci ar putea fi în curând şi solară. Start-up-ul german Sono construieşte un mic autovehicul care îşi poate umple rezervorul „cu soare”.

    Fondatorul companiei este Laurin Hahn, care creat un prototip în urmă cu câţiva ani. Iniţial, investitorii cheie s-au retras din compania creată pentru lansarea maşinii, astfel că start-up-ul s-a orientat spre crowdfunding. În doar două luni, a strâns o finanţare de 53 de milioane de euro.

    Compania, al cărei nume complet este Sono Motors dezvoltă un model de autovehicul hatchback acoperit de panouri solare. Acestea sunt abia vizibile, dar pot oferi maşinii energia de care are nevoie să funcţioneze după mai multe ore petrecute în soare.

    Modelul se numeşte Sion şi va fi lansat pe piaţă în câteva luni.Preţul de lansare va fi de 25.500 de euro, astfel că va concura cu modele sedan electrice ale unor producători de autovehicule cu tradiţie.

  • Cine s-ar gândi că tehnologia ar putea să se infiltreze în stupii de albine şi să joace un rol deloc de neglijat în procesul de producţie a mierii de albine?

    Cine s-ar gândi că tehnologia ar putea să se infiltreze în stupii de albine şi să joace un rol deloc de neglijat în procesul de producţie a mierii de albine? Ciprian Farcaş şi Armando Goldman s-au gândit. Aşa că au pus bazele TheHoneyHey, un business care şi-a propus să salveze peste 5.000 de stupi şi să sprijine apicultorii de peste tot din lume. Cum?

    Cu scopul de a recrea relaţia simbiotică directă dintre consumatorul final şi albine, businessul nostru acordă ocazia oricărei persoane din lume să adopte familii de albine. Adoptatorii, pe de o parte, contribuie la cheltuielile necesare menţinerii în viaţă a familiilor de albine, iar pe de altă parte obţin un bonus, estimat la până un kilogram de miere neprocesată pe lună”, povesteşte Ciprian Farcaş, unul dintre cei care au gândit conceptul TheHoneyHey. Pentru a primi un kilogram de miere pe lună, persoana care adoptă plăteşte 500 de dolari, existând şi opţiunea de a plăti 350 de dolari, în schimbul a jumătate de kilogram lunar. Astfel, atât apicultorii, cât şi familiile de albine sunt sprijiniţi să continue ciclul lor de existenţă. În faza incipientă a businessului, prin iniţiativa „Adoptă un stup!”, au fost oferiţi peste 500 de stupi în adopţie clienţilor din întreaga lume – din Hawaii până în Hong Kong. Şi aici intervine tehnologia, pentru că cei care aleg să adopte trebuie să fie activi în domeniul blockchain, plătind pentru îngrijirea stupilor cu monede virtuale şi folosindu-se de tokenuri.

    „Acest program i-a făcut pe mulţi să se îndrăgostească de albine şi de mierea pură, în stare brută, naturală. Clienţii noştri sunt persoane fizice, iubitoare de albine, care apreciază atât produsele pure, naturale, cât şi beneficiile consumului de miere naturală, în stare crudă, denumită, în diferite medii, miere vie”, adaugă Ciprian Farcaş. Atât el, cât şi Armando Goldman sunt antreprenori cu experienţă, aşa că TheHoneyHey nu a fost o noutate pentru ei în acest univers al afacerilor, ci mai degrabă o provocare în a explica demersul pentru publicul interesat. „Iniţial, am investit în organizarea şi crearea companiei, procurarea de familii şi de materiale necesare bunei desfăşurări a proceselor constituente şi în testarea diferitelor metode şi oportunităţi pentru a îmbunătăţi condiţiile de viaţă ale albinelor. Pentru a oferi cele mai bune condiţii familiilor de albine, avem asociaţi doi apicultori seniori, care se ocupă de tot ce înseamnă tratamente, hrănire, pregătiri pentru iernat şi ieşiri din iernat.” Prin preţurile plătite de cei care adoptă un stup, este susţinută întreaga industrie a apiculturii, care necesită, printre altele, forţă de muncă atât sezonieră, cât şi anuală, ceea ce presupune cheltuieli şi interes din partea potenţialilor angajaţi. În 2020, TheHoneyHey a generat o cifră de afaceri de peste 50.000 de lei, fiind însă un an în care pandemia a restrâns foarte mult listele de cheltuieli ale tuturor, astfel că adopţia unui stup nu a fost neapărat printre priorităţi. În 2021, cei doi antreprenori pregătesc expansiunea proiectului, atât prin cooptarea apicultorilor, cât şi prin atragerea unui număr mai mare de clienţi din întreaga lume în programul de adopţie.

    „Producem mierea în zona Banatului, unde avem atât producţie proprie, cât şi producţie din partea apicultorilor afiliaţi. Vindem clienţilor din întreaga lume, mierea naturală, neprocesată fiind un produs foarte apreciat de consumatori.” Portofoliul cuprinde, în mare parte, produse clasice ale familiilor de albine – miere, ceară sau propolis – dar şi produse de nişă, mai ales pentru clienţii externi. Printre acestea, se numără mierea de mazăre, de cireşe, de muştar, de mană, de castan, precum şi rame cu faguri de miere căpăciţi. Evident, produsele de nişă se vând la preţuri mai ridicate decât cele clasice, care se găsesc şi în supermarketuri. Anul 2020 a adus câteva probleme businessului TheHoneyHey şi industriei apiculturii în general, în condiţiile în care nici vremea nu a fost prielnică producţiei de miere, ducând la mortalitate ridicată în rândul albinelor şi o producţie mică de miere pură, iar pandemia a împiedicat bunul mers al relaţiilor comerciale dintre state. „Avem clienţi din Emiratele Arabe Unite sau din Canada şi Statele Unite ale Americii cărora nu le-am putut livra miere în această perioadă, deoarece, la rândul lor, businessurile furnizorilor noştri de servicii au fost afectate de pandemie.” Ciprian Farcaş şi Armando Goldman nu şi-au pierdut însă speranţa, aşa că au deschis un canal nou de vânzare către Olanda, un consumator important de miere. De la cantităţi mici, de test, cei doi fondatori ai TheHoneyHey vor să ajungă să livreze lunar cel puţin o tonă de miere doar către această ţară.

    —

    În 2020, TheHoneyHey a generat o cifră de afaceri de peste 50.000 de lei, fiind însă un an în care pandemia a restrâns foarte mult listele de cheltuieli ale tuturor, astfel că adopţia unui stup nu a fost neapărat printre priorităţi.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

     

    Cabana Ted’s – unitate de cazare (jud. Alba)

    Fondatori: Nicolae şi Raluca Popa

    Investiţii: 100.000 de euro

    Prezenţă: localitatea Vălişoara din judeţul Alba

    Atelier Bolero – brand de haine (Bucureşti)

    Fondatoare: Anca Balaş şi Ecaterina Nicolescu

    Investiţie iniţială: 50.000 de euro

    Cifră de afaceri estimată pentru 2021: 20.000 de euro

    Prezenţă: Bucureşti, Braşov, online

    Kumon – centru de cursuri (Bucureşti)

    Fondatoare: Cristina Căpătan

    Investiţie iniţială: 10.000 de euro

    Cifră de afaceri estimată pentru 2021: 300.000 de lei (peste 60.000 de euro)

    Prezenţă: Bucureşti

    Acadeea – laborator de prăjituri (Cluj-Napoca)

    Fondatoare: Anca Cheregi şi Andreea Burian

    Investiţie iniţială: 16.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2020: 30.000 de euro

    Prezenţă: Cluj-Napoca

    Centrul Gutenberg – cursuri de limbă germană (Cluj-Napoca)

    Fondatoare: Andreea Breaz

    Cifră de afaceri în 2020: peste
    80.000 de euro

    Prezenţă: Cluj-Napoca şi online

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Dintr-un sector static, energia se transformă într-unul dintre cele mai interesante „spectacole“ ale economiei

    Dintr-un sector static, energia se transformă într-unul dintre cele mai interesante „spectacole“ ale economiei, democratizarea producţiei şi modul în care electricitatea se va consuma având puterea De a redefini urbanitatea. Unul dintre cei mai bine poziţionaţi jucători ai acestei tranziţii este Enel X, divizia de soluţii smart a italienilor de la Enel. Care sunt planurile Enel X pentru România într-un domeniu la care toată lumea este conectată?

    Venirea în România este o oportunitate deosebită pentru mine, deoarece există atât de mult loc de creştere şi de consolidare a Enel X pe segmentul produselor inovatoare şi soluţiilor digitale pentru sectoare în care energia prezintă cel mai mare potenţial de transformare: oraşe, case, industrii şi mobilitate electrică”, spune Daniel Ortiz, director general Enel X România.

    Ortiz a preluat conducerea Enel X România anul acesta, la începutul lunii mai, continuând astfel o experienţă de 20 de ani în cadrul grupului Enel. Înainte de a veni aici, a coordonat timp de trei ani departamentul Business-to-Consumer din cadrul Endesa X (Spania), unde a fost responsabil de gestionarea portofoliului de soluţii şi servicii dedicate clienţilor rezidenţiali. La momentul preluării mandatului, Enel X deja era unul dintre cei mai mari jucători din domeniul mobilităţii electrice din România şi un partener al companiilor care au făcut pasul de la consumul de energie la producerea proprie de electricitate, mai ales prin soluţii solare.

    „Românii au un apetit mare pentru soluţii inovatoare, inclusiv pentru cele din sectorul energetic, iar în acest caz văd o mare asemănare între piaţa locală şi cea din Spania. Mă aştept ca piaţa din România să ardă câteva etape şi să adopte aceste soluţii într-un ritm rapid, deoarece putem vedea deja că există mult know-how local în ceea ce priveşte soluţiile energetice.”

    Pe partea de mobilitate electrică, Enel a trecut de 160 de puncte de încărcare instalate atât în spaţiile publice, cât şi în cele private, în mall-uri sau hipermarketuri. Dintre acestea, 60% sunt doar în Bucureşti, unde sunt înregistrate peste 150 de reîncărcări pe săptămână.

    „În prezent, acoperim peste
    20 de localităţi din toată ţara. Prin intermediul partenerului nostru NEPI Rockcastle, cel mai mare investitor imobiliar în zona de retail real estate din România, suntem prezenţi în Bucureşti şi în alte 12 oraşe din România, acoperind astfel o distanţă de aproximativ 1.000 km pe principalele drumuri din România: Bucureşti, Sibiu, Deva, Râmnicu Vâlcea, Târgu-Mureş, Drobeta-Turnu Severin, Timişoara, Buzău, Galaţi, Brăila, Târgu-Jiu şi Satu Mare.”

    Dincolo de parteneriatele cu dezvoltatorii imobiliari, staţiile electrice realizate alături de marii retaileri sunt o alte cale de a ajunge la consumatorul final. Un exemplu este proiectul cu Mega Image din mai multe localităţi din judeţul Ilfov (Mogoşoaia, Popeşti-Leordeni, Jilava, Voluntari, Otopeni, Chitila, Bragadiru, Corbeanca), Dumbrăviţa din judeţul Timiş, din judeţele Giurgiu şi Vrancea pe harta punctelor noastre de încărcare.

    „Dacă punem la socoteală şi staţiile publice instalate la începutul anului în Constanţa, vedem clar că acum este posibil să traversăm ţara de la est la vest la volanul unei maşini electrice, fără nicio grijă.”

    Ortiz mai spune că pe partea de mobilitate electrică planurile Enel sunt de a dezvolta în continuare infrastructura pentru vehiculele electrice şi hibrid plug-in prin instalarea mai multor puncte de încărcare rapide şi ultrarapide în România.

    „Suntem deja prezenţi de la est la vest şi lucrăm pentru a conecta partea de nord a ţării cu cea de sud.”

    Electromobilitatea a depăşit faza de concept şi începe să ia amploare, mai spune reprezentantul Enel X. Potrivit acestuia, datele oficiale arată că, în primele trei luni ale anului, vânzările de maşini „electrificate” au crescut cu aproape 80% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

    „Prin urmare, ne concentrăm eforturile asupra dezvoltării în continuare a reţelei noastre de puncte de încărcare în toată România, în următorii ani. Mixul tehnologic al reţelei va lua în considerare atât evoluţia tehnologică a vehiculelor electrice, cât şi nevoile de mobilitate ale clienţilor.” Soluţiile pentru consumatorii industriali care vor să-şi producă singuri energia electrică sunt un alt vector de creştere. „În total, am instalat peste 11.500 de panouri fotovoltaice, ceea ce contribuie la reducerea emisiilor de dioxid de carbon cu aproximativ 2.350 tone/an. Economiile anuale înregistrate de companiile care au instalat astfel de sisteme depăşesc 500.000 de euro, evitând costurile de transport şi distribuţie a energiei electrice, precum şi contribuţiile pentru certificate verzi şi cogenerare.”

    Kaufland, de exemplu, este unul dintre partenerii Enel X în această zonă care deodată democratizează producţia de energie. ”Am implementat un sistem fotovoltaic pentru centrul logistic al retailerului din Turda, cu o capacitate instalată de 1 MWp. Proiectul de 1 milion de euro integrează peste 2.000 de panouri fotovoltaice amplasate pe terenul din imediata apropiere a centrului logistic.Vom continua în aceeaşi direcţie, vizând companii din industria alimentară, comerţ cu amănuntul, centre logistice, centre comerciale, dar şi clădiri de birouri şi industriale.”

    Dar nu doar marii consumatori de energie sunt interesaţi de producerea de electricitate pe cont propriu. Prosumatorul, micul consumator rezidenţial devenit producător de energie, pare a fi o altă megatendinţă a energiei, care a prins rădăcini şi în România.

    „Până la finalul anului, pe baza avizelor de racordare valabile şi a contractelor de racordare în derulare, estimăm o creştere de până la 4.000 de prosumatori, adică cu 120% faţă de datele înregistrate la finalul lunii mai anul acesta“, spuneau recent reprezentanţii Enel România, companie care are în portofoliu peste 3 milioane de clienţi, în trei zone de distribuţie: Muntenia Sud, Dobrogea şi Banat. Italienii au cuplat deja 1.816 de prosumatori la reţelele lor.

    Producţia de energie pe persoană fizică nu este însă singura schimbare, felul în care este consumată această energie produsă fiind o revoluţie în sine.

    „Munca de acasă a schimbat unele paradigme în relaţia cu locuinţele noastre. Nevoia de a avea un ecosistem eficient în spaţiile noastre de locuit a devenit mai evidentă odată ce am început să petrecem mai mult timp în interiorul acestora. În acest context, soluţiile pentru case inteligente precum Homix din portofoliul Enel pot asigura economii de energie şi bani, în paralel cu o gestionare uşoară, chiar de la distanţă, a încălzirii, securităţii, iluminatului şi a tuturor celorlalte dispozitive ale ecosistemului caselor inteligente.”

    Toate aceste schimbări produc însă o volatilitate uriaşă pentru un sistem energetic gândit să funcţioneze într-o singură direcţie, de la producător, spre consumator, fără drept de apel. Această volatilitate poate fi la rândul ei gestionată, astfel încât tranziţia energetică să poată avea loc. Una dintre soluţii este livrată de Enel X.

    „Suntem în discuţii cu autorităţile pentru a lansa un proiect pilot. La nivel global, Enel este cel mai mare operator de soluţii de demand response (servicii de echilibrare a reţelei prin managementul consumului de energie) şi avem o abordare agregată. Aplicăm această abordare în Marea Britanie, America de Nord. În Polonia, de exemplu, o piaţă cu mecanisme de echilibrare relativ similare cu cele din România, există 500-600 MW pe care operatorul de transport îi are la dispoziţie. Consumatorii industriali pot beneficia şi direcţiona venituri din această activitate.”

    Deşi în acest moment legislaţia locală nu facilitează în niciun fel implementarea unor astfel de soluţii, Enel X înclină să vadă partea plină a paharului.

    „Situaţia s-a îmbunătăţit în ultima perioadă. În plus, în secţiunea dedicată surselor regenerabile de energie şi eficienţei energetice din cadrul PNRR (Planul Naţional de Recuperare şi Rezilienţă) sunt enumerate reforme pentru integrarea bateriilor în sistemul energetic, care ar permite exploatarea beneficiilor aduse de acestea în cea mai mare măsură posibilă (servicii de sistem, demand response etc.).”

    Dincolo de zona de soluţii smart, Enel este unul dintre cei mai importanţi jucători din segmentul energetic local având un portofoliu de 3 milioane de clienţi şi o reţea de distribuţie care acoperă Banatul, Dobrogea şi Muntenia Sud. Mai mult, Enel este unul dintre cei mai mari producători de energie verde din România, fiind compania cu cel mai avansat program de contorizare inteligentă a consumatorilor, cel mai important pas spre conceptul de smart grid. Cu o astfel de masă critică, revoluţiile ieşite din „laboratoarele” Enel X au toate şansele să producă schimbări la nivelul întregului sistem.

  • Povestea a doi instructori de snowboard care au construit un loc superb pentru petrecut concediul

    O plimbare prin cartierul Furnica, o vedere la Munţii Baiului şi o slăbiciune pentru împrejurimile castelului Peleş sunt ingredientele care au condus către reţeta Boarder’s Cottage, un proiect turistic crescut nu departe de centrul oraşului Sinaia, în care grajdul de vaci al fostei proprietăţi a fost înlocuit de un living prietenos, demonstrând încă o dată că omul sfinţeşte, dar şi transformă locul.

    Tiberiu Macaveiu şi Ioana Istrate sunt amândoi instructori de snowboard, Tibi fiind totodată şi ghid montan. Toată viaţa lor se învârte în jurul muntelui, aşa că proiectul Boarder’s Cottage nu putea face excepţie. „Avem împreună un business cu articole sportive – import, distribuţie şi magazine proprii de echipamente pentru snowboarding, skateboarding, sporturi pe apă şi biciclete – Boarder’s Store din Bucureşti.

    De aici a venit şi numele cabanei, Boarder’s Cottage, fiindcă vrem să fie un loc de întâlnire al pasionaţilor de snowboarding şi biciclete”, povesteşte Ioana Istrate. Studiile ei s-au derulat în domeniul publicităţii, domeniu în care a şi profesat, lucrând de asemenea şi în marketing, în cadrul unei multinaţionale din Bucureşti, pentru ca ulterior să se alăture afacerii dezvoltate de Tiberiu Macaveiu, de formaţie inginer. Boarder’s Cottage este un proiect conceput şi construit îndeosebi pentru persoanele active, cu energia în sânge, atrase de activităţi montane, dar şi dornice doar de relaxare.

    „Am găzduit aici retreaturi de yoga şi tabere de snowboard pentru copii, pe care i-am iniţiat în acest sport. De altfel, primii oaspeţi ai cabanei au fost nişte prieteni din Sardinia, care au venit special la noi, în februarie 2018, ca să se bucure de zăpadă şi să înveţe să se dea pe snowboard.” Casa care stă la baza proiectului turistic a fost găsită întâmplător, în timpul unei plimbări cu bicicleta pe străzile mai puţin circulate din cartierul Furnica din Sinaia. Pe cei doi proprietari i-a vrăjit pe loc peisajul amuţitor, cu Munţii Baiului în faţă şi cu o parte din cartierul cel mai frumos al oraşului, cu case vechi, istorice. „De fapt, noi căutam o casă în care să locuim doar noi, dar, fiindcă era mult prea mare pentru ce aveam nevoie, ne-am gândit să o amenajăm în aşa fel încât să putem găzdui şi alţi oameni care iubesc natura şi activităţile montane.”

    Boarder’s Cottage a fost amenajat într-un stil rustic modern şi are în ADN-ul său lemn şi piatră exclusiv din zona în care se află poziţionată.

    Născută în Sinaia, Ioana Istrate a avut dintotdeauna o slăbiciune pentru acea zonă a oraşului, din jurul castelului Peleş. Deşi proprietăţile în zonă sunt foarte scumpe, ea şi Tiberiu au avut noroc fiindcă nu era mult teren în jurul casei. Construcţia se afla într-o stare avansată de degradare şi era scoasă la vânzare de câţiva ani buni atunci când au descoperit-o cei doi actuali proprietari, aşa că au avut norocul să o achiziţioneze la un preţ convenabil.

    Proiectul se află la o altitudine de 950 de metri, foarte aproape de pădure, de poteci şi de pârtii, cu o privelişte spectaculoasă asupra Munţilor Baiului, cu aer curat şi peisaje de agăţat în ramă. „Practic, prin anii ’70, în locul în care este astăzi livingul, se afla grajdul de vaci al foştilor proprietari, care l-au consolidat, în timp, cu o placă de beton, ca să nu mai poată intra ursul, iar la începutul anilor 2000 au construit deasupra o casă, în scopul închirierii. Când era gata la roşu însă, au vândut-o cuiva din Bucureşti, dar persoana respectivă, din diverse motive, nu a reuşit să o renoveze şi, după zece ani, în 2016, am cumpărat-o noi.”

    După ce au început renovarea casei, Ioana şi Tiberiu au avut câteva momente în care s-au gândit s-o vândă la rândul lor, pentru că ajunseseră la constatarea că imobilul fusese construit foarte prost. Se gândeau să încerce să-şi recupereze banii cu care cumpăraseră proprietatea, dar de fiecare dată când se aşezau pe ceea ce avea să fie mai târziu terasa, se uitau la peisajul care li se întindea în faţa ochilor şi se convingeau încă o dată că, în final, totul va fi bine. „Am schimbat patru echipe de constructori, mai exact ne-au schimbat ei pe noi, în sensul că începeau să lucreze şi, într-o zi, te trezeai că n-au venit la şantier şi nici nu-i mai vedeai la faţă. Cu una dintre echipe a început aşa de bine, încât au venit cu trei maşini, şi-au descărcat sculele şi, când le-am zis ce vrem să facem, şi-au încărcat materialele înapoi în maşini şi au plecat”, îşi aminteşte Ioana Istrate.

    Cam aşa au mers lucrurile timp de aproape doi ani, cât au durat renovarea şi amenajarea, pentru că şi-au dorit că proiectul să iasă foarte bine, ca şi când ar fi fost toată casa doar pentru ei. La final, când au tras linie, după tot felul de cheltuieli neprevăzute, bilanţul investiţiilor a arătat peste 250.000 de euro.

    Primilor clienţi, veniţi din Sardinia, li s-au alăturat ulterior şi alţi turişti de pe meleaguri străine, care ajungeau la Boarder’s Cottage prin Airbnb, din Statele Unite ale Americii, până în Suedia, Franţa, Scoţia, Israel şi chiar Australia. „De când a început pandemia am fost foarte solicitaţi, pentru că structura cabanei e perfectă pentru găzduirea unui grup compact – familie sau prieteni apropiaţi – care pot utiliza toate facilităţile cabanei fără să se amestece cu alţi turişti. Practic, în ultimul an am găzduit peste 300 de turişti, mai ales fiindcă a fost şi un sezon de schi deosebit.”

    Boarder’s Cottage a fost amenajat într-un stil rustic modern şi are în ADN-ul său lemn şi piatră exclusiv din zona în care se află poziţionată. Tiberiu s-a ocupat de partea tehnică, legată de construcţie, iar Ioana a fost responsabilă de amenajarea interioară. Mare parte din decoraţiuni şi toate picturile din interior şi de la exterior sunt originale, realizate de o prietenă a lor, artistul plastic Anca Coller. „Cabana poate găzdui opt-zece oaspeţi şi deţine patru dormitoare, trei băi, un living room generos, cu canapea extensibilă, şemineu şi masă mare de lemn, o bucătărie complet utilată, un colţ de lectură cu minibibliotecă şi board games, o terasă mare în aer liber, zonă de barbeque, grădină mică şi cameră de depozitare pentru echipamentul de snowboard şi ski, dotată cu uscător de bocanci.” Iarna, pe lângă lecţii de snowboarding pentru începători, echipa de la Boarder’s Cottage organizează şi ture de snowboard şi splitboard backcountry ghidate în Munţii Bucegi. Vara, în schimb, sunt în program ture de e-mountain bike în munţii Bucegi şi Baiului, pentru rideri mai experimentaţi, dar şi în oraş, în zonele istorice şi pe poteci de munte mai accesibile, pentru începători, cu ghizi şi instructori acreditaţi. În circa 20 de minute se poate ajunge pe jos în centrul oraşului şi cam tot în acelaşi timp la gondolă sau la Castelul Peleş. O noapte de cazare la Boarder’s Cottage costă, în funcţie de sezon, între 1.100 şi 1.300 de lei pentru toată casa, însă există şi opţiunea închirierii parţiale, adică două dormitoare din patru şi tot restul casei – la preţuri între 700 şi 900 de lei pe noapte.

    „Ca planuri, încercăm să ne adresăm cât mai mult oamenilor activi, care respectă şi apreciază natura, cărora să le oferim pachete de cazare şi activităţi pe munte. De asemenea, suntem în continuare deschişi colaborării cu cei care vor să organizeze la noi retreaturi şi camp-uri încadrate în conceptul Body, Mind, Spirit.” Mai mult, Ioana Istrate şi Tiberiu Macaveiu se gândesc să extindă proiectul şi în alte locuri complementare, la mare, dar şi într-un alt masiv muntos drag lor, în Munţii Lotrului. Pentru că o minte sănătoasă poate sta doar într-un trup sănătos. Şi într-un peisaj desprins din poveşti.

    Iarna, pe lângă lecţii de snowboarding pentru începători, echipa de la Boarder’s Cottage organizează şi ture de snowboard şi splitboard backcountry ghidate în Munţii Bucegi.

    În circa 20 de minute se poate ajunge pe jos în centrul oraşului şi cam tot în acelaşi timp la gondolă sau la Castelul Peleş.

    Proiectul se află la o altitudine de 950 de metri, foarte aproape de pădure, de poteci şi de pârtii, cu o privelişte spectaculoasă asupra Munţilor Baiului, cu aer curat şi peisaje de agăţat.

  • Şarlatanul (Charlatan) – despre un salvator care nu-şi găseşte salvarea

    Şarlatanul, filmul în regia polonezei Agnieszka Holland, este povestea unui vindecător de la începutul secolului XX care ajută sute de oameni utilizând puterea plantelor, însă numai pe el nu se salvează. Jan Mikolasek, un specialist în plante, salvează sute de persoane zilnic însă reputaţia sa în rândul conducătorilor statului nu îi face cinste, lucru pentru care va avea de suferit.

     

    Filmul în regia lui Agnieszka Holland îl aduce în prim plan pe Jan Mikolasek, un expert în plante care vindecă oamenii prin metode alternative medicinei clasice, chiar de câteva ori în film spune că el nu este doctor. Acţiunea filmului are loc la începutul secolului XX, în localitatea Jenstejn din Cehia, acolo de unde numele lui Mikolasek a început să răsune atât în restul republicii, cât şi în afara graniţelor. Filmul plimbă spectatorii prin trei regimuri politice, iar amprenta lăsată asupra societăţii de fiecare dintre cele trei regimuri se poate vedea şi în evoluţia personajului, care este surprins în trei etape ale vieţii.

    Jan Mikolasek este un cunoscut expert pe bază de plante care vindecă oamenii doar cu ajutorul darurilor naturii. Însă, ceea ce este cel mai controversat la cum îşi exercită meseria este modalitatea de a pune diagnostic pacienţilor şi anume prin analizarea urinei. Mikolasek reuşeste să pună diagnostic pacienţilor după o analiză făcută cu ochiul liber asupra probei de urină a pacienţilor, iar ceea ce este surprinzător este faptul că Mikolasek reuşeşte să combată chiar şi diagnosticele puse de medicii acreditaţi, ceea ce îi aduce pe de o parte popularitate, însă pe de altă parte atrage atenţia şi celor care nu agreează metodele alternative de a face lucrurile – comuniştii.

    Pe parcursul filmului se poate observa o dualitate a personajului care deşi vindecă sute de oameni zilnic, nu este mânat întotdeauna de principii morale sau atunci când simte şi face lucruri pe care societatea le blamează, însă el le consideră păcate, ceea ce îl determină să se pedepsească pentru a fi iertat. Această dualitate m-a dus pe parcursul filmului să mă întreb dacă Jan este personajul negativ sau cel pozitiv, până la final am decis că adevărul este undeva la mijloc. Cu toate că Mikolasek vindecă sute de oameni zilnic, cea mai puţină atenţie acordă propriei sale sănătăţi.

    Povestea lui Jan începe după ce a omorât un soldat în război şi când a vrut să îşi ia viaţa, a reuşit doar să se rănească şi să rămână cu o cicatrice pentru tot restul vieţii. Însă, din acel punct, viaţa lui Jan se schimbă şi alege să îşi ocupe tot timpul cu plantele, fie să le studieze, fie să le planteze sau să le recolteze din grădinile familiei lui.

    Când află că are un talent, Mikolasek merge la o femeie care se folosea de plante ca să vindece oamenii. Cariera lui Mikolasek este contruită în mare parte pe învăţămintele pe care le-a acumulat în urma unui an şi jumătate, perioadă în care a stat alături de femeie.

    A doua etapă a vieţii sale, cea în care îşi deschide un sanatoriu, îl angajează pe asistentul său, Frantisek Palko, şi devine din ce în ce mai cunoscut, este şi cea care şi-a pus amprenta puternic asupra lui Mikolasek. Palko, însă, devine mai mult decât angajatul său, devine cel mai loial om pe care se poate baza Mikolasek, care nu îi arată aceeaşi loialitate până la sfârşitul filmului. Finalul filmului este unul deschis, lasând loc imaginaţiei şi interpretărilor.

    Ivan Trojan, unul dintre cei mai mari actori cehi, joacă rolul lui Jan Mikolasek, pe când Frantisek Palko este jucat de către actorul Juraj Loj, care reuşeşte să creeze dintr-un personaj secundar un adevărat simbol al filmului, care îi dă lumea peste cap lui Mikolasek.

    Filmul a fost nominalizat în 2020 la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin la categoria cel mai bun lungmetraj. Şarlatanul a mai fost nominalizat la Festivalul Internaţional de Film din Cleveland şi la Festivalul Filmului European.

  • Megatrendul muncii hibrid este aici să rămână

    Combinarea muncii online cu cea de la birou, a oamenilor şi maşinilor, a devenit, cel puţin de la începutul pandemiei, o parte integrantă a modului de lucru în întreaga lume şi va avea un impact profund asupra felului în care ne vom desfăşura activitatea în viitor. Jochen Borenich, COO al Kapsch BusinessCom – lider austriac în furnizarea de soluţii digitale, împreună cu Barbara Stöttinger – decanul WU Executive Academy, care oferă programul WU Executive MBA Bucharest, au analizat noul megatrend de pe piaţa muncii şi efectele acestuia asupra organizaţiilor, în special asupra managerilor şi echipelor.

     

    1. Munca hibridă va fi noua normalitate

    Un sondaj efectuat în vara anului 2020 a relevat că între 40-60% dintre angajatorii din Austria intenţionează să păstreze regimul de muncă de la distanţă după perioada pandemică. Înainte de pandemie, acest procent era sub 20%. Ceea ce trebuie să facă companiile în continuare este să se pregătească pentru noul mod de lucru hibrid: „Munca hibridă va deveni noul standard: companiile care nu vor reuşi să ofere echipamente IT de înaltă calitate şi o cultură a muncii orientată în această direcţie vor fi mai puţin atractive pentru potenţiali angajaţi şi astfel vor avea un dezavantaj competitiv pe piaţă”, avertizează Jochen Borenich.

     

    2. Leadershipul va presupune noi abilităţi

    „Simpla încredere în angajaţii care lucrează remote şi aşteptarea ca aceştia să se descurce pe cont propriu nu sunt realiste”, susţine Borenich. Acesta indică o nouă abilitate pe care managerii ar fi bine să o dobândească rapid: leadershipul la distanţă. Barbara Stöttinger, de asemenea, identifică un nou rol al leadershipului în lumea digitală a afacerilor: „Lucratul la distanţă implică mai mult, nu mai puţin management”. Iar managementul de la distanţă este construit pe încredere, precum şi pe o comunicare deschisă, fără ambiguitate. Acesta oferă angajaţilor structură şi, nu în ultimul rând, siguranţă. Totuşi, nu trebuie confundat cu micromanagementul şi cu e-mailurile sau chiar apelurile care au ca scop controlul angajaţilor, adaugă Jochen Borenich: „Este crucial să evaluaţi starea de spirit a echipei – mai multă comunicare este mai bună decât prea puţină: la urma urmei, riscul de a suferi un burnout a crescut semnificativ de când oamenii lucrează de acasă, după cum arată ultimele studii.”

     

    3. Birourile se vor transforma în spaţii creative şi de întâlniri

    „Sondajele au arătat că întreprinderile intenţionează să îşi reducă spaţiul de birouri cu 20-30%“, spune Jochen Borenich. Există o tendinţă evidentă către înfiinţarea de spaţii inteligente: „Acest lucru înseamnă înlocuirea birourilor open space cu unităţi mai mici care să permită mai multă concentrare, în combinaţie cu spaţii deschise pentru întâlniri şi creaţie, care favorizează inovaţia şi colaborarea digitală”, explică Borenich. Barbara Stöttinger vede, de asemenea, un mare potenţial pe care companiile ar trebui să îl exploateze: „Cooperarea creativă este baza inovaţiei. Managerii trebuie să creeze spaţiul necesar în acest scop – în mintea oamenilor, în agendă şi la locurile de muncă”, spune ea.

     

    4. Noi relaţii: om-maşină şi maşină-maşină

    Nu numai oamenii comunică din ce în ce mai mult prin canale virtuale. În ultima perioadă, atât interacţiunile dintre oameni şi maşini, precum şi cele între maşini au început să fie ceva firesc. Jochen Borenich menţionează că, pe segmentul B2C, cumpărăturile online au devenit o practică uzuală. „De asemenea, pe segmentul B2B, 80% dintre interacţiuni se desfăşoară în prezent fără contact uman. Cu cât clienţii sunt mai tineri, cu atât sunt mai puţin interesaţi să interacţioneze cu un agent de vânzări real. Aceştia preferă să îşi formeze propriile opinii, făcând research şi consultând platforme de rating”, explică Borenich. Până în 2024, circa patru miliarde de dispozitive vor fi conectate la o reţea digitală, iar în fabricile viitorului, maşinile vor comunica fără nevoia intervenţiei umane. „În plus, maşinile se vor optimiza singure, mult mai bine. Experţii doar le vor oferi datele necesare.” Instrumentele digitale, cum ar fi ochelarii inteligenţi, vor transfera date lucrătorilor într-un cadru de realitate augmentată, în timp real. „Ca urmare, companiile industriale se vor transforma treptat în întreprinderi de date”, susţine Borenich.

     

    5. Securitate şi eficienţă în IT

    Companii din toate sectoarele de activitate depind în prezent de soluţiile IT. „În noul sistem de muncă hibrid, companiile au nevoie de o infrastructură IT solidă pentru a susţine colaborarea digitală.” Mai mult, în contextul pandemiei, atacurile cibernetice au crescut considerabil: „Centrul de apărare cibernetică al Kapsch a înregistrat de două ori mai multe atacuri de la începutul anului comparativ cu aceeaşi perioadă a anului anterior pandemiei”, afirmă Borenich. De asemenea, numărul companiilor care contactează Kapsch BusinessCom pentru asistenţă după ce au fost hackuite a crescut de patru ori. Sfatul lui Borenich este ca instrumentele digitale utilizate în cadrul companiilor să fie optim integrate şi să se evite proliferarea necontrolată a acestora.

    Jochen Borenich, COO al Kapsch BusinessCom

    „Sondajele au arătat că întreprinderile intenţionează să îşi reducă spaţiul de birouri cu 20-30%“, spune Jochen Borenich. Există o tendinţă evidentă către înfiinţarea de spaţii inteligente: „Acest lucru înseamnă înlocuirea birourilor open-space cu unităţi mai mici care să permită mai multă concentrare, în combinaţie cu spaţii deschise pentru întâlniri şi creaţie, care favorizează inovaţia şi colaborarea digitală.”

  • Megatrendul muncii hibrid este aici să rămână

    Combinarea muncii online cu cea de la birou, a oamenilor şi maşinilor, a devenit, cel puţin de la începutul pandemiei, o parte integrantă a modului de lucru în întreaga lume şi va avea un impact profund asupra felului în care ne vom desfăşura activitatea în viitor. Jochen Borenich, COO al Kapsch BusinessCom – lider austriac în furnizarea de soluţii digitale, împreună cu Barbara Stöttinger – decanul WU Executive Academy, care oferă programul WU Executive MBA Bucharest, au analizat noul megatrend de pe piaţa muncii şi efectele acestuia asupra organizaţiilor, în special asupra managerilor şi echipelor.

     

    1. Munca hibridă va fi noua normalitate

    Un sondaj efectuat în vara anului 2020 a relevat că între 40-60% dintre angajatorii din Austria intenţionează să păstreze regimul de muncă de la distanţă după perioada pandemică. Înainte de pandemie, acest procent era sub 20%. Ceea ce trebuie să facă companiile în continuare este să se pregătească pentru noul mod de lucru hibrid: „Munca hibridă va deveni noul standard: companiile care nu vor reuşi să ofere echipamente IT de înaltă calitate şi o cultură a muncii orientată în această direcţie vor fi mai puţin atractive pentru potenţiali angajaţi şi astfel vor avea un dezavantaj competitiv pe piaţă”, avertizează Jochen Borenich.

     

    2. Leadershipul va presupune noi abilităţi

    „Simpla încredere în angajaţii care lucrează remote şi aşteptarea ca aceştia să se descurce pe cont propriu nu sunt realiste”, susţine Borenich. Acesta indică o nouă abilitate pe care managerii ar fi bine să o dobândească rapid: leadershipul la distanţă. Barbara Stöttinger, de asemenea, identifică un nou rol al leadershipului în lumea digitală a afacerilor: „Lucratul la distanţă implică mai mult, nu mai puţin management”. Iar managementul de la distanţă este construit pe încredere, precum şi pe o comunicare deschisă, fără ambiguitate. Acesta oferă angajaţilor structură şi, nu în ultimul rând, siguranţă. Totuşi, nu trebuie confundat cu micromanagementul şi cu e-mailurile sau chiar apelurile care au ca scop controlul angajaţilor, adaugă Jochen Borenich: „Este crucial să evaluaţi starea de spirit a echipei – mai multă comunicare este mai bună decât prea puţină: la urma urmei, riscul de a suferi un burnout a crescut semnificativ de când oamenii lucrează de acasă, după cum arată ultimele studii.”

     

    3. Birourile se vor transforma în spaţii creative şi de întâlniri

    „Sondajele au arătat că întreprinderile intenţionează să îşi reducă spaţiul de birouri cu 20-30%“, spune Jochen Borenich. Există o tendinţă evidentă către înfiinţarea de spaţii inteligente: „Acest lucru înseamnă înlocuirea birourilor open space cu unităţi mai mici care să permită mai multă concentrare, în combinaţie cu spaţii deschise pentru întâlniri şi creaţie, care favorizează inovaţia şi colaborarea digitală”, explică Borenich. Barbara Stöttinger vede, de asemenea, un mare potenţial pe care companiile ar trebui să îl exploateze: „Cooperarea creativă este baza inovaţiei. Managerii trebuie să creeze spaţiul necesar în acest scop – în mintea oamenilor, în agendă şi la locurile de muncă”, spune ea.

     

    4. Noi relaţii: om-maşină şi maşină-maşină

    Nu numai oamenii comunică din ce în ce mai mult prin canale virtuale. În ultima perioadă, atât interacţiunile dintre oameni şi maşini, precum şi cele între maşini au început să fie ceva firesc. Jochen Borenich menţionează că, pe segmentul B2C, cumpărăturile online au devenit o practică uzuală. „De asemenea, pe segmentul B2B, 80% dintre interacţiuni se desfăşoară în prezent fără contact uman. Cu cât clienţii sunt mai tineri, cu atât sunt mai puţin interesaţi să interacţioneze cu un agent de vânzări real. Aceştia preferă să îşi formeze propriile opinii, făcând research şi consultând platforme de rating”, explică Borenich. Până în 2024, circa patru miliarde de dispozitive vor fi conectate la o reţea digitală, iar în fabricile viitorului, maşinile vor comunica fără nevoia intervenţiei umane. „În plus, maşinile se vor optimiza singure, mult mai bine. Experţii doar le vor oferi datele necesare.” Instrumentele digitale, cum ar fi ochelarii inteligenţi, vor transfera date lucrătorilor într-un cadru de realitate augmentată, în timp real. „Ca urmare, companiile industriale se vor transforma treptat în întreprinderi de date”, susţine Borenich.

     

    5. Securitate şi eficienţă în IT

    Companii din toate sectoarele de activitate depind în prezent de soluţiile IT. „În noul sistem de muncă hibrid, companiile au nevoie de o infrastructură IT solidă pentru a susţine colaborarea digitală.” Mai mult, în contextul pandemiei, atacurile cibernetice au crescut considerabil: „Centrul de apărare cibernetică al Kapsch a înregistrat de două ori mai multe atacuri de la începutul anului comparativ cu aceeaşi perioadă a anului anterior pandemiei”, afirmă Borenich. De asemenea, numărul companiilor care contactează Kapsch BusinessCom pentru asistenţă după ce au fost hackuite a crescut de patru ori. Sfatul lui Borenich este ca instrumentele digitale utilizate în cadrul companiilor să fie optim integrate şi să se evite proliferarea necontrolată a acestora.

    Jochen Borenich, COO al Kapsch BusinessCom

    „Sondajele au arătat că întreprinderile intenţionează să îşi reducă spaţiul de birouri cu 20-30%“, spune Jochen Borenich. Există o tendinţă evidentă către înfiinţarea de spaţii inteligente: „Acest lucru înseamnă înlocuirea birourilor open-space cu unităţi mai mici care să permită mai multă concentrare, în combinaţie cu spaţii deschise pentru întâlniri şi creaţie, care favorizează inovaţia şi colaborarea digitală.”