BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Soluţia de „până la salariu”. Cum şi-a propus o companie să ajute angajaţii în gestionarea resurselor financiare

    În România există multe companii care au politica de a plăti salariul o singură dată pe lună, un sistem care îi dezavantajează pe angajaţii care au tendinţa să fie optimişti în primul interval după încasarea banilor şi să efectueze achiziţii care le creează dificultăţi în zilele de dinaintea plăţii. O antreprenoare din România s-a gândit la varianta prin care aceşti angajaţi să îşi păstreze optimismul pe tot parcursul lunii.

    “O realitate din piaţă este cea a împrumuturilor de valori mici pentru acoperirea unor nevoi neprevăzute. De obicei, creditorii sunt persoane din familie, apropiaţi sau instituţii financiare care practică dobânzi considerabile. Uneori, angajaţii solicită aceste sume chiar de la angajatori, cu posibilitatea achitării la următorul salariu. În toate aceste scenarii procedura este greoaie, implică angajamente, poate duce la afectarea relaţiilor interpersonale şi creşte nivelul de stres al persoanei în cauză”, descrie Alina Ştefan, CEO al Salarium Fintech, ideea din spatele businessului. Compania a fost lansată la finalul anului trecut cu o investiţie de un milion de lei, fonduri alocate pentru dezvoltarea şi creşterea nivelului de implementare în piaţă.

    Conceptul din spatele Salarium a fost dezvoltat pentru a oferi mai multă libertate financiară angajaţilor, care – în multe ocazii – îşi iau deciziile în apropierea zilei de salariu, situaţia ideală fiind ca deciziile să fie luate în funcţie de valori personale, nu pe baza limitelor impuse de plăţile salariilor. În acest sens, compania a luat iniţiativa de a crea o soluţie suport pentru a răspunde problemelor şi pentru a ajuta angajaţii să acceseze cât mai uşor un avans salarial, rămânând într-un ciclu financiar echilibrat şi sustenabil pe termen lung, fără plata  comisioanelor şi dobânzilor.

    Dacă pandemia a reuşit să ofere o lecţie importantă forţei de muncă este că digitalizarea contribuie la creşterea nevoii de flexibilitate şi autonomie. La bază, Salarium pune accentul pe bunăstarea financiară a angajatului român, dorind să prezinte o soluţie care să reducă din stresul neajunsului şi ruşinea asociată împrumutului de bani în general. „Am observat că misiunea noastră converge cu politicile multor companii din România care fac eforturi constante pentru a ajuta şi susţine o viaţă a angajaţilor de calitate şi echilibrată. Cei mai mulţi angajatori sunt dispuşi să investească în propriii angajaţi şi implementează programe şi strategii în acest sens. Astfel, companiile îşi asumă un rol important în viaţa angajaţilor, lucru lăudabil şi încurajator. Soluţia noastră se adresează companiilor interesate de bunăstarea angajaţilor”, adaugă Alina Ştefan. Astfel, după introducerea Salarium ca beneficiu în cadrul unei firme, angajaţii vor putea accesa un avans salarial oricând doresc, direct din platformă, disponibilă pe principalele magazine de aplicaţii, Google Play şi App Store, de unde sunt urmaţi ulterior paşii pentru configurarea profilului individual.

    Odată finalizată înregistrarea, angajatul va putea vizualiza şi accesa, din profil, disponibilul salarial. Aşadar, oricând va avea nevoie să acceseze anumite sume, persoana în cauză va introduce valoarea dorită, în funcţie de numărul de zile lucrate, iar banii vor fi transferaţi instant pe cardul înrolat. De exemplu, dacă un angajat se află în concediu şi are nevoie spontan de o sumă suplimentară de bani, indiferent că vorbim despre o zi din timpul săptămânii sau weekend, el va putea solicita şi accesa instant suma direct din aplicaţie.

    „Am dezvoltat o strategie de extindere a bazei de clienţi pe mai multe niveluri. În primul rând, urmărim să răspundem cererii venite din partea companiilor care manifestă deschidere şi interes pentru soluţia noastră. În al doilea rând, investim pentru adoptarea soluţiei într-o serie de domenii cheie.  Aplicaţia noastră este ideală pentru o gamă amplă de industrii, cu precădere în segmentul de producţie, retail, logistică, curierat, farma şi distribuţie de medicamente, construcţii sau zona de gig economy”, continuă CEO-ul Salarium. Mergând pe ideea de a le oferi clienţilor un serviciu complet automatizat, firma şi-a propus încă de la începutul proiectului să integreze în aplicaţie marile grupuri de payroll din România. UCMS by AROBS este prima companie pe care a reuşit să o atragă Salarium. În consecinţă, aplicaţia nu a realizat doar o integrare de tip end-to-end cu platforma de software TrueHR din portofoliul UCMS by AROBS, ci a şi obţinut un parteneriat strategic care are ca obiectiv adopţia soluţiei din partea clienţilor din portofoliul pe care aceştia îl acoperă.

    Acum, parteneriatul extinde considerabil spectrul societăţilor pe care Salarium le poate deservi în piaţă şi asigură o creştere organică, pe termen lung. De altfel, platforma intenţionează să extindă acest tip de parteneriat şi către alţi jucători din piaţa de payroll în lunile următoare. „Planurile noastre de creştere includ acoperirea omogenă a industriilor vizate, integrarea operatorilor de beneficii corporate, plus susţinerea parteneriatului cu marile companii de payroll, aducând astfel plus valoare companiilor din portofoliul acestora. Pentru acest an ne-am propus să ajungem la un număr de cel puţin 6.000 de utilizatori, creşterea urmând să fie accelerată în anii următori.”

    Alina Ştefan crede că o dificultate – şi în acelaşi timp o oportunitate – este reprezentată de absenţa unui produs asemănător pe piaţa din România. Deşi firma îşi propune să schimbe viziunea asupra beneficiilor şi percepţia generală asupra combinaţiei de pachetele clasice oferite până acum, efortul de educare a pieţei trebuie să fie mai lung şi mai intens, Salarium marcând un concept cât se poate de nou în ţara noastră.

    În prezent, aplicaţia se adresează companiilor medii şi mari din România, Salarium urmând să anunţe clienţii noi din zona de retail (hipermarketuri), firme de curierat şi food delivery şi societăţi cu angajaţi tineri, din generaţiile Z şi Millennials, cei mai dornici şi deschişi la adoptarea unei astfel de soluţii. „Cred că în trecut a existat în România un acces limitat la instrumente de educaţie financiară, esenţială pentru starea de linişte în procesul de gestionare a fondurilor. Fără o educaţie financiară, chiar şi elementară, şi atenţie acordată acestui aspect al vieţii este uşor să faci erori sau să cheltuieşti în exces. Astăzi există resurse educative importante în acest domeniu”, spune Alina Ştefan.

    În această direcţie, Salarium colaborează cu Ligia Goloşoiu-Georgescu, specialist care a lucrat peste 30 de ani în domeniul educaţiei financiare, cu ajutorul căreia plănuieşte să creeze programe şi conţinut specializat pentru companiile şi angajaţii din România. În plus, în ceea ce priveşte atitudinea pieţei locale de muncă privind aspectul financiar, Alina Ştefan este de părere că românii se adaptează uşor şi învaţă singuri, rapid. Indiferent că cineva este interesat să afle informaţii pentru a se dezvolta sau învaţă – la polul opus – din greşeli, se poate vedea o evoluţie promiţătoare în direcţia ideii de bunăstare financiară.

    Piedicile impuse de criza sanitară au exercitat un impact puternic asupra angajaţilor de pretutindeni. Prin urmare, oamenii sunt mai atenţi şi mai precauţi în procesele de luare a deciziilor. Totuşi, neliniştea şi necunoscutul pot avea şi efecte pozitive, unul dintre ele fiind faptul că tindem să fim mai prezenţi în raport cu banii pe care îi câştigăm.

    „De asemenea, observăm o schimbare a concepţiei legate de beneficiile pe care şi le doresc angajaţi în companii. În prezent aceştia solicită beneficii mai concrete, reale, utile. Modelul nostru de business este prezent pe mai multe pieţe occidentale, unde, în timpul pandemiei, s-a bucurat de un real succes, datorită ancorării profunde a angajaţilor în viaţa de zi cu zi şi a unei nevoi suplimentare de control şi predictibilitate.”

    Cariera Alinei Ştefan a început pe când era studentă în Statele Unite. Ulterior, s-a orientat către domeniul beneficiilor, lucrând până acum cu echipele World Class, 7Card şi MyBenefits. Totodată, interesul pentru inovaţie şi tehnologie a ghidat-o către Azimo, un grup tech din Regatul Unit, şi MediJobs, o platformă românească de recrutare în domeniul medical.

    „Salarium este proiectul meu de suflet, nu doar pentru că rezolvă o problemă concretă şi adresează o nevoie stringentă a angajaţilor din România, dar, într-un plan personal, se aliniază cu misiunea mea şi calităţile personale şi profesionale, dobândite în timp”, a declarat CEO-ul Salarium pentru BM.

  • Adevăratul indicator al crizei: numărul de angajaţi din companii a coborât pentru prima dată sub 4 milioane de oameni

    Fiecare zi din 2020 a costat peste 800 de locuri de muncă, cel mai dur indicator al crizei. Când şi cum mai pot fi recuperate? Experienţa crizei din 2008 arată că joburile pierdute atunci nu s-au mai întors în business niciodată.

     

    Dacă efectele crizei provocate de pandemia de Covid-19 s-ar măsura doar în marje de profit, atunci cifrele ar spune că în 2020 România nu a trecut prin nicio criză.

    Dacă s-ar măsura prin „golul” din vânzări, atunci ar fi un minus de 100 de miliarde de lei, dar care, ca pondere, de doar 5%, nu reprezintă prea mult la finalul unui an în care economia şi viaţa s-au zguduit din temelii.

    Dacă însă criza se măsoară prin locuri de muncă pierdute, atunci primele date oficiale din 2020 arată proporţiile reale ale unui an marcat de incertitudine: aproape 300.000 de locuri de muncă au dispărut din bilanţurile companiilor din România în anul pandemiei de coronavirus.

    Dar ce spun primele date?

    Cifra de afaceri totală din economie s-a redus cu doar 5% în 2020, la 1.656 mld. lei (338 mld. euro), deşi în perioada de lockdown toate estimările indicau un declin de cel puţin 20%.

    Profitul net a crescut spre 150 mld. lei, iar pierderile totale s-au redus cu 11% (sau cu 5 mld. lei), astfel că în business a rămas un sold net (diferenţa dintre profitul net total şi pierderea totală) de 110 mld. lei (22,5 mld. euro), nivel record pentru universul de companii şi bănci din România.

    ♦ Cea mai mare companie din România în 2020 după cifra de afaceri este Automobile Dacia (Renault) –
    cu 18,2 mld. lei

    ♦ Cea mai mare companie antreprenorială din România în 2020 după cifra de afaceri este Dedeman Bacău (Adrian şi Dragos Pavăl) – cu
    9,08 mld. lei

    ♦ Cel mai mare profit net a fost raportat de Pavăl Holding, înfiinţat de Adrian şi Dragoş Pavăl pentru a acţiona ca o societate de tip holding şi care să grupeze inclusiv companii listate din portofoliu – 3,3 mld. lei

    ♦ Cel mai mare angajator privat este retailerul Profi Rom Food – cu un număr mediu de aproape 18.000 de oameni în 2020

    Marja netă de profit urcă la 6,7%, arată calculele realizate pe baza datelor de la Registrul Comerţului.  Până acum aproape 770.000 de firme au depus bilanţul pentru 2020, un număr apropiat de universul total de companii şi bănci din România, astfel că datele pot fi influenţate într-o mică măsură de firmele care nu au încă bilanţul depus.

    Numărul mediu de salariaţi, indicator cheie din bilanţul companiilor arată însă că pentru prima dată în 2020 sunt mai puţin de 4 milioane de salariaţi, un declin de 295.000 de oameni faţă de 2019. Chiar dacă datele sunt în dinamică şi mai există firme fără bilanţ depus, e greu de crezut că acest indicator va ajunge la nivelul de dinainte de pandemie.

    Şi dacă cifrele ar spune mai multe, atunci acelaşi indicator al numărului de salariaţi ar arăta ca la precedenta criză, cea din 2008, în firmele din România lucrau peste 4,6 milioane de salariaţi. Criza de atunci a generat cel mai rapid declin al forţei de muncă, iar un deceniu mai târziu, în timp ce toţi ceilalţi indicatori financiari ai universului de companii din România marcau creşteri susţinute faţă de anul reper – 2008 – numărul de angajaţi din companii era singurul care nu a mai revenit la nivelul de dinainte de criză.

    Acum, scenariul se repetă, cu un declin de sute de mii de locuri de muncă după o criză de sănătate publică de această dată, dar şi cu semne de întrebare legate de momentul în care businessul va trece prin adevăratul test la nivel de rezultate financiare, pentru că 2020 a fost în final mai bun decât estimările. Primele date din perioada de lockdown indicau o scădere de cel puţin 20% a cifrei de afaceri din economie, dar reaşezarea rapidă a mediului de business a dat peste cap toate prognozele.

    Un raport BNR de la jumătatea anului trecut arăta că din 85 de sectoare din economie analizate, pentru 51 de sectoare dinamica iniţială, cea din primul semestru al anului 2020 a fost negativă, în timp ce pentru 34 de domenii, dinamica a fost una pozitivă în prima jumătate a anului trecut. Existau două sectoare de activitate cu reduceri de 60%, adică activităţile de turism şi transporturile aeriene, în timp ce
    13 sectoare au avut diminuări de 20%.

    Blocajele au fost însă depăşite rapid de multe companii din România, iar 2020 s-a transformat într-un an cu creşteri neaşteptate pentru firme de curierat, firme de servicii medicale, retaileri de materiale de construcţii, magazine din comerţul alimentar, magazine online. Scăderile au fost mari în turism, pe piaţa transportului aerian, dar şi în HoReCa, dar chiar şi pe aceste pieţe au fost nişe cu creşteri.

    A fost 2020 piatra de moară a businessului românesc sau urmează un nou şir de insolvenţe, la fel ca la criza precedentă? Testul unui an greu pare să fi fost trecut cu pierderi doar în ceea ce priveşte forţa de muncă, dar ce urmează în businessul companiilor?

  • Cifra săptămânii 02 – 08 august 2021

  • Citatul săptămânii: Daniel Dines, cofondatorul UiPath, cel mai de succes proiect hi-tech pornit până acum în România, într-un interviu acordat portalului sifted.eu, un proiect al Financial Times

    România de astăzi este un loc minunat de locuit şi avem un uşor avantaj faţă de marile companii americane care sunt stabilite în Europa. De obicei, ele nu îşi fac cele mai tari proiecte în Europa, dar noi le facem. Am descoperit că lucrul cel mai bun pe care îl pot cumpăra banii în această lume nu sunt obiectele, ci îndrumarea şi sfaturile unor oameni extraordinari.

  • Femeia care a aşezat la aceeaşi masă toate casele de gambling online din România

    Din punct de vedere matematic, jocurile de noroc sunt experimente care generează diverse tipuri de evenimente aleatoare. Cam aşa stau lucrurile şi când vine vorba despre cariera Odetei Nestor: parcursul său profesional în această industrie a pornit de la o întâmplare. După 20 de ani însă, a devenit responsabilă de dezvoltarea pieţei jocurilor de noroc online, cel mai dinamic sector al acestei industrii, o nişă inexistentă la începutul său de carieră. Iar acest lucru nu mai este doar o întâmplare.

     

    Privind retrospectiv, aş spune că a fost o chestiune de oportunitate. Am descoperit în domeniul jocurilor de noroc o lume extrem de competitivă, care necesită o pregătire multidisciplinară, complexă, atenţie la detalii, capacitate de adaptare rapidă şi, mai ales, o foarte bună cunoaştere a tendinţelor existente în domeniu” descrie Odeta Nestor activitatea sa de două decenii în industria jocurilor de noroc. Din 2017, este preşedinte al Asociaţiei Organizatorilor de Jocuri de Noroc la Distanţă (AOJND), care are scopul de a aduce împreună operatorii principali de jocuri de noroc la distanţă, pentru o reprezentativitate clară în industrie. Totodată, asociaţia îşi propune să promoveze şi să protejeze drepturile şi interesele operatorilor de jocuri de noroc la distanţă, licenţiaţi în România, explică ea. Concret, prin rolul său, Odeta Nestor reprezintă operatorii din segmentul jocurilor de noroc online în relaţia cu autorităţile şi, adaugă ea,  pune umărul la îmbunătăţirea continuă a reglementărilor legislative şi armonizarea intereselor în domeniu în avantajul tuturor părţilor.

    Din 2017, asociaţia a reprezentat interesele operatorilor de jocuri de noroc din online, atât la nivelul factorilor de decizie legislativi, cât şi la nivelul Comisiei Europene. Potrivit preşedintelui AOJND, misiunea ei include promovarea şi protejarea drepturilor şi intereselor operatorilor de jocuri de noroc la distanţă din România; crearea unui mediu competitiv în piaţă companiilor de jocuri de noroc la distanţă; sprijinirea autorităţilor în perfecţionarea cadrului de reglementare; dezvoltarea domeniului într-un cadru responsabil, spre beneficiul publicului şi al economiei româneşti.

    Din rândul celor mai recente realizări, menţionează colaborarea cu o entitate europeană, European Gaming and Betting Association, ce are sediul la Bruxelles, alături de care reprezintă interesele industriei la Comisia Europeană. „Scopul asocierii noastre cu această entitate europeană este a pune România pe harta Europei, pe locul pe care îl merită, atunci când vorbim de o piaţă volatilă şi cu tendinţe de creştere a businessului, luând în considerare totodată şi legislaţia, atât la nivel european, cât şi la nivel naţional”, spune Odeta Nestor.

    Cum ajungi însă să lucrezi în acest domeniu?

    Odeta Nestor are studii în domeniul economic, finanţe-bănci, cu specializare în combaterea fraudelor financiare. Primii paşi în carieră i-a făcut în domeniul turismului, iar în domeniul jocurilor de noroc a intrat, spune ea, printr-o întâmplare. „Nu mă văd făcând altceva. Pentru mine, domeniul jocurilor de noroc este mai mult decât sectorul în care îmi desfăşor activitatea, este o pasiune şi un loc în care mă regăsesc şi în care pot, prin expertiza şi resursele profesionale pe care le am, să inovez şi să creez un cadru mai bun, în favoarea tuturor actorilor prezenţi pe această piaţă”, descrie Odeta Nestor rolul său actual.  Acum, după aproape două decenii în acest sector, crede că şi-a început cariera oarecum ca rezultat al întâmplării. Aceasta a reprezentat pentru ea cea mai bună oportunitate de dezvoltare nu doar profesională, ci şi personală. „Şi mă bucur că, în continuare, descopăr lucruri noi, învăţ şi am posibilitatea de a-mi folosi expertiza şi priceperea în domeniul jocurilor de noroc atât online cât şi landbase, din calitatea de preşedinte al Asociaţiei Organizatorilor de Jocuri de Noroc la Distanţă (AOJND)”.

    O industrie în zodia norocului, indiferent de geografie

    În 2019, valoarea pieţei europene a jocurilor de noroc ajunsese la
    98,6 miliarde de dolari, din care piaţa jocurilor de noroc online reprezenta
    24,5 miliarde de dolari şi piaţa jocurilor de noroc landbased, 74,1 miliarde de dolari. În 2020, EGBA (European Gaming and Betting Association) previziona o scădere de 23% a pieţei, până la 75,8 miliarde de dolari, ca urmare a impactului creat de pandemia de COVID-19 asupra agenţiilor fizice, în timp ce pentru jocurile de noroc online era aşteptată o creştere de 7%, până la 26,3 miliarde de dolari a veniturilor brute din jocuri de noroc.

    Dincolo de oportunităţile de dezvoltare personală şi profesională, a avut parte şi de provocări importante, despre care spune că nu le-ar fi putut face faţă fără muncă, perseverenţă şi învăţare continuă. „Perseverenţa, cunoaşterea şi seriozitatea au fost trăsăturile care m-au ajutat să obţin o reglementare corectă, într-un mod deschis, a domeniului jocurilor de noroc iar acest lucru mi-a deschis porţile şi la nivel internaţional, având privilegiul de a fi invitată să ofer consultanţă în procesele de reglementare a jocurilor de noroc din mai multe ţări din zona Asiei şi Americii de Sud.” De altfel, este de părere că acestea sunt şi calităţile care nu ar trebui să lipsească de pe cartea de vizită a oricărui lider: „Perseverenţa şi responsabilitatea, dorinţa de a lăsa ceva în urmă, capacitatea de muncă şi permanentă învăţare sunt calităţi esenţiale pentru lideri în toate timpurile”.

    În pofida experienţei sale internaţionale, Odeta Nestor spune că cele mai mari provocări le-a întâmpinat pe piaţa locală: „Proiectele care m-au provocat cel mai mult au fost cele legate de construcţia unei instituţii funcţionale şi reglementarea jocurilor de noroc online în România. Cel din urmă este un proiect pe care am reuşit să îl implementez cu succes în perioada în care mă aflam la conducerea ONJN”. Adaugă că, privind retrospectiv, realizează că a reuşit această reglementare legislativă într-o perioadă în care schimbările profunde păreau dificile şi mulţi se îndoiau de şansele de reuşită ale acestui proiect, astfel că a fost nevoită să lupte nu doar pentru reglementarea propriu-zisă ci şi împotriva unor idei preconcepute. Spune că a avut însă alături de ea o echipă de profesionişti, buni cunoscători ai domeniului, cărora le este recunoscătoare pentru aportul lor la acest proiect. „Sunt foarte mândră de fiecare proiect pe care l-am finalizat cu succes însă cred că proiectele menţionate anterior sunt şi cele mai mari realizări ale mele, respectiv crearea unei instituţii funcţionale, cu proceduri clare de lucru şi reglementarea jocurilor de noroc online, pe care am realizat-o în calitate de preşedinte al ONJN. Au fost proiecte provocatoare, dar consider că ele au pus România pe harta ţărilor cu cea mai bună reglementare în domeniu.”

    Odeta Nestor se autodescrie ca fiind un lider optimist, totuşi, nu contestă însă faptul că a avut parte şi de dezamăgiri, legate mai ales de „modul în care uneori, oamenii cărora le-am acordat şanse s-au  schimbat în rău…”

     

    Matematica norocului

    Industria jocurilor de noroc a crescut puternic în România în ultimii ani (până în 2019 inclusiv, an neimpactat de pandemie) pe fondul dezvoltării accelerate în offline, dar şi în online a companiilor active în domeniu. În 2019 existau 790 de firme în domeniu cu  cifre de afaceri cumulate de 9,3 miliarde de lei, care angajau peste 27.000 de persoane, piaţa dublându-se din 2008 şi până în 2019. Cele mai multe companii din domeniu sunt profitabile, unele cu marje nete de peste 10%. Această situaţie nu e însă specifică doar României, la nivel european, piaţa totală s-ar plasa la circa 75,9 miliarde de dolari în 2020, potrivit datelor European Gaming and Betting Association, care foloseşte ca indicator venitul brut total din jocuri de noroc (Gross Gaming Revenue – engl). Acesta se calculează ca diferenţă dintre totalul încasărilor obţinute din firmele de pe piaţă şi plăţile totale făcute ca premii pentru jucători, potrivit PwC.

    Valoarea veniturilor brute totale din jocuri de noroc pe piaţa românească ajunsese la 500 de milioane de euro la finalul anului trecut, iar în primele cinci luni ale anului curent se plasau la 350 de milioane de euro, potrivit AOJND.

    Efervescenţa de pe piaţa locală se vede şi în atenţia acordată acesteia de fondurile de investiţii – cel mai recent, în iulie anul curent, fondul de investiţii Novalpina Capital, cu sediul la Londra şi prezent în setoare precum healthcare, B2B, software şi jocuri de noroc, anunţa că a cumpărat MaxBet România, intrând online pe piaţa locală a jocurilor de noroc, într-o tranzacţie estimată de ZF la 250 de milioane de euro. Una dintre cele mai răsunătoare tranzacţii a venit însă în 2019, odată cu intrarea în acţionariatul firmei antreprenoriale Superbet a fondului american de investiţii Blackstone, unul dintre cele mai mari fonduri din lume, cu active în administrare de peste 500 de miliarde de dolari. Gigantul a preluat un pachet minoritar de acţiuni în cadrul Superbet în urma unei investiţii de 175 milioane de euro.

    Referitor la dezvoltarea Superbet, cea mai mare companie de pe piaţa locală din punctul de vedere al dezvoltării landbased (prin unităţi fizice n.red), dar şi în online, preşedintele AOJND crede că o traiectorie similară ar putea exista şi pentru alte companii de profil din România. „Mă bucur că vorbim de o companie românească ce are foarte mulţi angajaţi şi un aport considerabil la bugetul statului. În acelaşi timp consider că şi în domeniul jocurilor de noroc, ca în orice alt domeniu important al economiei, diversitatea aduce competiţie mai multă şi, deci, servicii mai variate şi mai bune pentru consumatori. Şi este posibil să mai fie astfel de companii dar doar sub rezerva predictibilităţii cadrului normativ si a aplicarii sale cu bună credinţă în condiţii de concurenţialitate”.

    Când vine vorba despre provocările acestei pieţe, Odeta Nestor crede că acestea ţin mai ales de dinamismul industriei: „Din perspectiva statului, provocarea majoră este de a ţine pasul cu dezvoltarea extrem de rapidă a domeniului tehnologic şi în ceea ce priveşte reglementarea. Din perspectiva operatorilor, provocarea este aceea de a oferi permanent servicii cât mai performante, într-o piaţă în care competiţia este majoră şi în continuă dezvoltare”. În acest context, spune că asociaţia lor face eforturi în scopul de a uniformiza idei şi propuneri de bune practici către autoritatea de reglementare şi de găsire a unor pârghii de desfăşurare a activităţii în cele mai bune condiţii pentru toate părţile.

    În acest moment există în vigoare reglementarea adoptată în perioada în care a fost preşedinte al ONJN, însă, ca urmare a dinamismului domeniului jocurilor de noroc, observă că deja au apărut mai multe zone pe care este necesară actualizarea legislativă în conformitate cu evoluţia pieţei. „Modificările optime ar trebui să vizeze eliminarea anumitor restricţii, ţinând cont de progresul tehnologic şi evoluţia digitalizării. Cu alte cuvinte, proceduri care în urmă cu doar câţiva ani ar fi necesitat o procedură complexă, se pot acum rezolva online mult mai simplu, iar legislaţia ar trebui modificată în acest sens, fără a afecta în niciun fel capacitatea de acţiune a statului împotriva operatorilor care încalcă legea”, descrie Nestor câteva dintre lacunele legislative existente în prezent.

    Scenariul optimist legat de evoluţia acestei pieţe ţine de o piaţă reglementată corect, fair cu businessul, care va menţine şi va aduce la licenţiere marile companii şi operatorii importanţi de pe piaţa mondială. Pe de altă parte, scenariul pesimist ar fi acela în care legislaţia nu va ţine cont de progresul tehnologic şi de specificitatea domeniului: „Spun că acesta este un scenariu negativ deoarece ar întoarce în timp piaţa din România, trimiţând operatorii pe o piaţă gri şi neagră, ceea ce ar afecta atât statul cât şi zona de business”.

    Totuşi, Odeta Nestor crede că România se numără printre ţările cu cea mai bună reglementare pe domeniul jocurilor de noroc: „De aceea, interesul marilor companii a fost major pentru licenţiere. Deci, deocamdată, suntem într-o poziţie de top în Europa şi în lume pe acest segment”.

    În ceea ce priveşte percepţia negativă asupra pieţei jocurilor de noroc – landbase sau online, asociată cu dependenţele unora dintre jucători, deseori minori, Odeta Nestor subliniază că legea interzice foarte clar accesul la jocurile de noroc persoanelor cu vârsta sub 18 ani. „Operatorii de online fac eforturi majore pentru a împiedica orice posibilitate ca cei sub 18 ani să aibă acces şi, imediat ce sesizează o posibilă încălcare a regulilor sunt foarte stricţi şi iau măsuri de remediere. Un lucru important de subliniat este că măsurile de verificare în online sunt mult mai eficiente decât în landbase.”

    Ea punctează şi că Asociaţia Organizatorilor de Jocuri de Noroc la Distanţă încurajează toţi membrii să adopte şi să implementeze măsuri cât mai eficiente pentru a garanta faptul că minorii nu au acces la platformele de jocuri de noroc online. Profilul utilizatorilor de platforme online de jocuri de noroc este diferit de cel de landbase, adaugă ea, în primul rând pentru că jucătorul de online trebuie să deţină minimum un cont bancar şi să aibă acces la un echipament tehnic adecvat, precum şi cunoştinţele necesare pentru a folosi un astfel de echipament. „Vorbim aşadar despre o persoană mai familiarizată cu tendinţele societăţii moderne. Studiile arată că jucătorul de online este mai informat, are tendinţa de a cerceta mai mult, iar deciziile sale ce privesc jocul sunt mai responsabile şi avizate, luate în cunoştinţă de cauză. În general, vorbim de persoane din mediul urban, cu studii medii şi superioare şi cu vârsta cuprinsă între 18 şi 35 de ani”, descrie ea profilul jucătorilor din online. 

    Pandemia nu a ocolit nici sectorul jocurilor de noroc, Odeta Nestor observând că efectele acesteia au produs un dezechilibru semnificativ pe piaţă pe parcursul anului trecut mai ales în perioada de lockdown. Acest dezechilibru s-a resimţit şi în zona jocurilor de noroc online, din cauza lipsei de evenimente sportive şi a limitării evenimentelor pe care s-ar fi putut paria. „Segmentul jocurilor de noroc de tip casino online nu a putut compensa scăderea înregistrată pe segmentul pariurilor sportive, astfel că, la nivelul anului 2020 putem vorbi despre un an de contracţie a afacerilor. Pe de altă parte, există şi o latură pozitivă a pandemiei, respectiv accelerarea procesului de digitalizare şi faptul că, în general, oamenii au devenit mai familiari cu zona de online.”

    BIO

    Odeta Nestor este actualul preşedinte al Asociaţiei Organizatorilor de Jocuri de Noroc la Distanţă (AOJND).

    Potrivit datelor publicate pe profilul său de LinkedIn, are o licenţă în Finanţe-Bănci la Academia de Studii Economice din Bucureşti, cât şi un master şi un doctorat la Academia de Poliţie Alexandru Ioan Cuza în investigarea fraudelor.

    Şi-a început cariera în 2000, ca CFO al companiei de transport C&D Partner, iar din 2007 a început să lucreze în industria jocurilor de noroc în rolul de country manager al Olympic Casino Bucharest, de unde şi-a continuat apoi parcursul profesional în domeniu: între 2009 şi 2011 a fost director de finanţe şi operaţiuni pentru Regent World, între 2012 şi 2013, CFO al Loteriei Naţionale Române, iar între 2013 şi 2017 a fost preşedinte cu funcţia asimilată de secretar de stat al Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc (2013-2017).

     

    Acceleraţie pe toate fronturile: online şi prin spaţii fizice

    Industria jocurilor de noroc a crescut puternic în România în ultimii ani (până în 2019 inclusiv) pe fondul dezvoltării accelerate în offline, dar şi în online a companiilor active în domeniu. Astfel, în 2019 existau 790 de firme în domeniu cu afaceri de 9,3 mld. lei. Acesta angajau peste 27.000 de persoane. Piaţa s-a dublat din 2008 în 2019. Cele mai multe companii din domeniu sunt profitabile, unele cu marje nete de peste 10%. Trendul ascendent va continua, astfel că estimările arată că până în 2023 oamenii din toată lumea vor cheltui 93 mld. dolari pe astfel de activităţi, cu 40% mai mult ca anul trecut, potrivit unei analize a Visual Capitalist citate de ZF. Aceste cifre se referă doar la piaţa online de jocuri de noroc, nu şi la cea offline care e foarte puternică pe plan local, mii de unităţi împânzind parterul blocurilor şi orice alt spaţiu stradal disponibil. Şi în România însă, activitatea online câştigă teren. Creşterea rapidă de la nivel mondial a acestui domeniu este pusă pe seama a doi factori: legalizarea acestor activităţi în SUA în 2018 şi digitalizarea activităţii multor jucători. Cifrele referitoare la industria jocurilor de noroc includ pariurile sportive (care contribuie cu 40% la total), cazinourile online (32%), activităţile de tip loterie (13%), dar şi poker, bingo şi altele. România este şi ea o piaţă importantă pentru jucătorii din domeniu, mai ales pentru cei de pe piaţa de pariuri sportive, iar acest lucru este confirmat de faptul că în ultimii cinci ani, trei fonduri de investiţii importante, în frunte cu Blackstone, au pariat peste 500 mil. euro pe piaţa de pariuri şi jocuri de noroc din România. Sursa: ZF

     

    7 SFATURI DE CARIERĂ PENTRU TINERII MANAGERI

    1. Într-o lume care se schimbă atât de rapid, este greu să dai sfaturi care să rămână de actualitate. De aceea aş menţiona răspunderea şi seriozitatea pe primul loc în seria valorilor umane care nu se vor devaloriza niciodată. Cred că a fi serios, profund implicat şi ataşat misiunii asumate reprezintă valori fundamentale a căror importanţă va rămâne întotdeauna semnificativă, indiferent de modul în care lumea va evolua.

    2. I-aş sfătui pe tineri în general să facă meseriile care le plac.  Am aproape 20 de ani de muncă în domeniul jocurilor de noroc şi vă pot spune că în fiecare zi din aceşti ani am pus pasiune în ceea ce am făcut. Regăsesc în continuare în activitatea mea, în fiecare zi, aceeaşi plăcere de la început, aceeaşi curiozitate şi aceeaşi dorinţă de a învăţa şi de a mă perfecţiona. Toate acestea îmi dau de fiecare dată forţa de a merge mai departe şi de a depăşi orice provocare, îmi dau energia necesară pentru a fi creativă şi pentru a înţelege cu adevărat esenţa lumii în care activez.

    3. De asemenea, este important ca tinerii manageri să se concentreze pe proiectele pe termen lung, să aibă răbdarea, dorinţa de cercetare şi studiu, curiozitatea şi curajul de a construi lucruri durabile.

    4.  Un alt sfat este legat de perseverenţă, care mi se pare un ingredient obligatoriu pentru succes. Rezultatele durabile, carierele trainice, lucrurile de valoare se obţin în timp, prin muncă, învăţare şi perfecţionare continuă. Şi prin perseverenţă, uneori dusă la limita încăpăţânării. A construi lucrurile profund presupune aproape întotdeauna parcurgerea unui drum dificil, de multe ori în singurătate, de multe ori împotriva curentului. Dar perseverenţa este şi un motor care îţi poate da puterea şi energia de a merge mai departe.  

    5. Atitudinea pozitivă mi se pare de asemenea o caracteristică importantă pentru orice manager, indiferent de vârstă, deoarece managerul influenţează foarte mult starea de spirit a întregii echipe pe care o coordonează. Rezultatele muncii în echipă vor fi mai bune, comunicarea între membri va fi mai uşoară graţie unei atitudini deschise şi pozitive din partea conducerii.

    6. I-aş îndemna pe tinerii manageri să creadă neîncetat în ceea ce fac, să îşi asume până la capăt cu responsabilitate misiunea care le-a fost încredinţată. Şi să impună aceeaşi responsabilitate şi celorlalţi cu care lucrează.

    7. Apoi, le-aş mai spune tinerilor manageri să îşi păstreze modestia şi, pe măsură ce avansează în carieră şi în cunoaştere, să facă muncă de mentorat, să şlefuiască alţi tineri talentaţi, să împărtăşească cu generozitate din expertiza acumulată, pentru că astfel se vor asigura că ideile de valoare vor avea o continuitate, că ele nu vor dispărea ci, dimpotrivă, vor fi preluate, duse mai departe, adaptate şi îmbunătăţite.

  • Dacă văd că fondatorii îşi pun salarii de 2.000-3.000 de euro, nu ştiu dacă aş investi în ideea lor

    Piaţa românească de start-up-uri în tehnologie a început să crească vizibil şi tot mai mulţi antreprenori în IT, mai mici sau mai mari, scot capul la suprafaţă şi se uită în jur după finanţare, pentru a încerca să iasă cu produsul sau serviciul creat din apartamentul în care stau.

    Pe acest trend au apărut incubatoare – TechAngels, InnovX al BCR, fonduri de investiţii de început, Gapminder, Early Game Ventures, Catalyst, de exemplu, platforme de crowdfunding, SeedBlink şi în final piaţa AeRO de la Bursa de Valori, care s-a deschis acum 6 ani prin listarea Bittnet, iar acum se listează săptămânal câte o companie de tehnologie, prin vânzarea de obligaţiuni sau acţiuni.

    De asemenea, pe piaţă au apărut investitori individuali, mai mari sau mai mici, dispuşi să rişte mii, zeci de mii, sute de mii şi mai rar, milioane de euro.

    Fiecare dintre părţi încearcă să dea lovitura şi să găsească start-up-ul care să le multiplice banii de mii de ori.

    Deja piaţa românească de start-up-uri în IT a trecut de 100 de milioane de euro prin tot ecosistemul de acum şi se îndreaptă spre 200 de milioane de euro.

    Problema acestei pieţe de start-up-uri în IT nu este legată de bani, există destui, ci cum să găsească fiecare, chiar de la început, fondatorul, antreprenorul, ideea, start-up-ul care va da lovitura, astfel încât o investiţie cât mai mică să se transforme într-un câştig foarte mare din perspectiva randamentului, dar şi a banilor câştigaţi.

    Există mulţi investitori care sunt dispuşi să rişte mii şi zeci de mii de euro, mai puţini cei care riscă sute de mii de euro şi destul de puţini cei care, individual, sunt dispuşi să rişte milioane de euro.

    În lumea întreagă, în fiecare zi, apar milioane de start-up-uri în IT, cu milioane de idei, din care, într-un final, pot fi numărate pe degete companiile care reuşesc să treacă de evaluări de zeci de milioane de euro.

    UiPath, FintechOS, TypingDNA, ca să dau doar trei exemple, sunt excepţiile şi nu regula.

    Cu excepţia fondurilor specializate, nu avem investitori români care sunt dispuşi să rişte mai mult de câteva sute de mii de euro în companiile din tehnologie care sunt la început de drum şi care nu au decât o idee.

    Toată lumea se uită, analizează, citeşte şi încearcă să găsească start-up-ul, ideea, produsul sau serviciul care ar putea să treacă de la stadiul de PowerPoint şi Pitch la stadiul de execuţie, la obţinerea produsului şi, într-un final, în varianta cea mai fericită, scalarea lui, dincolo de pereţii unui apartament unde a fost creat.

    Companiile din tehnologie care au ceva cifre, care reuşesc să vândă un produs sau un serviciu, testează piaţa bursieră, iar până acum interesul, evaluarea şi creşterea acţiunilor au fost destul de ridicate.

    Acum să ne uităm spre piaţa de început, acolo unde investiţiile sunt mult mai mici şi unde rata de succes este destul de mică.

    Mihai Guran a lucrat la IBM, Dell, HP, BitDefender, acum este vicepreşedinte TechAngels şi încearcă să fie şi investitor în mai multe start-up-uri din tehnologie care sunt la început de drum. Are câteva investiţii de mii şi zeci de mii de euro, una dintre ele fiind RepsMate.

    La ZF Live, l-am întrebat la ce se uită atunci când primeşte dosarul unui start-up. Dincolo de idee, scalabilitate, potenţial de creştere etc., se uită la echipă, dacă poate să treacă proiectul din faza de idee la execuţie şi apoi vânzare. Un criteriu extrem de interesant la care se uită este legat de salariile care sunt în acel start-up care încearcă să atragă bani de la diverşi investitori. Fiind la început de drum, fondatorii unui start-up trebuie să muncească pe gratis sau pe salarii foarte foarte mici, ca şi echipa lor.

    Dacă văd că îşi pun salarii de 2.000-3.000 de euro, acesta este un lucru care mă face să nu investesc, spune Mihai Goran.

    Foarte mulţi dintre cei care încearcă să-şi facă o companie vin din multinaţionale, acolo unde au avut venituri de mii de euro pe lună. Nu pot avea acelaşi pachet salarial în propria companie, atâta timp cât nu reuşesc să înceapă să aibă încasări.

    La început, pentru a se realiza produsul sau serviciul imaginat, se investesc zeci, sute sau milioane de euro fără a produce nimic, niciun venit, ca să nu mai vorbim de profit. Aşa că, la început, cei care cred în acea idee trebuie să moară cu ea de gât şi fără să încaseze vreun ban ca salariu. Acest lucru este valabil şi pentru echipă.

    Tu nu poţi să ceri de la investitori zeci, sute şi chiar 1 milion de euro şi să ai o organigramă şi pachete salariale ca într-o multinaţională.

    Daniel Dines, de la UiPath, a spus într-un interviu pentru un produs la Financial Times că, timp de 10 ani, de când s-a reîntors în România de la Microsoft şi până când a dat lovitura cu UiPath, a trăit cu 2.000 de euro pe lună, mai puţin decât încasa de la Microsoft, în Seattle.

    Repet, UiPath este o excepţie atât pentru România, cât şi pentru Europa.

    UiPath a ajuns unde a ajuns după ce a strâns 2 miliarde de dolari de la investitori, din 2017 încoace, fără să simtă până acum gustul vreunui profit.

    Acum, piaţa start-up-urilor româneşti din tehnlogie este la început, iar investitorii, cei care pun banii încearcă să-şi formeze un sistem de criterii de evaluare, astfel încât să dea lovitura.

    Eu spun că dacă din 10 investiţii una trece la nivelul următor, este foarte bine.

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Antreprenorii care vor să dea zidurilor din România o sclipire de viaţă. Totul a început cu dorinţa lor de a proteja natura

    Trei tineri şi o pasiune comună pentru desen sunt ingredientele principale din reţeta comunităţii PePereţi, un proiect care vrea să dea banalelor ziduri o sclipire de viaţă. Mia Budescu, alături de Ana, de Cătălin şi de Anet sunt artizanii acestui vis care ia formă de business, la fel cum imaginaţia prinde formă sub pensulele lor puse pe perete.

    Totul a început cu o imensă dorinţă de a proteja şi a creşte natura. Apoi am organizat evenimentele de Schimb de Plante, în care pasionaţii şi colecţionarii de plante de apartament se întâlneau pentru a schimba pui şi plante pe care le aveau dubluri şi pentru a-şi împărtăşi experienţe. Am simţit apoi nevoia de a rămâne mereu în contact cu aceşti oameni şi aşa am format comunitatea de pe grupul de Facebook, Schimb de Plante, ce are acum aproximativ 4.500 de membri”, spune Mia Budescu.

    Dorinţa de a avea în jur mai multă natură şi mai multe plante a întâmpinat însă un obstacol – lipsa luminii pe pereţi. Aşa că, s-a gândit Mia, în loc să pună plante vii, a ales să le picteze. De primul desen s-au apucat trei oameni, fără niciun plan în minte şi fără niciun gând că va duce undeva. „Abia după ce am terminat desenul şi am văzut cât de bine a ieşit, mai ales pentru prima dată, am zis să încercăm să ne croim un drum. Analizând un pic piaţa, am văzut că pictura de cameră nu prea este satisfăcută, deci putem spune că am găsit o nişă liberă, pe sufletul nostru.”

    Între cei trei iniţiatori ai ideii PePereţi şi o a patra persoană care s-a alăturat ulterior – Anet, sarcinile şi desenele sunt împărţite în funcţie de timpul şi de disponibilitatea fiecăruia. Au backgrounduri complementare, în artă şi publicitate, dar şi o pasiune cu care au venit de acasă, pentru natură şi mediu. Primele desene le-au făcut pentru ei înşişi, apoi pentru prieteni şi părinţi, înaintea Crăciunului din 2020. O perioadă, au exersat, au învăţat de la alţii şi şi-au format un portofoliu. „Este mare lucru ca, după o săptămână de lucru, să-ţi petreci o zi sau chiar ambele zile de weekend pentru a desena câte opt ore, în loc să te relaxezi.”

    Financiar, investiţiile nu au depăşit 100 de lei, pentru câteva pensule profesioniste, o găleată de vopsea şi câţiva pigmenţi. Acum, echipa PePereţi pictează pereţi interiori, clădiri de birouri, biblioteci sau grădiniţe. Practic, orice proiect care are un perete vopsit cu lavabilă poate fi o potenţială pânză.

    „Ne dorim să pictăm mai multe sedii de ONG-uri, locuri pentru copii – grădiniţe, şcoli, poate chiar spitale. Ne dorim foarte mult ca toate desenele noastre să semene dragostea pentru natură în sufletele oamenilor. Din câte putem vedea, în jurul nostru este o mare nevoie de a conştientiza că mediul înconjurător are nevoie de grija noastră, iar prin picturi noi încercăm s-o cultivăm”, spune Mia Budescu.

    Preţurile variază mult, în funcţie de complexitate, de mărime şi de materialele necesare. În general, cei care îi cheamă pe artiştii din echipa PePereţi să le însufleţească încăperile sunt oameni pasionaţi de natură, de plante şi de designul interior. Iar starea de urgenţă, cu restricţiile cu care a venit la pachet, a sporit astfel de pasiuni. În câteva săptămâni, numărul membrilor din comunitatea Schimb de Plante de pe Facebook s-a dublat, din dorinţa de a aduce natura în case. „Am observat şi o dorinţă de a zugrăvi, de a face spaţiul mai frumos, mai nou. Poate, dacă nu era pandemia şi nu stăteam mereu acasă, nu îmi păsa atât de mult că am pereţii albi în cameră, dar când îi vedeam în fiecare zi, parcă era o idee bună să-i decorez cumva în aşa fel încât să trec de limitarea lor fizică, în imaginaţie”, mărturiseşte Mia Budescu.

    Între cei trei iniţiatori ai ideii PePereţi şi o a patra persoană care s-a alăturat ulterior – Anet, sarcinile şi desenele sunt împărţite în funcţie de timpul şi de disponibilitatea fiecăruia.

    În general, cei care îi cheamă pe artiştii din echipa PePereţi să le însufleţească încăperile sunt oameni pasionaţi de natură, de plante şi de designul interior.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Iele – creaţii vestimentare (Bucureşti)

    Fondatoare: Bianca Prunişoară şi Laura Vamanu

    Investiţie iniţială: 15.000 de euro

    Cifră de afaceri: 7.000 de euro

    Prezenţă: online

    360HUB – spaţiu de coworking (Bucureşti)

    Fondatori: Laurenţiu Oprea şi Georgiana Chelu

    Cifră de afaceri în 2020: 260.000 de lei (54.000 de euro)

    Prezenţă: Calea Dudeşti din Bucureşti

    Fleurane – produse cu lavandă (Brăila)

    Fondatoare: Flori Vioreanu

    Investiţie iniţială: 6.000 de euro

    Cifră de afaceri estimată pentru 2021: 50.000 de euro

    Prezenţă: online

    Daveras – accesorii din materiale textile (Timişoara)

    Fondator: Radu Sandu

    Investiţie iniţială: 40.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2020: 20.000 de euro

    Prezenţă: online

    Vraja legumelor – fermă de legume (comuna Botiz, jud. Satu Mare)

    Fondatori: familia Vraja

    Investiţii planificate: 200.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2020: 50.000 de euro

    Prezenţă: supermarketuri

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Jaf brodat

    Uitatul la televizor îi relaxează pe unii, iar pe alţii îi inspiră să creeze ceva, în acest din urmă caz sursa de inspiraţie fiind un miniserial documentar al Netflix. Serialul intitulat „This Is a Robbery” i-a dat ideea unei artiste din Connecticut să realizeze o broderie aparte, scrie Boston Globe. Artista, pe numele său Katy Slininger, a văzut documentarul în care se analizează jaful din 1990 de la Isabella Stuart Gardner Museum din Boston, al cărui autori nu au fost prinşi nici până azi. Broderia lucrată de Slininger porneşte de la planul muzeului pe care marchează cu mărgeluţe aurii amplasarea operelor furate, precum şi traseul parcurs de hoţi. În centrul său se află curtea interioară a instituţiei, iar pe margine florile care înfloresc primăvara  la muzeu. Jaful din 1990 a fost comis de doi hoţi care s-au dat drept poliţişti şi au reuşit să păcălească un paznic să le dea drumul înăuntru, de unde au furat 13 lucrări în estimate în prezent la peste 500 de milioane de dolari.


     

  • Donaţii pentru căţel

    Gândită ca să ajute mici firme să lanseze un produs sau pe diferiţi oameni cu proiectele lor în funcţie de cât de bine reuşesc să convingă publicul să-şi ofere sprijinul, finanţarea participativă (crowdfunding) este o soluţie şi pentru muzee, aşa cum încearcă s-o arate un muzeu din Spania. Muzeul Guggenheim din oraşul Bilbao solicită publicului suma de 100.000 de euro, de care are nevoie pentru a restaura o lucrare de Jeff Koons, scrie The Guardian.

    Creaţia artistului american, intitulată „Puppy” este o statuie care străjuieşte intrarea muzeului de mulţi ani. Sculptura în formă de căţel este acoperită cu 38.000 de plante aparţinând unor specii de flori cum ar fi petunii sau begonii, care sunt înlocuite de două ori pe an şi a căror dispunere dă un aspect multicolor căţelului înalt de 13 metri. Sculptura de oţel şi flori pe care artistul spune că a gândit-o astfel încât să transmită optimism, încredere şi siguranţă, are nevoie, printre altele, de înlocuirea unor componente ale sistemului de irigaţii şi ale construcţiei în sine, după ce a stat în aer liber mai bine de douăzeci de ani, explică oficialii muzeului.


     

  • Trecut de viitor

    Dacă le-au plăcut oamenilor de demult, bijuteriile pot să le placă şi celor din prezent suficient de mult cât să le poarte la diferite ocazii. Asemenea accesorii se pot găsi la magazine specializate, cum ar fi, de exemplu, Symbolic & Chase din Londra, unde o brăţară rigidă din Epoca Bronzului poate costa echivalentul a aproape 40.000 de dolari, scrie New York Times. Pe lângă frumuseţe, astfel de bijuterii sunt căutate şi adăugate la colecţie şi pentru imperfecţiunile lor prin comparaţie cu cele lucrate cu mijloace moderne. Sunt şi cazuri în care bijuteriile de altădată costă mai puţin decât unele din ziua azi, chiar dacă sunt confecţionate din aceleaşi materiale, dar, în general, cele din Antichitate sunt mai scumpe. Există şi bijuterii care trebuie restaurate, cum ar fi vechi coliere, sau piese achiziţionate pentru a fi transformate în unele noi. Pe de altă parte, bijuteriile de altădată au atras şi atenţia creatorilor de accesorii, care folosesc vechi piese la care adaugă elemente moderne, cum ar fi brăţări rigide de bronz de pe vremea vikingilor, pe care se aplică un strat de aur. Alţi creatori folosesc tehnicile bijutierilor de altădată pentru piesele din colecţiile lor.