Category: Revista BM

  • Cum a ajuns o companie din Bistriţa să valoreze 70 de milioane de euro şi să atragă atenţia unor companii gigant precum Tesla şi Volkswagen

    Exemplul businessului românesc de 70 de milioane de euro RAAL din Bistriţa, care a atras inclusiv atenţia gigantului Tesla, ne face să ne întrebăm unde se află România în noua cursă spre transformarea într-un pol regional al producţiei.

    Industria trece prin schimbări, nu doar în context pandemic, iar efectele acestora se traduc deseori prin închideri de fabrici ale celor care nu reuşesc să se adapteze: pe piaţa locală, doar anul acesta au anunţat oprirea activităţii fabrica de pantaloni RHM Pants de exemplu, cu 200 de angajaţi, din localitatea Estelnic, judeţul Covasna, care aparţine producătorului german Dr. Bock Industries, dar şi  grupul german Ara Shoes, unul dintre cei mai mari producători locali de pantofi, cu aproximativ 1.000 de angajaţi, care a închis în aprilie a acestui an fabrica de la Şimleul Silvaniei, judeţul Sălaj.

    Totuşi, în timp ce multe afaceri sunt nevoite să îşi oprească activităţile, altele apasă acceleraţia pe nişe noi. „Atunci când am demarat proiectele de dezvoltare aferente domeniului automobilelor electrice şi hibride, am depus un efort considerabil să convingem jucătorii importanţi să colaboreze cu noi, în condiţiile în care capacităţile noastre de fabricaţie nu asigurau, la acea vreme, cerinţele necesare, precum spaţii de producţie, dotări, logistică. Demonstraserăm doar că putem realiza prototipuri şi serii mici de produse care asigurau cerinţele beneficiarilor”, a spus Clement Ivănescu, directorul de strategie al RAAL Bistriţa, într-un interviu acordat revistei Business MAGAZIN.

    Compania, axată pe producţia de sisteme de răcire pentru industria agricolă, auto, minieră şi de construcţii, cu afaceri de aproximativ 70 de milioane de euro în 2019 şi peste 2.250 de angajaţi, a investit în diversificarea portofoliului de produse şi a intrat pe piaţa componentelor pentru automobilele electrice şi hibride, ceea ce a atras atenţia celor de la Tesla şi Volkswagen.

    Compania a fost înfiinţată în 1991, prin desprinderea din compania I.U.T. Bistriţa. În prezent, aceasta operează două fabrici: una în Bistriţa, care dispune de trei secţii de producţie cu o suprafaţă totală de 12.500 de metri pătraţi, şi o alta la aproximativ 25 de kilometri depărtare, la Prundul Bîrgăului, care dispune de o suprafaţă de producţie de aproximativ 45.000 de metri pătraţi.
    RAAL Bistriţa ocupă poziţia cinci în top 20 al celor mai mari exportatori cu capital privat românesc în 2018, top realizat de ZF pe baza datelor de la INS.
    De aproximativ patru ani, compania exportă diferite componente pentru utilajele agricole şi tractoarele produse de John Deere, unul dintre cei mai mari producători de maşini grele din Statele Unite, pentru Same Deutz, unul dintre cei mai importanţi producători mondiali de tractoare, maşini de recoltat, motoare diesel şi maşini agricole; utilaje de construcţii pentru companii precum Caterpillar – compania americană cu sediul în Illinois, care produce echipament pentru construcţii şi industria minieră şi motoare; Komatsu – o companie japoneză ce produce utilaje de construcţii, minerit şi militar.
    „RAAL exportă 99% din tot ceea ce produce. În ultimii patru ani am exportat diverse sisteme şi componente pentru aplicaţii industriale pentru companii precum Parker, ABB, Ingersoll sau Rand, instalaţii hidraulice pentru companii precum Bosch, pentru industria auto, pentru Continental, McLaren”, spune Clement Ivănescu, directorul de strategie al companiei, pentru Business MAGAZIN.
    În anul 1995, firma s-a privatizat prin metoda MEBO, acţionarii fiind salariaţii companiei în proporţie de 93%, restul titlurilor aflându-se în posesia SIF Banat-Crişana. În prezent, potrivit informaţiilor publicate pe platforma Confidas, administratorii companiei sunt Ilieş Paul Adrian, care mai deţine şi funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie, Ilieş Paul Lucian şi Pop Simion Pavel, care mai este şi membru în Consiliul de Administraţie.
    Cum pandemia a închis la nivel european jucători de toate rangurile – mari, medii sau mici – şi vânzările producătorului local RAAL au avut de suferit, înregistrând o scădere de circa 50%, spune Ivănescu. „În ultimele trei luni am resimţit faptul că mulţi dintre clienţii noştri au oprit temporar activitatea şi, în continuare, este de aşteptat ca pe lanţul comercial să se resimtă toate efectele negative cauzate de scăderea vânzărilor. În lunile martie – mai producţia companiei a ajuns la o valoare de 2,5 milioane de euro – 3 milioane de euro pe lună, cu mult sub media producţiei de circa 6 milioane de euro pe lună”, adaugă directorul de strategie al companiei. 
    Aceasta şi-a continuat investiţiile şi şi-a diversificat portofoliul de produse – adăugând pe listă fabricarea echipamentelor de răcire destinate autovehiculelor electrice, răcitoarelor pentru bateriile automobilelor electrice sau hibride şi echipamente electronice, care a atras după sine şi diversificarea portofoliului de clienţi.

    Acceleraţie spre inovatorii lumii

    Ca urmare a celor mai recente investiţii, a căror valoare nu a fost dezvăluită de reprezentanţii companiei, aceasta a pus în funcţiune o hală nouă dotată modern, în care produce schimbătoare de căldură pentru echipamentele electronice, pentru compania Continental, şi o altă hală în care a început deja să producă un tip de schimbătoare de căldură pentru baterii pentru compania Samsung. Clement Ivănescu spune că „în prezent, atât Continental, cât şi Samsung sunt convinşi că pot conta pe noi, dovadă fiind evoluţia comenzilor, dar mai ales a cererilor de ofertă pentru produsele noi. Începând cu trimestrul III al acestui an sunt posibile vânzări la clienţii noi cu care suntem în discuţii în prezent”.
    De asemenea, adaugă el, compania lucrează la prototipuri din domeniul răcitoarelor pentru baterii pentru companii precum Northvolt, Benteler, Panasonic, Borgwarner, Thor Motors, Enertech. Totodată s-au interesat de produsele lor şi Leclanche, Volkswagen, Porsche şi Tesla.  Astfel, reprezentanţii RAAL spun că începând cu lunile iunie – iulie, nivelul comenzilor va creşte, dar nu vor putea acoperi pierderile deja înregistrate, motiv pentru care pentru finalul acestui an oficialii estimează o scădere de aproximativ 18% a cifrei de afaceri.
     „Pentru anul 2020 estimăm afaceri de 57 de milioane de euro. În condiţiile actuale este dificil de prognozat care vor fi rezultatele financiare viitoare, dar, dacă avem în vedere experienţa dobândită la criza din 2009, contăm pe creşterea rapidă a comenzilor în viitorul apropiat, dată fiind flexibilitatea noastră pentru a introduce în fabricaţie produse noi destinate unor pieţe noi.“
    Ca orice companie cu istorie prezentă pe piaţă, RAAL a mai trecut printr-o criză, cea financiară. „La criza precedentă, de la o cifră de afaceri de 37 de milioane de euro înregistrată în  2008, ajunsesem la 17,5 milioane de euro în anul 2009, cu pierderi. Am atins o cifră de afaceri de 31 de milioane de euro în 2010 şi tot atunci am înregistrat şi profit, iar în 2011 am ajuns la aproape 38,5 milioane de euro. În 2009 finalizasem o investiţie nouă, hala de fabricaţie pentru sisteme de răcire pentru utilaje agricole şi de construcţii, iar în prezent se află în stadiu final de punere în funcţiune o hala nouă pentru răcitoare destinate maşinilor electrice”, a mai spus Clement Ivănescu.
    De asemenea, în cele două luni de stare de urgenţă compania nu şi-a oprit activitatea, însă circa 650 de angajaţi din cei peste 2.250 au fost în şomaj tehnic. „În lunile aprilie – mai, aproximativ 650 de angajaţi au fost în şomaj tehnic sau în regim de îngrijire a copiilor. Am încercat să monitorizăm evoluţia coronavirusului şi am implementat măsuri de protecţie şi prevenţie a răspândirii virusului.”
    Exemplul companiei RAAL nu este însă singular când vine vorba despre investiţii recente în tehnologii de producţie a autovehiculelor electrice: un altul poate fi reprezentat de producătorul de acumulatori auto Rombat Bistriţa, cu afaceri de 85,8 milioane de euro în 2018 – ultimul an pentru care există date publice disponibile – controlat de grupul sud-african Metair, care spre finalul anului 2019 a finalizat o investiţie de 12 milioane de euro într-o linie tehnologică de fabricare a celulelor Li-Ion. „Rombat va continua să producă baterii plumb acid, dar investeşte şi în baterii Li-Ion (…). Sperăm ca la începutul lunii februarie 2020, fabrica din Bucureşti să funcţioneze şi în felul acesta să facem pasul în fabricaţia de baterii Li-Ion. Acesta va fi doar începutul“, spunea Ioan Repede, directorul general al Rombat, într-un articol publicat în revista semestrială a companiei. De altfel, Rombat a preluat anul trecut circa 35% din acţiunile companiei româneşti Prime Motors Industry SRL Bucureşti, producător de baterii Li-Ion şi vehicule electrice.
    Rombat Bistriţa în colaborare cu compania Prime Motors Industry din Bucureşti au dezvoltat în urmă cu doi ani versiunea electrică a Daciei Logan, Rombat făcând astfel primii paşi în domeniul bateriilor pentru vehicule electrice şi stocarea energiei. Producătorul de baterii Prime Motors Industry din Bucureşti produce baterii cu o medie a puterii de 58 kWh – cât are, spre exemplu modelul ID.3 dezvoltat de Volkswagen – pentru aproximativ 3.500 de maşini electrice pe an. „Am discutat deja cu mai mulţi producători auto din Europa, însă cei mai mulţi încep în 2022-2023 producţia de serie”, spuneau reprezentanţii companiei.
    Compania a înregistrat afaceri de circa 517.000 euro în 2018 şi exportă peste tot în lume pentru aplicaţii industriale, energy storage şi automotive. „Am discutat deja cu mai mulţi producători auto din Europa, însă cei mai mulţi încep în 2022-2023 producţia de serie. Iar pentru a trece la producţia în serie trebuie să produci trei-patru ani pentru a fi omologat. În prezent avem o capacitate instalată de 200 MWh, putem produce un milion de celule“, a spus Adrian Polec, acţionar la Prime Motors Industry SRL Bucureşti.
    Şi giganţii internaţionali au luat în calcul accelerarea investiţiilor când vine vorba despre autovehiculele viitorului. Grupul german Dräxlmaier, care are în România aproximativ 15.000 de angajaţi şi care a suspendat activitatea fabricilor locale din Satu Mare, Piteşti, Timişoara, Hunedoara şi Braşov ca urmare a măsurilor implementate în vederea prevenirii răspândirii coronavirusului şi în contextul reducerii activităţii clienţilor din piaţa auto, are planuri de dezvoltare pe termen lung, mai exact până în 2030, spun oficialii companiei la solicitarea ZF.
    Filiala locală a grupului Dräxlmaier, intrată pe piaţa locală în 1992, produce în fabricile din România cablaje electrice, componente electrice şi electronice, cablaje de înaltă tensiune, interioare (cockpit), console centrale şi panouri de uşi. De asemenea, germanii produc în fabricile locale sisteme electrice şi electronice, interioare de lux şi sisteme de bord pentru mărci premium din industria de profil, precum BMW, Jaguar, Mercedes-Benz sau Maserati.
    Potrivit informaţiilor acordate de reprezentaţii companiei anterior, Dräxlmaier avea în plan să investească într-o fabrică de baterii pentru maşini electrice la Timişoara, unde compania deţine deja un teren de 130.000 mp pentru care are un plan de dezvoltare pe o perioadă de 15 ani. Astfel, proiectul ar cuprinde cinci clădiri de producţie concentrate în jurul unei clădiri-nucleu – ce va cuprinde spaţii de birouri, sociale şi laboratoare de cercetare. „Prima parte va fi realizată în intervalul 2020-2021 şi include construcţia primei hale de producţie cu o suprafaţă de peste 10.000 mp, iar a doua etapă va fi contruită între 2022 şi 2030 şi constă în dezvoltarea clădirii nucleu şi alte spaţii de producţie ce se vor întinde pe o suprafaţă de 15.300 mp”, au explicat reprezentanţii companiei.

    Care sunt şansele României să devină din nou un hub de  producţie?
    Luând în calcul aceste exemple şi contextul pandemic, nu putem să nu ne întrebăm care sunt şansele României de a se transforma din nou într-un hub regional şi poate chiar global al producţiei. În domeniul aprovizionării de pildă, în contextul actualei pandemii, există şi o tendinţă de mutare a lanţurilor de aprovizionare dinspre China către Europa, care ar poate fi o veste bună pentru ţările est-europene, în special pentru România, pentru că ar putea veni cu investiţii străine noi, a observat Alexander Boersch, economistul-şef şi coordonatorul diviziei de cercetare din cadrul Deloitte Germania, în cadrul evenimentului Deloitte/ZF CFO Summit. „Am văzut multe discuţii despre lanţurile de aprovizonare. Sunt câteva trenduri în care lanţurile de aprovizionare ar putea să se mute dinspre China spre Europa, lucru care ar putea fi interesant pentru ţările din Europa de Est, în special pentru România. Această mutare ar putea veni cu investiţii substanţiale. Mă aştept ca multe investiţii să fie realizate în acest context. Nu neapărat anul acesta, dar poate anul viitor“, a spus Alexander Boersch, invitatul special al evenimentului.
    „Sunt două motive pentru care unii producători internaţionali ar putea decide relocalizarea producţiei în Europa: reducerea dependenţei de continentul asiatic (de exemplu, în industria farmaceutică, ingredientele vin în proporţie de 80% din China sau India) sau nevoia de a reconstitui proximitatea pe lanţul de producţie (în piata componentelor electronice, de exemplu). Pentru industria chimică şi farmaceutică vedem tendinţa de a asigura un soi de suveranitate sanitară, în timp ce pentru electronice, motivaţiile principale sunt proximitatea faţă de locul unde se asamblează produsul finit, deci faţă de client”, a răspuns Raluca Pârvu, business manager la BPI Group, companie de consultanţă în management şi resurse umane, întrebată de Business MAGAZIN care sunt şansele ca producţia asiatică să se relocheze în România. Ea este de părere că vor fi luate şi astfel de decizii, de relocare a producţiei, mai ales că unele guverne le încurajează „puternic şi promit sprijin financiar consistent” acestor companii.
     „Costul scăzut al producţiei fusese motivul pentru care multe industrii au ales Asia ca bază de producţie. În contextul postpandemic, nu se pune problema ca producătorii să accepte costurile de producţie europene (de două ori mai mari în medie) pentru că acest lucru se va regăsi implicit şi în costul final al produselor. Deci vor căuta soluţii să obţină costuri similare cu cele asiatice în Europa.”
     Însă unul dintre principalii factori care vor atrage producătorii internaţionali va fi automatizarea şi digitalizarea, atât la nivel public cât şi privat. „Dacă procesele automatizate vor fi eficiente ca şi cost, atunci noile investiţii se vor direcţiona şi către Europa. Dar asta implică mult mai puţin personal”, observă ea.
    Astfel, ea crede că „este puţin probabil ca industrii care folosesc intensiv mâna de lucru ieftină să vină în Europa, puţine sunt ţările cu cost competitiv din acest punct de vedere. Mai degrabă aşteptăm investiţii în centre de cercetare sau companii tehnologice, unde procesele de lucru au mare valoare adăugată”.
    În acest context, ea consideră că „România poate juca o carte importantă şi mai ales are nevoie să investească major în cercetare, în educaţie, pentru a putea forma specialişti şi, eventual, să le şi dea o pâine acasă, nu să-i exporte prin alte ţări”. Raluca Pârvu adaugă că pe termen scurt şansele României de a atrage noi investiţii sunt moderate: infrastructura nu s-a dezvoltat major, nu avem vizibilitate pe planuri consistente de investiţii publice, deficitul de forţă de muncă este încă de actualitate în ciuda acestui început de criză. „Şi mai ales România intră în competiţie cu multe alte ţări din regiune şi chiar cu ţările de origine ale marilor grupuri producătoare. Nu e de ignorat că în ultimii cinci ani România nu a beneficiat deloc de tendinţa de relocalizare industrială. Ba mai mult, ne aflăm printre ţările care au beneficiat masiv de pe urma offshoring-ului”, a continuat Pârvu.
    Ea mai spune că „pentru companiile producătoare va deveni important să găsească locul potrivit, nu doar locul cel mai ieftin – costuri mici de transport şi logistice, costuri cu forţa de muncă”.  În mod tradiţional, Transilvania a fost cel mai bun bazin ocupaţional pentru industrie, pentru că atât infrastructura cât şi personalul calificat erau disponibile. „Pentru noi investiţii sunt argumente importante în decizie şi nu sunt motive ca aceste argumente să se fi schimbat. Va mai conta şi peisajul politic de după alegeri, mai ales dacă la nivel local şi judeţean se vor găsi lideri capabili să înţeleagă cât de importante sunt locurile de muncă pentru comunitate”, a mai observat ea.
    Florin Godean, country manager în cadrul furnizorului de servicii de resurse umane Adecco România, este de părere că atuurile ţării constau în „experienţa ultimilor 20 de ani, timp în care a atras multe investiţii străine exact în domeniul industrial şi de producţie. Acest lucru a adus după sine pregătirea unor generaţii de blue collars (şi nu numai) care s-ar integra cu uşurinţă în fabricile noilor investitori. În acelaşi timp faptul că apar tot mai multe şcoli duale şi că infrastructura de transport se extinde sunt atuuri foarte importante pentru România”.
    El observă că în prezent, regiunile cu cel mai mare potenţial de atragere a investitorilor internaţionali sunt cele care au un capital uman disponibil şi bine pregătit. „Desigur, şi infrastructura de transport este importantă, dar aş pune accentul pe resurse umane disponibile care să deservească aceşti investitori, spre exemplu regiunile Bucureşti-Ilfov, Vest, Nord-Vest.”
    Principalele motive care ar sta la baza mutării producţiei din Asia în Europa ar fi chiar o înrăutăţire a pandemiei de Covid-19, care pe lângă faptul că ar aduce producţia din Asia în Europa, ar perturba lanţurile de producţie în Asia, astfel că „investitorii ar alege să aducă producţia mai aproape de consumatorii finali”, a mai spus Florin Godean.
     „Europa este un mare consumator de bunuri şi servicii, iar estul continentului poate prelua aceste investiţii. Mai ales pentru că ţările din est au dat dovada că pot gestiona cu succes pandemia de COVID-19 – Ungaria, Bulgaria, Slovenia, Croaţia, inclusiv România.”
    Totuşi, Florin Godean crede că momentan „este dificil să anticipăm o astfel de mişcare logistică. Mai ales că sunt mulţi factori care ne indică mişcări între ţările asiatice. La începutul lunii martie Apple, Google şi Microsoft luau în calcul mutarea unor centre de producţie din China în ţări din Asia de Sud-Est care au avut mai mult succes în gestionarea epidemiei Covid-19 – spre exemplu, Vietnam sauThailanda. Chiar şi aşa, este evident că România ar avea de câştigat dacă marii producători de bunuri ar muta producţia în ţară. Principalii câştigători ar fi angajaţii care au fost de curând disponibilizaţi şi sunt în căutarea unui loc de muncă şi, ulterior, statul şi toţi furnizorii locali de materii prime, bunuri intermediare şi servicii.”
    Cu atuuri sau fără, pentru a se asigura că producătorii cu renume internaţional nu vor ocoli piaţa locală, statul român ar trebui să acorde importanţă anumitor indicatori şi factori ce pot atrage sau respinge aceste potenţiale investiţii străine.
    „Măsurile acestea nu sunt diferite de cele pe care le auzeam postcriză, ele fiind stabilitate economică şi fiscală, facilităţi pentru investitorii străini, o forţă de muncă din ce în ce mai educată şi disponibilă, infrastructură de transport – o condiţie esenţială pentru industrie. Suplimentar, dacă ar exista resurse, s-ar impune un plan strategic cu finanţare pentru sectoarele susceptibile să relocalizeze afaceri în Europa”, a explicat Raluca Pârvu.
    De asemenea, Florin Godean consideră că „un punct bun de început ar fi reducerea impozitării pe muncă. Lucrul acesta ar reduce presiunea costurilor pentru angajatori, ar duce la creşterea salariilor şi ar încuraja românii să îşi caute un loc de muncă în ţară. Cu o forţă de muncă disponibilă şi un cadru de impozitare mai relaxat, România ar compensa pentru lipsa infrastructurii de transport, care încă se lasă aşteptată”. 


    Exporturi în context pandemic
    Peste 50% dintre respondenţii la un sondaj realizat de INS, care în martie 2019 deţineau 62% din exporturile României, au spus că, în martie curent, exporturile lor s-au redus ca urmare a pandemiei.
    32% dintre repondenţi (şefi de companii) au estimat pentru martie 2020 o scădere de până la 25% a exporturilor, 12% o scădere între 25% şi 50%, iar 7% au estimat o contracţie a exporturilor cu peste 50%. Pentru 10% dintre repondenţi exporturile au crescut, relevă sondajul.
    Potrivit sursei citate, cauzele principale ale reducerii exporturilor au fost problemele cu transportul (22,4% dintre repondenţi); reducerea capacităţii de producţie (16,6%); interdicţii temporare legale de export (16,5%); lipsa materiilor prime din import (14,1%) şi anularea de contracte (9,1%).

    Sursa foto: RAAL Bistriţa

  • Cine este femeia care a relansat un brand românesc cu o istorie de 30 de ani pe piaţa locală

    „Consider că nu sunt diferenţe majore între calităţile şi capacităţile unei femei faţă de un bărbat, dar dacă ar fi totuşi să amintesc ceva în care o femeie ar putea aduce o plusvaloare este intuiţia. În experienţa mea personală, femeile pot fi mai intuitive decât bărbaţii şi uneori mai curajoase în a-şi urma această intuiţie”, spune Susana Laszlo, coacţionar şi CEO al Cosmetic Plant.

    Cea mai mare realizare profesională a Susanei Laszlo se leagă de remodelarea şi relansarea companiei Cosmetic Plant, după aproape 30 de ani de prezenţă pe piaţă, potrivit declaraţiilor ei acordate pentru realizarea anuarului 105 CELE MAI PUTERNICE FEMEI DIN BUSINESS.

    Compania a investit circa 100.000 de euro în cercetare şi dezvoltare pentru lansarea unor produse revoluţionare, precum şi în cercetări de piaţă, regândirea identităţii vizuale corporate, dar şi în designul şi ambalajele dedicate noii game. Ea consideră că a fi femeie în industria frumuseţii constituie un avantaj competitiv uriaş, mai ales când vine vorba despre înţelegerea nevoilor consumatoarelor şi cercetarea şi dezvoltarea produselor noi: „Toate produsele pe care urmează să le lansăm le testez, înainte de validare, pe propria piele şi le îmbunătăţim formulele până la obţinerea eficienţei maxime”. Din perspectiva businessului însă, spune că nu vede nicio diferenţă între femei şi bărbaţi: „Consider că o femeie poate conduce o companie la fel de bine cum o poate face şi un bărbat. Cel mai important lucru este să nu te abaţi de la obiectivele setate, să îţi urmezi cu încredere calea şi să investeşti în permanenţă în dezvoltarea ta personală şi profesională”. Vorbind în calitate de antreprenor, şi nu de manager, ea le sfătuieşte pe tinerele care sunt la începutul carierei să îşi urmeze visul, vocaţia şi valorile în care cred, indiferent de ce spun ceilalţi: „Pe cele care doresc să lanseze o afacere, le îndemn să îşi definească, înainte de toate, principiile de business şi să îşi dezvolte competenţele manageriale pentru a putea ţine pasul cu evoluţia companiei”.

     

  • Cine este Vanya Panayotova, care conduce businessul L’Oréal în România şi în regiunea balcanilor

     „Sunt mândră să spun că am făcut paşi importanţi în cele trei domenii care au stat la baza strategiei L’Oréal – concentrarea pe o relaţie apropiată cu consumatorii, extinderea retail-ului propriu şi creşterea amprentei noastre în e-commerce”, îşi descrie Vanya Panayotova cele mai recente realizări din plan profesional. Pentru anul în curs, printre cele mai importante obiective enumără: consolidarea poziţiei de lider prin creşterea businessului şi a impactului pe plan local, în paralel cu diminuarea impactului asupra mediului, dezvoltarea industriei locale de profil, lansarea unor noi produse „relevante pentru consumatorii români” şi dezvoltarea unor parteneriate de afaceri durabile, dar şi cultivarea unui mediu de lucru „sănătos, echilibrat şi divers”. De-a lungul carierei, Vanya Panayotova spune că a simţit întotdeauna că femeile aflate în poziţii de conducere se confruntă cu nişte provocări suplimentare, care au legătură cu oscilarea continuă între viaţa profesională şi cea de familie. „Chiar dacă am o familie înţelegătoare şi am lucrat în cadrul unor companii care îmi împărtăşesc valorile, recunosc că nu este mereu uşor să menţii un echilibru între cele două. Cred că are legătură cu faptul că femeile simt că aleg între familie şi job şi se confruntă cu un sentiment de vinovăţie atunci când dedică mai mult timp unei părţi decât celeilalte. Mi se pare important să construieşti un mediu de lucru care permite îmbinarea lor”, adaugă ea.

    Profilul lui Vanya Panayotova, general manager al L’Oréal România & Adria-Balkans a apărut în catalogul dedicat celor mai puternice femei din business publicat anul acesta de Business MAGAZIN.

  • Terapia, ca o joacă

    Potrivit publicaţiei, acest joc american poate include cerinţe precum „Alegeţi membrul grupului care vă place cel mai puţin şi spuneţi-i de ce este aceasta problema lui”. Chiar dacă sună ca o directivă a unui producător de reality show, aceasta este de fapt una dintre provocările jocului. Jocul pare să fie disponibil la unele magazine de antichităţi din Statele Unite – iar o variantă mai nouă a acestuia (Couples) este disponibilă şi pe eBay în schimbul a 49,99 de dolari. Dacă vă surâde ideea, de ce să nu încercaţi să vă construiţi propriul joc terapeutic acasă?

  • Staţia de metrou cu cleşti

    Potrivit publicaţiei de design Dezeen, studioul de arhitectură Cobe şi firma de inginerie Arup au creat aici o staţie de metrou aflată la înălţime, cu un design special, care pare să imite cleştii de beton, parte a unui proiect de infrastructură mai amplu. Staţia de metrou aflată la înălţime Orienktaj şi  cea subterană Nordhavn sunt primele proiecte inaugurate ca parte a dezvoltării regiunii de docuri din nodul oraşului Copenhaga. Aici urmează să fie create spaţii de birouri şi de case pentru 40.000 de oameni. Staţia de metrou Orienktaj va fi una dintre structurile centrale ale dezvoltării. Alte cinci staţii sunt proiectate în baza prototipului Orientkaj. La finalul proiectului, linia de metrou ar urma să formeze o buclă în jurul întregii zone.

  • Puţin noroc din artă

    Cel puţin asta ar putea gândi cei care întâlnesc opera artistului Felix Gonzalez-Torres, care a creat o sculptură comestibilă formată dintr-un munte de prăjituri cu răvaşe (fortune cookies – prăjituri aducătoare de noroc – n.red). Creată mai întâi în 1990, opera de artă a fost reinstalată pe 25 mai pe un acoperiş din Havana, Cuba, potrivit New York Times. „Untitled” (Fortune Cookie Corner) a presupus iniţial alăturarea a 10.000 de prăjituri şi a fost prima dintr-o serie de opere de artă comestibile. Muntele de prăjituri norocoase face acum parte dintr-un proiect care se va răspândi în sute de locaţii din lume, lansat de Galeriile Andrea Rosen şi David Zwirner. Rosen a declarat pentru New York Times că i-a venit ideea proiectului în aprilie, când majoritatea lumii se afla în izolare, sperând că astfel va oferi oamenilor ocazia să reflecteze asupra noţiunilor de spaţiu public şi privat, asupra pierderii şi regenerării, cât şi asupra valorii existenţei noastre atunci când suntem izolaţi la domiciliu.

  • Casa oglindă din mijlocul deşertului

    Parcul a luat fiinţă în august 1936 şi ocupă o suprafaţă de 3.196 km², fiind denumit după planta Joshua Tree (Yucca brevifolia), care face parte din familia agavelor. Clădirea a fost proiectată astfel încât pe exterior să arate ca un zgârie-nori din New York, iar la interior oferă o vedere amplă asupra priveliştii deşertului. Casa are o suprafaţă de 5.500 de metri pătraţi şi se întinde pe lungime de 30 de metri. Din interior nu lipseşte nici o pisicină.

  • Cine este tânăra care conduce un business românesc de peste 50 de milioane de euro din Rădăuţi

    Daniela Bîzgan conduce, din rolul de director general, compania de distribuţie de electrocasnice Marelvi Impex, înfiinţată de familia sa în Rădăuţi. În 2018, cel mai recent an pentru care există informaţii publice disponibile, businessul Marelvi genera venituri de peste 256 de milioane de lei.

    „Extinderea companiei pe zona de logistică a fost una dintre priorităţile noastre. Am făcut noi investiţii în extinderea spaţiilor de depozitare din Rădăuţi şi Bucureşti, dar am investit şi în noi utilaje şi echipamente IT. Creşterea cifrei de afaceri la un nou istoric şi încheierea de noi parteneriate cu branduri de renume au fost de asemenea importante realizări atât pentru mine, cât şi pentru întreaga echipă Marelvi”, descrie Daniela Bîzgan cele mai recente reuşite ale businessului Marelvi. Acesta este cel mai mare distribuitor de electronice şi electrocasnice din România, clădit de tatăl Danielei Bîzgan, Dumitru Mihalescul. „Femeile au încercat de-a lungul timpului să-şi îmbunătăţească poziţia în societate şi au reuşit de nenumărate ori să obţină rezultate remarcabile, însă cu multe sacrificii. O femeie are mult mai multe responsabilităţi, iar multe dintre ele sunt conexe activităţii de business. Din dorinţa de a îndeplini cât mai multe sarcini, femeia modernă trebuie să fie multitasking – trebuie să fie manager, mamă şi soţie în acelaşi timp”, spune Daniela Bîzgan. Chiar dacă atunci când au loc discuţii în zona de business nu simte că ar fi tratată diferit, se simte în dezavantaj atunci când au loc diverse activităţi ce ţin de zona de recreere sau de activităţile sportive în care socializarea poate aduce un plus businessului. „De cele mai multe ori abordarea businessului de către femei şi bărbaţi este foarte asemănătoare, însă diferenţierea o face stilul de conducere. Dacă bărbaţii se orientează mai mult pe acţiune, femeile sunt mai receptive şi iau decizii bazate atât pe experienţă, cât şi pe intuiţie, reuşind să empatizeze mai bine”, spune ea.
    Crede că „întocmirea unui plan este esenţială – un plan bun face cât o mie de calcule” şi le sfătuieşte pe tinerele care îşi încep cariera să ţină cont de acest lucru: „Dacă planul este bun, o va ajuta să îşi construiască o viziune care să îi fie de folos pe termen lung. Perseverenţa, răbdarea şi prioritizarea acţiunilor sunt la fel de importante – acestea o vor ajuta să îşi construiască o strategie de succes”.

    Profilul Danielei Bîzgan a apărut în anuarul dedicat celor mai puternice femei din business realizat de Business MAGAZIN şi publicat anul acesta.

  • Anca Damour, Carrefour România: „Oricui se află la început de drum îi trebuie curaj să îşi asume riscuri”

    Anca Damour este executive board member în cadrul Carrefour România.

    Anca Damour şi-a construit întreaga carieră în jurul brandului Carrefour. Cu studii de drept şi ştiinţe politice în cadrul Universităţii Bucureşti, la Facultatea de Drept, şi în cadrul Sciences Po-Institut des etudes politiques Paris, a fost recrutată de retailerul francez încă de la terminarea studiilor la Paris. A fost aproape şapte ani director juridic şi a avut ocazia să fie implicată în toate liniile de business ale companiei, atât din punct de vedere comercial, cât şi imobiliar. După o perioadă în care a condus şi divizia imobiliară a retailerului francez în România, Carrefour Property România, Damour este din 2013 membru în boardul Carrefour, unde răspunde de arii precum expansiune şi real estate, afaceri corporative, juridic, responsabilitate socială şi comunicare externă. Spune că a gestionat echilibrul între serviciu şi familie având un plan de acţiune şi o agendă a lucrurilor în curs de desfăşurare, având totodată grijă să păstreze loc şi situaţilor neprevăzute: „Dacă transformăm raportul dintre viaţa personală şi cea profesională într-o competiţie, devine un efort să îl gestionăm. Dacă devine un efort, înseamnă că facem ceva greşit. Văd necesitatea unui echilibru între lucrurile care îţi fac plăcere şi cele mai complicate, ce pot deveni constrângătoare, dar, la final, duc la rezultate”.

    Profilul Ancăi Damour a apărut în ediţia din acest an a anuarului dedicat celor mai puternice femei din business.

  • Un inginer şi un fizician s-au folosit de cunoştinţele lor şi au lansat un business de cosmetice 100% românesc. Câştigă deja zeci de mii de euro datorită formulelor transformate în cosmetice

    Am citit cu interes un material pe care l-am găsit la cabinet, am comandat din Germania literatură pe tema respectivă, un aparat mic de producţie, accesoriile şi consumabilele necesare şi am probat efectele administrării în familie şi printre cunoscuţi”, povesteşte Grigore Opriţă.

    La scurtă vreme, a înfiinţat compania şi a început să producă suplimente alimentare şi cosmetice având în componenţă aur şi argint coloidal. Laboratorul Salutifer se află în Braşov.

    „Încercăm pe cât posibil să folosim flacoane din sticlă şi ambalaje airless, care ne ajută să reducem considerabil conservanţii din formule.”

    În afacere i s-au alăturat Adrian-Daniel Vasiloi, dar şi un medic colaborator. Investiţiile iniţiale au fost de 40.000 de euro, din resurse proprii şi dintr-un alt business, de traduceri tehnice. Anul trecut, cifra de afaceri a Salutifer, prin compania Sonnenkreuz, a fost de aproximativ 400.000 de lei, cu patru angajaţi.„Ca urmare a creşterii vânzărilor, am investit în aparatură pentru mărirea capacităţii de producţie: o instalaţie de purificare înaltă a apei, un generator programabil de coloizi, electrozi consumabili din metale de înaltă puritate şi aparatură de laborator.”

    Cosmeticele şi suplimentele alimentare conţin argint, aur, magneziu, cupru sau siliciu. Până acum, produsele au ajuns, în cantităţi mici, şi în ţări ca Irlanda şi Spania, iar cei care deţin businessul vor să extindă vânzările şi în Canada, Statele Unite ale Americii şi Italia în următoarele două luni.

    Clienţii sunt în principal persoane deschise către noutăţi, spune Grigore Opriţa. Majoritatea produselor se vând prin magazinul online Salutifer.

    „Intenţionăm să distribuim prin reţele de magazine în viitorul apropiat. De asemenea, vom deschide un magazin fizic în Braşov. Deschiderea a fost amânată din cauza situaţiei pandemice.”

    Totuşi, în lunile martie şi aprilie a existat o tendinţă de creştere a vânzărilor Salutifer. Pentru că aurul şi argintul nu îşi pierd niciodată valoarea. Nici măcar în pandemie.


    Semperviva – atelier de aranjamente florale (Sibiu)
    Fondatoare: Diana Brătilă
    Prezenţă: online, pe reţelele sociale


    Studium on Flowers – abonamente la flori (Bucureşti)
    Fondatoare: Andreea Filip
    Investiţie iniţială: 32.000 de euro
    Prezenţă: Bucureşti


    Garajul Galben – producţie de mobilă unicat (Timişoara)
    Fondatori: Dragoş Jivan şi Radu Piloca
    Investiţie iniţială: 8.000 de euro
    Prezenţă: naţională


    Avocadoo – restaurant cu preparate pe bază de avocado (Bucureşti)
    Fondatori: Sabrina Marinescu şi Liviu Moreanu
    Investiţie iniţială: 80.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2019: 3,3 mil. lei (aproape 700.000 de euro)
    Prezenţă: mallul Băneasa Shopping City din Bucureşti


    Atelierul de slăbit – centre de înfrumuseţare (Bucureşti)
    Fondatoare: Carmen Todică
    Investiţie iniţială:
    100.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2019: 250.000 de euro
    Prezenţă: Bucureşti


    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

    ZF şi Banca Transilvania au lansat proiectul Afaceri de la Zero, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero. În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro. Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.