BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Povestea celui mai mare faliment din Europa. Cine este miliardarul care a pierdut tot şi a ajuns la puşcărie după ce a lăsat compania cu datorii de 14 miliarde de dolari

    De numele lui Calisto Tanzi se leagă atât naşterea, cât şi prăbuşirea unui imperiu. El este fondatorul Parmalat, asociat cu unul dintre cele mai cunoscute falimente ale Europei. Compania a reuşit însă, ca o pasăre Phoenix, să renască din propria cenuşă, făcând astăzi parte din portofoliul gigantului Lactalis.

    Calisto Tanzi s-a născut pe 17 noiembrie 1938 în Collecchio, Parma, Italia. Părinţii săi deţineau o mică afacere cu produse alimentare, pornită de bunicul său. În 1961, Tanzi a renunţat la studiile universitare şi la visul de a deveni contabil pentru a-şi ajuta tatăl, grav bolnav, să conducă businessul familiei. La doi ani distanţă, după ce obţinuse controlul deplin al companiei, a extins activitatea acesteia prin deschiderea unei mici fabrici de lactate în oraşul natal, numind noua unitate Dietalat, denumire schimbată ulterior în Parmalat. În urma unei călătorii făcute în Suedia, antreprenorul a venit cu ideea lansării de produse UHT, al căror ambalaj era mult mai ieftin şi versatil. Mai târziu, a adoptat acest model de fabricare şi pentru restul articolelor din portofoliu – conserve şi sucuri, devenind un jucător internaţional.

    Între anii 1970 şi 1980 Tanzi a investit sume importante în publicitate, în paralel cu susţinerea mai multor echipe sportive, în special din fotbal, schi şi Formula 1, fiind inclusiv proprietar al echipei de fotbal AC Parma. Până în 2001, ajunsese la o avere de circa 1,3 miliarde de euro. Politica de achiziţii rapide a mai multor producători alimentari, inclusiv companii din SUA precum Beatrice Foods, şi lipsa unei recapitalizări adecvate a adus însă probleme financiare majore companiei.

    În 2003, businessul a intrat într-un faliment răsunător, având datorii de peste 14 miliarde de dolari. Fondatorul a fost condamnat la 18 ani de închisoare, ca urmare a celei mai mari fraude corporative din istoria Europei, estimată la 800 de milioane de euro. După doi ani de ispăşire a sentinţei a fost mutat în arest la domiciliu. În 2005, compania a renăscut, fiind în prezent subsidiară a grupului francez Lactalis, care a achiziţionat-o în urmă cu 11 ani. Cu 140 de centre de producţie şi 16.000 de angajaţi, Parmalat S.p.A. îşi desfăşoară operaţiunile la nivel global. În România compania este prezentă încă din 1991. Prima zi a acestui an a adus un val de reacţii în presa internaţională, care a anunţat moartea lui Calisto Tanzi, în Parma, în urma unei pneumonii.

  • Când totul este digital, revistele high-end de outdoor pot prospera în print

    Nume precum Adventure Journal, Mountain Gazette, Summit Journal şi Ori sunt destinate „oamenilor care pur şi simplu nu mai vor să stea pe telefon”, scrie The New York Times.

    Într-o hală industrială obişnuită de pe o stradă aglomerată din Orange County din California, o maşinărie de o complexitate demonică, lungă de aproape 30 de metri, a revenit zgomotos la viaţă.

    Camera s-a umplut de zumzetul şi scârţâitul curelelor şi rotiţelor. În aer persistă un miros de lipici fierbinte. Asemenea pasagerilor dintr-un carusel al groazei, mănunchiuri de pagini colorate de reviste, tipărite cu o săptămână mai devreme, încep o cursă sălbatică, întortocheată, prin tuneluri şi pe rampe, care durează câteva minute. Mănunchiurile sunt undeva pe drum tăiate şi aranjate. Marginile lungi ale fiecărui snop nou de 130 de pagini sunt cufundate într-un bazin de lipici topit, apoi presate în coperte în formă de U. După uscare prin serii de zvântări lente, marginile noilor reviste sunt tăiate neted de ghilotine, iar produsele finale ies la lumină printr-o fantă.

    Bărbaţii neimpresionaţi de spectacol le stivuiesc în cutii. În apropiere, Stephen Casimiro ţine în mână unul dintre cele 7.200 de exemplare. Casimiro, fost editor al revistelor Powder şi National Geographic Adventure, este fondatorul şi editorul Adventure Journal, o revistă cât se poate de analogă aflată în centrul unui trend vechi.

    Frunzăreşte paginile şi zâmbeşte. „Oamenii vor avea asta în mâinile lor, pe măsuţa de cafea”, se mândreşte Casimiro. „Asta a şi fost ideea. Suntem toţi epuizaţi de ecranele noastre. Vrem ceva de savurat.”

    În peisajul presei tipărite şi al revistelor, ciuruit de bombardamentul pixelilor erei digitale, cresc vlăstari ai vieţii. Există chiar şi profitabilitate. Apar reviste periodice de nişă de ultimă generaţie, dar tendinţa ar putea fi mai evidentă într-o explozie de reviste independente de sport şi activităţi outdoor, cu tiraj redus, precum Adventure Journal, Mountain Gazette, Summit Journal şi Ori. Se înghesuie în nişele liniştite ale unor domenii înguste – alpinism, surf, schi, alergare şi altele asemenea – unde calitatea este cheia, publicitatea este minimă şi abonaţii sunt fideli. Majoritatea nu îşi pun conţinutul online; acesta este jurnalismul menit să fie răsfoit cu mâna, nu parcurs prin atingerea unui ecran.

    Revistele sunt uneori supradimensionate şi din ce în ce mai mult finisate mat, pline de fotografii de la o margine la alta şi de muncă literară. Ele pot costa 25 de dolari sau mai mult per număr. Sunt destinate la fel de mult măsuţei de cafea cât şi genţii de umăr – sunt concepute pentru a fi păstrate la colecţie, nu de unică folosinţă. La fel ca discurile de vinil şi microbăuturile, acestea sunt destinate unui public restrâns, cu apreciere pentru meşteşug. Cele mai multe sunt afaceri la domiciliu în care editorii sunt proprietari, gestionând o reţea de liber profesionişti şi supraveghind fiecare parte a ciclului de producţie. Ca şi Casimiro, mulţi sunt refugiaţi din ruinele revistelor emblematice lucioase care şi-au pierdut strălucirea într-o eră a consolidării, a capitalismului de risc şi a duratei de atenţie considerate prea scurte pentru a consuma altceva decât bomboane algoritmice. „Experienţa ecranului este atât de limitativă”, a spus Casimiro. „Aplatizează lumea, astfel încât o poveste câştigătoare a premiului Pulitzer va da aceeaşi impresie ca un spam. Unele lucruri merită ceva mai bun.”

    În Seattle, Kade Krichko, fondatorul Ori, o numeşte „mişcarea de citire lentă”. În apropiere de Lacul Tahoe, proprietarul Mountain Gazette, Mike Rogge, consideră că „am mers prea departe în tărâmul digital – iar acum ne retragem”. La New York, scriitorul şi alpinistul Michael Levy a reînviat Summit (numindu-l Summit Journal), văzând la cititori o dorinţă de a selecta. „Există o mulţime de lucruri foarte bune în ecosistemul exterior, dar sunt înecate de zgomot”, a remarcat Levy. „Nu am niciun interes să încerc doar să scot conţinut pe bandă rulantă.” Întors în California, unde a început să publice trimestrial Adventure Journal în 2016, Casimiro, în vârstă de 62 de ani, analizează valul de titluri care i-au urmat exemplul, mai ales din 2020. „Revistele de outdoor de tip boutique, este momentul lor”, a spus el. „Absolut, fără îndoială.” Energia lor vine de la câţiva kilometri distanţă şi din urmă cu câteva decenii. O clădire de birouri din San Clemente găzduieşte sediul The Surfer’s Journal. Dacă noua generaţie de reviste de outdoor ar avea un arbore genealogic, The Surfer’s Journal ar putea fi părintele, poate chiar bunicul. A fost publicată pentru prima dată în 1992, înainte de era digitală, de echipa soţ-soţie formată din Steve şi Debbee Pezman.

    „Nu subestima niciodată inteligenţa cititorului.”

    „Fii tăcut din punct de vedere comercial. Caută sponsori, nu agenţi de publicitate.”

    „Fii atent la detalii. Fii atent la faptul că eroziunea se produce subtil.” „Calitate. Calitate. Calitate.”

    Exilaţi de la revista Surfer, unde el a fost editor cu vechime şi publisher, iar ea a fost directorul de marketing, cuplul a văzut în mare parte reviste de surf de duzină, citite şi aruncate, destinate adolescenţilor. Au simţit că există loc pentru ceva cu mai multă substanţă, pentru adulţi ca ei. Vibe-ul pe care şi l-au dorit era un hibrid centrat pe surf rezultat din încrucişarea National Geographic şi Architectural Digest. O copertă minimalistă. O legare plată menită să înlesnească păstrarea, la grămadă sau pe rafturi. Poveşti profunde, fotografie frumoasă. O aură de atemporalitate. Jurnalul Surferului rezistă aşa cum a fost planul, acum cu aproximativ 28.000 de abonaţi (şase ediţii pe an pentru 84 dolari sau 25 dolari pentru una) şi opt „sponsori” (fiecare plătind 70.000 dolari pe an). Mii de alte exemplare sunt vândute în magazinele de surf şi librării. Compania s-a extins la cărţi, cu un podcast popular şi cu The Golfer’s Journal, în care gazonul verde îngrijit ia locul oceanelor albastre. Are aproximativ 30 de angajaţi, inclusiv cei care se ocupă de circulaţie de la sediul companiei. Debbee Pezman, acum în vârstă de 69 de ani şi editorul The Surfer’s Journal (Steve s-a pensionat în 2015), s-a gândit la ingredientele secrete ale succesului, apoi le-a introdus într-o notă de o pagină. Printre ele: „Nu subestima niciodată inteligenţa cititorului.” „Fii tăcut din punct de vedere comercial. Caută sponsori, nu agenţi de publicitate.” „Fii atent la detalii. Fii atent la faptul că eroziunea se produce subtil.” “Calitate. Calitate. Calitate.” Ceea ce îşi doresc cititorii, crede ea, nu are rădăcini în nostalgia pentru pagina tipărită. Se bazează pe lucruri precum poziţie şi frecvenţa pulsului. „Există o diferenţă între „aplecatul în faţă” şi „lăsatul pe spate”, a explicat Pezman. Conţinutul digital te obligă să te apleci, a adăugat ea. „E mai greu pentru ochii mei, pentru corpul meu. Muşchii sunt puţin mai încordaţi. O revistă tipărită pentru măsuţa de cafea, inclusiv un National Geographic, poate fi citită stând confortabil – mă las pe spate pe canapea, o deschid şi mă relaxez.”

    Revistele de lux nu sunt noi, iar reapariţia lor nu este exclusivă pentru activităţile în aer liber. O vizită la o librărie independentă sau la chioşcuri de ziare precum cele ale Casa Magazines din New York sau The Kosher News din Los Angeles dezvăluie un univers de publicaţii de nişă artistice, de la The Bitter Southerner la Catnip, de la Mildew la Whalebone.

    „Echivalez modelul meu de afaceri sau produsul meu cu ceea ce aţi văzut că se întâmplă cu discuri de vinil”, a spus Liz Lapp, proprietarul Hi-Desert Times, un magazin de reviste din Twentynine Palms, California. „Este cam acelaşi public; oameni care se întorc la reviste, oameni care acum descoperă revistele, oameni care pur şi simplu nu vor să mai stea pe telefoane.”

    Creşterea este puternică la revistele americane de outdoor, unde titluri apreciate de pe piaţa largă, cum ar fi Outside, National Geographic, chiar Sports Illustrated – împreună cu o grămadă de titluri de outdoor iubite cândva, de nişă adâncă, care acoperă orice, de la alpinism la schi, de la alergare la ciclism, de la snowboard la skateboard – s-au chinuit să navigheze prin furtuna de foc a conţinutului online.

    „Fracturarea peisajului media permite acestor publicaţii mai mici să răsară şi să testeze piaţa”, a menţionat Casimiro. „Ei pot găsi un public.”

    Thembi Hanify şi Mariah Ernst, veterani de 30 de ani ai media dedicată surfului şi marketingului, au văzut, de asemenea, o crăpătură fertilă în straturile impermeabile. Au lansat Emocean după ce au văzut, şi au simţit pe pielea lor, o lume a surfului dominată de bărbaţi albi.

     „Există acest ciclu interesant – revistele mari tipărite mor, dar în acelaşi timp cele pentru sporturile în aer liber se diversifică”, a spus Hanify. „Există un loc gol pentru diferite poveşti ce pot fi spuse.” Emocean a tipărit şapte numere, aproximativ două pe an. Cele mai recente, 148 de pagini mate, pline de culoare, pe hârtie de 7/9 inci, este o combinaţie de profiluri, întrebări şi răspunsuri, eseuri foto, chiar şi poezie, dedicate femeilor şi oamenilor de culoare şi comunităţilor LGBTQ+. „Există setea de a avea ceva palpabil în faţă”, a adăugat Ernst. „Nu este frumos să glisezi cu degetul pe ecran ca să stai pe Instagram. Nu am auzit niciodată o singură persoană spunând «M-am simţit foarte bine dând din deget» sau «Îmi place foarte mult să citesc lucruri pe telefon»”. Cu Ori, Krichko –scriitor şi fost colaborator la Powder, angajat de Rogge – a lansat un nou tip de revistă de călătorie. În loc să trimită reporteri în întreaga lume, el solicită contribuţii de la scriitori, fotografi şi artişti locali. În primul număr din toamna anului trecut, s-au aflat, printre altele, materiale din Mexic (artă street-food), Nigeria (muzică), Columbia (lupte cu tauri), Spania (navigaţie pe apă) şi Hawaii (agricultura regenerativă). „Ori a fost construit ca antidot la algoritm”, a adăugat Krichko, 35 de ani. „Citeşte încet, stai mai puţin cu ochii în ecran”, noi asta spunem.   

    Revistele de lux nu sunt noi, iar reapariţia lor nu este exclusivă pentru activităţile în aer liber. O vizită la o librărie independentă sau la chioşcuri de ziare precum cele ale Casa Magazines din New York sau The Kosher News din Los Angeles dezvăluie un univers de publicaţii de nişă artistice, de la The Bitter Southerner la Catnip, de la Mildew la Whalebone.

    Traducere şi adaptare: Bogdan Cojocaru

     

  • Pentru apartamente mici

    Mobilierul pentru animalele de companie e din ce în ce mai cerut, diverse firme apucându-se să-l producă. O expoziţie de la recent încheiata „Săptămână a Designului de la Melbourne 2024” şi-a propus să arate că acesta se potriveşte foarte bine şi în apartamente mici, proprietarii nefiind nevoiţi să-l evite din lipsă de spaţiu. Mai precis, la iniţiativa lui Colin Chee, directorul de creaţie al unui canal de YouTube, NeverTooSmall, o serie de designeri din diferite locuri din lume au prezentat o colecţie de prototipuri de mobilier multifuncţional pentru animale de companie, scrie Dezeen. Printre acestea s-au numărat un turnuleţ de căsuţe pentru pisici a cărui parte superioară poate fi folosită ca birou pentru laptop, o etajeră pentru cărţi şi alte obiecte care are la partea inferioară o cuşcă pentru porcuşori de Guineea sau un pătuţ sub formă de cutie cu pereţi decupaţi pentru căţei, a cărui parte superioară poate fi folosită drept măsuţă de cafea sau băncuţă.

  • Să se ocupe alţii de tabără

    Motiv de bucurie pentru copii, bătaie de cap pentru părinţi, plecatul în tabără se poate dovedi o afacere bună pentru diverse firme care-i ajută pe aceştia din urmă să-i pregătească pe cei mici şi se ocupă de bagajele lor la întoarcere, scrie Wall Street Journal.

    O tabără care durează câteva săptămâni în Statele Unite Americii necesită bagaje făcute atent în care să intre pe cât posibil cam tot ce i-ar trebui copilului plecat în vacanţă, de la haine şi obiecte de toaletă la articole de camping. Unii părinţi însă preferă să nu se mai streseze ei cu pregătirile şi apelează la ajutor. Acesta poate veni fie din partea unor magazine la care merg pe baza unei programări la un asistent personal de cumpărături care primeşte lista cu cele necesare şi-i ajută să aleagă, fie de la firme specializate, care vin la domiciliul clientului şi fac bagajele. Clienţii care doresc pot chiar chema pe cineva de la firma respectivă înainte de ziua de făcut respectivele bagaje care să-i ajute să verifice dacă lucrurile şi hainele din sezonul trecut mai sunt bune şi apoi să cumpere ce lipseşte. După verificare, se aleg lucrurile pe care le vor lua copiii cu ei în tabără, se împachetează şi se etichetează corespunzător şi se aranjează în genţi. Un astfel de serviciu costă mai bine de 100 de dolari pe oră, tariful crescând dacă e nevoie de mai mult de un angajat din partea firmei. Părinţii mai plătesc apoi şi la întoarcerea copiilor din tabără, existând firme care se ocupă de preluarea bagajelor şi curăţarea lucrurilor din acestea pentru clienţii care nu vor să se atingă de ele şi nici să le lase pe seama menajerei. Cei care apelează la firmele de asistenţă pentru făcut bagaje şi pentru curăţatul lor susţin că aşa le rămâne mai mult timp de petrecut cu copiii, deci merită cheltuiala.

  • Falsuri la raft

    Un ciudat magazin de genţi de lux care e însă mereu închis a apărut pe o stradă de la New York. Articolele din el sunt de la Dior, Louis Vuitton, Loewe sau chiar Hermes, dar potenţialii cumpărători pot doar să scaneze un cod QR dacă vor să afle  mai multe. „Magazinul” este de fapt o expoziţie intitulată „Ask Yourself What’s Real”, scrie New York Times, pe care cei interesaţi o pot vedea doar din stradă şi care grupează o serie de falsuri primite de-a lungul anilor de către comerciantul de articole vestimentare şi accesorii de lux RealReal, care funcţionează pe principiul unei consignaţii. Exponatele sunt de fapt aşa-numite „superfalsuri”, adică acelea atât de bine lucrate, încât este foarte greu să le deosebeşti de originale, iar ideea de la care a pornit, precum şi locul ales, într-o zonă cu multe produse contrafăcute din New York, este de a-i face pe oameni să se gândească la autenticitate, susţin organizatorii. Totodată, RealReal doreşte să mai adune superfalsuri cu ocazia acestui eveniment, pe care să le studieze, invitând deţinătorii să le predea la un birou dedicat pentru şansa de a câştiga o geantă de lux la mâna a doua la o tragere la sorţi.

     

  • Pentru postura corectă

    Alina Ivan Nicodim este kinoterapeut din 2021, anul în care a absolvit Facultatea de Kinetoterapie şi Motricitate Specială la Universitatea Spiru Haret din Bucureşti. A urmat apoi un master la Universitatea de Educaţie Fizică şi Sport, pentru că şi-a dat seama că, dincolo de necesitatea unui job, chiar iubeşte această profesie şi îşi doreşte să dea o mână de ajutor oamenilor care au nevoie, care trec prin diverse suferinţe fizice. Din această pasiune s-a născut, în cele din urmă, şi o afacere.

    Am început ca angajată la un medic de recuperare medicină sportivă, unde am învăţat foarte multe secrete şi tehnici de recuperare, cu rezultate foarte bune în mai toate patologiile”, povesteşte Alina Ivan Nicodim. Cu experienţa la pachet, a deschis în 2023 cabinetul Kinetic Med în Bucureşti, cu o investiţie minimă, susţinută de un proiect european pentru startupuri.

    Finanţarea a fost aprobată anul trecut şi urmează să fie accesată anul acesta, scopul utilizării banilor fiind dotarea cabinetului cu aparatură modernă de fizioterapie, utilă pentru rezultate bune pe termen mai lung. „Echipa este formată din cinci oameni – doi kinetoterapeuţi, un balneofizioterapeut, un maseur din Asia şi un medic specialist în recuperare.” Din întâlnirile de până acum cu pacienţii, Alina a tras câteva concluzii referitoare la cele mai frecvente probleme cu care se confruntă oamenii, afecţiuni legate de postura nepotrivită, mai ales în rândul copiilor.

    Totuşi, chiar şi acolo unde apar probleme, spune ea, mai ales în cazul copiilor, soluţii există, deoarece, fiind în creştere, se pot corecta mai uşor prin kinetoterapie. „Şi adulţilor care au un job ce presupune statul prelungit pe scaun le sugerez să meargă la kinetoterapie, chiar şi pentru câteva luni, pentru că le va folosi toată viaţa. Pot învăţa care este poziţia corespunzătoare pe scaunul de la birou, pot învăţa exerciţii pe care le pot efectua zilnic, acasă, şi astfel nu vor ajunge să aibă modificări grave de postură şi vor rămâne cu o poziţie corectă.”

    Alături de procedurile de kinetoterapie şi fizioterapie, „meniul” de la Kinetic Med include şi diferite tipuri de masaje, de la cel de relaxare la cel terapeutic, balinez, anticelulitic. Procedurile se adresează tuturor celor care, indiferent de vârstă, se confruntă cu probleme de postură, afecţiuni cronice sau nevoia de a trece prin etape de recuperare postoperatorie sau post-traumatică.

    Printre cei care apelează frecvent la Kinetic Med se numără inclusiv sportivi de performanţă. Ca exemplu, un abonament cu opt şedinţe de proceduri pentru recuperare post-operatorie, potrivit datelor de pe pagina de Facebook a cabinetului, costă 560 de lei, similar cu unul pentru reeducare posturală pentru copii, adulţi sau vârstnici. „Oamenii simt implicarea cu care lucrăm pentru ca ei să fie bine şi de aceea vin cu plăcere la noi, pentru a-i trata.

    Mi-ar plăcea ca statul să se implice mai mult pentru a-i îndruma pe pacienţi către prevenţie, mişcare şi kinetoterapie”, spune Alina Ivan Nicodim. Mai departe, ea îşi doreşte să poată încheia contracte şi cu Casa de Asigurări de Sănătate, astfel încât să ofere tratamente şi pacienţilor care ajung la Kinetic Med cu bilet de trimitere de la medic. 

    Alături de procedurile de kinetoterapie şi fizioterapie, „meniul” de la Kinetic Med include şi diferite tipuri de masaje, de la cel de relaxare la cel terapeutic, balinez, anticelulitic.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

     

    Zeia Studio – birou de arhitectură (Bucureşti)

    Fondatoare: Elena Zară şi Andra Ionel

    Prezenţă: Bucureşti

    Ohana Vet – clinică veterinară (Bucureşti)

    Fondatoare: Alexandra şi Ioana Florea

    Prezenţa: zona de nord a Capitalei

    Looth – obiecte din ceramică (judeţul Neamţ)

    Fondatori: Dana Adăscăliţei şi fratele ei

    Investiţii: 5.000 de euro

    Prezenţă: online

    Love and Stars Jewels – brand de bijuterii (Bucureşti)

    Fondatoare: Teodora Olteanu

    Investiţie iniţială: 1.000 de euro

    Prezenţă: la atelierul din zona Muncii din Capitală, la târguri şi online

    Poem Chocolat – ciocolată artizanală (Brăila)

    Fondatoare: Vera Maxim

    Investiţii: peste 6 mil. lei (1,2 mil. euro)

    Prezenţă: online şi în Galaţi

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Drumul de la o tabără de refugiaţi, într-unul dintre cele mai sărace locuri din lume, până la statutul de cel mai tânăr partener al unei companiei gigant, cu sediul la Londra

    Spaţiul crypto şi poveştile cu care pleacă la drum startup-urile sunt cele două elemente recurente din scurta carieră a lui Ash Arora, născută în urmă cu aproape 30 de ani într-o comunitate de refugiaţi din oraşul indian Delhi. Zilele acestea, este cel mai tânăr partener al companiei de venture capital LocalGlobe, cu sediul în Regatul Unit. În ce a constat parcursul său profesional?

    Când avea doar 20 şi ceva de ani, în 2017, Ash Arora şi-a început cariera la Citi, şi a devenit cel mai tânăr asociat al sucursalei din Mumbai, India a gigantului bancar. Acolo, a aflat despre investiţiile în criptomonede şi ce presupun ele; ulterior, pasiunea pentru spaţiul crypto a determinat-o să îşi deschidă în paralel o mică aplicaţie de tranzacţionare.

    Apoi, între 2019 şi 2021, a lucrat la o organizaţie non-profit aflată în parteneriat cu biroul prim-ministrului indian, Narendra Modi, cu ţelul de a îmbunătăţi strategia de investiţii a guvernului în tehnologii emergente, precum maşini electrice şi health/climate tech. De asemenea, a pus bazele unora dintre cele mai mari reţele de tip business angel pentru startup-uri web2 şi web3 din India.

    Pentru context, conectarea la internet în paradigma web2 presupune o persoană agregată sub o companie mare, precum Google sau Facebook, în timp ce web3 este un protocol pentru o versiune descentralizată a internetului, pe blockchain, unde datele sunt deţinute de utilizatori, deci nu de entităţi centralizate.

    Şi-a demarat carierea cu normă întreagă în lumea criptomonedelor în 2021, conducând divizia de investiţii a furnizorului de servicii crypto Polygon Labs. A condus inclusiv un fond cu active de 100 de milioane de dolari, concentrat pe startup-uri web3. În prezent, Ash Arora este cel mai tânăr partener din cadrul LocalGlobe, o firmă de venture capital din Marea Britanie specializată în investiţii de tip seed, care provin, de obicei, de la investitori de tip business angel şi alte persoane care identifică potenţial de creştere în anumite firme.

    LocalGlobe este cea mai mare companie de investiţii de venture capital din Europa, Orientul Mijlociu şi Asia (EMEA) în ceea ce priveşte finanţările seed aflate în stadii iniţiale şi a treia la nivel global după giganţii Sequoia şi Acela. Grupul a susţinut până acum 16 unicorni – startup-uri evaluate la cel puţin 1 miliard de dolari, nelistate la bursă – din regiunea EMEA.

    Cu studii în finanţe, economie şi matematică la Lady Shri College for Women din New Delhi, Ash Arora lucrează în prezent la teze pe subiecte precum securitate cibernetică, inteligenţă artificială, stablecoin-uri (monede digitale care vizează păstrarea parităţii cu o monedă fiduciară, precum dolarul american sau euro), B2B şi plăţi virtuale.

    Pe deasupra, ea explorează oportunităţile pe care le poate aduce metaversul în industria produselor de lux din Europa. În continuare, Ash Arora consideră că stablecoin-urile ar putea reveni în atenţia investitorilor în crypto, numind în acest sens o capitalizare de piaţă în scădere şi o creştere a volumelor de tranzacţionare în ultima perioadă.

    „În următorii 5-7 ani, cel mai mare risc cu care se confruntă mediul crypto este faptul că, dacă nu vor exista suficiente afaceri care se mulează bine pe cadrul legislativ şi care oferă oamenilor cazuri concrete de utilizare a criptomonedelor în viaţa de zi cu zi, industriei îi va fi extrem de greu să îşi atingă adevăratul potenţial”, spune Ash Arora.   

     

    Carte de vizită

    1. Ash Arora s-a născut la mijlocul anilor 1990 în India, într-o comunitate de refugiaţi din Delhi. A intrat pentru prima dată în spaţiul crypto în 2017, pe când lucra la gigantul bancar american Citi;

    2. Deşi Citi a decis să nu investească în criptomonede pe fondul volatilităţii din piaţă şi lipsei de cadre de reglementare, ea a ales să îşi investească de una singură bonusul de Crăciun în Bitcoin, Ethereum şi alte crypto-active;

    3. A înregistrat primele randamente semnificative în şase-opt luni. În 2021, şi-a început carierea full-time în lumea monedelor digitale, conducând divizia de investiţii a furnizorului de servicii crypto Polygon Labs;

    4. Din noiembrie 2022 este cel mai tânăr partener al companiei de venture capital LocalGlobe, cu sediul la Londra;

    5. Contribuţia pe care a adus-o la dezvoltarea spaţiului crypto şi startup-urilor din Europa şi Asia i-a asigurat anul acesta un loc în clasamentul Forbes 30 under 30.

  • Dacă aţi avea de ales între a munci mai puţin şi a câştiga mai puţin sau a munci mai mult şi a câştiga mai mult, ce aţi alege? (Nu, să munceşti mai puţin şi să câştigi mai mult nu este o soluţie)

    „Cu cât suntem mai mulţi, cu atât suntem plătiţi mai prost. E mult de muncă, dar prefer varianta asta decât să lucrez tot mult pe bani mai puţini”, îmi povesteşte un amic, manager într-un domeniu care presupunea muncă multă, deseori în weekend, telefoane de la şef în afara orelor de program şi, în general, toate lucrurile care nu te lasă să te detaşezi cu totul de muncă niciodată.

    Unele articole din presa internaţională vorbesc despre faptul că să fii ocupat a devenit un simbol de statut – cu cât eşti mai ocupat, cu atât pare că eşti mai sus pe scara ierarhică – spre deosebire de trecut, când să fii CEO însemna deseori să ai mult timp liber, vacanţe pe iaht sau jocuri de golf.

    Cam în toate conversaţiile pe care le am, la întrebarea „Ce faci?”, răspunsul este legat de muncă, perioadele aglomerate pare că nu mai ţin cont de sezon sau de sărbători – nu ştiu dacă oamenii chiar muncesc nonstop sau au pur şi simplu dificultăţi în a-şi organiza agenda.

    Ford, compania care a revoluţionat programul de muncă odată cu introducerea zilei de muncă de 8 ore (în 1905, Henry Ford a redus programul de muncă de la 10 sau chiar 18 ore la opt ore pe zi şi a dublat salariile tuturor angajaţilor), a introdus, de câţiva ani, o nouă soluţie pentru angajaţii moderni. În economia colaborativă (shared-eco­nomy), compania s-a gândit la un instrument care să le permită angajaţilor să îşi împartă sarcinile de muncă. Instrumentul JobShare Connect, dezvoltat iniţial de Ford în SUA, permite angajaţilor să caute atât în interiorul, cât şi în afara companiei pe cineva care să le preia din sarcini.

    Odată ce un angajat găseşte un partener potenţial, aceştia pot discuta şi să cadă de acord asupra modului în care ar putea împărţi sarcinile de muncă şi programul. De exemplu, un angajat ar putea prefera să lucreze doar dimineţile sau să amestece în agenda de muncă alte responsabilităţi personale, cum ar fi momentele de ridicare de la şcoală a copiilor. Managerii sunt cei care îl aprobă pe cel de al doilea angajat pentru un anumit rol şi se asigură că cerinţele rolului sunt îndeplinite înainte de a aproba împărţirea locului de muncă. Instrumentul Ford JobShare Connect este disponibil acum pentru mulţi dintre angajaţii Ford din Europa, cu oportunitatea de a fi extins ulterior, scrie presa internaţională. La finalul anului 2023, potrivit Raconteur.net, aproximativ 40 de perechi de angajaţi ai Ford lucrau în parteneriate de împărţire a locului de muncă în întreaga Europă.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • Dintr-un „mic ansamblu de roci în Pacificul de Sud”, Rod Drury a văzut de timpuriu potenţialul unui domeniu, aşa că a înfiinţat ceea ce avea să devină una dintre cele mai mari companii publice din emisfera sudică

    Dintr-un „mic ansamblu de roci în Pacificul de Sud”, Rod Drury a văzut de timpuriu potenţialul pe care îl prezintă internetul şi conexiunile pe care le trasează între oameni, aşa că a înfiinţat ceea ce avea să devină una dintre cele mai mari companii publice din emisfera sudică, listată pe o bursă cu o capitalizare totală de cinci ori mai mare decât PIB-ul României. Care este povestea lui?

    Rod Drury este fiul unui comerciant şi al unei asistente executive din Noua Zeelandă; crescut în zona de nord a ţării, a urmat cursurile Liceului Napier Boys, unde spune că şi-a dezvoltat interesul privind domeniul IT. Ulterior, a studiat comerţ şi administraţie la Universitatea Victoria din Wellington şi, după facultate, a lucrat la firma de contabilitate Arthur Young, devenită Ernst & Young în 1989.

    Pe atunci, Drury se confrunta cu o bâlbâială atât de gravă încât evita cu orice preţ vorbitul la telefon. Totuşi, a reuşit să-şi depăşească problema urmând un curs de dicţie la vârsta de 27 de ani. Antreprenorul mărturiseşte în prezent că depăşirea bâlbâielii a fost crucială în parcursul său antreprenorial.

    În 1995, când se apropia de 30 de ani, a înfiinţat Glazier Systems, o firmă de consultanţă şi dezvoltare de software, vândută patru ani mai târziu pentru 7,5 milioane de dolari. Ulterior, antreprenorul a mai pus bazele unei companii şi a lucrat drept director executiv la o firmă achiziţionată de un grup de private equity din Statele Unite, potrivit Forbes.

    Marele eveniment al carierei lui Drury a survenit în 2006, când a fondat Xero – o companie SaaS (software as a service) care furnizează afacerilor mici software-uri de contabilitate bazate pe cloud, devenind între timp una dintre cele mai valoroase societăţi publice pornite din Noua Zeelandă. Inovaţia pe care o aducea compania în piaţă s-a extins însă dincolo de domeniul contabil. La acea vreme, în Noua Zeelandă, cea mai mare tranzacţie de tip venture capital (capital de risc) era de aproximativ 2 milioane de dolari. Poate nu este surprinzător, având în vedere dimensiunea ţării pe care Drury o numeşte „un mic ansamblu de roci în Pacificul de Sud”. Antreprenorul avea nevoie de mai mult decât atât, aşa că a decis să deruleze o ofertă publică de vânzare de acţiuni (IPO), soldată cu o listare pe Bursa de la Wellington la numai un an de la înfiinţare.

    „În zilele noastre, toată lumea este conectată. Cu siguranţă, în Noua Zeelandă, unde suntem departe de toată lumea, acest lucru ne-a schimbat complet perspectiva. Totul este conectat la nivel global şi există acum posibilitatea de a face parte din acest fenomen”, spune Drury, conform PwC.

    Listată în prezent pe Bursa de Valori din Australia (ASX), adică pe o mult mai mare piaţă de capital, compania avea în martie 2023 circa 1,5 milioane de clienţi şi 4.500 de angajaţi în Noua Zeelandă, Australia, America de Nord, Regatul Unit şi Asia de Sud-Est.

    Un alt proiect fondat de Drury a fost Pacific Fibre, o companie care a încercat să lege Australia, Noua Zeelandă şi Statele Unite prin cabluri de internet în valoare de 400 de milioane de dolari, însă iniţiativa a fost abandonată ulterior.

    În noiembrie 2017, a vândut un pachet de acţiuni Xero de 95 de milioane de dolari, rămânând cu o participaţie de 13% din capi­talul social al grupului; el declara atunci că tranzacţia are scopul de a-i susţine activităţile filantropice. A renunţat la funcţia de CEO în cadrul Xero în 2018, însă a decis să rămână în companie pe post de director neexecutiv.   

     

    Carte de vizită

    1. Rodney Kenneth Drury s-a născut în 1966, în Wellington, Noua Zeelandă, urmând să se remarce drept antreprenor în domeniul tech, cu o avere netă estimată în prezent de Forbes la peste
    1 miliard de dolari;

    2. După încheierea studiilor universitare, Drury a pus bazele grupului de dezvoltare software Glazier Systems, prin intermediul căruia şi-a creat iniţial averea, firma fiind vândută la patru ani de la înfiinţare, în 1999;

    3. Marele eveniment al carierei lui avea să vină în 2006, când a creat Xero, o companie care produce software-uri folosite în contabilitate;

    4. Întrucât firma avea „100 de clienţi şi niciun venit”, conform spuselor lui Drury, antreprenorul a decis să obţină finanţare printr-o listare pe Bursa din Wellington, la doar un an de la înfiinţare;

    5. Evaluată la 13 miliarde de dolari americani, compania este prezentă acum pe Bursa din Australia, cea mai mare din emisfera sudică, cu o capitalizare totală de peste 1.500 de miliarde de dolari.

  • Trei români prieteni, medici, au avut o idee revoluţionară. Ei au transformat una dintre cele mai mari probleme din lume într-o afacere

    Faptul că natalitatea în România se află în scădere dramatică nu mai este de mult un secret. Dr. Ionela Anghelescu, Dr. Andreea Velişcu şi Dr. Tarig Massawi, trei medici prieteni cu experienţă în ginecologie şi fertilizare in vitro, au identificat însă în această problemă o nişă de business, echivalentă cu găsirea de soluţii pentru acele cupluri care îşi doresc copii, dar se confruntă cu infertilitatea, deseori din cauza goanei continue din mediul corporate. În doar trei ani, clinica a înregistrat o creştere constantă, contribuind la naşterea a peste 800 de copii prin tehnici FIV şi atingând o cifră de afaceri de 6,5 milioane de euro în 2023.

     

    Înainte de a fonda clinica, cei trei medici şi prieteni, Ionela Anghelescu, Andreea Velişcu, Tarig Massawi, acumulaseră deja experienţă în domeniul fertilizării in vitro şi al ginecologiei, lucrând deopotrivă în spitale şi clinici de stat particulare şi, prin propriul business, spun că şi-au propus să facă o diferenţă importantă în viaţa cuplurilor care se confruntă cu infertilitatea. „Ne-am unit forţele pentru a crea Embryos, un loc unde tehnologia de vârf şi dedicarea faţă de pacienţi se întâlnesc. Am fost motivaţi de lacunele observate în sistemul de sănătate românesc în acest domeniu şi de nevoia de a oferi tratamente personalizate, empatice şi de înaltă calitate”, spune Andreea Velişcu. De la deschiderea Embryos, în mijlocul pandemiei de COVID-19 şi până în prezent, clinica a evoluat devenind un centru de excelenţă în fertilizarea in vitro şi ginecologie în România. „În primii ani de funcţionare, am asistat la o creştere constantă a numărului de pacienţi, oferind soluţii personalizate şi de înaltă calitate pentru infertilitate. În acest interval, am reuşit să contribuim la naşterea a peste 800 de copii prin tehnici de fertilizare in vitro, ceea ce reprezintă o realizare remarcabilă pentru echipa noastră”, spune Ionela Anghelescu. Un rol important în dezvoltarea clinicii, care a ajuns anul trecut la o cifră de afaceri de 6,5 milioane de euro, l-au avut investiţiile direcţionate în cele mai noi tehnologii şi proceduri în reproducerea asistată. Peste 2 milioane de euro au fost direcţionaţi în echipamente precum incubatoarele de ultimă generaţie care asigură un control optim al mediului în care se dezvoltă embrionii; sistemul de vitrificare, utilizat pentru crioprezervarea ovocitelor şi a embrionilor, cât şi introducerea microscopului microTESE, un echipament unic în România, esenţial pentru tratarea infertilităţii masculine complexe.  În plus, laboratorul lor este echipat cu tehnologii avansate de imagistică şi analiză genetică, care permit diagnosticarea şi tratarea cu precizie a cauzelor infertilităţii. „Aceste echipamente ne permit să monitorizăm şi să optimizăm fiecare etapă a procesului FIV, de la stimularea ovariană până la transferul embrionar, asigurând astfel cele mai bune şanse de succes pentru pacienţii noştri”, după cum explică Ionela Anghelescu.

    Dincolo de procedurile medicale, au implementat şi servicii de consiliere psihologică, pentru a oferi susţinere emoţională pacienţilor pe parcursul tratamentului. „Un factor determinant al succesului nostru a fost extinderea echipei medicale şi a numărului de cabinete medicale. Am reuşit să atragem şi să formăm specialişti de top în domeniu, inclusiv embriologi, ginecologi şi endocrinologi, care colaborează strâns pentru a oferi cele mai bune soluţii pentru pacienţi. În plus, am adus şi specialişti de renume din afara ţării, pentru a ne asigura că beneficiem de cele mai recente şi eficiente practici în domeniu. Această colaborare interdisciplinară şi internaţională a fost esenţială pentru menţinerea standardelor de excelenţă”, adaugă Anghelescu.

     um arată piaţa de fertilizare in vitro din România în acest moment? Potrivit datelor citate de Andreea Velişcu, procedura de fertilizare in vitro (FIV) în România are o istorie relativ recentă comparativ cu alte ţări, însă a înregistrat progrese semnificative de-a lungul timpului. Începuturile datează din 1995, când a fost realizată prima procedură de FIV cu succes, iar în 1996 s-a născut primul copil conceput astfel. În perioada 2000-2010, numărul clinicilor de fertilitate a crescut, iar în 2011, guvernul a lansat un program naţional pentru subvenţionarea FIV. Anul 2015 a marcat introducerea tehnicilor avansate, precum diagnosticarea genetică preimplantaţională(PGD) şi vitrificarea. În 2018, s-a înfiinţat primul registru naţional pentru reproducerea asistată, care colectează date despre toate procedurile FIV realizate în ţară. „În prezent, FIV este larg disponibilă, susţinută financiar de guvern (on and off din păcate) şi beneficiază de tehnologii avansate, cu rate de succes în continuă creştere, oferind speranţă cuplurilor care se confruntă cu infertilitatea”, observă Velişcu. În prezent, mii  de copii s-au născut în România prin fertilizare in vitro (FIV), conform statisticilor recente. „Cu o natalitate în scădere dramatică, cu doar 171.132 de naşteri în 2022, programul de susţinere a FIV devine din ce în ce mai important. În următorii ani, se aşteaptă ca procentul copiilor născuţi prin FIV să crească datorită măsurilor de sprijin financiar şi simplificării accesului la proceduri prin Programul Naţional FIV. Extinderea acestor programe şi creşterea conştientizării publicului privind opţiunile de tratament pentru infertilitate vor contribui semnificativ la acest trend ascendent”, subliniază şi Ionela Anghelescu.

    Piaţa de fertilizare in vitro din România este astfel în plină dezvoltare, impulsionată de iniţiative guvernamentale recente, precum Programul Naţional FIV, care oferă sprijin financiar pentru cupluri şi femei singure prin vouchere.

    Embryos participă activ în Programul Ministerului Familiei, care oferă sprijin financiar sub formă de vouchere de până la 15.000 de lei per procedură pentru cuplurile şi femeile singure eligibile. De asemenea, mai există programul Ministerului Sănătaţii, care este destinat unui număr mic de cupluri şi pentru care, potrivit medicilor criteriile de includere sunt mai restrictive.

    Costul unei intervenţii FIV variază considerabil în funcţie de numeroşi factori, însă preţul de pornire este de aproximativ 3.000 euro, dar costurile depăşesc această suma prin investigaţiile  complete şi complexe care sunt premergătoare procedurii.

    „Accesibilitatea rămâne o provocare, deoarece fondurile disponibile sunt limitate şi nu acoperă integral costurile totale ale tratamentelor. De exemplu, orice sumă care depăşeşte valoarea voucherelor trebuie suportată de beneficiari. În alte ţări europene, cum ar fi Franţa sau Belgia, sistemele de asigurări de sănătate acoperă o parte semnificativă a costurilor FIV, facilitând accesul unui număr mai mare de cupluri la aceste servicii”, adaugă Massawi. Un alt aspect important observat de el este nivelul de conştientizare şi educaţie privind infertilitatea şi opţiunile de tratament: „În România, deşi conştientizarea a crescut, mai există încă mituri şi stigmatizări care pot descuraja cuplurile să caute ajutor. În comparaţie, în ţări precum Suedia sau Danemarca, educaţia sexuală şi de sănătate reproductivă sunt bine integrate în sistemul de învăţământ, ceea ce duce la o populaţie mai bine informată şi mai deschisă la utilizarea tehnologiilor de reproducere asistată”.

    Prevenţia e cheia şi în cazul infertilităţii. Tarig Massawi subliniază că cele mai frecvente cauze ale infertilităţii includ sindromul ovarului polichistic, endometrioza şi disfuncţiile ovulatorii la femei, iar la bărbaţi, oligospermia şi azoospermia. Stresul, în special în mediul corporate, agravează aceste probleme prin dezechilibre hormonale: „Stresul cronic poate duce la dezechilibre hormonale, afectând ovulaţia la femei şi calitatea spermei la bărbaţi. În mediul corporate, nivelurile ridicate de stres şi programul de lucru prelungit pot exacerba aceste probleme, reducând şansele de concepţie. De aceea, este important să gestionăm stresul prin tehnici de relaxare, activitate fizică regulată şi, atunci când este necesar, consiliere psihologică pentru a sprijini sănătatea reproductivă a pacienţilor noştri”. Prevenţia şi controalele regulate sunt esenţiale pentru diagnosticarea timpurie şi tratamentul eficient al infertilităţii: „Prevenţia include educarea pacienţilor cu privire la stilul de viaţă sănătos, gestionarea stresului, alimentaţia corectă şi evitarea factorilor de risc care pot afecta fertilitatea, cum ar fi fumatul şi consumul excesiv de alcool”. Controlul ginecologic regulat este crucial pentru depistarea precoce a afecţiunilor care pot contribui la infertilitate, cum ar fi endometrioza, sindromul ovarului polichistic (SOP) sau infecţiile pelvine: „Recomandăm ca toate femeile să efectueze controale ginecologice anuale şi să se adreseze unui specialist în infertilitate dacă nu reuşesc să conceapă după un an de încercări (sau după şase luni, dacă au peste 35 de ani). Considerăm că prevenţia şi controalele regulate sunt pietrele de temelie ale unui tratament de succes al infertilităţii. Prin educarea pacienţilor şi monitorizarea continuă a stării lor de sănătate, putem interveni mai devreme şi mai eficient, maximizând şansele de a obţine o sarcină reuşită”.

    Ce urmează pentru Embryos? Cei trei fondatori şi-au propus ca în următorii ani clinica să îşi crească echipa medicală, numărul de cabinete şi să echipei medicale, cât şi să continue investiţiile în tehnologie de ultimă generaţie: „În primul rând, vom urmări constant să facem cât mai multe cupluri fericite, să susţinem viitori părinţi. De asemenea, ne propunem să educăm publicul în ceea ce priveşte prevenţia şi opţiunile de tratament pentru infertilitate. Suntem dedicaţi să oferim cele mai bune practici şi să contribuim la bunăstarea comunităţii noastre”.  

    „În prezent, FIV este larg disponibilă, susţinută financiar de guvern (on and off din păcate) şi beneficiază de tehnologii avansate, cu rate de succes în continuă creştere, oferind speranţă cuplurilor care se confruntă cu infertilitatea.“

    Dr. Andreea Velişcu, cofondatoARE, Embryos

    „În primii ani de funcţionare, am asistat la o creştere constantă a numărului de pacienţi, oferind soluţii personalizate şi de înaltă calitate pentru infertilitate. În acest interval, am reuşit să contribuim la naşterea a peste 800 de copii prin tehnici de fertilizare in vitro, ceea ce reprezintă o realizare remarcabilă pentru echipa noastră.“

    Dr. Ionela Anghelescu, cofondatoARE, Embryos

    „În mediul corporate, nivelurile ridicate de stres şi programul de lucru prelungit pot exacerba aceste probleme, reducând şansele de concepţie. De aceea, este important să gestionăm stresul prin tehnici de relaxare, activitate fizică regulată şi, atunci când este necesar, consiliere psihologică pentru a sprijini sănătatea reproductivă a pacienţilor noştri.“

    Dr. Tarig Massawi, cofondator, Embryos

     

     

    5 întrebări şi răspunsuri din interviul cu fondatorii Embryos

    Cum a evoluat numărul de părinţi care apelează la procedurile de fertilizare in vitro şi care este profilul lor?

    Dr. Tarig Massawi: În România, numărul părinţilor care apelează la fertilizare in vitro (FIV) a crescut considerabil în ultimii ani. Profilul acestora include cupluri şi femei singure cu vârste între 20 şi 45 de ani, diagnosticaţi cu infertilitate (dar avem si femei de peste 45 de ani care folosesc ovocitele donate pentru a-şi atinge visul de a avea un copil). Motivele pentru creşterea utilizării FIV sunt diverse, incluzând dificultăţi în conceperea pe cale naturală, probleme de sănătate şi dorinţa de a avea copii în contextul amânării deciziei din motive financiare sau personale.

    Cât de accesibilă este o astfel de procedură şi cum apreciaţi că va evolua accesibilitatea acesteia în continuare?

    Dr. Ionela Anghelescu: Procedurile de fertilizare in vitro (FIV) au devenit mai accesibile în România datorită Programului Naţional FIV, care oferă sprijin financiar prin vouchere în valoare de 15.000 de lei, acoperind tratamente medicamentoase şi proceduri medicale specifice. Programul se adresează cuplurilor şi femeilor singure, simplificând procesul de înscriere şi extinzând criteriile de eligibilitate până la vârsta de 45 de ani. Accesibilitatea va continua să crească pe măsură ce fondurile alocate şi programele de susţinere se extind, permiţând unui număr tot mai mare de persoane să beneficieze de tratamente FIV şi contribuind astfel la creşterea natalităţii în România.

    Ce sfaturi aveţi pentru cuplurile care se confruntă cu probleme de fertilitate şi cum le puteţi sprijini în drumul lor către a deveni părinţi?

    Dr. Tarig Massawi: Pentru cuplurile care se confruntă cu probleme de fertilitate, este crucial să aibă o abordare proactivă şi să se informeze cât mai mult. Diagnosticarea timpurie poate îmbunătăţi şansele de succes, iar un stil de viaţă echilibrat, cu alimentaţie corectă şi exerciţii fizice regulate, poate influenţa pozitiv fertilitatea. De asemenea, informarea şi educaţia despre opţiunile de tratament disponibile sunt cruciale pentru a reduce anxietatea şi a demitiza procesul. Este important să aibă răbdare şi perseverenţă, deoarece, uneori, tratamentele pentru infertilitate pot fi un proces lung şi dificil.

    Care este valoarea pieţei clinicilor care derulează astfel de proceduri în prezent şi care este potenţialul?

    Dr. Tarig Massawi: Piaţa clinicilor de fertilizare in vitro (FIV) din România a crescut semnificativ datorită cererii tot mai mari şi sprijinului oferit de Programul Naţional FIVsi Programul Ministerului Familiei si diverselor programe ale primariilor locale . Deşi valoarea exactă a pieţei nu este clar definită, se estimează că sectorul medical privat dedicat FIV este în expansiune continuă. Potenţialul pieţei este considerabil, având în vedere îmbunătăţirea constantă a tehnologiilor şi expertizei medicale disponibile.

    Cum tratează Embryos problematica etică a selecţiei genetice şi a manipulării embrionilor?

    Dr. Andreea Velişcu: Abordăm problematica etică a selecţiei genetice şi manipulării embrionilor cu maximă seriozitate, respectând toate reglementările naţionale şi internaţionale. Selecţia genetică este utilizată exclusiv pentru prevenirea bolilor genetice grave şi nu pentru selecţia trăsăturilor nonmedicale, iar orice procedură de diagnostic genetic preimplantare  este realizată strict în scopuri medicale. Pacienţii noştri sunt pe deplin informaţi şi consiliaţi cu privire la toate aspectele etice, medicale şi legale ale acestor proceduri. Manipularea embrionilor este efectuată doar atunci când este necesară pentru succesul fertilizării şi implantării, respectând principii bioetice stricte. Ne angajăm să asigurăm cele mai înalte standarde etice, realizând toate procedurile cu responsabilitate şi integritate.