BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Povestea unei afaceri româneşti care face milioane din vânzarea unui singur produs

    Povestea producătorului orădean de acid benzoic Sinteza începe în urmă cu peste un secol, iar datorită unor schimbări recente de acţionariat menite să ajute la redresarea şi dezvoltarea afacerii, între zidurile fabricii se scrie acum o nouă filă din istoria sa. Cum a reuşit compania să ajungă la afaceri de zeci de milioane de lei cu un singur produs?

    Am hotărât să investim în Sinteza la finalul anului 2019, cu obiectivul de a redresa şi dezvolta compania. Pentru mulţi, Sinteza părea o poveste pierzătoare, dar pe noi ne-a inspirat faptul că este una dintre cele mai vechi companii româneşti, listată la Bursă, şi că se aliniază cu misiunea şi viziunea ROCA Investments.

    Am văzut potenţialul ei dincolo de riscuri şi am decis să preluăm un pachet de 18% din acţiunile companiei. Totodată, aceştia au fost primii paşi ai ROCA Investments în familiarizarea cu piaţa de capital”, spune Rudi Vizental, CEO al Roca Investments, unul dintre cei trei acţionari majoritari ai producătorului. Alături de ROCA, în acţionariatul firmei intră I.I. BT
    Invest 1, cu o cotă de 33,9%, şi Tibor Tincau, cu 28,1%. Celelalte aproximativ 20% dintre acţiuni sunt deţinute de peste 15.000 de acţionari pe Bursă, persoane fizice şi juridice.

    Sinteza a încheiat anul 2020 cu o cifră de afaceri de circa 22 de milioane de lei şi o pierdere netă de 5,2 milioane, în condiţiile în care fabrica a fost închisă în primele două luni ale anului trecut din cauza unor dificultăţi financiare şi operaţionale. „Pentru finalul anului 2021 estimăm venituri de circa 40 de milioane de lei şi aşteptăm un rezultat net pozitiv. Ne bazăm, în parte, pe rezultatele obţinute la închiderea semestrului I şi anume vânzări de 20,2 milioane de lei şi un profit net de 1,1 milioane de lei”, susţine Tudor Stoia, director general Sinteza.

     

    Impactul acţionariatului minoritar

    Povestea companiei îşi are începuturile în 1905, odată cu fondarea fabricii de produse chimice organice Aurora, urmată de deschiderea, în1922, a întreprinderii chimico-farmaceutice Vesta, iar la un an distanţă, a fabricii Fiii lui A. Zankl, ca sucursală a  firmei austriece A. Zahal Sohne – Farbenwerke od Graz. În 1954 lua fiinţă întreprinderea de stat formată din cele trei. Producerea acidului benzoic a început abia în 1975, compania de astăzi fiind înfiinţată în 1990, prin preluarea întregului patrimoniu al Sintezei Chimice de Stat – unul dintre primii producători de produse chimice din România, în urma Decretului Guvernului nr. 1213 / 20.11.1990. La şapte ani distanţă, compania se listează la Bursa de la Bucureşti.

    Potrivit lui Rudi Vizental, rezultatele eforturilor echipelor din ultimii ani au început să fie vizibile şi, pentru compania pe care o conduce, povestea Sinteza reprezintă o nouă dovadă clară că un proces de management corect, cu acţiuni eficiente, în direcţia dezvoltării şi aşezării businessului pe baze sănătoase are într-un final rezultatele aşteptate. „ROCA este un acţionar minoritar, iar rezultatele şi evoluţia companiei au fost construite printr-un efort concentrat de echipă, atât la nivel de acţionariat, Consiliu de Administraţie cât şi a echipei manageriale. Structurile eficiente la nivel de decizie şi de execuţie au funcţionat şi în acest moment suntem atenţi la oportunităţile din piaţă şi încercăm sa identificăm noi direcţii de dezvoltare pentru companie. Pentru noi este o experienţă valoroasă mai ales prin perspectiva procesului de aplicare a misiunii şi viziunii ROCA într-o companie publică. Este o dovadă că nu trebuie să fii partener majoritar pentru a ajuta o companie să se schimbe în bine şi pentru a avea impact în economie.”

    C7H6O2
    formula chimică
    a acidului benzoic, unicul produs din portofoliul companiei

    Echipa Sinteza este formată din 98 de persoane. „Am activat în această formaţie din 2014, de când am renunţat la fabricarea altor produse pentru a ne concentra doar pe producţia de acid benzoic. Pandemia nu a afectat organizarea şi structura echipei. Ne-au influenţat doar absenţe temporare provocate de îmbolnăviri individuale, pentru că aceste absenţe au trebuit suplinite de ceilalţi membri ai echipei. Desigur, efortul acesta a fost remarcabil atât la nivel individual, cât şi organizatoric, dar am reuşit să trecem cu bine peste această perturbare”, spune Tudor Stoia.

    Compania operează astăzi o fabrică de acid benzoic, poziţionată într-o platformă industrială cu suprafaţa totală de circa 15 hectare, iar capacitatea de producţie se ridică la aproximativ 7.200 de tone de acid benzoic pe an. Sinteza vinde în 21 de ţări, în principal în Europa de Vest (Germania, Marea Britanie, Franţa), unde deţine o cotă de circa 10% dintr-o piaţă pe care o estimează la circa 70.000-80.000 de tone pe an, dar are parteneri şi în Turcia, Rusia, Ucraina şi Israel. Principalii clienţi ai companiei sunt FF Chemicals (Olanda), Eternis Chemichals (Marea Britanie), Arkema Abbey Chemichals (Germania) – din rândul utilizatorilor finali, şi Abbey (Marea Britanie), Stera (România) şi KTM (Turcia), dintre traderi. Ponderea firmelor din România în portofoliul de clienţi ai businessului este de circa 7% din punct de vedere numeric, şi de aproximativ 8% din punct de vedere al volumului de afaceri, clienţii finali ai companiei fiind producătorii de plastifianţi, vopseluri, cauciuc şi alte aplicaţii industriale.

     

    La trântă cu producătorii chinezi

    Potrivit lui Stoia, după ce Sinteza a decis să se concentreze doar pe producţia de acid benzoic, principalele provocări pe care le-a întâmpinat compania au fost: asigurarea constanţei purităţii produsului, la nivel de technical-grade, datorită unor probleme de natură tehnologică, atragerea de personal calificat în domeniul industriei chimice, din cauza lipsei învăţământului de profil, la toate nivelurile, dar şi concurenţa cu produsele chinezeşti, în perioadele în care producătorii chinezi decideau să destocheze şi să vândă la preţuri sub costuri.

    El susţine că influenţa pandemiei asupra pieţei a fost atât pozitivă, aduse de încetinirea comerţului european cu China, „ceea ce ne-a adus oportunitatea de a consolida relaţiile cu clienţii”, dar şi negativă, prin accesul mai dificil la materii prime. „Lecţiile noastre au fost tocmai faptul că un eveniment negativ de asemenea amploare poate atrage după sine şi oportunităţi importante, dar şi că solidaritatea poate face ca obstacole precum această pandemie să fie surmontate într-un timp atât de scurt.”

    Rudi Vizental, CEO ROCA Investments: „Am hotărât să investim în Sinteza la finalul anului 2019, cu obiectivul de a redresa şi dezvolta compania. Pentru mulţi, Sinteza părea o poveste pierzătoare, dar pe noi ne-a inspirat faptul că este una dintre cele mai vechi companii româneşti.”

    Despre competiţie, executivul spune că aceasta e reprezentată, pe de-o parte, de doi producători europeni, Eastman (Estonia) şi Emerald Kalama (Olanda), cu capacitaţi instalate mai mari decât ale producătorului local şi cu o gamă de produse mai largă, şi de producătorii chinezi, care deşi în această perioadă sunt mai puţin activi decât în perioada anterioară pandemiei, îşi menţin încă poziţia pe piaţă. „Am valorificat scurta perioadă de prezenţă mai redusă a producătorilor chinezi prin profilarea portofoliului de clienţi mai aproape de zona pe care o ţintim, şi anume de producători, consolidându-ne totodată relaţia cu clienţii”

    În ceea ce priveşte investiţiile realizate de companie, cele mai recente s-au ridicat la circa 600.000 de euro şi au fost direcţionate înspre modernizarea instalaţiei de acid benzoic, refacerea unor elemente de structură a clădirilor şi achiziţionarea şi implementarea unui sistem ERP (enterprise resource planning). Legat de investiţiile bugetate pentru anul viitor, Stoia spune că „suntem încă în evaluarea priorităţilor de investiţii şi este prematur să avansăm proiecte şi sume, mai ales având în vedere confidenţialitatea cerută de statutul de companie listată la Bursă”.

    El explică şi diferenţele dintre produsul oferit de Sinteza şi cel al competitorilor: „Acidul benzoic de la Sinteza este de tip «technical-grade» (un indice care arată puritatea produsului – n. red.), iar produsele celorlalţi doi jucători din Europa, din Olanda şi din Estonia, acoperă două categorii diferite, respectiv «pharma-grade» şi «technical-grade superior». Aşadar, având destinaţii diferite, produsele nu trebuie comparate şi prin urmare, nici tehnologia nu ar trebui. Produs asemănător cu al nostru provine doar de la fabricanţii chinezi, cărora nu le cunoaştem exact tehnologia, dar calitatea lor, aşa cum este ea descrisă de clienţi, este inconstantă.”

     

    Pionier în clasa top-managerilor

    Despre sine, Tudor Stoia spune că are studii superioare de inginerie mecanică (fiind absolvent al Universităţii Tehnice „Gh. Asachi” din Iaşi), pe care însă nu le-a aplicat vreodată în practică, pentru că, în epocă, întreprinderile mecanice mai degrabă se destructurau. „Aşa că, după o scurtă carieră de muzeograf într-un muzeu de civilizaţie populară cu accent pe tehnologii preindustriale, (Muzeul Astra din Sibiu), am intrat în lumea businessului, mai întâi ca agent de vânzări, de unde am evoluat în câţiva ani la poziţia de top management într-o companie implicată în industria farma, Relad International. (…) Fac parte din generaţia care în anii ’90 a deschis majoritatea pieţelor din România, aşa că o ascensiune rapidă, din execuţie în aerul rarefiat al top managementului marilor companii de la data aceea, nu era rară.”

    Între 1998 si 2004 spune că a avut ocazia să facă parte din echipa care a condus compania Relad la poziţia de lider de piaţă şi şansa să aibă legătură cu mai multe linii de business: import, distribuţie şi retail, având misiunea de a organiza una dintre primele reţele de farmacii din România.

    „Tot aici, mi-am întâlnit cel mai important mentor, prof. dr. Constantin Cojocaru, care m-a ajutat să îmi definesc profilul de manager şi să îmi construiesc viziunea şi metoda de management, pe care, cu perfecţionările şi ajustările ulterioare, le practic şi acum”, povesteşte el.

    În această perioadă, continuă Stoia, a avut ocazia să administreze etape diferite din viaţa companiilor: start-up, early stage, dezvoltare agresivă, criză, turnaround, „experienţe care mi-au deschis apetitul pentru managementul acestor etape sensibile prin care trec organizaţiile şi care mi-au marcat apoi parcursul profesional.”

    Odată cu aceste clarificări spune că au venit şi paşii următori din cariera sa. „Am început să mă alătur companiilor cu obiective ambiţioase, în calitate de director general.” În intervalul 2004-2007 a condus compania de servicii private de securitate Dragon Star, până la finalizarea procesului de vânzare către unul din marii operatori europeni din domeniu. Între anii 2007 şi 2010 a activat în cadrul companiei de servicii de protezare audio Clarfon, care a ajuns în acest interval pe locul al doilea în topul pieţei locale de profil. Alţi trei ani din carieră şi i-a petrecut în compania Viacon/Saferoad Romania, subsidiară a unui grup internaţional de companii implicate în marile proiecte de infrastructură, unde a condus proiectul de relocare a unei fabrici de confecţii metalice din Anglia în România şi de start-up al businessului. A activat apoi, pentru încă patru ani, în compania de management în domeniul medical Credo, iar în 2018 s-a alăturat reţelei de fast-food Dabo Internaţional, conducând pentru aceasta procesul de restructurare al organizaţiei şi de profesionalizare a managementului, în acord cu viziunea proprietarului.

    Tudor Stoia, director general Sinteza: „Influenţa pandemiei asupra pieţei a fost atât pozitivă, adusă de încetinirea comerţului european cu China, ceea ce ne-a adus oportunitatea de a consolida relaţiile cu clienţii, dar şi negativă, prin accesul mai dificil la materii prime.”

    A avut, de-a lungul timpului, şi o serie de joburi administrative. În perioada 1997-2001 a fost membru al Consiliului de Administraţie al grupului de firme Relad, iar din 1996 până în 2020 a făcut parte din Consiliul de Administraţie al societăţii Zirom SA, ca reprezentant al Fondului Proprietatea. „Între timp, am gestionat şi proiecte de consultanţă în management pentru diferite companii, cu ţinte de creştere, dezvoltare de produse noi, sau reorganizare din diferite domenii de activitate, de la reţele de retail, la tehnologie (Telekom Romania). De asemenea, am avut activităţi antreprenoriale în domeniul serviciilor”, adaugă Stoia.

    Începând cu octombrie 2020 a acceptat propunerea ROCA de a se alătura companiei Sinteza, în rolul de director general, cu obiectivul de a contribui la redresarea financiară a companiei şi la dezvoltarea activităţilor sale. „Cu acest scop, am completat echipa de management şi am reformulat politica comercială, astfel încât să se adapteze condiţiilor de piaţă create odată cu pandemia, caracterizată de creşterea interesului pentru producătorii europeni, ajutată şi de prezenţa inconstantă a producătorilor chinezi.”

    Acum, încheie Stoia, atenţia echipei este îndreptată atât către consolidarea rezultatelor pozitive din prima parte a anului, cât şi către definirea noilor direcţii de dezvoltare ale companiei, despre care speră să poată vorbi peste câteva luni. „Am avut bucuria să pot colabora în acest parcurs cu o echipă formată din oameni performanţi şi dedicaţi obiectivelor companiei şi cu aderenţă la stilul de management prin obiective pe care îl practic şi promovez. Acesta a pus în valoare pe de o parte capacităţile individuale, contribuind totodată la formarea relaţiilor de grup în interesul obiectivelor companiei.”

    În afara ariei profesionale executivul spune că preocupările sale sunt legate, în mare măsură, de practicarea mai multor sporturi, în special ciclism şi schi, fiind pasionat totodată de muzică şi istorie. „Totuşi, pot spune că cea mai mare plăcere pentru mine este să petrec timp cu familia şi prietenii.”

     

    Drumul spre BVB

    ♦ 1905
    A fost fondată fabrica de produse chimice organice Aurora.

    ♦ 1922
    A fost fondată Întreprinderea Chimico-Farmaceutică Vesta.

    ♦ 1923
    A fost fondată Fabrica Fiii lui A. Zankl, ca sucursală a firmei A. Zahal Sohne – Farbenwerke od Graz (Austria).

    ♦ 1954
    ​Fabrica de Produse Chimice Organice Aurora, Întreprinderea Chimico Farmaceutică Vesta şi Fabrica Fii lui A. Zankl formează Întreprinderea de Stat Sinteza

    ♦ 1975
    Sinteza începe fabricarea acidului benzoic.

    ♦ 1990
    A fost înfiinţată, prin Decretul Guvernului nr. 1213 / 20.11.1990, Sinteza SA, prin preluarea întregului patrimoniu al Sintezei Chimice de Stat – unul dintre primii producători de produse chimice din România.

    ♦ 1997
    Acţiunile Sinteza sunt listate la bursa din Bucureşti, la a doua categorie, sub simbolul STZ.

    ♦ 2011
    Începe fabricarea acidului benzoic în regim continuu.

    ♦ 2012
    Tibor Tincau preia majoritatea acţiunilor Sinteza

    ♦ 2016
    Intră în acţionariat BTAM.

    ♦ 2019
    ROCA Investment preia 18% din acţiunile companiei.

    ♦ 2021
    Compania revine pe profit.

  • Pariul pe Europa Centrală şi de Est

    Element Industrial şi Dedeman, care au dezvoltat împreună parcul logistic ELI Park 1 din Chitila, au parafat vânzarea proiectulului ELI Park 1 din nord-vestul Capitalei către fondul de investiţii sud-african Fortress REIT. Care este miza?

    România, alături de ţările Europei Centrale şi de Est, este una dintre cele mai dinamice şi interesante propuneri de investiţii pe termen lung din logistică şi depozitare la nivel global datorită potenţialului ridicat de creştere a consumului şi cererii de spaţii industriale, alături de proximitatea faţă de Europa de Vest. Piaţa este într-o fază de dezvoltare cu foarte multe oportunităţi pentru investiţii din partea Fortress. Pe măsură ce competiţia din economiile avansate ale Europei de Vest este determinată de comerţul online, creşterea din Europa Centrală şi de Est va continua în următoarele decenii”, explică Steven Brown, CEO al Fortress REIT.

    Fondul de investiţii Fortress din Africa de Sud, care deţine 23% din acţiunile NEPI-Rockcastle, a cumpărat centrul logistic ELI Park 1 din Chitila de la Element Industrial şi Dedeman. Fortress este şi cel mai mare acţionar al NEPI-Rockcastle, principalul proprietar de malluri şi centre comerciale din România. Mai mult, Steven Brown, CEO-ul Fortress, este şi director non-executiv în cadrul NEPI-Rockcastle. Aceasta este şi a doua „ieşire” a celor de la Fortress în afara pieţei sud-africane de logistică după Polonia, ELI Park 1 fiind primul centru logistic cumpărat de sud-africani în România şi al doilea din regiunea Europei Centrale şi de Est.

    Strategia pe termen lung a Fortress este de a avea o treime retail la nivel de portofoliu şi două treimi logistică atât în Africa de Sud, cât şi în Europa. 

    „Suntem selectivi şi intenţionăm să extindem portofoliul nostru de depozite de înaltă calitate la nivelul Europei Centrale şi de Est în următorii ani. Anul acesta am mai cumpărat primele centre logistice în Polonia, două parcuri din Bydgoszcz şi Stargard”, a spus Steven Brown.

    Fortress REIT este cel mai mare proprietar şi dezvoltator de spaţii logistice din Africa de Sud şi deţine inclusiv un portofoliu de retail. Este cel mai mare acţionar al NEPI Rockcastle, cel mai mare proprietar de malluri şi centre comerciale din Europa Centrală şi de Est. Fortress a intrat recent şi pe piaţa logistică din Polonia prin achiziţia a două parcuri logistice şi pe piaţa din România prin achiziţia ELI Park 1.

    CBRE România a asistat companiile româneşti Element Industrial şi Pavăl Holding în vânzarea primului lor proiect logistic, ELI
    Park 1, dezvoltat în nordul Bucureştiului, în zona Chitila-Buftea.

    Tranzacţia a fost coordonată de o echipă comună din partea vânzătorului alcătuită din Diana Nanu şi Alexandra Popa de la Element Group, alături de Karina Paval şi Narcisa Stanimir reprezentând Pavăl Holding, asistată de compania de consultanţă imobiliară CBRE Romania, condusă de Mihai Pătrulescu, şi experţii legali de la Kinstellar, reprezentată de Alexandru Mocănescu.

    De asemenea, din partea cumpărătorului, tranzacţia a fost coordonată de către Steven Brown, Howard Penny şi Maciej Tuszynski de la Fortress, asistaţi de Bogdan Papandopol împreună cu Perry Zizzi, de la Dentons, Cushman & Wakefield Echinox, condusă de Tim Wilkinson, şi PWC, condusă de Cornelia Bumbucea.

    Element Industrial este unul dintre cei mai tineri jucători pe piaţa spaţiilor logistice. Dezvoltatorul are în lucru o serie de proiecte sub brandul Eli Parks, parcuri logistice cu suprafeţe între 50 şi 60.000 mp, în Bucureşti, Craiova, Bacău, Târgovişte sau Timişoara, pre­cum şi depozite cu suprafeţe mai mici, grupate sub denumirea Eli Xpress.

    „Interesul investitorilor pentru proiecte industriale de calitate este în creştere, iar intrarea Fortress REIT pe piaţa locală reprezintă un nou vot de încredere pentru România. Estimăm că anul acesta vor avea loc tranzacţii de peste 250 de milioane de euro pe piaţa industrială”, spune Mihai Pătrulescu, head of investment properties, CBRE România.

    Eli Park 1 a fost dezvoltat în parteneriat de Element Industrial şi grupul Dedeman în zona Chitila-Buftea ce se prefigurează drept noul pol logistic de proximitate al Capitalei.

    Compania este unul dintre cei mai tineri jucători pe piaţa spaţiilor logistice.

    Steven Brown, CEO Fortress REIT: „Suntem selectivi şi intenţionăm să extindem portofoliul nostru de depozite de înaltă calitate la nivelul Europei Centrale şi de Est în următorii ani. Anul acesta am mai cumpărat primele centre logistice în Polonia, două parcuri din Bydgoszcz şi Stargard.”

    Volumul investiţiilor imobiliare din România s-a ridicat la 303,6 milioane de euro în prima jumătate a anului, potrivit datelor CBRE Research. Din punct de vedere al sectoarelor de piaţă, primele două poziţii sunt revendicate de birouri şi industrial. Sectorul birourilor a reprezentat 64% din volumul tranzacţionat, în timp ce sectorul industrial,  26%.

    Bucureştiul a atras mai mult de jumătate din volumul investiţiilor imobiliare în 2021, respectiv 67%, în cinci tranzacţii cu birouri şi hoteluri, în timp ce 12 oferte, reprezentând 33% din volumul total, au fost încheiate în oraşele regionale, unde investitorii au fost atraşi în special de proiectele industriale.

    În ceea ce priveşte naţionalitatea cumpărătorului, cantitatea majoritară de capital, reprezentând 67% din volumul total, a fost adusă de austrieci, urmată de americani şi cehi, fiecare revendicând o cotă de 8% din capitalul investit. Alţi cumpărători activi in primul semestru au fost din Africa de Sud, Suedia, Elveţia, Germania şi Grecia, cu un volum tranzacţionat de 6%, 5%, 4%, 3% şi 2%, în timp ce investitorii români au contribuit cu doar 1% la volumul tranzacţionat, potrivit CBRE Research.

    La finalul primelor şase luni din 2021, stocul modern de spaţii industriale a atins aproximativ 5,38 milioane de metri pătraţi, după ce 240.000 de metri pătraţi au fost livraţi în primul semestru, potrivit CBRE Research. Jumătate din oferta totală nouă a fost adăugată stocului industrial al Bucureştiului, în timp ce a doua jumătate a reprezentat extinderi ale huburilor industriale din zonele de vest/nord-vest, sud şi centrul ţării.

    Bucureştiul rămâne cel mai mare hub industrial din România, cu 2,68 milioane de metri pătraţi şi continuă să reprezinte printre prima opţiune de extindere sau prima zonă de intrare pentru majoritatea dezvoltatorilor, în ultimii cinci ani şi jumătate atrăgând cel puţin jumătate din livrările anuale.

    Rata de neocupare pentru stocul industrial modern din România a fost de 5,5% în primele şase luni ale anului 2021, în timp ce la nivel de Bucureşti a atins 6,0%, un trend descendent comparativ cu ultimul semestru din 2020. Chiria prime în parcurile logistice a rămas stabilă, la 3,90 euro mp/lună, în timp ce chiria netă este de 3,50 euro mp/lună pentru un spaţiu de 5.000 mp, arată datele CBRE Research.
     

  • De pe tocuri în bocanci. Cum a ajuns să lucreze o tânără pentru unul dintre cei mai importanţi constructori din România

    Pe Ana-Maria Cojocaru, de cele mai multe ori, ziua de lucru o aşteaptă la birou, la fel ca pe orice corporatist. Din când în când însă, ea schimbă pantofii cu toc cu bocancii şi merge pe şantierele unde derulează lucrări PORR Construct, compania al cărei CFO şi membru al boardului este pentru România. Cine este însă Ana-Maria Cojocaru atunci când nu face NICI formule în excel şi nici nu se plimbă pe şantier?

    Asemenea multor copii, am avut tot felul de aspiraţii profesionale, de la medic până la om de ştiinţă. Toate acestea s-au învârtit însă în jurul unei teme comune: rezolvarea unor probleme. Având în vedere că asta este ceea ce fac zilnic, pot spune că mi-am atins deja obiectivul stabilit în copilărie”, spune Ana-Maria Cojocaru.

    Era încă studentă în 2005, când a fost angajată pentru prima dată. Ajunsese în una dintre companiile din Big4, în departamentul de consultanţă fiscală. După terminarea facultăţii, a continuat, timp de trei ani, să lucreze pe poziţia de consultant fiscal la aceeaşi firmă, perioadă în care a şi fost detaşată vreme de şase luni în Belgia pentru specializare în preţuri de transfer.

    „În 2010 am fost recrutată de un retailer german ca manager al departamentului de taxe, iar după doi ani am fost promovată în funcţia de director economic. În 2016 am fost contactată de un head-hunter pentru poziţia de CFO în cadrul PORR Construct. De aici, restul e istorie.”

    PORR este unul dintre cei mai mari antreprenori generali prezenţi pe piaţa locală, o industrie unde companiile româneşti se luptă cu numele străine. De altfel, PORR Construct îşi are rădăcinile în Austria, dar în ultimii ani a reuşit să se impună puternic pe piaţa românească, adjudecându-şi unele dintre cele mai mari proiecte de construcţii şi ajungând la o cifră de afaceri de aproape 850 de milioane de lei în 2020 şi la aproximativ 900 de angajaţi.

    PORR Construct lucrează în România în proporţie de 99% la proiecte publice – infrastructură, lucrările private reprezentând doar o mică parte din portofoliul companiei. Un lot din autostrada Sibiu-Piteşti (proiect de 130 de milioane de euro), mai multe piste din cadrul aeroportului Otopeni (30 de milioane de euro) şi alte proiecte de infrastructură din judeţele Timiş, Arad şi Bihor sunt doar câteva dintre lucrările în care sunt angrenaţi austriecii pe plan local.

    De numele lor se leagă însă şi investiţii private, precum birourile Orhideea Towers de la Grozăveşti, dezvoltate de austriecii de la CA Immo, sau ansamblul Bucharest Business Garden, dezvoltat de Vastint, divizia imobiliară a grupului suedez Ikea. Astfel de proiecte stau aşadar în mâinile companiei ale căror finanţe le gestionează Ana-Maria Cojocaru. Care sunt provocările pe care le întâlneşte cel mai des?

    „Din fericire pentru mine, într-o industrie project-based, aşa cum este industria construcţiilor, există provocări permanente pentru că niciun proiect nu este identic cu cele anterioare. Astfel, mereu apar elemente şi, mai ales, probleme noi şi este imposibil să mă plictisesc. O provocare cu care mă confrunt adesea este aceea de a alege între a lua o decizie rapidă sau de a-mi rezerva timp să analizez în detaliu opţiunile pe care le am la dispoziţie. Eu sunt genul de persoană care se concentrează pe soluţii şi nu sunt împăcată până nu rezolv problema cu care mă confrunt.”

    Experienţa a învăţat-o însă să se adapteze fiecărei situaţii, chiar şi dacă asta presupune o decizie luată rapid. Cel mai greu este însă, ca în situaţiile de criză care apar, inevitabil, la fel ca în orice business, să-şi păstreze calmul pentru a minimiza nivelul de stres şi presiunea care ajunge la colegii cu care lucrează.

    „Cel mai uşor, pe de altă parte, mi se pare să rezolv, în «pauzele de cafea», diverse teme care eventual sunt deschise de mult timp. Genul acesta de întâlniri informale şi neplanificate sunt, în majoritatea cazurilor, extrem de productive şi, în acelaşi timp, plăcute.”

    Certitudinea este cea care ghidează îndeosebi un business tehnic, precum cel al construcţiilor, astfel că Ana-Maria Cojocaru spune că cea mai valoroasă lecţie pe care a învăţat-o până acum, de-a lungul carierei sale, este aceea de a nu presupune nimic. Dacă sunt informaţii care lipsesc şi de care are nevoie pentru rezolvarea unei situaţii, întreabă sau se documentează pentru a le afla, chiar dacă pare că unele aspecte sunt evidente sau că nu ar necesita să fie cercetate. Presupunerea este doar un joc de noroc, crede CFO-ul PORR Construct.

    O atrage ideea de leadership, dar şi cea de digitalizare, de aceea spune că şi-a propus să faciliteze şi să accelereze procesul de transformare digitală a companiei în care lucrează.

    „Construcţiile sunt un pilon important al oricărei economii, iar dezvoltarea economică nu poate avea loc fără investiţii pe termen lung în produsele industriei noastre. Momentan, există în Europa de Est şi, cu atât mai mult în România, o presiune a pieţei de a ţine costurile la un nivel cât mai scăzut. Acest aspect este unul dintre principalele motive pentru care industria construcţiilor este tradiţionalistă şi cu un grad mic de adopţie al digitalizării proceselor şi tehnologiilor.”

    Viitorul către care speră să se îndrepte este acela în care toţi jucătorii din această industrie, de la producător, până la client, vor colabora pentru a-şi digitaliza treptat cât mai mult procesele administrative şi operative. Un viitor în care investitorii publici şi privaţi vor ajunge să estimeze corect valoarea adăugată pe termen lung în calitate şi în rezultatele financiare aduse de inovaţie şi, astfel, să prioritizeze în criteriile de ofertare, înglobarea de procese digitalizate şi tehnologii inovative în produsele şi serviciile pe care le licitează.

    Plăcerea, şi nu banii, reprezintă resortul despre care Ana-Maria Cojocaru spune că este primordial atunci când vine vorba de un job ideal. Iar dacă ar fi să o ia de la început în carieră, ar urma acelaşi drum pe care l-a parcurs şi până acum.

    „Mă inspiră oamenii energici, optimişti, profesionişti, care pun pasiune în ceea ce fac. Cu alte cuvinte, mă inspiră colegii cu care am avut şi am în prezent prilejul să lucrez. Fiind o fire foarte empatică, atunci când iau contact cu genul acesta de oameni, exprim şi eu astfel de calităţi”, spune Ana-Maria Cojocaru.

    Sfatul ei pentru un tânăr aflat astăzi la început de drum în carieră? Să investească timp şi energie pentru a descoperi ce-i place cu adevărat să facă, fără a lua în considerare clişeele de genul „meseria asta e de viitor” sau „e o meserie bănoasă”.

    „Dacă îţi place ceea ce faci, motivaţia dezvoltării profesionale va veni în mod natural, iar satisfacţia materială se va concretiza, chiar dacă nu faci din asta un obiectiv.”

    La rândul ei, dacă ar fi să nu mai aibă jobul actual, Ana-Maria Cojocaru are o variantă de backup în minte. S-ar îndrepta către psihologie, pentru că i-ar plăcea să lucreze cu oamenii în moduri complexe. Şi cu siguranţă nici de acolo nu ar lipsi provocările.

  • Afacerea românească ce a explodat total şi îşi dublează afacerile în fiecare an. S-au extins din România chiar şi în alte ţări

    Sameday, una dintre cele mai mari companii de curierat de pe piaţa locală, a înregistrat în ultimii ani o dublare a afacerilor de la an la an, iar anul trecut a făcut pasul şi în afara ţării şi s-a extins şi pe piaţa din Ungaria. Planurile de extindere ale companiei locale de curierat nu se opresc aici, iar Sameday vrea să ajungă şi pe pieţele din ţările balcanice.

    Care este secretul dezvoltării continue a unei companii dintr-o piaţă foarte competitivă şi cum se gândeşte Sameday să ajungă un jucător regional?

    „Noi şi partenerii ne uităm să investim pe termen lung, avem un plan pe zece ani şi îl modificăm permanent, în fiecare an ne uităm la el şi fie îl refacem complet, fie adăugăm ultimul an. În următorii trei ani ne uităm şi la alte ţări din regiune, nu doar la cele vecine, ne uităm să ne extindem internaţional. Ne uităm la ţările balcanice, studiem toate ţările din regiune, ne uităm la oportunităţile şi la contextul local”, spune Lucian Baltaru, CEO al companiei de curierat Sameday.

    Sameday a făcut anul trecut pasul în afara ţării, mai exact în Ungaria, unde a dezvoltat în primă fază o reţea de 50 lockere în Budapesta, ulterior implementând şi serviciul door-to-door. Proiectul a luat naştere în plină pandemie, însă, compania a considerat că are know how, tehnologie şi procese bine puse la punct pentru a putea duce şi în altă ţară acest model de business. În prezent, Sameday are circa 280 de lockere – easyboxuri – în toată Ungaria, iar serviciul complet de livrare acasă va fi disponibil la nivelul întregii ţări luna aceasta. Lucian Baltaru spune că piaţa din Ungaria este mult mai matură decât cea din România, adopţia e-commerce-ului este la o scară mai largă, iar companiile sunt mult mai bine consolidate. Cu toate acestea, companiile de curierat maghiare sunt mai tradiţionale şi chiar dacă au implementat deja de câţiva ani lockere, reţeaua nu era atât de dezvoltată. „Piaţa din Ungaria este mai matură, clientul expeditor, clientul destinatar sunt mai aliniaţi pe ceea ce pot oferi şi ceea ce îşi doresc. Noi cunoaştem foarte bine modelul şi am accelerat foarte tare. A fost uşor să ne facem loc pentru că avem un nucleu de tehnologie şi de modalităţi de livrare bine integrate, iar value proposition cu care ne-am dus au fost easyboxurile. Le-am oferit repede în proximitatea clienţilor, am instalat destul de multe şi suntem peste tot la o distanţă mică-medie. Clienţii din Ungaria ştiau de această modalitate de livrare, dar nu aveau proximitate, odată ce vii şi instalezi lockere aproape de ei, o să adopte această metodă de livrare, noi construim o infrastructură”, explică Lucian Baltaru.

    El spune că atunci când a implementat primele lockere în România în urmă cu trei ani, piaţa a trebuit educată astfel încât să le dea siguranţa oamenilor că pachetele lor nu vor dispărea din easyboxuri. Însă, ceea ce i-a ajutat foarte mult au fost recomandările făcute de către  „early adopters”, cei care au adoptat tehnologia rapid. Sameday are în plan ca până în luna martie 2022 să ajungă la circa 500 de lockere în Ungaria. În ultimii cinci ani, Sameday a reuşit de la an la an să îşi dubleze cifra de afaceri ajungând în 2020 la venituri de aproape 400 milioane lei, iar Lucian Baltaru susţine că această creştere vine pe fondul faptului că se uită foarte atent la trendurile din piaţă şi la nevoile clienţilor. În primele şase luni ale acestui an, Sameday a înregistrat o creştere a numărului de trimiteri de 40% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. „Trendurile pe care le vedem în curierat în ultimii ani s-au accelerat mult în a doua parte a anului trecut şi începutul acestui an. Dacă pentru clienţi era important să primească coletul în două zile, acum livrarea a doua zi e un standard şi toţi curierii din piaţă către asta tindem. Să livrezi a doua zi şi să te ţii de promisiune a cam devenit un standard. Procentul în care reuşeşti să livrezi a doua zi e un factor de competitivitate, în general, media pieţei este undeva la 85-88%, unele firme de curierat, printre care şi noi, reuşesc să ajungă la 92-94% livrare a doua zi din totalul pachetelor.” Nevoia de livrare a pachetelor cât mai repede a crescut, astfel că, tendinţa de a livra a doua zi a devenit chiar un standard. Însă, din punct de vedere logistic acest lucru este dificil pentru companiile de curierat. Lucian Baltaru spune că se uită atent la nevoile clienţilor, iar investiţiile făcute de companie sunt tocmai pentru a îndeplini această cerinţă. O bună parte din investiţiile făcute de către Sameday sunt în direcţia optimizării fluxurilor şi a îmbunătăţirii timpilor de aşteptare, cât şi în zona de tehnologie. „În depozitul central, pentru a avea o fereastră de sortare cât mai scurtă a trebuit să implementăm tehnologii de sortare automate care să poată sorta zeci de mii de colete de oră. Toţi clienţii îşi doresc să ridicăm cât mai târziu trimiterile, dacă le ridicăm cât mai târziu trebuie să le sortăm cât mai rapid şi să plecăm cu ele în ţară.”

    Sameday are un buget de investiţii de 50 milioane de euro pentru anul acesta, dintre care 30 de milioane de euro au fost deja investiţi în extinderea reţelei de lockere, în creşterea capacităţii de sortare şi în instalarea unor noi tehnologii de sortare automată. În perioada următoare, Sameday va instala o nouă tehnologie de sortare care va creşte capacitatea de la 25.000 de colete la 40.000 de colete sortate pe oră. Din bugetul de investiţii, circa 25% merg în zona de tehnologie. Compania are un depozit central în Bucureşti şi unul regional în Sibiu, iar pentru anul viitor are în plan deschiderea a două noi depozite în Cluj şi Bacău. Pe lângă livrarea la timp, un lucru care nu este negociabil, s-a accelerat trendul care ţine de predictibilitate, spune Lucian Baltaru. „Dacă tu promiţi a doua zi fără să creezi o aşteptare, nu este suficient, trendul este să le oferim clienţilor un slot de minimum două ore.”

    Sameday are un proiect pe care îl va lansa până la sfârşitul lunii septembrie care presupune ca în dimineaţa livrării clientul să fie notificat cu privire la un interval de circa două ore în care curierul va ajunge, astfel încât, clientul să ştie cam în ce intervale orare din ziua respectivă va primi coletul. Flexibilitatea este un alt trend din piaţa de curierat, astfel, companiile de curierat trebuie să ofere cât mai multe modalităţi prin care clienţii îşi pot primi coletul. Sameday are în plan să dezvolte o modalitate prin care clienţii să poată alege un interval orar, dacă cel transmis de curierat nu este convenabil sau dacă nu sunt la locaţia la care ar trebui să primească coletul să poată opta pentru o altă zi sau pentru o altă locaţie în aceeaşi zi.

    Sameday pune foarte mult accent şi pe convenienţă, astfel că dezvoltarea infrastructurii de easybox-uri răspunde nevoii de convenienţă pentru client. Obiectivul companiei de curierat este de a construi o reţea de puncte de livrare de tip easybox care să se afle la maximum cinci minute de mers de clienţi. „Aceasta este direcţia în care vrem să construim şi mai avem mult de dezvoltat, am creat o hartă la nivelul ţării şi ştim de câte easyboxuri avem nevoie în fiecare  oraş din ţară, în momentul de faţă avem 1.600 de lockere în toată ţara, până la finalul lunii martie 2022 vom ajunge la 2.500 de easyboxuri”, spune Lucian Baltaru. Grija faţă de mediu şi comerţul transfrontalier sunt alte două trenduri accentuate odată cu pandemia în piaţa de curierat. Consumatorii nu au mai putut călători la fel de mult ca în anii anteriori şi au optat şi către magazine online din alte ţări, ceea ce a dus la creşterea comerţului transfrontalier. „Nevoia de a livra peste graniţe a crescut, prin faptul că noi am deschis Ungaria, noi putem oferi un serviciu de livrare între România şi Ungaria foarte rapid, costurile fiind apropiate de cele domestice din România, practic dăm posibilitatea magazinelor online să se adreseze unui public mai larg”, explică Lucian Baltaru. El adaugă faptul că în prezent au 50 de maşini electrice, dar speră să ajungă la 100. Sameday face paşi către tranziţia verde prin achiziţionarea maşinilor electrice, iar Lucian Baltaru spune că sunt nevoiţi să îşi construiască propria infrastructură de reîncărcare în fiecare zonă operaţională. „Nu e singurul proiect pe care ne concentrăm, pe lângă maşinile electrice sunt şi lockerele, cu cât creşte ponderea trimiterilor la locker în total, practic avem o amprentă de carbon cu două treimi mai mică pentru fiecare colet.” Costul unui easybox ajunge la circa 15.000 – 20.000 euro, bani care merg către achiziţia în partea fizică a easybox-ului, în tehnologia pe care se bazează şi în locaţia negociată. Dezvoltarea infrastructurii de easyboxuri va veni în sprijinul curierilor, uşurându-le munca, însă Lucian Baltaru spune că această modalitate de livrare nu va duce în viitor la înlocuirea forţei de muncă.

  • Cei mai bogaţi oameni din lume şi un conflict extraterestru care durează de 15 ani. Care este motivul pentru care cei doi se ceartă de atât de mult timp

    În urmă cu peste 15 ani, doi dintre cei mai celebri oameni de afaceri ai lumii, Elon Musk şi Jeff Bezos, au început să dezvolte o rivalitate ce avea să devină din ce în ce mai intensă de-a lungul anilor. Care sunt principalele momente ale luptei „spaţiale” dintre şefii SpaceX şi Blue Origin?

    Cei doi executivi s-au luptat unul împotriva celuilalt cu privire la ambiţiile spaţiale pe care le împărtăşesc – Musk conduce SpaceX, iar Bezos deţine Blue Origin – însă conflictul nu s-a rezumat la principalele priorităţi ale miliardarilor: Musk l-a numit „imitator” pe Bezos din cauza programului de sateliţi din cadrul Amazon şi a criticat practicile de business ale companiei. În schimb, Amazon şi Blue Origin au efectuat o serie de proteste împotriva concernului SpaceX.

    Musk şi Bezos sunt unii dintre cei mai puternici miliardari din lume. Bezos este în prezent cel mai bogat la nivel mondial şi a părăsit recent funcţia de CEO al Amazon, implicându-se tot mai mult în operaţiunile Blue Origin. Între timp, Musk ocupă funcţia de CEO atât pentru Tesla, cât şi pentru SpaceX.

     

    De la vis, la visuri şi mai mari Bezos a lansat Amazon în 1994, companie pe care a listat-o la Bursă trei ani mai târziu. Astfel, la începutul anilor 2000, Amazon nu era nici pe departe gigantul din ziua de azi, urmând să treacă ani buni până să creeze platforma de streaming Prime şi serviciul de infrastructură cloud Amazon Web Services. În pofida începuturilor modeste în business, Bezos a fost interesat dintotdeauna de spaţiu. El a declarat pentru Miami Herald în 1982, după ce a absolvit liceul ca şef de promoţie, că îşi doreşte să creeze colonii pentru milioane de oameni în spaţiul cosmic.

    Drept rezultat al ambiţiilor sale de a părăsi Pământul, Bezos a creat în 2000 Blue Origin, un start-up concentrat asupra zborurilor spaţiale. În acea perioadă, Musk a vândut Zip2, un start-up vândut împreună cu fratele său, Kimbal, către Compaq pentru aproximativ 300 de milioane de dolari, miliardarul lucrând la acea vreme asupra sistemului de plăţi PayPal, vândut către eBay pentru 1,5 miliarde de dolari. Musk a obţinut circa 160 de milioane de dolari în urma vânzării PayPal, bani pe care i-a folosit pentru a lansa SpaceX, în 2002.

    „La început nu mi-am lăsat prietenii să investească deoarece credeam că îşi vor pierde banii. Preferam, în schimb, să îmi pierd proprii mei bani”, reiese dintr-un interviu oferit în 2018 de Musk. În 2004, Blue Origin şi SpaceX se aflau încă în faza incipientă a activităţilor – niciuna dintre cele două companii nu realizase vreo lansare. Însă acest fapt nu a putut opri declanşarea rivalităţii. Aparent, discuţia dintre Musk şi Bezos nu s-a terminat cu bine când cei doi s-au întâlnit pentru a vorbi despre viitoarele proiecte privind dezvoltarea unor rachete reutilizabile. „M-am străduit să îi ofer cele mai bune sfaturi de care eram în stare, însă el le-a ignorat în mare parte pe toate”, a spus Musk în urma întâlnirii, conform cărţii „The Space Barons”, de Christian Davenport.

    Cercul Blue Origin-SpaceX-NASA
    Rivalitatea a continuat în 2013. Pe atunci, SpaceX încerca să obţină acces exclusiv la o rampă de lansare a NASA. Blue Origin (împreună cu United Launch Alliance, un rival al SpaceX) a realizat un protest formal prin intermediul căruia intenţiona să blocheze accesul la rampa de lansare a companiei lui Musk. Bezos a propus astfel convertirea rampei într-un „port spaţial deschis tuturor companiilor specializate”. Musk a numit mişcarea o „tactică mincinoasă de blocare” şi a folosit ocazia pentru a ataca din nou Blue Origin. „Blue Origin nu a fost în stare să creeze o navetă suborbitală eficientă în ciuda faptului că a investit timp de zece ani pe zona de dezvoltare.

    Dacă vor reuşi cumva să creeze în următorii cinci ani un vehicul calificat care să se încadreze în standardele NASA şi care poate acosta pe Staţia Spaţială, vom răspunde bucuroşi nevoilor companiei. Să fiu sincer, cred că avem şanse mai mari să descoperim unicorni dansând în conducta de fum”,  a spus Musk. Într-un final, SpaceX a câştigat drepturile de folosire a rampei. Un an mai târziu, Blue Origin a primit drept de brevet pentru navele de tip dronă, folosite pentru aterizarea propulsoarelor, SpaceX contestând imediat decizia. Drepturile deţinute de Blue Origin au însemnat că SpaceX va fi nevoit să plătească pentru a folosi tehnologia. Reprezentanţii SpaceX au  argumentat că ştiinţa din spatele brevetului nu este nimic altceva decât o „pălărie veche”, în condiţiile în care conceptul din spatele navelor de tip dronă a existat deja de câteva decenii. Un judecător din Statele Unite i-a oferit câştig de cauză firmei lui Musk, Blue Origin retrăgându-şi majoritatea cererilor cu privire la brevet.

    Aparent, discuţia dintre Musk şi Bezos nu s-a terminat cu bine când cei doi s-au întâlnit pentru a vorbi despre viitoarele proiecte privind dezvoltarea unor rachete reutilizabile. „M-am străduit să îi ofer cele mai bune sfaturi de care eram în stare, însă el le-a ignorat în mare parte pe toate”, a spus Musk în urma întâlnirii, conform cărţii „The Space Barons”, de Christian Davenport.

    În ultimii ani, Musk şi Bezos şi-au transferat conflictul în spaţiul public. Cei doi executivi au profitat de fiecare oportunitate de a se ataca reciproc. După ce Blue Origin a aterizat cu succes racheta New Shepard în 2015, Bezos a postat pe Twitter un video numit „Cea mai rară bestie – o rachetă folosită”. Musk a răspuns în scurt timp, spunând că SpaceX a obţinut o performanţă similară cu trei ani mai devreme. Ulterior, când SpaceX a aterizat cu succes naveta Falcon 9, Bezos a scris pe Twitter: „Felicitări SpaceX pentru aterizarea treptei suborbitale pentru propulsoare. Bine aţi venit în club!”.

     

    O serie constantă de ofensive
    Totuşi, conflictul nu se rezumă doar la ambiţiile spaţiale ale celor doi miliardari. Musk a atras atenţia asupra practicilor de angajare ale Blue Origin şi l-a tachinat pe Bezos într-o serie de interviuri. De asemenea, Musk i-a spus biografului său, Ashlee Vance, că Blue Origin a încercat în mod repetat să fure talente din cadrul SpaceX.

    „Blue Origin declanşează aceste lovituri chirurgicale asupra personalului specializat, oferind salarii de până la două ori mai mari. Cred că este nenecesar şi un pic nepoliticos”, susţine CEO-ul SpaceX. Conform Space News, Musk a dezvăluit să SpaceX a dezvoltat un filtru de email pentru cuvintele „blue” şi „origin”. Când BBC i-a adresat o întrebare cu privire la Bezos, în 2016, Musk a răspuns „Jeff, cine?”. Şeful Tesla l-a numit pe Bezos în repetate rânduri „imitator” – prima dată după ce Amazon şi-a anunţat planurile de lansare a sateliţilor de internet, iar apoi când Amazon a achiziţionat compania de taxiuri care se conduc singure Zoox. În schimb, Bezos a fost mai puţin vocal în ceea ce priveşte antipatia sa faţă de Musk şi SpaceX, însă a oferit o serie voalată de comentarii privind planurile companiei.Deşi Bezos s-a abţinut să îl atace direct pe Elon Musk, cel mai bogat om din lume a luat în vizor principala ambiţie a rivalului său: colonizarea planetei Marte, obiectivul major al SpaceX. Fondatorul Amazon intenţionează să aducă tot mai mulţi oameni pe Lună, descriind ideea de a ajunge pe Marte drept „nonmotivantă”. „Duceţi-vă să trăiţi în vârful muntelui Everest timp de un an deoarece este un adevărat paradis prin comparaţie cu Marte”, spunea Bezos în 2019. Pe durata prezentării vehiculului Blue Moon, Bezos a adus din nou în discuţie ambiţiile SpaceX, sugerând că planeta roşie reprezintă un vis extrem de îndepărtat. „Ritmul de progresare al Blue Origin este prea lent şi cantitatea de ani pe care Bezos o mai are la dispoziţie nu este suficientă”, a răspuns la rândul său Musk, care a împlinit anul acesta 50 de ani. În schimb, Bezos se îndreaptă rapid către 60 de ani. Deşi cel mai important subiect de dispută al celor doi este spaţiul cosmic, Musk a încercat să îndrepte atenţia publicului către Amazon, companie despre care a spus că exercită monopol.

    După ce serviciul de publishing al Amazon a refuzat să publice o carte despre coronavirus scrisă de autorul Alex Berenson, Musk i-a scris lui Bezos pe Twitter că situaţia este „absurdă” şi a cerut desfiinţarea gigantului din e-commerce. Aparent, Amazon i-a „cenzurat” cartea lui Berenson, autorul publicând o captură de ecran care arăta că textul regăsit în carte nu se potriveşte principiilor diviziei de publishing. Amazon a declarat ulterior că site-ul a eliminat din greşeală cartea, urmând să publice materialul lui Alex Berenson. Primăvara trecută, Blue Origin şi SpaceX şi-au depus către NASA cererile de design pentru platformele de aterizare pe Lună. Alături de o a treia companie, Dynetics, firmele lui Bezos şi Musk au început să concureze astfel pentru obţinerea unui contract de câteva miliarde de dolari cu NASA. Toate cele trei companii au zece luni la dispoziţie pentru a oferi un design pentru aşa-numita misiune Artemis, prin intermediul căreia se va marca primul echipaj care va ajunge pe Lună de la Apollo 17 din 1972.

     

    O luptă de 400 de miliarde de dolari
    Acţiunile Tesla au atins un nou maxim istoric la începutul anului, fapt ce i-a alimentat din plin averea lui Musk. Miliardarul i-a depăşit treptat pe Bill Gates şi Mark Zuckerberg şi – într-un final – pe Jeff Bezos, cu o avere netă de 184 de miliarde de dolari. Bezos şi-a recăpătat între timp prima poziţie din clasamentul miliardarilor, averea sa valorând în prezent 201 miliarde de dolari, conform indicelui Bloomberg Billionaires. Musk ocupă poziţia a doua, cu 199 de miliarde de dolari. În aprilie, NASA a anunţat că SpaceX este singurul beneficiar al contractului de aselenizare a oamenilor pe Lună, de 2,9 miliarde de dolari. Mişcarea a înfuriat conducerea Blue Origin, care contestă acum decizia NASA. Potrivit The New York Times, Blue Origin a depus un protest de 50 de pagini la Biroul de Responsabilitate Guvernamentală (GAO), descriind decizia NASA drept „greşită”. Iniţial, NASA a anunţat că va acorda contractul unui număr de două companii, însă o serie de temeri cu privire la buget şi o lipsă de finanţare din partea Congresului i-au forţat mâna agenţiei, aceasta alegând în cele din urmă SpaceX. Blue Origin a declarat pentru CNBC că decizia NASA este nedreaptă întrucât a „schimbat regulile pe ultima sută de metri” şi a negociat pe baza preţurilor propuse, mişcare pe care nu a adoptat-o faţă de Blue Origin. În august, NASA a întrerupt toate activităţile care ţineau de acordarea contractului până pe 1 noiembrie.

    După ce Blue Origin a aterizat cu succes racheta New Shepard (foto dreapta) în 2015, Bezos a postat pe Twitter un video numit „Cea mai rară bestie – o rachetă folosită”. Musk a răspuns în scurt timp, spunând că SpaceX a obţinut o performanţă similară cu trei ani mai devreme. Ulterior, când SpaceX a aterizat cu succes naveta Falcon 9 (foto stânga), Bezos a scris pe Twitter: „Felicitări SpaceX pentru aterizarea treptei suborbitale pentru propulsoare. Bine aţi venit în club!”.

    În linie dreaptă spre spaţiul cosmic
    Pe 20 iulie, Bezos şi fratele său mai mic, Mark, au zburat timp de 11 minute în interiorul navei New Shepard, creată de Blue Origin. „Visez de când aveam cinci ani că voi călători în spaţiu. Am vrut să fiu în interiorul navei pentru că este un lucru pe care am vrut să îl fac toată viaţa mea. Este o aventură”, spunea Bezos. Scurta călătorie a reprezentat primul zbor cu oameni la bord al Blue Origin – SpaceX şi-a lansat primii pasageri în orbită în mai 2020. Deşi Musk ar fi putut să călătorească până acum în spaţiu, călătoria ar prezenta mai mulţi factori de risc din punct de vedere al afacerilor, având în vedere că miliardarul este CEO-ul unei companii publice, Tesla. La polul opus, Bezos a renunţat la funcţia de CEO al Amazon cu două luni înainte de lansare. În urma călătoriei, Musk a făcut referire la faptul că zborul a fost realizat în interiorul orbitei terestre şi a luat în derâdere capsula de aterizare pe Lună a Blue Origin.

    Cel mai recent, o subsidiară Amazon a depus un protest formal în cadrul Comisiei Federale de Comunicaţii, prin care a atacat planurile SpaceX de lansare a sateliţilor Starlink, generând un răspuns din partea lui Musk: „Se pare că Bezos s-a retras de la conducerea Amazon pentru a intenta full-time procese împotriva SpaceX”.

  • Tipul de credit care anul trecut aproape că a disparut şi creditul care a explodat

    Pentru KIWI Finance, anul 2021 este cel mai bun din istoria de 18 ani a companiei. Pandemia a acţionat ca un vector de creştere a intermedierii financiare, dar şi a creditării ipotecare, iar achiziţia Kiwi Finance de către grupul OLX marchează un nou ciclu de dezvoltare în industria de real estate rezidenţial în România, potrivit Ancăi Bidian, CEO al brokerului de credite.

    Cererea solvabilă de creditare a înregistrat o creştere constantă în ultimii şapte ani, iar anul acesta avem un maximum în cererea de credite ipotecare. Motivele principale care alimentează această creştere sunt dobânzile mici, indicele de accesibilitate (preţ metru pătrat/venit mediu), un maxim de unităţi locative finalizate anul acesta şi necesarul în continuare foarte mare de locuinţe.

    Creditele de nevoi personale au fost cele care au frânat anul trecut, pentru că aproape a dispărut cererea în lockdown”, descrie Anca Bidian, CEO Kiwi Finance, situaţia creditării în prezent. Ea a mai explicat că în cea de-a doua jumătate a anului trecut, creditele de nevoi personale şi-au reluat timid creşterea, iar anul acesta aproape că vor recupera nivelul din anul 2019. Pe de altă parte, creditul ipotecar mediu a crescut cu 10% faţă de 2020.

    „Creşterea creditelor ipotecare provine din diferenţa de curs, dat fiind că piaţa imobiliară este în continuare «euroizată», există câteva proiecte premium semnificative finalizate în Bucureşti şi Cluj şi o creştere organică de 4,2% a preţului, potrivit Eurostat. Ponderea creditelor din Bucureşti a scăzut în 2021 la 35% din total, faţă de 40% în 2020, în timp ce Timişoara şi-a păstrat locul secund cu o pondere de 27%”, explică Anca Bidian. Când vine vorba despre amânarea plăţilor la rate, în anul 2020, Kiwi Finance a recomandat clienţilor să nu apeleze la această măsură decât dacă într-adevăr au avut situaţii excepţionale induse de pandemie cu scăderi substanţiale de venituri. „Au fost puţini clienţi în portofoliu care au solicitat amânarea ratelor; din datele noastre rezultă că au fost mai puţin de 10% din total şi aceştia au reluat plăţile în totalitate la expirarea moratoriului. În anul 2021 nu au fost aproape deloc probleme în plata ratelor şi chiar vedem că pe sistem indicele de credite neperformante este la minimul ultimului deceniu. Mai mult decât atât, vedem că economiile populaţiei au crescut în pandemie în principal pentru că au dispărut din bugete multe categorii de cheltuieli şi mulţi clienţi au optat să facă rambursări parţiale anticipate pentru reducerea ratelor sau a sumei creditului”, susţine CEO-ul Kiwi Finance.

    Anca Bidian mai spune că anul 2020 a fost unul foarte solicitant, ciudat şi alert, iar fiecare zi a fost asemenea unui experiment. „Am avut tot timpul în minte că lumea nu se opreşte în loc şi am adaptat rapid toate procesele, modul de lucru şi de viaţă. În plină pandemie am trecut printr-un due diligence cu multe premiere şi pentru noi şi pentru bidderi, pentru că nimeni nu mai făcuse asta exclusiv online. Am terminat prima fază a proiectului nostru digital şi am lansat prima platformă de brokeraj cu propriul motor de eligibilitate din Europa Centrală şi de Est. La finalul anului, am încheiat cu succes tranzacţia cu OLX Group şi am închis anul cu cele mai bune rezultate din istoria KIWI.”

    Din perspectiva achiziţiei Kiwi Finance de către grupul OLX, Anca Bidian susţine că a fost o asociere care a venit aproape firesc. „Casa şi banii în acelaşi loc” este un concept validat în economiile mature, aşa că această asociere a venit aproape firesc. Un mare jucător în piaţa de real estate alături de cel mai relevant broker de credite aduc o noutate şi, în acelaşi timp, marchează un nou ciclu de dezvoltare în industria de real estate rezidenţial din România. KIWI funcţionează foarte bine în acest ecosistem, tocmai pentru că este o asociere naturală. În 2022 ne propunem acelaşi obiectiv pe care îl avem în fiecare an, să creştem mai mult decât piaţa şi astfel să câştigăm constant cota de piaţă, atât în industria bancară, cât şi în cea a brokerilor de credit. În acelaşi timp vrem să fim mai aproape atât de clienţi, cât şi de piaţa imobiliară, prin parteneriatele cu Storia.ro şi OLX”, a mai explicat Anca Bidian.

    Potrivit analizelor Kiwi Finance, piaţa imobiliară îşi va reduce ritmul de creştere pe locuinţe noi şi va intra pe un platou temporar de unităţi finalizate. Această situaţie este conjuncturală şi este dată în principal de proiectele amânate din 2020, de disfuncţionalităţile din laturile de aprovizionare şi de presiunea preţurilor materialelor de construcţii. „Banii vor fi în continuare ieftini, ceea ce va alimenta cererea, însă cu foarte mare presiune pe ofertă, pentru că nu se va cumpăra «la orice preţ». Din acest punct de vedere, cred că provocarea anului 2022 va fi pe ofertă, pentru a rămâne în zona de accesibilitate a cererii”, a mai adăugat CEO-ul companiei. În 2021, numărul tranzacţiilor prin credit ipotecar a crescut faţă de plata cash, iar compania are o segmentare relativ clară a profilului de client, susţine Anca Bidian. „În general, persoanele care nu se califică la un credit aleg plata cash, dacă au şi banii, bineînţeles. Segmentul de clienţi creditabili şi cu o educaţie financiară apelează aproape fără excepţie la un credit ipotecar, chiar dacă au sumele necesare pe cont sau cu atât mai mult cu cât au banii pe cont”, spune CEO-ul.

    Maturizarea economiei, cultura financiară şi generaţiile noi intrate în piaţa muncii cresc gradul de intermediere financiară, care este principalul vector de creştere. „Un alt trend măsurat este proporţia de credite ipotecare acordate cu ajutorul brokerilor de credite, care a ajuns la aproape 34% din totalul de credite standard în 2021, adică 1 din 3 clienţi apelează la un broker de credit. Pandemia a fost un accelerator pe acest parcurs şi cu siguranţă acest trend va continua în acelaşi ritm şi în anii următori – din estimările noastre, brokerii vor intermedia 50% din totalul de credite ipotecare în aproximativ 4-5 ani”, a mai adăugat Anca Bidian. Astfel, anul 2021 este cel mai bun an din istoria de 18 ani a companiei, iar estimările pentru finalul anului sunt de un volum de credite intermediate de 1,5 miliarde de lei şi o creştere a numărului de clienţi între 30% şi 35% faţă de 2020. „Volumul creditelor ipotecare a crescut mai mult decât piaţa imobiliară, ceea ce înseamnă că a crescut numărul tranzacţiilor imobiliare finalizate prin credit. Cred că anul acesta va fi anul în care proporţia credit versus plata integrală va balansa în favoarea creditului ipotecar, ceea ce arată categoric un nivel de maturitate al pieţei”, susţine Anca Bidian. Din perspectiva portofoliului companiei, creditele ipotecare reprezintă 87% din totalul volumelor de credite intermediate, iar restul de 13% sunt credite de nevoi personale. Din totalul creditelor ipotecare, aproximativ 10% sunt credite de construcţii, aflate pe o cerere crescătoare în ultimii ani. De asemenea, circa 99% din creditele ipotecare au fost acordate în lei, iar 1% în euro. „În primele şapte luni ale anului, KIWI Finance a intermediat credite în valoare de aproape 900 de milioane de lei, în creştere cu 48% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Creditele intermediate în perioada ianuarie-iulie 2021 reprezintă 75% din întreaga activitate de intermediere pe tot parcursul anului 2020”, a mai adăugat Anca Bidian.

  • Călătorie de poveste

    Se spune, şi nu degeaba, că poţi călători în diverse locuri cu ajutorul cărţilor pe care le citeşti. Se poate întâmpla, mai nou, şi să călătoreşti acolo unde te-au dus mai întâi cărţile copilăriei, idee care i-a venit unei agenţii de turism de lux, Black Tomato. Aceasta, scrie Financial Times,  oferă excursii tematice inspirate de lecturile copilăriei, cum ar fi „Alice în Ţara Minunilor”, „Chemarea străbunilor”, „Comoara din insulă” ori „O călătorie spre centrul Pământului” de Jules Verne.

    Costul unei excursii variază de la 14.000 la 120.000 de lire sterline, iar doritorii pot alege să fie plimbaţi în Islanda, în Alaska, în Caraibe ori în Oxfordshire, printre altele, primind de-a lungul drumului tot felul de indicii care să-i ducă mai departe prin locurile din cartea aleasă.


     

  • Minimuzeu de prezentare

    După un muzeu de dimensiuni reduse care expune lucrări miniaturale realizate de diverşi artişti special pentru el, un alt muzeu mititel îşi aşteaptă vizitatorii. Denumit „Friend Smithsonian Museum”, acesta are laturile de sub un metru şi se găseşte în localitatea Sommerville din statul american Massachusetts, reprezentând poarta de acces spre o altă operă de artă, casa şi grădina victoriene deţinute de o artistă, Martha Friend, scrie Boston Globe.

    Minimuzeul găzduieşte diverse expoziţii cu durata de circa trei luni şi este situat lângă o instalaţie de artă cu obiecte de sticlă, metal şi ceramică albastre intitulată „Sapphire City” şi una în verde, denumită „Emerald City”. Minimuzeul a apărut după ce artista, fostă profesoară, s-a pensionat, iar în el expun, pe lângă artişti, şi copii de la unităţile de învăţământ din zonă. În afara muzeului minuscul, locuinţa Marthei Friend mai adăposteşte o colecţie de ceainice de aluminiu, pitici de plastic şi diverse sculpturi create de aceasta în atelierul său de la subsol.


     

  • Citatul săptămânii. Romanian Business Leaders: În criza politică prelungită care se preconizează şi pentru care nu se întrevede o rezolvare, nu se va putea construi nimic durabil

    „După un an cu dificultăţi economice nemaiîntâlnite, dar şi după alegerile din 2020, mediul privat şi societatea per ansamblu au sperat la 4 ani de linişte politică, în care să ne concentrăm eforturile pe construcţia economică şi pe reformele administrative. (…) în criza politică prelungită care se preconizează şi pentru care nu se întrevede o rezolvare, nu se va putea construi nimic durabil”, au declarat reprezentanţii asociaţiei antreprenoriale Romanian Business Leaders, într-o scrisoare deschisă adresată preşedintelui României.

     


     

  • Evenimentele care contează

    Conflictul din coaliţie, care a împins şi mediul privat să adreseze o scrisoare deschisă preşedintelui, pare să distragă atenţia guvernanţilor de la intrarea în valul 4 al pandemiei, estimările iniţiale privind numărul de cazuri fiind deja depăşite.

    România se confruntă însă cu o nouă problemă: cea mai tânără generaţie de angajaţi – Z – se zbate între oboseală, stări emoţionale fluctuante şi incertitudine în privinţa viitorului. Un studiu realizat de IZI data arată că 77% dintre tinerii chestionaţi în rândul generaţiei Z resimt pregnant lipsurile din societatea românească faţă de acum un an, în special lipsa resurselor financiare, a consilierii în carieră, problema birocraţiei şi lipsa digitalizării.

    Cu discriminarea angajaţilor de 45+, exodul lucrătorilor din anumite industrii şi o nouă generaţie de angajaţi dezamăgită şi în depresie, viitorul pieţei muncii nu pare deloc promiţător.

    Andra Stroe, jurnalist, Business MAGAZIN