BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Ca-n secolul trecut

    Mulţi se întorc la muncă,  dar unii abia pleacă în vacanţă sau o continuă. Despre aceştia din urmă, în mare parte superbogaţi, s-ar putea spune că trăiesc în trecut, judecând după buget, reprezentaţii firmelor care oferă pachete turistice de lux afirmând că apetitul superbogaţilor pentru cheltuieli ce ţin de relaxare s-a întors la nivelul din perioada anilor douăzeci ai secolului trecut.

    Cererea, scrie The Telegraph a fost atât de mare pe perioada verii încât n-au încăput toţi superbogaţii în destinaţiile tradiţionale din Italia sau Franţa, unii optând pentru Grecia sau Croaţia. Sătui de restricţiile de călătorie cauzate de pandemie, aceştia au luat cu asalt iahturile disponibile pentru închiriere, indiferent de preţurile pe care trebuiau să le plătească. 

    Se caută iahturi cât mai mari, pe care se poate sta cu familia şi prietenii – eventual şi profesori particulari în cazul în care clienţii au copii de vârstă şcolară –, pe care există coafeze sau antrenori personali şi care trebuie să fie dotate cu spaţiu pentru elicoptere şi să le permită  celor care le închiriază să stea cât mai mult timp la bord ca să nu fie văzuţi. S-a schimbat chiar şi perioada obişnuită de închiriere, afirmă consultanţii în turism, de la două săptămâni la două luni sau chiar mai mult, pentru că mutatul dintr-un loc într-altul e o mare bătaie de cap.

    Cei care nu caută un sejur pe ape, ci vor să stea să relaxeze undeva pe uscat s-au îndreptat spre destinaţii ca St. Tropez, unde cele mai bune case disponibile turiştilor vedete sau superbogaţi sunt deja închiriate pentru următoarele două sezoane de vară. O insulă de lângă Antigua, Jumby Bay, este închiriată până în martie anul viitor de cei care au căutat o destinaţie neeuropeană. Sunt şi unii superbogaţi care aleg în schimb să se distreze la un safari în Africa ori în călătorii de lux cu maşina prin Europa, aceştia plecând la drum cu prietenii.

  • Insistenţa falsului

    Chiar dacă operele false de artă sunt depistate la timp şi scoase de pe piaţă, cei care le comercializează nu se lasă cu una, cu două, afirmă experţii care luptă împotriva lor.

    Se întâmplă să apară acelaşi fals de mai multe ori, adus de fiecare dată de alt colecţionar câte unui specialist cu rugămintea de a-i confirma autenticitatea. Uneori nici dacă artistul care a creat lucrarea afirmă că e falsă, aceasta nu dispare de pe piaţă, scrie New York Times.

    Unele falsuri ies la iveală în urma unor donaţii de la persoane bine intenţionate care nu şi-au dat seama ce sunt, altele ajung la universităţi ca material de studiu, printre instituţiile de învăţământ cu cele mai mari colecţii de falsuri de artă numărându-se Harvard sau New York University.  În acest din urmă caz, falsurile sunt oferite ca atare de colecţionari, comercianţi de artă sau case de licitaţii. Se organizează chiar şi expoziţii de falsuri, adunate din rândul celor confiscate de FBI, spre exemplu.

    Cele mai multe, afirmă experţii, reapar pe piaţă în căutarea unor cumpărători care nici nu bănuiesc ce li se oferă. Uneori, chiar cumpărătorii păcăliţi vând mai departe falsul fără a informa noul proprietar de ceea ce i-au spus specialiştii în materie de lucrări ale unei anumite perioade sau al unui anumit artist, în parte, şi din cauză că nu vor să accepte verdictul.

  • Arhitectura whiskyului

    Fiindcă un whisky vechi are nevoie de o prezentare pe măsură, un îmbuteliator şi producător scoţian a apelat la un arhitect pentru idei. Compania Gordon & MacPhail a ajuns astfel să colaboreze cu arhitectul ghanezo-britanic David Adjaye, care a creat o sticlă şi o cutie din lemn de stejar pentru un whisky single malt cu o vechime de 80 de ani, considerat a fi cel mai vechi whisky scoţian de acest tip, scrie Dezeen.

    Sticla cu linii curbe creată de arhitect a fost suflată manual ca să pară făcută dintr-o singură bucată de cristal şi s-a produs într-o ediţie limitată de 250 de exemplare. Cutia care adăposteşte sticla a fost realizată din stejar, care, în opinia arhitectului, aminteşte de materialul din care este făcut butoiul de whisky şi  este parţial formată din şipci cu spaţiu între ele, menite să amintească de copacii unei păduri şi de modul în care cade lumina printre ei.


     

  • Haina din poză

    Creatul de hăinuţe şi accesorii pentru personaje din jocuri e o afacere înfloritoare, dar moda virtuală încearcă să se extindă şi dincolo de acestea. Există astfel, creatori de modă virtuală care vând articole vestimentare care nu există şi care se pot folosi în afara jocurilor, cum ar fi o companie nouă, DressX. Creaţiile acesteia sunt gândite să poată fi aplicate pe diverse fotografii alese de client, la achiziţia unei ţinute virtuale acestuia cerându-i-se să încarce o imagine pe care doreşte să o folosească.

    Fondatoarele firmei, creatoarele ucrainene de modă Daria Şapovalova şi Natalia Modenova, scrie Financial Times, au pornit de la ideea de a reduce consumul inutil de haine reale, care ajung să fie purtate doar de câteva ori după care sunt aruncate şi poluează mediul, oferind posibilitatea unei garderobe variate care poate fi afişată în postările de pe reţelele de socializare online. Pe lângă site-ul DressX, există şi o aplicaţie pentru terminale mobile, iar articolele comercializate costă de la 25 de dolari pentru un pulover, de exemplu, până la 350 de dolari pentru o rochie de ocazie.


     

  • Drumul spre Industria 4.0 trece prin Iaşi

    După 17 ani de activitate în care a acoperit aproximativ 60 de pieţe, Gemini CAD Systems din Iaşi, care dezvoltă soluţii software pentru firme mici şi mijlocii din industria de fashion, va fi achiziţionată de grupul franţuzesc Lectra, într-o tranzacţie estimată la 13 – 20 de milioane
    de euro.

     

    Achiziţia firmei româneşti este însă doar o mică piesă din puzzle-ul strategiei de digitalizare a  Lectra, care în istoria sa de aproape jumătate de secol a devenit liderul mondial de soluţii de înaltă tehnologie pentru industriile fashion, mobilă şi auto.

    „Suntem încântaţi să ne alăturăm grupului franţuzesc Lectra şi suntem convinşi că împreună cu conducerea şi echipa Lectra vom putea creşte gradul de competitivitate, vom dezvolta noi produse şi vom accelera transformarea digitală în zona de fashion şi modă”, a transmis
    printr-un comunicat de presă Traian Luca, CEO şi fondator al Gemini CAD Systems.

    Traian Luca este absolvent al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, potrivit informaţiilor publicate pe pagina personală de LinkedIn. El a devenit antreprenor în 2004, când înfiinţat compania Gemini CAD (Computer Aided Design) Systems – care a scris de la zero un soft de proiectare pentru industria textilă –, în cadrul căreia a ocupat şi ocupă şi în prezent funcţia de CEO (chief executive officer). Tranzacţia de achiziţie a companiei de către grupul franţuzesc Lectra se va întinde pe o perioadă de aproximativ cinci ani, iar în prima etapă, Gemini CAD Systems va vinde 60% din acţiunile companiei pentru suma de 7,6 mil de euro. De asemenea, achiziţionarea capitalului rămas şi a drepturilor de vot va fi efectuată în două etape – una ce va avea loc în septembrie 2024 şi a doua în septembrie 2026.

     Fondată în 2004, Gemini CAD Systems a fost înfiinţată prin crearea unui software care a ajutat investitorii din industria textilă să-şi optimizeze consumul de materiale pentru producţie. „Exprimarea ideilor printr-un instrument digital poate fi frustrantă pentru un artist care este obişnuit să creeze schiţele cu mâna liberă pe o foaie A4, dar trebuie să ne gândim la aplicabilitatea rezultatelor. Spre exemplu, un avantaj adus de produsele Gemini CAD este flexibilitatea şi capacitatea de a reacţiona la feedbackul primit din partea clienţilor, dar şi a persoanelor implicate direct în procesul de creaţie, ceea ce înseamnă o relaţie mai bună cu consumatorii şi nu numai”, spunea în 2019 Traian Luca, potrivit Fashionweek Berlin.

     În prezent, compania acoperă circa 60 de pieţe şi desfăşoară activităţi în cercetarea, dezvoltarea şi implementarea de software, echipamente industriale şi workflow-uri pentru companii care lucrează cu materiale flexibile, din industriile diverse – textilă, mobilă sau auto.

    Traian Luca, CEO şi fondator al Gemini CAD Systems: „Suntem încântaţi să ne alăturăm grupului franŢuzesc Lectra şi suntem convinşi că împreună cu conducerea şi echipa Lectra vom putea creşte gradul de competitivitate, vom dezvolta noi produse şi vom accelera transformarea digitală în zona de fashion şi modă.”

    Compania românească a investit, în 2017, în construcţia unui centru tehnologic care să funcţioneze ca un hub, care să susţină activitatea de cercetare şi producţie a echipamentelor industriale, precum şi de dezvoltare a produselor software, potrivit informaţiilor ZF. De asemenea, centrul tehnologic a fost finalizat în 2018, având o suprafaţă totală construită de 5.600 mp, un spaţiu de producţie pentru echipamente industriale de 2.400 mp, o zonă de birouri open space de 1.890 mp şi o sală multifuncţională de conferinţe.

    Gemini CAD Systems a încheiat anul 2020, impactat de pandemia de coronavirus, cu o cifră de afaceri de aproximativ 5,6 milioane de euro (27,8 mil. lei), în creştere cu peste 2% faţă de anul precedent, arată datele publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe.

    Tot pe parcursul anului trecut, profitul net al companiei a scăzut cu mai bine de 98%, ajungând astfel la aproape 8.000 de euro (39.400 de lei), de la aproape 700.000 euro (346.000 lei) în 2019, iar numărul de angajaţi a rămas anul trecut la acelaşi nivel înregistrat în 2019, de 100 de persoane. Pe de altă parte, compania românească a început să înregistreze scăderi ale profitului net încă din 2019, când a raportat un minus de peste 65% a profitului net, ajungând de la peste 2 milioane de euro (10 mil. lei) profit net în 2018 – când a avut un plus de peste 250% faţă de anul precedent –, la aproape 700.000 euro (346.000 lei) în 2019. De asemenea, în 2018, în cadrul Gemini CAD Systems lucrau 107 persoane, în 2019 compania a renunţat la şapte angajaţi, iar anul trecut şi-a menţinut numărul de salariaţi la 100 de oameni, conform sursei citate anterior.

    În ceea ce priveşte Lectra, compania cu origini în Bordeaux are o istorie de aproape 50 de ani, perioadă în care a devenit liderul mondial în materie de soluţii de înaltă tehnologie (software de proiectare şi dezvoltare a produselor, cât şi hardware, maşini de croit şi servicii conexe) care se adresează mai ales companiilor din industria modei, auto şi cea a mobilei.

    Soluţiile Lectra, specifice fiecărui sector de activitate, le oferă clienţilor posibilitatea de a automatiza şi optimiza procesele de concepere, dezvoltare şi producţie. Listată la Bursa Euronext din Paris, compania a ajuns anul trecut la venituri de 236 de milioane de euro. În iunie 2021, au cumpărat compania americană Gerber Technology, cel mai mare competitor. Compania antreprenorială a fost înfiinţată în 1973, de inginerii Jean şi Bernard Etcheparre, iar în prezent acţionariatul acesteia se împarte între Daniel şi André Harari (36%), investitorii instituţionali şi de retail (63%) şi angajaţii companiei (1%).

    De-a lungul timpului, a trecut prin mai multe momente esenţiale pentru dezvoltarea businessului, de la vânzarea primului sistem de design computerizat (CAD) pentru industria textilă din lume: în 1976, când avea 10 angajaţi şi vânzări de 0,25 de milioane de euro, până la decizia fraţior Daniel şi André Harari să finanţeze dezvoltarea businessului prin compania de investiţii Compagnie Financière du Scribe şi transformarea acesteia în principalul acţionar al Lectra. Drumul s-a dovedit a nu fi însă mereu lin, ci şi marcat de decizii grele. Fraţii Harari au preluat managementul companiei în 1990. Iniţial, Daniel Harari era managerul companiei, iar fratele său, André Harari, se ocupa de managementul acţiunilor Compagnie Financière du Scribe deţinute în alte companii. Ei au decis să vândă aceste acţiuni şi să fuzioneze cu Lectra; astfel, acţionarii Compagnie Financière du Scribe au devenit proprietarii direcţi ai companiei cu originile în Cestas. „A fost o decizie luată pentru îmbunătăţirea afacerii noastre”, explica Daniel Harari într-un interviu anterior acordat Business MAGAZIN. Între 2005, a fost luată o altă decizie esenţială pentru dezvoltarea companiei.

    Concurenţa cu produsele low-cost ale competitorilor internaţionali care şi-au relocat activităţile de producţie în China s-a ascuţit; la fel şi cea reprezentată de competitorii asiatici. Creşterea competitivităţii în contextul unui raport scăzut de schimb dolar/euro, dar şi necesitatea îmbunătăţirii marginilor de profit pentru supravieţuire au adus în discuţie mutarea producţiei din Franţa. „După analizarea tuturor acestor aspecte, am simţit că putem depăşi toate aceste obstacole prin păstrarea centrului de dezvoltare şi cercetare şi a producţiei în Franţa. Uitându-ne astăzi în urmă, a fost alegerea potrivită”, descria Daniel Harari decizia de a păstra producţia Lectra în Cestas, lângă Bordeaux. Spunea că este mândru că a luat această decizie în contextul în care timp de doi ani, la mijlocul anilor 2000, trei dintre colaboratorii Lectra au studiat oportunitatea de mutare parţială sau chiar totală a producţiei şi departamentului de cercetare şi dezvoltare a companiei în China.

    Daniel Harari, CEO Lectra: „Industria 4.0 înseamnă că proximitatea este un avantaj; iar România are un astfel de atu, alături de avantajele prezenţei unor unităţi de producţie, atât pentru industria textilă, cât şi pentru mobilă. Are totodată ingineri de calitate şi un cost al muncii rezonabil – dacă nu chiar scăzut. Astfel că, fără îndoială, cred că în viitorul apropiat România ar trebui să crească mai rapid decât majoritatea ţărilor din Europa.”

    „Concluzia a fost că o astfel de decizie ne-ar fi ajutat să economisim 28% din costurile noastre. La vremea aceea, scăzusem deja costurile cu 30% din tehnologii, am fi putut să dublăm această valoare. Pentru mine şi fratele meu era de neimaginat ca ADN-ul Lectra să dispară şi să ne despărţim de colaboratorii care şi-au dedicat eforturile şi timpul vreme de 20 de ani acestui proiect.” Următoarea provocare a venit în 2009, în perioada crizei economice, când majoritatea competitorilor au decis să reducă dimensiunea afacerilor. În 2008 şi 2009, criza economică globală afectase toate segmentele de piaţă cărora li se adresează compania. Vânzările anuale stagnaseră la 153 de milioane de euro şi erau mai scăzute cu 23% comparativ cu 2008.

    Antreprenorii francezi au decis totuşi, contrar curentului general din industrie, să facă investiţii majore în intervalul 2009-2012 pentru dezvoltarea de noi echipamente tehnologice şi produse software, pentru a fi pregătiţi pentru următoarea etapă din evoluţia companiei. Potrivit lui Harari, una dintre componentele rezultatelor din prezent a fost decizia de a investi anual 9% din venituri în business.În 2017, compania a anunţat o nouă strategie, care se concentrează pe patru trenduri care conturează piaţa Lectra: digitalizarea businessului şi industria 4.0, evoluţia economiei chineze şi impactul milenialilor în calitate de consumatori ţintă pentru industriile lor ţintă. Potrivit celui mai recent raport financiar al Lectra, compania îşi doreşte în continuare să devină un jucător cheie în industria 4.0 în toate sectoarele de piaţă în care este prezentă – iar strategia lansată în 2017 urmează să fie finalizată în 2030. În pofida pandemiei de COVID-19, cele mai multe dintre obiectivele trasate în 2017 rămân neschimbate, potrivit reprezentanţilor companiei.

    Potrivit unui interviu acordat Business MAGAZIN la momentul lansării strategiei, Daniel Harari spunea că digitalizarea reprezintă cheia în evolua businessului. „Este o lume diferită, al cărei fundament îl constituie managementul datelor, al informaţiilor; trebuie să ai un volum mare de informaţii despre consumator, despre fabrici, despre produse şi totul trebuie să fie digitalizat, trebuie conectate lucrurile diferite între ele. Sunt noi modele de afacere.” Potrivit lui Harari, una din concluziile la care ei au ajuns analizând aceste evoluţii este că vor exista perdanţi; iar aceasta nu este o chestiune care ţine de mărimea unei companii, ci de strategie. „Excelenţa operaţională va face diferenţa între a câştiga şi a pierde bani; va depinde de cum va fi executată munca, prin prisma digitalizării.” Industria 4.0 se leagă astfel mai ales de modul în care informaţiile sunt transmise de-a lungul unui lanţ de valoare (între diferite echipamente tehnice, între echipamente tehnice şi oameni) şi se traduce prin flexibilitate, prin producţia la timp a unor produse personalizate.

    Întrebat de Business MAGAZIN ce loc ocupă ţara noastră în planurile lor, Daniel Harari spunea la acea vreme că piaţa noastră va fi avantajată de tendinţele menţionate. În urma unui parteneriat cu o şcoală de business din Franţa, au făcut un studiu legat de noile trenduri care determină clienţii să se relocheze; au intervievat 20 de CEO germani, 20 de CEO italieni, 20 de CEO francezi. Au aflat că niciunul dintrei ei nu voia să se relocheze în Franţa, Italia sau Germania.

    „Viziunea lor este că vor face multisourcing şi modalitatea prin care vor să facă multisourcing este să aloce fiecărei ţări, fiecărui producător, produse pe care ei le dezvoltă cel mai bine. Se creează astfel un fel de shared experience.” În acest context, România are de câştigat. „Industria 4.0 înseamnă că proximitatea este un avantaj; iar România are un astfel de atu, alături de avantajele prezenţei unor unităţi de producţie, atât pentru industria textilă, cât şi pentru mobilă. Are totodată ingineri de calitate şi un cost al muncii rezonabil – dacă nu chiar scăzut. Astfel că, fără îndoială, cred că în viitorul apropiat România ar trebui să crească mai rapid decât majoritatea ţărilor din Europa.” El spune că aici se află companii italiene din fashion; multe branduri high-end din fashion mută în România o parte din producţia pe care o făceau în Asia mai demult la preţuri mai bune, pentru o mai bună conexiune. Daniel Harari spunea că pentru următorii ani au planuri mari legate de producătorii din România şi, prin urmare, lucrează la îmbunătăţirea prezenţei companiei de aici. „Strategia noastră se aliniază cu tendinţele din România: digitalizare, integrarea în lanţurile de producţie digitale globale şi producţia în proximitatea pieţelor ţintă”. Tendinţe setate mai cu seamă de „creşterea cererii generaţiei mileniale care stimulează companiile să ofere produse fast-fashion de calitate, la preţuri accesibile şi personalizat.”

  • Toamna, numărăm bobocii şi ascultăm sonate melancolice

    Iubitorii lui Bergman ştiu probabil despre ce vorbesc, însă cei ce nu-l cunosc, au toate motivele să-i caute opera cinematografică şi să o devoreze cap-coadă, în limitele posibilului, în vastul univers digitalizat al filmelor online. de aceea şi recomand  „Sonată de toamnă”, o dramă psihologică, ce aduce în prim plan relaţii interumane des întâlnite în spectacolul vieţii.

    Era prima vineri de septembrie, ştiţi că deja temperaturile au scăzut brusc încă de pe 1 ale lunii, şi mă simţeam deja obosită şi încărcată după doar câteva zile de toamnă. Ca de obicei, dimineaţa la cafea, am „frunzărit” puţin calendarele online ale teatrelor şi teatrelor lirice (operă, operetă). Mi-a sărit în ochi o frunză mare, ruginită, aruncată pe alb-negrul unei claviaturi de pian şi numele unei piese ce îmi părea familiară: „SONATĂ DE TOAMNĂ”. Am aflat de curând, stând de vorbă cu regizorul, că acel vizual este doar un afiş provizoriu pentru spectacol, iar eu m-am trezit cumpărând bilet la avanpremieră.

    Spectacolul se joacă la Teatrul NOTTARA (Bd. Magheru, nr. 20, Bucureşti) şi este o punere în scenă de către tânărul regizor Alexandru Mâzgăreanu a unei piese ce poartă semnătura lui Ingmar Bergman. Sunt foarte familiarizată cu filmografia cineastului suedez şi mă declar fan a filmelor lui care au devenit între timp parte din cinemateca de artă. Iar în ceea ce priveşte abordările regizorale ale lui Alexandru, tocmai ce văzusem recent două piese montate de el: „Cui i-e frică de Virginia Wolf” la Teatrul Odeon şi „Ea şi numai ea” la Teatrul Act. Mi s-a părut o combinaţie bună, dublată de debutul toamnei care chiar şi-a arătat faţa din prima zi. Şi cum am zis şi o să mă tot repet, odihna la final de program sau in weekend, pe canapelele de catifea dintr-un teatru, nu poate fi înlocuită de nimic altceva, uneori.

    Recunosc că am mers cu aşteptări mari la spectacol şi nimic din cele aproape două ore petrecute în sală nu m-a făcut să regret alegerea făcută. Este şi motivul pentru care recomand această piesă, atât de proaspătă în peisajul teatral şi montată pentru prima dată pe o scenă de teatru în România. Iubitorii lui Bergman ştiu probabil despre ce vorbesc, însă cei ce nu-l cunosc, au toate motivele să-i caute opera cinematografică şi să o devoreze cap-coadă, în limitele posibilului, în vastul univers digitalizat al filmelor online. La cinematecă sau în cadrul festivalurilor de profil.

    Aşadar, o dramă psihologică, ce aduce în prim plan relaţii interumane distorsionate de tulburări de personalitate ale personajelor în cauză. În cazul de faţă, este vorba de relaţia tulburător de contorsionată dintre o mamă şi fiicele ei. Dincolo de dialoguri şi de scenografia minimalistă, statică, de un bun-gust delicios, semnată de Ştefan Caragiu, jocul actorilor este CHEIA spectacolului. Din jocul lor superb se deduc şi conturează tulburările de personalitate ale personajelor.

    Charlotte, interpretată impecabil de doamna Victoria Cociaş, este o pianistă aflată spre final de carieră. Cele 2 fiice: Eva – interpretată de Laura Vasiliu, în care efectiv simţi cum mocneşte o tensiune de emoţii ce stau pe punctul de a exploda dintr-o clipă în alta – este fiica cea mare şi o modestă soţie de pastor, retrasă într-un orăşel izolat, ce are grijă şi de sora ei mai mică, Helena, interpretată doar prin mimică şi gângurit de Sorina Ştefănescu. În rolul pastorului Viktor, copleşit de o dramă personală şi zdruncinat în credinţa lui, îl găsim destul de neaşteptat pe Dan Bordeianu, cunoscut mai degrabă pentru rolurile din producţiile TV. Aici, în „Sonată de Toamnă” pare totuşi a fi singurul personaj echilibrat, ce încearcă să domolească prin calmitatea sa tumultul emoţional al personajelor feminine, ce roiesc vijelios între timpul trecut şi prezent, între aşteptări şi realitate, între proiecţii şi sine adevărat. Regizorul mi-a mărturisit că înainte de a monta spectacolul, s-a consultat cu un specialist in psihoterapie, pentru a înţelege cât mai bine profilul personajelor lui Bergman, mai ales că vorbim de două tulburări de personalitate foarte absconse, subtile în manifestarea lor în comunitate, dar care au un impact fix în relaţiile cu persoanele apropiate din viaţa lor, familia şi prietenii foarte apropiaţi.

    Şi dacă v-am stârnit deja curiozitatea, nu mai spun decât că e vorba despre relaţia dintre o mamă cu o personalitate narcisică (foarte des întâlnită în rândul artiştilor şi managerilor de top, C-level) şi fiicele sale, Eva cu tulburare de personalitate borderline şi Helena, debilitată psihic şi paralizată aproape complet. Ambele fiice poartă în tulburările lor povara şi stigmatul abandonului maternal (atât fizic, cât şi emoţional) din copilaria lor şi perioada de glorie din cariera celebrei mame. Această povară le-a schilodit ca indivizi, le-a distrus viaţa şi le-a întunecat existenţa încă din copilărie, bântuindu-le până târziu, la maturitate, când mare lucru nu prea a mai rămas de făcut…

    Consider că e important să descoperim universuri noi ale personalităţilor umane, să punem lupa pe noi înşine, să ştim cum să ne protejăm de personalităţi toxice, care ne distrug feng-shuiul, cum să ne protejăm copiii de propriile perioade tumultuoase din cariera noastră, cum să ne menţinem în echilibru faţă de glam-ul efemer al celebrităţii, care ne poate deteriora relaţiile cu prietenii cei mai apropiaţi şi poate cel mai important, să ştim să ne împăcăm cu trecutul, cu proprii părinţi, cu traumele copilăriei, pentru a nu transmite mai departe, copiilor noştri, bagaje inutile şi atât de împovărătoare. Şi arta, prin teatru, în cazul de faţă, ne poate ajuta să facem asta. Mergeţi cu sufletul şi mintea deschise şi aprofundaţi apoi temele, analizând propriile experienţe de viaţă.

    Şi dacă încă nu v-am convins, vă mai spun la final, că întreaga echipă artistică poartă nişte costume spectaculoase, cu sens (atât ca abordare a texturilor, cât şi a culorilor), gândite de Alexandra Mâzgăreanu. O rochie roşie, de seară, purtată de o eleganţă magnifică la un moment dat de Victoria Cociaş te seduce de-a dreptul şi îţi fură minţile. Iar on top, pentru deliciul artistic, stă muzica lui Alexandru Suciu, care împleteşte atât de melancolic, romantic şi tomnatic, bucăţi din Chopin şi Rachmaninov.

    Vizionare plăcută şi cu sens!

    Spectacolul urmează să se joace pe 26 Septembrie, la Teatrul Nottara.

    Cost bilete: 47,52 lei şi 32,40 cele cu reducere.

  • Povestea unei tinere din România care a construit o afacere de milioane şi îşi vinde produsele în toată lumea

    Monica Olariu este consultant certificat în babywearing, absolventă a cursurilor School of Babywearing din Marea Britanie şi Die Trageschule din Germania. Pe vremea când studia la Londra, a aflat că nu există marsupii ajustabile pentru purtat bebeluşii, ceea ce le făcea viaţa complicată atât lor, cât şi părinţilor. Întoarsă acasă, la Cluj, a luat iniţiativa şi a gândit ea însăşi un concept de marsupiu care să se plieze perfect pe caracteristicile copiilor şi aşa a început să se scrie povestea Isara.

    Afacerea este deţinută de mine, sunt asociat unic. Backgroundul meu este de finanţist, am terminat şi un master în administrarea afacerilor, însă şcoala care m-a ajutat cel mai mult şi care a fost 90% practică a fost School for StartUps, o şcoală din Marea Britanie, care a funcţionat doar doi ani în România şi în cadrul căreia am avut şansa să primesc o bursă”, povesteşte Monica Olariu.

    Anterior fondării Isara, a lucrat vreme de zece ani în cadrul Băncii Transilvania, unde a ocupat mai multe poziţii şi a avansat treptat, însă funcţia care a ajutat-o cel mai mult în dezvoltarea multor calităţi necesare în actualul business a fost cea de relationship manager pentru clienţii corporate.

    Practic, ea era responsabilă de toate nevoile clienţilor corporate în relaţia cu banca. Nu ştia pe atunci, dar mai târziu, avea să interacţioneze cu propriii clienţi şi cu solicitările lor. „Ideea de a crea un marsupiu ajustabil, care să fie folosit pe o perioadă cât mai lungă de timp şi care să «crească» împreună cu copilul, mi-a venit în timp ce luam parte la cursurile şcolii de babywearing de la Londra. Fiindu-ne prezentate marsupiile existente pe piaţă la acel moment, am observat şi am întrebat de ce nu există marsupii ajustabile.”

    Marsupiile cu catarame erau, pe atunci, toate fixe, cu un panou predefinit, astfel încât bebeluşii foarte mici se „scufundau” cu totul în ele, iar celor mai mari le era deja mic. Astfel, Monica Olariu a revenit la Cluj hotărâtă să creeze chiar ea acel marsupiu potrivit atât pentru copiii foarte mici, nou-născuţi, cât şi pentru cei mai mari, chiar până la cinci ani. „Perioada de început a fost extrem de grea. Am realizat o mulţime de prototipuri pe care le-am tot îmbunătăţit treptat, am tot testat prototipurile cu tipologii şi constituţii diferite de părinţi şi copii şi, după aproximativ un an şi jumătate, am reuşit să finalizez primul marsupiu. Apoi au urmat bătăile de cap cu producţia.”

    În cele din urmă, după mult stres şi muncă asemenea, dar şi investiţii pe măsură, produsul Isara a ajuns să fie brevetat. „Veneam dintr-un mediu în care, pentru orice problemă, în funcţie de specificul ei, aveam la cine apela, la IT-şti, la jurişti, la contabilitate, şi m-am trezit «one man show», cu o grămadă de necunoscute, probleme şi situaţii cărora a trebuit să le fac faţă singură, pentru că la început nu se generau venituri pentru a acoperi cheltuieli prea mari şi am preferat să încep cu paşi mici, treptat.”

    Isara a generat anul trecut o cifră de afaceri de 2,3 milioane de lei şi un profit de aproape 600.000 de lei, cu opt angajaţi, care lucrează cu patos în atelierul din Cluj-Napoca, pentru a trimite marsupiile ajustabile în toată lumea, cu precădere în Europa, în ţări precum Danemarca, Elveţia, Italia, Belgia, Olanda, Portugalia, Germania şi, evident, România. „Urmează să ne îmbogăţim portofoliul de produse cu o nouă categorie, dedicată copiilor foarte mici, începând de la prematuri şi primele luni de viaţă. Mai lucrăm la o nouă colaborare cu un brand de modă din Londra, Tiba+Marl, pentru un produs co-branded, pentru care am câştigat medalia de aur pentru design de produs, la Junior Design Awards.”

    Preţurile marsupiilor Isara diferă în funcţie de complexitate şi de materialele folosite, astfel că încep de la 459 de lei şi pot ajunge la 729 de lei. Clienţii sunt, după cum era previzibil, femeile însărcinate şi părinţii cu copii în primii ani de viaţă, dar şi magazinele specializate în babywearing şi produse pentru copii din toată lumea. „Am ales să ne specializăm pe o nişă de produse şi să facem lucrul acesta foarte bine. Producem doar marsupii ergonomice ajustabile de calitate premium, organice, sustenabile şi certificate”, spune Monica Olariu. A avut şansa să activeze într-un domeniu în care pandemia nu a avut multe cuvinte de spus, însă tot a înregistrat o scădere a cifrei de afaceri anul trecut faţă de 2019. Totuşi, bucuria că părinţii îşi întorc în număr tot mai mare privirea către produsul ei inovator îi dă Monicăi curajul de a merge mai departe, chiar şi atunci când contextul e mai dificil.

    Preţurile marsupiilor Isara diferă în funcţie de complexitate şi de materialele folosite, astfel că încep de la 459 de lei şi pot ajunge la 729 de lei.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Localm – platformă de TURISM

    Fondatori: familia Chiva

    Prezenţă: online

    Zenini – creaţie de obiecte pentru evenimente

    Fondatoare: Alexandra Vlădescu

    Investiţie iniţială: câteva mii de euro

    Cifră de afaceri în primele şase luni din 2021: 30.000 de lei (circa 6.000 de euro)

    Prezenţă: online, naţională şi internaţională

    Gourmetteria Sapori – băcănie (Iaşi)

    Fondatoare: Eliza Durac

    Investiţie iniţială: 70.000 de euro

    Cifră de afaceri: 1 mil. euro

    Prezenţă: Iaşi şi online

    Chocofashion – brand de produse din ciocolată (Bucureşti)

    Fondator: Ştefan Negoiţă

    Investiţie iniţială: 70.000 de euro

    Cifră de afaceri estimată pentru 2021: 200.000-300.000 de euro

    Prezenţă: Bucureşti

    OMG Cabina Foto – business cu cabine foto (Bucureşti)

    Fondator: Roberto Constantin

    Investiţii: 50.000 de euro

    Cifră de afaceri estimată pentru 2021: 120.000 de euro

    Prezenţă: naţională

    ZF, Banca Transilvania şi Vodafone  au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Povestea unei tinere din România care a construit o afacere de milioane şi îşi vinde produsele în toată lumea

    Monica Olariu este consultant certificat în babywearing, absolventă a cursurilor School of Babywearing din Marea Britanie şi Die Trageschule din Germania. Pe vremea când studia la Londra, a aflat că nu există marsupii ajustabile pentru purtat bebeluşii, ceea ce le făcea viaţa complicată atât lor, cât şi părinţilor. Întoarsă acasă, la Cluj, a luat iniţiativa şi a gândit ea însăşi un concept de marsupiu care să se plieze perfect pe caracteristicile copiilor şi aşa a început să se scrie povestea Isara.

    Afacerea este deţinută de mine, sunt asociat unic. Backgroundul meu este de finanţist, am terminat şi un master în administrarea afacerilor, însă şcoala care m-a ajutat cel mai mult şi care a fost 90% practică a fost School for StartUps, o şcoală din Marea Britanie, care a funcţionat doar doi ani în România şi în cadrul căreia am avut şansa să primesc o bursă”, povesteşte Monica Olariu.

    Anterior fondării Isara, a lucrat vreme de zece ani în cadrul Băncii Transilvania, unde a ocupat mai multe poziţii şi a avansat treptat, însă funcţia care a ajutat-o cel mai mult în dezvoltarea multor calităţi necesare în actualul business a fost cea de relationship manager pentru clienţii corporate.

    Practic, ea era responsabilă de toate nevoile clienţilor corporate în relaţia cu banca. Nu ştia pe atunci, dar mai târziu, avea să interacţioneze cu propriii clienţi şi cu solicitările lor. „Ideea de a crea un marsupiu ajustabil, care să fie folosit pe o perioadă cât mai lungă de timp şi care să «crească» împreună cu copilul, mi-a venit în timp ce luam parte la cursurile şcolii de babywearing de la Londra. Fiindu-ne prezentate marsupiile existente pe piaţă la acel moment, am observat şi am întrebat de ce nu există marsupii ajustabile.”

    Marsupiile cu catarame erau, pe atunci, toate fixe, cu un panou predefinit, astfel încât bebeluşii foarte mici se „scufundau” cu totul în ele, iar celor mai mari le era deja mic. Astfel, Monica Olariu a revenit la Cluj hotărâtă să creeze chiar ea acel marsupiu potrivit atât pentru copiii foarte mici, nou-născuţi, cât şi pentru cei mai mari, chiar până la cinci ani. „Perioada de început a fost extrem de grea. Am realizat o mulţime de prototipuri pe care le-am tot îmbunătăţit treptat, am tot testat prototipurile cu tipologii şi constituţii diferite de părinţi şi copii şi, după aproximativ un an şi jumătate, am reuşit să finalizez primul marsupiu. Apoi au urmat bătăile de cap cu producţia.”

    În cele din urmă, după mult stres şi muncă asemenea, dar şi investiţii pe măsură, produsul Isara a ajuns să fie brevetat. „Veneam dintr-un mediu în care, pentru orice problemă, în funcţie de specificul ei, aveam la cine apela, la IT-şti, la jurişti, la contabilitate, şi m-am trezit «one man show», cu o grămadă de necunoscute, probleme şi situaţii cărora a trebuit să le fac faţă singură, pentru că la început nu se generau venituri pentru a acoperi cheltuieli prea mari şi am preferat să încep cu paşi mici, treptat.”

    Isara a generat anul trecut o cifră de afaceri de 2,3 milioane de lei şi un profit de aproape 600.000 de lei, cu opt angajaţi, care lucrează cu patos în atelierul din Cluj-Napoca, pentru a trimite marsupiile ajustabile în toată lumea, cu precădere în Europa, în ţări precum Danemarca, Elveţia, Italia, Belgia, Olanda, Portugalia, Germania şi, evident, România. „Urmează să ne îmbogăţim portofoliul de produse cu o nouă categorie, dedicată copiilor foarte mici, începând de la prematuri şi primele luni de viaţă. Mai lucrăm la o nouă colaborare cu un brand de modă din Londra, Tiba+Marl, pentru un produs co-branded, pentru care am câştigat medalia de aur pentru design de produs, la Junior Design Awards.”

    Preţurile marsupiilor Isara diferă în funcţie de complexitate şi de materialele folosite, astfel că încep de la 459 de lei şi pot ajunge la 729 de lei. Clienţii sunt, după cum era previzibil, femeile însărcinate şi părinţii cu copii în primii ani de viaţă, dar şi magazinele specializate în babywearing şi produse pentru copii din toată lumea. „Am ales să ne specializăm pe o nişă de produse şi să facem lucrul acesta foarte bine. Producem doar marsupii ergonomice ajustabile de calitate premium, organice, sustenabile şi certificate”, spune Monica Olariu. A avut şansa să activeze într-un domeniu în care pandemia nu a avut multe cuvinte de spus, însă tot a înregistrat o scădere a cifrei de afaceri anul trecut faţă de 2019. Totuşi, bucuria că părinţii îşi întorc în număr tot mai mare privirea către produsul ei inovator îi dă Monicăi curajul de a merge mai departe, chiar şi atunci când contextul e mai dificil.

    Preţurile marsupiilor Isara diferă în funcţie de complexitate şi de materialele folosite, astfel că încep de la 459 de lei şi pot ajunge la 729 de lei.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Localm – platformă de TURISM

    Fondatori: familia Chiva

    Prezenţă: online

    Zenini – creaţie de obiecte pentru evenimente

    Fondatoare: Alexandra Vlădescu

    Investiţie iniţială: câteva mii de euro

    Cifră de afaceri în primele şase luni din 2021: 30.000 de lei (circa 6.000 de euro)

    Prezenţă: online, naţională şi internaţională

    Gourmetteria Sapori – băcănie (Iaşi)

    Fondatoare: Eliza Durac

    Investiţie iniţială: 70.000 de euro

    Cifră de afaceri: 1 mil. euro

    Prezenţă: Iaşi şi online

    Chocofashion – brand de produse din ciocolată (Bucureşti)

    Fondator: Ştefan Negoiţă

    Investiţie iniţială: 70.000 de euro

    Cifră de afaceri estimată pentru 2021: 200.000-300.000 de euro

    Prezenţă: Bucureşti

    OMG Cabina Foto – business cu cabine foto (Bucureşti)

    Fondator: Roberto Constantin

    Investiţii: 50.000 de euro

    Cifră de afaceri estimată pentru 2021: 120.000 de euro

    Prezenţă: naţională

    ZF, Banca Transilvania şi Vodafone  au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Teodora Brânzoi, specialist marketing: 6 acţiuni concrete de marketing cu buget redus

    Ca specialist în marketing, de multe ori am auzit în rândul profesioniştilor din domenii conexe că firmele din România nu sunt dispuse să investească în marketing pentru că nu au suficiente motive să o facă: fie nu îi înţeleg necesitatea, fie nu au viziune asupra rezultatelor, fie nu simt că ar putea controla legătaura dintre activităţile de marketing şi celelalte aspecte ale businessului. Sau, pur şi simplu, consideră marketingul o cheltuială inutilă, nu o investiţie.

     

    Marketingul nu este sinonim nici cu publicitatea, nici cu vânzările (dar e bine totuşi să fie interconectate), şi este mai degrabă o filosofie de afaceri, iar să îţi dezvolţi businessul ţinând cont de câteva principii de bază de marketing poate fi în mod surprinzător mai puţin costisitor decât s-ar aştepta mulţi antreprenori şi specialişti din alte domenii.

     

    1. Fii foarte atent la feedbackul clienţilor tăi!

    Clientul nu este în niciun caz stăpânul unui business, dar trebuie cu siguranţă tratat ca un partener. Dacă relaţia dintre părţi este reciproc avantajoasă atunci durata ei va creşte, iar atât clientul cât şi furnizorul vor avea stabilitate şi predictibilitate. Atunci când un client este nemulţumit şi îşi declară nemulţumiurea, se poate interpreta că îşi doreşte ca problema respectivă să fie reparată, iar colaborarea să continue. Este mult mai sensibilă o situaţie cu un client care pur şi simplu renunţă să mai facă achiziţii fără a oferi feedback. Pentru că atunci nu poţi şti ce poţi îmbunătăţi.

    Recomandarea clară în acest caz este să îţi defineşti o politică de colectare a opiniilor clienţilor, proces care nu trebuie să fie neapărat complex sau costisitor. Iar echipa trebuie clar instruită să fie orientată să asculte şi să transmită mai departe feedbackul primit. 

     

    2. Angajaţii sunt poate cei mai importanţi ambasadori de brand

    O dilemă pe care o am de multă vreme este, în mod special pentru firmele care oferă mai degrabă servicii, nu produse, este unde începe şi se termină munca departamentului de marketing şi unde începe cea a departamentului de resurse umane. Angajaţii unei firme, fie că preiau o comandă, fie că livrează un produs, fie că oferă asistenţă postvânzare, sunt punctul de contact cu clientul. O atitudine profesionistă, empatică şi, mai ales, în ton cu promisiunile brandului, va cântări întotdeauna foarte mult atât în atragerea de clienţi noi, cât şi în fidelizarea portofoliului curent.

     

    3. Fidelizarea clienţilor poate fi mai avantajoasă decât lupta pentru clienţi noi

    Într-o lume digitală în care apar constant noi aplicaţii şi în care din ce în ce mai mulţi furnizori se luptă pentru atenţia şi bugetul clienţilor, poate nu ar dăuna să faci un calcul de rentabilitate a investiţiilor pe care să le faci în atragerea de noi clienţi. Menţinerea portofoliului de clienţi se poate face atât printr-o politică comercială care să le aducă avantaje, dar şi prin motivarea şi trainingul angajatilor care interacţionează direct cu clienţii. Este tentant să fii mereu prezent peste tot şi să creşti numărul de clienţi, dar nu întotdeauna banii investiţi se întorc în profit, ci poate cel mult în vânzări noi. Dar asta depinde de la afacere la afacere.

     

    4. Fii transparent pentru a construi relaţii bazate pe încredere reciprocă!

    Chiar dacă să incluzi pe website-ul oficial datele de identificare ale firmei şi informaţii corecte despre aceasta ţine de etică, dar şi de lege, din păcate, încă sunt firme care omit astfel de detalii. Nu uita, de asemenea, să te asiguri că
    site-ul este de încredere şi uşor de accesat! Să nu ai certificat de securitate pe site sau să i se deschidă utilizatorului diverse alerte de securitate este ca şi cum ai primi oaspeţi având dezordine sau chiar mizerie în sufragerie. Există doar o singură şansă pentru prima impresie.

     

    5. Livrează ceea ce promiţi!

    Fiecare business se luptă pentru anumite segmente de public. Nu cred că există produsul universal. Totuşi, dacă decizi să oferi preţuri foarte mici, fă tot posibilul să te ţii de cuvânt! De asemenea, dacă prin valoare adăugată înţelegi să oferi un timp mai scurt de aşteptare pentru livrarea unui produs sau un serviciu de o calitate superioară, recomandarea mea este să livrezi exact ce ai promis. Sau chiar uşor peste, pentru a crea experienţe superioare şi memorabilitate.

     

    6. Nu fi zgârcit – împărtăşeşte ceea ce ştii!

    Ai deja o experienţă solidă în domeniul tău de activitate? Cunoşti bine ceea ce oferă piaţa şi cum poate un client să facă o alegere în avantajul său? Încearcă să îţi consiliezi clienţii! Fie direct, prin intermediul angajaţilor din rândul întâi, fie printr-o politică de content marketing. Creează un blog pe
    site-ul tău, fii deschis la solicitările presei, participă la evenimente! Să împărtaşesti din cunoştinţele tale îţi va aduce multiple avantaje precum: o imagine mai bună, vei fi perceput ca lider al domeniului în care activezi, vei crea familiaritate clienţilor actuali şi vei atrage noi clienţi.

     

    Marketingul nu înseamnă să aloci bugete uriaşe de publicitate, ci uneori marketingul înseamnă reguli simple pe care mulţi antreprenori sau manageri le aplică intuitiv, însă o reverificare dintr-o perspectivă externă poate fi benefică şi poate înclina uneori balanţa către optimizarea costurilor.

  • Teodora Brânzoi, specialist marketing: 6 acţiuni concrete de marketing cu buget redus

    Ca specialist în marketing, de multe ori am auzit în rândul profesioniştilor din domenii conexe că firmele din România nu sunt dispuse să investească în marketing pentru că nu au suficiente motive să o facă: fie nu îi înţeleg necesitatea, fie nu au viziune asupra rezultatelor, fie nu simt că ar putea controla legătaura dintre activităţile de marketing şi celelalte aspecte ale businessului. Sau, pur şi simplu, consideră marketingul o cheltuială inutilă, nu o investiţie.

     

    Marketingul nu este sinonim nici cu publicitatea, nici cu vânzările (dar e bine totuşi să fie interconectate), şi este mai degrabă o filosofie de afaceri, iar să îţi dezvolţi businessul ţinând cont de câteva principii de bază de marketing poate fi în mod surprinzător mai puţin costisitor decât s-ar aştepta mulţi antreprenori şi specialişti din alte domenii.

     

    1. Fii foarte atent la feedbackul clienţilor tăi!

    Clientul nu este în niciun caz stăpânul unui business, dar trebuie cu siguranţă tratat ca un partener. Dacă relaţia dintre părţi este reciproc avantajoasă atunci durata ei va creşte, iar atât clientul cât şi furnizorul vor avea stabilitate şi predictibilitate. Atunci când un client este nemulţumit şi îşi declară nemulţumiurea, se poate interpreta că îşi doreşte ca problema respectivă să fie reparată, iar colaborarea să continue. Este mult mai sensibilă o situaţie cu un client care pur şi simplu renunţă să mai facă achiziţii fără a oferi feedback. Pentru că atunci nu poţi şti ce poţi îmbunătăţi.

    Recomandarea clară în acest caz este să îţi defineşti o politică de colectare a opiniilor clienţilor, proces care nu trebuie să fie neapărat complex sau costisitor. Iar echipa trebuie clar instruită să fie orientată să asculte şi să transmită mai departe feedbackul primit. 

     

    2. Angajaţii sunt poate cei mai importanţi ambasadori de brand

    O dilemă pe care o am de multă vreme este, în mod special pentru firmele care oferă mai degrabă servicii, nu produse, este unde începe şi se termină munca departamentului de marketing şi unde începe cea a departamentului de resurse umane. Angajaţii unei firme, fie că preiau o comandă, fie că livrează un produs, fie că oferă asistenţă postvânzare, sunt punctul de contact cu clientul. O atitudine profesionistă, empatică şi, mai ales, în ton cu promisiunile brandului, va cântări întotdeauna foarte mult atât în atragerea de clienţi noi, cât şi în fidelizarea portofoliului curent.

     

    3. Fidelizarea clienţilor poate fi mai avantajoasă decât lupta pentru clienţi noi

    Într-o lume digitală în care apar constant noi aplicaţii şi în care din ce în ce mai mulţi furnizori se luptă pentru atenţia şi bugetul clienţilor, poate nu ar dăuna să faci un calcul de rentabilitate a investiţiilor pe care să le faci în atragerea de noi clienţi. Menţinerea portofoliului de clienţi se poate face atât printr-o politică comercială care să le aducă avantaje, dar şi prin motivarea şi trainingul angajatilor care interacţionează direct cu clienţii. Este tentant să fii mereu prezent peste tot şi să creşti numărul de clienţi, dar nu întotdeauna banii investiţi se întorc în profit, ci poate cel mult în vânzări noi. Dar asta depinde de la afacere la afacere.

     

    4. Fii transparent pentru a construi relaţii bazate pe încredere reciprocă!

    Chiar dacă să incluzi pe website-ul oficial datele de identificare ale firmei şi informaţii corecte despre aceasta ţine de etică, dar şi de lege, din păcate, încă sunt firme care omit astfel de detalii. Nu uita, de asemenea, să te asiguri că
    site-ul este de încredere şi uşor de accesat! Să nu ai certificat de securitate pe site sau să i se deschidă utilizatorului diverse alerte de securitate este ca şi cum ai primi oaspeţi având dezordine sau chiar mizerie în sufragerie. Există doar o singură şansă pentru prima impresie.

     

    5. Livrează ceea ce promiţi!

    Fiecare business se luptă pentru anumite segmente de public. Nu cred că există produsul universal. Totuşi, dacă decizi să oferi preţuri foarte mici, fă tot posibilul să te ţii de cuvânt! De asemenea, dacă prin valoare adăugată înţelegi să oferi un timp mai scurt de aşteptare pentru livrarea unui produs sau un serviciu de o calitate superioară, recomandarea mea este să livrezi exact ce ai promis. Sau chiar uşor peste, pentru a crea experienţe superioare şi memorabilitate.

     

    6. Nu fi zgârcit – împărtăşeşte ceea ce ştii!

    Ai deja o experienţă solidă în domeniul tău de activitate? Cunoşti bine ceea ce oferă piaţa şi cum poate un client să facă o alegere în avantajul său? Încearcă să îţi consiliezi clienţii! Fie direct, prin intermediul angajaţilor din rândul întâi, fie printr-o politică de content marketing. Creează un blog pe
    site-ul tău, fii deschis la solicitările presei, participă la evenimente! Să împărtaşesti din cunoştinţele tale îţi va aduce multiple avantaje precum: o imagine mai bună, vei fi perceput ca lider al domeniului în care activezi, vei crea familiaritate clienţilor actuali şi vei atrage noi clienţi.

     

    Marketingul nu înseamnă să aloci bugete uriaşe de publicitate, ci uneori marketingul înseamnă reguli simple pe care mulţi antreprenori sau manageri le aplică intuitiv, însă o reverificare dintr-o perspectivă externă poate fi benefică şi poate înclina uneori balanţa către optimizarea costurilor.