Cu trei săptămâni în urmă, compania Genesis Property, deţinută de Liviu Tudor, cel mai mare proprietar român de birouri, a anunţat că birourile Novo Park din Pipera se transformă în spaţii de co-living.
Grupul francez Renault tocmai a anunţat că din 50.000 de metri pătraţi închiriaţi pentru birouri va scoate la subînchiriere cel puţin 20.000 de metri pătraţi, în urma evaluării necesarului de spaţiu pentru viitor.
Estimările actuale indică faptul că cel puţin un sfert din spaţiile pentru birouri de acum vor deveni goale, ca urmare a relocării angajaţilor acasă.
Acum 1-2 ani, o clădire de clasă B din Pipera care avea vreo 15 ani s-a transformat într-un bloc de apartamente.
Chiar fostul sediu al Business MAGAZIN, ZF etc., unde am stat 5 ani, s-a transformat dintr-o clădire de birouri de 7 etaje într-un bloc de locuinţe.
În mod cert, mai sunt şi alte cazuri de acest fel.
Criza COVID-19 i-a trimis pe angajaţi să lucreze de acasă, cu succes, dar a dus la eliberarea a sute de mii de spaţii de birouri. În Bucureşti sunt peste 3 milioane de metri pătraţi de birouri, iar acum prezenţa fizică este de maximum 30%. Dar chiriaşii plătesc pentru tot spaţiul.
Cred că anual, în Bucureşti, se plătesc pentru birouri aproape 500 de milioane de euro.
Dezvoltatorii speră că firmele care au închiriat spaţiile de birouri îşi vor readuce până la urmă angajaţii la locurile de muncă, astfel încât să nu se pună în final problema eliberării reale de spaţii, rezilierea contractelor astfel încât în final spaţiile să devină goale cu totul.
Proprietarii stau încă bine pe contracte, iar negocierile pentru reducerea chiriilor sunt mai dificile, cel puţin la nivel public.
Dezvoltatorii spun că şi ei au de plătit credite la bancă pentru clădirile pe care le-au ridicat. Dar la un moment dat tot se va ajunge la un război, mai ales dacă firmele vor folosi 50% din spaţiul deţinut.
Nimeni nu ştie cum va evolua pandemia, aşa că e greu de spus care va fi viitorul prezenţei angajaţilor la birou ca înainte.
Dezvoltatorii sunt puşi în faţa unei noi realităţi a businessului lor, având în vedere că cererea de spaţii de birouri va fi mult mai scăzută, dacă nu chiar zero, aşa că trebuie să-şi bată capul cum va arăta viitorul, ce vor face cu zecile, sutele şi chiar milioanele de metri pătraţi care vor sta goale. Cu cine şi mai ales cu ce vor fi umplute.
Înainte de Covid, la parterul clădirilor de birouri erau restaurante, cafenele, clinici medicale, mici magazine, dar şi acestea îşi vor vedea businessul distrus dacă nu vor mai fi oameni în clădirile de birouri.
Prima opţiune a proprietarilor va fi să-şi transforme clădirile de birouri în locuinţe, având în vedere că cererea este încă puternică iar finanţarea bancară încă ieftină.
Unii dezvoltatori îşi imaginează „cămine” pentru corporatişti, bineînţeles în varianta modernă.
Poate unele etaje din clădirile de birouri mai bine poziţionate vor deveni grădiniţe, şcoli şi, de ce nu, chiar creşe.
Dacă este adevărat ce se marketează – că aceste clădiri de birouri noi sunt verzi, că au cel mai bun aer – asta înseamnă că sunt bune şi pentru copii.
Când pleci de acasă nu mai faci
2-3 drumuri, să duci copiii la grădiniţă sau la şcoală, ci totul ar putea să existe într-un singur spaţiu.
Acesta este şi unul dintre motivele pentru care angajaţii vor fi dispuşi să revină la birou. La etajul 1 poate să fie grădiniţa, la etajele 2 şi 3 o şcoală, iar la etajele următoare birourile.
Şcolile private câştigă teren, iar investitorii sunt dispuşi să investească milioane în complexuri noi. S-ar putea ca o clădire de birouri care stă goală să devină o alternativă mai bună, având în vedere că deja există, nu mai trebuie construită, ci doar compartimentată.
Probabil că va urma şi o luptă pentru atragerea de instituţii de stat în clădirile de birouri libere, ceea ce ar fi extraordinar, pentru că s-ar elibera îngrămădeala care există în acest moment în instituţiile publice.
Cred că în următorii zece ani vom vedea transformări vizibile din clădirile actuale de birouri în clădiri care vor adăposti businessuri la care nu ne gândim acum. Cine ştie, pot să devină şi escape room-uri.
Ideea este că dezvoltatorii, cei care au în spate finanţări bancare, nu-şi vor putea permite să stea prea mult timp cu spaţiile goale, pentru că alţi chiriaşi nu vor veni decât dacă vor reuşi să-i fure din altă parte, ceea ce va elibera din altă parte, alte spaţii.
Aceeaşi situaţie va interveni şi la malluri, unde o parte din spaţii se vor elibera şi nu vor veni chiriaşi noi în forma tradiţională pe care o ştim.
Eu tot mizez pe faptul că la un moment dat un mall se va transforma într-un cimitir al viitorului. Uitaţi-vă cât este metrul pătrat de groapă de veci.
Category: Revista BM
-
Care este viitorul clădirilor de birouri. Dar al mallurilor?
-
6 luni în care solidaritatea a fost cuvântul cheie şi în business
Voia să transmită un mesaj important – că vrea să doneze 5% din cifra de afaceri a tuturor firmelor în care el şi membri ai familiei sale erau acţionari – sănătăţii româneşti, pentru lupta împotriva coronavirusului. „Credeam că vreţi îmi spuneţi cum va fi afectat businessul din HoReCa”, i-am spus. „Nu, asta este evident, dar trebuie să facem ceva şi să transmitem un mesaj ca să ne urmeze şi alţii”, spunea el, după ce a menţionat că se inspirase din iniţiative de acest gen din Italia.
Pe atunci, proporţiile coronavirusului nu ajunseseră la dimensiuni epidemice în România – eram convinşi că măsurile de telemuncă erau temporare – iar aceasta era prima ştire de „fapte bune” care ajunsese la noi. Şi publicul nostru a fost surprins – după cum reiese din faptul că aceasta a fost citită de peste 40.000 de oameni pe site-ul Business MAGAZIN.
Ştirile de acest gen au continuat apoi din ziua care a urmat, iar odată cu intensificarea situaţiei pandemice, remarcam în fiecare zi discursul diferit al oamenilor din mediul privat, care se desfăşura în paralel cu cel al autorităţilor. La o discuţie video într-o conferinţă de presă cu un executiv din telecom aflasem că pentru cei aproximativ 2.000 de angajaţi ai companiei care nu pot lucra de acasă, au reuşit să obţină măşti şi mănuşi în perioada în care acestea erau greu de obţinut şi, mai mult decât atât, de cel puţin două ori echipamentele lor au fost redirecţionate către spitale de autorităţi. Şi când vine vorba de fonduri, mediul privat s-a mobilizat rapid pentru a dota spitalele, de la mic la mare – totul a culminat cu construcţia spitalului modular ridicat într-un ritm în care nu credeam că se poate construi în România, la iniţiativa Asociaţiei Dăruieşte Viaţă – 650 de companii şi 250.000 de persoane au făcut donaţii, iar construcţia efectivă a acestuia s-a realizat în doar două luni.
Cu businessurile afectate, închise în unele domenii, venituri zero, ştirile despre solidaritate au dominat cele 6 luni de pandemie.
Dar nu doar în contextul pandemic implicarea companiilor în probleme ale societăţii devine din ce în ce mai importantă şi în România. În iniţiativele lor – chiar dacă o bună parte sunt orientate în lupta împotriva COVID-19, veţi găsi şi multe alte soluţii pentru probleme mai vechi ale societăţii româneşti.
Cât de responsabile sunt, de fapt, companiile din România, vă lăsăm să descoperiţi chiar voi prin intermediul fişelor trimise de reprezentanţii acestora la solicitarea noastră şi reprezentanţilor platformei de resurse umane undelucram.ro, care ne-au sprijinit în propagarea mesajului referitor la acest proiect.
Nu avem pretenţia că am cuprins în acest catalog toate iniţiativele private de îmbunătăţire a societăţii (un astfel de demers ar fi fost imposibil) – însă cele prezentate sunt cu siguranţă o parte importantă a acestora. Pe restul, sperăm să le descoperim în ediţiile viitoare fiindcă este evident că solidaritatea a devenit mai importantă ca niciodată în strategia de business a oricărei companii, iar noi suntem aici să scriem despre aceasta.Am început cu o ediţie specială a revistei, publicată săptămâna aceasta, iar în zilele următoare veţi regăsi şi pe site proiectele incluse aici.
-
Aurel Bernat, CEO, BT Asset Management SAI: „Este important ca persoanele active din mediul de business să interacţioneze cu cel educaţional”
Rol ocupat în companie: Ca CEO al BT Asset Management SAI, sunt responsabil de conducerea executivă a companiei prin organizarea funcţionării acesteia.
Obiectivele principale sunt creşterea activelor aflate în administrare şi a numărului de investitori, într-un mod sustenabil pe termen lung.
Sustenabilitatea rezultă prin dezvoltarea permanentă de produse noi, performanţă predictibilă, servicii uşor accesibile şi susţinere permanentă acordată clienţilor.
Cele mai importante roluri profesionale avute anterior: Director vânzari / director general adjunct în cadrul BT Asset Management SAI
Rolul propus pentru anul 2030: Formator. Dintr-o pasiune (haideţi să-i spunem hobby), ţin legătura cu mediul academic. Mi-ar plăcea să mă văd în 2030 în postura de a împărtăşi experienţe sau trăiri, care să fie în beneficiul celor aflaţi la început de drum. Consider că este important ca persoanele active din mediul de business să interacţioneze cu cel educaţional, măcar periodic, şi să aducă acel concept de „economie reală” către mediul academic.
CEO/ANTREPRENOR ADMIRAT: Prefer mai degrabă să descriu un profil de antreprenor împreună cu motivele simple ale acestei admiraţii: în general admir oameni pe care ajung să-i cunosc personal, nu doar citind cărţi sau articole descriptive, oameni care clădesc businessuri de anvergură pornind de la o simplă idee şi mai ales oameni care reuşesc să păstreze frumuseţea modestiei pe termen lung. -
De ce a decis un grup de artişti să arunce în aer o maşină plină de bani
Cei doi au dorit să atragă atenţia asupra datoriilor toxice şi să elibereze cât de mulţi oameni puteau de ele, inspiraţi de iniţiative similare din alte ţări, conform The Guardian. Aceştia au reuşit să cumpere ieftin datorii de un milion de lire sterline şi să le şteargă, prezentând acest lucru sub forma unui film intitulat „Bank Job” în care aruncă în aer o dubiţă plină cu bani. Banii nu sunt reali, ci confecţionaţi din hârtia reciclată de la bancnote vechi retrase din circulaţie şi au fost aruncaţi în aer pentru a sublinia efectele devastatoare provocate de datorii.
-
Refugiile ecologice, noile atracţii pentru cei care îşi permit astfel de spaţii
Se caută proprietăţi moderne luxoase ori reşedinţe istorice impunătoare, dar care au suficient teren astfel încât să se poată construi o casă pentru locatarii actuali care să fie cât mai ecologice posibil, şi nu numai.
Casele noi din zone rurale pot avea un impact redus asupra mediului prin consumul lor de resurse, scrie The Telegraph. Un exemplu în acest sens este proiectul Outhouse, o locuinţă modernă ridicată în coasta unui deal din Brockweir, Gloucestershire (Marea Britanie), şi dotată cu pompă de căldură, panouri fotovoltaice şi acoperiş verde. Un alt exemplu de casă luxoasă modernă unde se poate fugi de pandemie este La Zagaleta, descrisă drept un „megaconac ecologic” în valoare de 32 de milioane de euro, din apropiere de Marbella în Spania.
Construirea de la zero a unor astfel de reşedinţe, consideră unii, afectează mediul înconjurător mult prea mult, astfel încât aducerea unor proprietăţi istorice la standarde ecologice este mai rentabilă din acest punct de vedere. Multe dintre aceste proprietăţi istorice erau oricum departe de reţelele de utilităţi, trebuind să-şi asigure electricitatea cu ajutorul unor mici centrale proprii, de exemplu. Cum tehnologia evoluează, există soluţii şi pentru vechile case, ca, de exemplu, un sistem de inteligenţă artificială de la OKTO Technologies care permite programarea încălzirii camerelor în funcţie de numărul de persoane care vor sta în ele, cu puţin timp înainte să sosească acestea. Avantajul, în acest caz, este şi că implementarea unor astfel de soluţii nu modifică în niciun fel aspectul vechilor case. -
Idei de vacanţă în pandemie
Una dintre acestea este alcătuirea unor grupuri de vacanţă, cu ajutorul unor familii de cunoştinţe ori întâlnite online, scrie Washington Post. Membrii unui grup de vacanţă se aleg în funcţie de anumite criterii, printre care şi opiniile lor cu privire la purtarea măştii sau faptul că-şi procură alimentele necesare online şi deţinerea unei case pe roţi. Grupurile se adună şi stau în izolare, fiecare în rulota sa, două săptămâni, ca să se asigure că nimeni nu manifestă semne de boală, după care pornesc la drum spre locuri care le permit păstrarea distanţei de siguranţă.
-
Cum pot deveni piscinele obiecte de mobilier
O astfel de companie din Brazilia, Alva, a lansat o gamă de mobilier care aminteşte după formă sau materiale folosite de nişte piscine, scrie Dezeen. Colecţia „Piscinas” cuprinde mese, scaune sau şezlonguri, care fie au nişte adâncituri care amintesc de un bazin, fie sunt decorate cu bucăţi de gresie şi faianţă pentru piscină ca să nu existe îndoieli cu privire la sursa de inspiraţie.
-
Capitalistul care a transformat un business dintr-un orăşel de provincie într-un retailer internaţional
Pornind de la un mic business cu comenzi prin poştă, deschis într-un orăşel de provincie suedez, Johan Petter Åhlén a reuşit să se adapteze vremurilor actuale şi să construiască un lanţ puternic de retail, pe care l-a transformat într-unul dintre cele mai cunoscute branduri de profil din Suedia.
Johan Petter Åhlén s-a născut pe 13 aprilie 1879 în Suedia, în familia fermierilor Marits Anders Andersson şi Brittas Karin Christoffersdotter. La naştere, el s-a numit Johan Petter Andersson, însă, pentru a nu fi confundat cu alte persoane, a ales să îşi schimbe numele după locul natal, Åhl, în Åhlén.
În 1899 antreprenorul a fondat compania de comenzi prin poştă Åhlén & Holm în oraşul natal, avându-l drept partener de business pe unchiul său, Erik Holm. Primul catalog al companiei număra 277 de produse iar primul articol vândut a fost un portret tipărit al familiei regale. Produsul a avut un mare succes, fiind vândut în peste 100.000 de exemplare.În 1902, el a preluat integral acţiunile businessului iar patru ani mai târziu a lansat o altă afacere, editura Åhlén & Åkerlunds, alături de Erik Åkerlund.
Åhlén a fost căsătorit cu Elin Maria Charlotta Brolin, cu care a avut doi fii, Gösta Mauritz şi Anders Ragnar, amândoi devenind managing directori ai companiei tatălui lor. În 1915, antreprenorul a decis să mute afacerea în Stockholm, într-o clădire cu şapte etaje, de peste 100.000 de metri pătraţi. Astăzi, sediul central al companiei se află în continuare la aceeaşi adresă.
În paralel cu lumea businessului, Åhlén s-a remarcat şi în cea a sportului. El a fost un pionier al curlingului suedez, primind medalia de argint la Olimpiada de iarnă din 1924, de trei ori campion al Suediei şi vicepreşedinte al Asociaţiei Suedeze de Curling, între 1935-1938.
Antreprenorul a murit in 1939 în timp ce traversa oceanul Atlantic, călătorind dinspre New York spre ţara natală.
În 1988, compania sa a fost preluată de Axel Johnson AB, iar în anii ’90 s-a transformat într-un lanţ modern de retail cu reputaţie internaţională. Afacerea se axează pe trei domenii de activitate: modă, frumuseţe şi articole pentru casă. Businessul este astăzi unul dintre cele mai puternice branduri din Suedia, cu circa 57 de unităţi în toată ţara. Potrivit informaţiilor publicate pe site-ul oficial al companiei, afacerea cu 3.000 de angajaţi înregistrează, anual, o cifră de afaceri de 4,8 miliarde de SEK (peste 46 de milioane de euro) şi un număr de peste 80 de milioane de clienţi. -
100 TINERI MANAGERI DE TOP. Roxana Bujor, director companii mijlocii, UniCredit Bank: „Sunt mulţi antreprenori români pe care îi admir pentru ceea ce fac”
Rol ocupat în companie: Sunt director companii mijlocii, cu rol principal de coordonare a reţelei UniCredit Bank pentru segmentul de companii mijlocii în ceea ce priveşte strategia comercială, distribuţia şi acoperirea teritorială. Obiectivul meu şi al echipei este de a menţine poziţia de top a băncii în piaţă în sprijinirea businessului românesc, prin servicii de calitate, soluţii personalizate şi consultanţă profesionistă. Sunt permanent preocuptată de adaptarea modelului de business la dinamica pieţei, cu atenţie în primul rând pentru nevoile şi satisfacţia partenerilor noştri de afaceri. Ce mă defineşte? Ascult, înţeleg şi creăm împreună cele mai potrivite soluţii, acţionând cu profesionalism, transparenţă şi deschidere.
Cele mai importante roluri profesionale avute până la această funcţie: Am o carieră de peste 15 ani în sistemul bancar, dintre care ultimii 12 ani în cadrul UniCredit Bank şi o importantă experienţă interdepartamentală. Înainte de a ocupa poziţia actuală, am deţinut poziţiile de manager regional pentru companii (oct. 2012 – dec. 2018), manager sucursala (iul. 2010 – sept. 2012) şi relationship manager companii (febr. 2005 – iul. 2010, în cadrul UniCredit şi al unei alte bănci).
Rolul propus pentru anul 2030: Membru în Consiliul Director (management board) în calitate de vicepreşedinte executiv al uneia dintre diviziile de business.
CEO/Antreprenor admirat: Sunt mulţi antreprenori români pe care îi admir pentru ceea ce fac; dedicaţia, pasiunea şi curajul cu care şi-au construit businessul şi cu care continuă să activeze cu succes chiar şi în condiţii macroeconomice şi de piaţă dificile, adaptându-şi strategiile fără a se abate de la principiile şi scopul primordiale. Dacă trebuie să nominalizez însă un singur business, spun Dedeman – fraţii Pavăl. Cu un model de succes, Dragoş şi Adrian Pavăl au construit unul dintre cele mai puternice branduri româneşti. Admir curajul, muncă, seriozitatea şi inteligenţa acestora, dar şi faptul că investeasc în continuare în România, rămânând în acelaşi timp discreţi şi foarte serioşi.Profilul Roxanei Bujor a apărut în anuarul 100 TINERI MANAGERI DE TOP din România, ediţia 2020.