BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Cum îşi reinventează afacerile micii antreprenori români?

    Ce faci? Tu, antreprenor care îţi îndepliniseşi visul?

    Câteva zeci, sute de mii de businessuri antreprenoriale pornite astfel s-au văzut prinse în tăvălugul unei epidemii pe care niciun plan de afaceri nu ar fi inclus-o vreodată între potenţialele pericole. Un coşmar în care au plonjat unii prea devreme.
    „Pentru un antreprenor la început de drum, criza complet neaşteptată din aceste săptămâni a venit ca un examen de bacalaureat pentru un elev proaspăt intrat în clasa a noua”, spunea recent un tânăr antreprenor.
    Cei mai norocoşi s-au putut refugia în mediul online, acolo unde natura businessului permite un astfel de transfer. Ceilalţi au stors toate resursele de creativitate pentru a se reinventa.
    „Nu vom încerca să fentăm cumva ceea ce este moral de făcut. Când va trebui, vom sta cu toţii acasă”, spuneau fondatorii cafenelelor Cappuccino Story, înainte ca autorităţile să anunţe obligativitatea închiderii spaţiilor de acest tip.
    Business MAGAZIN a bătut – virtual – la uşa unora dintre antreprenorii care şi-au spus poveştile în cadrul proiectului Afaceri de la zero, derulat de Ziarul Financiar în parteneriat cu Banca Transilvania. Încearcă să se reinventeze, să se reprofileze, să supravieţuiască. Dar iau în calcul şi eşecul, mai ales că instabilitatea e singura certitudine. Unii îşi caută o nişă neatacată până acum, cu speranţa ca s-ar putea transforma într-o strategie pe termen lung. Toţi încearcă, se transformă.

    Tu ce ai face?

    Alexandra Mone şi Robert Anton (fondatori ARI-Studio, Piteşti) – sisteme IT pentru firmele din HoReCa
    Am crede că o afacere născută de la zero în industria IT nu are nicio piedică în aceste vremuri de criză. Însă ARI-Studio este un business strâns legat de domeniul HoReCa, aflat la pământ în acest moment. Alexandra Mone şi Robert Anton au dezvoltat trei sisteme software pentru gestiunea comenzilor şi a rezervărilor în restaurante şi hoteluri. După ce HoReCa s-a prăbuşit, comenzile au scăzut dramatic.
    „Încă avem câteva cereri de ofertă pentru locaţii noi care vor să deschidă după ce trece toată nebunia aceasta, dar clar numărul lor este mult mai mic decât ar fi fost normal în perioada aceasta. Lucrăm de acasă, în special cu clienţii vechi care necesită intervenţii de mentenanţă”, spune Alexandra Mone.
    CUM SUPRAVIEŢUIEŞTE AFACEREA? Alexandra Mone şi Robert Anton au ales să ofere gratuit modulul software dedicat firmelor care fac livrări, pentru a nu-şi închide activitatea. „Vom profita de această perioadă pentru a pune la punct diverse detalii din cadrul firmei, pentru a ne reorganiza puţin şi a pune la punct o strategie pentru momentul în care sectorul HoReCa se va repune în mişcare. Din fericire, avem un stoc de marfă care ne va permite să preluăm şi să livrăm comenzi imediat, însă în sectorul nostru există o problemă, deoarece majoritatea echipamentelor pe care le comercializăm sunt importate din China, iar durata de livrare a comenzilor a crescut foarte mult acum, dată fiind situaţia”, spune Alexandra Mone.

    Ionel Păsărică (cofondator Capra Noastră, Iaşi) – producţie de bere artizanală
    În urmă cu aproape patru ani, Ionel Păsărică, de profesie inginer, împreună cu alţi trei asociaţi aduceau în peisajul berii artizanale locale brandul Capra Noastră. Producţia are loc într-o microberărie din Iaşi. Când restaurantele, barurile, cafenelele s-au închis, Capra Noastră a resimţit din plin efectele.
    „Nimic nu mai contează din ceea ce ştim noi: marketing, social media, strategii, bugete. Astăzi trebuie să ne reinventăm noi, ca afaceri. Nu moare industria dacă stăm o lună în casă. Nici China nu a murit, ci a reînviat”, spune Ionel Păsărică.
    CUM SUPRAVIEŢUIEŞTE AFACEREA? Cei patru fondatori ai brandului Capra Noastră vor să facă livrări la domiciliu, „ca să mai descreţim frunţile cu licoarea noastră”, după cum spune Ionel Păsărică. Se promovează în mediul online şi încearcă astfel să resusciteze businessul, bazându-se pe principiul că „nu moare Capra când vor câinii”.

    Mădălin Pop (fondator Durbane Urbane, Braşov) – atelier de lădiţe din lemn
    Mădălin Pop din Braşov a început să producă în urmă cu aproape trei ani lădiţe din lemn în atelierul de tâmplărie al familiei sale. Sub brandul Durbane Urbane, el face lădiţe în scop atât practic, cât şi estetic. Businessul său a fost puternic afectat acum.
    „În această perioadă, ar fi trebuit să pregătim comenzi pentru cei care fac pachete de Paşte. Încasările au scăzut însă luna aceasta comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut cu 60%”, spune Mădălin Pop.
    CUM SUPRAVIEŢUIEŞTE AFACEREA? „Vreau să duc proiectul la următorul nivel, prin oferirea de piese de mobilier din lădiţe – rafturi, paturi, noptiere, măsuţe. De aceea, în perioada aceasta pregătim o cameră de vopsire şi una în care să putem arde lădiţe, pentru a le da o tentă vintage. Am putea susţine asta câteva săptămâni, poate luni, însă nu cred că foarte multe”, spune Mădălin Pop.
    Va termina comenzile şi proiectele deja începute, iar planurile ulterioare le va face în funcţie de evoluţia epidemiei.
    „Ca să putem încuraja vânzările, în perioada aceasta, am introdus o campanie prin care oferim 20% discount pentru orice comandă. Lumea este destul de sceptică în privinţa oricărei achiziţii şi, de aceea, voi mai aştepta puţin până când lucrurile se vor mai relaxa ori oamenii vor avea chef să-şi redecoreze puţin casele.”

    Cristina Niţu (fondatoare Fala Português, Bucureşti) – cursuri de limbă portugheză
    Cristina Niţu, absolventă de Limbi Străine în Bucureşti şi la Lisabona, a început în 2017 să organizeze cursuri de limbă portugheză. Cursurile se desfăşurau în clădirea Institutului Cervantes de pe bulevardul Regina Elisabeta din Bucureşti. De câteva săptămâni însă, activitatea s-a mutat în mediul online.
    „Provocarea a constat în mutarea în online a cursurilor offline, de grup, ajunse abia la jumătate. Tehnologia permite, la ora actuală, desfăşurarea orelor în mod aproape identic cu ce se întâmpla în sala de curs, cu excepţia exerciţiilor care implicau şi mişcare, aşa că şocul nu a fost prea mare”, povesteşte Cristina Niţu.
    Ritmul achiziţiilor de cursuri de portugheză este totuşi foarte slab în acest moment, ca urmare a instabilităţii economice.
    CUM SUPRAVIEŢUIEŞTE AFACEREA? Cristina Niţu a optat pentru flexibilitatea în a extinde termenul de plată a cursului. În plus, „avem în plan organizarea unei sesiuni de cursuri şi pe timp de vară, în contextul în care, cel mai probabil, perioada de primăvară va aduce un număr foarte redus de cursanţi”, spune Cristina Niţu.
    De asemenea, ea va organiza cursurile independent de numărul de cursanţi, deşi efortul va fi mai mare.

    Cristina Dobrescu (fondatoare Livrez dragoste, Bucureşti) – livrări de cadouri şi scrisori caligrafiate
    Cristina Dobrescu a început să scrie scrisori caligrafic în urmă cu mai bine de cinci ani, pentru a reînvia un obicei la care oamenii au renunţat odată cu expansiunea tehnologiei. Culmea, tehnologia este cea care o salvează acum.
    „În perioada aceasta, am mutat atelierul la noi acasă, pentru a fi în siguranţă. Atât timp cât firmele de curierat vor lucra şi noi vom putea trimite scrisorile, cadourile comandate, nu ne vom opri din scris şi din livrat”, spune Cristina Dobrescu. Însă comenzile nu mai sunt la fel de numeroase ca înainte de perioada de izolare, iar ea a început să caute idei noi, pentru diversificare.
    CUM SUPRAVIEŢUIEŞTE AFACEREA? „Primul gând care mi-a venit a fost să adaug cadouri şi pentru nou-născuţi. Este o perioadă incertă, însă poveştile primite mi-au dat de înţeles că este un business care aduce bucurie în viaţa oamenilor şi el va continua şi după perioada aceasta”, mai spune Cristina Dobrescu.
    Ca să facă această perioadă să treacă mai uşor, ea a creat şi un mesaj de mulţumire pentru medicii care salvează vieţi poate acum mai mult ca niciodată.

    Ciprian Răglean (cofondator Pania, Bucureşti) – laborator de pâine
    Ciprian Răglean, un antreprenor care a lucrat vreme de 20 de ani în domeniul telecomunicaţiilor şi al marketingului, a pariat anul trecut pe o afacere în producţia de pâine. Alături de Ciprian Răglean, în business mai există alţi doi asociaţi – Răzvan Ionescu şi Răzvan Mihai Ionescu – de asemenea cu experienţă în telecom. Împreună, au fondat Pania, o firmă care produce şi livrează pâine şi produse de patiserie la domiciliul sau la biroul clienţilor, dar şi către HoReCa.
    „Am simţit din plin şocul închiderii bruşte a restaurantelor şi cafenelelor. Practic, ne-a scăzut cifra de afaceri de la o săptămână la alta cu 35-40%. Tot ceea ce livram către restaurante/ cantine şi cafenele a încetat brusc. Şi, pentru că o problemă nu vine niciodată singură, restaurantele şi cafenelele au încetat orice plată către noi. Avem astfel neîncasate sume de zeci de mii de lei”, spune Ciprian Răglean.
    CUM SUPRAVIEŢUIEŞTE AFACEREA? „Pentru a face faţă scăderii bruşte a cifrei de afaceri şi pierderii partenerilor B2B, am intensificat vânzările online, am extins zonele cu livrare gratuită, facem publicitate pe Facebook şi comunicare directă către baza de clienţi.” În plus, Ciprian Răglean şi partenerii lui vor să deschidă noi parteneriate cu magazine alimentare şi băcănii de cartier, la mare căutare în această perioadă.
    „De asemenea, în aprilie vrem să lansăm şi o nouă gamă de produse disponibile online – produse de băcănie, precum caşcaval şi muşchiuleţ afumat, ca să putem creşte valoarea coşului”, mai spune Ciprian Răglean.
    E mult de lucru, dar se bazează şi pe sprijinul guvernului pentru a accesa credite cu dobândă zero, plătibile din ianuarie anul viitor.
    „Asta ne-ar ajuta să nu intrăm în blocaj financiar şi să nu dăm oameni afară. Apoi ar trebui eliminată plata taxelor pentru următoarele trei luni. Sunt doar câteva sugestii din ceea ce s-ar putea face”, adaugă Ciprian Răglean.

    Carmen Zaiu
    (fondatoare Panseea, Bucureşti) – laborator de produse cosmetice
    Carmen Zaiu, cu mai mulţi ani de experienţă în domeniul financiar, a început să facă primele produse cosmetice pentru folosul propriu după ce a descoperit că suferă de unele alergii şi probleme de piele, iar produsele din comerţ nu îi făceau bine. Aşa a ajuns să producă acasă loţiuni şi unguente din uleiuri vegetale presate la rece şi unturi naturale nepurificate. În scurtă vreme, şi-a transformat garajul în laborator şi pasiunea în afacere.
    „Dacă ar fi fost să definim, acum două luni, cea mai mare temere a noastră în termeni de dezastre care aşteaptă să se întâmple, ne-am fi gândit în primul rând la schimbări climatice, dezastre ecologice, nu neapărat o pandemie. Panseea este afectată masiv de situaţia actuală, toate târgurile la care urma să participăm au fost anulate, multe proiecte sunt în stand by şi comenzile online au scăzut”, spun Carmen Zaiu şi fratele ei, Emil Zorilă, de asemenea implicat în afacere.
    Există totuşi o compensare. Dacă unele produse nu mai sunt la fel de căutate ca înainte, cum ar fi laptele demachiant, altele sunt tot mai solicitate, precum crema reparatoare de mâini şi de călcâie.
    CUM SUPRAVIEŢUIEŞTE AFACEREA? Planul pe termen mediu este accelerarea strategiei de a lansa produse cu ingrediente 100% locale, mai ales în condiţiile în care „a consuma local” a ajuns să aibă un sens mai profund decât oricând. „În această perioadă, vrem să oferim clientelor, prin intermediul social media, alternative DIY (do it yourself – engl.) pe care le pot pune singure în aplicare pentru îngrijirea feţei şi a părului, atât timp cât stăm acasă. Lucrăm acum la conţinut nou, adaptat situaţiei prezente”, spune Carmen Zaiu.

    Mihaela Rotaru (fondatoare Rottaru, Bucureşti) – şcoală de machiaj şi cosmetică
    Mihaela Rotaru, cu o experienţă de zece ani în industria frumuseţii, a ales să investească într-o şcoală de formare profesională, unde predă cursuri de machiaj, de cosmetică, masaj şi stilistică vestimentară. De la începutul lunii martie a avut o scădere dramatică a numărului de cursanţi noi care solicitau înscrierea la cursuri.
    „Activitatea noastră presupune interacţiune cu oameni în spaţii închise şi contact fizic de la distanţe foarte mici, ceea ce a făcut imposibilă continuarea desfăşurării activităţii în condiţii de siguranţă. Suspendarea activităţii ne va afecta, iar primele măsuri pe care le-am luat au fost reducerea cheltuielilor la minimum. Aici mă refer la costurile legate de plata chiriei spaţiului şi cheltuielile legate de marketing şi PR. Salariile angajaţilor nu au fost afectate”, spune Mihaela Rotaru.
    CUM SUPRAVIEŢUIEŞTE AFACEREA? Antreprenoarea ia în calcul desfăşurarea cursurilor online pentru teorie, însă partea practică presupune lucrul cu produse şi aparatură profesională, pe care nu orice cursant le are acasă.
    „Primim cereri de ofertă pentru cursuri care să se desfăşoare în lunile august-septembrie. Şcolile de formare profesională ar putea avea un rol foarte important pe piaţa forţei de muncă şi implicit în redresarea economiei, venind în întâmpinarea oamenilor care vor avea nevoie să se recalifice şi să-şi reconsidere activitatea profesională în urma impactului lăsat de această situaţie”, mai spune Mihaela Rotaru.

    Victor Patrichi (fondator Târgul Cărţii, Bucureşti) – anticariate
    Pornind de la principiul că achiziţia unei cărţi second-hand este benefică, deoarece presupune reutilizarea unei ediţii deja tipărite, în loc să încurajeze tăierea unor copaci pentru a crea un lucru nou, Victor Patrichi a investit, în 2012, aproximativ 50.000 de euro, mai întâi pentru a dezvolta site-ul Târgul Cărţii, apoi pentru a instala rafturile din magazinele fizice. Acum reţeaua numără două depozite şi trei anticariate – unul pe Strada Doamnei (între Piaţa Universităţii şi Piaţa Unirii), unul pe bdul Magheru (în apropiere de Piaţa Romană) şi unul pe bdul I. C. Brătianu (în apropiere de Piaţa Universităţii), sub numele Bookoteca, acesta din urmă fiind un anticariat de carte exclusiv în limba engleză.
    „Vânzările din magazine au scăzut cu aproximativ 60-70% (din cauza pandemiei – n. red.) faţă de cum ar fi fost normal, iar în online vânzările au avut o creştere sensibilă de câteva procente. La modul general, vorbim despre o scădere de 25-30%. Suntem la limita profitabilităţii”, spune Victor Patrichi.
    CUM SUPRAVIEŢUIEŞTE AFACEREA? Eforturile sunt pentru menţinerea echipei cu toţi membrii, deşi o parte dintre angajaţi au intrat în şomaj tehnic. „Lucrăm la un proiect online la care sperăm să ni se alăture şi alţi parteneri. Sperăm să-l lansăm săptămâna aceasta. Deoarece activităţile sociale au fost sistate pentru moment, oamenii sunt destul de receptivi la activităţile desfăşurate în mediul online”, mai spune Victor Patrichi.

    Paul Călin
    (cofondator Wild Thing, Bucureşti) – organizare de excursii în România şi în străinătate
    Paul Călin, Silviu Dragomir şi Monica Călin au început să organizeze expediţii în ţară şi în străinătate pentru clienţi persoane fizice în urmă cu şase ani, iar de aproximativ un an lucrează şi cu firme ai căror angajaţi decid să plece împreună în călătorii. Turismul nu este însă o opţiune în aceste vremuri de pandemie.
    „Am rămas fără obiectul muncii, din păcate. Cursurile online, realitatea virtuală sau călătoriile 360 de grade prin intermediul filmelor super-cool de pe YouTube nu pot înlocui o experienţă outdoor (în aer liber – trad.). Şi poate e mai bine aşa”, spune Paul Călin.
    CUM SUPRAVIEŢUIEŞTE AFACEREA? „Acum am timp să fac acele lucruri de care mă plângeam că nu am timp să le fac: o planificare bugetară, închegarea unor idei de proiecte şi produse noi”, spune Paul Călin.
    Admite însă că, dacă blocajul se prelungeşte până jumătatea anului, se va vedea pus în situaţia de a găsi alte colaborări sau de a porni un alt business. Spiritul antreprenorial supravieţuieşte aşadar.

    Educaţie în era 3.0
    Trei proiecte pornite de la zero în domeniul educaţiei în Capitală – Eematico (cursuri de bricolaj, inginerie, medicină pentru copii), Şcoala IT (cursuri de robotică şi programare) şi Manieres (ateliere de bune maniere pentru copii) – s-au văzut într-o singură zi în situaţia de a nu mai avea niciun venit, de a-şi restrânge activitatea, dar şi de a căuta soluţii de supravieţuire.
    Aşa că s-au orientat cu toţii către soluţiile online pentru părinţi şi copii şi speră că, dezvoltând această nişă, îşi pot reinventa afacerile. Folosindu-se de Skype, de Facebook, de orice aplicaţie care le permite să ajungă la cei mici izolaţi în casă, antreprenorii vor să rămână în atenţia copiilor şi a părinţilor, deşi sunt conştienţi că măsurile luate acum nu vor putea compensa o parte considerabilă din activitatea curentă.

    (de Dana Ciriperu)

    Când telemunca nu e o soluţie

    Alex Bugariu (Limonădăria Nea Tică), Cristian Dorobănţescu (Perfektum), Raluca şi Paul Baran-Candrea (Anagram) au căutat şi ei metode de reinventare, mai ales că businessurile lor, în domeniul băuturilor, nu permit ca telemunca să fie o alternativă reală.
    „Pe timp de criză, sunt două categorii de oameni: unii plâng, alţii vând batiste. Orice criză are şi o parte bună. Cine are ochi să o vadă va trece peste ea”, spune Alex Bugariu, fondatorul Limonădăriei Nea Tică din Caransebeş, un local unde vinde limonade şi alte sucuri din fructe.
    Dincolo de businessul cu limonade şi sucuri, antreprenorul povestea în februarie, la emisiunea ZF Afaceri de la zero, că are în plan să dezvolte o reţetă de socată pe care s-o îmbutelieze şi să o vândă în marile reţele de magazine şi în HoReCa. Perioada aceasta de repaos este un prilej pentru a lucra la acest proiect.

    Perfektum, un brand de bere creat de patru foşti corporatişti, se confruntă cu aceeaşi problemă, a reducerii cererii, în condiţiile în care barurile şi restaurantele s-au închis în mare parte. După cinci ani de când a început afacerea, Cristian Dorobănţescu, unul dintre fondatori, spune că se simte din nou ca într-un start-up şi că a reînceput să trimită mesaje ca să anunţe că face livrări la domiciliu.

    Tot în producţia de bere, şi familia Baran-Candrea, care a fondat brandul Anagram, caută soluţii şi a început să livreze comenzile direct la consumatori.
    „Continuăm să facem bere, iar în perioada imediat următoare ne vom axa pe vânzări directe. Primim comenzi prin mesaje private pe contul nostru de Facebook şi livrăm în cel mai scurt timp posibil”, spun Raluca şi Paul Baran-Candrea, fondatorii Anagram Brewery.

  • Dacă falimentează şi „mor” patronii, cine mai readuce businessurile şi companiile la suprafaţă, cine mai face angajări şi plăteşte salarii?

    Până acum, patronii au câştigat sute de mii, zeci şi sute de milioane de euro. Aşa că trebuie să scoată banii din buzunar şi să-şi plătească salariaţii, să-i susţină, nu să-i trimită în şomaj, să-i dea afară imediat etc.
    Deciziile companiilor de a închide fabricile au fost aplaudate fie de angajaţi, care erau speriaţi şi nu mai voiau să vină la muncă, fie de ceilalţi din jur.
    Dar nu toate companiile, nu toţi proprietarii îşi pot plăti angajaţii să stea acasă.
    Ford, Dacia sau marile companii pot să facă acest lucru pentru că sunt puternice, bine capitalizate şi au linii deschise de finanţare externă sau de la bănci.
    Companiile româneşti, patronii români nu au resurse suficiente pentru a-şi ţine businessurile închise şi a-şi plăti angajaţii în timp ce stau acasă.
    Închiderea HoReCa – Hoteluri, Restaurante, Cafenele – prin instituirea situaţiei de urgenţă a atras şi aplauze din partea celor nemulţumiţi, care şi-au amintit de patroni, de chelneri, de preţuri şi de modul cum au fost trataţi când economia duduia.
    Nu cred că au fost mulţi cei care au plâns pe umerii lui George Copos când a fost nevoit să închidă celebrul hotel Athenee Palace Hilton, care nu şi-a închis uşile nici în perioada celor două războaie mondiale. Mulţi au amintit de istoria controversată a lui Copos, sperând chiar să-l vadă falit, după închiderea hotelurilor.
    La fel, nu multă lume plânge pe umerii proprietarilor de malluri care au fost nevoiţi să-şi închidă porţile: a fost o luptă cruntă între proprietari şi chiriaşi, primii dorind să ţină uşile deschise, în timp ce magazinele voiau să fie închise pentru că nu mai existau trafic şi clienţi.
    În business nu există solidaritate, pe care o invoca Dan Şucu, proprietarul Mobexpert, care a fost nevoit să-şi închidă magazinele şi să trimită acasă 2.400 de angajaţi, ci numai interese, fiecare încercând să câştige cât mai mult sau să piardă cât mai puţin din această criză.
    Băncile s-au lăsat greu convinse când a început criza să reeşaloneze in corpore creditele clienţilor, invocând normele bancare şi regulamentele BNR. Băncile speră ca statul să le plătească o parte din dobânda pe care o pierd în lunile de amânare a plăţii creditelor de către persoanele fizice sau companiile afectate de criza coronavirusului.
    Nu multă lume iubeşte patronii, nu multă lume îşi apreciază jobul, şi de aceea există multă reacţii negative în social media în această perioadă.
    Mulţi vor ca patronii să falimenteze şi să moară economic, iar statul să nu-i finanţeze, aşa cum a salvat băncile în criza precedentă, iar apoi nu a dovedit aceeaşi înţelegere faţă de clienţi.
    Dar dacă „mor” patronii, dacă „mor” companiile, cine redeschide businessurile, cine reface fluxurile de producţie, cine face angajări şi cine mai plăteşte salariile?
    Dacă patronul „moare” economic, unde se mai întorc angajaţii?
    Credeţi că o să preia statul toate businessurile şi o să curgă banii aşa cum curg banii acum la stat?
    Nu am întâlnit foarte mulţi angajaţi care să vrea să preia conducerea unor businessuri sau să ducă crucea unui antreprenor, unui patron care dă de lucru şi plăteşte salarii.
    Mulţi ar vrea să fie patroni ca să numere milioanele, dar nu este mare înghesuială atunci când trebuie să conduci un business, când trebuie să organizezi companiile, când trebuie să umbli după clienţi şi apoi după bani, ca să poţi să plăteşti salariile, taxele şi impozitele la stat.
    Mulţi spun că statul nu ar avea de ce să salveze companiile private acum. Dar aceste firme private au plătit taxe şi impozite ani de zile, fără să primească de multe ori ceva în schimb: autostrăzi nu sunt, birocraţia este şi mai mare, iar sistemul de educaţie şi cel de sănătate sunt la pământ.
    Dacă angajaţii vor să se întoarcă la lucru, prima condiţie este ca patronii să fie „în viaţă” după această criză.
    Apoi vor vedea cum se descurcă cu băncile, de unde obţin finanţare şi cum duc businessurile mai departe. 

  • Toate drumurile nu mai duc la Roma

  • Oale şi ulcele pentru secolul XXI: cum a reuşit un atelier britanic să redefinească olăritul

    Întemeiat în 1851, atelierul, pe nume Burleigh, poate produce atât porţelanuri ce amintesc de cele chinezeşti, precum şi diverse alte articole, unele chiar în colaborare cu branduri internaţionale ca Ralph Lauren Home, scrie Financial Times. Promovarea se face în parte pe Instagram, unde se caută şi inspiraţie prin studierea ultimelor tendinţe în materie de luat masa şi socializare, care arată că multă lume preferă produse de lux, o farfurie simplă modernă de la Burleigh costând echivalentul a 25 de euro.

  • Exponate care nu există: ce expoziţii putem vizita chiar de pe canapea

    O astfel de expoziţie este cea din proiectul „Expanded Holiday”, al artistului KAWS, care utilizează realitatea augmentată. Cu ajutorul unei aplicaţii speciale pentru terminale mobile, iubitorii de artă aflaţi în
    Times Square la New York, în Parcul
    Naţional Serengeti din Tanzania, ori în anumite zone din Londra, Doha, Seul, Tokio şi nu numai pot vizualiza figurine speciale din seria AR Companions a artistului, suprapuse peste locurile respective. Cei care nu pot ajunge acolo pot închiria o figurină din serie prin intermediul aplicaţiei, iar colecţionarii pasionaţi au cumpărat chiar una dintr-o ediţie specială de
    25 pentru suma de 10.000 de dolari.

  • Ca la nimeni altul: ce obiecte de artă mai caută bogaţii lumii

    Un atelier din Paris, Rinck, a primit, de exemplu, comandă pentru o reproducere a unei mese de secol XVIII de la Versailles, cunoscută drept „Table des Muses”, dar cu mici modificări. Piesa de mobilier livrată, care a costat echivalentul a 56.000 de dolari, a fost rotundă şi nu pătrată ca originalul şi a fost decorată cu trei muze, cu chipul fiicelor clientului, scrie New York Times. Altcineva şi-a dorit o uşă de alamă lustruită, grea de aproape 250 de kilograme, pe care i-a realizat-o o firmă din Philadelphia, Amuneal, în colaborare cu un designer din Los Angeles, Adam Hunter, uşa fiind instalată la camera de refugiu dintr-o zonă a casei străjuită de un robot din serialul „Lost in Space” din anii ’60. Un rus bogat şi-a dorit un candelabru de vis pe care să-l instaleze în zona scării din casa sa, apelând pentru asta la compania franceză producătoare de cristal Saint Louis. Candelabrul rezultat este înalt de aproape 10 metri, are 12 straturi, cântăreşte mai bine de 2.500 de kilograme şi are 3.000 de elemente de cristal şi 220 de becuri.
    La rândul său, un arhitect american, Tom Kundig, a proiectat o casă în San Juan Islands din statul american Washington construită pe un afloriment şi parţial acoperită de stânci, care dă impresia privitorului că răsare din piatră. 

  • Au lansat afacerile pe o nişă care abia se forma, iar acum acestea sunt în plin boom, în contextul în care altele trec prin criza coronavirus

    Două companii locale, Shopmania Net şi ContentSpeed, au pornit la drum în urmă cu circa 20 ani, când comerţul electronic părea doar o nişă de piaţă. Pariul a fost însă unul câştigător, comerţul online dezvoltându-se tot mai agresiv în ultimii ani, atât la nivel global, cât şi local. Iar creşterea este încă departe de a-şi fi atins potenţialul maxim.

    Arthur Rădulescu, fondatorul ShopMania Net, a intrat în lumea antreprenoriatului în urmă cu aproximativ 20 ani. Prima companie a fost un eşec, însă a doua încercare a dat roade şi s-a transformat în ShopMania Net, compania locală care a dezvoltat două soluţii web proprii – comparatorul online de preţuri ShopMania şi platforma de e-commerce MerchantPro (anterior ShopMania BIZ), folosite azi de câteva sute de mii de persoane, respectiv peste 1.000 de magazine online din peste 20 de ţări.

    „Prima companie a fost un eşec total. Am pornit-o cu un amic şi am încercat să facem o serie de proiecte web. Tocmai începuse atunci era internetului. Întâmplător am dat atunci la firma unde lucram ca şofer peste o carte de HTML şi după ce am citit-o am hotărât să deschid o firmă. Nu am reuşit să găsim clienţi şi nici nu ne-am înţeles bine”, a povestit în cadrul emisiunii ZF IT Generation Arthur Rădulescu, fondatorul ShopMania Net, cum a intrat în lumea antreprenoriatului. Prima încercare nu l-a descurajat, iar patru ani mai târziu, perioadă în care a fost angajat, a decis să înceapă din nou un business.
    „La început am dezvoltat proiecte web pentru clienţi din străinătate. Obţineam proiectele de pe diverse site-uri de freelanceri. Treptat am hotărât să schimbăm direcţia şi ne-am dezvoltat propriile produse, primul fiind Shopmania – comparatorul de preţuri”, a relatat el.
    Iniţial, comparatorul online de preţuri ShopMania a fost dedicat pieţei locale, apoi s-a extins şi în alte ţări, iar astăzi este disponibil în peste 20 de ţări – majoritatea din Europa, cele mai importante fiind Italia, Franţa, Spania, Portugalia, Serbia, Bulgaria, Ungaria. Anul trecut, circa 500.000 de persoane au folosit comparatorul de preţuri ShopMania la nivel internaţional.
    După succesul avut cu primul proiect, comparatorul online de preţuri ShopMania, Arthur Rădulescu a avut o altă idee, pentru un al doilea produs software propriu: o platformă de tip SaaS (Software as a Service) care permite crearea de magazine online, fără a fi nevoie de cunoştinţe tehnice sau de programare. La început, aceasta s-a numit ShopMania BIZ, iar recent a trecut printr-un proces de rebranding, acum fiind denumită MerchantPro.
    „Prima dată când am încercat să dezvolt o astfel de platformă a fost acum 20 de ani. Atunci am avut prima idee de a crea un shopping cart ca software, nu ca platformă. Apoi am ajuns la concluzia că e o idee foarte interesantă”, a punctat el.
    Prima versiune a MerchantPro a fost lansată în 2004, când a fost oferită circa 2-3 ani în mod gratuit de către companie.
    „La un moment dat am intuit însă potenţialul proiectului MerchantPro şi am refăcut integral platforma – am rescris totul de la zero, în urmă cu circa zece ani. Atunci am dat drumul de fapt la ShopMania BIZ”, a relatat Arthur Rădulescu.
    Valoarea totală a investiţiilor realizate până acum pentru dezvoltarea platformei MerchantPro se ridică la peste 1,5 milioane euro. De-a lungul timpului peste 5.000 de magazine online au folosit soluţia MerchantPro, iar în prezent circa 1.200 de comercianţi online folosesc în mod activ platforma, dintre care 1.000 sunt din România. Aproape un sfert (24%) dintre magazinele online care folosesc platforma MarchantPro sunt însă din străinătate, cele mai multe fiind în Serbia, Italia, Portugalia şi Bulgaria. La nivel global, magazinele online care utilizează platforma MerchantPro au listate un număr total de 6 milioane de produse, dintre care peste 5 milioane sunt listate pe magazinele din România.
    „Anul trecut portofoliul de magazine online active care funcţionează pe platforma MerchantPro a crescut cu 200 maga­zine noi. Majoritatea sunt din România, iar domeniile în care activează cele mai multe sunt fashion, beauty, home & bricolage. De altfel, acestea sunt categoriile cele mai populare în prezent pentru magazinele online de pe MerchantPro”, a menţionat el. Printre cei mai mari clienţi
    ai MerchantPro se numără
    dEpurtat.ro, TheHome.ro şi Ankl.ro.
    Peste 80% dintre clienţii MerchantPro plătesc abonament, tarifele pentru subscripţiile anuale pornind de la 22 euro/lună. Valoarea medie se situează la 45 euro/lună, iar cel mai scump abonament, enterprise, costă 77 euro/lună.
    Anul trecut, platforma MerchantPro (fosta ShopMania BIZ) a generat venituri de 500.000 euro, în creştere cu 15% faţă de 2019. Pentru 2020, antreprenorul mizează pe o creştere de 20% a businessului per total (platforma MerchantPro şi comparatorul de preţuri online ShopMania), cifra de afaceri urmând să ajungă astfel la circa 1,2 milioane euro. 
    „Estimarea se bazează pe evoluţia anuală din ultimii ani, pe răspunsul din piaţă pe care estimăm că îl vom obţine ca urmare a lansării mai multor funcţionalităţi planificate pentru 2020. Totodată, şi la nivelul proiectului MerchantPro mizăm pe o creştere a cifrei de afaceri de minimum 20%. Estimăm că anul acesta MerchantPro îşi va menţine sau chiar creşte ponderea în vânzări şi va genera între 50% şi 60% din cifra de afaceri totală a companiei”, a afirmat el.

    După 17 ani de la
    primele linii de cod
    Compania locală ContentSpeed, specializată tot în furnizarea de soluţii software pentru industria de comerţ electronic, ţinteşte la rândul ei o creştere a afacerilor anul acesta, însă mai mare, de circa 45-50% faţă de 2019. Astfel, afacerile ContentSpeed ar urma să ajungă la circa 1,5 milioane dolari la finalul lui 2020. Anul trecut, compania a încheiat cu o cifră de afaceri de un milion de dolari, cu 34% mai mare comparativ cu 2018, creşterea bazându-se pe câştigarea de noi clienţi şi pe mărirea echipei de consultanţi. „2019 a fost un an promiţător, am avut o creştere de 34% faţă de 2018, deci cumva peste piaţă. Am ajuns la afaceri de un milion de dolari“, a declarat în cadrul emisiunii ZF IT Generation Doina Vîlceanu, chief marketing officer (CMO) şi acţionar al companiei.
    Povestea ContentSpeed a început în 2003, când soţul ei, Radu Vîlceanu împreună cu colegul lui de bancă din liceu au scris primele linii de cod ale platformei de comerţ electronic.
    „Ulterior, mult mai târziu, m-am alăturat şi eu companiei”, a precizat ea. Începutul a fost mai greu, în condiţiile în care puţine firme realizau importanţa realizării unui site propriu de prezentare, şi cu atât mai puţin pentru a vinde online.
    „Noi avem fax, de ce ne-ar trebui nouă site? spuneau atunci companiile. Nici nu se punea problema la momentul respectiv de magazine online. Lucrurile au evoluat însă la e-mail şi la utilizarea internetului pentru informare, până când au apărut şi primii vizionari din ţară, care au fost de acord să facă cu noi printre primele magazine online şi în România. De acolo a escaladat totul, trecând prin diverse etape, inclusiv cea a crahului din 2009, când eram pe cai mari şi ne-a luat timp să ne revenim pentru că nici cererea nu mai exista în piaţă”, a povestit Doina Vîlceanu.
    În prezent, ContentSpeed oferă toată gama de soluţii necesare unui business în online, indiferent de mărimea acestuia.
    „Noi suntem o agenţie full-service – avem soluţii pentru orice tip de business. În 2015 am creat varianta pentru start-up-uri, noi fiind cunoscuţi până atunci doar pentru soluţii personalizate, soluţii scumpe care vizau doar companiile medii şi mari din România”, a adăugat ea.
    Din 2015 compania a început dezvoltarea paltformei în regim Software as a Service (SaaS) din 2015, ContentSpeed schimbându-şi atunci modelul de business în această direcţie, oferind abonamente pentru start-up-uri de la 4 euro/lună la 70 euro/lună. Pentru businessurile care evoluează, sau care deja au ajuns la un anumit nivel de dezvoltare, ContentSpeed oferă în continuare platforma şi în regim de licenţiere. De asemenea, compania oferă şi soluţii de dezvoltare a platformelor online B2B.
    În cei 17 ani de activitate, ContentSpeed a ajuns la un portofoliu de clienţi de peste 700 de magazine online. Printre cei mai mari clienţi ai ContentSpeed se numără branduri precum Sephora, Kiko, Diverta, Chicco, Mizar Fashion House sau Profihairshop, platforma software de e-commerce fiind personalizată pentru fiecare industrie în parte.
    Tot ceea ce a construit ContentSpeed ca business până acum este evaluat la câteva milioane de euro, conform estimărilor acţionarilor. „Din calculele noastre şi ofertele primite anterior valoarea ContentSpeed se situează între 2,8 milioane de euro şi 4 milioane de euro, cam acestea sunt cifrele.“ Până acum compania a luat doar o finanţare de la un investitor de tip angel.
    „Am avut o etapă de angel investment, o persoană care este în continuare în cadrul companiei şi parte a echipei din punct de vedere financiar.”
    Compania nu a căutat în mod activ finanţări, iar discuţiile despre o vânzare nu ar fi potrivite la gradul actual de încărcare al firmei. „Nu am căutat în mod activ finanţări. Am primit mai multe propuneri de-a lungul timpului, însă suntem cumva între nivelurile de finanţare. Dacă am vinde exact acum, am lua prea puţin, nu putem să luăm maximul la care considerăm noi că am putea spera.“ Compania speră ca în cinci ani piaţa de comerţ electronic din România să crească puternic.
    „Sper ca până în 2025 piaţa din România să fi avansat atât de mult în e-commerce încât  noi să nu mai avem cui să vindem aici. În momentul respectiv este clar că va trebui să atingem şi alte pieţe, să găsim o altă «Românie» cu acelaşi trend crescător – poate fi Indonezia sau Vietnamul.“
    Comerţul online din România, estimat la peste 4,3 mld. euro în 2019, creşte anual cu o rată de două cifre, existând astfel încă un potenţial de dezvoltare mare pe această piaţă. Pe piaţa locală a furnizorilor de soluţii de e-commerce mai activează jucători autohtoni precum Gomag, dar şi companii care vând soluţii din străinătate – VTEX, Shopify, Magento, Prestashop ş.a.m.d.

  • Cine este adevăratul fondator al companiei Oracle şi ce a făcut el până la Larry Ellison

    Deşi numele „Larry Ellison” le vine tuturor pe buze când se vorbeşte de compania Oracle, un alt antreprenor a pus umărul la fondarea acesteia înainte ca magnatul american să ajungă în echipa fondatorilor. Este vorba de Bob Miner, primul inginer al companiei.

    Robert Nimrod „Bob“ Miner s-a născut pe 23 decembrie 1941 în Cicero, Illinois, într-o familie cu cinci copii. Părinţii săi proveneau din Ada, un sat din provincia Azerbaidjanul de Vest din Iran, şi migraseră în SUA în anii ’20. El a absolvit în 1963 facultatea de matematică din cadrul Universităţii din Illinois.
    În 1977, în timp ce lucra într-o companie de electronice, Ampex, Bob Miner l-a cunoscut pe Larry Ellison, fiind supervizorul acestuia. La scurt timp după aceea, antreprenorul a părăsit Ampex pentru a înfiinţa o companie numită Software Development Laboratories, alături de Ed Oates şi Bruce Scott; câteva luni mai târziu li s-a alăturat şi Ellison. Din 1977 până în 1992, Bob Miner a condus proiectarea şi dezvoltarea produselor pentru sistemul de gestionare a bazelor de date relaţionale Oracle. În decembrie 1992, el a părăsit acest rol şi a pornit o mică secţie de tehnologie avansată în cadrul companiei. Antreprenorul a rămas membru al consiliului Oracle până în octombrie 1993.
    La începuturile companiei, Bob Miner a fost inginerul principal şi, ca şef al departamentului de inginerie, stilul său de conducere a contrastat puternic cu al lui Larry Ellison, care a cultivat o cultură a vânzărilor agresive, cu care Miner nu a fost de acord, el fiind de părere că este greşit ca oamenii să muncească până la ore extrem de târzii şi că ar trebui să petreacă mai mult timp cu familiile. Potrivit lui Ellison, Miner a fost „loial oamenilor înaintea companiei”.
    În 1993 Bob Miner a fost diagnosticat cu mezoteliom pleural, o formă rară de cancer pulmonar cauzat de expunerea la azbest. A murit pe 11 noiembrie 1994, la vârsta de
    52 de ani, vegheat de soţia sa, Maria, şi de cei trei copii ai lor, Nicola, Justine şi Luke. A lăsat familiei acţiunile sale din cadrul companiei, pe atunci în valoare de 600 de milioane de dolari. Până în anul 2014 familia Miner reuşise să ajungă la o avere de 1,1 miliarde de dolari, fiind inclusă în topul celor mai bogate familii din SUA; a fost însă exclusă din clasament un an mai târziu. După moartea antreprenorului, Mary Miner a pus bazele Oakville Ranch Vineyards, o cramă în Napa, California. Fundaţia caritabilă a familiei a făcut o serie de donaţii către instituţiile de artă şi educaţie din San Francisco.
    Anul trecut, Oracle a înregistrat venituri de peste 39 de miliarde de dolari şi un profit de aproape 4 milioane. În prezent, compania are o echipă de circa 136.000 de angajaţi şi este clasată pe poziţia 81 în topul Fortune 500. Larry Ellison, care până în 2014 a condus businessul din rolul de CEO, deţine acum funcţia de preşedinte şi CTO. Antreprenorul s-a alăturat în 2018 şi conducerii Tesla, după ce a cumpărat o serie de acţiuni în companie, în valoare de 3 milioane de dolari. În prezent, averea sa se ridică, potrivit publicaţiei internaţionale Forbes, la 53,3 miliarde de dolari.

  • Perle contemporane sau de ce nu doar diamantele sunt cele mai bune prietene ale unei femei

    Aceştia preferă să se joace cu perlele, tratându-le ca pe un material oarecare pentru a-şi arăta creativitatea. Yvonne Léon, spre exemplu, propune cercei în formă de cactus, din aur, perle şi tsavorite (grosulare verzi rare). Casa thailandeză Patcharavipa a lansat un colier în formă clasică, unde perlele Akoya imperfecte se combină cu „perle” de aur, conferind întregii bijuterii strălucire. Perlele cu forme neregulate îşi găsesc întrebuinţare la Poppy Finch, care a lansat inele cu perle în formă de petală.

  • Povestea unei companii din România pentru care criza curentă înseamnă dezvoltarea businessului, nu oprirea acestuia

    Carantina impusă de pandemia Covid-19, care îngheaţă majoritatea sectoarelor economice în care angajaţii nu pot lucra de la distanţă, aminteşte de importanţa digitalizării în companii. Faptul că multe dintre acestea utilizează soluţii software le dă un avantaj cu atât mai important în astfel de timpuri. 

    „Această epidemie a demonstrat, dincolo de orice îndoială, cât de interconectaţi suntem toţi în acest moment şi cât de repede o situaţie ce pare izolată poate ajunge să aibă impact la nivel mondial. Dacă este să privim, însă, şi jumătatea plină a paharului, cred că ultimele săptămâni au fost dovada clară a faptului că oamenii sunt, de fapt, extrem de flexibili şi adaptabili”, spune Adrian Bodomoiu, directorul general al companiei furnizorului de soluţii software Wizrom Software, într-un interviu acordat revistei Business MAGAZIN.

     Totuşi, unul dintre segmentele de piaţă în care lipseşte apetitul specific altor sectoare pentru software este cel al companiilor active în producţie.
     „Cu toate acestea, acolo unde vedem noi un potenţial foarte mare de creştere rămân companiile active în producţie, un segment economic care a resimţit puternic lipsa forţei de muncă specializate şi creşterile preţului de producţie. În acest context, automatizarea proceselor de producţie a devenit o prioritate şi ne aşteptăm să vedem un număr tot mai mare de clienţi orientându-se către soluţii de demand planning şi manufacturing execution systems”, a explicat Bodomoiu. În acelaşi context, flexibilitatea mediului de lucru a devenit una extrem de importantă, întrucât companiile trebuie să îşi poată continua activitatea turând la maximum motoarele care le-au rămas pornite.
    „Pe măsură ce mediul de lucru devine mai flexibil, companiile au nevoie de softuri de business care să poată fi accesate şi utilizate fără limitări de pe orice dispozitiv mobil, indiferent de locaţia utilizatorilor. În acest context, spre exemplu, ne aşteptăm cu precădere la o dinamică susţinută în zona de servicii, acolo unde chiar şi cele mai mici companii vor alege calea digitalizării, în special prin soluţii accesibile, disponibile în cloud”, a notat el.
    Wizrom Software este un business fondat în România în urmă cu
    26 de ani şi este controlat de familia israeliană Davidai. Cu circa
    3.600 de clienţi activi în piaţa locală dar şi în pieţele din Bulgaria, Republica Moldova, Serbia, Ungaria, Israel, SUA, Canada, Belgia, Anglia, Croaţia şi Polonia, compania
    a obţinut în 2019 afaceri de
    5,7 milioane de euro, potrivit datelor transmise de companie. Printre cele mai cunoscute soluţii ale companii se numără WizSalary, prin care sunt procesate salariile a peste 600.000 de angajaţi din România.
    „Cererea pentru soluţii a reflectat îndeaproape provocările mediului de business. Spre exemplu, extinderea crizei de forţă de muncă la nivelul unui număr tot mai mare de industrii a condus la creşterea cererii pentru soluţii software de HR, în timp ce presiunea pentru creşterea eficienţei cheltuielilor din industria bunurilor de larg consum şi retail a impulsionat nevoia de soluţii ERP. Per total, piaţa serviciilor, producţia, distribuţia şi HR-ul au avut cea mai mare contribuţie la veniturile noastre în 2019, cererea venind în special din partea companiilor mari”, a spus Adrian Bodomoiu.
     
    Ce soluţii caută companiile româneşti
    Într-o economie a informaţiei, unele dintre cele mai importante aspecte pentru a ajunge la clienţi sunt identificarea, analizarea şi anticiparea dorinţelor acestora în funcţie de datele disponibile pentru analiză.
    La o privire a pieţei, reprezentanţii Wizrom susţin că soluţiile de tip business intelligence, adică cele care îi ajută pe clienţi să valorifice datele, sunt din ce în ce mai căutate pe piaţa locală.
    Acest lucru este vizibil reflectând un trend la nivel global, în care datele sunt atât de importante încât Uniunea Europeană a trebuit să implementeze în 2018 un Regulament General pentru Protecţia Datelor (GDPR). Aceeaşi realitate se reflectă în toate sectoarele în economia informaţiei – ajungând chiar şi până la alegeri locale, unde Cambridge Analytica a utilizat mii de date despre fiecare alegător american în campania electorală din 2016 din SUA.
    Spre ce se îndreaptă însă piaţa în următorii ani rămâne de definit şi conturat în contextul în care se estimează că inteligenţa artificială şi avantajele acestei tehnologii vor schimba complet jocul.
    În realitatea românească, inteligenţa artificială poate îmbunătăţi orice tehnologie software deja existentă şi utilizată de companii, întrucât aduce un nou set de perspective.
    „Pasul următor constă, acum, în reorientarea către soluţii care integrează inteligenţă artificială şi pot genera analize profunde, într-un timp mai scurt. Beneficiile cresc semnificativ atunci când aceste soluţii se integrează cu sistemele ERP existente, căci datele sunt colectate şi analizate în timp real, sprijinind, astfel, procesul de luare a deciziilor de business. Aş îndrăzni chiar să spun că, în cinci ani, va fi greu să găsim o companie care să nu aibă măcar o soluţie bazată pe inteligenţă artificială”, a spus dirctorul general al Wizrom.
    Pionierii ai digitalizării din România au fost companiile din distribuiţie, susţin reprezentanţii Wizrom, întrucât acestea au perceput digitalizarea ca pe un răspuns la problemele de eficienţă a costurilor cu care se confruntau.
    „În cazul lor, vorbim despre complexitatea proceselor operaţionale, care a făcut ca administrarea lor manuală să devină ineficientă. De altfel, în general, automatizarea a fost îmbrăţişată mai ales de industriile complexe, precum manufactură sau industria bunurilor de larg consum, datorită beneficiilor în materie de costuri şi productivitate pe care le putea aduce într-un timp scurt”, au transmis reprezentanţii companiei.
     
    De la „vreau” la „trebuie”
    Soluţiile de automatizare nu mai sunt percepute doar ca un trend în momentul de faţă, ci ca o realitate care oferă răspuns la deficitul de forţă de muncă precum şi la alte nevoi ale businessurilor.
    „În momentul de faţă, soluţiile de automatizare sunt tehnologii spre care aproape orice companie, indiferent de dimensiune şi de domeniul de activitate, ar trebui să-şi îndrepte atenţia pentru a-şi dezvolta businessul şi a-şi creşte eficienţa operaţională. Ele ar trebui să nu mai fie văzute drept «nice-to-have» (moft), ci mai degrabă ca un «must-have» (necesitate)”, a explicat Adrian Bodomoiu.
    Multe dintre companiile din piaţa locală au fost reticente atunci când s-au văzut nevoite să investească sume în soluţii software, îşi aminteşte el.
    „Mulţi ani, ne-am lovit de o oarecare reticenţă a echipelor de management faţă de investirea în proiecte complexe, ele alegând, mai degrabă, să investească sume mai mici în soluţii izolate. Cu toate acestea, pe măsură ce aceste companii au început să utilizeze softuri de business în activitatea de zi cu zi, iar beneficiile au devenit clare şi la nivel financiar, vedem o deschidere mult mai mare din partea lor. Astfel, tot mai multe companii locale conştientizează rolul şi utilitatea investiţiilor în infrastructura IT şi în soluţiile de automatizare a activităţii şi aleg să investească constant în această zonă, ceea ce nu poate decât să ne bucure”, au explicat reprezentanţii companiei.
    Ei văd competiţia ca pe una din ce în ce mai acerbă în mediul românesc, întrucât companiile au devenit foarte atente la noile tehnologii şi la cum pot aplica automatizările în operaţiunile lor, de la firme mici şi până la firme mari.
     
    Pe culmile digitalizării?
    Reprezentanţii Wizrom consideră că România a recuperat în ultimele două decenii mare parte din decalajul care exista pe partea de noi tehnologii, cel puţin în ceea ce priveşte apetitul consumatorilor şi al mediului privat – dacă statul se mai lasă aşteptat.
    „La capitolul tehnologie, în ultimii 20 de ani, România a concurat cu succes cele mai puternice ţări europene. În încercarea de a recupera timpul pierdut, companiile de pe plan local au îmbrăţişat rapid tot ceea ce însemna tehnologie – este suficient să ne uităm doar la succesul fintech-urilor sau al platformelor de economie colaborativă, precum Uber sau Airbnb, pe piaţa locală”, a notat el.
    Ba mai mult, România ar fi pregătită în continuare să adopte timpuriu chiar şi tehnologii precum blockchain, 3D printing sau machine learning – fapt demonstrat de alte companii româneşti din mediul privat care vând astfel de soluţii.
    Cu toate acestea, pentru ca avântul României să se menţină, sectorul IT are nevoie de noi investiţii pentru a rămâne atractiv, întrucât el se apropie de 6% din PIB. Aportul adus de educaţie şi de fiscalitate a susţinut creşterile din sector în ultimii ani.
    „La ora actuală, sectorul IT&C din România este unul dintre cele mai importante din industria locală, având o contribuţie de aproape 6% din PIB. Avantajele fiscale, costul relativ redus cu forţa de muncă comparativ cu alte ţări din UE, dar şi focusul pe educaţia în domeniu au contribuit la dinamica susţinută a sectorului în ultimii ani. Acesta rămâne în continuare un domeniu atractiv pentru investiţii, însă potenţialul său de dezvoltare este limitat de dimensiunea forţei de muncă calificate. Numărul anual de noi absolvenţi nu reuşeşte să ţină pasul cu cererea de angajaţi şi cred că succesul sectorului IT&C în anii ce urmează va ţine foarte mult de modalităţile prin care vom reuşi fie să atragem forţă de muncă din afară, fie să dezvoltăm noi specialişti la nivel local, de exemplu, prin programe de reconversie profesională”, a declarat Bodomoiu.