BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Experimentul gastronomic transformat în business

    Soţii Crina şi Geo Dobre sunt din Bucureşti şi, înainte de a intra în lumea antreprenoriatului, au lucrat timp de peste 15 ani în diverse companii multinaţionale în marketing, publicitate şi vânzări. Ideea de a pune bazele businessului de import cu ulei de măsline le-a venit dintr-o nevoie personală, în timp ce căutau ulei de măsline extravirgin, pentru o problemă de sănătate despre care citiseră că s-ar ameliora „prin consumul unui ulei de măsline tradiţional”.

    Fiind gurmanzi, au realizat rapid că uleiul de măsline extravirgin produs corect are un gust cu totul diferit faţă de ceea ce găseau în supermarket. „Făcusem câteva degustări în vacanţe în toate dintre cele trei ţări mari producătoare de ulei, Spania, Grecia şi Italia, şi ştiam că gustul uleiului este foarte diferit în funcţie de loc şi de soiul măslinei.” Au aprofundat aşadar cât au putut informaţiile despre efectul curativ al uleiului de măsline, iar în final s-au urcat în maşină şi au petrecut trei săptămâni în Italia, căutând mici producători de ulei de măsline care să pună calitatea înaintea volumului. „Deşi am fost cu adevărat impresionaţi de doar doi dintre cei peste 15 producători pe care i-am vizitat, am ales să începem business-ul de import, nu doar să cumpărăm pentru consumul propriu, pentru că ni s-a părut că am găsit cu adevărat ceva ce merită împărtăşit şi cu alţii”, povesteşte Crina Dobre.

    Businessul a fost înfiinţat în vara anului 2018, cu o investiţie iniţială de 10.000 de euro, exclusiv din surse proprii, sumă folosită la crearea site-ului, la promovarea în online şi la realizarea stocului iniţial de marfă. Cei doi nu s-au oprit însă la colaborările iniţiale, ci au continuat să caute mici producători şi în alte ţări, iar în acest moment „portofoliul businessului numără unele dintre cele mai premiate uleiuri de măsline din Europa, inclusiv pe cel mai premiat din lume în ultimii cinci ani, provenind din Italia, Spania şi Franţa.”

    Pe lângă prezenţa din online, prin platforma companiei, antreprenorii participă aproape lunar la diverse târguri de mâncare şi produse sănătoase şi organizează, de asemenea, degustări în diverse locaţii pe care le anunţă în avans pe pagina de Facebook. În 2019, compania a avut o cifră de afaceri de 50.000 de euro, profitul fiind încă negativ, „ca urmare a investiţiilor consecvente în comunicare şi participări la evenimente”. În acest moment, spun soţii Dobre, este destul de greu să anticipeze cum va continua acest an, din cauza pandemiei de COVID-19. „Efectul direct al acesteia este lipsa târgurilor şi a evenimentelor de degustare, care sunt motorul principal al atragerii noilor clienţi.” În plus, tot anul acesta aveau în plan şi deschiderea unei prime locaţii permanente.

    „Şi acest plan este în aşteptare până după încheierea problemelor legate de sănătatea mondială, şi, posibil, economia mondială.” O altă provocare vine dinspre importurile intracomunitare, mult întârziate de centrele logistice care lucrează la minimă capacitate, şi de transportatorii care petrec mult mai mult timp la graniţe decât de obicei. „De exemplu, ultimul import din Spania a durat patru săptămâni în loc de zece zile cât le lua înainte”, spune Crina Dobre. La nivel de vânzări antreprenorii spun că nu înregistrează scăderi, ba dimpotrivă, acestea sunt în creştere pentru că oamenii caută în această perioadă produse alimentare de bună calitate, mai ales că se consumă cu preponderenţă mâncare gătită în casă. În prezent, portofoliul de produse numără în jur de 100 de articole.

    „Multe dintre produsele noastre sunt în serie limitată – avem uleiuri Grand Cru care se produc în cantităţi de doar 1.800 sau 2.000 de sticle pe an -, iar unele produse sunt de sezon, deci numărul acestora are variaţii destul de mari de la un moment la altul.” Preţurile variază, de la condimente cu peperoncino şi usturoi în ulei de măsline, de pildă, care costă 12 lei, până la oţetul balsamic de Modena, original, învechit peste 25 de ani, care costă 900 de lei. În funcţie de sezon şi de evenimentele la care participă, numărul clienţilor este cuprins, lunar, între 30 şi 150 de persoane.

    „În general clienţii noştri au peste 30 de ani, venituri peste medie şi vor să cumpere cele mai bune produse de pe piaţă. Câteva zeci dintre ei sunt clienţi care se întorc cel puţin o dată pe lună pentru a face noi cumpărături.” Între timp, soţii Dobre au urmat şi o serie de cursuri pentru degustători de ulei de măsline. „Încercăm să educăm publicul din România, indicându-le diferenţele de gust între uleiuri realizate din soiuri diferite de măsline (sunt peste 600 în lume, din care în jur de 500 doar în Italia şi Spania) şi compatibilităţile cu diverse alimente şi preparate culinare”, spune Crina Dobre. Pe termen lung, fondatorii Măslinescu spun că, fiind „prima cramă de uleiuri de măsline din România, ne dorim, pe de o parte să ne extindem cu magazine fizice în mai multe oraşe, iar pe de altă parte să ne mărim reţeaua de parteneri B2B, reprezentată de restaurante şi firme de catering. În final, ceea ce ne dorim este să aducem adevăratul ulei de măsline în farfuriile românilor”.

  • Afacerea care a crescut în timpul pandemiei de COVID-19 în câteva săptămâni cât alţii în câţiva ani. Cine este omul care a creat o afacere de peste 40 mld. dolari

    Blocaţi în casă din cauza măsurilor impuse pentru a opri răspândirea pandemiei, din ce în ce mai mulţi oameni au început să folosească aplicaţii de videoconferinţe în 2020. 

    Una dintre acestea, Zoom, a câştigat o popularitate ieşită din comun, care i-a adus o creştere de peste 120% pe bursa americană de la începutul anului. Cu toate acestea, finalul lunii martie şi începutul lunii aprilie au venit cu o serie de critici şi avertismente legatE de securitatea în platformă şi de gestionarea datelor personale, ce a şters jumătate din avântul dobândit. Chiar şi aşa, Zoom înregistrează încă o creştere de 67% de la începutul anului. 

    Pe 1 aprilie compania Zoom Video Communication anunţa că numărul de utilizatori care accesează platforma zilnic a crescut de la 10 milioane în decembrie 2019 la 200 de milioane în martie 2020. Nu era o glumă, ci compania potrivită la momentul potrivit.

    În doar patru luni, numărul utilizatorilor a crescut de 20 de ori, întrucât în mai multe sectoare de activitate serviciile de videoconferinţă au devenit necesare pentru a continua activitatea prin muncă de la distanţă. În acelaşi timp, Zoom a avut succes şi în mediul educaţional, serviciul fiind folosit de elevi, studenţi şi profesori din toată lumea, inclusiv din România. Pentru a alimenta acest succes, Zoom a decis să ofere accesul gratuit pentru utilizatorii din şcoli şi universităţi pe durata pandemiei.

    La finalul lunii martie, compania listată în 2019 înregistra pe bursa americană o creştere de peste 120% a preţului acţiunilor, ceea ce îi ducea valoarea la 42 miliarde dolari. Lăudat în presa internaţională în luna martie, Zoom a fost vânat de investitorii care căutau pariuri sigure, întrucât şi-au vândut poziţiile în urganul dezlănţuit pe bursele internaţionale de pandemia de COVID-19.

    În mijlocul acestei poveşti frumoase de creştere, pentru Zoom au început să apară problemele. Mai mulţi experţi în securitate cibernetică au început să critice aplicaţia şi să expună diverse erori de securitate, care s-au corelat cu reclamaţiile clienţilor şi chiar ale unor persoane publice.

    Elon Musk a interzis utilizarea Zoom pentru angajaţii companiei sale de rachete SpaceX, iar această lovitură a fost dublată când New York-ul a interzis utilizarea serviciului în şcoli, conform CNBC. Ce i-a determinat însă pe aceştia să treacă la interzicerea Zoom? Oamenii au reclamat atacuri sub o formă pe care au numit-o „zoombombing” (n.r.: parafrazare a termenului „photobombing” – acţiunea prin care strici fotografia cuiva aruncându-te brusc în cadru). În cazul Zoom, asta înseamnă că anumiţi utilizatori deturnează videoconferinţele altor participanţi cu imagini alese la întâmplare sau chiar cu conţinut pornografic.

    Fenomenul a mers atât de departe încât a întrerupt cursurile online ale mai multor şcoli şi universităţi din lume, iar FBI-ul a lansat un avertisment referitor la zoombombing. Dimensiunea problemei l-a determinat pe Eric Yuan, CEO-ul şi fondatorul Zoom, să îşi ceară scuze public pentru hibele platformei care au permis aceste acţiuni şi să spună că lucrează la rezolvarea problemelor de securitate, sfătuindu-i pe utilizatori să folosească anumite funcţii ale platformei pentru a bloca astfel de interferenţe.

    În privinţa acestor hibe, Zoom a anunţat deja că va introduce o verificare prin parolă pe lângă metoda de identificare prin meeting ID care iniţiază astăzi conversaţia. „Ne-am mişcat prea repede şi am făcut unele greşeli. Intenţia noastră era să ajutăm copiii să aibă acces cât mai repede în contextul actual. Ar fi trebuit să introducem o protecţie suplimentară sau să punem o setare cu verificare dublă. Deja am început să luăm măsuri pentru a rezolva aceste greşeli”, a spus Eric Yuan, CEO-ul Zoom, într-un interviu acordat CNN.

    Cu toate acestea, compania Zoom a fost criticată pentru mai multe lucruri. În primul rând, presa internaţională a scris că Zoom transmite datele personale către gigantul Facebook – chiar şi pentru utilizatorii care nu au cont de Facebook – în timp ce compania a mai recunoscut că „din greşeală” ar fi redirecţionat o serie de apeluri prin servere din China, pe care
    le-ar folosi ca variantă de rezervă în cazul congestionării reţelei. Potrivit CNBC, compania a anunţat o serie de schimbări pentru a soluţiona aceste probleme.

    Săptămâna trecută, acţiunile Zoom se tranzacţionau pe o creştere de 67% de la începutul anului, la o capitalizare de 32 miliarde dolari la momentul redactării acestui articol. Deşi evoluţia actuală este mai temperată faţă de avansul de 122% pe care îl avea în urmă cu două săptămâni, Zoom este încă unul dintre cele mai reuşite pariuri ale investitorilor pentru anul 2020. Însă nu toată lumea consideră acest lucru. Tot săptămâna trecută, Zoom a fost dată în judecată de unul dintre acţionari, pentru că nu ar fi fost transparentă în faţa investitorilor în legătură cu problemele de securitate ale aplicaţiei.

    Un drum cu peripeţii până în Silicon Valley
    Eric Yuan are 50 ani şi a emigrat din China în Silicon Valley în 1997, când avea doar 27 de ani. Pariul pe care şi l-a asumat mai târziu cu platforma Zoom a fost unul în care nici prietenii lui nu credeau în acel moment, potrivit CNBC. În 2011, când a fost fondată platforma, piaţa videoconferinţelor era deja acaparată de jucători precum Google, Skype, Cisco şi GoToMeeting. La acel moment, Yuan era încă unul dintre inginerii-şefi ai gigantului Cisco. Bazându-se pe ideea că platformele existente erau învechite şi plictisitoare, Yuan şi-a asumat pariul care îl transformă astăzi într-unul dintre cei care se îmbogăţesc în criză.
    Născut în China, miliardarului Eric Yuan i-a fost respinsă aplicaţia pentru viză de opt ori înainte de a ajunge în Silicon Valley, conform publicaţiei Fortune. În 1997 el a intrat în noua echipă care construia sistemul de conferinţe online WebEx, când nici măcar nu vorbea prea bine limba engleză.
    „Pentru primii câţiva ani tot ce făceam era să scriu cod, iar asta mă ţinea ocupat”, a spus Eric Yuan într-un interviu acordat CNBC. El spune că a optat să nu îşi piardă timpul urmând cursuri standard de limba engleză. În schimb, a reuşit să înveţe de la colegii lui.
    În 2007, când Cisco a cumpărat WebEx pentru 3,2 miliarde dolari, Eric Yuan era deja inginerul-şef al companiei de conferinţe online. Patru ani mai târziu el a părăsit compania.
    În aprilie 2011, Yuan l-a sunat pe Dan Scheinman amicul său, fost coleg la Cisco şi l-a invitat la un ceai pentru a-i prezenta noua sa ideea. Scheinman părăsise Cisco în acea lună.
    Pentru că îi cunoştea deja abilităţile lui Eric Yuan, Dan Scheinman a simţit nevoia doar să-şi mai sune două surse pentru a le cere părerea profesională despre acesta, iar până când a ajuns la acel ceai din 2011 deja semnase un cec de 250.000 de dolari, pe care Yuan trebuia doar să mai treacă numele firmei – întrucât ea nici măcar nu exista încă.
    La începutul lunii martie 2019, investiţia lui Dan Scheinman se multiplicase deja de 700 de ori, până la circa 180 milioane dolari.
    „I-am spus că eu cred în el şi că nu îmi pasă ce scrie în prezentare, pentru că eu pariez pe el”, a povestit Scheinman într-un interviu. Răspunsul lui Yuan a fost: „Pentru binele amândurora, pot totuşi să îţi arăt prezentarea?”. Eric Yuan spune că mai mulţi investitori au contribuit la capitalul iniţial al Zoom, dar Scheinman a fost „primul care a transferat banii în cont”.
    Dan Scheinman i l-a prezentat lui Yuan şi pe fratele său, Jim, partener fondator al firmei Maven Ventures. Jim Scheinman a devenit investitor şi consilier al firmei, sugerându-i lui Eric Yuan patru nume posibile pentru platformă: Zippo, Hangtime, Poppy şi Zoom – care a devenit astăzi numele oficial al platformei. În primii doi ani de funcţionare compania era formată dintr-o echipă mică, din care făceau parte foşti ingineri de la WebEx.
    Prima versiune a platformei a fost lansată în 2013, iar echipa era încă atât de mică încât Yuan a ales să facă singur partea de customer service. De fiecare dată când un client îşi anula abonamentul, Eric Yuan încerca să îl contacteze printr-un apel video pe Zoom şi să îl întrebe care au fost problemele şi să discute cum ar putea să le rezolve.
    Zoom a prins avânt printr-o combinaţie de produs gratuit şi o suită de instrumente prin care puteai sincroniza toate device-urile într-o singură conferinţă – în contextul în care până atunci puteai folosi doar Google Hangouts şi Skype pe mobil, însă unele firme foloseau WebEx sau GoToMeeting pentru varianta de computer şi produsele Cisco pentru săli mari de conferinţe.
    În acest context, Yuan voia ca Zoom să poată furniza toate aceste capabilităţi într-o singură platformă, bazată pe subscripţie lunară şi care să poată fi adaptată pentru businessuri de orice dimensiune.

    În 2015, Emergence Capital a condus o rundă de finanţare de 30 milioane dolari. La acel moment, Zoom avea deja 65.000 de companii care utilizau diferite versiuni ale platformei.
    În anii ce au urmat, Zoom a înregistrat o serie de contracte importante care i-au adus mai mulţi clienţi şi o expunere semnificativă, precum contractul pe trei ani semnat cu echipa de baschet Golden State Warriors – prin care s-a angajat să transmită online meciurile acestora. 
    În 2019, Zoom s-a listat pe NASDAQ şi a obţinut o evaluare mai mare decât alte companii mai populare care s-au listat în aceeaşi perioadă, precum Lyft sau Pinterest.
    Averea lui Eric Yuan se ridică astăzi la 6,6 miliarde dolari, conform Bloomberg Billionaires, după ce a înregistrat o creştere de circa 70% de la începutul anului, întrucât el deţine o participaţie de aproximativ 20% în Zoom.

  • OPINIE – Alexandra Roată, managing partner Softlead: „Şi când se vor aşeza toate, să privim mai mult spre excelenţă!”

    Noi obiceiuri de consum, o perdea de nelinişte, o criză economică şi o erupţie a sistemului de sănătate au oprit timpul în doar câteva luni. O lume întreagă analizează statistici, calculează atent cheltuielile de acasă sau de la firma pe care o administrează şi speră la ce avea cu doar câteva săptămâni în urmă.

    Cei care nu au fost afectaţi de şomaj, lucrează de două ori mai mult la salvarea, menţinerea sau păstrarea ritmului de creştere, ce părea atât de uşor de atins la ultimele şedinţe de lucru din 2019. Dincolo de o luptă acerbă pentru viaţă, în încremenirea oraşelor, în liniştea de pe străzi, se construieşte o nouă perspectivă a excelenţei. Prin rafinarea a ceea ce aveam, prin ceea ce putem face mai bine, prin a demonstra că putem fi şi mai productivi în tot aceleaşi 24 de ore pe care le aveam la dispoziţie şi în urmă cu doar câteva luni, când desfăceam şampaniile noului an.

    1. Drumul spre excelenţă şi spre mai bine
    E un drum spre noi oportunităţi plin de spini, greu de parcurs, în care timpul e aliat şi inamic, în acelaşi timp. Un timp în care parcă poţi să iei decizii, să desenezi scenarii, să anticipezi situaţii şi să te consulţi cu ceilalţi, dar un timp în care trebuie să te uiţi atent în conturi şi să evaluezi limpede şi obiectiv şanse, repere şi mii de idei înlănţuite. Un timp care nu are răbdare şi nici interes pentru cămaşa purtată azi, mâine sau în orice luni, pentru că, nu-i aşa, abia acum înţelegem de ce tricourile negre erau o opţiune pentru vizionarii care au deschis lumi noi.
    De excelenţa aceasta e momentul să ne agăţăm astăzi, pentru ca atunci când vom considera că avem din nou nevoie de cămăşi albe să putem să avem un loc bine definit în noua piaţă de consum, cea pe care nu credeam vreodată că o vom prinde, de la mcdonaldizare încoace.

    2. Inovaţia şi inteligenţa în momente de şoc
    În business, indiferent de mărimea companiei, mecanismele de supravieţuire capătă forţe noi de adaptare, prin modelare, pivotare şi evaluare constantă şi rapidă. Pentru cele mai multe dintre organizaţii, A/B testing e un răsfăţ, deciziile de implementare fiind luate în funcţie de modul în care piaţa de consum vizată răspunde situaţiei actuale şi în raport cu noua aşezare a piramidei lui Maslow. Şi, iată, aşa se reconstruieşte excelenţa: tactici şi strategii negândite până acum devin modele de lucru gata implementate, pentru a menţine şi pentru a salva.

    3. Distanţarea care apropie
    În ultimele săptămâni, în interiorul fiecărei industrii, oamenii au început să lucreze împreună. În plin context pandemic, nu mai poţi să fii singur şi să rămâi pe val şi aşa apare colaborarea între companii care pot oferi servicii, produse şi soluţii competiţiei, pentru a primi la schimb valoare adăugată. Pentru cei mai mulţi, aceasta era „strategia din sertar”, la care nu apelezi decât atunci când nu mai poţi tu să răzbeşti. În mod normal, este un alt pas spre excelenţă: pentru că prin colaborare, nu doar că te poţi raporta corect la piaţă, ci şi reuşeşti să urci rapid trepte spre vârf.

    4. Mai mult decât recesiune, acestea par să fie coordonatele unui dezastru natural
    De ce vorbim despre excelenţă într-un context sumbru? Pentru că din liniştea caselor proprii, preocupaţi mai mult ca niciodată pentru ce va fi mâine, fiecare dintre noi se poate autoevalua. Putem să ne dăm seama ce ştim să facem mai bine şi mai rapid, care este meşteşugul ce ne poate ajuta să trecem peste şi este testul psihologic, moral şi profesional a cărui evaluare ţine atât de mult de noi.

  • Cum a ajuns „vrăjitorul” polonez să farmece Bursa pe timp de pandemie

    CD Projekt (simbol bursier – CDR), compania care se află în spatele seriei de jocuri The Witcher, a ajuns la o valoare bursieră de 30,6 miliarde de zloţi (6,7 mld. euro) şi a depăşit cea mai mare companie listată la bursa de la Varşovia – banca PKO Bank Polski, cea mai mare instituţie de credit din Polonia, deţinută de stat, care are o capitalizare de 28,35 miliarde de  zloţi (6,25 mld. euro), potrivit datelor agregate de ZF săptămâna trecută.

    Compania poloneză a dat lovitura cu trilogia de jocuri The Witcher, care are la bază seria de cărţi cu acelaşi nume scrisă de polonezul Andrezj Sapkowski şi care a început să fie ecranizată anul trecut de gigantul de streaming Netflix. Succesul lui The Witcher a fost evident însă chiar de la lansare: în primul semestru ajunsese la venituri de peste 121 de milioane de euro şi un profit net de 56 de milioane de euro. Lansarea celei de-a treia ediţii a jocului i-a transformat pe polonezii de la CD Projekt în singura companie din Europa care a intrat în topul global al companiilor din domeniu în funcţie de vânzări, luptându-se astfel cu giganţi precum Electronic Arts sau Warner Bros.Business MAGAZIN a vizitat în urmă cu câţiva ani birourile companiei şi a aflat povestea proiectului chiar de la fondatorii acestuia.

    Scriam atunci că pentru o persoană mai puţin familiarizată cu cele mai noi tendinţe în gaming, altele sunt detaliile care contează. Sediul CD Projekt este unul dintre acestea. Aflat în Varşovia, acesta nu este o clădire din oţel şi sticlă, ci una mai degrabă ce aduce aminte de fostul bloc sovietic.

    Înăuntru însă, capitalismul şi inovaţia sunt cât se poate de vizibile – spaţii largi se îmbină cu pereţii roşii şi cei cu tapet ce imită cărămida, în clădire există o scenă unde câţiva din angajaţii companiei cântă ocazional, mai sunt o cameră medievală, un hol unde premiile, copertele de revistă şi fotografiile – printre care şi a lui Barack Obama, care a primit un exemplar al The Witcher la vizita sa în Polonia din 2011 de la prim-ministrul Donald Tusk – sunt expuse alături de personajele jocului.

    În majoritatea birourilor se află fructe proaspete, iar în bucătăria angajaţilor se află doar mâncare vegetariană şi peşte – deoarece unul dintre fondatorii CD Projekt, Marcin Iwinski, este vegetarian. Povestea CD Projekt a început similar cu cea a celor mai multe companii din industria software-ului românesc, după cum a povestit Michal Platkow, directorul de comunicare al companiei, în timpul turului sediului: doi tineri pasionaţi de soft au început, la 20 de ani, o afacere într-un apartament. În 1994, Iwinski şi Michal Kicinski au început să vândă CD-uri cu jocuri ale companiilor vestice fără licenţă în piaţa din Varşovia. Aveau doar 2.000 de dolari şi un computer. Treptat, au trecut spre vânzarea jocurilor cu licenţă şi, în cele din urmă, s-au orientat către dezvoltare de joc. CD Projekt a devenit astfel prima companie care lucra direct cu companiile vestice pentru a localiza jocurile din Polonia şi a început să angajeze chiar şi actori celebri care să dubleze dialogurile din jocurile populare, oferind astfel marilor jucători din industrie ceva din ceea ce nicio altă companie nu putea oferi. Compania şi-a asigurat drepturile de distribuţie pentru hituri globale precum Diablo II şi Baldur’s Gate, iar lista partenerilor s-a îmbogăţit cu nume precum Cryo, Konami, Microsoft, Sega şi Ubisoft.
    Problemele financiare cu care se confrunta principalul lor colaborator, compania Interplay, pentru care au realizat localizarea jocului Baldur’s Gate, i-au determinat să ia în considerare dezvoltarea propriului joc. Au achiziţionat drepturile pentru The Witcher – cartea scrisă de autorul polonez Andrzej Sapkowski – şi, în 2002, au pus bazele celei de a doua companii a grupului, CD Projekt Red (în 2011, cele două companii au fuzionat), iar în 2003 studioul a început să lucreze la primul role playing game, în lumea Vrăjitorului lui Andrzej Sapkowski. La un cost de 20 milioane de zloţi (peste 47 de milioane de euro), The Witcher a fost cel mai costisitor joc dezvoltat în Polonia. Dezvoltarea primului joc a durat cinci ani şi a implicat aproximativ 100 de persoane, incluzând nume precum Tomasz Bagiński (nominalizat la un premiu al Academiei pentru filmul său scurt The Cathedral), Przemyslaw Truściński (animator celebru) şi Vader (una dintre cele mai cunoscute formaţii de heavy metal poloneze).
    The Witcher – White Wolf a avut premiera în 2007, devenind un hit comercial – doar în Polonia s-au vândut 35.000 de exemplare în numai trei zile de la lansare, în timp ce vânzările la nivel mondial au trecut de 2 milioane de unităţi. Odată cu lansarea celei de a doua francize, în 2011, Assassins of Kins, numărul de unităţi vândute a depăşit 10 milioane. În 2008, polonezii şi‑au lansat şi propria platformă de distribuţie digitală la nivel global, gog.com, axată atât pe distribuţia propriilor jocuri, cât şi pe publicarea jocurilor clasice de PC adaptate la sistemele de operare moderne.
    Mare parte din tot ce ţine de joc – de la realizarea sunetului, prin muzică scrisă şi compusă în cadrul companiei, până la  activităţi de publishing – şi mare parte din marketing sunt realizate tot în cadrul companiei, echipele dedicate acestor activităţi lucrând cot la cot cu dezvoltatorii. Numărul total al angajaţilor este de peste 400, aproximativ 250 fiind dezvoltatori, iar ei provin din toată lumea. Compania a adoptat limba engleză în companie pentru ca echipele să funcţioneze.
    În Polonia, Vrăjitorul este printre cele mai conoscute serii de cărţi: romanele şi povestirile lui Andrzej Sapkowski prezintă aventurile unui monstru pe jumătate mutant vânător, numit Geralt, prima povestire a autorului fiind publicată în Polonia în 1986. Deşi cartea nu este foarte cunoscută în afara graniţelor ţării, jocul a ajuns să se vândă în procent de 95% în afara Poloniei – The Witcher ajunge în peste 100 de ţări, printre cele mai importante pieţe fiind Statele Unite ale Americii, Anglia, Germania, Franţa, iar downloadul digital se poate face chiar şi în Vatican.
    Dacă despre majoritatea jocurilor de acest tip aprecierile se leagă de faptul că  generează foarte multă adrenalină, The Witcher este prezentat ca un joc foarte bine scris. Cel care a scris scenariile, Jakub Szamalek, a publicat anterior romane de acţiune. A hotărât să se mute în industria jocurilor când lucra la doctoratul lui şi ajunsese să petreacă opt ore pe zi la bibliotecă. CD Projekt avea nevoie de un scriitor, aşa că s-a angajat în companie. Potrivit lui, scenariul are dimensiunea câtorva cărţi dat fiind faptul că, pe lângă linia generală a poveştii, trebuie să creeze şi liniile secundare ale acestuia, pentru diferitele opţiuni alese de un jucător, cât şi pentru dialogurile din joc. Pentru a ilustra multitudinea de scenarii, e suficient să ne gândim la cele 36 de sfârşituri diferite pe care le are jocul.
    Echipa pe care o conduce trebuie să se asigure că jocul funcţionează în toate combinaţiile posibile, având grijă să se ferească de repetivitate, pentru că asta l-ar plictisi pe jucător. Astfel, atenţia la genul acesta de detalii a adus durata de producţie a celui de-al treilea joc The Witcher la trei ani şi jumătate. Planul pe termen lung al CD Projekt Red este să se numere printre primii trei dezvoltatori din lume şi să administreze două dintre cele mai bine vândute francize de jocuri video la nivel global. 

  • Handsfree pentru uşi

    Dispozitivul pus la punct de Ivo Tedbury şi Freddie Hong se pretează uşilor dotate cu mânere verticale şi se ataşează pe aceste mânere permiţând celor care vor să intre sau iasă să deschidă uşile cu ajutorul braţelor, scrie Dezeen. El poate fi tipărit la o imprimantă 3D, specificaţiile necesare fiind disponibile pe platforma online Hands-Free Architecture.

  • Să dispară peluza!

    Fie din cauza unor restricţii de utilizare a apei ca urmare a secetei prelungite, ca în California, fie din raţiuni ecologice, deoarece întreţinerea lor produce gaze de seră şi nu contribuie la biodiversitate, peluzele se „sălbăticesc”, tot mai mulţi proprietari transformându-le singuri sau cu ajutorul unor firme specializate în zone verzi care atrag păsări şi insecte. Pe alocuri, scrie CNN, proprietarii de peluze primesc stimulente financiare pentru a le transforma în grădini, iar organizaţii neguvernamentale au lansat programe menite să-i înveţe pe doritori cum să-şi creeze mici culturi de legume şi fructe care să repare solul şi să contribuie la sechestrarea dioxidului de carbon în acesta.

  • La colecţionari, pe ocolite

    Târgul de artă Art Basel, de exemplu, care trebuia să desfăşoare la Hong Kong, s-a ţinut online în nişte aşa-numite viewing rooms, prilej cu care a reuşit să şi vândă o lucrare care n-ar fi putut fi expusă fizic la târg din cauza unor probleme de siguranţă la incendiu, scrie Financial Times. O aplicaţie intitulată Vortic, recent lansată, oferă galeriilor de artă un spaţiu virtual de expoziţie pe care pot suprapune lucrări din colecţiile lor ca să le arate clienţilor, în timp ce o galerie micuţă din Londra, Guts Gallery, a organizat o expoziţie pe Instagram cu lucrări ale artiştilor din portofoliu, care pot fi achiziţionate până pe 16 aprilie.

  • Izolarea în imobiliare

    Locuinţa destinată izolării poate să fie în ziua de azi, cel puţin în Marea Britanie, situată la ţară sau chiar la oraş, aceasta din urmă doar închiriată, pentru cei care nu vor să-şi contamineze reşedinţa principală. De închiriat închiriază şi cei care încă nu sunt siguri că vor să păstreze locuinţa, aceştia căutând proprietăţi la ţară, mai mari sau mai mici. Au apărut astfel oferte imobiliare pentru cei care vor să se izoleze cu familia sau, dacă se tem să nu-i apuce depresia de singurătate, se pot izola şi cu prietenii. Casele cu piscină, cinema, teren de sport şi multe dormitoare sunt foarte apreciate astfel şi se dau repede. Dintre cei care fug din Londra, de exemplu, nu puţini sunt dispuşi să plătească chiria pe un an chiar dacă nu vor locui atâta în casa de izolare, doar ca să fie siguri că găsesc repede ce vor. Nu contează nici dacă proprietatea e nouă şi nemobilată, doar să fie suficient de mare, să aibă anexă pentru personal, piscină şi sală de fitness, că de rest se ocupă locatarii temporari. 

  • Dezinfecţie până în antichitate (23 martie 2020, Cairo, Egipt)

    Un angajat dezinfectează masca lui Tutankhamon, expusă la muzeul din Cairo.
    Masca este din aur şi datează din timpul celei de a 18-a dinastii a Egiptului, din care face parte şi faraonul Tutankhamon (care a domnit între 1332 şi 1323 î.Hr.). A fost descoperită în 1925 în Valea Regilor şi este în prezent unul dintre cel mai cunoscute obiecte de artă din lume.
    Potrivit presei internaţionale, care citează un raport al Naţiunilor Unite, ţările arabe  vor înregistra un declin de 42 de miliarde de dolari din cauza Covid-19. Totodată, 1,7 milioane de angajaţi îşi vor pierde locul de muncă din cauza răspândirii coronavirusului.
    Egiptul implementează o serie de măsuri pentru a ajuta industriile şi afacerile care vor fi cel mai afectate de pandemia de COVID-19. Spre exemplu, guvernul a decis să reducă preţul gazului natural şi al electricităţii oferite anumitor sectoare ale industriei.
    Preşedintele Abdel-Fattah-al Sisi al Egiptului a aprobat un plan de 6 miliarde de dolari pentru a amortiza căderea economică. Măsura include plata angajaţilor care lucrează de acasă.

    foto: HEPTA (DPA Images / Gehad Hamdy)

     

  • (P) În siguranţă pe timp de pandemie

    Consultanţa medicală la distanţă ca beneficiu este ataşată asigurării de sănătate şi este oferită asiguraţilor din portofoliul Signal Iduna pentru perioada în care este instituită starea de urgenţă, în contextul actual al pandemiei de COVID-19. „Venim în sprijinul clienţilor noştri în această perioadă dificilă, oferindu-le acces la acest tip de consultanţă şi la servicii medicale de calitate, dorind să creăm o experienţă cât mai apropiată de cea pe care un pacient o are într-o clinică. Acest lucru a devenit posibil cu ajutorul partenerilor medicali cu care colaborăm”, spune Tiberiu Maier, CEO al Signal Iduna. Serviciul este oferit gratuit în contextul actual asiguraţilor din portofoliul companiei. Consultaţiile efectuate la distanţă merg pe acelaşi principiu ca şi consultaţiile din clinică, fiind accesate doar în cazul în care există modificări în starea de sănătate a fiecărui asigurat, acestea neavând un rol de prevenţie.
    Pentru medicamente ce se pot elibera fără reţetă medicală, medicul va comunica recomandarea către asigurat, iar acesta le va putea achiziţiona. Dacă sunt necesare medicamente eliberate doar pe bază de reţetă, medicul o va emite şi o va trimite către asigurat pe canalul de comunicare agreat cu acesta. Pentru orice alte recomandări sau trimiteri pentru analize şi alte investigaţii, medicul va emite un raport medical sau concluzii. „Recomandăm asiguraţilor să solicite aceste documente”, notează reprezentanţii businessului.
    Signal Iduna România are peste 150.000 de clienţi cu asigurare de sănătate, fiind liderul pieţei de asigurări de sănătate. Potrivit reprezentanţilor companiei, asigurările Signal Iduna se adresează majorităţii segmentelor de clienţi, cu o concentrare  pe persoanele active, salariaţi şi mici antreprenori, cu un stil de viaţă sănătos şi preocupaţi de soluţii digitale. „Contextul actual va continua să modifice comportamentul de consum, nu însă şi nevoia de servicii medicale. Conştientizarea la nivelul colectiv al societăţii a riscului de îmbolnăvire ce poate apărea în urma unei situaţii neprevăzute constituie un avantaj pentru achiziţia şi gestionarea unei asigurări online. Fiind prima companie din piaţa locală care a lansat produse individuale de asigurări private de sănătate de tip e-commerce, ne aşteptăm la o evoluţie favorabilă pe toate categoriile de vârstă în următoarea perioadă.”
    În această perioadă de criză, principala preocupare pentru companie rămâne siguranţa şi sănătatea angajaţilor, clienţilor şi partenerilor. „Am luat toate măsurile necesare de a reduce riscul de îmbolnăvire în rândul angajaţilor şi de a asigura continuitatea activităţii. Toate procesele operaţionale şi tehnice au fost relocate şi adaptate pentru sistemul work from home. Am venit în întâmpinarea clienţilor noştri cu cele mai bune soluţii care să îi ajute la traversarea mai uşoară a perioadei dificile actuale. Am simplificat procesul de rambursare pentru asiguraţi, solicitând mai puţine documente. Toată documentaţia aferentă contractelor de asigurare este acum distribuită în format electronic. În plus, suntem pregătiţi pentru a primi solicitările clienţilor de la distanţă pe mai multe canale de interacţiune: aplicaţia Signal Care Assistant sau în Call Center. De asemenea, comunicăm în permanenţă pe paginile de Facebook si LinkedIn şi pe site-ul companiei noutăţi despre contextul actual al pandemiei de COVID-19 şi informaţii despre utilitatea serviciului de consultanţă medicală la distanţă şi a aplicaţiei Signal Care Assistant.”
    O altă măsură luată de companie a fost de a se alătura iniţiativelor de solidaritate, venind în sprijinul cadrelor medicale şi al pacienţilor din cadrul Institutului Naţional de Boli Infecţioase „Prof. Dr. Matei Balş” prin donarea de echipamente şi consumabile medicale necesare secţiei de terapie intensivă şi destinate administrării controlate a medicaţiei. „Momentul dificil în care ne aflăm poate fi depăşit doar printr-o atitudine proactivă şi o conştientizare a responsabilităţii sociale. Trebuie să înţelegem că ne confruntăm cu o situaţie incertă în perioada următoare, iar ajutorul fiecăruia dintre noi reprezintă un pas important pentru combaterea evoluţiei virusului. Personalul medical luptă în fiecare zi pentru a salva şi trata un număr foarte mare de pacienţi infectaţi şi, de aceea, dorim să le mulţumim şi să îi sprijinim cu echipamentele medicale absolut necesare”, spune Tiberiu Maier, CEO al Signal Iduna.
    „Donaţia SIGNAL IDUNA sprijină personalul medical al Institutului în lupta cu SARS-CoV-2, facilitându-i activitatea de zi cu zi, de la patul bolnavului, pe secţiile clinice şi în terapie intensivă. Rulajul pacienţilor este extrem de mare, toţi au nevoie de îngrijire specială iar aparatura medicală şi consumabilele sunt de importanţă majoră. Un pacient ajuns la terapie intensivă, poate avea nevoie simultan chiar de mai multe injectomate, prin care i se administrează medicaţie, substanţe de reechilibrare sau chiar nutriţie. Donaţia completează aparatura existentă deja în spital şi asigură necesarul suplimentar din aceste zile”, declară Prof. Dr. Adrian Streinu-Cercel, directorul Institutului Naţional de Boli Infecţioase „Prof. Dr. Matei Balş”.