BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Exodul medicilor în străinătate, o hemoragie pe care pandemia o face mortală pentru Europa de Est. „Cred că există o psihoză printre doctori că această boală îi poate distruge.”

    Ceea ce actuala criză de sănătate scoate în evidenţă nu doar în Bulgaria, cea mai săracă economie din Europa Centrală şi de Est, ci în întreaga regiune, este o lipsă acută de personal medical. Subfinanţarea timp de zeci de ani a sistemelor de sănătate, mirajul sau oportunităţile unei vieţi mai bune în Occident şi circulaţia liberă a forţei de muncă în Uniunea Europeană au creat în Bulgaria, România, Ungaria, Polonia şi chiar şi în Cehia o hemoragie de medici şi de personal medical instruit care acum a devenit mortală.

    După unele estimări, din Bulgaria pleacă între 250 şi 300 de doctori în fiecare an pentru a lucra în străinătate. Deutsche Welle scrie că numărul de doctori care părăsesc Bulgaria anual pentru a lucra în Occident este de 450. Numărul de asistente medicale s-ar situa la 1.000. Polonia, cea mai mare economie est-europeană, şi-a pierdut cel puţin 7% din doctori şi asistente medicale din cauza migraţiei pentru un salariu mai bun în perioada 2004-2014, potrivit Euronews. Exodurile din toată regiunea au fost exacerbate de ultima criză financiară globală. Din 2007 şi până în 2018, circa 45.000 de medici şi personal medical calificat din Bulgaria şi România au aplicat pentru certificate care le permit să muncească în afara ţării. În aceeaşi perioadă, 14.000 de doctori români şi aproape 50.000 de asistente medicale au lăsat sistemul medical naţional pentru a lucra în altă parte.

    Nu doar oportunităţile de muncă mai bune din străinătate îi fac pe doctori să plece. Ei lasă în urmă şi sisteme de sănătate disfuncţionale în care personalul lucrează adesea peste program şi, în multe cazuri, fără echipamente şi provizii medicale de bază. Gergana Georgieva, medic internist în vârstă de 33 de ani, a plecat din Bulgaria în 2012 după ce a absovit facultatea de medicină şi a ales să-şi facă rezidenţiatul în Germania.

    „Pe atunci, absolvenţii de facultate trebuia să aştepte şi doi ani pentru a căpăta un post de rezident”, a povestit ea. În Germania a primit 2.500 de euro pe lună în timpul specializării, în timp ce în Bulgaria salariul era de doar 200 de euro pe lună. Din punctde vedere profesional, ea nu are niciun motiv să se întoarcă în ţara natală. În Ungaria, în urmă cu câţiva ani doctorii şi asistentele medicale protestau în stradă faţă de condiţiile în care lucrează şi salariile pe care le primesc.

    Georgi Hubcev

    Acum, în Bulgaria Covid-19 răpune medici – Hubcev, Julian Stamatov, Nelly Pandova, Borislav Ivanov, Iliana Todorova-Ivanova, Dimitrinka Raleva, Ivelin Markov, Musa Vakliuov, Emil Vakliuov, Marin Marinov, Milan Purvanov, Assen Senkov, Petranka Lişkovska. Despre Hubcev, un coleg de-al său a povestit că avea o sănătate de invidiat şi că „putea să se ducă să joace fotbal după ce termina o operaţie de 10 ore”. De la postul naţional de televiziune bulgarii au aflat că doctorul a primit toate tratamentele cunoscute pentru Covid-19 şi că nu se ştie cum a fost infectat. Colegii cred că a fost vorba de un pacient iresponsabil. Hubcev, şeful secţiei de obstetrică şi ginecologie a Spitalului din Universitar din Burgas, a murit pe 17 octombrie. Pe 19 octombrie, Bulgaria a celebrat „Ziua doctorului”. Pierderea unui medic specialist poate fi tragică pentru unele spitale bulgare. Singurul pneumolog din spitalul municipal din micul oraş Aytos, din estul ţării, a fost tratat pentru Covid-19 în propria sa unitate, unde paturile din secţia de infectaţi cu coronavirus erau ocupate la mijlocul lunii octombrie aproape toate. În zilele bune, doctorul avea grijă de ceilalţi pacienţi, scrie The New York Times. Un alt spital de stat, cel din oraşul Goţe Delcev, şi-a pierdut singurul anestezist în septembrie din cauza Covid-19. Secţiile de Covid ale spitalului general din oraşul Dobrici nu aveau la începutul lunii octombrie nici un medic specialist în boli infecţioase sau pneumolog. De pacienţii infectaţi se ocupau gastroenterologii din spital. Printre pacienţii grav bolnavi de Covid se număra o asistentă medicală principală. Procuratura regională din Dobrici a lansat între timp o anchetă privind funcţionarea spitalului în condiţii de pandemie.

    În iulie, creşterea numărului de pacienţi cu Covid a adus într-o situaţie absurdă unul dintre spitalele municipale din Plovdiv – „Sf. Mina”: un singur medic şi două asistente îngrijeau persoanele infectate zi şi noapte. Oamenii epuizaţi au cerut ajutor colegilor lor.

    „Situaţia critică a apărut după refuzurile în masă şi reticenţa unei mari părţi a personalului de a-şi asuma responsabilitatea”, a explicat atunci conducerea spitalului. Refuzurile au fost motivate prin documentaţie medicală adecvată – vârsta personalului este esenţială pentru munca într-o astfel de structură. Şeful secţiei de cardiologie consideră că medicii refuză să lucreze în secţiile de Covid din cauza „impactului psiho-emoţional negativ, deoarece există teama de contact cu pacienţii cu COVID-19. În plus, personalul nostru este destul de bătrân. Cred că există o psihoză printre medici că această boală îi poate distruge.”

    Recent, spitalele din capitala Sofia şi din alte câteva oraşe bulgare au solicitat ajutor deoarece o parte semnificativă din personalul lor medical este suprasolicitată sau infectată cu SARS-CoV-2. În doar o singură zi 45 de medici din Bulgaria s-au infectat. „Majoritatea medicilor care luptă împotriva pandemiei în prima linie sunt suprasolicitaţi, unii sunt bolnavi. Avem nevoie de ajutor”, a declarat ministrul sănătăţii Kostadin Angelov. Aceste comentarii subliniază o realitate înfricoşătoare din sistemele de sănătate din întrega Europă de Est. În Ungaria, Peter Almos, vicepreşedintele Colegiului Medicilor, spune că o problemă majoră este că medicii cu vârste de 40-50 de ani, care au cea mai mare experienţă şi îşi pot pregăti colegii, lipsesc. „Pleacă din ţară şi nu se mai întorc.“ Cei rămaşi sunt tineri neexperimentaţi sau medici şi asistente cu vulnerabilitate ridicată la Covid din cauza vârstei înaintate. Ungaria are mai multe resurse decât Bulgaria, iar guvernul maghiar a comandat 16.000 de ventilatoare pentru respirat. Astfel, despre Ungaria se poate spune că are echipament sufficient pentru a face faţă noului val al pandemiei. Însă cu doar 2.000 de medici pregătiţi pentru terapie intensivă, acolo unde este cea mai mare nevoie de personal în această pandemie, şi cu tot atâtea asistente, sistemul de sănătate al Ungariei nu are personal suficient pentru a opera noul echipament, avertizează Almos. În Ungaria, circa 1.200 de medici îşi iau rezidenţiatul în fiecare an. Însă doar în 2018 circa 900 au emigrat, în condiţiile în care, după cum explică Almos, medicii rezidenţi şi cei specialişti câştigau mai puţin decât casierii de la Tesco, un lanţ de retail. Guvernul bulgar a cerut ajutor de la medicii care practică în afara spitalelor, precum şi studenţilor la medicină. În Cehia, Milan Kubek, preşedintele Colegiului Medicilor, a făcut apel la medicii cehi care lucrează în străinătate să se întoarcă acasă pentru a-şi ajuta ţara să treacă peste criza din sectorul medical. Cehia este cea mai matură economie din regiune. Colegiul medicilor de acolo a avertizat la începutul lunii octombrie că numărul de doctori şi asistente infectate creşte rapid. Calculele unei echipe formate din mulţi oameni de ştiinţă cehi – printre care epidemiologi, virusologi şi microbiologi – arată că numărul de victime ale pandemiei ar putea urca de la 2.500 pe 27 octombrie la 15.000 până la Crăciun. Ei au lansat un apel la responsabilitate numit „Salvaţi Republica Cehă”. Covid-19 a devenit în Cehia a doua cea mai mare cauză de deces. Colegiul Medicilor a atenţionat că numărul de angajaţi din facilităţile medicale infectaţi ar putea creşte de la 5.500 la mijlocul lunii octombrie la 40.000 în doar o lună.

  • O carte pentru orice context

    Parcursul carierei antreprenorului Dragoş Petrescu a fost unul colorat de diversitatea ţărilor în care a studiat, a businessurilor pe care le-a fondat şi de provocările ivite pe drum. Printre aceste experienţe şi-au făcut loc şi cărţile, de nelipsit din programul său, indiferent de situaţie şi loc.

    „Încerc să citesc în toate ferestrele pe care le am. În weekenduri citesc variante hard copy, iar dacă mă aflu în avion sau în maşină optez pentru varianta audio. Anual, citesc aproximativ 20 de cărţi, destul de puţine din păcate”, povesteşte Dragoş Petrescu.

    Cele 20 de cărţi citite îşi fac loc în agenda sa în ciuda programului ocupat, care vine la pachet cu statutul de şef al celui mai important grup local de restaurante, City Grill, cu venituri de 187 de milioane de lei în 2019. Executivul a pus bazele businessului în urmă cu 16 ani, după ce, anterior, fondase alături de Cătălin Mahu un alt lanţ românesc de restaurante, La Mama. Ca parte a formării academice şi profesionale, antreprenorul a urmat, după absolvirea cursurilor Universităţii „Politehnica“ din Bucureşi, o serie de cursuri de management al întreprinderii în Franţa, la Toulouse, continându-şi pregătirea la Chicago, cu un Advanced Operations Course, urmat de un Executive MBA la Asebuss. Cartea care îl ajută în prezent să evadeze din tumultul declanşat în industria HoReCa de pandemia de COVID-19 este „Setting the table”, a scriitorului Danny Mayer. „Cartea conţine informaţii preţioase despre antreprenoriatul în ospitalitate şi family business.” Despre impactul pe care pandemia îl are în lumea businessului spune că i-ar plăcea să discute cu Malcom Gladwell, a cărui carte, „Excepţionalii”, este şi cartea care a avut cel mai mare impact asupra sa. „L-aş întreba cum vede lumea after COVID-19 versus antreprenoriat. Este o întrebare la care chiar mi-aş dori un răspuns din partea lui”. Din lecturile curente, în paralel cu „Setting the table”, antreprenorul menţionează şi „Why we sleep?”, a scriitorului Matthew Walker. Dragoş Petrescu spune că în general îşi alege lecturile în funcţie de recomandările prietenilor sau a celor din familie. „De asemenea, participările la conferinţe de tip Brand Minds sunt foarte productive, de aici aflu de o mulţime de cărţi interesante.”

    În opinia sa, cartea care nu ar trebui să lipsească din biblioteca unui antreprenor sau om de business este „How to measure your life?” de Clayton Christensen. Despre încurajarea lecturii în interiorul companiei, executivul crede este foarte importantă  în rutina angajaţilor săi, în creşterea şi maturizarea acestora. „Încurajez acest comportament prin achiziţionarea unui abonament Bookster.

    De asemenea, prin insuflarea culturii de a dărui o carte.”  În ceea ce îl priveşte, Petrescu spune că impactul cărţilor a fost că i-au schimbat perspectiva în carieră „în sensul ameliorării competitivităţii în beneficiul fericirii.” Cărţile care îl inspiră cel mai mult sunt cele care abordează subiectul psihologie, dar pe lista sa de lecturi sunt incluse şi cărţi specifice industriei în care activează, iar cartea copilăriei sale este „Legendele Olimpului, puse pe hârtie de Alexandru Mitru”, pentru că, spune el, „m-a fascinat lumea necuprinsă a zeilor”. Tot din universul beletristic vin şi cărţile care îl ajută să se relaxeze, lucru pentru care spune că cel mai bine funcţionează literatura science fiction. „Mă transpune într-o lume fără restricţii prezente.”

    Când vine vorba despre cărţi tipărite versus cărţi digitale, executivul spune că amândouă joacă un rol important. „Dacă vrei să simţi cartea, ai nevoie de ea fizic, să-i simţi paginile, să-i vezi culoarea. Dacă însă te găseşti în trafic, călătoreşti, este mult mai convenabil să asculţi cartea preferată.”

     

    LECTURI DIN LISTA ANTREPRENORULUI:

     

    Setting the table – Danny Meyer

    Why we sleep?- Matthew Walker

    Excepţionalii- Malcom Gladwell

     

     

     

     

    How to measure your life? – Clayton Christensen

    „How to measure your life?”de Clayton Christensen, este recomandarea de lectură a lui Dragoş Petrescu pentru antreprenorii şi oamenii de business

    Acest articol face parte din proiectul #BooksOfLeaders lansat de Libris.ro cu scopul de a aduce în atenţia cititorilor importanţa şi rolul definitoriu pe care îl are lectura în dezvoltarea şi menţinerea unui business.

    #BooksOfLeaders este despre oameni, business-uri de succes şi lecturile care au lăsat o amprentă puternică în parcursul şi dezvoltarea acestora. Este despre felul în care lectura construieşte succesul cu fiecare pagină. Asumarea evoluţiei continue prin lectură reprezintă pasul de început pentru un lider, iar cărţile stau la baza formării expertului în domeniul ales. Proiectul îşi propune să evidenţieze rolul cărţilor în viaţa şi afacerile liderilor de succes din România şi să ofere inspiraţie celor care îşi doresc să exploreze un stil de viaţă bazat pe cunoaştere. 

    În ultimele luni, probabil cea mai provocatoare perioadă traversată de mediul de business din România, vânzările online de carte din categoria Afaceri au crescut pe Libris.ro cu 80%. Interesul pentru lectura de business dovedeşte faptul că mediul de afaceri caută în cărţi idei, soluţii şi abordări eficiente la problemele curente. În acest context, o privire către poveştile liderilor locali şi cărţile pe care ei le recomandă în cadrul #BooksOfLeaders este deopotrivă aspiraţională şi interesantă. 

    În peste 11 ani de activitate, Libris.ro a devenit una dintre destinaţiile favorite ale publicului român avid de lectură. Prin misiunea sa asumată, încurajează lectura prin campanii susţinute, având ca ţel să atingă de fiecare dată un public nou, care să descopere importanţa dezvoltării continue prin lectură.

    O campanie Business Magazin si Libris

  • 11 ani de admiraţie în afaceri

    În cei 11 ani de existenţă, catalogul 100 CEI MAI ADMIRAŢI CEO DIN ROMÂNIA i-a adus în prim-plan pe cei care conduc unele dintre cele mai mari businessuri româneşti sau multinaţionale. Schimbările în mediul local de afaceri s-au reflectat şi în rezultatotul votului admiraţiei, iar unii dintre cei care au ocupat poziţii de top în primii ani nu se mai regăsesc acum în clasament, locul lor fiind luat de manageri noi, fondatori ai unor start-up-uri de succes. Există şi destule excepţii, aceştia fiind şefii de companii care au trecut testul timpului.

  • Cum va schimba noua criză modul în care firmele îşi vor plăti angajaţii

    Sorin Faur, de la Academia de HR, un director cu experienţă de peste 20 de ani pe piaţa de resurse umane din România, cât şi din regiune, spune că noua generaţie preferă să nu fie legată de o singură sursă de venit şi de o singură companie, unde să fie pe statul de plată. El crede că vom asista la o reinterpretare a rolului de salariat, care se va transforma într-unul de colaborator. Munca de acasă şi munca de oriunde eliberează oamenii de necesitatea de a fi într-un anumit loc pentru a-şi câştiga existenţa, spune el.

    „Una peste alta, nu vom mai depinde de o singură sursă de venit – salariu, ceea ce pe ansamblu este un lucru bun. Noile generaţii vor fi primele care să adopte acest model care vine cu numeroase beneficii. Tot mai puţin vom negocia timpul
    într-un contract de muncă de 8 ore şi tot mai mult vom negocia rezultatul, prin livrabile concrete.”

    Lucrând de acasă, acolo unde nu te vede angajatorul şi nu poate să te monitorizeze fără acceptul tău, poţi colabora în cele 8 ore de muncă cu angajatorul oficial şi cu alte companii pe baza unor contracte speciale, în care este definit ceea ce trebuie să livrezi. Companiile îşi dau seama de acest lucru şi de aceea în viitor vor încerca să schimbe cele 8 ore scrise în contractul de muncă cu 8 ore clar definite şi cu ţinte care trebuie îndeplinite.

    Când normarea muncii va fi precisă, companiile vor scoate task-urile şi proiectele către piaţă şi atunci va urma o bătălie cumplită pentru câştigarea proiectelor.

    Şi poate chiar scăderea preţului, adică a salariilor plătite.

    Cu toţii ne bucurăm de Uber, dar foarte puţini se uită la modelul din spate, unde dacă vrei să câştigi mai mult decât media trebuie să munceşti continuu, trebuie să iei curse chiar şi de 10 lei, trebuie să ai note mari de la clienţi. În momentul în care îţi arăţi disponibilitatea de a munci mai mult, algoritmul Uber îţi dă curse mai bune şi te recompensează.

    Nu toate companiile pot adopta acest model acum, dar viitorul spre asta se îndreaptă.

    Într-o lume din ce în ce mai digitală, unde roboţii, co-boţii şi aplicaţiile preiau din ce în ce mai mult joburile repetitive, munca va fi normată altfel, total diferit faţă de ceea ce vedem acum.

    Angajaţii se vor bucura la început de acest model, dar pe măsură ce concurenţa va deveni din ce în ce mai acerbă iar preţul muncii va scădea, s-ar putea ca multora să nu le convină.

    Această criză pune companiile cu spatele la zid şi trebuie să găsească soluţii pentru a reduce costurile.

    America, Germania şi ţările occidentale şi-au ţinut în frâu costurile salariale pentru că au deschis pieţele către emigranţi, ceea ce a pus o presiune pe angajaţii nativi şi pe salarii, în sensul că nu mai puteau să crească atât de mult.

    Această presiune va fi adusă şi în companii, care îşi vor deschide proiectele, task-urile şi către alţi colaboratori, poate mai ieftini.

    Sorin Faur spune: Dintr-o dată, oamenii vor deveni mai eficienţi, va fi treaba fiecăruia ce face şi cum se organizează pentru a realiza ceea ce a promis. Companiile vor scăpa de problema motivării angajaţilor demotivaţi sau indolenţi, care vin la muncă, dar nu livrează 100%, dar care evident, la final de lună îşi aşteaptă salariul întreg.

    Contractarea rezultatului şi nu a timpului va redefini complet piaţa muncii.

    Când acest model va câştiga teren, nu toată lumea va fi fericită.

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Cifra săptămânii 2-8 noiembrie 2020

  • Cum se face trecerea de la avocatură, la businessul cu frumuseţe

    „Sunt unicul fondator al clinicii, iar decizia de a pune în aplicare acest plan m-a surprins şi pe mine, în contextul în care am studiat dreptul, urmând o tradiţie de familie. Mă pasionează în continuare tot ce ţine de lege, însă se pare că marea pasiune a fost domeniul esteticii”, descrie Valentin Burada decizia pe care a luat-o în urmă cu cinci ani.

    A fondat atunci, printr-o investiţie iniţială de 50.000 de euro ceea ce a devenit astăzi Swiss Clinics, o  companie românească, cu o echipă multidisciplinară, formată din 80 de experţi, din care 20 de medici specialişti în dermatologie şi chirurgie plastică şi estetică. În cei cinci ani de activitate, Swiss a ajuns la 30.000 de paciente, devenind una dintre cele mai importante clinici de profil din România, ce acoperă întreaga paletă de specialităţi necesare esteticii: chirurgie plastică, dermatologie, chirurgie buco-maxilofacială, stomatologie şi estetică dentară. În rândul celor mai recente realizări se numără finalizarea unor investiţii în valoare de 2 milioane de euro, din care 1,2 milioane de euro au fost direcţionaţi într-o nouă clinică, high-tech, iar restul, într-un bloc operator inaugurat în luna octombrie. Blocul operator este completat de saloane pentru spitalizare, cu un design modern, iar primele intervenţii chirurgicale au fost deja efectuate începând cu data de 15 octombrie 2020.

    Cum ajunge însă un avocat antreprenor în industria frumuseţii?

    „Contextul a făcut ca prieteni de-ai mei, studenţi la medicină, să îmi povestească despre această ramură şi de aici am început să mă documentez, să înţeleg ce înseamnă şi ce viitor ar putea avea. Participarea la un congres internaţional de estetică de la Monaco, a fost momentul  în care am luat decizia de a investi. Şi de acolo, nu m-am mai oprit, am ajuns unde sunt azi”, povesteşte Valentin Burada. El adaugă că s-a implicat de timpuriu în afaceri de real estate, alimentaţie publică, evenimente, turism, divertisment: „Însă Swiss este businessul meu de suflet, pe care l-am construit de la zero şi pe care îmi doresc să îl cresc în continuare, din punct de vedere calitate, extindere de servicii şi locaţii”.

    Chiar dacă pregătirea sa este una atipică pentru acest domeniu, şi-a propus să aducă şi ceva nou acestuia – a lansat spre exemplu conceptul de „lunch break therapy” sau filmările live ale procedurilor realizate în clinică pentru a veni în întâmpinarea pacienţilor uşor reticenţi. „Transparenţa şi comunicarea cu pacienţii ajută la crearea unei relaţii de durată şi de aici gradul mare de recurenţă”, crede antreprenorul.  

    Planurile sale nu se limitează însă la piaţa locală şi, în baza unor parteneriate realizate în plan extern, spune că anul viitor vor lansa prima clinica Swiss in Londra. De asemenea, în ciuda contextului atipic pe care îl traversăm, vor lansa şi un brand privat de lifestyle. Sub denumirea „Beauty Essentials”, vor să comercializeze produse de tip supliment alimentar, destinate consumatorului modern, care aspiră înspre o viaţă echilibrată şi sănătoasă.

    Un alt proiect al clinicii este Academia Swiss, care este prima platformă integrată de învăţare din România în acest domeniu; prin aceasta îşi propun să formeze noi generaţii de medici esteticieni, alături de medici Swiss cu experienţă. „Tocmai pentru că pandemia pare că se va prelungi chiar şi anul viitor, unul din planurile noastre este să aducem aceste cursuri într-o platformă de e-learning.”

    2 mil. euro a investit compania în cel de-al cincilea an de activitate, fonduri direcţionate într-o clinică high-tech şi într-un bloc operator

    În căutarea tinereţii veşnice – o piaţă în creştere

    „Chirurgia plastică este una dintre cele mai înfloritoare industrii din România în ultimii ani. Dacă în străinătate se practică de zeci de ani, la noi a început să se dezvolte mai mult în ultimii zece”, observă Valentin Burada. Potrivit lui, industria chirurgiei estetice a ajuns anul trecut la 130 de milioane de euro, iar numărul medicilor chirurgi plasticieni şi dermatologi prezenţi pe această nişă, la 450. Antreprenorul citează şi un studiu efectuat la nivel global, din care reiese că numărul procedurilor nonchirurgicale efectuate a crescut din 1997 până în prezent de mai bine de patru ori. Utilizarea Botoxului a crescut chiar de peste şase ori; mai mult, un avans considerabil poate fi observat în accesarea procedurilor de estompare a ridurilor. În mod surprinzător, nu toate aceste cifre fac referire la segmentul feminin: „Circa 10% dintre pacienţi sunt bărbaţi, ceea ce inseamnă o dublare a cererii pentru acest segment”.

    De altfel, antreprenorul a observat că profilul pacienţilor se schimbă pe măsură ce au dezvoltat businessul. Astfel, dacă la început aveau mai mult pacienţi femei, iar procedura cea mai căutată era mărirea de buze, acum procentajul este încă în favoarea femeilor, dar la mică distanţă de bărbaţi. Se fac mezoterapii, tratamentul cearcănelor, foarte multe proceduri de reconturare şi geometrie facială în care se redefinesc pomeţii, linia mandibulară etc.

    „Acum câţiva ani clienţii erau mai reticenţi şi 1 din 10 pacienţi erau de sex masculin. Acum procentul a crescut satisfăcător si văzând acest trend, am creat o divizie dedicată domnilor Men Anti-Ageing”, spune el. Pentru ei, procedurile uzuale nonchirurgicale sunt ştergerea ridurilor, umplerea şi depigmentarea cearcănelor, terapia vampir cu propriul sânge pentru scalp, împotriva căderii părului, eliminarea guşii sau a grăsimii din anumite zone doar prin injectare. „La procedurile chirurgicale bineînţeles că detaşat conduce augmentarea mamară în cazul femeilor şi rinoplastia în cazul bărbaţilor.”

    Cine accesează genul acesta de proceduri? „Oferim foarte multă discreţie, pentru că unii bărbaţi nu doresc să se ştie că fac aceste proceduri. Un segment aparte sunt expaţii şi angajaţii marilor companii care sunt cetăţeni străini consumatori de astfel de proceduri şi în ţara lor”, spune antreprenorul.

     

    Frumuseţea în ecuaţia profesională

    Valentin Burada observă că efervescenţa domeniului se datorează şi  schimbării ideilor preconcepute care existau în privinţa intervenţiilor estetice. „În prezent, acestea reprezintă o realitate cotidiană, cu tot mai mulţi oameni care apelează la aceste servicii, indiferent de educaţie sau de mediul cultural din care provin. Într-o lume în care imaginea contează, chirurgia estetică reprezintă o soluţie pentru aceia care îşi doresc o îmbunătăţire a propriei imagini. Sunt de părere că o persoană cu un self-esteem ridicat este o persoană cu un nivel ridicat al calităţii vieţii”, crede antreprenorul. El observă că există persoane traumatizate de aspectul fizic de ani de zile şi oameni care asociază nereuşitele din viaţa de zi cu zi cu asta – „N-am primit jobul dorit, nu m-am căsătorit, nu am reuşit să-mi fac prieteni”.  „După intervenţie vezi cum oamenii se schimbă, îşi regăsesc încrederea, buna dispoziţie, optimismul, iar asta înseamnă că echipa medicală Swiss a reuşit. Nu e ceva necesar, vital, dar îţi poate îmbunătăţi semnificativ calitatea vieţii”, adaugă el.

    Interesul pentru tratamentele estetice pare să fie unul în creştere chiar şi în contextul pandemiei pe care o traversăm, iar Burada este de părere că această tendinţă vine din nevoia oamenilor de a se simţi bine. „Oamenii investesc în starea lor de bine şi, de multe ori, aceasta vine şi din felul în care arată. «Eşţi bine când te simţi bine în pielea ta» nu este un clişeu. Nu mai avem libertatea de mişcare, de a petrece vacanţe prin ţări exotice, şi astfel alegem să facem schimbări în viaţă noastră, în felul în care arătăm, în amenajarea casei, în cursuri de creştere profesională şi personală. O văd că pe o perioadă propice de a creşte, de a-ţi atinge obiectivele personale, inclusiv pe cele fizice.”

    Totuşi, antreprenorul spune că nu au fost ocoliţi de provocările întregii economii în contextul pandemic. „Primul nostru obiectiv în această situaţie a fost, desigur, siguranţa şi bunăstarea pacienţilor şi angajaţilor noştri. Am reuşit să reacţionăm rapid la situaţia în schimbare şi ne-am adaptat la noile circumstanţe. Pentru siguranţa pacienţilor şi a personalului medical, am implementat un flux medical dedicat şi în concordanţă cu normele în vigoare în această perioadă.”

    Business cu bisturiul

    Iar când vine vorba despre provocările unui business construit „cu bisturiul”, spune că acestea se leagă mai ales de dinamismul domeniului, în special din punct de vedere tehnic: „Să fii la curent cu noutăţile presupune o investiţie mare de timp, însă am învăţat că merită”.

    Apoi, crede că cea mai mare provocare este găsirea unui echilibru între viziunea pacientului asupra a ceea ce înseamnă frumos şi viziunea medicului care efectuează procedura estetică, indiferent că vorbim despre proceduri minimum invazive (injectabile) sau de intervenţii chirurgicale. „Acest echilibru este tangibil atunci când, prin aceste proceduri estetice, tindem să obţinem rezultate cât mai aproape de natural, fireşti, fără exagerări. Rezultatele «naturale» sunt mai uşor acceptate de psihicul nostru, astfel făcându-ne să ne simţim mai bine în pielea noastră, până la urmă acesta fiind scopul intervenţiilor estetice. Frumuseţea este o operaţie matematică.”

    El adaugă că transformarea personală poate avea loc numai cu echipamentele  potrivite, iar astăzi, a fi la curent cu ultimele soluţii şi tratamente este condiţia esenţială ca să obţii rezultatele dorite: „Deşi totul pare uşor şi natural, normal şi subînţeles, eforturile noastre de a ne menţine în avangarda soluţiilor şi tratamentelor inovatoare ne diferenţiază de ceilalţi concurenţi. Ne oferă perspectiva unor tratamente şi intervenţii unice, ne diversifică semnificativ oferta şi ne garantează rezultate autentice”.

    Uitându-se în urmă, spune că businessul în industria frumuseţii este unul ca oricare altul, care necesită investiţii de orice natură pentru a excela. „Nu este un business uşor, asta pot spune sigur după cinci ani în care am trecut prin multe etape, unele cu adevărat dificile. Dar, ca în orice domeniu, dacă vrei să excelezi trebuie să investeşti, timp, energie şi bani”, descrie Burada perspectiva sa antreprenorială. El le transmite celor care doresc să lanseze un business de profil să îşi ia timp să analizeze, să facă planuri pe termen scurt şi pe termen lung, cu scenarii multiple pentru ceea ce este posibil să îţi aducă evenimentele sociale şi economice, să cunoască în profunzime acest domeniu, chiar şi detalii medicale.

    Mai mult decât atât, este nevoie „Să îşi pună toată energia în formarea unei echipe pe care să poată conta în orice situaţie, de la medici, la personalul de client service şi oamenii din spatele sistemului”. Iar lor trebuie să le asigure cele mai bune resurse cu care să lucreze: „Să investească capital în tehnologie de ultima generaţie pentru că orice progres tehnic va aduce siguranţă şi eficientă în plus, să pună la dispoziţia medicilor cele mai noi materiale medicale cu rezultate optime pentru pacienţi”.

    „O clinică de estetică, la fel ca orice altă clinică, nu îşi permite să facă rabat de la calitate. Iar calitatea vine din implicare şi din dorinţa de progres”, conchide antreprenorul.

  • Din spatele reflectoarelor. Ce impact a avut pandemia asupra industriei evenimentelor culturale

    Toată lumea e deprimată, obosită, stresată şi cu nervii întinşi la maximum, dar asta e ceva normal când organizezi un eveniment.” Aşa descrie, în cuvinte puţine, atmosfera din industria culturală Emil Ionescu, un „veteran” în domeniu.

    Din 2004 organizează evenimente sub brandurile Metalhead şi BestMusic Live, având aproximativ 150 de evenimente pe an cu peste 150.000 de spectatori anual. Din 2012, a construit iabilet.ro, celebra platformă de vânzare de bilete la evenimente. A depăşit două milioane de bilete vândute pe an din contracte cu peste 1.000 de organizatori de evenimente din 80 de oraşe.

    „În martie ne-a lovit destul de rău pandemia, vânzările scăzând cu 99%. Am ajuns de la 7.000 -8.000 de bilete pe zi să vindem 50, iar după lockdown am avut şi zile cu niciun bilet vândut. Efectele au fost similare şi la BestMusic Live, unde a trebuit să anulăm 15 evenimente şi să reprogramăm alte 60, printre care nume mari precum Slipknot, Judas Priest, James Arthur, Nick Mason de la Pink Floyd sau Tricky, dar şi un festival de trei zile, The Concert – unde cântau o parte din cei mai mari artişti români precum Carla’s Dreams, The Motans, 5Gang sau Irina Rimes”, spune Emil Ionescu.

    Aproximativ 30% din rulajul iabilet.ro sunt reprezentate de spectacole de teatru sau de concerte şi evenimente tip stand-up care au loc în săli de teatru. Cel mai greu, crede Emil Ionescu, este pentru teatrele independente şi pentru organizatori, care au cheltuit deja bugete pentru promovare, iar acum evenimentele se anulează, aşa că banii sunt pierduţi.

    „Încerc să mă pun în locul teatrelor, care abia şi-au chemat angajaţii de o lună la muncă şi acum trebuie să-i trimită din nou acasă, fără ca măcar să ştie când îşi pot relua activitatea.”

    În ceea ce priveşte concertele, normele de distanţare le răpesc mare parte din farmec pentru spectatori şi, în plus, presupun nişte costuri enorme pentru organizatori. Showbusinessul este despre experienţă, se simte, se trăieşte aproape de prieteni, nu de la doi metri distanţă. Online-ul a încercat, timid, să ofere o frântură din experienţa din faţa scenei.

    „Am încercat să ne reprofilăm şi, chiar la sfârşit de martie, în timp record, am lansat prima platformă de transmisiuni live – cu bilet sau fără – de evenimente din România, vstage.ro. Am transmis o serie de evenimente, interesul publicului a fost ridicat, dar în timp a scăzut, pentru că experienţa nu o poate înlocui pe cea de live, într-un spaţiu de evenimente. Au funcţionat totuşi bine alte tipuri de evenimente live cu bilet. Părerea mea este că live streamingul, cel puţin pentru concerte, nu este o soluţie”, spune Emil Ionescu.

    Cum se traduce în cifre pierderea adusă de lacătul pus pe uşa sălilor de spectacole? În cazul iabilet.ro şi BestMusic, profitul pierdut depăşeşte 1,5 milioane de euro. Norocul a fost că primele două luni din an au fost luni-record din punct de vedere al vânzărilor, aproape dublând cifrele de anul trecut, aşa că businessurile lui Emil Ionescu au avut capital pentru a putea funcţiona mai departe. Totuşi, 2021 se arată înfricoşător, pentru că nimic clar nu se întrevede la orizont.

    Emil Ionescu, managing partner iabilet.ro şi BestMusic
    „Cred că din aprilie-mai 2021 ne putem gândi să ne revenim la normal. Sau măcar un normal cu norme, cum se spune acum.”

    „În perioada ianuarie-martie, totul a fost dublu faţă de 2019. După lockdown, scăderea a fost de 99%, iar din iunie până în octombrie, când s-au închis iar evenimentele, vânzările au fost cam 25% din cât au fost în 2019, deşi, la dinamica de creştere a iabilet.ro şi a pieţei, ar fi trebuit să fie duble. Aşa că 2020 versus 2019 arată o scădere de aproximativ 75%, dacă situaţia rămâne aşa cum este.”

    Cum vede Emil Ionescu soluţia pentru toată această situaţie? Frâiele sunt în mâna autorităţilor. Ele ar trebui să investească în studii pe piaţa de evenimente, studii despre cum se răspândeşte virusul, despre cât de periculos este să participi la un concert indoor sau outdoor.

    „Deja au apărut kituri de testare rapidă relativ ieftine cu eficienţă mare. Cred că, până vom avea un tratament eficient şi/sau un vaccin, putem ţine evenimente mari testând spectatorii. Sunt convins că iubitorii de muzică şi artă ar plăti 15-20 de lei extra pentru un test rapid la acces, ca să vadă un eveniment cu artiştii preferaţi.”

    Între timp, alături de colegii lui din AROC (Asociaţia Română a Organizatorilor de Concerte), unde este membru fondator, Emil Ionescu a participat la discuţii constante cu guvernul. Din asociaţie mai fac parte reprezentanţi ai unor nume mari din industrie, precum Emagic, Artmania, Untold, Electric Castle, Summer Well, Sun Waves, Sublime Events şi alţii. În total, peste 25 de membri.

    „Cred că din aprilie-mai 2021 ne putem gândi să ne revenim la normal. Sau măcar un normal cu norme, cum se spune acum”, mai spune Emil Ionescu.

     

    Când teatrul se închide

    Denisa Dogaru a simţit efectele pandemiei atât din perspectiva actorului, cât şi din cea a antreprenorului în industria culturală. Ea joacă… juca până de curând la Teatrul Studenţesc Podul şi în festivaluri. În plus, ţinea cursuri de teatru pentru copii la Palatul Universul din Bucureşti.

    „Dacă ne mai ţin mult pe tuşă, există posibilitatea să cedăm nervos şi să ne apucăm de «teatru de sufragerie online»”, spune Denisa Dogaru.

    În februarie 2020, chiar înainte ca pandemia să lovească, a avut avanpremiera spectacolului „Sfântul Nicodim de la Huşi”, un one-woman show al cărui text l-a scris chiar ea. Un spectacol la care a visat vreo opt ani şi care, în sfârşit, s-a concretizat. A reuşit însă să-l joace doar de trei ori şi urma să-l joace la FITS (Festivalul Internaţional de Teatru Sibiu), în iunie. Evident, nu s-a mai întâmplat.

    „Din primăvară aşteptăm să vină vremuri mai bune şi să ne putem face planuri. Urma să ne mai înscriem şi la alte festivaluri de teatru din ţară, urma să-l mai jucăm în Bucureşti, dar majoritatea festivalurilor nu s-au ţinut. Pe de altă parte, abia aşteptam spectacolele importante din cadrul FNT (Festivalul Naţional de Teatru) şi FITS, dar pare că mai am de aşteptat cel puţin până la anul.”

    Ce face un actor atunci când teatrul se închide? Fiecare face ce poate pentru a se adapta, spune Denisa Dogaru. Ea, de exemplu, la începutul pandemiei, când credea că nebunia va dura doar o lună sau două, a fost luată de valul gătitului, a învăţat să facă pâine şi mai multe feluri de prăjituri. S-a apucat chiar şi de grădinărit, a plantat roşii, ardei şi ceapă. A citit, a scris câte ceva, dar cu greu, deoarece tensiunea creştea odată cu înmulţirea cazurilor de Covid.

    „Am văzut că unii dintre colegi au creat produse pentru online, unele mai bune, altele încropite. M-a tentat şi pe mine ideea, dar e important să şi ai ceva de spus, iar în acest moment am impresia că s-a spus tot ce era de spus, ba chiar mai mult. Unii au început mici afaceri, produc lumânări, săpunuri. De când s-a dat legea care introduce opţionalul de actorie în şcoli, mai mulţi dintre colegi s-au înscris la  cursuri de pedagogie, în ideea că vor reuşi să predea în şcoli. Desigur, opţionalele au fost deja alese pentru anul acesta, abia de la anul putem spera că va ajunge actoria în şcoli.”

    Pentru actorii angajaţi în teatrele de stat, situaţia este puţin mai bună, deoarece ei îşi iau totuşi salariile. Pentru cei din sectorul independent însă, e tot mai greu, iar Denisa Dogaru spune că se teme că unele spaţii culturale – precum Unteatru, Teatrul Act, Teatrul de Artă sau Centrul Educaţional Replika – vor dispărea de tot din peisaj.

    Dincolo de activitatea ei de actor, Denisa Dogaru predă, din 2012, cursuri de teatru pentru copii, acela fiind anul în care a terminat facultatea. Primii ani au fost de colaborare cu diverse afterschooluri şi grădiniţe, însă în 2018 s-a gândit că ar putea să preia în propriile mâini această activitate. Aşa a apărut businessul „Cursuri de actorie cu Denisa Dogaru”.

    „Obiectivul pentru anul acesta este să reuşim să ne menţinem pe linia de plutire şi sper să reuşim. Cursurile online nu mai sunt o variantă, nu cred că e sănătos pentru cei mici să facă şcoală online şi apoi să mai adauge alte activităţi tot în faţa monitorului. Cursurile de actorie sunt despre comunicare, despre conectare, despre contact direct, fără interacţiune directă nu mai rămâne mare lucru.”

    A conceput totuşi un produs online, dar pentru copiii de
    6-8 ani, prin care vrea să întărească conexiunea părinte-copil prin jocuri de actorie. Practic, ea coordonează activitatea prin Zoom, dar copiii interacţionează 80% din timp cu părintele.

    Denisa Dogaru, actriţă
    „Dacă ne mai ţin mult pe tuşă, există posibilitatea să cedăm nervos şi să ne apucăm de «teatru de sufragerie» online.”

  • Un boost de energie. Cum au reuşit doi antreprenori să pornească o afacere bazată pe gustările dintre mese

    Am început cu un program de susţinere a start-up-urilor organizat de Universitatea de Vest din Timişoara, după care am participat la ediţia 2018 Innovation Labs Timişoara, EIT Food Grants Galaţi, EIT Food Jumpstarters Madrid, unde ne şlefuiam ideea pentru piaţa românească şi căutam ajutorul şi sfaturile mentorilor şi partenerilor, pentru ca în final, în august 2019 să deschidem firma”, spune Lucian Harea, unul dintre fondatorii Nibble.

    Afacerea lor este încă la început, aşa că el şi Vlad trebuie să le facă pe toate, deşi fiecare are responsabilităţile lui clare. Lucian vine cu un bagaj de cunoştinţe în domeniul alimentaţiei, după ce a urmat câteva cursuri de profil, precum Stanford Introduction to Food and Health, Micro and Macro Nutrients. El se ocupă de planificarea şi organizarea firmei, căutarea de noi parteneri, membri, clienţi, administrarea financiară. La rândul său, Vlad este responsabil de întreaga reprezentare estetică a produselor, a firmei, a materialelor promoţionale, a site-ului, precum şi studii de piaţă pentru a-şi înţelege bine clienţii şi concurenţa. Pentru partea nutriţională, cei doi colaborează cu Maria Varga, nutriţionist dietetician cu peste opt ani de experienţă.

    „Dacă e să ne referim la afaceri şi industrii în general, putem spune că am investit puţin deocamdată, cam câteva mii de euro. Realmente, fiind şi studenţi şi lucrând în paralel, am investit banii puşi deoparte, bani din partea familiilor şi a prietenilor care ne susţin, precum şi câteva premii din partea organizaţiilor care organizau acceleratoarele la care participam.”

    Concret, Nibble înseamnă mixuri de nuci şi seminţe, care să potolească nu doar foamea, ci şi alte nevoi din cursul unei zile: energia pentru o sesiune de sport, cheful de leneveală pe canapea sau gustarea dintr-o pauză mică, la şcoală sau la serviciu. Tot pentru că afacerea este la început de drum, Lucian şi Vlad au avut nevoie de mai bine de jumătate de an pentru a ajunge la primii clienţi.

    „Cumpărătorii sunt persoanele tinere, interesate de un mod sănătos de viaţă, sportive, persoanele din business, cu foarte puţin timp la dispoziţie, mereu pe drumuri şi care cu dificultate găsesc timp să ia o masă sănătoasă la timp, dar şi copiii care merg la şcoală, iar părinţii îşi doresc ca aceştia să aibă la îndemână gustări sănătoase.”

    Afacerea Nibble este încă la început, aşa că Lucian şi Vlad trebuie să le facă pe toate, deşi fiecare are responsabilităţile lui clare.

    O cutie predefinită de gustări sănătoase pentru câteva zile, cu porţii limitate şi valori nutritive controlate, costă 54 de lei şi conţine gustări pentru cel puţin trei zile. Totul se ambala, până de curând, într-un spaţiu din Timişoara. Lucian şi Vlad au pornit însă căutările pentru un spaţiu nou, de data aceasta în Cluj-Napoca, pentru că vor să mute acolo producţia. De vândut, deocamdată vând doar online şi au început colaborări cu unele cafenele care iau produsele Nibble în rol de distribuitori.

    Pandemia a influenţat însă deciziile potenţialilor clienţi, iar firmele care pentru Nibble reprezintă un client-ţintă au început să-şi gestioneze activitatea cu angajaţii activând de acasă. Dar asta nu-i opreşte nici pe departe pe cei doi antreprenori să meargă mai departe.

    „Pentru a doua jumătate a anului (2020 – n. red.) ne dorim în primul rând să colaborăm mai mult cu reprezentanţii B2B (firme, cafenele, evenimente organizate), ne dorim să lansăm cel puţin unu-două produse noi, mai speciale şi dedicate mai mult copiilor şi, mai mult decât atât, să pornim şi livrările în ţară pentru ca produsele noastre să ajungă şi la clienţii care ne susţin din alte localităţi.”

    O cutie cu predefinită de gustări sănătoase pentru câteva zile, cu porţii limitate şi valori nutritive controlate, costă 54 de lei şi conţine gustări pentru cel puţin trei zile.

     

     

     

    5 idei de afaceri de la zero

     

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

     

     

    Dolce by Vero – atelier de dulciuri artizanale (Corbeanca)

    Fondatori: Veronica şi Rareş Zlătaru

    Investiţii: 150.000 de euro

    Cifră de afaceri estimată pentru 2020: 150.000 de euro

    Prezenţă: Corbeanca

     

     

    Paso Doble Boutique – magazin tip outlet (Cluj-Napoca)

    Fondatoare: Mihaela şi Antonia Rusu

    Investiţie iniţială: 15.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2019: 17.000 de lei (3.600 de euro)

    Prezenţă: Cluj-Napoca

     

     

    Alyna – atelier de măsuţe personalizate din lemn (Cluj-Napoca)

    Fondatori: Alina şi Paul Augustin

    Cifră de afaceri în 2019: 25.000 de euro

    Prezenţă: online

     

     

    Funkers – brand de haine funky pentru femei (jud. Teleorman)

    Fondatoare: Georgiana Popa

    Investiţie iniţială: 20.000 de lei (4.200 de euro)

    Cifră de afaceri în 2019: 580.000 de lei (122.000 de euro)

    Prezenţă: online, pe site-ul propriu şi pe eMag

     

     

    Catryoshka – atelier pentru iubitorii de pisici (Bucureşti)

    Fondatori: Irina şi Teodor Cerneleţchi

    Investiţii: 40.000-50.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2019: 100.000 de euro

    Prezenţă: online

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de
    70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • „Suntem două mame cu trei copii.” Când banii câştigaţi în corporaţie nu au mai fost suficienţi, acestea au luat o decizie care avea să le schimbe viaţa total

    „Suntem două mame cu trei copii.” Aşa se descriu Cristina Vasiliu şi Mariana Divizinschi. Fiecare are 12 ani de experienţă în domeniul financiar, petrecuţi în corporaţie, în industria telecomunicaţiilor. Când jobul nu a mai fost suficient, cele două mame au găsit inspiraţie în întâlnirile cu prietenii. Şi inspiraţia în business s-a transformat.

    Au căutat un loc în care atât copiii, cât şi adulţii să se simtă bine. Aşa au conceput o cafenea unde părinţii să se delecteze alături de prieteni, iar cei mici să se poată bucura de jucării noi, de un loc nou de explorat şi de noi prieteni.
    „Invitaţi la petrecerile de copii ai apropiaţilor, am observat un tipar al locurilor de joacă: spaţiul destinat copiilor populat cu diverse jucării mai mult sau mai puţin atractive şi spaţiul destinat adulţilor, redus la câteva mese înghesuite una în alta. Am pornit la drum cu gândul că şi adulţii au nevoie de confort, un loc unde să se bucure de bucuria copiilor, dar şi să savureze o mâncare şi o băutură bune”, povesteşte Cristina Vasiliu.

    Aşa că ea împreună cu Mariana Divizinschi au deschis AMAI Garden, o cafenea cochetă alăturată unui loc de joacă, ambele amplasate în mijlocul unei grădini de pe Strada Gladiolelor din Bucureşti, în apropierea Pieţei Constituţiei.
    „Grădina este înconjurată de verdeaţă, pe de o parte umbrită de un perete de iederă şi viţă-de-vie, iar pe de altă parte umbrită de un tei secular, un arbore de mătase şi arbuşti de tuia. De asemenea, grădina este îmbogăţită de un smochin, un măr, un cireş, un nuc, dar şi un aluniş.”

    În grădină pot încăpea 80 de persoane, iar spaţiul interior mai poate găzdui încă pe atât. Livingul este destinat în special adulţilor, având acces direct către două camere tematice de joacă – Jungle Room şi Energy Room – astfel că părinţii îşi pot urmări puştii în largul lor.

    Pentru copiii mai mari de trei ani, AMAI Garden are o cameră specială, care poartă numele Space Room. Acolo se deapănă poveşti fantastice încununate cu stele, comete şi planete.
    „Este o zonă deschisă, unde copiii pot alerga în voie, se pot juca şotron sau fotbal, pot construi cu piese lego sau se pot distra cu jocuri de rol în bucătăria şi supermarketul confecţionate din lemn.”

    Pentru tot acest concept, Cristina Vasiliu şi Mariana Divizinschi au investit 70.000 de euro, pe lângă multă energie. Aşteptările lor sunt pentru recuperarea investiţiei în următorii doi ani.

    În 2019, AMAI Garden a adus o cifră de afaceri de 40.000 de euro, un rezultat care le-a impulsionat pe cele două antreprenoare să înceapă 2020 în forţă, cu multe planuri şi cu mai multe activităţi organizate în timpul săptămânii.
    „Planul pentru 2020 este să lucrăm mai mult în sfera marketingului şi să angajăm încă două persoane care să ne ajute cu pregătirea şi buna desfăşurare a petrecerilor”, spune Mariana Divizinschi.

    Cine vine la AMAI Garden? Familiile cu copii, în căutarea unui loc potrivit pentru o petrecere de neuitat în grădină, departe de zgomotul oraşului şi totuşi nu departe de centru.
    „De asemenea, ne adresăm şi noilor părinţi, care îşi doresc ca prima petrecere a micuţului să aibă loc într-un cadru relaxat cu mâncare şi voie bună.”
    Săptămânal, la AMAI Garden au loc ateliere pentru copii, unde cei mici îşi pot dezvolta abilităţile, iar cei mari pot socializa.

    Primitiv Foods – producţie de miere şi produse derivate (Pătârlagele, jud. Buzău)
    Fondatori: Cristina şi Mihai Negoţ
    Investiţie iniţială: 38.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2019: 13.000 de euro
    Prezenţă: online, băcănii din Bucureşti, Braşov, Buzău, Sibiu, Târgu-Mureş

    Liliana ArnAut – atelier de ilustraţii (Bucureşti)
    Prezenţă: Braşov
    Fondator: Liliana Arnaut
    Cifră de afaceri în 2019: 50.000 de euro
    Prezenţă: online, librăriile Cărtureşti şi Diverta, alte magazine, târguri de profil

    Grătar urban – restaurant specializat în burgeri (Braşov)
    Fondatori: Daniel şi Ana Otilia Străuneanu
    Investiţie iniţială: 80.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2019: 1,5 mil. lei (316.000 de euro)

    eGrătare – producţie de bucătării de vară personalizate (Arad)
    Fondator: Horaţiu Bogdan Mîrza
    Investiţie iniţială: 100.000 de euro
    Cifră de afaceri estimată pentru 2020: 150.000-200.000 de euro
    Prezenţă: naţională

    Doi Atomi – producţie de genţi şi accesorii din piele (Bucureşti)
    Fondator: Sandra Grădinaru
    Vânzări lunare: 1.000-1.500 de euro
    Prezenţă: online, o librărie din zona Universitate din Capitală

    ZF şi Banca Transilvania au lansat proiectul Afaceri de la zero, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

  • Afacere rezistentă la crize. Ce afaceri din România sunt acum la a doua criză şi încă rezistă

    Industria de prelucrare a laptelui crud este dominată de jucători cu capital românesc, care nu sunt neapărat mai puternici decât multinaţionalele, însă sunt mai numeroşi, 133 de fabrici din cele 158 aflate pe teritoriul României fiind ale unor antreprenori locali, conform datelor centralizate de la Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) şi de la Ministerul Finanţelor Publice.

    În 2009, la nivel naţional erau 267 de astfel de fabrici, însă mulţi antreprenori români au pus lacătul pe uşă în situaţii de criză pe care nu au ştiut să le gestioneze, iar investitorii străini au plecat când businessul nu a mai fost profitabil. Spre exemplu, gigantul francez Lactalis a închis două unităţi din judeţul Suceava în acest an. Ce va urma după criza coronavirusului?

    „Anul 2009 a fost an de tranziţie. Atunci erau multe fabrici mici, deoarece colectorii pentru companii mari au început să-şi facă afaceri independente. De exemplu, Dorna avea în 2007 circa 1.000 de colectori de lapte, care şi-au făcut firme specializate pe producţie sau distribuţie. Apoi au urmat fuziuni, achiziţii, concentrarea producţiei şi optimizarea costurilor. (…) După criza financiară, unele dintre ele au intrat în faliment pentru că aveau credite pe care nu le puteau plăti, iar 20-30% din angajaţi au rămas fără loc de muncă”, spune un reprezentant al pieţei, interogat de Business MAGAZIN.

    Grupul francez Lactalis, unul dintre cei mai mari producători de lactate la nivel mondial, a cumpărat în 2008 grupul LaDorna de la Jean Valvis, grup cu şase fabrici în România, iar în 2013 a închis trei dintre ele şi a început să aducă o parte din produse din Polonia. De asemenea, după criza economică şi  FrieslandCampina a renunţat la patru din cele şapte unităţi de producţie pe care le deţinea, conform informaţiilor publicate de ZF la acea vreme.

    Apoi, în 2018, Lactalis a închis fabrica din localitatea Kogălniceanu, operată de firma Dorna SA, care avea 96 de salariaţi şi activitatea a fost mutată în unitatea de producţie a Albalact, companie ce face parte la rândul ei din grupul Lactalis. În luna august a acestui an, a închis şi ultimele două fabrici luate de la Valvis, aflate în judeţul Suceava, iar 158 de locuri de muncă au fost desfiinţate.

    În prezent, în cele peste 150 de fabrici de prelucrare a laptelui crud rămase, cu 100 mai puţine decât acum un deceniu, mai mici sau mai mari, lucrează circa 15.500 de persoane, 10% din forţa de muncă din sector aflându-se în judeţul Suceava, acolo unde sunt crescute şi cele mai multe vaci, peste 130.000 anual, potrivit datelor centralizate de la ANSVSA şi de la Ministerul Finanţelor Publice.

    Primele zece companii din acest sector, în frunte cu Albalact, au avut afaceri cumulate de 3,45 miliarde de lei anul trecut potrivit calculelor ZF pe baza datelor de la Ministerul Finanţelor Publice. Piaţa lactatelor este una foarte fragmentată, cei mai mulţi producători având afaceri de câteva milioane de euro. Cea mai mare creştere a cifrei de afaceri în 2019 a avut-o Carmo Lact Prod, companie controlată de familiile Neagoş şi Creosteanu din Bistriţa Năsăud, de 16,6%, până la 105 milioane de lei.

    Printre cele mai mari afaceri din industria laptelui se află şi Danone, liderul pieţei de iaurturi, care a intrat în România în 1996, atunci când a cumpărat fabrica de lactate Mioriţa Fundeni din Bucureşti, pe care a retehnologizat-o. Mioriţa mai avea o unitate de producţie în Militari, care a fost demolată, iar în locul său a fost ridicat complexul comercial din Militari. Astfel, platformele industriale, mândria comunismului, au dispărut treptat.

    În prezent, Danone România, deţinut de grupul francez cu acelaşi nume, cu o cifră de afaceri de 612 milioane de lei anul trecut, colectează 60 de milioane de litri de lapte anual şi produce 1 milion de iaurturi zilnic, potrivit reprezentanţilor companiei. O capacitate însemnată de producţie are şi grupul elen Olympus, prezent pe piaţa naţională din 1999. Compania cu 404 angajaţi produce iaurt, lapte proaspăt şi UHT, brânză şi smântână într-o fabrică de 150.000 de metri pătraţi din localitatea Hălchiu, situată la circa 15 kilometri distanţă de Braşov, iar capacitatea maximă de procesare a acesteia poate să ajungă până la 750 tone/zi, cu o medie anuală maximă de 550 tone/zi, potrivit informaţiilor furnizate anterior de reprezentanţii companiei.

    „Capacitatea de producţie a fabricilor de prelucrare a laptelui din România este dublă faţă cât se lucrează. Anual se procesează 1,5-1,7 miliarde de litri de lapte, dar capacitatea totală este de 2,5-2,8 miliarde”, spun surse din piaţă, experte în domeniul lactatelor.

    În judeţele Caraş-Severin, Călăraşi, Dolj, Olt, Sălaj şi Tulcea nu există nicio unitate de procesare a laptelui crud, potrivit ANSVSA. În Tulcea, fraţii Ion şi Nicolae Herţea, care controlează grupul de firme Fraher, au accesat fonduri europene de 18 milioane de lei pentru a ridica o fabrică de procesare a laptelui lângă ferma de vaci pe care o au în localitatea Traian din judeţul Tulcea, potrivit datelor publicate pe site-ul Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR). „Fabrica va fi gata peste un an”, au spus reprezentanţii businessului.

    Anul trecut, la nivel naţional au fost produse 330.000 de tone de lapte de consum, mai mult cu 7,7%, comparativ cu anul 2018, arată datele de la Institul Naţional de Statistică. Totuşi, pentru a satisface consumul, România importă o cantitate mare de lapte de la vecinii din Ungaria. Tot anul trecut, la nivelul ţării au fost produse 68.000 de tone de smântână, 225.000 de tone de lapte acidulat şi peste 96.000 tone de brânzeturi, conform sursei citate anterior.