BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Munca în papuci

    Cum moda se schimbă dat fiind că tot mai mulţi oameni lucrează de acasă, e nevoie de haine comode şi nu numai. O mare atenţie se acordă încălţărilor comode, cum ar fi papucii de casă, vânzările acestora crescând de la începutul pandemiei. Pe lângă papucii lansaţi de case de modă ca Gucci, se pot găsi papuci viu coloraţi sau cu blăniţă artificială de la Ugg sau unii de la aceeaşi firmă realizaţi în colaborare cu creatoarea Molly Goddard, precum şi de la diverse alte companii, preţurile variind între câteva zeci şi câteva sute de dolari perechea, scrie The Independent.

  • Vechituri de preţ

    Colecţionari să fie, că obiecte de colecţie se găsesc. Aşa se face că după colecţionarii de pantofi sport, care păstrează încălţările sau le revând peste nişte ani în profit, au apărut colecţionari de geci.  

    Obiectul interesului lor îl reprezintă, scrie Wall Street Journal, gecile produse de firma de îmbrăcăminte outdoor Patagonia înainte de anul 2000. Există site-uri dedicate echipamentelor outdoor vintage, unde se pot găsi astfel de geci. Valoarea acestora creşte, mai ales pe site-urile de licitaţii online unde se pot vinde cu cel puţin 1.000 de dolari.

    Există chiar şi baze de date pe internet unde colecţionarii cu ştate vechi sau aspiranţi pot vedea ce modele s-au produs şi cum arătau ele, dat fiind că unele sunt mai căutate decât altele. La mare preţ sunt cele cu diverse imprimeuri, precum şi cele din anii optzeci şi nouăzeci.

    Compania înfiinţată în 1973 promovează ea însăşi ideea de purtare a hainelor până se strică, ca o metodă de a proteja mediul, comercializând haine aduse de clienţi în cadrul programului „Worn Wear” („haine purtate”), ceea ce a dus la apariţia a noi pasionaţi de gecile mărcii care caută să-şi întemeieze şi să-i completeze colecţiile. „Vânătorii” de geci Patagonia pe care le privesc ca investiţii bune sau doar ca obiecte pe care să le păstreze se sfătuiesc online, aflând că anumite modele sunt greu de găsit în SUA, dar mai uşor în Japonia, deşi nu sunt tocmai ieftine.

  • Prosecco la orice oră

    „Fata cu prosecco” este numele de cod al Alinei Chiticaru. Iniţial, îşi promovase afacerea cu numele de ZumWines, dar cum toţi colaboratorii o ştiau drept „fata cu prosecco”, aşa i-a rămas numele. Ce face ea? După cum şi brandul o sugerează, livrează prosecco mereu şi oriunde, ca să dea gust momentelor în care puţin alcool este tot ceea ce lipseşte.

    Businessul s-a născut din bani împrumutaţi de la prieteni şi din dorinţa de a nu mai avea un program fix. Alina Chiticaru se săturase să meargă la birou şi să aibă aceleaşi sarcini în fiecare zi. Nu prea mai găsea motivaţie şi îşi dorea să facă ceva care să-i pună imaginaţia la încercare.

    „Aşa că mi-am dat demisia, m-am angajat la un business mic care nu a evoluat aşa cum plănuisem, din cauza investitorilor, am încercat un alt business asemănător în parteneriat cu o persoană, însă ne-am dat seama că nu aveam aceeaşi viziune, am renunţat şi am pornit la drum singură, fără niciun ban în buzunar”, îşi aminteşte Alina Chiticaru.

    Investiţia iniţială a fost de circa 5.000 de euro, bani împrumutaţi de la prieteni. A fost greu la început să găsească clienţi care să aducă venituri fixe lunare, precum magazine de vinuri şi restaurante, dar într-un final a reuşit.

    O altă problemă a fost găsirea furnizorilor de vin din Italia, care cereau mereu plata în avans şi comenzi minime, dar a avut noroc cu un colaborator din România care îi este şi prieten acum şi împreună aduceau comenzile, astfel încât cheltuielile să fie convenabile. Aşa că a continuat să livreze vinuri şi diverse combinaţii de cadouri, iar acum se gândeşte ce poate face pentru a continua să se dezvolte.

    „Până la sfârşitul anului sper să îmi upgradez site-ul pe care l-am făcut singură, deci are destul de multe lipsuri, şi să vând cât mai multe cadouri personalizate pe care oamenii să le ofere celor dragi, aducându-le bucurii binemeritate după atât de mult stres.”

    Livrează aproape la orice oră o sticlă de prosecco sau un cadou potrivit pentru cine ştie ce ocazie şi aşa au ajuns s-o cunoască oamenii. Nu vinde doar o sticlă de vin, ca cele care se pot găsi oricând în orice supermarket, ci o împachetează într-o poveste, dar şi într-un ambalaj drăguţ, pentru a face experienţa completă. Aşa se face că, la Fata cu prosecco, se pot găsi sticle de vin de la 15 la 200 de lei.

    „Pandemia a venit fix după prezenţa mea la două târguri, iar asta cred că m-a salvat, fiindcă restaurantele şi magazinele au fost închise, deci încasările mele de la ele au fost blocate, aşa că toţi clienţii întâlniţi la târguri şi toţi prietenii mei s-au aprovizionat şi încă o fac de la mine. Deci, cumva, nu pot să mă plâng. Bineînţeles că nu e perfect, dar este ok”, spune Alina Chiticaru despre perioada zbuciumată pe care a adus-o anul 2020.

     

    La Fata cu prosecco, se pot găsi sticle de vin de la 15 la 200 de lei.

     

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

     

    Bambooda – brand de hârtie igienică din bambus (Bucureşti)

    Fondator: Dan Cornea

    Investiţie iniţială: 25.000 de euro

    Prezenţă: naţională

     

    Colina Farms – fermă de legume organice (Băbuţiu, jud. Cluj)

    Fondator: Liviu Baltă

    Cifră de afaceri estimată pentru 2020: peste 1 mil. lei (211.000 de euro)

    Prezenţă: jud. Cluj

     

    Atelier Panda – self-service auto (Bucureşti)

    Fondator: Dan Pantilin

    Investiţie iniţială: 5.000 de euro

    Prezenţă: zona Pantelimon din Bucureşti

     

    Şcoala de drift Sorin Ene (Bucureşti)

    Fondator: Sorin Ene

    Prezenţă: Bucureşti

     

    DeLaAndrei – business cu plante aromatice (Poiana Mare, jud. Dolj)

    Fondator: Andrei Segărceanu

    Investiţie iniţială: 50.000 de lei
    (10.000 de euro)

    Cifră de afaceri estimată pentru 2020: 100.000 de lei (21.000 de euro)

    Prezenţă: naţională

     

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Viaţa tumultoasă a unuia dintre cei mai bogaţi oameni din lume. A crescut în orfelinat, a vrut să ajungă preot, arhitect si s-a înrolat şi în marină, apoi a pornit un business de miliarde

     

    Obligat să renunţe la visul de a deveni preot, retras din marină şi pe cale să ajungă arhitect, antreprenorul Tom Monaghan a luat o decizie care i-a schimbat viaţa. Aşa a ajuns, din copilul trimis la orfelinat la vârsta de 6 ani şi după o serie de schimbări fundamentale în carieră, fondatorul unuia dintre cele mai cunoscute lanţuri de pizzerii din lume: Domino’s Pizza, cu venituri anuale  de miliarde.

     

    Thomas Stephen Monaghan s-a născut pe 25 martie 1937 în Ann Arbor, Michigan, SUA. După moartea tatălui său, pe când Monaghan avea doar 6 ani, din cauza dificultăţilor financiare întâmpinate de mama lui a fost trimis alături de fratele său mai mic, James, la orfelinat, familia reunindu-se 6 ani mai târziu.

    După ce una dintre maicile care se ocupau de orfelinat i-a insuflat viitorului antreprenor dragostea pentru catolicism, el a hotărât să se înscrie la seminarul St. Joseph din Grand Rapids, plănuind să devină preot, însă a fost exmatriculat după o serie de atenţionări disciplinare. În 1956, Monaghan a decis să se înroleze în armată, dar s-a înrolat, din greşeală, în marina SUA, unde a servit timp de 3 ani.

    S-a întors apoi în oraşul natal şi s-a înscris la Universitatea din Michigan, cu gândul de a deveni architect. În timpul anilor de studiu, mai precis în 1961, a împrumutat alături de fratele său 900 de dolari, pentru a cumpăra o mică pizzerie, DomiNick’s, situată în Michigan, pentru a-şi plăti studiile. Ulterior, în urma unui proces, a redenumit afacerea Domino’s Pizza, şi a extins-o cu alte trei unităţi, oferindu-i fratelui său un Volkswagen Beetle în schimbul jumătăţii de business a acestuia.

    A renunţat apoi la sandwichurile din meniu şi s-a axat pe livrarea în campusurile universităţii, inventând şi un nou ambalaj, îmbunătăţit, care să nu strivească pizza din interior, făcând astfel posibilă livrarea mai multor cutii de pizza în acelaşi timp. Până la mijlocul anilor ’80, antreprenorul ajunsese la un ritm de extindere impresionant, de aproape trei francize pe zi, în special în alte oraşe universitare din ţară, iar pe 12 mai 1983 a ieşit şi în afara graniţelor, prima ţară în care brandul s-a extins fiind Canada.

    În 1998 Monaghan a hotărât să se retragă din business, vânzând 93% din acţiunile sale către firma de investiţii Bain Capital într-o tranzacţie estimată la 1 miliard de dolari, şi să-şi dedice atât timpul, cât şi averea, diferitelor cauze sociale ale bisericii catolice. În decembrie 2011, antreprenorul a pornit un nou business în HoReCa, compania Gyrene Burger, cu tematică militară, inspirat fiind din anii petrecuţi în marină (termenul „Gyrene” era folosit, între anii ’40-’50, pentru a denumi soldaţii înrolaţi în marină).

    Una dintre marile pasiuni ale lui Monaghan a fost colecţionarea automobilelor de lux, iar pentru o vreme colecţia sa a inclus unul dintre singurele şase exemplare Bugatti Royale din lume, pentru care a plătit 8,1 milioane de dolari în 1986 şi pe care l-a vândut cinci ani mai târziu, după ce, inspirat de un pasaj din cartea „Mere Chritianity” („Creştinismul, pur şi simplu”) a autorului C. S. Lewis, a hotărât să renunţe la multe dintre plăcerile sale  „vinovate”, printre care se numărau alte bunuri scumpe şi echipa de baseball Detroit Tigers, al cărei proprietar era. Antreprenorul are patru fiice din căsnicia cu Marjorie Zybach, pe care a cunoscut-o în timp ce livra pizza.

    În 2019, compania Domino’s Pizza, prezentă astăzi în toată lumea, a înregistrat venituri de peste 3,6 miliarde de dolari şi a funcţionat cu o echipă de circa 13.100 de angajaţi.

     

  • Viaţa omului care a început să muncească 12 ore pe zi de la vârsta de doar 12 ani şi care a creat una dintre cele mai mari companii din lume

    Supranumit unul dintre părinţii contabilităţii, la doar 27 de ani William Welch Deloitte a pus bazele companiei care îi poartă numele, devenită, alături de KPMG, EY şi PwC, una dintre PRIMELE CELE MAI MARI PATRU FIRME DE AUDIT din lume, cunoscute sub denumirea The Big Four. Astăzi, compania are venituri anuale de peste 46 de miliarde de dolari, dar şi clienţi pe care i-a păstrat mai bine de un secol.

    William Welch Deloitte s-a născut pe 13 februarie 1818 în Londra. În 1833, într-o vreme în care era legal ca băieţii să lucreze, încă de la vârsta de 12 ani, 12 ore pe zi, s-a angajat ca asistent contabil al cesionarului Curţii de Faliment din Londra, unde a învăţat tainele acestei meserii, care începuse să prindă avânt în acea perioadă.

    Pe 23 aprilie 1845 el şi-a deschis propriul birou la Londra, pe strada Basinghall, moment în care a luat naştere compania Deloitte. Antreprenorul şi-a construit rapid o bună reputaţie, fiind primul auditor independent ales să auditeze o compane publică, Great Northern Railway, în procesul de fraudă intentat împotriva lui Leopold Redpath. Deloitte a inventat apoi un sistem de conturi feroviare care proteja investitorii de gestionarea necorespunzătoare a fondurilor, devenind astfel unul dintre greii acestei profesii, ales, în 1889, preşedinte al Institutului Contabililor Autorizaţi, al cărui membru fondator a fost.

    În 1893, antreprenorul a deschis primele birouri în Statele Unite şi, la scurt timp, a început să auditeze o afacere în creştere cu săpunuri şi lumânări: Procter & Gamble, companie care, un secol mai târziu, încă este clientul firmei Deloitte.

    Când fondatorul s-a retras din cadrul companiei, în 1897, era cel mai bătrân contabil practicant. A murit un an mai târziu, pe 23 august 1898.

    În 1952, firma Deloitte din Statele Unite a fuzionat cu Haskins & Sells. Noua entitate a fuzionat la rândul său, în 1990, cu Touche Ross pentru a forma Deloitte & Touche, în prezent Deloitte Touche Tohmatsu. În schimb, firma Deloitte din Marea Britanie şi din alte pieţe au ales să fuzioneze cu Coopers & Lybrand pentru a forma Coopers & Lybrand Deloitte, care ulterior a fuzionat cu Price Waterhouse pentru a forma PricewaterhouseCoopers.

    Prezentă în peste 150 de ţări, Deloitte a înregistrat, în 2019, pe plan internaţional, venituri de 46,2 miliarde de dolari, funcţionând cu o echipă de 312.000 de angajaţi. În piaţa locală, compania a intrat în anul 1992 şi numără în prezent o echipă de peste 2.000 de angajaţ. În România, compania a înregistrat anul trecut, prin toate entităţile prezente în plan local, o cifră de afaceri de 491,6 milioane de lei. 

  • Cu pedala pe acceleraţie în pandemie

    După o investiţie de doar 10.000 de lei şi un debut exclusiv pe platforma eMag Marketplace, businessul Smartic, care vinde produse pentru copii, accesorii auto şi accesorii pentru telefoane mobile, se îndreaptă, după patru ani de activitate, spre pragul de 2 milioane de lei. Ce rol a avut pandemia în această ecuaţie a povestit în cea mai recentă ediţie a emisiunii ZF Ecosistemul Marketplace Andreea Matei, antreprenoarea din spatele afacerii.

     

    Anul trecut, am înregistrat afaceri de 1,2 milioane de lei. În primele 11 luni de activitate ale anului în curs, am ajuns la afaceri de 1,7 milioane de lei doar din vânzările de pe eMag marketplace, în timp ce site-ul propriu a generat afaceri de circa 40.000 de lei. Astfel, ne propunem să atingem pragul de 2 milioane de lei la finalul acestui an”, a spus Andreea Matei, proprietara businessului Smartic.

    Creşterea înregistrată la nivelul cifrei de afaceri, din ultimele 11 luni, a fost generată de vânzările de jucării şi articole pentru copii şi de produse specifice pandemiei, precum mănuşile, măştile sau dezinfectantul. Ea a adăugat că vânzările înregistrate pe parcursul lunii decembrie vor influenţa creşterea totală a cifrei de afaceri pe care o va înregistra compania anul acesta. „Luna aceasta este decisivă, fiind luna cadourilor. Ne-am pregătit pentru această lună, avem preţuri competitive şi aşteptările sunt destul de mari.”

    Compania şi-a început activitatea în 2016, direct pe platforma eMag Marketplace, în urma unei investiţii de aproximativ 10.000 de lei, bani investiţi în primul stoc de produse, a menţionat proprietara businessului, iar în prezent, vânzările generate de comenzile înregistrate pe platforma eMag marketplace reprezintă aproximativ 70% din total.

    „Am dezvoltat şi un site propriu pentru că am considerat că este nevoie şi ne ajută să ne diferenţiem în piaţă. În prezent, site-ul propriu generează circa 15% din totalul vânzărilor.”

    Momentan, Smartic este prezentă doar pe piaţa din România, însă planurile fondatoarei vizează extinderea businessului şi în Bulgaria şi Ungaria, ţări în care este prezentă şi platforma eMag Marketplace.

    „Aşteptările nu sunt la fel de mari ca cele pe care le avem şi le-am avut pentru piaţa locală, dar în timp vom avea rezultate semnificative şi de pe cele două pieţe externe”, a adăugat Andreea Matei.

    Smartic deţine în prezent un portofoliu de aproximativ 500 de produse, iar depozitul se află în judeţul Argeş. „Ţările din care achiziţionăm marfă sunt SUA, Polonia, Asia şi România. În România achiziţionăm articole dedicate segmentului de copii de la furnizori locali.”

    Pentru serviciul de livrare a comenzilor, Smartic lucrează cu trei companii de curierat active pe piaţa locală. „Luăm în calcul şi adăugarea serviciului de fulfillment by eMag. Însă, pentru a accesa acest serviciu trebuie să avem stocuri mai mari.”

    Numărul de comenzi a crescut în contextul pandemiei, cu aproximativ 50% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, accelerând puternic şi creşterea cifrei de afaceri a companiei, însă pandemia a provocat dificultăţi pe partea de import, timpul de transport crescând cu aproxmativ două săptămâni.

    „Am întâmpinat dificultăţi în ceea ce priveşte timpul de livare. Au fost achiziţionate în general produse specifice contextului pandemic, precum mănuşi, măşti, dezinfectant, iar noi trebuia să aşteptăm mai mult pentru a primi un colet. Dacă înainte acestea ajungeau într-o săptămână, maximum două, pandemia a întârziat procesul cu circa trei săptămâni, coletul ajungând astfel într-o lună”, a mai spus proprietara Smartic.

    O altă provocare a fost reprezentată de partea de costuri de achiziţie, spune Andreea Matei. „Am început să căutăm şi metode de transport alternative, astfel am ales transportul maritim, deşi durează mai mult ca perioadă de livrare este cea mai ieftină.”

    Compania a accesat programul de finanţare eMag seller credit, oferit de retailerul online eMag în parteneriat cu Idea Bank, program în cadrul căruia a primit anul trecut o finanţare de aproximativ 60.000 de euro. O parte din bani au fost investiţi în stocuri mai mari de produse, iar o parte în zona de marketing dedicată site-ului propriu. „Am investit în stocuri de produse, am reuşit să negociem cu furnizorii şi am obţinut un preţ mai bun, astfel, o parte din bani au fost investiţi în campania de Black Friday. Am început să accesăm acest program în 2019. Plafonul s-a mărit, iar acum avem la dispoziţie o sumă şi mai mare.”

    Anul acesta, în campania de Black Friday, compania a înregistrat o creştere de 80% a numărului de comenzi comparativ cu anul trecut. „În campania de Black Friday de anul acesta am avut aceleaşi produse ca anul trecut, doar gama a fost mai diversificată”, a menţionat antreprenoarea.

    Andreea Matei a mai spus că bonul mediu înregistrat de Smartic este în valoare de aproximativ 170 de lei, compania înregistrând zilnic circa 30-40 de comenzi.

    „În cei patru ani de activitate, bonul mediu şi-a menţinut valoarea, să spun că a este între 160-170 de lei, iar numărul de clienţi a crescut constant. Ne aşteptăm ca numărul de clienţi să crească în continuare, să păstreze acelaşi trend pe care l-a avut anul acesta, poate chiar mai rapid decât înainte de această perioadă. Spre exemplu, numărul de comenzi a crescut cu 50% pe parcursul acestui an.”

    În contextul pandemiei, planurile antreprenoarei pe termen lung au fost accelerate, pandemia având astfel „efecte pozitiv” asupra activităţii companiei online.

    „Pandemia nu a impactat negativ activitatea companiei. Surpriza a fost plăcută când am observat mutarea consumatorilor în mediul online şi trendul de creştere a pieţei online. Atunci am decis să accelerăm investiţiile şi am investit mai mult în stocuri, pentru a putea onora comenzile clienţilor, mai ales că timpul de livrare era crescut. Acum avem curaj să investim mai mult.”

    De asemenea, în prezent, planurile actualizate ale companiei vizează extinderea portofoliului de produse şi creşterea bugetului de investiţii, pe lângă extinderea pe cele două pieţe externe, respectiv Bulgaria şi Ungaria.

    „Avem în plan să extindem portofoliul de clienţi şi să devenit distribuitori pentru mai multe branduri. Căutăm produse care să răspundă la noile nevoi apărute pe piaţă. Spre exemplu, anul acsta s-au căutat din ce în ce mai multe produse şi articole pentru copii şi astfel ne-am axat pe acestă nişă, diversificând gama de produse din acest segment.”

    Antreprenoarea a mai spus că prima sursă de finanţare a companiei este profitul, care merge în mare parte tot spre partea de stocuri. „Reinvestim profitul, aceasta este prima sursă de finanţare a dezvoltării companiei. În primul rând investim în stocuri, pentru a putea onora toate comenzile primite, iar acum vrem să investim din ce în ce mai mult în marketingul din site-ul propriu.”

  • Aer rezidenţial

    Dezvoltatorii de locuinţe de lux se întrec în tot felul de dotări pentru a atrage clienţii. Mai nou, bătălia se duce la capitolul aer din locuinţă, scrie Mansion Global, sistemele de aerisire şi filtrare performante urmând a deveni ceva obişnuit în construcţiile rezidenţiale până în 2030, cel puţin în SUA. Pentru a-i linişti pe cumpărători în privinţa calităţii aerului, dezvoltatorii implementează sisteme de aerisire care le permit locatarilor să aibă aer proaspăt în permanenţă, acesta fiind filtrat şi fiindu-i reglată umiditatea şi temperatura în funcţie de preferinţele lor. Aerul curat din casă costă, cei dornici să aibă dotările corespunzătoare în locuinţa lor cea nouă trebuind să plătească cel puţin 11 milioane de dolari, ca în cazul apartamentelor dintr-o mică clădire din Manhattan.

  • Răzbunarea perfectă a unui angajat care a fost refuzat de şeful lui cand i-a cerut să se asocieze. A construit o afacere mai mare ca a fostului şef

    Antreprenorul Bernard Henry Kroger a fost una dintre acele persoane care au transformat un „nu” într-o oportunitate. Refuzat ca partener de afaceri de angajatorul său, el s-a ambiţionat să pornească la drum pe cont propriu. Rezultatul? Kroger, al cincilea retailer alimentar din lume, cu venituri anuale de miliarde.

    Kroger s-a născut pe 24 ianuarie 1860 în Cincinnati, Ohio, SUA, fiind al cincilea din cei zece copii ai unei familii de imigranţi germani, John Henry şi Mary (Schlebbe) Kroger. Cuplul deţinea şi un magazin de alimente uscate (orez, făină, paste, cereale), deasupra căruia locuia, şi pe care, în 1873, din cauza încetinirii economiei, a fost forţat să îl închidă. Astfel, tânărul Kroger a fost nevoit, la doar 13 ani, să meargă la lucru pentru a-şi ajuta familia.

    Primul job a fost într-o farmacie; s-a angajat apoi ca fermier în Pleasant Plain, Ohio, însă după un timp s-a îmbolnăvit de malarie şi s-a întors acasă. Aici a început să lucreze ca agent de vânzări door-to-door (din uşă-n uşă) pentru Great Northern and Pacific Tea Co., transformată ulterior în Imperial Tea Co. Pentru că businessul nu mai mergea bine, proprietarii au decis să îi ofere lui Kroger funcţia de manager, refuzând însă, ulterior, să îl accepte ca partener de business. În urma refuzului, el a decis să pornească, cu 372 de dolari (circa9.250 de dolari la valoarea de acum a monedei) pe care-i avea din economii, propriul său business, o băcănie, numită The Great Western Tea Co.

    Afacerea a avut succes în ciuda nenumăratelor încercări şi, în numai doi ani, a deschis alte trei unităţi. În 1902, antreprenorul a schimbat numele companiei în Kroger Grocery and Baking Co., scurtat ulterior pentru a rămâne Kroger. Sub acest nume, până în la sfârşitul anilor ’20 ajunsese deja la 5.500 de magazine. Una dintre strategiile lui Kroger a fost de a-şi face publicitate în ziarele locale. Lui îi e atribuit modelul de succes al băcăniilor low-cost, folosit şi în ziua de astăzi. În plus, în 1972 Kroger a devenit primul retailer alimentar din SUA care a testat un scanner electronic. 

    Antreprenorul a investit de asemenea şi în crearea Provident Bank, vânzându-şi participaţiile deţinute în 1928, cu puţin timp înainte de crahul bursier de pe Wall Street, cunoscut şi drept „joia neagră”, din 1929. Kroger a fost, de asemenea, implicat în multe proiecte caritabile, inclusiv deschiderea de parcuri, donaţii către grădinile zoologice şi diverse cercetări medicale. Antreprenorul a murit în urma unui atac de cord pe 21 iulie 1938, în Cape Cod, Massachusetts, la vârsta de 78 de ani, fiind îngropat în cimitirul Spring Grove din Cincinnati. 

    În prezent, Kroger este cel mai mare supermarket din Statele Unite din punct de vedere al veniturilor, anul trecut înregistrând o cifră de afaceri de peste 121 de miliarde de dolari, dar şi al doilea mare distribuitor american de retail alimentar, după gigantul Walmart, al cincilea retailer la nivel mondial şi al patrulea cel mai mare angajator privat din SUA, echipa businessului numărând circa 453.000 de angajaţi.

    Kroger este clasată pe locul 20 în clasamentul Fortune 500 al celor mai mari corporaţii din Statele Unite în funcţie de veniturile totale. Retailerul operează, direct sau prin francize, 2.757 de supermarketuri şi magazine cu mai multe departamente în 35 de ţări, precum şi 35 de centre de prelucrare sau fabricare a alimentelor, 1.567 de centre de aprovizionare pentru supermarketuri, 2.270 de farmacii şi 221 de clinici medicale in-store (pe galerii) sub brandul Little Clinic. Sediul central al companiei se află în oraşul Cincinnati.

  • Românul care şi-a vândut apartamentul ca să îşi deschidă o afacere. Care este reţeta care l-a ajutat să câştige câteva zeci de mii de lei la doar câteva zile după ce a lansat afacerea

    Andrei Cerbu, de formaţie inginer în telecomunicaţii, cu experienţă în străinătate, dar şi în companii multinaţionale din IT şi telecom, a pornit în aprilie 2018, din pasiunea pentru gătit, o afacere cu mâncare mexicană.

    Cu un credit de nevoi personale de 20.000 de euro, a pus pe roţi un food-truck cu mâncare mexicană, apoi şi-a vândut apartamentul ca să cumpere a doua rulotă, iar ulterior a atras un credit de la BT Mic pentru a dezvolta şi un restaurant cu mâncare mediteraneană, pe care l-a deschis în 2019.

    „Am ales bucătăria mexicană pentru că avea legătură cu stilul meu de a găti, cu pasiunea mea pentru condimente. Am avut o perioadă când găteam foarte mult şi prietenii îmi spuneau mereu că e bun tare, iar de aici m-am gândit să fac un business. Am început în aprilie 2018, deşi la bază sunt inginer în domeniul telecomunicaţiilor. Mi-am dat seama că e mai bine să stau în bucătărie, deoarece facilităţile din companie au devenit monotone pentru mine, iar eu nu sunt o persoană comodă”, spune Andrei Cerbu, fondatorul buntare.ro.

    El povesteşte că a renunţat astfel la un program de lucru de 8 ore pe zi, într-o clădire de birouri modernă, cu nenumărate facilităţi, pentru un program de 16 ore pe zi, în care rolul său începe de la aprovizionare şi ajunge până la poveştile cu clienţii interesaţi de ceea ce le găteşte.

    Andrei Cerbu şi-a făcut prima rulotă cu 20.000 de euro, obţinuţi printr-un credit de nevoi personale. Piaţa l-a primit cu braţele deschise, spune el, căci în numai câteva zile brandul Mexican Bizness, operat de compania Buntare, a obţinut venituri de 20.000 de lei. Efervescenţa din acele zile l-a îndemnat să cumpere al doilea food-truck, pentru achiziţia căruia a folosit o parte din banii încasaţi din vânzarea unui apartament din Bucureşti.

  • Povestea unor tineri care vând biscuiţi de zeci de mii de euro în România. Cum au reuşit ei să îşi pornească un business şi cât i-a costat afacerea mult dorită

    Cu 20.000 de euro, cu poftă de dulciuri şi chef să le pregătească, Ani şi Răzvan Popa au fondat o „biscuiterie”. Evident, denumirea este o invenţie, dar una la fel de savuroasă precum reţetele pe care tot ei le inventează.

    Ani Popa lucrează în domeniul alimentar de peste zece ani şi este, de fapt, „creierul” dulciurilor pe care le vinde LaBiscuiterie. Răzvan este de meserie inginer IT, iar în afacerea de familie se ocupă de tot ce înseamnă marketing şi management.

    „Am fondat acest business plecând de la dorinţa de a ne pune amprenta în domeniul alimentar, oferind produse artizanale din ingrediente naturale. La bază stau pasiunea, determinarea şi principiile sănătoase. Am reuşit să construim cu un capital mic, reinvestind constant profitul în dezvoltarea afacerii”, spune Răzvan Popa.

    Au plecat la drum cu o investiţie iniţială de 20.000 de euro, apoi au mai continuat cu aproximativ 30.000 de euro, totul din surse proprii. Au făcut eforturi să nu se împrumute de la început, gândindu-se că va veni un moment în care vor fi nevoiţi s-o facă, pentru a se dezvolta. Şi-au amenajat un laborator de cofetărie-patiserie în Deva şi vând atât într-un spaţiu fizic adiacent laboratorului, cât şi online.

    Ce vând? Tot soiul de biscuiţi, cornuleţe, crackers, ciocolată de casă, sărăţele, turtă dulce şi lista poate continua. Folosesc siropuri şi făinuri integrale, pe care le înnobilează cu infinite arome. Aşa au apărut biscuiţii cu cardamom, cu cafea, turmeric, cu sfeclă roşie, piper roşu, lavandă sau anason.

     

    „Clienţii direcţi sunt, în cea mai mare parte, persoane fizice, către care vindem direct prin intermediul site-ului nostru şi al magazinului fizic aflat în incinta laboratorului de producţie. O altă categorie de clienţi sunt persoanele juridice care revând o mare parte din produsele noastre, iar aceşti clienţi reprezintă afaceri precum magazine naturiste, băcănii sau unităţi din zona HoReCa.”

    Preţurile pornesc de la 7 lei pentru o pungă de crackers şi se apropie de 100 de lei pentru cozonaci, după cum se observă pe site-ul LaBiscuiterie. De altfel, comenzile plasate online au „salvat” afacerea de când a început pandemia, în condiţiile în care businessurile din retail sau HoReCa au funcţionat cu întreruperi în ultimele luni, din cauza pandemiei.

    Anul trecut, LaBiscuiterie a însemnat o cifră de afaceri de 80.000 de euro şi un profit de 13.000 de euro, cu un total de patru oameni în echipă.

    „Am reuşit să dezvoltăm capacitatea de producţie în paralel cu vânzările, iar pentru perioada următoare, ne dorim dezvoltarea zonei de vânzare online direct către clienţii finali.”

    Sunt în plan şi dezvoltarea reţelei de parteneri B2B (business to business), dar şi identificarea unei soluţii de finanţare nerambursabilă, pentru a permite creşterea capacităţii de producţie şi crearea unor noi produse speciale pentru persoanele care suferă de diabet, mai ales că Ani şi Răzvan Popa au deja experienţa deserturilor fără zahăr, fără margarină sau fără gluten.

    Răzvan Popa, cofondator LaBiscuiterie: „Am reuşit să dezvoltăm capacitatea de producţie în paralel cu vânzările, iar pentru perioada următoare, ne dorim dezvoltarea zonei de vânzare online direct către clienţii finali.”

     

     

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

     

    Isidess – salon (Galaţi)

    Fondator: Sandu Voicu

    Investiţia iniţială: 30.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2019: 130.000 de euro

    Prezenţă: Galaţi

    AnaDance – şcoală de dans (Bucureşti)

    Fondatoare: Ana Maria Musledin

    Investiţie iniţială: 30.000 de euro

    Cifră de afaceri: 200.000 de euro

    Prezenţă: Bucureşti

    Arpedia Filtrare – comerţ cu sisteme de filtrare şi purificare a apei (Iaşi)

    Fondatoare: Camelia Dinu

    Cifră de afaceri estimată pentru 2020: 350.000 de lei (74.000 de euro)

    Prezenţă: regiunea Moldovei

    MM Boutique – centru de înfrumuseţare (Bucureşti)

    Fondatoare: Mihaela Moise

    Investiţie iniţială: 70.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2019:
    peste 80.000 de euro

    Prezenţă: strada Matei Basarab din Bucureşti

    The Cheesecake House – cofetărie (Târgu-Mureş)

    Fondatori: Vlad Niculici, Sabina Niculici, Anca Hintea

    Investiţie iniţială: 15.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2019: 650.000 de lei (137.000 de euro)

    Prezenţă: Târgu-Mureş

    ZF şi Banca Transilvania  au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.