BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Cum ajutã un tânãr să studieze gratis toţi oamenii din lume care nu îşi permit sã plãteascã pentru a învãţa o limbã strãinã

    Motivat de dorinţa de a oferi un sprijin persoanelor dornice să înveţe limbi străine, Luis von Ahn a reuşit să transforme o simplă platformă lingvistică într-un adevărat fenomen, amplificat mai mult ca niciodată de actuala pandemie: aplicaţia Duolingo. Dar acesta nu a fost singurul său proiect de succes.

    Luis von Ahn s-a născut pe 19 august, 1978 în Guatemala, într-o familie de medici. A urmat o şcoală privată în limba engleză, lucru pe care l-a considerat drept un privilegiu important. Fascinaţia lui pentru tehnologie şi IT a început la vârsta de opt ani, când mama sa i-a dăruit primul computer. După liceu s-a înscris la Duke University, unde a absolvit secţia matematică summa cum laude. Ulterior, a urmat şcoala doctorală în informatică la Mellon University, unde a fost invitat să şi predea, începând cu anul 2006.

    În anii studenţiei, Ahn a luat parte la crearea CAPTCHA, o metodă de verificare a faptului că cel care accesează o pagină web este om, nu bot. După finalizarea studiilor el a lansat o companie numită reCAPTCHA, vândută către Google în 2009. Ulterior, şi-a continuat cercetările în domeniul criptografiei (scriere secretizată) şi al stenografiei. Se numără, de asemenea, printre pionierii crowdsourcing-ului (externalizarea sarcinilor către un grup de specialişti). Tot în 2009, alături de unul dintre studenţii săi, elveţianul Severin Hacker, antreprenorul a început să dezvolte Duolingo, o platformă de învăţare a limbilor străine.

    Crescând într-o ţară săracă, în care mulţi nu îşi permiteau să plătească cursuri de engleză, lansarea acesteia a avut la bază dorinţa antreprenorului de a oferi oamenilor o metodă gratuită de învăţare a limbilor străine. Partenerul său de business considera, de asemenea, că „educaţia poate schimba lumea”, aşa că a decis să se alăture proiectului. Ulterior, cei doi au fondat compania cu acelaşi nume, Ahn preluând funcţia de CEO, iar Hacker, pe cea de CTO. La trei ani distanţă aplicaţia Duolingo a fost lansată publicului larg.

    În primăvara lui 2020, când pe fondul pandemiei de COVID-19 oamenii au început să caute noi hobby-uri, compania a înregistrat o creştere important a numărului de utilizatori, un an mai târziu fiind evaluată la 4 miliarde de dolari. În 2021, aplicaţia ajunsese la un portofoliu de peste 100 de cursuri lingvistice în 40 de limbi. În prezent, Duolingo are peste 500 de milioane de utilizatori. Cercetările în domeniul informaticii i-au adus antreprenorului numeroase premii şi recunoaşteri, inclusiv titlul de personalitatea anului, primită din partea uneia dintre cele mai importante publicaţii din ţara sa natală.

  • Acolo unde „cresc” păpuşile

    Păpuşile Muppets, care au făcut înconjurul lumii pentru stilul lor haios de a aborda subiecte diverse, au fost sursa de inspiraţie pentru o asociaţie culturală din Cluj-Napoca. Szabó Tünde, fondatoarea Asociaţiei Simeon, este cea care coordonează producţia din Ferma de Păpuşi şi şi-a propus să transforme încet-încet această activitate într-un business în adevăratul sens al cuvântului.

     

     

    text: Alina-Elena Vasiliu

     

     

    Scopul Asociaţiei Simeon este promovarea păpuşeriei, o activitate cu care Szabó Tünde vrea să devină cunoscută deocamdată la nivel naţional. „În acest moment, societatea este relativ la început, dar ştim că aceasta se va dezvolta rapid şi vom ajunge cunoscuţi pe viitor şi la nivel internaţional. Misiunea noastră este de a face o gamă cât mai diversificată în domeniul producţiei de păpuşi”, spune fondatoarea asociaţiei clujene. La bază sunt trei fondatori, Szabó Tünde fiind cea care are rolul de preşedinte. Au investit în dezvoltare puţin câte puţin, lucrurile evoluând cu paşi mici, dar siguri. O parte din venituri a fost constant reinvestită pentru procurarea materiei prime care se transformă apoi în păpuşi pe mână, păpuşi pe deget, jucării de pluş şi decoruri pentru miniscene de teatru. În funcţie de produs, preţurile sunt cuprinse între 15 şi 85 de lei.

    „Clienţii sunt de la copii începând cu vârsta de trei ani, cărora le cumpără păpuşi părinţii sau bunicii, până la educatoare, învăţătoare, logopezi şi psihologi, mai ales că aceste marionete ajută mult atât în dezvoltarea emoţională, cât şi în dezvoltarea vocabularului şi a fanteziei celor mici. Printre cumpărători se regăsesc chiar şi cupluri care îşi doresc un pic de joc în viaţa lor, păpuşile putând fi un cadou haios chiar şi pentru adulţi.” Ferma de Păpuşi îşi are spaţiul de producţie în Cluj-Napoca, iar ce iese din mâinile celor care meşteresc la realizarea marionetelor se vinde online, pe pagina de Facebook cu acelaşi nume, pe site-ul eMag, la târguri, dar şi în incinta centrului comercial Iulius Mall din Cluj-Napoca, unde businessul are o insulă dedicată de la începutul lunii decembrie 2021.

    „Deoarece forma noastră juridică este de asociaţie culturală, închiderea anului o vom avea abia prin martie-aprilie. Pentru moment însă ştim că, datorită programului Go Local al Iulius Mall, luna decembrie a fost o lună foarte bună pentru noi din punct de vedere financiar”, mai spune Szabó Tünde. Peste 150 de mici întreprinzători se înscriseseră până la jumătatea lunii decembrie în programul Go Local, pe care dezvoltatorul imobiliar Iulius Group l-a demarat în toamnă. Campania îşi propune să îi încurajeze pe antreprenorii locali care nu au mai fost prezenţi în centre comerciale sau malluri să intre în proiectele Iulius, oferindu-le o serie de avantaje.

    Szabó Tünde, preşedintele asociaţiei care deţine Ferma de Păpuşi: „În ultimii doi ani, am fost nevoiţi să trecem mai mult în online, dar vânzarea în târguri sau în magazine este mult mai eficientă în cazul produselor noastre.”

    Programul este implementat în cele două ansambluri mixed-use ale companiei, Palas Iaşi şi Iulius Town Timişoara, dar şi în reţeaua Iulius Mall din Suceava, Iaşi şi Cluj-Napoca. Obiectivul este de a creşte numărul de retaileri activi şi, din acest program, în cinci ani, să se dezvolte noi reţele de antreprenori la nivel naţional. Producători de articole artizanale sau cosmetice organice, mici întreprinzători din HoReCa şi din entertainment, florării, producători apicoli, magazine cu produse pentru copii, antreprenori din domeniul serviciilor sunt câteva dintre profilurile celor care s-au înscris în program.

    Programul Go Local le oferă celor selectaţi beneficii precum scutirea temporară de la plata chiriei sau reduceri, flexibilitate la durata contractului, campanii de promovare, consultanţă. „În ultimii doi ani, am fost nevoiţi să trecem mai mult în online, dar vânzarea în târguri sau în magazine este mult mai eficientă în cazul produselor noastre. E bine ca potenţialii clienţi să vadă, să poată pune mâna pe produs pentru a-şi da seama că apoi nu se mai pot despărţi de el”, spune Szabó Tünde. Planurile ei pentru Ferma de Păpuşi implică acum transformarea activităţii asociaţiei într-un SRL, alături de mutarea într-un atelier mai spaţios şi cooptarea în echipă a încă doi-trei angajaţi, pentru a putea produce mai mult.

    O parte din venituri a fost constant reinvestită pentru procurarea materiei prime care se transformă apoi în păpuşi pe mână, păpuşi pe deget, jucării de pluş şi decoruri pentru miniscene de teatru. În funcţie de produs, preţurile sunt cuprinse între 15 şi 85 de lei.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    ABCdarul alimentaţiei – workshopuri culinare (Râmnicu Vâlcea)

    Fondator: Alex Rada

    Investiţie iniţială: 100.000 de euro

    Prezenţă: naţională

     

    Atelier Otilia Scutaru – Aatelier de jucării croşetate (Bucureşti)

    Fondatoare: Otilia Scutaru

    Prezen˜a: online

    Atlasul cu petale – atelier de aranjamente florale (Bucureşti)

    Fondatoare: Mihaela Furtună

    Investiţii: peste 15.000 de euro

    Prezenţă: Bucureşti

    Marara – brand de figurine din lemn şi ceramică (Bucureşti)

    Fondatoare: Marilena Burcea şi Mara Patriche

    Cifră de afaceri: 6.000 de euro

    Prezenţă: naţională

    Centru educaţional Cambridge (Sibiu)

    Fondatoare: Ramona Soceanu

    Investiţie iniţială: 500 de lei

    Cifră de afaceri în 2021: 300.000 de lei (60.000 de euro)

    Prezenţă: online şi în Sibiu

    ZF, Banca Transilvania şi Vodafone  au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • O plimbare în spaţiu

    Deşi cei mai mulţi oameni nu vor putea părăsi vreodată planeta Pământ, unii dintre ei ar putea avea ocazia să se simtă ca şi cum se plimbă prin spaţiu, graţie unei sculpturi aparte. Intitulată „SpaceWalk”, sculptura lungă de 57 de metri şi înaltă de 25 de metri seamănă cu un montagne russe, fiind instalată în parcul Hwanho din oraşul Pohang din Coreea de Sud.

    Gândită ca un mijloc de promovare a turismului în zonă, sculptura a fost creată de artiştii germani Heike Mutter şi Ulrich Genth şi confecţionată de o companie producătoare de oţel din oraş, POSCO. „SpaceWalk” este deschisă publicului în toate zilele săptămânii, acesta putându-se plimba pe ea la înălţime, şi poate fi admirată chiar şi noaptea datorită unui sistem de iluminare cu leduri.

  • Arhivă pentru toată lumea

    O serie de muzee de artă din lume par să fi ajuns în ultimul timp la concluzia că n-ar fi tocmai rău să-şi deschidă arhivele vizitatorilor, care pot astfel să vadă lucrări mai rar expuse, în timp ce instituţiile care le expun nu mai trebuie să-şi bată capul cu aranjarea lor la fel de mult ca în cazul expoziţiilor obişnuite. Ca atare, aceste muzee fie şi-au construit, fie îşi construiesc depozite adecvate primirii vizitatorilor arhivei.

    Printre exemple se numără Victoria & Albert Museum din Londra sau Boijmans van Beuningen, muzeu de artă din Rotterdam, scrie Financial Times. Acesta a investit 55 de milioane de euro într-o clădire spectaculoasă cu suprafaţa reflectivă ca o oglindă, pe care o foloseşte drept depozit pentru arhiva sa deschisă publicului. O parte din lucrări sunt expuse pe panouri glisante în încăperi mari dreptunghiulare lipsite de ferestre, şi există şi ateliere de restaurare unde pot fi văzuţi specialiştii la lucru.

     

  • Povestea uneia dintre cele mai vechi afaceri româneşti. Ce producea acum 185 de ani, când a fost înfiinţatã, şi ce produce în zilele noastre

    Gabriel Stanciu conduce de peste un deceniu Pehart Group, una dintre poveştile româneşti de succes, cu ecou peste graniţe. În acest timp spune că nu a dus lipsă de provocări, dintre cele mai recente fiind actuala criză sanitară, care a venit cu o multitudine de schimbări. Cum a evoluat compania în cele aproape două secole de activitate?

    Cu o istorie de 185 de ani, Pehart Group se numără printre businessurile cu o tradiţie îndelungată în România, avându-şi rădăcinile în anul 1837, când a fost înfiinţată prima fabrică de hârtie din Sebeş (judeţul Alba), „un simbol al industrializării abia începute la noi”, după cum povesteşte Gabriel Stanciu, general manager, Pehart Group. În 1912, unitatea devenise deja cel mai mare producător de hârtie din ţară. În perioada ce a urmat instaurării regimului comunist şi până în 1990, Pehart a avut o producţie foarte diversificată – de la hârtie de scris, indigo, registre, până la cofraje, hârtie de împachetat sau foi de ţigarete. În 2005, fabrica a fost preluată de un antreprenor român din Dej, judeţul Cluj, şi de Banca Europeană pentru Dezvoltare Regională. În acelaşi an, este lansat pe piaţă brandul Pufina, „unul dintre cele mai populare din România şi la ora actuală”.

    Doi ani mai târziu, fabrica Pehart din Sebeş este retehnologizată, cu linii de producţie noi pentru role Jumbo, hârtie igienică şi prosoape de bucătărie. În 2012 se pune piatra de fundaţie pentru nouă fabrică din Dej, care e gata trei ani mai târziu. „Există aici o linie de producţie pentru role Jumbo, dar şi două linii de producţie pentru hârtie igienică şi prosoape de hârtie”, spune Stanciu. În vara anului 2015 compania atinge o nouă bornă: încheierea unui parteneriat cu fondul de investiţii Abris Capital Partners, care achiziţionează 55% din Pehart Grup, procesul de preluare fiind finalizat doi ani mai târziu. „În 2015 am demarat o campanie puternică de relansare a brandurilor proprii (Pufina şi Alint) şi am încercat să acoperim un procent cât mai mare din cerinţele pieţei de marcă proprie”, continuă executivul.

    După încă un an, fabrica din Dej a fost dotată cu două linii noi de producţie de şerveţele şi batiste de hârtie, iar în 2021 compania a inaugurat o altă linie de producţie la Sebeş. În 2020, ultimul an pentru care există date publice pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice, compania a înregistrat o cifră de afaceri de 545,7 milioane de lei. În prezent, Pehart Group, care are în portofoliu trei branduri proprii, exportă produsele în 18 ţări din Europa, funcţionând cu o echipă de 600 de angajaţi. Cele două fabrici ale grupului au o capacitate de procesare a produselor finite de 75.000 de tone, producând anual 100.000 de tone de hârtie tissue.

    De-a lungul anilor de activitate în rolul actual, provocările au fost şi sunt multiple, spune Gabriel Stanciu. Una dintre ele a fost modernizarea fabricilor, compania făcând deja investiţii în acest sens, în tehnologie şi în clădiri. Modernizarea liniilor de producţie existente şi dotarea acestora cu tehnologii noi au presupus, în ultimii ani, investiţii de 36,7 milioane de euro, numai noua linie de producţie „înghiţind”, doar anul trecut, 10 milioane de euro. Despre actuala criză sanitară, executivul spune că pandemia de COVID-19 „ne-a pus în faţă diverse provocări la nivelul companiei şi, cel puţin la început, a trebuit să găsim soluţii pentru mai multe tipuri de probleme”.

    „Ultimii ani de pandemie sunt o adevărată provocare indiferent de mediul de activitate, în principal din cauza lipsei de predictibilitate.” Potrivit lui, siguranţa angajaţilor a fost prima prioritate, aşa că a fost necesară o regândire a modului în care se desfăşoară munca, astfel încât să se asigure că se poate menţine un flux coerent de producţie, cu asigurarea distanţării şi respectarea celorlalte reguli de siguranţă. „Am făcut tot ce am putut pentru a limita rata îmbolnăvirilor, care ar fi putut crea o reală criză de personal. Specialiştii în industria hârtiei sunt greu de găsit, în general îi formăm noi, aşa încât sănătatea personalului este foarte preţioasă.” O altă provocare în primele luni de la debutul pandemiei spune că a fost cererea extrem de ridicată de pe piaţă, pe care o descrie drept o necesitate artificială, provocată mai mult de panică.

    „A fost necesară o reorganizare a producţiei şi logisticii ca să acoperim consumul ridicat din acea perioadă. Fabricile noastre din Sebeş şi Dej au lucrat la capacitate maximă ca să poată acoperi cerinţele pieţei, dar acum pot spune că lucrurile au intrat într-o relativă normalitate.” Cât priveşte 2021, acesta a fost, potrivit lui Stanciu, un an dinamic, care le-a aşezat în faţă provocări multiple. „Preţul materiilor prime pur şi simplu a explodat, la fel ca şi costul energiei – în condiţiile în care industria hârtiei este un mare consumator. Aceste evoluţii vor influenţa cifrele de business, însă estimăm că veniturile vor creşte datorită preluării parţiale a inflaţiei în preţul de vânzare al produselor.”

    Anul acesta, reprezentanţii companiei şi-au propus să continue investiţiile în planul de dezvoltare al companiei pe piaţa internă, urmărind totodată o consolidare a poziţiei Pehart şi în raport cu jucătorii de pe piaţa europeană de profil. „Am investit în tehnologii care cresc calitatea produselor noastre la nivel premium şi care sunt şi prietenoase cu mediul. Sustenabilitatea este una dintre preocupările noastre principale, aşa încât încercăm mereu noi soluţii – ambalaje dintr-o combinaţie de hârtie şi bioplastic sau înlocuirea adezivului cu apă în procesul de lipire a hârtiei sunt doar două exemple pe care vi le pot oferi în acest sens. Pe lângă modalităţile clasice, le folosim şi pe acestea pe noua linie de producţie de la Sebeş.”

    Pe termen scurt şi mediu, executivul are în vedere extinderea pe plan internaţional, în regiune, pentru brandurile companiei. Se uită, de asemenea, la oportunităţi de dezvoltare de noi produse şi intarea pe noi pieţe. „Totodată, unul dintre obiectivele noastre este eficientizarea energiei, inlusiv căutarea de soluţii fezabile pentru introducerea energiei verzi.” De-a lungul anilor de activitate profesională, Gabriel Stanciu spune că a pus calitatea şi oamenii pe primul loc şi consideră că decizia de a investi în aceste două componente a fost una dintre cele mai bune.

    Executivul este de părere că, deşi cuvântul „greşeală” are în general o conotaţie negativă, nu există lecţii mai eficiente decât cele pe care le învăţăm din greşeli. „Acestea pot să devină până la urmă un factor de creştere, de dezvoltare.” În cariera pe care a construit-o până în prezent, lecţiile importante spune că au fost numeroase şi se aşteaptă să mai fie încă multe de parcurs. „Consider că aceste lecţii sunt parte a formării noastre. Imediat ce plecăm de pe băncile şcolii, de-a lungul întregii cariere învăţăm despre importanţa echipei, despre îndrăzneala stabilirii unor obiective ambiţioase şi despre faptul că perfecţionarea este un proces continuu, care nu se termină niciodată.”

    În acest timp spune că nu a avut un mentor, însă pe parcursul anilor s-a intersectat „cu mulţi oameni de valoare” de la care a învăţat câte ceva. Pe tinerii aflaţi la începutul carierei îi sfătuieşte să iubească ceea ce fac sau să facă ceea ce iubesc. „Acesta cred că este unul dintre secretele succesului în carieră, indiferent în ce domeniu ai munci. Când îţi place ceea ce faci, poţi să munceşti mult mai mult fără să ţi se pară că faci vreun efort.

    Şi, bineînţeles, eşti mult mai inspirat.” În ceea ce îi priveşte pe actualii membri ai echipei, dar şi pe alţi potenţiali candidaţi, executivul apreciază dorinţa de a învăţa şi de a se perfecţiona. „După cum spuneam, ne formăm singuri specialiştii, iar cei care într-adevăr vor să înveţe au de la cine. Ne place să credem că la Pehart există respect atât pentru colegi, cât şi pentru munca pe care o facem. Şi suntem convinşi că toate aceste lucruri influenţează nu doar atmosfera dintr-o companie, reputaţia ei, ci şi profitabilitatea.”

    Printre lucrurile pe care spune că i-ar fi greu să le tolereze la un angajat se numără hărţuirea, corupţia sau discriminarea. Executivul deţine funcţia actuală de mai bine de 12 ani, alăturându-se companiei în toamna anului 2009. Anterior, a deţinut mai multe roluri de conducere în cadrul Tipoflexo şi Imoinvest, după cum arată profilul său de LinkedIn. Absolvent al Facultăţii de Instalaţii Bucureşti, unde s-a calificat ca inginer, şi al unor cursuri de management şi marketing în cadrul The Open University & CODECS, el şi-a început cariera în cadrul Tymbark Maspex România, după cum indică aceeaşi sursă.


     

  • Cum a ajuns un producãtor de telefoane mobile sã se bata cu giganţii care dominã piaţa mondialã şi câte telefoane vinde în România

    Cu o istorie mult mai recentă faţă de alţi jucători de profil, care au în plus câteva decenii de experienţă şi testare a pieţei, Oppo a reuşit, în doar câţiva ani, să ajungă un competitor important în topul mondial al producătorilor de smartphone-uri. Cum a replicat compania acest succes şi pe plan local?

    Întreg anul 2021 a fost unul de creştere pentru brandul Oppo la nivel local, iar această evoluţie are la bază mai mulţi factori”, spune Cosmin Moldovan, national sales director al companiei. Dintre aceştia, el enumeră un portofoliu de produse adaptat pieţei locale, poziţionarea pe „cel mai dorit segment de preţ” şi, nu în ultimul rând, disponibilitatea produselor companiei, considerabil mai ridicată comparativ cu începutul anului trecut. „Unul dintre obiectivele anului trecut a fost tocmai acela de a aduce produsele noastre cât mai aproape de utilizatori.”

    Pentru brand, 2021 a fost abia al doilea an de activitate în piaţa locală, după intrarea oficială în România în primăvara anului 2020, în plină pandemie. Potrivit lui Cosmin Moldovan, vânzările de dispozitive Oppo din 2021 se ridică la aproximativ 400.000 de unităţi, majoritatea fiind smartphone-uri. Estimările companiei arată că Oppo a încheiat anul trecut pe poziţia a patra atât din punct de vedere al volumului de dispozitive livrate către consumatori, cât şi din punctul de vedere al valorii vânzărilor, fără să ofere însă cifre în acest sens. Green Leaves Technical, distribuitor unic autorizat al brandului Oppo în România, a înregistrat, în 2020, o cifră de afaceri de 61,6 milioane de lei, potrivit datelor publice disponibile.

    „Distribuţia vânzărilor noastre urmăreşte, desigur, dinamica pieţei locale. Pentru noi principalul obiectiv este ca orice utilizator care îşi doreşte să achiziţioneze un produs Oppo, online sau offline, de la orice magazin de produse electro-IT din ţară, să aibă această posibilitate fără a întâmpina dificultăţi.”

    Tocmai de aceea, adaugă el, anul trecut compania a încheiat parteneriate cu operatorii de telefonie mobilă, precum şi cu cei mai mari retaileri locali, prin care produsele Oppo sunt disponibile atât online cât şi offline, în orice punct de vânzare în care există produse electro-IT.

    „Anul 2021 a însemnat pentru noi o dezvoltare accelerată a punctelor de interacţiune cu clientul în retailul tradiţional, iar ţinta noastră a fost să creştem disponibilitatea produselor Oppo. Astfel, la final de an, toate magazinele din ţară de produse electro-IT au avut la raft şi produse Oppo.”

    Anul acesta reprezentanţii businessului intenţionează să se concentreze pe optimizarea prezenţei în mediul digital, prin conţinut şi comunicare, oferind astfel o interacţiune îmbunătăţită cu brandul. „Piaţa utilizatorilor de smartphone-uri este foarte diversificată şi cuprinde la nivel local utilizatori foarte pasionaţi de tehnologie care vor tot timpul cel mai performant gadget, dar care sunt sensibili la preţ atunci când îşi achiziţionează un smartphone nou. Estimăm că cele mai mari volume se înregistrează pe segmentul de preţ cuprins între 800 şi 1.500 de lei, unde noi suntem foarte bine poziţionaţi cu modelul OPPO Reno5 Lite.” Acesta, spune el, a fost, de altfel, şi cel mai apreciat produs în cadrul campaniei de Black Friday a anului trecut.

    La nivelul industriei, Moldovan spune că s-au remarcat în ultimul an multiple inovaţii în tot ceea ce înseamnă construcţia unui smartphone, „dar poate cea mai impresionantă pentru consumatori a fost introducerea telefoanelor pliabile şi rulabile. De multă vreme cursa smartphone-urilor a fost doar cea a specificaţiilor şi funcţionalităţii dar acum, noul form factor, pliabil, reprezintă o dezvoltare importantă pentru utilizatori”. Potrivit lui, şi brandul pe care îl reprezintă a lansat, în decembrie 2021, primul smartphone pliabil din portofoliu.

    Dintre planurile companiei pentru acest an se numără şi participarea la Mobile World Congress, care va debuta la finalul acestei luni, precum şi o serie de lansări locale, atât pe segmentul smartphone-urilor, cât şi pe cel al dispozitivelor audio.

    Potrivit counterpointresearch.com, în 2021, livrările globale de smartphone-uri au crescut cu 4% Yoy (year on year), până la 1,39 de miliarde de unităţi.

    Din totalul unităţilor transportate în T3/2021 (ultimul interval pentru care există informaţii disponibile), cota cea mai importantă a fost deţinută de Samsung (20%, 69,3 mil. unităţi), urmat de Apple (14% şi 48 mil. unităţi), Xiaomi, cu 13%/44 mil. unităţi, o marjă de 10% a fost deţinută deopotrivă de Vivo şi Oppo, cu 33,7, respectiv 33,6 milioane de unităţi transportate, restul de 33% revenind altor producători. Şi în plan local lider de piaţă a fost, în 2021, Samsung, cu circa 50% din vânzări, urmat de Xiaomi (Redmi) şi Apple, arată datele ZF.

  • Povestea unei tinere care a transformat o pasiune într-o afacere de 1 milion de euro. Îşi face meseria acum doar din pasiune

    De profesie arhitect, Roxana Dan a decis să îşi folosească inspiraţia şi creativitatea în antreprenoriat. Nu a mizat însă de la început pe arhitectură, ci a ales să înceapă de la zero o afacere cu bijuterii pe placul său. După patru ani de activitate, Lisa&Co. se îndreaptă spre afaceri de 1 milion de euro şi îi permite Roxanei Dan şi luxul de a face arhitectură doar din pasiune.

    Lisa&Co. este un brand creat de femei, pentru femei. Suntem un grup de femei puternice, dar sensibile, creative, care scriu o poveste despre eleganţă, rafinament şi subtilitate”, descrie Roxana Dan businessul său, în stilul creativ care o caracterizează atât în profesia sa de bază, arhitectura, cât şi în rolul de „bijutier”.

    Afacerea axată pe crearea şi comercializarea de bijuterii din metale şi pietre preţioase Lisa&Co. este formată în prezent dintr-un showroom în Bucureşti, unde lucrează 8 angajaţi şi a generat anul trecut afaceri de 960.000 de euro, având o  valoare a bonului mediu de 1.000 de lei.

    Roxanei Dan i-a venit ideea înfiinţării unui astfel de business după ce a rămas însărcinată, într-un moment în care a simţit că trebuie să îşi ia viaţa-n propriile mâini şi să facă ceva pe cont propriu, după cum spune chiar ea. „Cred că în viaţa fiecărui om există momente în care inevitabil apar întrebările „Ce vreau să fac cu viaţa mea? Ce îmi doresc cu adevărat?” Şi ca să găseşti răspunsul la această întrebare ajungi la alte multe întrebări şi cred că una dintre cele mai relevante este „Cine sunt eu?”. Astfel, la 27 de ani, după studiu, masterate, burse, joburi în birouri de arhitectură, a primit răgazul să se gândească la ce îşi doreşte cu adevărat.

    „S-a oprit timpul în loc şi am avut puţin timp de gândit după primele luni de sarcină când simţeam că în viaţa mea urmează să se întâmple nişte schimbări majore. Când am simţit că nimic nu va mai fi ca înainte, atunci m-am întrebat, cred, pentru prima dată, cine sunt şi ce vreau cu adevărat. Mi-am cristalizat relativ uşor răspunsul: sunt o combinaţie destul de bună dintre o persoană creativă, cu un simţ artistic bine dezvoltat, dar cu capul pe umeri, pragmatică şi cu un dezvoltat simţ antreprenorial.”

    Nu a renunţat însă la arhitectură,  pe care o descrie marea sa pasiune: „Au fost câţiva oameni care m-au susţinut să nu renunţ în momente de cumpănă, când am simţit că din perspectiva businessului îmi dădea de lucru. Am înţeles că banii nu sunt totul în viaţă şi, într-un final, am răzbit şi pe acest plan.”

    Investiţia în businessul cu bijuterii a fost mare – însă mai ales prin prisma volumului de muncă şi a energiei investite. Cât despre resursele financiare, pentru startul afacerii a fost nevoită să facă un împrumut: „Eu am împrumutat în acel moment 1.000 de dolari, dar am fost extrem de ambiţioasă şi am înapoiat banii într-un interval foarte scurt. Am fost pe picioarele mele din prima lună. Nu aveam angajaţi, eu vindeam, eu desenam, eu decupam, eu facturam, eu produceam ambalajele, eu plângeam, eu mă bucuram”, descrie ea primele zile în business.

    De ce nu a ales un business în arhitectură de la bun început? Roxana Dan menţionează că lucrurile sunt mai grele când vine vorba de antreprenoriatul în arhitectură, aşa că în momentul în care a decis să o ia pe această cale, în 2017, a decis să mai facă ceva pe lângă propriul birou de arhitectură şi design. A plecat de la ideea că atunci când va avea un business puternic îşi va cumpăra libertatea de a-şi face în biroul propriu de arhitectură ce proiecte vrea şi pentru cine îşi doreşte. 

    A reuşit astfel să îmbine utilul cu plăcutul, într-un business care îi place şi care, în acest moment îi permite, după cum spune chiar ea, „să facă arhitectură de amorul artei”. Biroul de arhitectură, Studium on Space, se află în acelaşi spaţiu unde a construit showroomul Lisa&Co.: „Aici se lucrează doar cu drag, doar pentru clienţii care ne plac şi care ne apreciază munca, noi nu facem şi nu am făcut niciodată compromisuri. În arhitectură nu e ca în orice alt business. E destul de greu sa optimizezi timpul de lucru sau să creşti profitabilitatea într-un mod spectaculos şi spun asta din perspectiva arhitectului care activează şi în alt domeniu şi are termen de comparaţie.”

    După patru ani de antreprenoriat, Roxana Dan descrie pieţele pe care activează ca fiind extraordinare, atât când vine vorba de arhitectură, cât şi pentru bijuterii: „Spun asta nu din punctul de vedere al antreprenorului care îşi doreşte să aibă de-a face numai cu clienţi cu bugete mari sau cu oameni care au cultură vizuală. O spun din punctul de vedere al omului creativ. Sunt atât de multe lucruri care pot fi făcute, care la noi nu există, încât ai loc să vii în fiecare zi cu o idee nouă în piaţă. Cred că în România competiţia nu e aşa mare ca în alte ţări, încă mai e loc să fii unic, sa fii creativ, să te afirmi.” Când vine vorba de provocări, spune că cea mai mare ţine de a duce clientul unde trebuie, atât în businessul cu bijuterii, cât şi în arhitectură şi design. „Este printre sarcinile noastre să îi dăm clientului ceea ce i se potriveşte şi să-l facem să aibă încredere în noi, să înţeleagă că suntem o echipă de oameni talentaţi şi profesionişti şi nu va da greş cu noi. E mai important să ştii că ai un client fericit pe termen lung, că se bucură în fiecare zi de rezultatul muncii tale.”

    În ceea ce le priveşte pe clientele Lisa&Co., Roxana Dan le descrie ca fiind „femei puternice, care apreciază simplitatea şi subtilitatea lucrurilor, care se premiază singure pentru reuşitele lor. Sunt femei care mă inspiră, pentru care mă ridic de la masă chiar şi dacă lucrez la ceva intensiv şi mă duc în showroom să le salut şi să schimb două vorbe cu ele”.

    Pentru anul în curs, antreprenoarea previzionează depăşirea pragului de 1 milion de euro, iar planurile pentru Lisa&Co. în 2022 ţin de lansarea de magazine fizice în ţară şi la nivel internaţional, precum şi  de o reinventare în online. „Cred că am o echipă foarte bună acum, sunt oameni pasionaţi, talentaţi şi foarte capabili. Avem planuri mari pe anul ce vine, vrem să ne punem la punct departamentul de proiectare de bijuterie, să începem să lucrăm cu un soft nou şi foarte complex, să începem să ne folosim cât mai mult de abilităţile noastre creative, pentru că acum partea de business este cât de cât pusă la punct.”

  • Cum a luat naştere „prima suburbie verde din România” şi cine este omul care, împreună cu colegii săi, a înfiinţat compania ce a construit proiectul

    Alex Skouras, managing partner al dezvoltatorului imobiliar Alesonor, care construieşte proiectul Amber Forest din nordul Capitalei, a fondat compania alături de prietenii şi partenerii săi de business în urmă cu 18 ani, perioadă în care au dezvoltat proiecte rezidenţiale, comerciale, industriale şi birouri. Încă de la început, au mizat pe proiecte „verzi”, anticipând un trend care începe să devină noua normă şi în imobiliare.

    De-a lungul ultimului deceniu, principalul obiectiv al dezvoltatorului de real estate Alesonor, controlat de antreprenori greci, a constat în dezvoltarea proiectelor rezidenţiale eficiente din punct de vedere energetic, compania având până acum peste 230.000 mp construiţi. Primul proiect cu vile verzi, eficiente energetic, a fost Amber Gardens, dezvoltat pe un teren cu o suprafaţă de cinci hectare, fiind în continuare singurul proiect de acest fel din România.

    Dezvoltat pe segmente de lux, ansamblul a cuprins 50 de vile personalizate pe nevoile fiecărei familii, complexul ajungând să fie vândut în proporţie de 100%. Datorită succesului de care s-a bucurat primul proiect cu locuinţe „verzi” din România, compania a decis să extindă filosofia din spatele Amber Gardens la nivel de suburbie. Astfel, Alesonor a demarat la sfârşitul anului trecut construcţiile pentru Amber Forest din zona Tunari, cu o investiţie de 110 milioane de euro dintre care 42 de milioane sunt alocate primei faze de dezvoltare.

    „Vom avea peste 500 vile şi 200 de apartamente verzi cu design modern, unitar întregului complex şi construcţii de calitate, eficiente energetic, care protejează în acelaşi timp sănătatea, cât şi natura”, spune Alex Skouras, adăugând că, pe baza experienţei oferite de Amber Gardens, echipa a reuşit să proiecteze pe un teren de 31 de hectare peste 20 de tipuri de vile şi 14 tipuri de apartamente, la care se adaugă şcoală, grădiniţă şi afterschool, spaţiu de co-working cu săli de conferinţe, zone de recreere, sport, spa, cumpărături, restaurante şi acces direct la pădurea Băneasa.

     

    • Peste 700 de vile şi apartamente verzi va avea proiectul Amber Forest 

     

    De curând, compania a ajuns la pragul de peste 300 de locuinţe vândute, ele fiind accesibile prin creditul ipoteca verde, un credit special conceput de instituţii financiare pentru a susţine achiziţia vilelor şi apartamentelor verzi. Un efect concret al pandemiei de coronavirus este cererea pe segmentul rezidenţial de vile, unde nu există suficiente oferte de calitate, cred reprezentanţii afacerii. Mai mult, oamenii îşi doresc în număr tot mai mare să plece de la apartament la casă, însă simt totodată nevoia de a face parte dintr-o comunitate. 

    „Din acest punct de vedere, noi, ca dezvoltatori, am anticipat trendul (…). Succesul de care s-a bucurat Amber Gardens şi vizitele la showroomul de prezentare a celor peste 6.000 de familii din ultimii ani ne confirmă că piaţa este pregătită pentru mai multe dezvoltări de locuinţe verzi. Ne dorim ca prin Amber Forest să extindem filosofia Amber Gardens la nivel de comunitate”, adaugă Alex Skouras. Actuala criză sanitară constituie un catalizator care poate să accelereze anumite tendinţe latente prezente în interiorul pieţei.

    Prin urmare, casele, oraşele şi comunităţile sunt redesenate pentru a face faţă noii situaţii, mai ales în zonele cu o densitate ridicată a populaţiei şi în contextul în care, în Bucureşti, circa 90% dintre oamenii prezenţi în câmpul muncii locuiesc în oraş. Aşadar, trendul de relocare în afara Capitalei va fi în mod clar expus unui val de schimbări în următorii ani. Conform unor studii recente, citate de cofondatorul Alesonor, unu din trei români caută să cumpere o vilă după criza provocată de Covid-19, în detrimentul unui apartament. Stilul de viaţă al clienţilor s-a modificat rapid şi din multe puncte de vedere, precum şi percepţia lor faţă de locuinţa ideală şi facilităţile de care au nevoie. „Vom vedea din ce în ce mai mulţi oameni care petrec mult mai mult timp în propriile locuinţe şi care solicită comunităţi cu cât mai multe facilităţi. În acest context, proiectele mixte se vor multiplica. Vom vedea mult mai multe persoane care acordă atenţie unui stil de viaţă echilibrat.” Oamenii vor opta pentru comunităţi cu valori similare, aproape de natură şi departe de centrul zgomotos şi poluat al oraşului, într-un complex care trebuie să răspundă unui lung set de nevoi, putând vorbi aici despre educaţie, surse de divertisment şi sport până la centre comerciale şi zona administrative.

    Pe lângă faimosul „preţ pe metru pătrat”, cei care caută o locuinţă sunt interesaţi acum de factori precum siguranţa, confortul, eficienţa energetică şi costurile mai mici de întreţinere. „Pandemia a creat o nouă realitate. Aşa cum gripa spaniolă de la începutul secolului al XX-lea a avut un impact major asupra vieţii, chiar şi asupra spaţiilor de locuit, şi pandemia Covid a influeţat major stilul nostru de viaţă”, a declarat Alex Skouras pentru BM. Pe de o parte, tehnologia a evoluat într-un ritm ameţitor pentru a răspunde nevoilor de business şi pentru a ne adapta activităţilor profesionale de la distanţă, însă la polul opus, unii oameni au disperată nevoie de interacţiune fizică şi relaţii umane, problemă ce se poate observa într-o mulţime aparent nesfârşită de domenii şi profesii.

    Cofondatorul Alesonor susţine că a observat în timpul pandemiei o creştere exponenţială pentru spaţii de locuit cu grădini, în comunităţi complete, cu facilităţi şi grijă pentru viitorul copiilor. În consecinţă, telemunca şi, mai ales, atenţia sporită la spaţiile de locuit şi detalii precum confortul, aerul proaspăt şi liniştea vor continua să îşi spună cuvântul în anii următori, pe măsură ce preţurile apartamentelor îşi vor menţine trendul ascendent. „Consider că această tendinţă va continua, investiţia în respectarea tuturor regulilor de eficienţă energetică, precum şi investiţia în materiale de calitate superioară, creşte costurile de construcţie, însă aduce beneficii pe termen lung proprietarilor: costuri reduse cu întreţinerea şi mentenanţa casei”, afirmă Alex Skouras. Chiar şi în contextul actual, România oferă multe oportunităţi, inclusiv în sectorul imobiliar şi, poate cel mai important, cererea puternică din sectorul rezidenţial ar putea atrage atenţia tot mai multor investiţii străine.

  • Cine sunt moştenitorii unora dintre cele mai importante afaceri din domeniul farmaceutic şi medical şi cum şi-au pregătit părinţii copiii pentru a prelua frâiele

    Antreprenorii care au creat branduri puternice în domeniul farmaceutic şi medical au început să facă un pas în spate, dar nu în urma unor tranzacţii care să mişte piaţa. Copiii lor, care au crescut odată cu businessul, se pregătesc să preia frâiele afacerilor. Generaţia nouă are însă un avantaj. Dacă părinţii lor au deschis piaţa fără resursele din prezent, tinerii antreprenori au la dispoziţie un manual întreg de instrucţiuni, de greşeli şi crize depăşite din care să înveţe.

    Văzând şi făcând. Aşa se poate defini pe scurt parcursul copiilor de antreprenori din farma sau din sănătate, care au început să se implice din ce în ce mai mult în businessurile create de părinţii lor. Iar de la joaca de-a farmacistul cu vitaminele, până la decizii în business a fost doar un pas.

    „Fiul meu a mers cu mine peste tot, în toate depozitele şi fabricile de medicamente, în vacanţă. El, când era mic se juca în farmacie, lua cutiile de medicamente”, a povestit Ilie Echim, un farmacist cu 42 de ani experienţă în spate. De aproape jumătate din această carieră, fiul său, George Echim, îi calcă pe urme. Cei doi – tată şi fiu, se ocupă de Farmacia Ardealul din Piatra Neamţ, unul dintre cele mai puternice branduri de farmacii la nivel regional, creat în urmă cu aproape trei decenii.

    Ilie Echim, fondatorul lanţului de farmacii Farmacia Ardealul din Piatra Neamţ

    „Fiul meu a mers cu mine peste tot, în toate depozitele şi fabricile de medicamente, în vacanţă. El, când era mic se juca în farmacie, lua cutiile de medicamente.”

    „La farmacie era ordine, curăţenie, disciplină, şi mi-a plăcut mai mult. Mă jucam cu pastilele în vacanţe, când mergeam în farmacie, mâncam vitamina C“, spunea George Echim. El a absolvit Facultatea de Farmacie la Târgu-Mureş în 2003, iar rezidenţiatul de trei ani l-a făcut la Spitalul Judeţean din Târgu-Mureş, după care, din 2007, s-a implicat complet în Farmacia Ardealul. „Şi eu sunt aici, suntem împreună, nu vreau să mă rup de tot, dar ajut trei zile copiii şi restul este timp liber. Fiul meu este farmacist de aproape 20 de ani. Cea mai mare satisfacţie a mea este că ei sunt lângă noi. Fiica mea nu a vrut să se facă farmacistă, a făcut comunicare şi relaţii publice şi se pricepe. Sunt unele probleme inerente cu pacienţii şi intervine ea, este ca un îmblânzitor”, afirmă Ilie Echim.

    Şi Cristiana Ungureanu lucrează alături de fiul său, Dan Ungureanu, în farmaciile Forte Vita din Piteşti, iar parcursul până la un business de familie urmează acelaşi tipar.

    „A început alături de mine să înveţe bazele farmaciei, apoi a reuşit să mă ajute să meargă în unităţi, să înveţe, să discute cu personalul. El a fost cu mine de când am deschis afacerea, îşi făcea temele de la şcoală în biroul meu. Singurul sfat pe care i l-am dat a fost să aibă milă de suferinţa celuilalt, indiferent că este bătrân sau copil. A fost de mic lângă mine, lucrează în toate farmaciile, se văd rezultatele muncii lui. Este foarte sigur pe el, a înţeles că poate ajuta oameni şi o face cu plăcere”, a povestit şi Cristiana Ungureanu.

    Farmaciile Forte Vita Farm sunt înfiinţate în urmă cu 20 de ani în Piteşti.

    Un alt exemplu este cel al Farmaciei Băjan, un business de familie de 13 farmacii înfiinţat în urmă cu 27 de ani în Râmnicu Vâlcea, iar afacerea a fost predată deja celor doi băieţi ai antreprenorului Ilie Băjan, care a pus bazele businessului.

    Iar trecerea de la antreprenorul care a fondat compania, la un business în care se implică şi familia se vede şi la nivelul celor mai mari jucători din retailul farma, cu acoperire naţională.

    De exemplu, din datele de pe platforma confidas.ro, în acţionariatul companiilor deţinute de Anca Vlad, cea mai puternică antreprenoare din retailul farmaceutic, apare şi numele fiului său. Trecerea spre următoarea generaţie a început şi în cadrul grupului farmaceutic Ropharma, care înseamnă producţie, distribuţie şi retail de medicamente, deţinut de Mihai Miron.

    Mihai Miron, director general al grupului farmaceutic Ropharma

    „S-a implicat de mic, de la doi ani a făcut reclamă la vitamine, la produsele pe care le-am creat la vremea respectivă, atunci a făcut primul pas în business. El a cunoscut etapele businessului din copilărie, îl luam cu mine şi la fabrică, pe teren la depozite şi la farmacii. A avut un instinct natural să urmeze ce a văzut la mine.”

    După ce a dus grupul la afaceri cumulate de 1 mld. lei din distribuţie şi farmacii, Mihai Miron i-a atras alături în business şi pe fiul său, Gabriel Miron, alături de soţia sa, Teodora Miron, ambii de profesie farmacişti. „S-a implicat de mic, de la doi ani a făcut reclamă la vitamine, la produsele pe care le-am creat la vremea respectivă, atunci a făcut primul pas în business. El a cunoscut etapele businessului din copilărie, îl luam cu mine şi la fabrică, pe teren la depozite şi la farmacii. A avut un instinct natural să urmeze ce a văzut la mine“, a spus recent Mihai Miron.

    Implicarea copiilor în business vine la pachet şi cu o serie de viziuni diferite asupra afacerii, acolo unde ies la suprafaţă cel mai bine graniţele dintre generaţii. Acest lucru l-a văzut şi Ioan Stoian, medic, fondatorul spitalului Royal Hospital din Bucureşti.

    Ioan Stoian, medic, fondatorul spitalului Royal Hospital din Bucureşti

    „Provocările ţin de temperamentele diferite pe care le au cei doi fii şi, totodată, de viziunile lor diferite faţă de a mea. Pe de cealaltă parte, de-a lungul timpului, eu am luat deciziile de business în mod intuitiv, concentrându-mă pe partea medicală a lucrurilor. Ei au venit cu o coerenţă în business şi un focus pe această zonă, care, deşi a provocat scântei între noi, ne-a ajutat să dezvoltăm spitalul într-un ritm mai alert decât dacă aş fi continuat să iau deciziile singur.”

    „Provocările ţin de temperamentele diferite pe care le au cei doi fii şi, totodată, de viziunile lor diferite faţă de a mea. Pe de cealaltă parte, de-a lungul timpului, eu am luat deciziile de business în mod intuitiv, concentrându-mă pe partea medicală a lucrurilor. Ei au venit cu o coerenţă în business şi un focus pe această zonă, care, deşi a provocat scântei între noi, ne-a ajutat să dezvoltăm spitalul într-un ritm mai alert decât dacă aş fi continuat să iau deciziile singur”, povesteşte şi Ioan Stoian. El pornea în 1995 un cabinet privat de ginecologie, spe-cialitatea în care lucra deja în Spitalul Militar în Bucureşti, iar ulterior s-a dezvoltat constant în urma cererii crescute a pacientelor, renunţând la activitatea din spitalul de stat. În 2017 a deschis Royal Hospital, după o investiţie de 5 mil. euro din credite, iar planurile urmăresc din nou extinderea. Fondatorul spitalului explică şi cum au contribuit cei doi copii în dezvoltarea brandului Royal Hospital.

    „Cel mare a gândit la începuturi crearea unui call center, separat de secretariatul spitalului, o organizare mai bună a activităţilor recurente şi, foarte important, mai târziu, în cea mai ambiţioasă etapă de dezvoltare, a găsit căile de finanţare a proiectului. Cel mic a adus şi el o mai bună organizare şi extindere a activităţilor medicale, pe de o parte, şi pe de alta a fost adeptul delegării atribuţiilor către persoane calificate, depăşind astfel etapa în care dr. Stoian era „one man show”, mai adaugă medicul. În prezent, fiul cel mare ocupa poziţia de director financiar în cadrul Royal Hospital, iar fiul cel mic este director medical. În domeniul medical şi farmaceutic există astfel de exemple de businessuri date mai departe următoarelor generaţii, în contextul în care procesul de trecere de la o generaţie la alta în antreprenoriatul românesc este deseori evitat de fondatorii companiilor, care vor să păstreze controlul businessurilor pe care le-au creat.

  • Jocurile olimpice, transformate tot mai des în “jocuri politice” de care marile puteri ale lumii se folosesc pentru a regla diferite probleme sensibile, mai puţin ştiute

    Boicotarea Jocurilor Olimpice de iarnă de la Beijing trage lumea înapoi în războiul rece, a spus către poporul său Alexander Lukaşenko, preşedintele Bielorusiei şi „ultimul dictator al Europei”, după cum s-a autointitulat. Ţara sa face parte din ceea ce prinde contur a fi o coaliţie condusă de Rusia şi China contra unei ordini mondiale dictate de la Washington. Dar are Lukaşenko dreptate? Sau lumea n-a ieşit niciodată cu adevărat din războiul rece dintre Vest şi Est? Istoria jocurilor olimpice poate da un răspuns deoarece aceste evenimente cu participare internaţională au fost marcate profund de politică şi geopolitică.

    Ca o introducere, Jocurile Olimpice de iarnă de la Beijing din 2022 nu sunt deloc obişnuite. Sunt folosiţi circa 1,2 milioane de metri cubi de zăpadă artificială deoarece în regiune nu este suficientă zăpadă naturală. China este adesea criticată că este unul dintre principalii poluatori cu gaze cu efect de seră, acelea care produc sau accelerează încălzirea globală. De asemenea, din cauza pandemiei de Covid, sportivii şi oficialii care participă stau în „bule” sigure. N-a fost vândut niciun bilet pentru publicul larg. China este criticată pentru că a lăsat ca epidemia de Covid care a apărut acolo să se transforme într-o pandemie care a cuprins întreaga lume. Vorbind de oficiali, din presă reiese că din partea Europei doar preşedintele Poloniei Andrzej Duda s-a deplasat la Beijing. Liderul polonez s-a întâlnit cu liderul chinez Xi Jinping pentru a-i prezenta acestuia punctul de vedere european asupra problemei ucrainene. Xi îl susţine pe Vladimir Putin, preşedintele Rusiei, în această chestiune.

    Motivul pentru care niciun alt oficial European de rang înalt nu s-a dus la Beijing este un boicot extins, dar nu unanim, din partea Occidentului al acestei ediţii a jocurilor olimpice. Iar motivele boicotului sunt acuzaţiile aduse Chinei că încalcă drepturile omului, inclusiv prin represiunile contra minorităţii musulmane uigure. Occidentalii au fost motivaţi şi de incertitudinile privind situaţia vedetei de tenis Peng Shuai, care a acuzat un fost oficial de top al Partidului Comunist de agresiuni sexuale. Până una-alta, jocurile de la Beijing sunt cele mai politizate şi geopolitizate dintr-o generaţie. Dacă Rusia are ceva de împărţit cu SUA în Europa, China contestă supremaţia americană în Pacific.

    Cele două forţe par să se îndrepte spre coliziune în Taiwan. Acest lucru a fost evident la Beijing. La festivitatea de deschidere a jocurilor, când sportivii taiwanezi au intrat pe Stadionul Naţional pentru „parada naţiunilor”, aceştia au fost anunţaţi sub numele de „Chinese Taipei” – o soluţie diplomatică obişnuită pentru apariţia Taiwanului pe scena internaţională. Cu toate acestea, pentru telespectatorii postului TV de stat CCTV din China, delegaţia a fost anunţată folosind o expresie care se traduce prin „China, Taipei” – ceea ce înseamnă că insula ar face parte din China. Următoarea delegaţie a fost cea din Hong Kong, teritoriul semiautonom chinez cu tendinţe de rebeliune.

    „Când au ieşit delegaţiile din Taipei şi Hong Kong, camera a fost mutată pe preşedinte. Niciun centimetru din patrie nu ar trebui pierdut!”, a spus un comentator pe platforma chineză de socializare Weibo. În timp ce ceremonia de deschidere se apropia de sfârşit, preşedintele Comitetului Olimpic Internaţional, Thomas Bach, a subliniat mesajul de unitate al jocurilor în ciuda conflictelor. „Aceasta este misiunea jocurilor olimpice”, a spus Bach, „de a ne aduce împreună într-o competiţie paşnică – să construim mereu poduri, niciodată să nu ridicăm ziduri”. Cu toate acestea, unul dintre cei aleşi să poarte flacăra olimpică pentru China este un comandant militar care s-a luptat cu forţele armate ale Indiei în Himalaya, după cum a remarcat The New York Times.

    Boicoturile par să devină noul normal pentru jocurile olimpice. La ediţia de iarnă de la Soci din 2014, din Rusia, motivul a fost încălcarea drepturilor minorităţilor sexuale şi represiunea contra oponenţilor politici. Într-un semn clar al dezaprobării şi sfidării faţă de discriminarea încurajată de guvernul lui Putin, SUA au trimis la Soci o delegaţie care a inclus doi atleţi homosexuali. Foto: HEPTA

    Boicoturile par să devină noul normal pentru jocurile olimpice. La ediţia de iarnă de la Soci din 2014, din Rusia, motivul a fost încălcarea drepturilor minorităţilor sexuale şi represiunea contra oponenţilor politici. Într-un semn clar al dezaprobării şi sfidării faţă de discriminarea încurajată de guvernul lui Putin, SUA au trimis la Soci o delegaţie care a inclus doi atleţi homosexuali. Ultima zi a jocurilor a fost 23 februarie. Tot atunci au început demonstraţiile proruse din Crimeea care au culminat cu anexarea peninsulei ucrainene de către Rusia. SUA au mai boicotat o serie de jocuri olimpice de vară organizate de Rusia.

    Este vorba de cele din 1980 de la Moscova. Dar atunci americanilor li s-au alăturat şi China şi cel puţin alte 44 de ţări. Acestea şi-au retras delegaţiile ca semn de protest faţă de invadarea Afganistanului de către URSS. Atunci, liderii chinezi au trimis 18 atleţi la Liberty Bell Classic din Philadelphia, alternativa americană la Jocurile olimpice de la Moscova. Ca replică, în buna tradiţie a războiului rece, Uniunea Sovietică şi aliaţii săi şi-au ţinut acasă sportivii când Los Angeles a fost gazda jocurilor olimpice de vară în 1984. De data aceasta, în era responsabilizării companiilor şi a capitalismului, boicoturile au căpătat alte dimensiuni.

    Chamath Palihapitiya, un investitor miliardar din Silicon Valley şi coproprietar al echipei de baschet Golden State Warriors, a declanşat o reacţie imensă când a spus că „nimănui nu îi pasă” de uigurii din regiunea Xinjiang din China, notează Financial Times. Comentariile sale, din ianuarie, au fost criticate pentru că sunt neobişnuit de insensibile, dar ele sunt rare într-un alt sens. În lunile premergătoare Jocurilor Olimpice de iarnă de la Beijing, companiile au stat cu capul în jos când au fost întrebate despre persecuţia a peste 1 milion de musulmani uiguri, pe care administraţia Biden a catalogat-o drept „genocid”.

    Niciunul dintre cei 13 membri ai programului de sponsorizare corporativă a Comitetului Olimpic Internaţional – Coca-Cola, Visa, Intel, Airbnb, P&G, Allianz, Alibaba (China), Atos, Bridgestone, Omega, Panasonic, Samsung şi Toyota – nu a comentat când a fost întrebat ce crede despre tratamentul uigurilor aplicat de autorităţile din China. Mars Wrigley, producătorul batoanelor de ciocolată Snickers care are un contract de sponsorizare directă pentru Jocurile Olimpice de la Beijing, a refuzat să comenteze. Airbnb şi P&G şi-au apărat participarea, spunând că de fapt sprijină sportivii. Atos, o companie franceză de IT, a explicat că urmăreşte jocurile olimpice indiferent de locaţie.

    La Capitol Hill, în SUA, democraţii şi republicanii critică companiile americane despre care cred că cedează presiunii chineze pentru a-şi păstra accesul pe piaţă. „Este deranjant că atât de multe companii americane se întorc împotriva valorilor americane pentru a atrage bunăvoinţa Partidului Comunist Chinez”, spune Michael McCaul, principalul parlamentar republican din comisia de afaceri externe a Congresului american.

    Jocurile Olimpice de iarnă de la Beijing din 2022 nu sunt deloc obişnuite. Sunt folosiţi circa 1,2 milioane de metri cubi de zăpadă artificială deoarece în regiune nu este suficientă zăpadă naturală. China este adesea criticată că este unul dintre principalii poluatori cu gaze cu efect de seră, acelea care produc sau accelerează încălzirea globală. Foto: HEPTA

    „Nu putem lăsa aceste companii să ajute la ascunderea genocidului şi să submineze securitatea noastră naţională”. Şi BBC i-a abordat pe cei 13 parteneri oficiali olimpici pentru comentarii la acuzaţiile aduse Chinei de încălcare a drepturilor omului şi niciunul nu a răspuns direct. Fostul ofiţer de marketing al comitetului olimpic american pentru Olimpiada de la Beijing din 2008, Rick Burton, a spus că multinaţionalele „merg pe un fir foarte subţire”. “Nu cred că vreunul din ei, ca brand global, vrea sau îşi permite să insulte guvernul chinez.” Tăcerea arată cum companiile americane sunt prinse în focul încrucişat în timp ce Washingtonul şi Beijingul s-au angajează într-un război rece care creează linii complexe de demarcare între tabere pe care Corporate America sau multinaţionalele din alte părţi trebuie să navigeze. Şi Beijingul reprimă companiile străine cu operaţiuni în China care îi critică atitudinea faţă de drepturile omului. Intel este cea mai recentă multinaţională care se confruntă cu presiunile Partidului Comunist. Producătorul de semiconductori american şi-a cerut scuze clienţilor chinezi în decembrie pentru că a spus că nu poate achiziţiona componente din Xinjiang – din cauza unei noi legi americane care obligă companiile să demonstreze că produsele importate din regiunea de nord-vest a Chinei nu se fac cu muncă forţată.

    În 2021, mai multe multinaţionale, inclusiv Nike şi H&M, au eliminat de pe site-urile lor mesaje prin care îşi exprimau îngrijorarea cu privire la utilizarea muncii forţate în Xinjiang după ce Beijingul a îndemnat consumatorii chinezi la boicotarea mărcilor de îmbrăcăminte occidentale pentru a le pedepsi. Multinaţionalele se confruntă, de asemenea, cu o presiune mai mare din cauza acţiunilor de întărire a securităţii naţionale întreprinse de SUA. Washingtonul dă acum mai multă atenţie exporturilor americane în China şi investiţiilor chineze în ţară, completând mereu cu noi nume listele cu interdicţii. Consecinţele mâniei Chinei au fost deja făcute clare. După ce Enes Kanter, un jucător de baschet la Boston Celtics, l-a etichetat pe Xi drept „dictator brutal” pe reţelele de socializare anul trecut – într-un protest împotriva tratamentului acordat Tibetului – meciurile clubului său au fost eliminate de pe internet în China, iar posturile de stat au încetat să le mai difuzeze. Unii foşti concurenţi mai cunoscuţi şi influenţi, inclusiv schiorul de fond olimpic american, Noah Hoffman, şi susţinători ai drepturilor omului au îndemnat atleţii care concurează la Beijing să rămână tăcuţi în timpul Jocurilor pentru propria lor siguranţă. Regulile Comitetului Olimpic Internaţional interzic protestele în timpul ceremoniilor de medaliere, în mijlocul competiţiei sau în timpul ceremoniilor de deschidere sau de închidere. Sportivii îşi pot „exprima opiniile” în interviuri media, în timpul conferinţelor de presă, pe reţelele de socializare şi prin alte căi, dar oficialii olimpici spun că sportivii americani au fost „informaţi de către departamentul de stat” şi le-a reamintit acestora că sunt supuşi legilor locale. Un oficial de la Beijing 2022 a stârnit îngrijorare sugerând că sportivii ar putea fi pedepsiţi dacă îşi exprimă opinii politice. În timp ce sponsorii au păstrat tăcerea, unii oficiali ai echipelor olimpice vestice au spus că vor fi acolo pentru susţinere dacă şi când vedetele sportive îşi vor folosi atenţia pe care le-o acordă publicul pentru a expune atacurile Chinei la adresa drepturilor omului. „Ne vom proteja întotdeauna sportivii, indiferent dacă vorbesc sau nu despre chestiuni nesportive”, au spus preşedinţii echipelor olimpice şi paralimpice germane. Jewher Ilham, un activist uigur al cărui tată a fost închis pe viaţă de regimul chinez sub acuzaţii de separatism, criticate pe scară largă ca fiind motivate politic, spune că comentariul lui Palihapitiya a stârnit un val de sprijin pentru uigurii din întreaga lume. Dar ea mai spune şi că sponsorii, precum Coca-Cola, care are o fabrică de îmbuteliere în Xinjiang, nu au învăţat nicio lecţie. „Corporaţii precum Coca-Cola au sponsorizat şi Jocurile Olimpice de vară de la Berlin din 1936, deşi erau pe deplin conştiente de ceea ce se întâmplă în acea ţară, chiar dacă nu au prevăzut ce avea să urmeze”, explică Ilham.

    Niciunul dintre cei 13 membri ai programului de sponsorizare corporativă a Comitetului Olimpic Internaţional – Coca-Cola, Visa, Intel, Airbnb, P&G, Allianz, Alibaba (China), Atos, Bridgestone, Omega, Panasonic, Samsung şi Toyota – nu a comentat când a fost întrebat ce crede despre tratamentul uigurilor aplicat de autorităţile din China. Foto: HEPTA