BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Atacul cibernetic, o ameninţare globală în ascensiune. Care este apărarea?

    Într-o lume în care totul se desfăşoară pe sau cu ajutorul internetului, criminalitatea cibernetică s-a transformat într-o ameninţare uriaşă care se răsfrânge de la nivel de individ la organizaţii şi naţiuni, căpătând de la o zi la alta noi valenţe. La fel de multe nuanţe are însă şi „antidotul” – securitatea digitală, dezvoltată permanent, ca răspuns la atacurile din ce în ce mai intruzive din online.

    Despre felul în care se desfăşoară acest conflict şi soluţiile de care dispunem în vederea prevenirii sau combaterii ameninţărilor din mediul digital ne vorbeşte Magda Popescu, reprezentanta unuia dintre cei mai mari furnizori de tehnologie LA NIVEL global: Microsoft.

    „Trăim vremuri uimitoare. Dispunem de surse de informaţie nelimitate, asistăm la o creştere explozivă a dispozitivelor interconectate, iar extinderea rapidă a serviciilor inovatoare de cloud şi de inteligenţă artificială creează oportunităţi care schimbă realitatea, modul de a trăi şi a munci pentru companii, guverne şi consumatori, în fiecare zi. În centrul tuturor acestor transformări se află internetul şi serviciile bazate pe internet”, spune Magda Popescu, Outside Legal Counsel, Microsoft Digital Crimes Unit (DCU), Europe Middle East & Africa. Potrivit ei, internetul şi tehnologia, în general, reprezintă un ecosistem complex, dinamic şi în continuă evoluţie, în care încrederea joacă un rol esenţial. „Cu cât internetul şi tehnologia sunt mai de încredere şi utilizatorii au încredere că acestea pot fi folosite în siguranţă, cu atât potenţialul, creşterea şi valoarea lor sunt mai mari.”

    Există însă şi reversul medaliei, şi asta deoarece criminalitatea cibernetică şi ameninţările la adresa securităţii cibernetice atacă exact miezul acestei încrederi şi, prin urmare, limitează potenţialul internetului şi al noilor tehnologii. „Din cauza potenţialului actual, foarte variat, de ameninţări de securitate cibernetică, organizaţiile se confruntă cu riscul unor pierderi financiare semnificative, pierderea încrederii şi a nivelului de satisfacţie a clienţilor şi pierderi de reputaţie pe piaţă.

    Ameninţările la adresa securităţii cibernetice pot avea consecinţe de-a dreptul dramatice precum pericolul pentru sau pierderea de vieţi omeneşti ori afectarea serviciilor esenţiale”, descrie reprezentanta Microsoft riscurile aduse de acestea. În plus, fiecare consumator de tehnologie poate să îşi pună întrebări cu privire la securitatea şi confidenţialitatea datelor şi comunicaţiilor sale.

    „În acest peisaj în care, pe de o parte, avem de-a face cu şanse de a crea şi folosi tehnologii care să ne ofere oportunităţi la care nu ne gândeam în urmă cu câţiva ani chiar, iar, pe de altă parte, citim din ce în ce mai des despre atacuri cibernetice de diverse tipuri, adresabilitate şi impact, se poziţionează companiile care produc şi pun la dispoziţia utilizatorilor tehnologie.” Din rândul acestora face parte şi Microsoft, unul dintre cei mai mari furnizori de tehnologie, produse şi servicii bazate pe internet. „Ca atare, securitatea cibernetică se află în centrul activităţii noastre – Microsoft realizează şi prestează produse şi servicii având în vedere securitatea acestora din chiar faza de proiect şi apoi întreprinde paşi şi eforturi suplimentare pentru a menţine securitatea în cursul utilizării, pentru tehnologiile şi clienţii săi.”

    Întrucât securitatea este una dintre principalele priorităţi, „un atribut esenţial şi intrinsec al produselor şi serviciilor companiei”, Microsoft are peste 3.500 de profesionişti specializaţi în securitate cibernetică la nivel mondial, care activează în diverse echipe, cum ar fi: Cloud Security Research Team, Customer Security and Trust (CST), Cyber Defense Operations Center (CDOC), Detection şi Response Team (DART), Digital Security Unit (DSU) and Digital Crimes Unit (DCU), Microsoft Security Response Center (MSRC), Microsoft Threat Intelligence Center (MSTIC), Microsoft Defender Team şi nu numai.

    În parteneriat cu guvernele şi furnizorii de servicii de internet, DCU a identificat şi ajutat la remedierea a peste 500 de milioane de computere victime în ultimul deceniu, folosind simultan informaţiile dobândite pentru a-şi îmbunătăţi produsele şi serviciile în vederea protejării clienţilor de astfel de ameninţări. Compania analizează zilnic peste 24 de trilioane de semnale pentru a identifica ameninţările emergente şi pentru a-şi proteja clienţii. Mai mult, ca răspuns la creşterea ameninţărilor cibernetice la nivel global, Microsoft a decis să investească, în următorii cinci ani, 20 de miliarde de dolari pentru a accelera eforturile de integrare a securităţii cibernetice încă din faza de proiectare şi pentru a oferi soluţii avansate de securitate.

    Cum se ţese pânza de păianjen a infracţionalităţii cibernetice

    Vorbind despre cele mai frecvente tipuri de atacturi cibernetice întâlnite, Magda Popescu spune, citând raportul Microsoft Digital Defense – lansat de companie în octombrie 2021, în urma unei analize privind peisajul ameninţărilor, împreună cu datele şi semnalele de la echipele implicate în securitate cibernetică –, că Microsoft a identificat cinci domenii ca fiind critice şi demne de menţionat în cadrul acestuia: criminalitatea cibernetică; actorii statali; securitatea la nivel de lanţuri de aprovizionare, Internet of Things (IoT) şi tehnologie operaţională (OT); forţa de muncă hibridă, dar şi dezinformarea. „Raportul Microsoft Digital Defense publicat în octombrie 2021 arată că, în ultimul an, asistăm la expansiunea economiei bazate pe criminalitate cibernetică şi la creşterea rapidă a serviciilor de criminalitate cibernetică”, susţine reprezentanta companiei.

    Potrivit ei, criminalitatea cibernetică, fie că este sponsorizată sau permisă de actorii statali, este o ameninţare la adresa securităţii naţionale, infractorii cibernetici vizând şi atacând sectoarele infrastructurii critice, inclusiv cele de asistenţă medicală şi sănătate publică, tehnologia informaţiei (IT), serviciile financiare şi sectoarele energetice. „Atacurile ransomware au un succes din ce în ce mai mare, paralizând guverne şi organizaţii, iar profiturile din aceste atacuri sunt în creştere. Lanţul de aprovizionare pentru criminalitatea cibernetică, adesea creat şi operat de grupări de crimă organizată, continuă să se maturizeze, permiţând oricui să cumpere servicii necesare pentru a desfăşura activităţi rău intenţionate pentru câştiguri financiare sau alte scopuri nefaste. De asemenea, infractori cibernetici sofisticaţi lucrează pentru guverne care efectuează spionaj şi alte activităţi în noul câmp de luptă.”

    Pe vremuri, Magda Popescu aminteşte că infractorii cibernetici trebuiau să dezvolte ei înşişi tehnologia pentru atacuri, însă astăzi aceştia se bazează pe un lanţ de aprovizionare matur, în care specialiştii furnizează kituri şi servicii de criminalitate cibernetică pe care alţi atacatori le cumpără şi le încorporează în campaniile lor. „Odată cu creşterea cererii pentru aceste servicii, a apărut o economie de servicii specializate. Exemplele includ vânzarea de seturi compromise de credenţiale obţinute din phishing, phishing-as-a-service, generare personalizată de liste de clienţi ori victime potenţiale (de exemplu, victime în funcţie de ţară, industrie sau rol), pachete de software rău intenţionat (payloads) folosite pentru a instala varietăţi de malware pe un computer infectat, atacuri de tip DoS şi multe altele.”

    „Atacurile ransomware au un succes din ce în ce mai mare, paralizând guverne şi organizaţii, iar profiturile din aceste atacuri sunt în creştere.”

    Magda Popescu, Outside Legal Counsel, Microsoft Digital Crimes Unit (DCU), Europe Middle East & Africa

     

    Printre serviciile disponibile chiar şi pentru actorii amatori ai ameninţărilor se numără serviciile de escrow  pentru criptomonede (pentru a oferi asigurări că serviciile corespund ofertei) pe care le vedem de pildă în campaniile de ransomware ce funcţionează pe modele de business de afiliere. „Criminalii cibernetici netehnici fac un parteneriat cu un furnizor de ransomware, care, pentru 30% din venituri, livrează ransomware-ul în sine, servicii de recuperare şi servicii de plată. Atacatorul cumpără apoi de pe piaţă «payloads» şi răspândeşte ransomware-ul prin aceste «payloads» achiziţionate. Apoi stă liniştit şi aşteaptă veniturile.” Majoritatea acestor pieţe de criminalitate cibernetică au răspândire globală. „Un cumpărător din Brazilia poate obţine kituri de phishing de la un vânzător din Pakistan, domenii din Statele Unite ale Americii, clienţi potenţiali din Nigeria şi servicii proxy din România.” Ransomware-ul şi extorcarea sunt, astfel, „o afacere cu profit ridicat şi costuri reduse, care are un impact debilitant asupra organizaţiilor vizate, securităţii naţionale, securităţii economice şi sănătăţii şi siguranţei publice.”

    Un atac de tip ransomware implică un atacator care implementează programe malware ce criptează şi exfiltrează datele şi apoi păstrează acele date pentru o răscumpărare, solicitând adesea plata în criptomonede, explică Magda Popescu. „În loc să se limiteze la a cripta fişierele şi să solicite victimei o răscumpărare în schimbul cheii de decriptare, atacatorii exfiltrează şi date sensibile înainte de a implementa ransomware-ul. Această practică împiedică victimele să se retragă din negocieri şi creşte costurile reputaţionale asociate unei eventuale decizii de a nu plăti răscumpărarea, deoarece atacatorii probabil nu numai că vor lăsa datele victimei criptate, ci şi vor dezvălui informaţii sensibile.”

    Datele furnizate de echipa DART (Detection and Response Team) a companiei arată că, în intervalul iulie 2020 – iunie 2021, primele trei sectoare vizate cel mai des de ransomware au fost cel de consum, cel financiar şi cel de producţie. „În ciuda promisiunilor continue din partea actorilor ransomware de a nu ataca spitalele sau serviciile de asistenţă medicală în timpul pandemiei, serviciile de asistenţă medicală rămân între primele cinci sectoare vizate de ransomware.”

    În ce priveşte e-mailurile maliţioase, în 2020 s-a înregistrat o creştere a campaniilor de phishing ce a rămas constantă pe tot parcursul anului 2021. „La Microsoft, am observat o creştere a numărului total de e-mailuri de phishing, o tendinţă de scădere a e-mailurilor care conţin malware şi o creştere a phishingului vocal (sau vishing).” Magda Popescu spune că e-mailurile de phishing sunt concepute pentru a păcăli victima să dezvăluie informaţii sensibile, cum ar fi nume de utilizator şi parole. „Pentru a obţine acest rezultat, atacatorii creează e-mailuri folosind o varietate de teme, cum ar fi resetare parole sau alte notificări cu un caracter de urgenţă pentru a determina utilizatorul să acceseze linkul inserat în e-mail.”

    „Este important ca organizaţiile să planifice modul în care vor fi luate deciziile operaţionale în cazul unui atac cibernetic şi să exerseze atât răspunsul operaţional la criză, cât şi răspunsul tehnic la incidente.”

    Magda Popescu, Outside Legal Counsel, Microsoft Digital Crimes Unit (DCU), Europe Middle East & Africa

    În continuare, ea spune că paginile web de phishing utilizate în aceste atacuri pot folosi domenii rău intenţionate, cum ar fi cele achiziţionate şi operate de atacator, sau domenii compromise, în care atacatorul abuzează de o vulnerabilitate dintr-un site web legitim pentru a găzdui conţinut rău intenţionat. „Site-urile de phishing copiază frecvent pagini de autentificare cunoscute şi legitime, cum ar fi Office 365, pentru a păcăli utilizatorii să-şi introducă credenţialele. După ce utilizatorul introduce acreditările, acesta va fi adesea redirecţionat către site-ul legitim – cum ar fi pagina reală de conectare la Office 365 – pentru a nu face victima conştientă de ce s-a întâmplat. Între timp, credenţialele introduse sunt stocate sau trimise atacatorului pentru a fi folosite în atacuri sau vândute.”

    Atacatorii s-au adaptat de-a lungul timpului pentru a face ca e-mailurile lor să fie mai capabile să evite măsurile de detecţie şi protecţie, susţine Magda Popescu. „Aici intervine balanţa ce este necesară când trebuie să organizeze apărarea din punctul de vedere al securităţii cibernetice – responsabilii de securitate IT trebuie să protejeze compania, dar au şi datoria de a menţine fluxul de afaceri – iar atacatorii exploatează acest lucru.” În ultimul an, ea spune că a observat tehnici menite să facă e-mailurile să pară mai legitime atât pentru utilizatorii finali, cât şi să evite tehnologiile de protecţie. „În mod tradiţional, atacatorii au folosit conturi de e-mail compromise pentru a transmite alte e-mailuri de phishing. Deşi acest lucru încă se întâmplă des, multe companii au început să utilizeze Multi-Factor Authentication (MFA). Prin urmare, atacatorii îşi ajustează metodele şi ajung să compromită servicii întregi de e-mail.”

    Pe lângă faptul că au fost instruiţi să verifice anumite elemente ale e-mailului, cum ar fi expeditorul sau linkurile, utilizatorii au fost, de asemenea, instruiţi să nu interacţioneze cu e-mailurile pe care nu se aşteaptă să le primească, susţine reprezentanta Microsoft. „Acesta este încă un sfat extrem de valoros, dar atacatorii sunt conştienţi de acest lucru şi au schimbat strategia pentru a găsi modalităţi de a convinge destinatarii că de fapt aşteaptă e-mailul.” O modalitate prin care fac acest lucru este prin crearea de e-mailuri de răspuns false, cazuri în care atacatorul va prelua conţinutul unui e-mail anterior dintr-un cont compromis sau va crea un e-mail complet nou şi îl va include în corpul e-mailului într-un mod care pare că noul e-mail este un răspuns, atrage ea atenţia. „Utilizatorii care au joburi în care primesc şi trimit zeci de e-mailuri pe zi ar putea să nu-şi amintească fiecare e-mail pe care l-au trimis. Vederea unui răspuns fals îi poate convinge că este e-mailul aşteptat şi îi poate determina să deschidă link-uri sau ataşamente rău intenţionate. Activarea şi utilizarea funcţiilor de securitate pentru e-mail ce notifică utilizatorul atunci când un e-mail este trimis de la un expeditor cu care nu a interacţionat înainte poate ajuta la atenuarea impactului practic al acestei tehnici.”

     

    Pe drumul cel bun

    Magda Popescu susţine că, din fericire, situaţia nu este în niciun caz fără speranţă, existând două tendinţe pozitive pe care le-a observat. În primul rând, spune că tot mai multe guverne şi companii admit atunci când sunt victime. „Această transparenţă ajută în mai multe moduri: a devenit clar pentru autorităţi că şi criminalitatea cibernetică este o ameninţare la adresa securităţii, iar poveştile victimelor umanizează şi dezvăluie consecinţele acestor atacuri, atrăgând atenţia asupra problemei şi generând un angajament sporit din partea autorităţilor de aplicare a legii.” În al doilea rând, adaugă ea, odată ce guvernele din întreaga lume recunosc criminalitatea cibernetică drept o ameninţare la adresa securităţii naţionale, au făcut o prioritate din combaterea ei. „Se adoptă un nou cadru normativ privind raportarea, crearea de grupuri operative interguvernamentale, alocarea de resurse şi stabilirea de parteneriate cu sectorul privat.”

    Intrând în detalii despre diverse ameninţări, reprezentanta Microsoft a observat că, pentru a contracara ransomware-ul şi pentru a reduce profitabilitatea acestei infracţiuni, făcând mai dificilă intrarea pe piaţa ransomware şi furnizarea de instrumente eficiente de prevenire şi remediere victimelor este necesar un efort global de colaborare între sectorul privat, forţele de ordine şi guvern.

    „România trebuie să aibă curajul să facă acest pas ireversibil pentru implementarea transformărilor digitale. A venit momentul să capacităm cu adevărat mediul privat şi experienţa specialiştilor autohtoni. (…) Nu mai putem face doar paşi mărunţi şi timizi. Trebuie să recuperăm terenul în vederea alinierii la standardele europene.”

    Marcel Boloş, ministru al cercetării, inovării şi digitalizării

     

    „Microsoft contribuie la raportul Ransomware Task Force, un cadru cuprinzător conceput pentru a lua măsuri în combaterea ransomware-ului şi a publicat un plan de proiect cu linkuri către informaţii tehnice de natură să ajute organizaţiile să se pregătească şi să răspundă mai bine acestor atacuri.”

    În ceea ce priveşte phishingul, în ciuda sofisticării crescute a acestuia, vulnerabilitatea angajaţilor a scăzut cu 50% în cazul în care a fost pus în aplicare un program robust de instruire, urmat de simulări generice, follow-up şi simulări targetate, notează Magda Popescu, conform căreia alegerea furnizorilor, produselor şi serviciilor potrivite şi utilizarea instrumentelor puse la dispoziţie pot fi foarte importante. Un exemplu pe care îl oferă este Counterfit, un instrument open source lansat de Microsoft pentru a răspunde nevoilor din ce în ce mai mari de combatere a atacurilor la adresa modelelor de machine learning (ML), care le permite utilizatorilor să-şi atace propriul AI/ML. „Activarea soluţiilor de securitate poate fi, în sine, un pas foarte eficient – Microsoft Defender pentru Endpoint a blocat peste 9,6 miliarde de ameninţări malware ce vizau dispozitivele clienţilor – întreprinderi şi consumatorilor, între ianuarie şi decembrie 2021, în timp ce Defender pentru Office 365 a blocat peste 35,7 miliarde de e-mailuri de tip phishing şi alte e-mailuri rău intenţionate care vizează clienţii întreprinderi şi consumatori, în acelaşi interval. Sunt, de asemenea, derulate eforturi cu volum uriaş şi în ceea ce priveşte combaterea ameninţărilor cu privire la identitate – Microsoft Azure Active Directory a detectat şi blocat în 2021 peste 25,6 miliarde de încercări de a compromite conturi de utilizatori corporate prin atacuri de tip brute force.”

    În plus, adaugă ea, „zero trust” – o abordare de tip „asumare a încălcării” întâlnită în securitate, care tratează fiecare pas în reţea şi fiecare solicitare de acces la resurse ca pe un risc care trebuie evaluat şi verificat distinct, devine din ce în ce mai importantă. „Acest model începe cu o autentificare puternică cu privire la identitate. Multi Factor Authentication (MFA) – despre care ştim că previne 99% din sustragerile de credenţiale – şi alte metode inteligente de autentificare fac accesarea aplicaţiilor mai uşoară şi mai sigură decât parolele tradiţionale.”

    Pe măsură ce devine evident că tehnologia este un element esenţial al operaţiunilor de afaceri, securitatea cibernetică trebuie să fie un factor în luarea deciziilor de afaceri generale şi nu doar un element care este lăsat în seama departamentului IT, consideră Magda Popescu. „Expertiza tehnologică se află în departamentul IT, la fel cum expertiza în managementul riscului financiar rezidă în general în departamentul financiar, dar responsabilitatea finală şi responsabilitatea pentru gestionarea riscurilor se află la business.”

    În plus, în opinia ei securitatea cibernetică şi rezilienţa ar trebui avute în vedere împreună. „Transformarea digitală aduce o complexitate crescândă soluţiilor noastre de securitate, inclusiv o continuă colaborare cu terţe părţi şi aşteptarea ca sistemele să fie disponibile 24/7. Este esenţial să se implementeze soluţii eficiente de backup şi recuperare, dar este la fel de important ca organizaţiile să planifice modul în care vor fi luate deciziile operaţionale în cazul unui atac cibernetic şi să exerseze atât răspunsul operaţional la criză, cât şi răspunsul tehnic la incidente. Nu toate atacurile funcţionează. Este esenţial să ne îmbunătăţim în continuare mijloacele de apărare şi frecvenţa de folosire a acestora pentru a creşte rata de eşec şi costurile asociate pentru atacatori.”

    Metodă veche, mijloace noi

    Un alt risc la care sunt supuse masele, folosindu-se o metodă veche de când lumea, dar amplificată prin intermediul tehnologiei folosite în scopuri dăunătoare este dezinformarea, pe care Magda Popescu o defineşte drept utilizarea deliberată de informaţii false cu intenţia de a influenţa. „Eforturile de a fabrica falsuri în scopul manipulării maselor au o istorie lungă. Cu toate acestea, avem noi forme emergente de dezinformare, facilitate de progresele în tehnologie, care au transformat sfera şi eficienţa campaniilor de dezinformare.” Platformele şi serviciile utilizate pe scară largă pentru consumatori, cum ar fi reţele sociale, platforme, motoare de căutare şi servicii de mesagerie oferă acum actorilor statali şi nestatali canale puternice pentru distribuirea dezinformării, notează ea. „Dincolo de canalele de distribuire, aceste servicii oferă instrumente de experimentare, monitorizare, scalare şi optimizare a impactului campaniilor de dezinformare.”

    În al doilea rând, adaugă reprezentanta Microsoft, progresele în machine learning şi grafică au condus la răspândirea la scară largă a instrumentelor destinate fabricării de conţinut audiovizual de înaltă fidelitate, cum sunt synthetic media şi deepfake. „De zeci de ani, fotografii şi comentarii au fost manipulate sau scoase din context în eforturile de dezinformare, adesea cu efecte dramatice. Cu toate acestea, tehnologiile de generare a deep-fake-urilor oferă actorilor răuvoitori noi instrumente pentru a crea comportamente şi evenimente ce cresc puterea de convingere în campaniile de dezinformare.”

    În al treilea rând, ea menţionează inteligenţa artificială (AI) printre mijloacele care pot fi folosite de actori statali şi nestatali pentru a crea instrumente bazate pe psihologia umană. „Pot fi profilaţi indivizi şi grupuri şi se pot genera programe personalizate de dezinformare menite să influenţeze credinţele, opiniile şi acţiunile.”

    Ce se poate face? În primul rând, Magda Popescu atrage atenţia asupra faptului că trebuie să fim atenţi în mod critic la sofisticarea şi amploarea în creştere a dezinformării – şi să ne angajăm pe mai multe fronturi. „Trebuie investit profund în alfabetizarea media modernă, pentru a educa oamenii despre cum să înţeleagă şi să recunoască dezinformarea. Aceasta include oferirea de noi tipuri de instrumente care pot ajuta oamenii să analizeze critic sursa şi veridicitatea ştirilor şi informaţiilor. În al doilea rând, trebuie să sprijinim jurnalismul de înaltă calitate, inclusiv organizaţiile de ştiri de încredere. Este esenţial să existe reporteri angajaţi pe teren pentru a vedea, auzi şi raporta cu claritate evenimentele şi incidentele.”

     

    Igiena cibernetică, o necesitate

    Magda Popescu spune că înţelegerea elementelor de bază cu privire la securitatea cibernetică este la fel de importantă pentru activitatea noastră digitală, personală ori profesională precum este spălatul pe mâini pentru evitarea bolilor. „Şi la fel de eficientă.” Potrivit ei, 98% dintre atacuri sunt evitate dacă se aplică măsurile de bază – autentificarea multi-factor, update-uri, soluţii anti-malware şi antivirus, protejarea datelor şi politici zero trust, măsuri funcţionale atât pentru indivizi, cât şi pentru organizaţii. „Un alt exemplu, redat recent în Cyber Signals, un raport trimestrial publicat de Microsoft, arată că, din 83 de milioane de atacuri, derulate între 26 noiembrie şi 31 decembrie 2021, cu privire la conturi de utilizatori comerciali, doar 22% s-au înregistrat pentru Azure Active Directory cu autentificare puternică, iar restul de 78% au fost înregistrate pentru Azure Active Directory fără autentificare puternică.”

     

    Un parteneriat de tip win-win

    Pentru a duce România la nivelul optim de digitalizare, autorităţile consideră că una dintre cele mai bune soluţii este colaborarea mediului public cu cel privat. Marcel Boloş, ministru al cercetării, inovării şi digitalizării, consideră că digitalizarea României, cu toate aspectele pe care le implică, reprezintă o strategie pe termen lung, care presupune un efort conjugat la nivelul guvernului, mediului privat şi al autorităţilor publice. El vede în această digitalizare un demers care angajează România pe un drum ireversibil al modernizării, aşa că, în opinia sa, fiecare pas trebuie bine gândit, astfel încât să beneficieze de cea mai bună expertiză disponibilă pe plan internaţional. „Spre exemplu, complementar investiţiilor în infrastructură şi în capacităţi de stocare sau interoperabilizării funcţionale a bazelor e date, strategia Ministerului Cercetării, Inovării şi Digitalizării are în vedere şi dezvoltarea competenţelor digitale în rândul populaţiei şi al utilizatorilor din instituţiile statului. Acest aspect reprezintă o componentă-cheie pentru succesul strategiei de securitate cibernetică a României în perioada 2022-2027, aprobată prin Hotărârea de Guvern nr. 1.321 din 30 decembrie 2021.”

    De asemenea, adaugă el, o importanţă deosebită în strategia de securitate o reprezintă parteneriatul public-privat, identificat ca fiind unul din cele cinci obiective strategice care circumscriu activităţile de asigurare a securităţii cibernetice atât unui set de principii, cât şi obiectivelor naţionale de securitate şi angajamentelor asumate de România la nivel NATO şi UE. „Vorbim deci despre un parteneriat pragmatic între autorităţi şi instituţii ale administraţiei publice, entităţi private, mediul academic şi de cercetare şi cetăţeni, în condiţiile în care atacurile cibernetice vizează un spectru larg de reţele şi sisteme informatice, aşa cum am văzut din păcate recent în Ucraina.”

    Marcel Boloş consideră că România trebuie să aibă curajul să facă acest pas ireversibil pentru implementarea transformărilor digitale. „A venit momentul să capacităm cu adevărat mediul privat şi experienţa specialiştilor autohtoni.”

    De altfel, odată cu înfiinţarea Directoratului Naţional de Securitate Cibernetică (DNSC) prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 104/2021 şi preluarea inclusiv a atribuţiilor de autoritate competentă la nivel naţional pentru securitatea reţelelor şi sistemelor informatice, el spune că este prevăzută în mod expres crearea cadrului naţional de cooperare între instituţii publice, private, de educaţie şi cercetare, pentru asigurarea unei viziuni şi abordări realiste, comune şi coerente privitor la securitatea cibernetică a României, operaţionalizarea colaborării traducându-se prin crearea şi operarea platformei naţionale care să permită schimbul de informaţii între constituenţi în domeniul incidentelor, vulnerabilităţilor şi crizelor de natură cibernetică. „La nivelul Ministerului Cercetării, Inovării şi Digitalizării am început din prima săptămână a mandatului consultări probabil fără precedent cu reprezentanţii companiilor autohtone şi cu marile corporaţii internaţionale în egală măsură, pentru a înţelege soluţiile şi abordările existente şi, mai ales, pentru a avea un termen de comparaţie cu privire la soluţiile de succes adoptate de alte ţări europene. Nu mai putem face doar paşi mărunţi şi timizi. Trebuie să recuperăm terenul în vederea alinierii la standardele europene.”

  • Ce sens are să te lupţi şi să-ţi pierzi viaţa şi pacea burgheză?

    Marţi, ora 23.57, când am început să scriu acest articol, televiziunile anunţau că ruşii, cu 14 nave, se pregătesc să debarce în Odessa în încercarea de a cuceri acest port la Marea Neagră. Kievul este bombardat în continuare şi este doar o chestiune de ore sau de zile până când ruşii vor da asaltul final. La Kremlin, Putin continuă teleconferinţele cu liderii europeni, în timp ce liderul Ucrainei, Volodimir Zelenski, este conştient că NATO nu va interveni şi Ucraina nu va fi primită în Alianţă. Premierii Poloniei, Cehiei, Slovaciei sunt la Kiev, în mijlocul bombardamentelor, pentru a-şi arăta suportul pentru Zelenski şi Ucraina. Nu ştiu ce va fi până luni, când această revistă ajunge la voi. Atacul armat al Rusiei împotriva Ucrainei, început pe 24 februarie, a adus discuţii aprinse peste tot, dar părerile cu privire la acest act criminal al lui Putin încep să fie nunţate pe măsură ce zilele trec iar oraşele Ucrainei sunt îngropate la propriu şi la figurat în urma bombardamentelor Rusiei. În cercul meu, corporatist, de birou, de centrul Capitalei, Putin este văzut ca un nebun care vrea să distrugă pe toată lumea, în timp ce Zelenski este văzut nu ca un erou, aşa cum era perceput în primele zile, ci ca un sinucigaş care şi-a distrus ţara şi poporul. Ce sens avea această rezistenţă şi de ce? Este o întrebare care revine tot timpul. Prin această luptă, total inegală, între armata rusă şi cea ucraineană, dacă rezultatul este bombardarea oraşelor, distrugerea drumurilor, moartea oamenilor, a copiilor etc., Zelinski şi-a distrus ţara.

    Corporatiştii mei ar fi predat mai degrabă Ucraina lui Putin, care şi-ar fi instalat propriul guvern. Viaţa ar fi mers ca înainte, poate puţin mai săracă pentru că ruşii mai degrabă aduc sărăcie decât dezvoltare, economia şi businessul ar fi mers, oamenii ar fi fost feriţi, chiar dacă ar fi fost înfrânţi prin faptul că ruşii s-ar fi instalat la Kiev. Tot “eroismul de cafenea” în care lumea îi admiră pe ucraineni, dar de la distanţă, este bun până la un anumit punct.

    Tocmai de aceea avem cozi interminabile la paşapoarte, pentru ca lumea să fie pregătită dacă vreo rachetă zboară până la Bucureşti. Apărarea ţării, cu tot ce implică acest lucru, nu este în fruntea listei corporatiştilor, cel puţin ai mei. Nimeni nu vrea să-şi sacrifice traiul, viaţa, familia pentru nişte sloganuri. Lumea a devenit prea globală, iar patriotismul, cel puţin al nostru, s-a diluat într-un pahar de prosecco.

    Cafenelele şi restaurantele din Bucureşti sunt destul de pline acum, chiar dacă inflaţia este la ceruri, iar economia începe să scadă accelerat. Ucraina este la televizor şi nu sunt mulţi care pot să înţeleagă drama de acolo. Cel puţin nu dintr-un Starbucks, savurând o cafea în timp ce soarele începe să-şi facă simţită prezenţa.

    Corporatiştii mei se uită cu neînţelegere la ucrainenii care îşi apără ţara şi nu înţeleg de ce fac acest lucru. În orice moment, ar da patriotismul pe o masă bună, lipsită de griji. Nimeni nu-şi pune problema să-şi apere ţara cu arma în mână pentru că ar fi o nebunie, n-ar avea niciun sens. Mulţi se uită şi remarcă asaltul refugiaţilor din Ucraina în Bucureşti în acele maşini mari, negre şi foarte scumpe.

    Ucrainenii stau la hotelurile bune din Bucureşti, iar restaurantele de top au mesele ocupate. Cei care au venit cu primul val din Ucraina sunt refugiaţii cu bani, cu mii, zeci, sute şi milioane de euro sau dolari. Duminică a făcut vâlvă cazul unei familii din Ucraina, el şi ea, care au încercat să intre în România cu 24 de genţi de firmă şi 1,6 milioane de dolari cash. Primii care au fugit din Ucraina sunt cei care au avut posibilitatea să facă acest lucru, iar cei care au rămas sunt consideraţi săraci, pentru că nu au avut şi nu au cu ce să fugă din ţară.

    Bineînţeles că sunt şi excepţii, drame în adevăratul sens al cuvântului, pe care le trăiesc aceşti refugiaţi. Există o teamă în rândul corporatiştilor mei, că viaţa bună pe care o duc aici, în Bucureşti, în România, s-ar putea schimba. De altfel, începe să se schimbe din punct de vedere economic, pentru că vremurile devin mai dificile, dar de aici până la un război militar în toată regula este o distanţă destul de lungă. Şi nu sunt mulţi doritori care ar vrea să facă un pas înainte şi să pună mâna pe arme, ca ucrainenii. Atâta timp cât nu suntem noi implicaţi într-un mod direct, putem spune orice. Dar ceea ce este de reţinut ţine de faptul că este mai importantă viaţa şi pacea burgheză decât bombardamentele şi lupta sinucigaşă a lui Zelenski.

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Cum să faci un business din igiena plantelor

    Ideea familiei Grosu de a fabrica produse de curăţenie şi igienă îşi are rădăcinile undeva în 1998, când Filofteia şi Romeo au făcut primii paşi în acest tip de business, dedicat iniţial firmelor profesionale de curăţenie. Ani mai târziu, în 2011, au creat Herbaris, un brand prin care scot pe piaţă produse de îngrijire destinate persoanelor care preferă ingredientele naturale pentru igiena proprie şi a casei.

    Herbaris este o afacere de familie fondată de Filofteia şi Romeo Grosu, o companie antreprenorială românească pornită din iubire pentru natură, pentru că plantele sunt ingredientele-cheie din reţetă. Unele dintre ele, demult uitate sau prea puţin valorificate, precum pelinul sau roiniţa. „Facem produse naturale după reţete proprii, organizate în game pentru igiena personală – săpunuri astringente, exfoliante, hidratante şi pentru ten acneic, cosmetice bio pentru femei şi pentru bărbaţi, balsam de buze, săpun de ras natural şi balsam după ras, unt de shea, şampoane şi balsam pentru păr. Pomada de corp este un produs-vedetă”, spune Filofteia Grosu, de profesie chimist, în prezent studentă în cadrul unui program de masterat în Produse farmaceutice şi cosmetice din cadrul Universităţii Politehnica din Bucureşti. Soţul ei, Romeo, este economist şi se implică şi el în businessul Herbaris, în care au investit până acum aproximativ 100.000 de euro în decurs de zece ani. Dincolo de produse pentru igiena personală, Herbaris are şi un portofoliu de detergenţi pentru rufe, pentru baie, pentru bucătărie şi pardoseli, toate pe bază de pelin, roiniţă, pin, mentă, soc, scorţişoară, anason, cafea şi multe altele.

    Preţurile sunt cuprinse între 25 de lei pentru un săpun natural şi 65 de lei pentru un şampon lichid. Un detergent de vase cu eucalipt costă 24 de lei, iar detergentul de rufe – 56 de lei. „Avem un public majoritar feminin, cu vârste cuprinse între 20 şi 55 de ani, persoane cu un stil de viaţă activ, informate. Avem însă şi un public format din bărbaţi, tocmai de aceea am creat o serie de produse special dedicate lor. Şi avem şi un public important format din familii”, mai spune Filofteia Grosu. Bio Manufactura Concept Natura, compania prin care este operat businessul Herbaris, a avut în 2020 afaceri de 239.000 de lei, un prag care a fost depăşit anul trecut, înregistrând astfel un nou record în evoluţia afacerii. Cât despre 2022… „este un an în care avem planuri din punctul de vedere al dezvoltării. Deja, de câţiva ani, dezvoltăm constant produsele Herbaris. Am diversificat foarte mult săpunurile, în timp am creat şi şampoane şi balsam de păr. Suntem orientaţi să ne dezvoltăm mai ales în zona de marketing şi comunicare. La nivel operaţional, dezvoltăm mereu atât produsele, cât şi modul de fabricaţie, când este necesar.”

    Lipsa târgurilor şi a evenimentelor din ultimii doi ani se resimte în creşterea Herbaris şi tocmai de aceea pariul familiei Grosu a fost şi mai puternic pe mediul online. Astfel, unul dintre obiectivele setate pentru 2022 este consolidarea prezenţei în online şi dezvoltarea magazinului virtual. „Toate produsele sunt fabricate în România, producem la Vălenii de Munte. Avem o echipă stabilă şi inclusiv o linie de cercetare şi dezvoltare de produse. Înainte de pandemie, participam la multe târguri şi evenimente de profil, unde, pe lângă procesul de vânzare, aveam un contact direct cu clienţii, contact care acum ne lipseşte. Şi în mediul online suntem în contact cu clienţii, dar suntem nerăbdători să ne întoarcem şi la evenimentele live.”

    Cum activitatea de la Herbaris nu poate fi făcută remote, pandemia nu a trecut neobservată în procesul de producţie, încetinind ritmul de dezvoltare în anumite momente. Totuşi, tot pandemia a şi deschis căi de dezvoltare, precum magazinul online, iar viitorul continuă să se scrie pentru Herbaris.

    Preţurile sunt cuprinse între 25 de lei pentru un săpun natural şi 65 de lei pentru un şampon lichid. Un detergent de vase cu eucalipt costă 24 de lei, iar detergentul de rufe – 56 de lei.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Corpore Vital – şcoală de formare în masaj şi kinetoterapie (Braşov)

    Fondator: Radu Drăgan

    Investiţie iniţială: 30.000 de euro

    Cifră de afaceri lunară: 30.000 de lei (6.000 de euro)

    Prezenţă: Braşov

    Green Kitchen – restaurant (Târgu- Mureş)

    Fondator: Iulian Suciu

    Investiţie iniţială: 60.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2021: 1,3 mil. lei (260.000 de euro)

    Prezenţă: Târgu-Mureş

    Maruan – atelier de vitralii (Bucureşti)

    Fondatoare: Mariana Cişmaru

    Investiţie iniţială: 1.000 de euro

    Prezenţă: online

    Nuts for Nuts – producţie de unturi vegetale (Arad)

    Fondatori: Irina şi Florin Ancuţa

    Investiţie iniţială: 6.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2021: 330.000 de lei (66.000 de euro)

    Prezenţă: naţională

    Fuioru’ Fermecat – atelier de decoraţiuni (Mogoşoaia)

    Fondatoare: Nicoleta Nicşan

    Investiţie iniţială: câteva sute de euro

    Cifră de afaceri în 2021: 7.000 de euro

    Prezenţă: online

    ZF, Banca Transilvania şi Vodafone  au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Muzeul amenajat de angajaţi după bunul plac

    Muzeele lumii lasă, de regulă, selectarea lucrărilor pentru expoziţii pe mâna unor experţi în domeniu, dar uneori apelează şi la nespecialişti.

    Astfel, Baltimore Museum of Art (BMA) a cerut sprijinul angajaţilor care asigură paza instituţiei, pe care i-a rugat să selecteze lucrări care să fie incluse într-o expoziţie intitulată „Guarding the Art” (Păzind arta).

    Sub coordonarea unui expert al muzeului, care nu le-a impus o temă, angajaţii au ales lucrări în funcţie de experienţele şi pasiunile lor.

    Un angajat care-şi dorea o carieră muzicală a selectat, de exemplu, un tablou care i s-a părut că i-ar evoca muzica lui Mozart, „Normandy Landscape” de Hale Woodruff (1928), iar altcineva a ales o lucrare care să reflecte protestele şi tensiunile rasiale din SUA, de exemplu.

     


     

     

  • Cum poate fi folosită tescovina în industria modei

    Producţia de vin lasă în urmă deşeuri care îşi pot găsi totuşi o întrebuinţare atunci când cineva vine cu ideea potrivită, după cum o demonstrează o gamă de accesorii intitulată „Unwasted” (neirosit). Realizată de creatoarea de modă de origine chineză Meng Du, gama cuprinde genţi confecţionate din piele obţinută din tescovină, scrie Dezeen.

    Pielea provine de la o firmă franceză, Planet of Grapes, care obţine tescovina de la producătorii de vin din Franţa, o usucă la soare şi transformă într-o pudră pe care o foloseşte mai apoi la fabricarea unui material numit „piele de struguri”.

    Genţile create de Meng Du pentru Unwasted amintesc prin aspect de domeniul din care provine materialul din care au fost confecţionate, fiind denumite „Chardonnay” (cu forma unei cutii cilindrice de tablă pentru sticle de băutură) şi Merlot (care aminteşte de un recipient de plastic cu toartă).

  • De la un depozit de cereale, la un imperiu financiar cu venituri de miliarde. Care este povestea lui William Cargill şi a companiei care îi poartă numele

    Antreprenorul William Wallace Cargill a pornit în lumea businessului cu un simplu depozit de cereale. Dar nu a rămas legat de oraşul de origine al businessului său, ci s-a mutat din loc în loc, cunoscând piaţa şi stabilind importante relaţii comerciale. Rezultatul? Un imperiu financiar cu venituri de miliarde de dolari.

    William Wallace Cargill s-a născut pe 15 decembrie 1844 în Port Jefferson, New York. A fost al treilea copil al căpitanului scoţian William Dick Cargill şi al Ednei Davis. În 1856 familia s-a mutat în Janesville, Wisconsin, pentru a porni o afacere în agricultură. La nouă ani distanţă, în 1865, antreprenorul a deschis în Conover, Iowa, un mic business axat pe comerţul şi depozitarea cerealelor. După un an i s-a alăturat şi unul dintre fraţii săi, Sam, formând W. W. Cargill and Brother. Ulterior, cu ajutorul celorlalţi doi fraţi, Sylvester şi James, a extins afacerea şi cu un depozit de cherestea. Pe 1 octombrie 1868 Cargill s-a căsătorit cu Ellen Theresa Stowell, alături de care a avut patru copii: William, Edna, Emma şi Austen.

    În paralel cu activitatea antreprenorială, fondatorul a servit, timp de trei ani, şi ca medic legist în Albert Lea, Minnesota. Înainte de 1875 el s-a mutat din nou, împreună cu familia, stabilindu-se în La Crosse, Wisconsin, de unde a început o extindere regională a afacerilor. În 1880 activitatea businessului ia amploare, antreprenorul fiind preocupat de comerţul cu cărbune şi sisteme de irigaţii, printre altele, investind totodată în ferme şi căi ferate. În 1904, în urma unui atac de cord, a fost nevoit să se retragă din business.

    La cinci ani distanţă, pe 17 octombrie, a murit în urma unei pneumonii. După un an a decedat şi soţia sa, aşa că afacerea a fost divizată între fiii şi fiicele acestora, iar operaţiunile companiei au fost preluate de către ginerele său, John MacMillan. Acesta va începe o serie de achiziţii ale altor businessuri, iar în 1930 va schimba numele în cel actual.

    În prezent, compania cu sediu în Minnetonka, Minnesota, e cea mai mare corporaţie privată din SUA din punct de vedere al veniturilor, care au depăşit 134 de miliarde de dolari anul trecut. Totodată, gigantul cu 166.000 de angajaţi în 66 de ţări acoperă 25% din exporturile totale de cereale ale Statelor Unite. Urmaşii fondatorului încă deţin 90% din business. În plan local, compania a înregistrat, în 2020, ultimul an pentru care există date disponibile, o cifră de afaceri netă de 3 miliarde de lei.


     

     

  • Loc de joacă pentru adulţi. Ce trenduri a născut pandemia în amenajările de locuinţe

    După ce şi-au dorit multă vreme propria sală de fitness sau un cinema la ei acasă, nu puţini sunt cei care-şi caută un „loc de joacă” la domiciliu, în care să se relaxeze şi să-şi vadă de hobby-uri. Bineînţeles, un asemenea loc de joacă este adaptat nevoilor adulţilor, care amenajează spaţii în care pot juca şah sau diverse jocuri de societate (board-games), biliard sau fotbal de masă. În funcţie de locul disponibil, se alocă relaxării fie o anexă a casei care poate fi transformată astfel încât proprietarii să poată primi şi musafiri, fiind dotată cu masă de ping-pong, chicinetă în care se pot prepara băuturi şi floricele şi masă pe care se pot juca table sau şah sau chiar cărţi, scrie The Telegraph. Dacă nu există foarte mult spaţiu, atunci se amenajează măcar un colţişor drept „loc de joacă” în care adulţii pot petrece mai mult timp nu numai cu prietenii, ci şi cu copiii lor şi pe care îl pot folosi, dacă e cazul, şi adolescenţii casei.


     

     

  • Când businessul merge ca pe roate. Cum a ajuns un grup de români pasionaţi de tunning să dezvolte o afacere autohtonă cu vânzări anuale de zeci de milioane de euro

    Un grup de pasionaţi de tunning s-au gândit să împărtăşească şi altora hobby-ul lor pentru maşini printr-o afacere începută în anul 2004. Aceasta a evoluat în 18 ani de activitate într-un distribuitor la nivel naţional de jante, anvelope şi roţi complete cu vânzări anuale de 17 milioane de euro.

    Era o perioadă propice în acea vreme pentru investiţii în maşină şi astfel de modificări, iar jantele din aliaj erau un element clar de atractivitate. Fondatorii afacerii au realizat apoi că jantele răspundeau şi unor cerinţe comerciale, axându-se în special pe marca ALCAR, prin care acopereau mai multe categorii din piaţă. În 2006 au lansat site-ul janta.ro, pe care l-au dezvoltat în mod constant şi cu investiţii considerabile”, a povestit Raul Coman, manager operaţiuni, ALCAR, în cea mai recentă ediţie a emisiunii ZF Ecosistemul Marketplace.

    El s-a alăturat businessului în 2009, dar firma exista deja din 2004. Afacerea a fost începută de un grup de prieteni pasionaţi de tunning, printre care Alexandru Ciocâlteu, care este managing partener al firmei. În 2010 a intrat în acţionariatul businessului compania ALCAR, care are şi zone de producţie în Germania şi Elveţia.

    „Am ajuns să vindem peste 300.000 de anvelope pe an şi peste 50.000 de jante. Am fost orientaţi mereu către o creştere cât mai sănătoasă, bazată pe o realitate a pieţei, am făcut investiţii considerabile în logistică şi depozite şi am avut parte de o creştere bună de la an la an”, a descris Raul Coman businessul ALCAR (www.jante.ro), care se concentrează acum pe importul de jante şi anvelope şi pe distribuţia la nivel naţional a produselor printr-o reţea de parteneri, precum şi prin comercializarea acestora în online.

    Compania are în portofoliu trei mărci de jante din aliaj, cu care acoperă toate segmentele de piaţă (premium, mediu şi economic) şi, de asemenea, zece mărci de anvelope. „Avem o abordare omnichannel, suntem prezenţi atât în B2B cât şi B2C. Profilul clienţilor, când vine vorba de persoane fizice, este format din oameni care vor să facă economie, să aibă valoare cât mai bună pentru banii plătiţi. În ceea ce priveşte vânzarea către firme, dacă sunt consumatori finali, eficienţa şi reducerea costurilor sunt avantajele pe care le caută.”

    Anul trecut, au ajuns la o cifră de afaceri de peste 17 milioane de euro, din care online-ul reprezintă peste 10% din vânzări. „Am încercat întotdeauna să creştem afacerile sănătos, să nu rămânem în urmă pe niciunul dintre canale.” Pe platforma marketplace a eMAG au intrat în 2014, odată cu diversificarea categoriilor de către această platformă, iar anul trecut au ajuns prin intermediul acesteia la vânzări de peste 1,2 milioane de euro, ţintind depăşirea pragului de 2 milioane de euro în 2022. Valoarea investiţiilor făcute în afacere de-a lungul timpului depăşeşte un milion de euro.

    Echipa afacerii este formată în prezent din 50 de persoane, cu o medie de vârstă redusă, precizează Coman. În ceea ce priveşte preţurile practicate, acestea adresează toate tipurile de clienţi: „Preţurile pentru jante variază de la 200 la 300 de lei, în funcţie de marcă, diametru şi pot ajunge la 8.000 de lei pentru maşinile premium. În ceea ce priveşte preţurile pentru anvelope, acestea pornesc de la 200-300 de lei şi pot ajunge la valori ce sar de 1.000 de lei/bucată. Avem un portofoliu adaptat pieţei din România şi cerinţelor în continuă schimbare, din ce în ce mai ridicate.”

    Planurile pentru dezvoltarea businessului în continuare includ expansiunea internaţională.

    „Cochetăm cu ideea de livrări în afara României, vedem oportunităţi în marketplace-ul eMAG, am pus deja pe masă posibilitatea de a merge spre Ungaria prin această platformă şi cred că 2022 este anul în care vom face asta. Pe noi ne-a frânat cumva partea logistică fiindcă vindem produse neatractive din perspectiva livrărilor, cu eMAG cred că va fi foarte uşor să mergem în afară.”

    Iar când vine vorba de sfaturile pe care le-ar da tinerilor antreprenori care vor să înceapă un business în online, Raul Coman subliniază: „Cred că orice întreprinzător trebuie să fie conştient de realitatea în care trăim, să observe şi să participe pe toate canalele care i se deschid – produsele sau serviciile de orice natură trebuie să fie disponibile cât mai mult timp, pentru cât mai mulţi clienţi şi, evident, că participarea într-un marketplace este obligatorie. Sunt lucruri simple pe care le poate face oricine, trebuie să deschidem ochii şi să observăm lucrurile evidente, iar mie asta mi se pare evident necesar acum – prezenţa pe internet şi prezenţa în locurile cele mai accesibile consumatorilor.”

  • Cum a ajuns o tânără dintr-un mic oraş din România să studieze informatica în şase ţări şi să lucreze pentru Bloomberg în domeniul inteligenţei artificiale

    Viaţa poate fi amuzantă uneori… iar această perspectivă a determinat-o pe Oana Ţifrea-Marciuska să studieze, în facultate, tiparele glumelor făcute timp de luni de zile de prietenii săi. Era prima sa activitate de cercetare practică în construirea şi interpretarea modelelor de inteligenţă artificială (AI), pentru teza sa de licenţă, prima lucrare în domeniu.  De atunci, şi-a continuat pregătirea academică şi evoluţia profesională în şase ţări, iar umorul a însoţit-o în tot acest parcurs.

    „Îmi amintesc că odată, când eram încă la şcoală ne-am uitat la un interviu la televizor cu nişte români care studiau la licenţă la Oxford. M-am gândit atunci că nu voi putea merge niciodată acolo. Ani mai târziu, eu sunt persoana care este întrebată despre cariera ei. 🙂 Viaţa poate fi amuzantă uneori”, constată Oana Ţifrea-Marciuska, în interviul pentru Business MAGAZIN, la câţiva ani distanţă după ce a bifat şi studiile la Oxford, dar şi numeroase alte experienţe – academice şi profesionale –  la care nici nu visa atunci.

    Acum, din rolul de AI Scientist and Engineer al Bloomberg, face parte din echipa de ingineri din grupul de inteligenţă artificială al grupului media, care dezvoltă şi menţine Bloomberg Knowledge Graph (reţeaua semantică de concepte financiare, relaţii şi instanţe a Bloomberg). Knowledge Graph conectează diverse entităţi, cum ar fi oameni, companii, produse, mărci sau industrii, cu diverse proprietăţi, cum ar fi angajarea, lanţul de aprovizionare sau locaţia geografică. Echipa lor îmbunătăţeşte produsele Bloomberg, cum ar fi ştirile automate sau procesarea limbajului automat(NLP).

    Din rolul de cercetător ştiinţific, citeşte articole legate de noile proiecte în care şi-au propus să inoveze, mentorează stagiari sau colaborează cu oameni din mediul academic, revizuieşte articole ştiinţifice ale colegilor, participă la conferinţe ca prezentator, organizator sau învăţăcel. În calitate de inginer, proiectează, implementează şi testează software, revizuieşte codul colegilor săi, participă la diferite întâlniri pe teme de agilitate şi repară posibile erori în cod.

    „În cazul meu, lucrurile au evoluat în mod natural. Am participat la diferite competiţii în timpul liceului care au implicat matematică, programare, scriere creativă şi limbaj. În timp ce lucram la teza de licenţă în informatică, am putut să-mi combin cele două pasiuni – limbajul şi programarea – şi am lucrat la «Recunoaşterea automată a umorului în texte»”, îşi aminteşte Oana Ţifrea-Marciuska prima sa activitate de cercetare practică în construirea şi interpretarea modelelor AI (Artificial Intelligence â inteligenţă artificială – n.red.).

    „Vreme de luni de zile, am analizat fiecare glumă pe care o spuneau prietenii mei pentru a înţelege ce caracteristici o făceau amuzantă. Am continuat în domeniul AI pentru că sunt foarte curioasă în ceea ce priveşte diferitele aplicaţii legate de AI, de la utilizarea tehnologiei în educaţie şi asistenţă medicală până la implicaţiile acesteia în viaţa de zi cu zi, cum ar fi ajutarea oamenilor să găsească informaţii relevante în diverse contexte.”

    Încă din liceu devenise  complet captivată de programare pentru că i se părea foarte distractivă – „Visam la computere care să îmi scrie temele pe subiectele care nu erau de interes pentru mine. Nu îmi plăcea să memorez lucruri şi voiam să înţeleg. Matematica şi programarea erau foarte interesante fiindcă odată ce le înţelegeai, puteai să-ţi reaplici cunoştinţele. De fapt, am început două licenţe în acelaşi timp: una în informatică şi alta în drept (la propunerea părinţilor mei). După o lună de studiu, am ştiut că vreau să studiez doar informatica”.

    De la curiozitatea ei pentru inteligenţa artificială şi până la Bloomberg, a trecut însă prin numeroase etape legate de pregătirea sa, dar şi prin diferite geografii. Originară din Topliţa, judeţul Harghita, Oana şi-a continuat studiile la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi. Primul pas în afara ţării a fost prin intermediul programului Erasmus, despre care auzise în perioada în care studia pentru licenţă. „Din moment ce nu am fost niciodată în afara României, a fost atrăgător pentru mine să câştig o bursă care să-mi permită să studiez şi să experimentez viaţa peste hotare. Aşa am ajuns să studiez câteva luni la Lille în Franţa. După această experienţă, am decis să aplic pentru o altă bursă pentru a studia la master. Apoi au urmat alte lucruri. Nu am planificat niciodată că voi avea o carieră internaţională, dar lucrurile s-au întâmplat pur şi simplu.” Mai târziu, a finalizat un program masteral european în logică computaţională în Austria şi Italia. A făcut un stagiu de practică chiar şi în Australia, apoi a petrecut doi ani ca dezvoltator de software în Italia, şi-a obţinut doctoratul în AI în Marea Britanie. A lucrat într-un stagiu de internship în Marea Britanie la Microsoft Research, a făcut un an de studii postuniversitare şi abia apoi a primit un job la Bloomberg. Spune că a aplicat pentru că, în timp ce îşi făcea doctoratul la Oxford, a  asistat la o discuţie susţinută de un inginer de cercetare de acolo, iar proiectele lor păreau interesante şi legate de interesele sale de cercetare: procesarea limbajului natural şi knowledge graph. A aplicat la Bloomberg odată ce a decis să se îndrepte înspre această industrie, iar câteva interviuri mai târziu, s-a alăturat companiei.

    „Cred că România are un sistem de învăţământ foarte bun, mai ales când vine vorba despre informatică. Cred că un lucru pe care îl luăm de bun aici este educaţia gratuită. Până la terminarea universităţii, mulţi dintre colegii mei profesionişti sunt extrem de îndatoraţi din cauza taxelor de şcolarizare. În schimb, ceea ce era destul de stresant pentru mine în timpul liceului, de exemplu, era faptul că trebuia să memorezi informaţii ca şi cum ar fi fost poezii. I-am apreciat foarte mult pe profesorii care au încurajat dezbaterile şi ne-au învăţat să gândim singuri.”

    „Sunt fericită că am avut curajul să ies în afara zonei mele de confort. Am studiat şi am lucrat în şase ţări diferite, fiecare dintre acestea având moduri distincte de abordare a cercetării şi educaţiei şi m-au făcut persoana care sunt astăzi. Sunt fericită că am aplicat pentru burse de studiu, deşi, în adâncul inimii, mă simţeam ca un impostor. Dar, multe dintre premiile pe care le-am câştigat, cum ar fi Bursa Anita Borg de la Google, m-au ajutat să am libertate financiară ca student, pe lângă deschiderea unor noi oportunităţi, cum ar fi obţinerea unui loc finanţat la Universitatea Oxford”, îşi descrie Oana reuşitele academice. (Bursa Anita Borg urmăreşte să încurajeze şi să promoveze femeile pentru a excela în domeniul informaticii, a juca un rol activ şi a deveni lideri în creaţia tehnologică n.red.)

    În afară de faptul că şi-a terminat cu succes toate studiile, se declară fericită că a lucrat la multe proiecte pe care le descrie drept uimitoare: „De exemplu, când lucram în Italia la dezvoltarea de jocuri semiautomatizate pentru copiii care aveau probleme cu înţelegerea textelor citite, am folosit diverse tehnici AI pentru a genera automat jocuri din poveştile pe care copiii le-au citit. Testele efectuate atât în Marea Britanie, cât şi în Italia au arătat că sistemul nostru a îmbunătăţit înţelegerea copiilor atunci când citesc poveşti”.

    Menţionează şi munca de voluntariat în diverse activităţi axate pe diversitate şi incluziune, despre care spune că i-a adus, de asemenea, un grad uimitor de satisfacţie – „Ştiind că pot contribui la a face lumea din jurul meu un pic mai incluzivă şi mai blândă.”

    Una dintre aceste activităţi a început când studia la Oxford şi s-a implicat în crearea Oxford Women in Computer Science. „La momentul în care m-am alăturat Oxford, nu cunoşteam multe femei la catedră şi îmi doream să am un alt proiect în afară de doctorat, aşa că m-am implicat în înfiinţarea OxWoCS.” Prin această organizaţie, au început să faciliteze discuţii cu vorbitori externi şi interni din mediul academic şi din industrie şi chiar au avut ca vorbitori doi dintre câştigătorii Premiului Turing (cunoscut ca premiul Nobel în Informatică).” A pus umărul la organizarea de evenimente, de pachete de sponsorizare pentru companii şi au oferit burse studenţilor pentru a participa la conferinţă. Au făcut echipă şi cu o organizaţie soră a Universităţii Cambridge, Women@CL şi au organizat o conferinţă comună cu ei, care încă are loc acum în fiecare  an. „Am fost foarte fericită să mă implic, deorece voluntariatul mi-a oferit multe satisfacţii personale şi profesionale. Continuu să fiu implicată în iniţiative de diversitate şi incluziune, deoarece simt că pot contribui la a face locurile în care lucrez mai incluzive.”

     

    De ce pare mai greu pentru femei să reuşească în tech?

    Când vine vorba despre echilibrul de gen în domeniul pe care îl reprezintă, ea observă că trebuie să analizăm două probleme principale: 1. De ce mai puţine femei se alătură sectorului tehnologic şi 2. De ce cele care se alătură sectorului tehnologic tind să părăsească acest sector într-un ritm mai rapid decât bărbaţii?. „De ce se întâmplă asta? În multe ţări, inclusiv în România, fetele se pot simţi descurajate în informatică din cauza prejudecăţilor de lungă durată din societatea noastră. S-ar putea să fiţi familiarizaţi cu experimentul în care băieţii şi fetiţele au schimbat hainele şi voluntari au fost rugaţi să se joace cu ei cu diverse jucării. Voluntarii dădeau păpuşi şi jucării pufoase băieţilor îmbrăcaţi în fete şi roboţi şi obiecte dure fetelor îmbrăcate în băieţi. Cred că ar trebui să ne creştem copiii cu o mentalitate de dezvoltare şi să-i expunem la diverse jucării pentru a le ajuta să-şi dezvolte abilităţile.” Îşi aminteşte de altfel că şi ea a fost descurajată de mulţi dintre cei din jur în momentul în care şi-a exprimat dorinţa să studieze informatica. „Cred că principalul motiv pentru toate acele comentarii negative a fost că, la acea vreme, informaticienii pe care îi ştiam din filme trăiau în general în subsoluri şi se ocupau, în general, de hackuirea computerelor altor persoane. Aşadar nu erau descrişi într-o manieră foarte bună şi, desigur, niciunul dintre ei nu era femeie. Cred că lucrurile au început să se schimbe destul de mult acum faţă de perioada în care eram în liceu.” Oana Ţifrea-Marciuska menţionează de asemenea studii din care reiese că bărbaţii au tendinţa de a se autodescrie pe platforma de resurse umane LinkedIn ca şi cum ar avea mai multe abilităţi decât femeile: „Acest lucru se corelează cu cercetările existente privind nivelurile mai scăzute de încredere ale femeilor cu privire la propriile abilităţi tehnice, chiar dacă femeile din AI au niveluri de educaţie formală mai ridicate decât bărbaţii”.

    De asemenea, spune că de când a devenit mamă, a observat şi înţelege mai bine nevoia de aranjamente de lucru mai flexibile pentru femei, de scheme de îngrijire a copiilor bune şi mai accesibile, precum şi de sprijinul semenilor lor: „Fără acestea, femeile nu vor avea acces egal la formare, recalificare şi căi de tranziţie a locurilor de muncă – în special în domenii în expansiune, de frontieră, cum ar fi data science şi AI”.

     

    „Zilnic ne putem schimba viaţa în bine, dacă ne dorim asta”

    Ţinând cont de comunitatea relativ mică în care a crescut (un municipiu de circa 15.000 de locuitori recunoscut mai degrabă ca pol al frigului decât pentru resursa umană talentată), am întrebat-o pe Oana şi care crede că sunt şansele cuiva dintr-o comunitate similară să reuşească – în special într-un domeniu atât de specific precum cel în care şi-a construit ea cariera.

    „Cred că România are un sistem de învăţământ foarte bun, mai ales la informatică. Cred că un lucru pe care îl luăm de bun aici este educaţia gratuită. Până la terminarea universităţii, mulţi dintre colegii mei profesionişti sunt extrem de îndatoraţi din cauza taxelor de şcolarizare. În schimb, ceea ce era destul de stresant pentru mine în timpul liceului, de exemplu, era faptul că trebuia să memorezi informaţii ca şi cum ar fi fost poezii. I-am apreciat foarte mult pe profesorii care au încurajat dezbaterile şi ne-au învăţat să gândim singuri.”

    Nu au ocolit-o nici pe ea provocările – fie că e vorba despre respingeri de la oportunităţi la care am aplicat, sentimentul de singurătate când se afla departe de cei dragi, confruntarea cu diverse probleme de sănătate (de ale sale sau ale celor dragi), doliu etc.” A căutat totuşi mereu oportunităţile şi a muncit foarte mult în direcţia acestora, iar „de multe ori lucrurile păreau să se fi aliniat într-un mod bun: „Pentru a depăşi provocările, trebuie să ai o mentalitate de creştere pentru a conştientiza că întotdeauna, zi de zi,  ne putem schimba viaţa în bine dacă dorim. Nu pot vorbi pentru fiecare loc din lume, dar am prieteni din diferite colţuri ale lumii care provin din comunităţi mici şi care au realizat lucruri uimitoare. Cred că oamenii se ajută unii pe alţii, iar acesta a fost şi cazul meu – alături de munca asiduă din partea mea, desigur”.

    „Pentru a depăşi provocările, trebuie să ai o mentalitate de creştere pentru a conştientiza că întotdeauna, zi de zi,  ne putem schimba viaţa în bine dacă dorim. Nu pot vorbi pentru fiecare loc din lume, dar am prieteni din diferite colţuri ale lumii care provin din comunităţi mici şi care au realizat lucruri uimitoare. Cred că oamenii se ajută unii pe alţii, iar acesta a fost şi cazul meu – în afară de munca grea din partea mea, desigur.”

    Sfatul ei pentru o tânără care îşi doreşte o carieră similară cu a ei? „Avem nevoie de mai mulţi dintre voi în acest domeniu! Te-aş sfătui să studiezi, să exersezi şi să fii deschisă cu privire la noile oportunităţi. Când mi-am început studiile, AI nu era un domeniu atât de dezvoltat, aşa că mi-ar fi fost imposibil să-mi planific cariera aşa. Cred că femeile tinere ar trebui să-şi definească valorile, să se cunoască pe sine – ce le place şi ceea ce nu le place – şi să aplice, să aplice, să aplice. Încrederea creşte atunci când faci din ce în ce mai multă practică.”

     

    „Călătoria fiecăruia este diferită”

    Care sunt factorii de care au nevoie femeile care aspiră la un rol precum al său? „Călătoria fiecăruia este diferită. În echipa noastră, avem oameni cu experienţă în fizică sau matematică. Acestea fiind spuse, cred că este important să ştim să programăm pentru că orice idee pe care o avem, trebuie să o putem implementa. Astfel, o educaţie formală precum o diplomă de licenţă şi/sau master în informatică pot ajuta la stabilirea fundaţiei necesare, dar practica  duce la perfecţiune (la fel ca în sport).” Chiar dacă există cursuri online gratuite disponibile pe site-uri precum Coursera care vă pot ajuta să vă familiarizaţi cu informatica şi AI, Oana Ţifrea-Marciuska crede că o educaţie formală poate ajuta ca un CV să iasă mai mult în evidenţă. Adaugă că un alt lucru important în evoluţia carierei sale a fost că a încercat să facă stagii şi să lucreze atât în mediul academic, cât şi în industrie pentru a descoperi ceea ce îşi dorea – şi a rămas constant curioasă. Obstacole? „Cel mai mare obstacol pentru mine este să găsesc o modalitate de a continua atunci când lucrurile erau cu adevărat grele. Dar, sunt foarte recunoscătoare că sunt înconjurată de oameni minunaţi şi că am toată dragostea şi sprijinul familiei mele, în special al soţului meu. De exemplu, în timpul studiilor de doctorat, am avut o varietate de probleme de sănătate. M-am întrebat adesea dacă ar trebui să continui să fac presiuni asupra mea. În cazul meu, să am sprijinul familiei şi prietenilor mei a însemnat enorm pentru mine. În acelaşi timp, am întâlnit frecvent oameni care îmi spuneau ce trebuie să aud, când aveam nevoie să aud cel mai mult. Şi asta mi-a schimbat direcţia vieţii, pentru care sunt extrem de recunoscătoare”, răspunde ea.

    Am întrebat-o şi care este părerea ei despre mult trâmbiţata discuţie între viaţa de familie şi carieră, în special când vine vorba despre femei: „În cazul meu, cred că «suficient de bun» este suficient, atât la serviciu, cât şi acasă. După cum am spus, sunt foarte recunoscătoare că soţul meu mă susţine foarte mult şi împărţim​ multe dintre responsabilităţile legate de creşterea fiicei noastre. Suntem norocoşi să lucrăm amândoi în industria AI, ne înţelegem şi ne sprijinim reciproc. Amândoi avem valori clare definite şi încercăm să prioritizăm cele 24 de ore dintr-o zi în funcţie de acestea”.

    În viitor, îşi doreşte ca, în cele din urmă, să intre în management şi, de asemenea, să fie mentor pentru următoarea generaţie de ingineri în AI. Nu exclude în totalitate întoarcerea în România, daca o şansă s-ar ivi: „Dacă s-ar ivi o oportunitate bună pentru familia mea apropiată, m-aş întoarce cu plăcere. Momentan însă, suntem fericiţi aici şi luăm fiecare zi aşa cum vine.” Deocamdată, duce dorul familiei – de aici, părinţi, surori, nepoţi, bunica, cumnaţii etc. şi prietenilor. A ţinut de asemenea legătura cu universitatea şi liceul de acasă şi „Văd cu siguranţă îmbunătăţiri pe care sunt fericită să le descopăr”.

  • Spune-mi ce ADN ai ca să vezi ce ERP îţi trebuie

    Companiile nu ar trebui să-şi achiziţioneze soluţiile software uitându-se în primul rând la tarife, ci la modul în care acestea sunt compatibile cu „ADN-ul” lor – respectiv cu industria din care face parte, mărimea cifrei de afaceri, numărul de angajaţi, problemele şi provocările pieţei cu care se confruntă. Determinarea acestui ADN digital al companiilor reprezintă un punct esenţial în viziunea de dezvoltare a Softlead – un start-up local a cărui misiune este să ajute firmele să îşi găsească softul potrivit.

    Este vorba despre un tool al cărui concept l-am conturat în aceşti ultimi doi ani, un tool care identifică gradul de digitalizare din prezent al companiilor şi care indică în mod automatizat care sunt soluţiile software potrivite pe baza ADN-ului digital al fiecărei companii în parte.

    Ce înseamnă asta mai exact? Înseamnă faptul că noi credem că fiecare companie este diferită în felul ei, în funcţie de industria din care face parte, de cifra de afaceri, de numărul de angajaţi, de problemele, obiectivele şi provocările pieţei cu care se confruntă. Practic, toate aceste elemente dau un ADN, iar aplicaţia software necesară trebuie să se potrivească perfect cu aceste elemente specifice. Acesta este Softlead Digital DNA, un instrument ataşat Softlead Marketplace la care am lucrat şi care în momentul de faţă este în stadiul de MVP”, a explicat în cadrul emisiunii ZF IT Generation, la rubrica Start-up Update, Alexandra Roată, cofondator al Softlead.

    Ea a adăugat că anul trecut Softlead Digital DNA a fost folosit de peste 200 de companii. „Softlead Digital DNA are un loc esenţial în planurile noastre viitoare şi ne vom concentra atenţia asupra dezvoltării lui.” Softlead foloseşte tehnologii de „augmented analytics” pentru a oferi o perspectivă completă asupra datelor industriei software – cererea înregistrată pentru anumite tipologii de aplicaţii software, apetitul pentru digitalizare raportat la mărimea companiilor, dinamica bugetelor alocate de la an la an pentru investiţii în procese de transformare digitală.

    Start-up-ul local Softlead a fost înfiinţat în 2013, echipa axându-se pe dezvoltarea unei platforme marketplace B2B în care companiile pot găsi soluţiile software potrivite nevoilor lor. Recent, Softlead a ajuns la o evaluare de 1,4 milioane euro după prima finanţare, în valoare de 200.000 de euro, obţinută prin intermediul platformei de crowdfunding Ronin. Echipa Softlead va folosi investiţia pentru dezvoltarea platformei în continuare, precum şi pentru marketing şi vânzări, urmând ca la începutul anului viitor să acceseze o nouă finanţare.

    „Această finanţare va fi folosită în două direcţii pe care le-am punctat extrem de bine şi în planul nostru de business – 40% din suma ridicată va merge în dezvoltarea produsului, în special pentru Softlead Digital DNA, în timp ce 60% din sumă va fi folosită pentru scalare – marketing, vânzari şi zona operaţională. Următoarea rundă de finanţare este previzionată pentru începutul anului 2023. Ceea ce este important de precizat este că în procesul de ridicare a primei runde de finanţare pe care l-am început în mod activ în septembrie 2021 am discutat cu fonduri de investiţii locale şi internaţionale pentru următoarea rundă, interesul fiind acela al validării cifrelor, al validării creşterii şi cumva concretizarea acestui interes într-o rundă ulterioară”, a declarat Alexandra Roată.

    Ea a demarat proiectul Softlead cu o investiţie iniţială de 20.000 euro care a crescut constant de atunci. Ideea dezvoltării unei platforme de tip marketplace pentru soluţii software şi generarea de leaduri pentru producătorii şi resellerii de soluţii soft a fost validată în piaţă, start-up-ul reuşind să se autosusţină şi să crească anual businessul. „Noi nu ne-am concentrat foarte tare în această perioadă pe creşterea numărului de companii, deşi cred că în ultimii doi ani a fost o creştere cu circa 40%.

    Scopul nostru a fost creşterea numărului de lead-uri, creşterea cererii de implementări software, iar în 2021 am înregistrat o creştere cu 45% faţă de anul anterior, adică de 2020, iar valoarea totală a proiectelor a fost de 4,1 milioane de euro. Acesta a fost şi obiectivul pe care l-am avut pentru a începe discuţiile despre investiţie pentru o primă rundă de finanţare”, a precizat Alexandra Roată. Anul trecut, Softlead a avut în medie venituri lunare de 5.000 euro, iar pentru 2022, start-up-ul şi-a propus să ajungă la o cifră de afaceri totală de 200.000 euro. În prezent, platforma Softlead are peste 460 de companii IT partenere şi peste 880 de soluţii software listate, care a ajutat circa 12.000 de companii să identifice aplicaţia software potrivită obiectivelor de business.

    Start-up Pitch

    1. Invitat: Iulian Niţulescu, fondator al INVOX

    Ce face? A dezvoltat o soluţie de call tracking ce ajută la optimizarea campaniilor de marketing.

    „Vrem ca anul acesta să trecem de pragul de 10.000 de euro pentru încasări lunare. În ceea ce priveşte numărul de clienţi, mă aştept la o creştere de 100% pentru că văd că lucrurile cumva la noi au început să se mai aşeze şi să revenim la trendul pe care îl aveam la finalul anului 2019.”

    2. Invitat: Andrei Ştefan, fondator al platformei Ski.ro.

    Ce face? A dezvoltat o platformă care pune în legătură monitorii şi instructorii de schi şi snowboard cu cei interesaţi şi pasionaţi de sporturile de iarnă.

    „Avem discuţii cu mai mulţi investitori şi cu fonduri de investiţii. Dar aştept să se termine sezonul de iarnă şi să ne întâlnim şi să discutăm mai multe la jumătatea lunii martie. În principiu, căutăm un investitor şi un pasionat de schi, cineva care să ne fie atât partener, cât şi susţinător. Avem nevoie de 150.000 – 200.000 de euro pentru a ne extinde.”

    Start-up Update

    1. Invitaţi: Rareş Mară, cofondator al CleverEat – platformă digitală pentru combaterea risipei alimentare

    Ce e nou? Start-up-ul din Timişoara a fost acceptat recent în cadrul programului de accelerare Startup Wise Guys din Estonia, obţinând totodată şi o finanţare de 80.000 euro.

    „Am început anul în forţă. Am fost acceptaţi în acceleratorul celor de la Startup Wise Guys în lotul de sustenabilitate – este unul dintre cele mai mari acceleratoare din Europa, iar prin intermediul acestuia am luat şi prima rundă de investiţii. Am obţinut 80.000 de euro de la VC-uri europene. Vrem să pornim puternic în zona de vânzări şi să atragem cât mai mulţi parteneri.“

    2. Invitat: Ionuţ Miftode (foto dreapta), cofondator, Vehicool – aplicaţie mobilă ce aduce spălătoria auto la domiciliu sau la birou

    Ce e nou? Start-up-ul local şi-a propus ca în a doua jumătate a acestui an să obţină o finanţare de circa 300.000 de euro pentru a putea adăuga noi servicii în aplicaţie şi pentru a se extinde atât la nivel naţional, cât şi pe pieţe externe începând cu 2023. Momentan, aplicaţia Vehicool este disponibilă doar în Bucureşti, însă din luna martie va putea fi folosită şi în Braşov, iar mai apoi şi în alte oraşe mari din ţară precum Cluj-Napoca, Timişoara şi Iaşi. Pieţele vizate pentru extinderea în afara României sunt fie ţările din vestul Europei, fie ţările vecine, precum Bulgaria şi Ungaria.

    „Până acum, investiţiile în Vehicool au ajuns per total la 400.000 de euro, nu neapărat cash, ci toată investiţia depusă ca ore de lucru şi implicare.”

    3. Invitat: Alexandra Roată, cofondator al Softlead – platformă marketplace în care companiile pot găsi soluţiile software potrivite nevoilor lor

    Ce e nou? Start-up-ul a ajuns la o evaluare de 1,4 milioane euro după prima finanţare, în valoare de 200.000 de euro, obţinută recent prin intermediul platformei de crowdfunding Ronin. Echipa Softlead va folosi investiţia pentru dezvoltarea platformei în continuare, precum şi pentru marketing şi vânzări, urmând ca la începutul anului viitor să acceseze o nouă finanţare.

    „Această finanţare va fi folosită în două direcţii pe care le-am punctat extrem de bine şi în planul nostru de business –  40% din suma ridicată va merge în dezvoltarea produsului, în special pentru Softlead Digital DNA, în timp ce 60% din sumă va fi folosită pentru scalare – marketing, vânzari şi zona operaţională.”

    4. Invitat: Andrei Nicolae, fondator şi CEO al Youni – platformă care ajută elevii şi studenţii în procesul de alegere şi aplicare la facultate

    Ce e nou? Start-up-ul local vrea ca în următoarele circa 4-5 luni să îşi consilideze poziţia pe pieţele pe care a intrat recent, în special în ţările din zona „stan” (Kyrgyzstan, Kazakhstan, Tadjikistan – Uzbekistan, Turkmenistan), planul fiind ca în toamnă să analizeze rezultatele obţinute şi să se îndrepte către o nouă finanţare. Până în prezent, echipa Youni a reuşit să atragă două finanţări în valoare totală de 700.000 de euro, proiectul fiind evaluat în prezent la 6 milioane euro.

    „În România consider că suntem deja consolidaţi, iar în pieţele în care am intrat în Ucraina şi ţările din zona «stanurilor» şi Azerbaidjan, consider că o să avem nevoie de cel puţin 4-5 luni  pentru a avea o prezenţă solidă, pentru a genera rezultate şi pentru a putea să ajutăm cât mai mulţi studenţi din ţările respective.”

    5. Invitat: Mihai Cepoi, fondator şi CEO al Jobful – platformă de recrutare online bazată pe gamification

    Ce e nou? Start-up-ul românesc a lansat împreună cu acceleratorul pentru start-up-uri tech InnovX BCR o platformă de recrutare dedicată cetăţenilor ucraineni refugiaţi pe teritoriul României, prin care aceştia îşi pot găsi locuri de muncă mai uşor şi au acces la mai multe servicii şi facilităţi.

    „Am adăugat şi o platformă care oferă posibilitatea oamenilor să găzduiască refugiaţi din Ucraina.“

    Start-up Boost

    Invitaţi: Răzvan Rughiniş, profesor la Universitatea Politehnică din Bucureşti şi cofondator al programului de accelerare Innovation Labs, Răzvan Crăciunescu, lector la Politehnica din Bucureşti şi coordonator track spin-off în cadrul programului de accelerare Innovation Labs, Adrian Curaj – profesor în cadrul UPB şi director general al UEFISCDI.

    Răzvan Rughiniş: „Trebuie bineînţeles să avem şi în partea cealaltă nu doar companiile, ci şi o anumită schimbare de perspectivă a investitorilor – care, spuneam, vin cu nişte întrebări foarte coerente, dar adesea din alt secol. (…)  Există o teamă a unor investitori, mai ales în zona aceasta a investiţiilor venture capital, există o latură mai conservatoare, care are dificultăţi în a îmbrăţişa astfel de proiecte cu un câştig mult mai mare, dar fără îndoială şi cu un risc mult mai mare.”

    Răzvan Crăciunescu: „Aşa cum văd eu spin-offurile sau ceea ce căutăm noi să zicem la Innovation Labs, sunt acele idei care vin din cercetare şi care au potenţial de a se duce spre piaţă şi au potenţial de a ajunge în final un produs care poate fi vândut şi care să ajungă să zicem în mâna utilizatorului final, în mâna oamenilor.”

    Adrian Curaj: „Ca să ajung ca ai mei cercetători să ia o decizie, să zboare, să meargă spre zona de business, în primul rând trebuie să îi asist un pic, să nu irosească capacitatea şi potenţialul de business la momentul în care cercetătorul sau omul din universitate are provocare – publish or perish – adică trebuie să publice ceva şi dacă publică nepotrivit într-un final s-ar putea să piardă toată proprietatea intelectuală fantastică care ar putea să ducă ideea în piaţă. Universităţile, institutele nu sunt pregătite.”

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noiembrie 2019 şi realizată în prezent împreună cu BCR Innovix, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 370 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Start-up Star, Investor Watch, Sfatul expertului şi What’s Hot.

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.