BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Povestea tânărului care a creat noua modalitate da a-ţi cumpăra o maşină la cel mai bun preţ din ţară şi cum poţi verifica unde este aceasta

    În 2022 achiziţia unei maşini nu ar trebui să se întâmple ca acum un deceniu, căutând oferte doar la dealerii din oraşul de reşedinţă. În plină eră a internetului şi a tehnologiei, un client în căutare de maşină nouă, ar trebui să fie capabil să scaneze toată ţara pentru cele mai bune oferte. Aceasta este ideea de la care a pornit şi Pincu Ionescu atunci când a pornit proiectul Autovantage – platformă prin intermediul căreia utilizatorii pot analiza oferte pentru maşini noi de la dealeri din întreaga ţară.

    “Platforma vine în ajutorul cumpărătorilor de maşini noi pe care îi ajutăm practic să prospecteze piaţa, să vadă unde vor găsi dealerul cu care se vor înţelege cel mai bine, care va avea oferta cea mai bună, fie că acest lucru constă într-un termen de livrare mai bun, un preţ mai bun sau alte avantaje comerciale. Practic, clientul ne angajează pe noi să negociem în numele lui, iar în acelaşi timp noi uşurăm foarte mult şi munca dealerilor auto cărora le aducem clienţii deja calificaţi direct în uşa reprezentanţei”, a explicat în cadrul emisiunii ZF IT Generation, la rubrica Start-up Pitch, Pincu Ionescu, CEO şi fondator al AutoVantage.

    El a adăugat că ideea de a crea o platformă care să ajute utilizatorii să găsească cea mai bună ofertă pentru maşina nouă dorită a apărut în urma propriei experienţe avute în achiziţionarea unei maini. „Conceptul a pornit în februarie 2020, cam odată cu pandemia, concept la care am lucrat timp de câteva luni, iar lansarea oficială a fost în vara anului 2020, când am lansat un prototip împreună cu canalul nostru de YouTube, logica fiind în felul următor: oamenii când îşi cumpără o maşină nouă se vor documenta, vor căuta toate informaţiile disponibile pe internet şi mai ales pe YouTube pentru că acolo pot primi şi o perspectivă la cald despre maşină.

    Vor căuta toate clipurile, ne vor găsi inclusiv pe noi, iar noi venim şi cu o soluţie în acest sens pentru o achiziţie.” Mai departe, produsul a fost adoptat foarte repede de piaţă, având în primele trei săptămâni de la lansare deja 400 de clienţi. Platforma AutoVantage a ieşit din perioada de teste din februarie 2021, fiind complet funcţională, iar de atunci şi până în prezent start-up-ul a reuşit să atragă 1.000 de clienţi plătitori. Pentru fiecare cerere de ofertă solicitată, utilizatorii plătesc 49 lei, bani pe care şi-i recuperează practic dacă aleg una dintre ofertele primite prin intermediul AutoVantage, start-up-ul oferindu-le carburant în valoare de 150 lei la primirea noii maşini.

    Cum se desfăşoară însă mai exact tot procesul pe AutoVantage?

    “În primul rând va trebui să foloseşti configuratorul nostru pentru a specifica toate detaliile maşinii şi detaliile de achiziţie, fie că vorbim de persoană fizică sau juridică şi aşa mai departe, plus datele de contact, iar după aceea se plăteşte suma de 49 de lei şi cererea se trimite către dealerii noştri parteneri.” Dealerii au propria lor platformă în care au acces la aceste cereri, sunt notificaţi şi pe e-mail şi ulterior contactaţi, iar ei îşi încarcă ofertele pentru fiecare cerere în parte. „Le vei primi prin e-mail pe măsură ce dealerii răspund la acea cerere şi în funcţie de care sunt cele mai importante criterii pentru a defini cea mai bună ofertă – poate fi un termen de livrare mai bun sau o ofertă mai avantajoasă, ofertă de finanţare, anvelope de iarnă ş.a.m.d. După alegerea ofertei, noi o să stabilim întâlnirea cu dealerul şi de acolo noi suntem doar cu rol de consultant”, a explicat fondatorul şi CEO-ul AutoVantage.

    Pe lângă suma de 49 lei percepută utilizatorilor finali, start-up-ul monetizează şi prin intermediul parteneriatelor pe care le are încheiate cu dealerii. Mai exact, AutoVantage primeşte un comision fix de la dealer în funcţie de intervalul de preţ în care se situează valoarea maşinii vândute. De exemplu, pentru o maşină al cărei preţ de achiziţie se situează între 15.000 şi 30.000 euro, comisionul AutoVantage este de 100 euro.

    „Până acum, un top 3 al maşinilor vândute ar fi Hyundai, Toyota şi Mazda, cu menţiunea că încă nu colaborăm cu toate brandurile. Sperăm că în curând vom colabora şi cu Dacia şi cu siguranţă îi va face loc în acest top şi în brandul Dacia. Valoarea medie a unei maşini vândute în România în ultimul an a fost de 24.700 de euro la care noi obţinem un discount în medie între 2.500 şi 2.700 euro, dar asta este o medie multibrand”, a punctat Pincu Ionescu. În prezent, start-up-ul se pregăteşte pentru lansarea unei prime campanii de investiţii prin intermediul platformei de crowdfunding weronin.ro, ţinta fiind de a obţine o finanţare cuprinsă între 150.000 şi 300.000 de euro la o evaluare de 2 milioane de euro. Campania va dura 60 de zile, timp în care oamenii de rând pot accesa platforma şi investi. „Noi vom avea acest proiect de dezvoltare împărţit în trei etape. În primă fază vom investi foarte mult în platformă pentru a aduce o experienţă a utilizatorilor cât mai bună – vrem ca timpul de răspuns pentru dealeri şi pentru clienţi să fie mult mai rapid, să existe o interfaţă mult mai friendly, practic ca să ne optimizăm noi procesul intern. Etapa a doua, cumva concomitentă, ar fi să ne dezvoltăm noi echipa de vânzări ca să atragem cât mai mulţi dealeri parteneri, iar în etapa a treia vom investi foarte mult în comunicare şi marketing, scopul nostru fiind să ajungem în atenţia tuturor oamenilor care îşi vor cumpăra o maină nouă.” Start-up-ul AutoVantage i-a propus să dubleze anul acesta numărul dealerilor auto cu care colaborează la 400 şi să ajungă totodată la venituri lunare de 50.000 euro. Până în prezent AutoVantage a ajutat la vânzarea a circa 140 de maini.

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noiembrie 2019 şi realizată în prezent împreună cu BCR Innovix, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor high-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 370 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Start-up Star, Investor Watch, Sfatul expertului şi What’s Hot.

    Start-up Star

    Invitat: Tudor Darie, fondator şi CEO, Fagura – platformă prin care oferă împrumuturi, dar şi posibilitatea de a investi în aceste credite (P2P lending)

    Fintech-ul Fagura din Republica Moldova a câştigat grupa Scaleups a acceleratorului InnovX BCR, ediţia 2021-2022, i se uită la o nouă rundă de investiţii în acest an, care să-i permită să se extindă pe noi pieţe, inclusiv în România.

    „Noi ca echipă de fondatori – iniţial am investit o sumă de peste 200.000 de euro în dezvoltarea proiectului, soluţia tehnică, testarea, validarea proiectului. Ulterior cu rundele de investiţii de tip angel şi seed s-au mai adăugat încă aproximativ 360.000 de euro, deci în total până în acest moment avem investiţii în cadrul proiectului de peste 500.000 de euro. Mai avem lichidităţi disponibile pentru încă aproximativ un an de dezvoltare în faţă, suntem acoperiţi în acest moment şi ne pregătim ca până la finele anului să mai ridicăm o nouă rundă de investiţii care să ne permită să ne dezvoltăm la un alt nivel.”

    Sfatul expertului

     

    Invitaţi: Diana Dumitrescu, CEO al acceleratorului InnovX – BCR, Şi Elena Cosma, Product Strategy for Open Banking în cadrul start-up-ului Finqware.

    Sfaturi pentru femeile din industria start-up-urilor tech.

    Diana Dumitrescu: „Este o frică cumva pentru că noi suntem femei, dar suntem, şi mame şi atunci cumva avem şi sentimente pe care mama le are în special, şi e destul de greu să iei dintr-o zonă mai ales când ai copii acasă – să crezi în visul tău, până la urmă că vei putea, dacă depăşeşti acel moment şi începi altceva, să le oferi copiilor tăi acelaşi mediu – din toate punctele de vedere vorbesc. De aceea spun că trebuie să avem curaj, pentru că le dăm şi un exemplu copiilor noştri, că nimic nu este imposibil – totul se poate face cu muncă, cu motivaţie, cu disciplină, cu educaţie.“

    Elena Cosma: „Cred că cel mai bun sfat este să nu se gândească la ce să nu facă, ci întotdeauna să se gândească la ce vor să facă şi să încerce, să încerce foarte multe lucruri — până la urmă despre asta e vorba. Antreprenoriatul şi start-up-ul sunt despre a încerca. Dacă într-o corporaţie ai libertatea să încerci, dar cum să zic, într-o modalitate foarte soft şi cu o plasă de siguranţă permanent, în start-up nu îţi permiţi să te gândeşti dacă ai sau nu ai plasa de siguranţă, încerci lucruri. Deci despre asta e vorba, despre a încerca cât mai mult şi despre a lua decizii rapide.”

    Start-up Pitch

     

    1. Invitaţi: Marina Roşu, Bilyana Beşleagă, Emanuel Dincă, cofondatori Zitamine

    Ce fac? Au lansat serviciu de nutriţie personalizată creat cu ajutorul tehnologiei.

    Marina Roşu: „Investiţia iniţială a fost de 300.000 de euro, bani pe care nu i-am cheltuit cu totul. Mai avem bani pentru următoarele două-trei luni, şi suntem în perioada în care adunăm o primă rundă de finanţare externă. Aceşti primi bani au venit de la un investitor care ne şi cunoaşte personal — de la Bogdan Georgescu — dar următoarea rundă va fi, fie de la un alt business angel, fie de la un fond de investiţii. Suntem în discuţii şi cu mai multe asociaţii de business angels şi cu fonduri de investiţii şi am început o discuţie chiar şi cu un fond de investiţii din SUA, care a investit deja în a doua mare companie de nutriţie personalizată din America. Ne propunem să adunăm încă 300.000 euro.”

    Bilyana Beşleagă: „Preţul nu este standard, ci variază în funcţie de ce vitamine ai nevoie. Am lucrat foarte mult să putem să oferim un preţ corect. Noi lucrăm direct cu producători, şi asta înseamnă că tot adaosul pe care ei au nevoie să-l adauge pentru a-şi acoperi costurile este dat consumatorului, deci în funcţie de ce vitamine ai nevoie un abonament poate să înceapă de la 20 de lei şi să ajungă la 200 de lei.”

    Emanuel Dincă: „Primul pas pentru folosirea serviciului este ca utilizatorii să intre pe site şi să completeze chestionarul, cu peste 50 de întrebări. Acest chestionar trece prin trei etape — istoric medical, obiective, probleme pe care le ai, iar în urma acestui chestionar noi îi afişăm clientului o recomandare personalizată şi el are încă un pas de făcut pentru a comanda şi primi la uşă cutia noastră cu vitamine, sub forma unui pliculeţ pentru fiecare zi.”

    2. Invitat:  Pincu Ionescu, CEO şi fondator al AutoVantage

    Ce face? A dezvoltat o platformă prin intermediul căreia utilizatorii pot analiza oferte pentru maşini noi de la dealeri din întreaga ţară. „Practic, clientul ne angajează pe noi să negociem în numele lui, iar în acelaşi timp noi uşurăm foarte mult şi munca dealerilor auto cărora le aducem clienţii deja calificaţi direct în uşa reprezentanţei.”

    acă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma
    www.zf.ro/zf-it-generation

  • Cum şi-a transformat un tânăr corporatist copilăria şi amintirile într-un loc unde îţi poţi petrece un concediu ca pe vremurile în care mergeai la bunici la ţară

    În Maramureş nu există prea multe prenume – ori eşti Ion, ori eşti Vasile, ori eşti Gheorghe. Aşa că Grădina lu’ Ion, un proiect turistic autentic din Vişeu de Mijloc, nu şi-a găsit greu numele, fiind o sinteză a tuturor Ionilor din familia Simon. Povestea începe cu multă vreme în urmă, într-o zonă cu dealuri şi văi, cu peisaje care te fac să spui „Eu nu mai plec de aici!”

    Am crescut în Maramureşul autentic, în satul simplu de la ţară, am crescut pe lângă animalele gospodăriei – cai, vaci, purcei, oi, găini, căţei şi pisici. Am crescut în modestia unei familii muncitoare, a unui cămin călduros, nu mi-a lipsit nimic, aveam şi jucării făcute de bunicul meu, din lemn. Aveam acadele de zahăr ars făcute pe lingura mică dintr-o cratiţă veche a bunicii mele. Am crescut alergând după mieii care zburdau de nebuni prin grădină, am crescut pe lângă caii pe care-i admiram şi mă apropiam de ei tremurând, dar cu mult curaj”, povesteşte Ionuţ Simon.

    Pe scurt, Ion este un „copil” simplu, crescut la ţară până la vârsta de 13 ani şi ajuns apoi în marele Cluj-Napoca. Astăzi lucrează într-o companie germană de IT ca HR manager, un job dificil, cu multe bătăi de cap, spune el, dar care îi aduce şi multe satisfacţii. Nici pe departe însă la fel de mari precum cele din Grădina lu’ Ion, o pensiune la care a început să muncească din 2018 şi pe care a deschis-o în 2020.

    „Mi-am dorit un loc de linişte, pentru că în viaţă trebuie să ai şi un loc unde să te relaxezi, să te bucuri de natură, de socializare, pe scurt – un loc care să-ţi dea o stare de bine. Totul este făcut diferenţiat, fiecare cameră este distinctă, iar decoraţiunile sunt unicat.” Sursa de inspiraţie pentru camerele pensiunii a fost chiar copilăria lui Ionuţ.

    Încăperile au denumiri diferite şi poveşti întocmai. Una dintre ele este Camera lu’ Mărie, cu coroniţă de lavandă şi mirosuri ameţitoare. E doar o bucăţică din proiectul mai mare, care are şi el o poveste aparte. „Când am terminat facultatea, tatăl meu mi-a zis: «Copile, ce maşină să-ţi iau?», iar eu i-am răspuns: «Tată, mie nu-mi trebuie maşini.

    Dacă vrei, fă-mi o casă!». A plâns atunci când a auzit, a adus meşteri şi a ridicat casa, mult mai mică decât e acum. Atunci ştiam că acea casă o să fie transformată într-o casă de oaspeţi. Vreau să le ofer turiştilor o experienţă, vreau să-i duc pe cărările pe care am fost eu cu laptele-n spate, să le arăt peisajele, să bea apă minerală direct din pământ, din grădina mea, să stea în hamace şi să se legene sub cântecul păsărilor. Vreau să vadă şi să simtă linişte. Sper să reuşesc.”

    Ionuţ Simon a plecat de mai bine de 20 de ani din satul natal, însă nu a putut părăsi cu mintea şi sufletul grădina copilăriei şi aşa a ajuns să ridice aici pensiunea. Şi-a vândut apartamentul din Cluj-Napoca după ce deja investise 170.000 de euro şi nu mai avea resurse pentru a continua şi a termina amenajările. Iar de la deschidere încoace a continuat să investească în dotări şi o face în continuare. Anul acesta, şi-a propus să pună în funcţiune un jacuzzi de exterior, saună, o masă de ping pong şi chilling spot (zonă de relaxare) în grădină.

    Ionuţ Simon, proprietarul Grădina lu’ Ion: Am o nouă idee de afaceri în turism, foarte diferită de cea pe care am creat-o deja. Pentru asta caut un investitor. Proiectul se ridică la peste 450.000 de euro.

    În Grădina lu’ Ion, un refugiu pentru dorul de copilărie al lui Ionuţ, din care a păstrat o mulţime de frânturi. „Sania din Camera lu’ Ion este sania pe care m-a adus bunicul meu de la spital când m-am născut. Sania mai mică este cea cu care mergeau bunicul şi tata după lemne în pădure. Paturile au fost făcute după modelul porţilor pe care le-am avut în curte. Balcoanele sunt exact ca acelea pe care le avea casa veche a străbunicilor.

    Funiile de la casa scărilor au fost împletite de bunica mea.” Coarnele de cerb le-a făcut bunicul din partea mamei lui Ionuţ, iar ţolurile (covoarele) de pe jos şi din spatele paturilor au fost realizate handmade de bunica şi mama lui, care şi-au pus „semnătura” şi pe păturile de lână şi ştergătorile de la farfurii. Farfuriile provin de la străbunica lui Ionuţ Simon şi au peste 100 de ani vechime.

    „Oraşul Vişeu de Sus are o încărcătură istorică şi culturală de o valoare impresionantă, datorată în principal poziţiei geografice favorabile, fiind situat din punct de vedere etno-cultural la confluenţa dintre Valea Vişeului şi Valea Vaserului, la limita unor zone de interes turistic şi intersecţia unor trasee şi circuite turistice deosebit de importante: Valea Vaserului alături de mocăniţă, Valea Vişeului, Valea Izei, Parcul Natural Munţii Maramureşului. Vişeu de Sus este una din cele mai noi staţiuni din România, recunoscută oficial în 2011”, spune Ionuţ Simon. Evoluţia Vişeului de Sus ca localitate urbană este legată de exploatarea lemnului şi de caracterul multicultural al locuitorilor săi.

    O legendă locală, adaugă Ionuţ Simon, spune că localitatea ar fi fost întemeiată de un tăietor de lemne al cărui fiu a murit lovit de un lemn în pădure. În amintirea fiului său, acesta a construit o biserică pe locul tragicului accident, iar în jurul bisericii ar fi crescut apoi şi localitatea numită la început „Între Râuri”, pentru că se întindea între râul Vişeu şi Vaser.

    Cum Vişeu de Sus este una dintre cele mai vizitate zone din Maramureş, Ionuţ Simon se gândeşte acum la un nou proiect turistic, pentru că nevoia de cazare acolo este încă foarte mare. „Am o nouă idee de afaceri în turism, foarte diferită de cea pe care am creat-o deja. Pentru asta caut un investitor. Proiectul se ridică la peste
    450.000 de euro.”

    Până atunci, Ionuţ se concentrează pe ce a reuşit deja să facă la Grădina lu’ Ion, unde au ajuns şi turişti din Anglia, Spania, Franţa sau Canada. Majoritatea turiştilor a fost însă din România, mai ales că pensiunea şi-a deschis uşile în plină pandemie, când posibilităţile de călătorie erau limitate. Chiar şi aşa, peste
    700 de persoane au ajuns în proiectul turistic al lui Ionuţ Simon de la deschidere până astăzi. Tarifele de cazare încep de la 260 de lei şi ajung la 480 de lei pe noapte, iar turiştii pot, pe lângă bucuria de a se relaxa într-un spaţiu amenajat în cel mai autentic stil, să facă plimbări cu căruţa sau chiar să meargă la cinema în aer liber. „Anul trecut a fost unul foarte bun şi trebuie să ţinem cont că, în extrasezon, pensiunea este deschisă doar în weekenduri. În timpul sezonului, adică perioada mai-octombrie, rata de rezervare a fost de 98%”, spune Ionuţ Simon.
     

     

  • Care este răspunsul la una dintre cele mai importante întrebări ale românilor: vom mai avea ce pune pe masă cu războiul la graniţă?

    Spectrul unei posibile crize alimentare pe fondul dezastrului provocat de ruşi în Ucraina, ţară cu importanţă strategică în fluxurile de hrană globale, dar mai ales frica de scumpiri accelerate, i-a înghesuit pe români în magazine, făcându-şi stocuri de alimente pentru luni de zile. Paradoxal, chiar acest comportament duce la scumpiri. Business MAGAZIN a încercat însă să livreze un răspuns bazat pe cifre la o întrebare cu un impact emoţional puternic: vom mai avea ce pune pe masă sau în raniţă cu războiul la graniţă?

    Cerealele, uleiul de floarea-soarelui, carnea de pasăre şi ouăle sunt cele mai importante produse din industria agroalimentară, alături de zahăr, carnea de porc, legumele şi fructele, ultimele având un potenţial de dezvoltare imens, dar nu şi resurse pe măsură. În contextul conflictului armat de la graniţa cu România, întrebarea ce a apărut recent pe buzele multora este: ce ulei mai punem pe masă dacă Ucraina, cel mai mare producător de floarea-soarelui din lume (28% din producţie), nu va mai putea planta în acest an?

    „În ceea ce priveşte uleiul din seminţe de floarea-soarelui, despre care s-a vorbit foarte mult în ultima vreme, datele statistice arată un export net de peste 100 de milioane de euro, care sunt balanţa unui export de 150 milioane de euro şi a unui import de 45 de milioane de euro. Valorile, atât pentru importuri, cât şi pentru exporturi, au oscilat în timp, însă balanţa exporturilor nete a fost pozitivă şi semnificativă în valoare în ultimii zece ani”, spune Bogdan Belciu, unul dintre cei mai cunoscuţi consultanţi de pe piaţa românească şi cofondator al companiei de consultanţă Valorem Business Advisors. Uleiul de seminţe de floarea-soarelui este principalul bun alimentar exportat de România în Uniunea Europeană, în valoare de 126 de milioane de euro în primele 11 luni din 2021, conform datelor de la INS.

    Mai mult, România este cel mai mare producător de floarea-soarelui din UE cu o producţie de 3 milioane de tone în anul agricol 2020-2021. Panica din România a început după ce în ţări precum Spania sau Turcia, care depind într-o măsură importantă de uleiul de floarea-soarelui din Ucraina oamenii au cumpărat în cantităţi mari şi, în Spania, de exemplu, unele lanţuri de supermarketuri au dat cu raţia. Astfel, Asociaţia Marilor Reţele Comerciale din România a anunţat recent că se constată o creştere a cererii pentru unele produse alimentare de bază neperisabile, comparativ cu perioade anterioare. Ei au afirmat că asigură o aprovizionare echilibrată pentru a evita risipa alimentară şi au menţionat că magazinele pot lua măsuri punctuale şi temporare de limitare a cantităţii comercializate pentru anumite produse, în scopul descurajării speculei precum şi asigurării aprovizionării întregii populaţii. „Creşterea galopantă a preţurilor, pe fondul unei inflaţii care nu dă semne de temperare şi a unor cazuri de «maximizare oportunistă a profiturilor» în acest context, sunt factori agravanţi. Este cert însă că raţiunea ar trebui să ne spună că şi în cazurile în care o creştere a preţurilor este iminentă, din diverse motive nu putem cumpără suficient de mult din niciun produs, astfel încât beneficiile unei suprastocări sunt limitate. Pentru anumite categorii sociale însă, orice economie de bani, în condiţiile în care puterea de cumpărare continuă să se erodeze vizibil, nu poate fi ignorată. După părerea mea, aceste situaţii sunt un semnal de alarmă care indică un risc semnificativ de scădere a consumului”, a menţionat Belciu.

    Totodată, mari producători – Bunge, Expur, Prutul, Global Grain International – au afirmat că pot asigura consumul, iar datele statistice arată că România produce uleiuri comestibile cu 60% mai mult decât consumă. „Cifra de afaceri a principalelor companii din sectorul de producţie a uleiului rafinat este semnificativă, primele cinci companii generând circa 900 de milioane de euro în 2020”, subliniază Belciu. De menţionat este că România a şi importat ulei din seminţe de floarea soarelui în primele 11 luni din 2021 în valoare de 33 de milioane de euro, dar Bogdan Belciu explică faptul că în orice categorie – chiar şi la cele unde România este net exportator – există un anumit procent de importuri. „Dacă în ceea ce priveşte uleiul de floarea soarelui, România este într-o poziţie favorabilă, situaţia este diferită la alte categorii de produse: zahăr, legume şi fructe şi carne de porc, unde producţia acoperă între 35% şi 70% din consum”, a menţionat Bogdan Belciu.

    Dacă în ceea ce priveşte uleiul de floarea soarelui, România este într-o poziţie favorabilă, situaţia este diferită la alte categorii de produse: zahăr, legume şi fructe şi carne de porc, unde producţia acoperă între 35% şi 70% din consum.
    Bogdan Belciu, cofondator al companiei de consultanţă Valorem Business Advisors

    În piaţa zahărului situaţia defavorabilă s-a accentuat în ultimii ani, după ce fabrică după fabrică au scos utilajele din priză şi au disponibilizat salariaţii, pe motiv că activitatea nu a mai fost rentabilă după liberalizarea pieţei şi eliminarea cotelor de zahăr începând din 2017 şi din cauza costurilor ridicate cu producţia. Astfel, România mai are două fabrici de zahăr faţă de peste 30 în urmă cu trei decenii şi acum importă de două ori mai mult zahăr decât produce. Anul acesta grupul francez Tereos de la Luduş, judeţul Mureş, care producea aproximativ 65.000 de tone de zahăr în fiecare an, a anunţat închiderea fabricii. În contextul închiderii, peste 150 de persoane rămân fără loc de muncă şi peste 300 de cultivatori de sfeclă de zahăr fără contracte. În prezent, România nu mai are nicio fabrică de zahăr cu capital românesc, ci doar două fabrici ale grupul austriac Agrana, producătorul brandurilor Mărgăritar şi Coroniţa. Fabricile sale se află în Roman, judeţul Neamţ şi în Buzău, judeţul Buzău. Astfel că în primele 11 luni din 2021 România a plătit circa 100 de milioane de euro să importe 212.000 de tone de zahăr din sfeclă de zahăr şi trestie de zahăr, de două ori mai mult decât produce, conform datelor de la INS. Comparativ, România a exportat zahăr de numai 13 milioane de euro, de 7,6 ori mai puţin. „Motivul producţiei mici în cazul zahărului este scăderea semnificativă a sfeclei de zahăr, coroborată cu preţul mai mic de procesare pentru zahărul produs din alte materii prime (de exemplu, trestie de zahăr – n.red)”, a explicat Belciu. Producţia de sfeclă de zahăr a scăzut din 1990 încoace de aproape cinci ori, de la 3,27 milioane de tone la 682.000 tone în 2020, arată datele de la INS. Spre comparaţie, România producea imediat după Revoluţie la fel de multă sfeclă de zahăr cum produce Rusia în prezent, această ţară fiind şi cel mai mare producător din lume, iar România situându-se în 2020 pe locul 31 la nivel mondial, potrivit FAO, Organizaţia pentru Alimente şi Agricultură din cadrul ONU. Cu toate acestea, mai există un licăr de speranţă în piaţa zahărului, pentru că Best Achiziţii, companie care a cumpărat 60% din tot ce a însemnat fabrica de zahăr Bod – terenuri, locuinţe pentru angajaţi, dispensar – a anunţat recent că va redeschide unitatea de producţie din judeţul Braşov, închisă în urmă cu trei ani. Procesarea în fabrică ar urma să înceapă în acest an, realizând o producţie de 28.000 de tone de zahăr, potrivit reprezentanţilor firmei.

    „În cazul cărnii de porc, motivul scăderii producţiei este pesta porcină africană, unde România este printre ţările cele mai afectate din Europa”, susţine Bogdan Belciu. Virusul pestei porcine a intrat în România în 2017, iar eşecul autorităţilor de a gândi şi a aplica o strategie clară în eradicarea bolii, a dus la uciderea a sute de mii de animale şi efectivele s-au redus dramatic. Ioan Ladoşi, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Carne de Porc din România, spunea recent că în 2021, numărul porcilor sacrificaţi în abatoarele din România din producţia internă a fost de 3,2 milioane de capete, faţă de 4,2 milioane de capete în 2016, deşi consumul s-a menţinut la acelaşi nivel, ceea ce înseamnă că importurile vor creşte semnificativ la nivelul întregului an. În primele 11 luni din 2021, cel mai importat aliment de către România a fost carnea de porc, de aproape 300.000 de tone, în valoare de peste jumătate de miliard de euro, conform datelor de la INS. Astfel, România îşi acoperă din producţia internă mai puţin de 30% din consum.

    Este cert ca raţiunea ar trebui să ne spună că şi în cazurile în care o creştere a preţurilor este iminentă, din diverse motive nu putem cumpără suficient de mult din niciun produs, astfel încât beneficiile unei suprastocări sunt limitate. Pentru anumite categorii sociale însă, orice economie de bani, în condiţiile în care puterea de cumpărare continuă să se erodeze vizibil, nu poate fi ignorată. După părerea mea, aceste situaţii sunt un semnal de alarmă care indică un risc semnificativ de scădere a consumului.
    Bogdan Belciu, cofondator al companiei de consultanţă Valorem Business Advisors

    Crescătorii de bovine şi porcine susţin că ei sunt cei mai vitregiţi, pentru că din cauza costurilor mari cu producţia lucrează în pierdere, iar lipsa de implicare a statului în zootehnie ar putea duce la închiderea multor ferme şi, implicit, la explozia importurilor de carne. Mai mult, este interesant faptul că România importă o cantitate dublă de carne de bovine congelată faţă de cantitatea de carne de bovine proaspătă, conform datelor de la INS. „Importăm multă carne de porcine şi de bovine, pentru că nu avem suficientă carne în ţară. Dacă producem tot în aceste condiţii mult timp, adică să creştem un purcel cu 50 de euro şi îl vindem pe bursă cu 24-25 de euro, vom lichida fermele, pentru că zootehnia nu poate funcţiona cu pierderi de la o zi la alta”, spune Dimitrie Muscă, proprietarul Combinatului Agroindustrial Curtici, care cultivă cereale şi creşte câteva mii de bovine şi porcine.

    Antreprenorul precizează că preţul cerealelor – grâu şi porumb – este în prezent dublu faţă de acum un an, însă preţul de vânzare al carcasei de porc a rămas aproape neschimbat, în jurul valorii de 8 lei/kg. Astfel, pentru a creşte un porc de 100 kg, costul de producţie este mai mare cu 150 – 200 de lei decât preţul de vânzare, subliniază el. În data de 15 martie, Bursa paneuropeană EuroNext de la Paris se închisese cu preţul rapiţei la valoarea de 902,5 euro/tonă, apropiindu-se de preţul de vânzare al unor maşini second hand (care cântăreşte 2-3 tone). Preţul a crescut cu peste 30% în doar o lună din cauza războiului din Ucraina şi cu aproape 60% faţă de acum şase luni.

    În ceea ce priveşte grâul, preţul acestuia a ajuns la 386 euro/tonă, având un avans de 44% comparativ cu patru săptămâni în urmă şi, mergând mai în spate, este dublu faţă de acum trei ani, conform datelor EuroNext. Preţul porumbului, de asemenea, a crescut cu aproape 40% în doar o lună şi s-a situat la nivelul de 346 de euro/tonă, dar nivelul maxim atins de la izbucnirea conflictului a fost de 368,5 de euro/tonă. „Pe lângă costurile mari cu producţia, stăm cu sabia deasupra capului, căci vedem că în prezent peste 280.000 de porci sunt afectaţi de pestă porcină şi de cinci ani nimeni nu ia măsuri concrete să scăpăm de ea. Statul este un criminal care nu se implică şi, cel puţin la carnea de porc, o să ajungem să importăm 100% din cantitatea consumată, pentru că noi nu avem decât să închidem fermele când vedem că pe tovarăşul stat nu-l interesează situaţia”, a mai spus Muscă. 

    România a avut în 2020 un efectiv de 3,7 milioane de capete, iar producţia de carne de porc a fost de circa 390.000 de tone, la un consum mediu de 38 kg/cap de locuitor, arată datele de la INS. Peste 1,3 milioane de porci sunt crescuţi anual în România de grupul chinez Smithfield, China fiind recunoscută, de altfel, ca cel mai mare producător de carne de porc la nivel mondial. Principala ţară din care România importă carne este Germania, iar în perioada ianuarie – octombrie 2021 cantitatea importată a fost de aproape 100.000 de tone în valoare de 168 de milioane de euro, potrivit datelor de la INS.

    Importăm multă carne de porcine şi de bovine, pentru că nu avem suficientă carne în ţară. Dacă producem tot în aceste condiţii mult timp, adică să creştem un purcel cu 50 de euro şi îl vindem pe Bursă cu 24-25 de euro, vom lichida fermele, pentru că zootehnia nu poate funcţiona cu pierderi de la o zi la alta.
    Dimitrie Muscă, proprietarul Combinatului Agroindustrial Curtici

    Cel mai mare importator de carne din 2021 a fost retailerul german Kaufland România, însă reprezentanţii INS nu au precizat cantitatea din motive de confidenţialitate. Pe următoarele poziţii se situează Recunoştinţa Prodcom Impex, companie ce face parte din grupul Cris-Tim, şi retailerul Metro Cash & Carry România. „Lacuna pentru legume şi fructe este fragmentarea producţiei şi lipsa unui mecanism eficient de colectare a acesteia”, susţine Bogdan Belciu. Astfel că, deşi România se află în primii zece producători de legume din UE, nu reuşeşte să-şi acopere consumul intern iarna, pentru că în spaţii protejate – sere şi solarii – se produce scump, iar promisiunile autorităţilor că vor investi în depozite regionale pentru fructe şi legume au rămas la stadiul de idee.

    Totodată, România este un producător important de cartofi, aflat în primii zece jucători din UE, dar suprafaţa cultivată şi producţia au scăzut în ultimii ani. Cele mai bogate producţii în sectorul agroalimentar al României sunt cea de cereale, de peste 34 de milioane de tone, un nivel record atins în anul agricol 2020-2021, unde intră şi porumbul (România este pe primul loc în UE), floarea-soarelui (primul loc în UE) şi grâul (locul 4 în UE), ouăle de găină, laptele, cartofii şi legumele, arată datele FAO. „Pentru a privi jumătatea plină a paharului, există un potenţial în mai multe sectoare economice din România ca urmare a blocării bruşte a activităţii economice din Ucraina şi din Rusia. Atât din punct de vedere al produselor agricole, cât şi din punct de vedere al produselor procesate, dar şi în alte sectoare economice la modul general, România are posibilitatea de a capta businessul care se mută din cele două locaţii afectate de război şi/sau de sancţiuni economice. Pentru a materializa aceasta oportunitate, este nevoie de o gândire strategică şi de o abordare susţinută”, consideră Bogran Belciu. El crede că executivii din toate industriile se confruntă cu problemele urgente legate de fracţionarea şi mai mare a lanţurilor de aprovizionare, de creşterea inflaţionistă a costurilor – cu impact în profitabilitatea pe termen scurt – şi de gestiunea resurselor umane. „Cei care găsesc timpul, resursele şi energia necesare pentru a explora oportunităţile care apar în acest context vor fi cei care vor ieşi învingători din această nouă criză”, a conchis Belciu.

  • Pe urmele colecţionarelor

    Mult dorite de femei, dintre care unele îşi alcătuiesc chiar colecţii impresionante numai bune de stârnit invidia, genţile de lux au ajuns să atragă şi bărbaţii. Aceştia, scrie Wall Street Journal, preferă marca Hermes, în special modelele Birkin şi HAC mari, cu care nu se sfiesc să se afişeze. Cum aceste modele sunt greu de cumpărat de noi, doritorii trebuind să fie clienţi ai firmei de ceva timp până să li se ofere posibilitatea de a achiziţiona o geantă Birkin, mulţi dintre cei care caută aşa ceva apelează la site-uri specializate în revânzarea de produse de lux, care au remarcat o creştere a interesului bărbaţilor în această privinţă. Chiar dacă o parte dintre bărbaţii care le sunt clienţi unor asemenea site-uri cumpără genţi pentru soţiile sau prietenele lor, sunt destui cei care-şi doresc o Birkin pentru ei. Motivul principal, spun comercianţii de produse de lux second-hand, îl reprezintă faptul că aceştia au ajuns să accepte ideea că astfel de articole sunt nişte accesorii practice, chiar dacă extravagante. Printre colecţionarii recunoscuţi de genţi Hermes se numără fostul boxer profesionist Floyd Mayweather, rapperul Ye (Kanye West) ori creatorul de modă Marc Jacobs. Doritorii de genţi Birkin sau alte modele Hermes apelează adesea la site-uri specializate în revânzarea de produse de lux, preferând să plătească în plus, dar să aştepte cât mai puţin. Printre site-urile cunoscute drept „scurtături” în această privinţă se numără Jane Finds, Rebag, Fashionpile, StockX ori RealReal. Nu numai vedetele caută Birkin sau HAC, ci şi colecţionarii obişnuiţi, pe lângă cei care le achiziţionează în principal ca să le poarte fiind şi unii care se gândesc la asemenea genţi ca la o investiţie bună, având în vedere că în timp le creşte preţul.

  • Cifra saptamanii 21 – 27 martie 2022

  • Laura Ţeposu, CEO Libris: Am vrut să mă fac expert contabil, dar am rămas în librărie

    Laura Ţeposu este CEO şi cofondator, Libris.ro. Este absolventă a Facultăţii de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii Transilvania din Braşov, secţia Finanţe-Bănci (2000) şi a unui master în politici de contabilitate, audit şi control de gestiune. Din 2007, este membru al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România. Şi-a dat licenţa în contabilitate şi finanţe. În urmă cu 11 ani, Laura Ţeposu a pus bazele librăriei online
    Libris.ro, business cu venituri de 11,3 milioane de euro în 2020 şi peste 100 de angajaţi. Laura Ţeposu a fost invitată la emisiunea Viaţa ta e un business, a canalului Aleph Business, unde a vorbit despre cât de greu a fost începutul unei librării online şi unde îşi doreşte să ajungă cu Libris.ro.

     

    Cum a luat naştere Libris ?

    Firma Libris are 30 de ani. În anul 1991 a fost fondată de unchiul şi mătuşa mea. Eu mi-am început activitatea la Libris în anul 1997, eram în primul an de facultate, lucrând iniţial ca librar. Ulterior am terminat facultatea, am vrut să mă fac expert contabil, adică sunt expert contabil, am vrut să-mi fac la un moment dat o firmă de contabilitate, dar am rămas în librărie. În anul 2009 am venit cu propunerea de a trece şi în online. Libris era iniţial era o librărie fizică din Braşov, dar în 2009 am început dezvoltarea online.

    Ai fi avut şi alte oportunităţi la finalul anilor 90?

    Eu am terminat Facultatea de Ştiinţe
    Economice în anul 2000. Pe parcursul facultăţii am lucrat, fiind în acelaşi timp şi librar. A fost perioada mea de asimilare, de învăţat practic. Dar în anul 2000, desigur, erau foarte multe direcţii de urmat. Una din acestea era să merg în domeniul bancar. Eu am terminat finanţe bănci. Altă idee la vremea aceea era să pleci în străinătate să lucrezi pe vas. Aşa era în trend atunci. Dar eu am rămas în librărie şi în aceeaşi perioadă am încercat şi o firmă de contabilitate, dar nu pot să zic că a fost un succes.

    Unde te-ai gândit tu atunci, în 2009, că vei ajunge cu Libris?

    În 2009, atunci când am început cu Libris.ro, mi-am setat o ţintă undeva sus, deşi aveam foarte puţine cunoştinţe despre online. Îmi doream un spaţiu logistic foarte mare, un depozit foarte mare, să ajungem la cât mai mulţi oameni şi îmi aduc aminte şi acum că mergeam la târgurile de carte şi povesteam editorilor care sunt planurile noastre şi erau cumva sceptici legat de ce urma să se întâmple cu Libris.

    Să vinzi 2 milioane de cărţi online este peste ce ţi-ai imaginat tu sau este sub?

    Este sub ceea ce s-ar putea face în România, este sub ceea ce ar putea însemna piaţa de carte pentru ce se întâmplă în România, la ora actuală.

    Ai avut vreodată un milion de euro datorie?

    Când ai un milion de euro datorie, pot să spun că milionul ăsta este un prag mental, cel puţin pentru mine. A fost un prag mental primul milion de euro. L-am făcut acum 3 ani când am făcut depozitul şi pot să spun că a fost un prag psihologic, pentru că la vremea aceea aveam o ofertă de spaţiu gata făcut, care valora undeva la 1,2 milioane. Mi se părea o sumă foarte mare şi am refuzat. Am achiziţionat teren. După aceea am făcut un credit de 2 milioane de euro şi am ajuns la o datorie mult mai mare.

    Care este cea mai bună decizie pe care ai luat-o în business?

    Cea mai bună decizie pe care am luat-o în business a fost acum un an, după ce am început să vorbesc cu oameni mult mai avansaţi, oameni care au trecut prin multe şi au mai multă experienţă – şi a fost aceea de a ceda controlul. Eram foarte, foarte, implicată în business, aproape de micromanagament. A fost o barieră personală. Până la urmă am avansat mai mult, cel puţin la început am crescut organic, am crescut de la zero. Pentru mine acesta a fost momentul, când am început să discut cu oameni mai inteligenţi decât mine.

    Ce are Amazon şi nu ai tu?

    Noi păstrăm proporţiile. În primul rând, piaţa din România este o piaţă micuţă. Chiar mă gândeam, faptul că am pornit Libris acum 12 ani când nu aveam aceeaşi experienţă de business, felul în care mă uit acum la cifre a fost un avantaj.

    Ce admiri la antreprenorii români?

    Au o mare toleranţă la frustrare.

    A fost vreodată vreun moment în care nu ai avut banii în cont şi plăteşti salariile sau taxele?

    Da, momente au fost. Am şi venit cu banii din contul personal. În momentul în care am intrat în presă, am luat nişte credite mult mai mari decât aş fi putut duce la vremea aceea, persoană fizică, cu banii de companie.

    Ai primit vreodată vreo ofertă să vinzi Libris?

    Nu m-am gândit niciodată în felul ăsta. Pentru mine, businessul ăsta înseamnă mai mult decât bani. Mulţi pornesc în business şi spun că dacă vine cineva cu un milion de euro, vând, iar după, o viaţă întreagă se plimbă prin lume. Atât timp cât creşte organic, este un business sănătos şi profitabil.

    Crezi că poţi să ai succes cu un alt produs sau cu alte idei decât cea iniţială?

    Dacă cred în produsul respectiv, da, chiar dacă nu mă consider un vânzător bun. Cred că aş putea avea succes şi cu alt produs.

     

    Ce citesc românii?

    Eu sper să citească tot mai mult. Ce am observat noi în ultima perioadă este că s-au orientat foarte mult către cărţi de psihologie, dezvoltare personală. Beletristica a făcut un pas înapoi. Au lipsit foarte mult târgurile fizice şi contactul direct cu autorii. Şi atunci, alte categorii de cărţi au ajuns în atenţia oamenilor.

    Puteţi vedea toate emisiunile pe: alephbusiness.ro/emisiune/viata-ta-e-un-business/

  • Referinţa românească pentru Industria 4.0

    Fabrica Arctic de la Ulmi reprezintă prima unitate de producţie Industry 4.0 din România, cea mai mare investiţie a producătorului de electrocasnice Arçelik şi o referinţă în industrie —nu doar în România, ci la nivel european. De ce a decis grupul turcESC să creeze pe piaţa locală un hub de producţie regional a povestit Murat Büyükerk, CEO-ul Arctic, în cadrul proiectului Top Digital Transformers, publicat de Business MAGAZIN recent.

     

    Am ales România pentru a construi una dintre cele mai moderne fabrici din Europa, tocmai pentru că avantajele sale competitive depăşesc numeric provocările, inclusiv în ceea ce priveşte digitalizarea”, a spus Murat Büyükerk, CEO al producătorului de electrocasnice Arctic, referindu-se la una dintre cele mai importante investiţii ale companiei, fabrica de maşini de spălat de la Ulmi.

    Arctic este cel mai mare producător de electrocasnice din România şi Moldova, cel mai mare exportator de electrocasnice din ţară şi deţine aici două dintre cele mai mari fabrici de bunuri de folosinţă îndelungată din Europa continentală: fabrica de maşini de spălat rufe din şi cea de frigidere din Găeşti. În cadrul fabricii de la Ulmi, cele mai recente tehnologii de machine learning şi procesele de automatizare implementate permit angajaţilor să lucreze cot la cot cu peste 200 de roboţi, generând o creştere a productivităţii de 30%. Fabrica încorporează sisteme automate pentru manipularea şi depozitarea componentelor, acestea fiind transportate din depozit spre linia de asamblare cu ajutorul maşinilor autonome. Peste 70% din operaţiunile de producţie au la bază sisteme autodeterminate şi autogestionate, în vreme ce controlul calităţii este 100% automatizat. „Fiind o fabrică inteligentă, maşinile «vorbesc» între ele prin intermediul IoT, sistemul devine tot mai bun în a se optimiza singur şi în a face predicţii tot mai precise, iar angajaţii comunică în timp real cu tot acest ecosistem prin interfeţe bidirecţionale. Vorbim despre o infrastructură care colectează informaţii în timp real din aproximativ 22.000 de puncte de generare, adăugându-le la o bază de date ce cuprinde milioane de produse şi componente”, explică Büyükerk.

    Noua fabrică de la Ulmi reprezintă prima unitate de producţie Industry 4.0 din România şi este cel mai important proiect pe care l-au realizat – a fost construită într-un timp record de 17 luni, în urma unei investiţii de 153 de milioane de euro. Fabrica are în portofoliu un număr extins de acreditări ca unitate de producţie verde, fiind şi singura din ţară care a primit certificarea LEED Platinum, o recunoaştere a performanţelor în domeniul producţiei sustenabile. Totodată, a fost recunoscută de Forumul Economic Mondial ca fiind una dintre cele mai inovatoare  din lume, parte din reţeaua Advanced 4th Industrial Revolution Lighthouse.

    Carte de vizită Murat Büyükerk:

    ►ŒCEO cu o vastă experienţă internaţională, atât la nivel strategic, cât şi operaţional, deţine rolul de CEO al Arctic România din ianuarie 2018;

    ►Lucrează pentru producătorul de electrocasnice Arçelik de peste 30 de ani;

    Ž►A coordonat cu succes activitatea de brand a companiei, ghidând echipe din peste  100 de ţări din Europa, Asia, Orientul Mijlociu şi Africa.

     

    CEO-ul Arctic spune că în prezent, sunt în curs de extindere a capacităţii de producţie a acestei fabrici la 2,2 milioane de maşini de spălat rufe pe an. Au investit însă încă 10 milioane de euro şi în fabrica din Găeşti, concentrându-se pe creşterea producţiei, în special pe sporirea gradului de automatizare şi pe îmbunătăţirea controlului calităţii.

    „Pe lângă locaţia geostrategică a ţării şi mediul său de afaceri sănătos, forţa de muncă educată reprezintă unul dintre atuurile sale cele mai puternice”, descrie, în continuare, Büyükerk, motivele pentru care au ales construirea hubului digital de aici.

    Din punctul lui de vedere, România este competitivă din perspectiva capitalului uman şi al infrastructurii digitale, ceea ce o face ideală pentru Industry 4.0 şi IoT, termenii sinonimi transformarea digitale în domeniul industriei. „Schimbarea rolurilor şi importanţa crescută a tehnologiilor complexe necesită noi competenţe la nivelul forţei de muncă. Poziţii precum experţi în domeniul automatizării, software-ului sau cercetării şi dezvoltării sunt tot mai căutate. Talentul şi abilităţile angajaţilor din România ne permit să gândim şi să implementăm cu uşurinţă programe de dezvoltare care să fie în concordanţă cu aceste realităţi”, explică el. Un astfel de exemplu este programul TechPro Academy, dezvoltat de companie în colaborare cu Universitatea Koç din Turcia şi implementat atât în Turcia, cât şi în România pentru a îmbunătăţi competenţele inginerilor, specialiştilor şi experţilor seniori care lucrează în producţie şi tehnologie, cu o atenţie deosebită acordată subiectelor Industry 4.0. „Obiectivul nostru asumat este să transformăm ţara într-un hub de producţie regional. Cred că România are atât infrastructura digitală, cât şi tradiţia universitară sau abilităţile necesare pentru a profita din plin de cea de-a patra revoluţie industrială”, spune el. De altfel, obiectivele sale ca CEO al companiei ţin de accelerarea digitalizării la toate cele trei niveluri – procese de business, cultură organizaţională şi experienţa clienţilor: „Arctic a devenit un pionier în propagarea tehnologiilor Industry 4.0 în România şi sunt hotărât să continui în această direcţie”.

    Din punctul său de vedere, digitalizarea înseamnă mai mult decât progres bazat pe tehnologie, întrucât implică crearea de valoare adăugată din punct de vedere social şi de mediu. „Metodele de producţie smart reduc erorile, ceea ce duce la o creştere a eficienţei producţiei, la rândul său esenţială pentru stimularea competitivităţii industriale.

    „O eficienţă mai mare este asociată cu reducerea emisiilor poluante, plus consum de materiale şi energie per produs mai mici. Transformarea digitală ne permite să dezvoltăm şi să lansăm produse inovatoare şi să ne adaptăm mai bine la cerinţele în schimbare ale consumatorilor, plasând totodată sustenabilitatea în centrul operaţiunilor noastre. Crearea de plus-valoare din punct de vedere social şi de mediu împreună cu abordarea centrată pe consumator s-au dovedit a fi strategia câştigătoare”, observă el. Punctează şi că, la un nivel mai general, introducerea de produse noi pe piaţă are implicaţii sociale mai vaste, cum ar fi o economie mai puternică, democratizarea tehnologiei şi îndeplinirea standardelor de producţie sustenabilă, în linie cu angajamentele de mediu ce vizează reducerea emisiilor de carbon şi eficienţa energetică.

     

    Catalogul „Top Digital Transformers” reprezintă un proiect realizat de Business MAGAZIN şi susţinut de compania DocProcess, care are menirea recunoaşterii meritelor acelor persoane ce au înregistrat reuşite în domeniul transformării digitale. Ne-am axat pe companii considerate a fi în avangarda transformării digitale de către reprezentanţii acestora şi de către piaţă. Acest proiect nu reprezintă un clasament, iar numele incluse în cadrul catalogului nu sunt, cu siguranţă, numele tuturor liderilor digitali din companii: lista este deschisă şi aşteptăm în continuare propunerile dvs., atât pentru articolele din Business MAGAZIN, cât şi pentru ediţiile viitoare ale acestui proiect.

     

  • Citatul săptămânii. Kamala Harris, vicepreşedinta SUA: Trebuie să fie clar că un atac împotriva unei naţiuni din cadrul NATO este considerat un atac împotriva tuturor ţărilor. Vom apăra fiecare centimetru din teritoriul NATO.

    Trebuie să fie clar că un atac împotriva unei naţiuni din cadrul NATO este considerat un atac împotriva tuturor ţărilor. Suntem fermi în angajamentul nostru în acest sens. Aşa cum a afirmat şi preşedintele Biden, vom apăra fiecare centimetru din teritoriul NATO. Mă aflu aici pentru a reafirma acest angajament şi pentru a mulţumi poporului român.

    Kamala Harris, vicepreşedinta SUA, în cadrul vizitei de pe 11 martie la Bucureşti

  • Zece. La trecut şi la viitor

    În timpul liber, Oanei Costin îi place să doboare ţintele poziţionate în cătarea armei, iar în carieră, provocările tehnologice aduse de complexitatea produselor cu care lucrează. Ce responsabilităţi a preluat în primul deceniu petrecut în cadrul echipei Adobe, în care spune că se vede şi peste zece ani?

    Oana Costin s-a alăturat echipei Adobe în urmă cu aproximativ zece ani. Iniţial, a activat în departamentul de IT din Bucureşti, obţinând ulterior un rol de leadership. „Acum patru ani şi jumătate, profitând de oportunităţile de internal mobility, m-am mutat în Digital Experience Engineering, unde am avut roluri de leadership atât în zona de site reliability engineering cât şi în software development.”

    În acest moment, ea coordonează două echipe. Una dintre ele se ocupă cu gestiunea unei platforme utilizate intern de mai multe produse din zona de Digital Experience, iar cea de-a doua, formată din site reliability engineers, contribuie în zona de stabilitate a serviciilor pentru Adobe Target, un produs folosit de către utilizatori enterprise precum Microsoft, Bank of America, Nike şi nu numai, pentru a oferi conţinut personalizat utilizatorilor finali care interacţionează online cu aceste branduri. La produsele la care  lucrează, cel mai mult o atrage faptul că lucrurile nu se opresc niciodată din evoluţie şi constant apar oportunităţi de învăţare pentru fiecare. În plus, acestea „deservesc clienţi din întreaga lume, ceea ce înseamnă că trebuie să funcţioneze în condiţii optime de operabilitate 24/7. Lucrul acesta ne dă satisfacţia impactului pe care munca noastră îl are în activitatea clienţilor, dar vine la pachet şi cu o mare responsabilitate. Contribuim în fiecare zi la crearea unor soluţii capabile să susţină milioane de utilizatori simultan, să gestioneze volume mari de date şi să răspundă într-un timp de ordinul milisecundelor.”

    Din rândul celor mai interesante şi pline de provocări proiecte dezvoltate în cadrul companiei, ea menţionează, în primul rând, migrarea produsului Adobe Target din data centers în cloud, fără a avea niciun impact negativ în experienţa şi calitatea serviciilor oferite clienţilor. „A fost un proiect complex, cu o schimbare totală de tooling şi tehnologii, multiple echipe Adobe din diverse locaţii implicate, o colaborare foarte strânsă cu cloud providerul şi o prioritizare pentru automatizarea proceselor.” În plus, deoarece spune că ne aflăm într-o continuă schimbare, consideră că atât provocările, cât şi realizările sunt legate „de viteza cu care putem introduce schimbări sustenabile şi îmbunătăţiri în produsele noastre, de capacitatea de a ne adapta rapid la noile condiţii ale pieţei, noi tehnologii şi strategii ale concurenţei, dar şi de a răspunde într-un timp foarte scurt cerinţelor clienţilor noştri”. În opinia sa, Creative Cloud şi image processing reprezintă linia de produse cea mai cunoscută atunci când cineva aude numele Adobe, însă adaugă că în clasamentul Gartner compania e lider de piaţă în multiple zona de Digital Experience, „atingând nevoia de personalizare de content, analytics şi multe alte aspecte care ne influenţează viaţa zi de zi”, fiind totodată „o oportunitate foarte mare de dezvoltare şi creştere de business”.

    În activitatea echipei sale, Oana Costin consideră că toolurile Slack şi MS Teams au fost cruciale pentru că „ne ajuta să ne menţinem conectaţi în această perioadă în care lucrul de acasă a predominat, şi vor continua să fie importante pentru un mod de lucru hibrid”. Oana Costin este de părere că, la un job, cele mai importante lucruri constau într-o cultură internă orientată către creştere, oportunităţi constante de învăţare şi dezvoltare şi o curiozitate constantă legată de domeniul în care profesezi, deoarece aşa nu te vei plictisi niciodată. În perspectiva sa, pentru a-şi dezvolta o carieră de succes, un student, din orice domeniu, ar trebui ca pe lângă pregătirea academică să se focuseze şi pe dezvoltarea de abilităţi de comunicare şi inteligenţă emoţională, care îl vor ajuta să se descurce în orice situaţie. „Pentru CV, sunt importante proiectele practice şi internshipurile.” Sfatul pe care l-ar oferi unui tânăr aflat la începutul carierei e să nu înceteze să întrebe, să se implice în iniţiative care presupun atât dezvoltare profesională, cât şi colaborare şi să nu uite să se bucure de experienţe. Vorbind de consolidarea echipelor din cadrul Adobe, Oana Costin notează că reprezentanţii companiei urmăresc intern un set de capabilităţi, atât atunci când e angajată o persoană nouă, cât şi la colegii existenţi. „Creativitatea, focusul şi cât de mult îi poţi ajuta şi influenţa pe ceilalţi să reuşească sunt aspecte foarte importante pentru noi.” Despre oamenii care îi servesc ca modele în carieră, ea susţine că cel mai adesea o inspiră colegii cu care lucrează, global. Oferă şi exemple concrete. „De-a lungul timpului, am avut mulţi oameni care m-au motivat/mentorat şi încă îi admir, atât foşti manageri cât şi actuali.”

    Carte de vizită: Oana Costin, 35 de ani, senior engineering manager, Adobe România

    ►Œ Este absolventă a Facultăţii de Electronică, urmată la Universitatea Politehnica din Bucureşti;

    ► S-a alăturat echipei Adobe în umbră cu aproape 10 ani;

    Ž► Anterior, a lucrat timp de trei ani în compania de asigurări Aviva, apoi în Ubisoft pentru doi ani;

    ► Este pasionată de sporturile cu motor, în special Formula 1, de călătorii şi de mersul la tir pentru target practice cu arme de foc.

    În cariera pe care a construit-o până acum, susţine cu tărie că tehnologia a jucat un rol critic, „de la primele computere din clasă, când aveam 11 ani şi începeam să învăţăm algoritmica, până la momentul actual, unde nu facem niciun pas fără ca viaţa noastră să fie atinsă de tehnologie.” Câteodată însă, preferă să ia o pauză de la tehnologie pentru a face ceva mişcare, a se deconecta cu o carte bună sau pentru a-şi planifica ziua pe un suport fizic. Peste 10 ani spune că s-ar vedea 100% tot în Adobe, tot în România, progresând către responsabilităţi mai mari, cu impact puternic în experienţa digitală oferită de mediul enterprise.

    Din rândul provocărilor aduse de pandemie, Oana Costin menţionează faptul că a trebuit să învăţăm să ne autoreglăm bariera între job şi timpul necesar destinderii, având în vedere că ambele activităţi se desfăşurau în acelaşi spaţiu. „Personal, am pus un focus mai mare pe meditaţie, sport şi atenţie la oboseala intrinsecă.”

  • Paradoxul din lanul de floarea-soarelui

    România se situează pe primul loc în UE la suprafaţa cultivată şi producţia de floarea-soarelui, conform datelor de la Eurostat. În 2021, a cultivat o suprafaţă de 1,3 milioane de hectare cu floarea-soarelui, iar producţia realizată se ridică la 3 milioane de tone (28% din producţia UE). Totodată, România se află în primii cinci producători de floarea-soarelui din lume.

    Mai departe, România este pe locul 1 la porumb şi pe 4 la grâu.

    Drama? România importă o bună parte din uleiul de care are nevoie şi aduce pâine de peste hotare, plătind în plină criză generată de atacul ruşilor asupra Ucrainei anii în care şi-a ignorat cu bună ştiinţă industria alimentară locală.

    Lanurile de floarea-soarelui şi de grâu sunt frumoase pe Instagram, dar în ele stă bine ascuns falimentul unei industrii. Al încă uneia…

    Roxana Petrescu este guest editor