BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Un nou tip de turism este preferat de români. Oamenii din ţara noastră merg în număr tot mai mare peste graniţe pentru un tip de parc care la noi nu există

    Turiştii români iau cu asalt parcurile tematice din Europa, în lipsa unui astfel de parc pe piaţa locală. România este în top trei ţări de unde vin cei mai mulţi străini la Prater, Austria. România nu are niciun parc tematic, însă există câteva mici iniţiative precum Povestea Calendarului sau Valea cu Poveşti, dar sunt incomparabile cu marile parcuri tematice din Europa. În lipsa unei astfel de destinaţii, românii se îndreaptă către parcurile tematice din Europa.

    Disneyland Paris, Prater, Europa Park sau Legoland sunt cele mai populare parcuri tematice din Europa, care reuşesc să adune an de an milioane de turişti, printre aceştia numărându-se şi turişti români, care devin tot mai interesaţi de astfel de destinaţii, mai ales pentru city break.  Apetitul turiştilor români pentru parcurile tematice vine şi din lipsa unei astfel de destinaţii în România. Disneyland Paris, parcul tematic aflat la 30 de kilometri de Paris şi care se întinde pe o supfaţă de 2.300 de hectare, este un univers al desenelor animate Disney, cu personaje şi clădiri ce amintesc de copilărie. Complexul este unul dintre cele mai vizitate parcuri tematice din Europa.

    Reprezentanţii Disneyland Paris spun că nu au date cu privire la numărul de români care au ajuns în parc anul trecut şi nici cât au cheltuit aceştia. Javier Garcia del Valle, CEO al agenţiei de turism locale Happy Tour, spune că vânzările agenţiei de turism către această destinaţie au depăşit pragul de 1 milion de euro anul trecut. „Surpriza anului trecut a fost Disneyland Paris, pentru că a fost cel mai bun an din punctul de vedere al vânzărilor în condiţiile în care tarifele au crescut.

    Din toate destinaţiile din portofoliu,  cea mai mare creştere a fost pe Disneyland Paris, unde, spre deosebire de anii trecuţi, turiştii au optat pentru hotelurile de patru stele“, spune Javier Garcia del Valle, fără să menţioneze numărul turiştilor români care au ajuns la Disneyland Paris prin intermediul agenţiei. Preţul pentru accesul în parc este în jur de 100 euro per zi, însă variază în funcţie de numărul de zile şi de perioada aleasă. Totodată, turiştii pot alege pachete complete în care să fie incluse cazarea şi accesul în parc.

    La Prater, parcul de distracţii din Viena, cunoscut şi pentru cea mai veche roată din Europa, activităţile se plătesc individual. Parcul se întinde pe o suprafaţă de 600 hectare, unde turiştii pot alege diverse activităţi. În 2022, Prater a fost vizitat de circa 6,8 milioane de persoane, însă nu toţi turiştii consumă ceva atunci când ajung în parc, astfel că numărul turiştilor a fost mai mare. Dintre aceştia, circa 33% sunt turişti străini, potrivit informaţiilor disponibile pe site-ul parcului de distracţii. Nu există date exacte cu privire la numărul de turişti români care au ajuns în Prater, însă România este în top trei ţări din care vin cei mai mulţi turişti străini în parcul de distracţii. Doar germanii şi italienii vizitează parcul într-un număr mai mare. Daniel, un turist care a fost în Prater, spune că parcul este foarte bine conectat la infrastructura publică de transport şi că are activităţi potrivite pentru fiecare categorie de vârstă. „Prater seamănă cu un parc de distracţii normal, cu puncte de atracţie potrivite pentru fiecare categorie de vârstă. Este bine conectat cu infrastructura publică de transport şi accesibil din acest punct de vedere pentru un turist care vine să viziteze Viena. Am fost şi cu siguranţă vom mai merge cu cea mică, tocmai pentru că se ajunge repede şi uşor. Un astfel de parc de distracţii necesită o infrastructură adecvată precum şi un grad ridicat de siguranţă ce trebuie oferit celor care vin să se simtă bine acolo. Se simte nevoia unui astfel de parc tematic, însă având în vedere dezastrele care au avut loc în România numai în ultimele 12 luni, m-aş gândi de două ori înainte de a merge pe la noi într-un loc unde siguranţa trebuie să fie la cel mai ridicat nivel”, spune Daniel.

    El a vizitat anul trecut şi Legoland din Germania, unde a întâlnit şi alţi turişti români. Legoland este un lanţ de parcuri tematice care se concentrează pe brandul de jucării Lego. Cel mai cunoscut parc Legoland din Europa este cel din Billund, Danemarca, acolo unde a ajuns şi Raluca, alături de băiatul ei de patru ani, cu ocazia zilei de 1 iunie de anul trecut. „Am mers din simplul motiv că băiatul meu este pasionat de Lego, şi-a ales deja meseria de constructor, asa că nu aveam încotro. Trecând peste partea amuzantă, experienţa a fost atât de drăguţă încât ne gândim să o repetăm şi anul acesta. Am aterizat pe aeroportul din Billund şi ne-am cazat la un hotel foarte aproape de parc, dar nu chiar în incinta lui, din cauza costurilor. Parcul de distracţii Legoland este foarte potrivit pentru copiii de vârsta aceasta, majoritatea atracţiilor fiind accesibile pentru înălţimea lor. Parcul este foarte bine organizat, inclusiv statul la coadă nu durează mai mult de 15-20 de minute”, spune Raluca. Cea mai frumoasă experienţă, spune ea, a fost la Lego House, un spaţiu separat de Legoland, dar care se află în apropierea sediului central al grupului. În Lego House se găsesc peste 25 de milioane de cărămizi Lego, iar spaţiul este organizat în zone de lucru tematice cum ar fi construcţii de maşini, trenuri, Lego Duplo, Lego Friends.  „La finalul zilei, cu greu am ieşit şi eu din Lego House. Ce impresionează la astfel de experienţe este faptul că sunt gândite până în cel mai mic detaliu, sunt bine organizate, sunt curate. Iar dincolo de spaţii, ce este în jurul lor, parcuri, infrastructura urbană, totul este bine organizat şi curat”, mai spune Raluca. Un alt parc tematic cunoscut pe continent este Europa Park, din Germania, care numără circa 100 de atracţii. Anul trecut, a fost vizitat de 5,4 milioane de turişti, însă reprezentanţii Europa Park nu au putut oferi un răspuns cu privire la numărul de români care vizitează anual parcul. România nu are niciun parc tematic, însă există câteva mici iniţiative în ţară precum Povestea Calendarului, un parc tematic din Porumbacu de Jos, Sibiu, care prezintă legendele celor 12 luni ale anului, sau Valea cu Poveşti, un parc tematic din Bran care aminteşte de poveştile copilăriei. Dimensiunea acestora este prea mică şi sunt incomparabile cu marile parcuri tematice din Europa. În lipsa unei astfel de destinaţii, românii se îndreaptă către parcurile tematice din Europa. Anul trecut, românii au cheltuit 8,5 miliarde de euro pe vacanţele în afara ţării, după o creştere de 15% faţă de anul anterior şi cu 60% mai mult faţă de nivelul din anul de referinţă 2019, potrivit calculelor ZF pe baza datelor Băncii Naţionale a României. Suma lăsată de români marchează un record, chiar şi în pofida unui an în care puterea de cumpărare a scăzut ca urmare a inflaţiei.     ■

    Legoland Billund, Danemarca

    Happy Tour, o agenţie de turism locală, a avut vânzări de 1 milion de euro anul trecut pe pachetele de vacanţă către Disneyland Paris. 

    În 2022, Prater a fost vizitat de circa 6,8 milioane de persoane. Dintre aceştia, circa 33% sunt turişti străini, potrivit informaţiilor disponibile pe site-ul parcului de distracţii. România este în top trei ţări din care vin cei mai mulţi turişti străini în parcul de distracţii. Doar germanii şi italienii vizitează parcul într-un număr mai mare.

  • Uniunea Europeană orbecăie din criză în criză, dezbinată şi fără direcţie. Ce provoacă această problemă şi de unde ar putea veni un om care să schimbe totul

    Uniunea Europeană orbecăie din criză în criză, dezbinată şi fără direcţie. De vină, spun unii, poate fi lipsa de leadership politic, de politicieni de talia celor pe care Europa i-a avut când se reclădea din ruinele celui de-al Doilea Război Mondial sau a celor care au pus chiar bazele Uniunii. De unde poate veni un astfel de conducător? Poate dintr-o familie de lideri, dintr-o dinastie de politicieni?

    Traducere de Bogdan Cojocaru

    Tatăl lui Winston Churchill a fost aristocrat britanic, membru al parlamentului şi ministru de finanţe respectat. Cariera lui Charles de Gaulle a fost influenţată puternic de tatăl său, profesor cu avere, proprietar de şcoală cu o disciplină a muncii faimoasă şi implicat în politică până-ntr-acolo încât a ajuns funcţionar în ministerul de interne al Franţei, post în care a stat 13 ani, până a demisionat. Pe de altă parte, unii dintre cei mai populari politicieni din Franţa şi Germania au avut origini dintre cele mai modeste. Georges Pompidou este un bun exemplu în acest sens. Pompidou a refăcut alianţa Franţei cu SUA. Părinţii germanului lui Helmut Schmidt au fost profesori. Moştenirea pe care Schmidt a lăsat-o Europei este Sistemul Monetar European. Şi totuşi…

    Uniunea Europeană are câţiva politicieni cu funcţii mari care au politica în gene, adică s-au născut în familii de politicieni. Politico i-a trecut în revistă.

    În Parlamentul European, în februarie, Helmut Geuking, parlamentar german dintr-un partid marginal din grupul transnaţional Partidului Popular European, a demisionat din funcţia de europarlamentar şi a fost înlocuit oficial de… fiul său Niels Geuking. Numele mişcării lor politice este Partidul Familiei. Cum altfel? Soţii Geuking nu au făcut nimic rău, juniorul fiind doar următorul pe lista partidului în cazul în care cineva aflat pe o poziţie mai înaltă – în acest caz, tatăl său – renunţă. Acest tip de abordare a funcţionat pentru un număr surprinzător de mare de politicieni din toată Europa şi mai ales din Belgia. Cercetătorii belgieni au publicat recent un studiu despre dinastiile politice în care au găsit că cel puţin unul din 10 deputaţi din Belgia are un părinte care a deţinut o funcţie politică. Proporţia moştenitorilor politici din parlamentele Belgiei a crescut în ultimii 20 de ani, revenind la nivelurile din secolul al XIX-lea, şi nu coboară sub 12%. Dar nu doar Belgia este cuib de dinastii politice.

     

    Charles Michel

    Preşedintele Consiliului European Charles Michel – care a provocat recent furie cu decizia sa de a candida la alegerile europene pentru ca în cele din urmă să se răzgândească – a rămas hotărât în afacerea de familie. Fiu al lui Louis Michel, care a fost ministru de externe al Belgiei, comisar european şi membru al Parlamentului European, Michel Jr s-a străduit să scape de comparaţia cu tatăl său la începutul carierei (mulţi belgieni mai în vârstă îl numesc încă Le Fils — Fiul). Dar el şi-a făcut de curând un nume devenind cel mai tânăr prim-ministru belgian înainte de a prelua funcţia de preşedinte al Consiliului European. Michel are un frate mai mic, Mathieu, care este în prezent secretar de stat la Bruxelles pentru administrarea clădirilor (el este cel aflat în spatele reconstrucţiei Palatului de Justiţie).

     

    Kaja Kallas

    Premierul Estoniei Kaja Kallas, prima femeie care a ocupat această funcţie, este fiica fostului premier, ministru de externe şi candidat la preşedinţie Siim Kallas. El a petrecut, de asemenea, mai bine de un deceniu în Comisia Europeană, cel mai recent ca vicepreşedinte şi comisar pentru transporturi, iar în prezent deţine un loc în Riigikogu, parlamentul eston. Kaja Kallas, avocată şi fost europarlamentar, şi-a văzut popularitatea crescând pe tot continentul mulţumită liniei ei dure faţă de Rusia şi China (acum se află pe lista Rusiei cu urmăriţi „pentru distrugerea şi deteriorarea monumentelor soldaţilor sovietici”). Kallas a cerut sancţiuni împotriva Rusiei cu mult înainte ca aceasta să invadeze Ucraina şi s-a asigurat că Estonia este pregătită când Moscova a închis robinetele de gaze. Mama ei a fost deportată în Siberia când era copil – o poveste la care Kallas face referire adesea când vorbeşte despre Rusia. Iar povestea nu se opreşte aici. Străbunicul lui Kallas, Eduard Alver, a fost, de asemenea, un nume important în politică şi a reprezentat – în calitate de comandant al Ligii Estoniene de Apărare – una dintre figurile de frunte care au luptat pentru independenţa Estoniei faţă de Uniunea Sovietică.

     

    Marine Le Pen

    Aşa tată, aşa fiică? Marine Le Pen a călcat pe urmele spre extremă dreapta ale tatălui ei, Jean-Marie Le Pen, fondatorul Frontului Naţional. Datorită încercărilor ei de a se rupe de trecutul toxic al partidului şi de a curta centrul, Marine Le Pen este adesea descrisă ca o versiune mai puţin radicală a tatălui ei. Mai există o „fostă” Le Pen politic, dar aceasta este mai puţin cunoscută. Marion Maréchal, nepoata lui Marine Le Pen, a renunţat la partea de Le Pen a numelui ei în 2018 (şi este căsătorită cu europarlamentarul italian Vincenzo Sofo, de la Fraţii Italiei, partid naţionalist). Marion a anunţat recent că partidul său Reconquest se va alătura Grupului Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni în Parlamentul European – ceea ce înseamnă că singurul său europarlamentar va trebui să-şi mute locul.

     

    Jens Stoltenberg

    Secretarul general al NATO Jens Stoltenberg – care în octombrie va sărbători 10 ani de mandat – este un alt lider cu politica în sânge, fiind fiul proeminentului diplomat norvegian Thorvald Stoltenberg şi al secretarului de stat Karin Heiberg.  Sora lui Heiberg, Marianne, a fost directorul Agenţiei Naţiunilor Unite de Ajutorare şi Lucrări pentru Refugiaţii Palestinieni în Orientul Apropiat (UNRWA) din Ierusalim şi a fost căsătorită cu fostul ministru de externe Johan Jørgen Holst. Acesta a fost implicat în procesul de pace care a condus la Acordurile de la Oslo, menite să propulseze procesul de pace din Orientul Mijlociu. Înainte de a-şi prelua rolul la NATO, Jens Stoltenberg a fost ministru al industriei şi ministru al finanţelor din Norvegia şi în cele din urmă a devenit prim-ministru.

     

    Kyriakos Mitsotakis

    Premierul grec Kyriakos Mitsotakis, la putere din 2019, s-a născut într-o dinastie politică puternică. Tatăl său a fost Konstantinos Mitsotakis, care a ocupat biroul primului-ministru în anii 1990, iar bunicul său, Kyriakos Mitsotakis, a fost un politician proeminent. Unchiul actualului şef al guvernului s-a distins ca lider al mişcării de eliberare a Greciei şi premier timp de 12 ani. Îl chema Eleftherios Venizelos. Familia are politica în sânge.  Dora Bakoyannis, sora primului-ministru, a fost ministru al afacerilor externe şi ministru al culturii. De asemenea, a fost prima femeie primar al Atenei. Fiul ei Kostas i-a călcat pe urme la primăria Atenei. În Grecia nu este însă doar dinastia Mitsotakis. Familia Papandreou l-a dat pe Georgios Papandreou, care a fost prim-ministru, şi pe fiul acestuia Andreas, şi el prim-ministru. Unul din copiii lui Andreas Papandreou, George, a fost premier, iar un altul, Nikos, a ocupat funcţia de europarlamentar.

     

    Alexander De Croo

    Înapoi în Belgia, la fel ca Charles Michel, premierul Alexander De Croo are politica în gene. Tatăl său, Herman De Croo, este un politician binecunoscut şi fost ministru al educaţiei, transporturilor şi comerţului exterior, care s-a retras din politică în 2019, după 48 de ani ca deputat belgian. Alexander De Croo a trecut de la munca din sectorul privat la politică în 2009, când a fost ales fără nicio experienţă politică pentru a fi liderul de partid al liberalilor flamanzi din Open VLD. Apoi a devenit ministru responsabil cu dezvoltarea şi agenda digitală. De Croo, un pasionat de tehnologie, încă supraveghează centrul de securitate cibernetică al ţării şi s-a ocupat de negocierile UE privind dosarele de securitate cibernetică în timpul preşedinţiei belgiene a Consiliului. De Croo a devenit prim-ministru în 2020, venind pe poziţie în fruntea unei coaliţii formate din şapte partide.

     

    Mateusz Morawiecki

    Fostul premier al Poloniei Mateusz Morawiecki, de la partidul naţionalist Lege şi Justiţie, are un tată activist celebru. Kornel Morawiecki a fost fondatorul şi liderul Solidarităţii Luptătoare, un derivat radical din legendara mişcare Solidaritatea, simbolul est-european al luptei împotriva comunismului. Ulterior, el a fost ales în camera inferioară a parlamentului polonez. Mateusz Morawiecki a lucrat ca preşedinte al unei bănci înainte de a deveni ministru al dezvoltării în 2015. A ajuns apoi în funcţia de ministru al finanţelor, sportului şi vincepreşedinte al consiliului de miniştri. El a preluat funcţia de prim-ministru în 2017, dar partidul său a pierdut alegerile anul trecut în faţa veteranului Donald Tusk. Acesta s-a născut în Gdańsk, acolo unde s-a născut şi Solidaritatea. Bunicul său a trecut printr-un lagăr de concentrare nazist şi a fost obligat să se înroleze în armata nazistă, de unde a dezertat pentru a se alătura Forţelor Armate Poloneze din vest, luptătoare alături de aliaţi contra Germaniei.

     

    Václav Klaus fiul

    Fostul deputat ceh Václav Klaus fiul, care s-a retras din viaţa politică în 2021, are un palmares în politică de câteva decenii. La fel şi tatăl său, fostul preşedinte ceh Václav Klaus. Cei doi au avut politici foarte asemănătoare (politicieni din opoziţie au inventat termenul „klausism”, deoarece ambii sunt consideraţi a întruchipa conservatorismul naţional amestecat cu liberalismul economic) şi au făcut parte din acelaşi Partid Democrat Civic (ODS), cofondat de Klaus tatăl. Tânărul Klaus a fost exclus din partid în 2019 pentru că a făcut „declaraţii controversate”, inclusiv cum că nu ar vota pentru ODS, deşi este membru. Apoi a creat un partid de extremă-dreapta, eurosceptic, Mişcarea Cetăţenilor Tricolori, susţinut de politicieni precum Nigel Farage şi Viktor Orbán.

     

    Monika Hohlmeier

    Europarlamentarul german Monika Hohlmeier, preşedintele comisiei de control bugetar a Parlamentului UE şi membru al Partidului Popular European, este fiica lui Franz Josef Strauss, fost ministru al apărării sub Konrad Adenauer. Hohlmeier a fost ministru local bavarez pentru educaţie şi afaceri culturale până în 2005 şi a câştigat un loc în Parlamentul European în 2009. Tatăl ei a trebuit să demisioneze din funcţia sa de ministru al apărării după afacerea Spiegel, când doi reporteri de la Der Spiegel au fost anchetaţi sub suspiciunea de trădare după ce au scris un articol despre capacităţile de apărare ale Germaniei.   ■

  • Cine sunt bogaţii României, cu averi fabuloase, de care mulţi dintre oamenii din ţara noastră nici nu au auzit. Unii sunt atât de discreţi încât nici poze cu ei nu există

    Au construit unele dintre celE mai mari companii româneşti. Au dezvoltat adevărate „imperii”, al căror business ajunge până la miliarde de euro anual. Au vândut afaceri pentru care au încasat zeci sau chiar sute de milioane de euro. Investesc în continuare în real-estate, agricultură, producţie sau retail. Fac banii să se mişte şi astfel ţin economia în priză. Şi totuşi, mulţi dintre ei sunt necunoscuţi publicului larg. Sunt printre cei mai discreţi oameni de afaceri locali.

    Unii au lăsat dintotdeauna ca munca lor să vorbească pentru ei. Alţii au ales să se retragă treptat din prim-plan, deşi continuă să facă jocurile în culise. Există însă şi cei care au dus discreţia la rang de artă. Astfel, nu doar numele lor, ci şi businessurile pe care le-au construit cărămidă cu cărămidă în capitalism sunt ţinute departe de ochii curioşilor. Nu de puţine ori, nu există nici măcar o imagine cu aceşti antreprenori care se pot plimba agale, nestingheriţi, pe Calea Victoriei, spre exemplu, îmbrăcaţi în haine ale unor branduri de lux „tăcut” (quiet luxury – trad.), care costă mii de euro, dar care nu „strigă” numele niciunui brand. Şi nimeni nu ar şti cine sunt ei.

    Şi totuşi, cine sunt cei mai discreţi oameni de afaceri locali?

    1. Zoltan Teszari,  Telecom – Digi/ RCS&RDS

    Istoric:
    A intrat în afaceri cu o tonetă de îngheţată în Oradea, oraşul în care s-a născut, după care, la începutul anilor ’90, a intuit potenţialul uriaş al serviciilor de televiziune. A urmat construcţia treptată, prin achiziţii şi dezvoltare organică, a unui imperiu în telecom, care este prezent acum şi în alte ţări din Europa. Deşi despre afacerea pe care a creat-o – Digi – există informaţii şi date financiare, dar nu numai, despre fondatorul ei, antreprenorul Zoltan Teszari, detaliile sunt (prea) puţine.

    2. Alin Niculae, Energie – Oscar Downstream, Real estate

    Istoric:
    Alin Niculae a dezvoltat de la zero cea mai mare companie petrolieră din România care nu face parte dintr-un grup internaţional. Afacerea Oscar Downstream a apărut pe piaţă la începutul anilor 2000, fiind înfiinţată de antreprenorul care văzuse potenţial în vânzările en-gros de carburanţi pentru companii. Apoi, odată ce afacerea a crescut, el a început să parieze şi pe imobiliare, fiind astăzi unul dintre cei mai importanţi investitori din real-estate din Bucureşti. 

    3. Sacha Dragic, Pariuri – Superbet, Fonduri de investiţii, Logistică

    Istoric:
    Sacha Dragic este fondator şi executive chairman al Superbet Group, activ pe piaţa de pariuri sportive şi gaming de mai bine de 15 ani. Deşi businessul a fost fondat şi dezvoltat iniţial local, în urmă cu 4-5 ani a început expansiunea internaţională. Acum, grupul are operaţiuni pe mai bine de zece pieţe şi vizează o extindere globală, în contextul în care antreprenorul a atras în acţionariat fondul de investiţii Blackstone, unul dintre cele mai mari din lume. Sacha Dragic este implicat şi în alte businessuri, precum fondul de investiţii Mozaik Investments, societatea de brokeraj Investimental, dar şi în real-estate şi altele.

     

     

     

    4. Horia Ciorcilă, Banca Transilvania, Real estate, Industria hotelieră

    Istoric: Bancherul-antreprenor Horia Ciorcilă, unul dintre fondatorii şi apoi preşedintele Băncii Transilvania, a început să construiască în urmă cu 25 de ani, în două camere înghesuite de pe malul Someşului din Cluj, alături de alţi oameni de afaceri, povestea unei bănci private. Practic, istoria Băncii Transilvania a început în 1994, în Cluj-Napoca, la iniţiativa a 13 oameni de afaceri, ideea fiind aceea de a crea o bancă locală, un brand „de Cluj“. Astăzi, Ciorcilă s-a retras din prim-plan când vine vorba de Banca Transilvania, care a ajuns între timp cea mai mare bancă din România după active. El e implicat şi în alte afaceri, din domenii precum hotelărie, sport şi real-estate.

     

     

     

    5. Roxana Maftei, Retail farmaceutic – Farmacia Tei

    Istoric:
    Era anul 1992 când antreprenoarea Roxana Maftei fonda Farmacia Tei, o unitate de retail farma amplasată, după cum îi spune şi numele, în cartierul şi pe bulevardul (Lacul) Tei. Trei decenii mai târziu, businessul arată cu totul altfel, iar viitorul abia începe să se scrie, după ce fondatorii Dedeman au intrat în 2022 în acţionariat pentru a da un boost expansiunii.

    Prima unitate Farmacia Tei, deschisă acum trei decenii şi cea care dă numele întregului business, a fost între timp închisă şi relocată. Acest proces se întâmpla acum cinci ani. S-au inaugurat însă alte farmacii sub acel brand atât în Capitală, cât şi dincolo de ea. Totodată, din companie s-a desprins o nouă divizie – un lanţ de supermarketuri cu articole pentru copii, Bebe Tei.​

     

    6. Dan Stoicescu, Sindan Bucureşti (vândută către Actavis)

    Istoric:
    Dan Stoicescu (astăzi în vârstă de 71 de ani) este cel care în 2007 a încasat, conform datelor de la acea vreme, aproape 150 mil. euro de la grupul Actavis pentru compania farma Sindan, pe care o fondase cu 15 ani în urmă. El s-a retras atunci şi din business, şi din lumina reflectoarelor, mutându-se în Elveţia. Ce a făcut apoi? Antreprenorul declara în 2008 că el crede că viaţa poate fi prelungită prin nanotehnologie şi inteligenţă artificială, dar şi prin dietă şi printr-un stil de viaţă controlat. În 2008, Stoicescu declara pentru New York Times că „prefer să cheltui bani pe genomul meu decât pe un Bentley sau pe un avion“. Nu există informaţii despre ce face astăzi.

    7. George Brăiloiu, Crypto, Real-estate

    Istoric:
    Omul de afaceri George Brăiloiu, unul dintre cei mai discreţi antreprenori locali, care a activat iniţial în energie, are astăzi investiţii masive în crypto şi real-estate. Conform datelor Business Magazin, el este unul dintre cei mai mari câştigători români din activitatea de cryptomonede.

    8. Octavian Creţu, Ape minerale – Romaqua

    Istoric:
    Acţionarul majoritar al Romaqua, producătorul Borsec, spunea anterior că intrarea pe piaţa apelor minerale a fost al doilea plan al său de business, după ce încercarea de a prelua de la stat producătorii de medicamente Sicomed şi Biofarm a eşuat.

    Grupul din industria băuturilor Romaqua, cu peste 2.000 de angajaţi în prezent şi afaceri de circa 1 mld. lei, se numără printre marile businessuri pornite de antreprenori români în primii ani după căderea regimului comunist, punctul de plecare fiind privatizarea companiei de stat Comchim prin metoda MEBO (Management Employee Buyouts, preluarea companiei de către management şi salariaţi).

    9. Anca Vlad, Retail farmaceutic şi distribuţie – Grupul Catena – Fildas Trading

    Istoric: A vrut să fie chimistă, însă a intrat la Academia de Studii Economice (ASE) datorită unei profesoare care i-a spus că are înclinaţii înspre partea economică, spre nemulţumirea părinţilor care erau amândoi ingineri. Munca a început-o încă din timpul liceului, când lucra într-un laborator de chimie, înlocuind laboraţii care plecau în concediu. Iar apoi, „ca orice ASE-ist care vrea un bănuţ”, conform chiar declaraţiilor sale anterioare, a lucrat ca ghid la mare.

    Astăzi, Anca Vlad este cea mai puternică antreprenoare din România prin prisma businessului pe care l-a creat, e vorba de grupul Catena-Fildas, care a raportat pentru 2022 afaceri cumulate de 2,5 miliarde de euro din farmacii şi distribuţie de medicamente. Ea s-a retras însă treptat din lumea reflectoarelor, lăsând businessul să vorbească.

     

    10. Roger Akoury, Real estate, MARe (Muzeul de Artă Recentă)

    Istoric:
    Numele omului de afaceri Roger Akoury, originar din Liban, a fost multă vreme legat de cel al grupului farma A&D Pharma, ce cuprindea, printre altele, lanţul de farmacii Sensiblu. El, alături de ceilalţi antreprenori fondatori, a vândut businessul în urmă cu câţiva ani către fondul de investiţii Penta Investments, într-una dintre cele mai mari tranzacţii locale, evaluată la 350-400 de milioane de euro. Antreprenorul a vândut şi un alt business pe care l-a cofondat, retailerul de optică medicală OPTIblu, pentru a-şi concentra atenţia în ultima perioadă pe zona de artă de care e pasionat. El e, de altfel, şi colecţionar de artă. Una dintre cele mai recente investiţii cunoscute ale sale este MARe – Muzeul de Artă Recentă, care şi-a deschis porţile la început de octombrie 2019, în cartierul Primăverii din Bucureşti.

    VEZI AICI LISTA COMPLETA 

  • Citatul săptămânii. Horia Ciorcilă, Banca Trannsilvania: Suntem aici să susţinem în continuare dezvoltarea economiei, să contribuim la prosperitatea oamenilor şi la creşterea incluziunii financiare

    „Suntem aici să susţinem în continuare dezvoltarea economiei, să contribuim la prosperitatea oamenilor şi la creşterea incluziunii financiare. Profitabilitatea băncii ne ajută să ducem mai departe planurile pe care le avem, să urmărim creşterea Grupului BT pe toate segmentele pe care suntem activi, dar şi să ne dezvoltăm pe altele noi“

    spune Horia Ciorcilă, preşedintele consiliului de administraţie al BT.

     

     


     

     

  • Real Estate. Investiţii la înălţime

    Turismul în staţiunile montane din România a revenit la nivelurile prepandemice, iar aceste locuri devin din ce în ce mai interesante nu doar pentru turişti, ci şi pentru investitori. Ce aduc Carpaţii româneşti investitorilor din real estate?

     

     

    u putem concura cu Alpii, dar putem oferi o alternativă ieftină, de bună calitate şi care să ofere randamente bune investitorilor în momentul de faţă”, a spus Ilinca Timofte, head of research în cadrul Crosspoint Real Estate, în una dintre ediţiile recente ale emisiunii ZF Real Estate by Storia.ro, referindu-se la potenţialul de dezvoltare imobiliară al staţiunilor montane româneşti. Potrivit studiului „Ski report 2023-2024” lansat de furnizorul de servicii imobiliare Crosspoint Real Estate, turismul din staţiunile montane din România a revenit la nivelul prepandemic, ajungând la 2% peste nivelul anului 2019, astfel că 2023 a fost cel mai bun an pentru industria turismului de iarnă în România. În acest context, reprezentanţii Crosspoint Real Estate consideră că ţara noastră deţine un potenţial considerabil de dezvoltare dincolo de nivelul său actual şi ar putea deveni o alternativă accesibilă pentru turişti, fiind totodată o oportunitate profitabilă pentru investitori. „În ultimii ani,  în România a început să dezvolte nişa high-end atât când vine vorba despre hoteluri, cât şi proprietăţi rezidenţiale de tip AirBNB, respectiv cabane de lux. Anul trecut, mărci de renume precum Kempinski şi-au arătat interesul faţă de România şi faţă de staţiunile montane din România – erau deja prezenţi în Europa de Est, în Bulgaria încă din 2005, în Ungaria, Polonia, dar faptul că vor apărea chiar şi cu un proiect mic, de 120 de camere, branded residences, este un semn foarte bun pentru piaţă. În plus, au apărut investiţii ale antreprenorilor locali în cabane de lux”, a observat Ilinca Timofte.  Dincolo de Poiana Braşov, Transalpina, creşteri semnificative s-au înregistrat şi în judeţe precum Harghita, Alba, care au avut creşteri semnificative ale numărului de turişti şi unde s-au făcut şi investiţii.

    „Segmentul premium al cazărilor este în faza incipientă, poate mai mult când vine vorba despre proprietăţi private, cabane individuale ş.a.m.d., care trebuie căutate mult, nu sunt poate atât de celebre precum lanţurile hoteliere, dar există când vine vorba despre hoteluri. Într-adevăr, nu suntem la nivelul Europei de Vest, mai ales când e vorba de hoteluri. Încep să se dezvolte, bineînţeles, trebuie să fim puţini realişti şi să ne dăm seama că nu o să fim niciodată la nivelul Alpilor. Nu putem concura cu ei, dar putem oferi o alternativă ieftină, de bună calitate şi care să ofere randamente bune investitorilor în momentul de faţă. Dar nu vom putea concura niciodată cu Franţa, care are 4.000 – 5.000 de castele şi o tradiţie în acest sens.  De fapt, nimeni nu poate concura cu Alpii, unde se face 40% din turismul de iarnă de la nivel global”, adaugă ea.

    Dacă în ţările din Alpi preţul pe metru pătrat pentru un apartament construit în cadrul unui proiect high-end din staţiunile montane variază între 8.000 de euro în Austria şi poate ajunge la aproape 28.000 euro în Franţa, în România preţurile pornesc de la 3.500 – 4.000 euro/mp şi nu depăşesc 7.500 euro/mp pentru proprietăţile ultra-prime. În acelaşi timp, o cabană de lux în România aduce un venit săptămânal de peste 4.000 euro. În plus, staţiunile montane din România nu sunt destinate exclusiv sporturilor de iarnă, astfel investiţia într-o proprietate aflată în zona montană este profitabilă pe tot parcursul anului. Potenţial de dezvoltare există în continuare, în contexul în care turiştii apreciază tot mai mult diversitatea: „Oamenii caută tot mai mult în ultima vreme experienţe diferite, culturale, culinare ş.a.m.d. Deci avem ce oferi şi mai ales când vine vorba despre high end, într-adevăr, cererea este mai mare. Rata de ocupare la nivel naţional pentru toate tipurile de cazare în România e undeva pe la 30% în hotelurile de brand de cinci-patru stele, acestea au o rată de ocupare dublă faţă de media pieţei. Este clar că există cerere pentru aşa ceva şi oferta fiind scăzută spre foarte scăzută în momentul de faţă, cu siguranţă că are potenţial o dezvoltare.” Cum va evolua rata de ocupare în viitor? „Nu am niciun dubiu să spun că rata de ocupare în astfel de proprietăţi în următorii ani va putea concura cu proprietăţile din Franţa, pentru că există foarte puţine astfel de proprietăţi şi atunci cererea va  acoperi oferta. De asemenea, chiar dacă avem multă zăpadă, aici există o cerere constantă pe toată perioada anului, adică nu suntem nişaţi pe pe anotimpul de iarnă. Luna august, de fapt, este luna cu cea mai mare cerere la munte în România şi atunci se compensează această cerere şi pe termen lung.”  

     

    Carte de vizită: Ilinca Timofte, head of research Crosspoint Real Estate

    Cu o experienţă de peste 10 ani în domeniul cercetării de piaţă, al fuziunilor şi achiziţiilor, Ilinca s-a alăturat echipei Crosspoint în 2017;

    Ea elaborează cercetări aprofundate pe toate segmentele pieţei imobiliare din România, în special în Bucureşti, analizează tendinţele imobiliare globale şi consiliază investitorii şi dezvoltatorii locali cu privire la perspectivele de îmbunătăţire a activităţii lor;

    De-a lungul carierei sale la Crosspoint, a publicat o serie de rapoarte de succes pe segmente de nişă, precum piaţa hotelieră sau piaţa birourilor de co-working şi servicii, primele de acest gen publicate în România, potrivit reprezentanţilor companiei.

     

    3 întrebări şi răspunsuri din interviul cu Ilinca Timofte, Head of Research, Crosspoint Real Estate

    Ce i-a împiedicat până acum pe investitori să parieze mai mult pe staţiunile montane?

    Cred că există un cumul de factori, printre care investiţiile sectorului public în infrastructura de transport. De asemenea, turismul are un caracter mai degrabă de weekend la noi; oamenii pleacă în Austria pentru o săptămână. Şi atunci o investiţie într-o staţiune precum Voineasa, s-ar recupera într-o perioadă mult mai lungă de timp. Cu siguranţă însă că destinaţiile populare precum Poiana Braşov vor atrage investiţii mai mari în anii următori şi atunci se va ajunge la un nou nivel de dezvoltare.

    Care sunt preţurile locuinţelor de la munte?

    În România, în prezent, în puţinele proprietăţi de acest gen, preţurile pleacă de la în jur de 3.500 de euro/mp şi şi ajung pe la 7.200 euro/mp, în funcţie de momentul în care se află dezvoltarea. Bineînţeles, dacă o să cumpărăm off-plan, vom face o investiţie mai mică; în Franţa şi Elveţia metrul pătrat ajunge undeva la 20.000-25.000 euro/mp în timp. În acelaşi timp, veniturile pe care le poate aduce o cabană sau un apartament în regim hotelier în România sunt destul de competitive, o cabană de trei camere poate aduce un venit săptămânal de 4.500 euro în România. În Franţa, pentru o proprietate ultra-prime, veniturile pot ajunge undeva la 15.000 de euro /săptămână. Am menţionat că nivelul calităţii unei proprietăţi prime în România este comparabil cu cel al unei proprietăţi prime din Alpi – marea diferenţă o face preţurile la terenuri. În România încă se găsesc terenuri la 15 – 20 euro/metru pătrat, situate bine.

    Cine investeşte în apart-hotelurile de la munte?

    Este vorba despre investitori privaţi, oameni care-şi au propriul apartament şi aleg să îl închirieze, sau sunt investitori mai mari care construiesc complexurile respective. Apart-hotelurile se vând la nivel de unitate sau un investitor mai mare va cumpăra un pachet de apartamente de la cinci până la 10. În funcţie de dimensiunea proiectului, dezvoltatorii pot decide fie să îl opereze în regim propriu, fie pot alege un brand internaţional consacrat care operează hoteluri. În general se cumpără pachete de apartamente în astfel de proiecte, dar bineînţeles că un mic investitor privat poate cumpăra şi un apartament. Pe această nişă investiţiile s-au făcut din fonduri din capital românesc, prea puţin din fonduri străine, cum vedem în Bulgaria, de exemplu, unde sunt foarte multe investiţii de acest tip care vin din Germania. Vorbim, în general, despre persoane cu venituri ridicate, cu un business, care au făcut iniţial una, două cabane, apoi pe măsură ce s-a dezvoltat zona în care le-au construit sau s-au promovat suficient de mult, s-au extins.

  • Care sunt cei mai valoroşi clienţi pentru care se bat toate companiile

    Consumatorii de care depind prezentul şi viitorul pieţelor, cei care pot face diferenţa dintre succesul sau eşecul unui produs sau serviciu, sunt 20% dintre români, cei cu cele mai mari venituri. Ei generează 32 miliarde de euro, adică 40% din veniturile nete anuale. Cum investesc? Cât economisesc şi cât cheltuiesc? Cum s-au schimbat de-a lungul anilor aşteptările şi deciziile lor? Ce părere au despre ei şi cui se datorează succesul lor? Cum îşi evaluează calitatea vieţii şi care le sunt fricile? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care răspunde cea mai recentă ediţie a Pareto Report.

     

    Ritmul vieţii accelerează. Ca într-un tren de mare viteză, câmpul vizual se îngustează, peisajele se succed din ce în ce mai rapid. În viaţa noastră de zi cu zi, în cea profesională sunt tot felul de subiecte legate de schimbări, de adaptare. Cum sunt noile generaţii? Cum ne influenţează IA? Ce va fi mâine? O constantă permanentă în orice business este masa critică de clienţi, aşa-numita populaţie Pareto, care determină panta pe care urcă sau coboară vânzările, profitul, bugetele de investiţii. 20% dintre români, cei cu cele mai mari venituri generează 32 miliarde de euro, adică 40% din veniturile nete anuale, arată Pareto Report, realizat de firma de consultanţă în marketing The Engine şi compania de cercetare de piaţă AHA Moments. Membrii populaţiei Pareto sunt cei care investesc, economisesc, cheltuiesc. Inovaţiile şi noutăţile sunt „la mâna lor”.

    „Populaţia Pareto este esenţială pentru strategie: 20% din consumatori reprezintă masa critică care generează vânzările în orice piaţă (40%) şi sunt cei care dau trendul (60% din early adopters). A avea informaţii mai multe şi mai precise despre masa critică de consumatori, de care depinde prezentul şi viitorul pieţei pe care activezi, e ceva ce poate fi transformat în avantaj competitiv de către un strateg de business. Primul sector care a înţeles acest avantaj este sectorul bancar”, declară Mihai Bârsan, fondator al The Engine. Astfel, studiul are, în cadrul celei mai recente ediţii, date disponibule pentru ING, Raiffeisen, BT, BRD, BCR, CEC Bank, Revolut, UniCredit Bank, OTP Bank, Libra Bank, Alpha Bank şi First Bank.

    Populaţia Pareto, în România, reuneşte 1,9 milioane de oameni, care înseamnă 20% din publicul comercial general, digitalizat. Populaţia de 18-65 de ani, care foloseşte internetul cel puţin o dată pe lună, este de 9,2 milioane de oameni, din totalul de 19 milioane de rezidenţi ai ţării, conform studiului, ajuns la a treia ediţie. Cine sunt Pareto? Au trăsături diferite? Dacă într-o cameră cu zece oameni sunt doi Pareto, ei nu vor ieşi în evidenţă prin înfăţişare, povesteau anterior fondatorii studiului. „Reprezentanţii populaţiei Pareto sunt prezenţi în toate grupele de vârstă, concentrându-se în special în segmentul 25-34 de ani. Ponderea bărbaţilor din acest segment este în creştere, la fel şi vârsta medie. Ceea ce rămâne constant, însă, este faptul că populaţia Pareto are o prevalenţă mai mare în aglomerările urbane, iar nivelul de educaţie este net superior populaţiei generale. Acest segment se evidenţiază printr-un venit mediu de două ori mai mare decât media publicului comercial – în 2023, veniturile lor personale au crescut cu 15%, depăşind rata inflaţiei”, creionează Ana-Maria Badea, client service manager la AHA Moments, portretul membrilor din populaţia Pareto. Tot ea mai spune că un număr însemnat dintre aceştia sunt proprietari de imobile (mai ales apartamente), iar în proporţie de 92% deţin cel puţin o maşină în gospodărie. Marea majoritate au încă maşini convenţionale, însă numărul celor care aleg maşinile hibride este în creştere, cu o incidenţă triplă faţă de populaţia generală. „Familia, corectitudinea şi respectul sunt valori fundamentale pentru reprezentanţii Pareto, iar în 2023, bunătatea şi loialitatea înregistrează creşteri semnificative. Orientaţi spre excelenţă în carieră, ei caută echilibrul între viaţa profesională şi cea personală, având încredere în ei înşişi, dar şi oferind încredere celor din jur. Principalele temeri ale acestui segment rămân neschimbate: incapacitatea de a-i susţine pe cei dragi, boala şi instabilitatea financiară. Postpandemie, teama de îmbolnăvire a scăzut, iar cea de a fi o dezamăgire pentru cei din jur şi de mediocritate a crescut, aceste temeri fiind diferenţiatoare pentru segmentul analizat”, adaugă Ana-Maria Badea.

    Populaţia Pareto pune mare preţ, la fel ca şi cei mai mulţi dintre români, pe familie şi se ghidează în viaţă după valori ca respectul, corectitudinea, bunătatea şi încrederea. În cel mai recent val al studiului, bunătatea este indicată de mai mulţi membri ai populaţiei Pareto ca fiind importantă, o creştere vizibilă fiind marcată şi de loialitate (care devine mai proeminentă pentru membrii acestui grup).

    Faţă de publicul comercial general, membrii populaţiei Pareto au mai multă încredere în ei (71%) şi le acordă încredere şi celor din jur (41%). 70% declară că au la cine să apeleze în cazul în care au nevoie de ajutor, iar 68% afirmă că primesc bucurie şi căldură din partea oamenilor din viaţa lor.

    În ce priveşte viaţa profesională, pentru populaţia Pareto, sunt patru aspecte importante: să găsească bucurie în muncă, să echilibreze balanţa dintre timpul dedicat vieţii de familie şi carierei, simt nevoia de independenţă financiară şi pentru ei este foarte important să exceleze – acest atribut din urmă fiindu-le caracteristic. Adulţii mai tineri, cu vârste cuprinse între 25 şi 34 de ani sunt adeseori animaţi de spiritul antreprenorial, dorind deopotrivă să controleze eforturile proprii şi să aibă câştiguri financiare. Cariera trebuie să fie legată de o pasiune, de ceva care le place să facă, pentru 44% dintre Pareto, iar 42% declară că sunt permanent preocupaţi de echilibrul dintre timpul alocat muncii şi, repectiv, familiei.

    Rolul banilor. Veniturile celor din populaţia Pareto au crescut pe parcursul ultimului an cu 15% faţă de perioada precedentă, media netă ajungând la 7.169 lei pe lună, aproape dublu faţă de cei din publicul comercial general. În plus, studiul arată că este evidentă o creştere disproporţionată între veniturile femeilor şi bărbaţilor, diferenţele ajungând la 2.000 de lei pentru populaţia Pareto şi 1.000 de lei pentru publicul comercial general, ceea ce înseamnă că „prăpastia” s-a dublat faţă de 2022.

    „Vedem o evoluţie semnificativă în comportamentul financiar al românilor, reflectată într-o creştere a capacităţii lor de planificare finaciară pe termen lung. Observăm o tranziţie către investiţii mai ponderate şi orientate către viitor, indicând o abordare mai raţională şi sustenabilă a resurselor financiare. Această schimbare de paradigmă reprezintă nu doar o reacţie la condiţiile economice fluctuante, ci şi un semn al maturizării noastre colective în gestionarea banilor”, declară Ionuţ Stanimir, director de marketing şi comunicare la BCR. Anul acesta, studiul include noutăţi, în urma colaborării cu instituţia fianciară, care a dorit să investigheze nivelul de educaţie financiară a românilor.

    Mihai Bârsan, fondator, The Engine: „Deşi percepţia calităţii vieţii nu a suferit schimbări în ultimii trei ani şi din punct de vedere obiectiv ştim că România a evoluat mult de la data aderării în UE pe aproape toţi indicatorii legaţi de bunăstare, totuşi doar jumătate din publicul Pareto este de părere că aderarea a avut un impact pozitiv în România.”

    Trei sferturi (77%) dintre membrii populaţiei Pareto sunt capabili să economisească în mod constant, ponderea lor fiind de 1,5 ori mai mare decât în cazul publicului comercial general. În ce priveşte sursele financiare pentru cheltuieli suplimentare sau neprevăzute, 75% dintre Pareto declară că au apelat cel puţin o dată la prieteni, 73% s-au împrumutat la bănci cel puţin o dată, iar 66% au overdraft. Mai mult de două treimi (69%) dintre Pareto au economii pentru situaţii neprevăzute, 45% au economii pentru perioada de pensie, iar 37% au bani puşi deoparte pentru copii. Mai mult de-atât, ponderi şi mai mari se înregistrează pentru cei care au intenţia de a economisi: 88% pentru evenimente neprevăzute, 70% pentru pensie, 59% pentru copii. În cazul cheltuielilor neprevăzute de până în 10.000 de lei, un sfert (25%) dintre membrii populaţiei Pareto au posibilitatea de a le acoperi din propriile economii, faţă de 10% în cazul publicului comercial general. Pe de altă parte, pentru cheltuieli neprevăzute de peste 25.000 de lei, cei mai mulţi trebuie să apeleze la un credit, doar 15% având aceste sume disponibile.

    Investiţiile în imobiliare şi în afaceri sunt prima opţiune deopotrivă pentru Pareto şi publicul comercial general. Dar de aici încep diferenţele de perspectivă, care se observă în răspunsurile la întrebarea „Ce aţi face cu 100.000 de lei?”. În timp ce Pareto ar miza mai degrabă pe investiţii în acţiuni sau obligaţiuni, cei din publicul comercial general ar înclina mai degrabă către a direcţiona suma pentru o cheltuială care să le împlinească o dorinţă – de exemplu renovarea sau utilarea locuinţei.

    Banii au un cuvânt de spus în privinţa calităţii vieţii: cei din populaţia Pareto se declară mai mulţumiţi comparativ cu publicul comercial general. 18% din populaţia Pareto consideră că are cea mai bună viaţă posibilă, în timp ce doar 16% din publicul comercial general are aceeaşi opinie. O viaţă de nivel bun este percepută de 56% dintre cei din populaţia Pareto, faţă de 44% din publicul comercial general. 22% dintre cei din populaţia Pareto declară că au un nivel mai degrabă prost al vieţii, acest procent fiind mult mai mare în rândul publicului comercial general: 35%. O viaţă de nivel rău este percepută de 4% dintre cei din Pareto şi 5% dintre cei din publicul comercial general.

    Surprize recente. „Pentru mine, a fost surprinzătoare creşterea scepticismului şi în mod special a euroscepticismului nu doar în cadrul publicului general, ci şi în cadrul populaţiei Pareto. Deşi percepţia calităţii vieţii nu a suferit schimbări în ultimii trei ani şi din punct de vedere obiectiv ştim că România a evoluat mult de la data aderării în UE pe aproape toţi indicatorii legaţi de bunăstare, totuşi doar jumătate din publicul Pareto este de părere că aderarea la UE a avut un impact pozitiv în România. Situaţia este mult mai dramatică în populaţia generală: unul dintre cazurile excepţie în care Pareto nu este trendsetter, ci follower. Aceste procente sunt în creştere semnificativă faţă de anii anteriori. Ipotezele pe care le avem ţin pe de-o parte de incertitudinile şi crizele din zonă, iar pe de altă parte de o activitate foarte intensă a unor cercuri eurosceptice în România, potenţate de «umilinţa Schengen»”, declară Mihai Bârsan.

    Astfel, studiul arată că de la an la an scade ponderea celor care ar recomanda România ca o ţară potrivită pentru trai. În 2023, doar 25% dintre membrii populaţiei Pareto s-au declarat promotori ai României, faţă 28% în 2022 şi 39% în 2021. Circa o treime (32%) sunt neutri în ce priveşte acest subiect şi 43% sunt rezervaţi.

    Declinul optimismului în legătură cu potenţialul României este reflectat şi în intenţia declarată de emigrare, mai cu seamă în rândul tinerilor. Acest lucru ar trebui să constituie un semnal de alarmă, mai cu seamă că interesul pentru a părăsi ţara este mai ridicat în rândul celor cu vârste până în 35 de ani, urmaţi de categoria de vârstă 35-44 de ani. 3% dintre membrii populaţiei Pareto declară că vor emigra cu siguranţă în anul următor, iar alţi 3% spun că acest lucru este probabil; 19% nu sunt hotărâţi. Interesant este că faţă de 2021, când 63% declarau că sunt siguri că nu vor emigra, la cea mai recentă ediţie a studiului ponderea lor a ajuns la 56%.

    Totuşi aceste informaţii intră în contradicţie cu faptul că membrii Pareto percep îmbunătăţiri în diverse aspecte ale vieţii. 47% dintre ei se simt în siguranţă în România (faţă de 45% în 2021), 23% se declară satisfăcuţi de sistemul de educaţie (faţă de 11% în 2021), 22% consideră că ţara este prietenoasă cu mediul (faţă de 12% în 2021). În ce priveşte coeziunea naţională, 25% au o percepţie bună asupra subiectului, în creştere faţă de 2021 (18%). În plus, 27% dintre respondenţi consideră că România are un mediu de afaceri excelent pentru dezvoltarea start-up-urilor.

    Ana-Maria Badea, client service manager, AHA Moments: „Orientaţi spre excelenţă în carieră, membrii populaţiei Pareto caută echilibrul între viaţa profesională şi cea personală, având încredere în ei înşişi, dar şi oferind încredere celor din jur. Principalele temeri ale acestui segment rămân neschimbate: incapacitatea de a-i susţine pe cei dragi, boala şi instabilitatea financiară.”

    Obiceiuri şi tendinţe. „Echilibrul dintre preţ şi calitate” este de interes pentru orice român, indiferent de venituri, dar publicul Pareto tinde să acorde mai multă importanţă calităţii. O proporţie covârşitoare (81%) dintre aceştia caută balanţa potrivită dintre preţ şi calitate, doar 8% dintre ei declară că urmăresc cele mai mici preţuri, iar 11% dintre ei afirmă că preferă cea mai bună calitate, chiar dacă trebuie să plătească mai mult pentru ceea ce doresc.

    Terenul digital este o zonă de confort pentru populaţia Pareto, care este deschizător de drum pentru e-commerce. Apetitul lor pentru shoppingul online este clar mai mare decât în cazul publicului comercial general. Incidenţa cumpărăturilor online, pentru românii cu venituri mari, se regăseşte în domenii diverse, fie acestea cărţi (31%), mobilier şi decoraţiuni interioare (30%), electronice şi electrocasnice (48%), articole de modă (51%), jucării (20%), produse de îngrijire personală şi parfumuri (38%), produse alimentare şi băuturi nealcoolice (22%). În viaţa de zi cu zi, mobile bankingul câştigă tot mai mult teren, iar acest obicei este mai frecvent în cazul populaţiei Pareto: 36% dintre ei folosesc zilnic acest serviciu, o treime (33%) îl folosesc de patru până la şase ori pe săptămână, 20% îl folosesc cu o frecvenţă de o dată până la de trei ori pe săptămână, 4% îl utilizează mai rar de o dată pe săptămână, 2% aplează la el mai rar de o dată pe lună şi 6% nu folosesc deloc serviciul (ponderea acestora fiind mai mică decât la ediţia anterioară a studiului, când se plasa la 9%).

    Una dintre tendinţele relevate de studiu este că media vizuală şi auditivă continuă să câştige teren în detrimentul cititului. Astfel, mai mult de jumătate (52%) dintre membrii Pareto aleg să urmărească podcasturi sau vloguri, iar trei sferturi (74%) obişnuiesc să se uite la Netflix, HBO Go, YouTube etc., mai puţini decât în 2022. Pentru categoria de tineri Pareto ascultarea muzicii (separat de timpul dedicat reţelelor sociale) este o ancoră importantă, iar cei din segmentul de vârstă matură preferă să se uite la televizor şi obişnuiesc să citească presa.

    Ce aduce nou studiul? „Un client a caracterizat odată studiul drept o enciclopedie a populaţiei Pareto şi aşa îl percep şi eu. Volumul introductiv este dedicat înţelegerii segmentului de consumatori Pareto: aflăm profilul lor si prin ce se diferenţiază de populaţia generală, ce îi motivează, care le sunt dorinţele şi temerile, cum se raportează la carieră, parenting, timp liber”, afirmă Ana-Maria Badea. Tot ea adaugă că, fiind un segment cu venituri ridicate, în mod evident o parte importantă a studiului este dedicată sferei financiare: cât de mult câştigă, cum îşi iau deciziile în materie de cheltuieli, cât de mult economisesc sau investesc, ce alegeri fac în zona produselor şi serviciilor financiar-bancare. Cealaltă componentă majoră a studiului face referire la trenduri şi adopţia de inovaţii, pe principiul: comportamentele adoptate şi validate de consumatorii cu un apetit crescut pentru inovaţii pot prezice obiceiuri care vor fi preluate de marea masă a consumatorilor în viitor, adică prin prisma lor putem anticipa potenţiale trenduri de masă. „Nu în ultimul rând, abordăm o multitudine de subiecte de interes general sau specific anumitor industrii precum: calitatea vieţii, evaluarea traiului în România, cum văd banca ideală, băutura ideală, magazinul ideal, angajatorul ideal etc., care le sunt sursele de informare şi alegerile media. Fiind deja la a treia ediţie, în raportul Pareto putem vedea şi ce anume s-a schimbat faţă de 2021 / 2022”, punctează reprezentanta AHA Moments.

    Principiul Pareto, cunoscut ca regula 80/20, se traduce în afaceri astfel: 80% din vânzări vin de la 20% din clienţi. Orice ţară are o populaţie Pareto: 20% din populaţie, cei cu veniturile cele mai mari. Pareto Report este un studiu de tip sindicalizat. Aflat în 2023 la a treia ediţie, s-a derulat în ultima parte a anului trecut şi a inclus 900 de respondenţi Pareto cu vârste cuprinse între 18 şi 65 de ani şi 500 din publicul comercial general. Între clienţii acestui studiu se numără instituţii bancare din România, companii din domeniul bunurilor de larg consum, retail şi ONG-uri. „Suntem prezenţi într-un mediu în schimbare rapidă, în care adaptarea strategiilor a devenit o condiţie vitală pentru succes. În acest context, este esenţial să avem informaţii cuprinzătoare despre consumatori – acesta este singurul mod în care echipele de management pot descoperi perspective cu adevărat importante, care pot crea impact, înaintea concurenţei. Având o viziune asupra 20% dintre românii cu cele mai mari venituri, Pareto Report oferă tocmai acest avantaj, oferind o perspectivă unică asupra tendinţelor care se conturează”, declară directorul de marketing al uneia dintre cele mai importante companii de produse lactate. Mihai Bârsan spune că deoarece Pareto sunt doar 20% din consumatori, şi oarecum „excentrici” din anumite puncte de vedere datorită veniturilor, tind să fie subreprezentaţi în majoritatea studiilor cantitative sau înglobaţi în segmente mai mari, pierzându-se din acurateţea reprezentării. Pentru a rezolva această provocare, designul acestui studiu implică trei etape: prima este identificarea „pragului Pareto” de la care se trece din populaţia generală în populaţia Pareto şi care este dat nu doar de veniturile individuale, ci de cele ale întregii gospodării, în funcţie de numărul de membri ai familiei. „Această etapă presupune un studiu dedicat cu peste 1.000 de respondenţi. A doua etapă constă în realizarea chestionarului dedicat, pe un eşantion de 900 de respondenţi reprezentativi pentru populaţia Pareto. Studiul pune provocări deosebite, deoarece de la un anumit nivel de venituri în sus, «time is money» şi este destul de dificil (citeşte scump) să recrutezi oameni cu venituri mari dispuşi să completeze un chestionar destul de laborios. În fine, a treia etapă este aplicarea aceluiaşi chestionar pe o populaţie generală reprezentativă pentru publicul comercial general. Astfel obţinem o comparaţie între Pareto şi o medie naţională. De aici poate începe analiza, putem vedea unde sunt diferenţe demne de remarcat”, conchide Mihai Bârsan.    ■

  • Dacă nu te plimbi acum, atunci când?!

    Conform datelor BNR din Balanţa de plăţi a României, în 2023 românii au cheltuit pe servicIi turistice în afara ţării 8,45 miliarde de euro, un nivel record, cu 1,1 miliarde de euro mai mult decât în 2022 şi cu 3,1 miliarde euro mai mult decât în 2019, când a fost cel mai bun an pentru turism. Probabil că BNR include în serviciile turistie sumele plătite pe hoteluri şi pachete turistice, bani care trec prin bănci.

    Nu cred că în datele oficiale sunt incluşi şi banii de buzunar, adică banii de buzunar care sunt cheltuiţi în afară la restaurante, muzee, baruri, celebrele excursii de o zi etc. În străinătate, dacă plăteşti cash eşti mai bine văzut, semn că şi la ei cash-ul este rege. Cred că aşa, la o simplă estimare, românii cheltuie în afară cel puţin 8 miliarde de euro, cash. Turismul extern s-a întors la nivelul din 2019, dar pe preţuri mult mai mari, atât la avioane, autocare, maşini de închiriat, restaurante, cafenele, magazine etc. Conform datelor statistice, preţurile biletelor de avion au crescut numai în ultimul an cu 20-30%, această creştere fiind absorbită imediat de cererea mare de bilete de avion.

    Celebrii operatori low cost – Ryanair, Wizzair etc. – nu au suficiente avioane şi piloţi pentru câtă cerere există. Dacă îi întrebi pe corporatişti, generaţii Millennials şi Gen Z, imediat cum începe anul şi se iese din iarnă, căutările de bilete de avion pentru vacanţe, pentru city break-uri, sunt pe primul loc în căutările pe net. Pe locul doi sunt spaţiile de cazare – booking.com, airbnb, pe locul trei intră hainele. Pe locul patru intră căutările de job şi de salarii, mai degrabă pentru a vedea ce mai este nou în piaţă şi cât mai sunt salariile, decât pentru a-şi schimba cu adevărat jobul. Undeva spre final sunt căutările de apartamente şi credite pentru achziţia unui apartament.

    Pentru noile generaţii, achiziţia unui apartament cu credit, adică să te înhami la plata unor rate pe 25-30 de ani înseamnă o presiune lunară mult mai mare decât o pot duce acum. Aşa că, dacă nu stau cu părinţii, a sta în chirie este prima opţiune pentru millennials şi Gen Z şi de aceea chiriile au crescut cu 20-30% doar în ultimul an. Chiar dacă chiriile egalează rata pentru un apartament, noile generaţii preferă să locuiască în această formă, pentru a nu fi legaţi de un credit, un produs pe care îl consideră capitalist, prin care băncile iau bani de la oameni şi se îmbogăţesc.

    A călători, a vedea cât mai multe ţări, a vedea cât mai multe oraşe începe să devină, dacă nu este deja, o ţintă pentru corporatiştii mai tineri. Foarte mulţi au devenit „profesori” în a cumpăra cele mai ieftine bilete de avion, în a găsi cele mai rezonabile forme de cazare, în a descoperi cele mai bune variante de street food etc. Dacă acum 25-30 de ani te duceai la Bruxelles cu 300 de dolari biletele de avion dus-întors, la un salariu de 300-400 de dolari, acum poţi să te duci la Bruxelles cu bilete care costă 70-100 de euro, la un salariu de 1.000-1.500 de euro.

    Aceeaşi comparaţie o putem face pentru multe alte oraşe şi ţări din Europa. Felul prin care se raportează noile generaţii la viaţă este diferit faţă de cum ne raportăm noi, generaţia decreţeilor. Ei au alte posibilităţi financiare (prin salarii), sociale şi de joburi faţă de cum le-am avut noi, pentru care a lucra într-o bancă, într-o multinaţională, într-un birou reprezenta acum 20 de ani visul suprem. Noi nu am avut rutina schimbării jobului de la un an la altul, iar orice creştere salarială oferită de altcineva, de o altă companie, era întoarsă pe toate părţile, până era respinsă. Toată lumea îşi punea problema cât de stabil este un job. Acum, pentru noile generaţii această stabilitate a jobului nu reprezintă o prioritate, având în vedere cât de des poate un Millennials sau un Gen Z să îşi schimbe jobul într-un interval foare scurt. Sunt alte generaţii, cu alte priorităţi. Până una alta, să ne bucurăm că a trecut iarna, a fost vreme frumoasă, şi urmează opt luni, martie-octombrie, în care city-break-urile şi vacanţele sunt în topul discuţiilor.

    Şi să remarcăm că românii au bani.  

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Grădiniţa de la birou. Dacă îţi tratezi angajaţii ca pe nişte copii, se vor purta ca atare

    Unii oameni sunt leneşi, alţii productivi, important este cum se împart procentele între cele două părţi”, glumea un invitat al unei emisiuni radio, pe care obişnuiesc să o ascult în trafic. Oricât de puerilă ar părea această afirmaţie, dincolo de scheme de beneficii extra-salariale sau studii referitoare la felul în care diversele generaţii lucrează, aceasta reprezintă un adevăr fundamental: unii oameni sunt ambiţioşi şi harnici, în timp ce alţii încearcă să găsească mereu modalităţi prin care să muncească mai puţin.

    Asta nu cred că poate fi schimbat – sau poate că da, dar printr-o măiestrie de leadership pe care eu personal nu am întâlnit-o încă. Fraza de la radio mi-a amintit de un amic care, obligat de angajator să revină la birou în spaţiul fizic mai multe zile pe săptămână, povestea că ajunsese să lucreze la rebusuri (da, în secolul nostru, pe hârtie), pentru ca timpul să treacă mai repede. Mă întreb dacă acel angajator şi cei care, în general, îşi obligă angajaţii să vină la birou, mai cred că trăim într-o lume în care munca altui om să poată fi controlată, stimulată, prin astfel de metode?

    Unul dintre cele mai citite articole de pe site-ul bmag.ro vorbeşte chiar despre acest trend, devenit popular în Statele Unite, în care în ultimele câteva luni, angajaţii au început să vină la birou pentru prezenţa obligatorie, dar fără să rămână acolo întreaga zi. Sau fără să muncească vreo secundă, în unele cazuri. Unele reguli nu precizează exact cât timp trebuie ca angajaţii să petreacă efectiv la birou în programul impus astfel că era normal ca oamenii care îşi doresc să se eschiveze de la muncă, să găsească rapid modalităţile de a face acest lucru şi în acest nou regim hibrid.

    Potrivit unui studiu al companiei producătoare de dispozitive pentru videoconferinţe Owl Labs, citat de CNBC, mai mult de jumătate dintre angajaţii americani care muncesc în regim hibrid, respectiv 58%, recunosc că practică aşa numitul „coffee badging” sau obiceiul de a merge în clădirea biroului pentru cafeaua de dimineaţă şi apoi se întorc acasă pentru a lucra restul zilei. (Chiar denumirea acestui nou obicei al angajaţilor arată cât de naivă este încercarea angajatorilor de a le controla astfel munca.)

    Alţi 8% dintre angajaţii în regim hibrid spuneau că nu au încercat încă „coffee badging”, dar sunt interesaţi să o facă. Frank Weishaupt, CEO al Owl Labs, nu se numără printre şefii căruia să îi pese prea mult de locul sau timpul în care lucrează angajaţii – şi, cel puţin la nivel declarativ, abordarea lui pare a fi cea mai sănătoasă. El îşi încurajează activ angajaţii să-şi creeze programe de lucru care să li se potrivească, în locuri care au sens, chiar dacă sensul înseamnă „badge-ul de cafea”, scrie CNBC. „Această strategie ar trebui să fie acceptată de şefii de peste tot”, spune Weishaupt, care are peste 20 de ani de experienţă executivă în start-up-uri mici şi companii mari precum Yahoo.

    Dacă cineva va beneficia de interacţiunile sociale din birou înainte de a avea nevoie de izolare pentru a fi productiv, trebuie să li se permită să facă exact asta. „Angajăm oameni să facă o treabă. Nu îi angajăm să-i privim cum lucrează”, mai spunea el. „Îmi place participarea la birou atunci când o avem, dar vreau să fie organică.” Monitorizarea prezenţei la birou este o formă de distrugere a încrederii, mai crede el.  „Dacă simt că trebuie să stau la birou la 4:30 vineri, chiar dacă nu fac nimic productiv, şpentru căţ şeful meu ar putea să mă sune – există o problemă de încredere acolo. „Aceasta nu este şcoala primară”, adaugă el. „Nu îi angajăm pe oameni să-i supraveghem cum lucrează.

    Îi angajăm să îşi facă treaba. Şi cultura responsabilităţii şi liderii care stabilesc tonul potrivit pentru a măsura productivitatea fac toată diferenţa aici.” Concluzia ar fi că în timp ce „coffee badgingul” nu este neapărat rău şi poate reprezenta un fenomen care chiar stimulează productivitatea – poate fi chiar benefic cred pentru sănătatea organizaţiei ca angajaţii să meargă la birou efectiv ca să socializeze, să se vadă sau să schimbe idei, felul în care s-a născut acest fenomen este total greşit.  Atunci când scopul este altul, iar şefii vor în continuare să controleze felul în care angajaţii lucrează, după toate evenimentele prin care au trecut împreună în ultimii ani, s-ar putea să obţină exact opusul.   

    Ioana Matei este editor, Business Magazin

  • Copilotul AI pentru serviciile de relaţii cu clienţii

    Tehnologia inteligenţei artificiale este în plin boom,  roboţii sunt deja folosiţi în departamentele de relaţii cu clienţii de mai mulţi ani, însă nevoia acelui „human touch” există în continuare şi este esenţial să fie păstrat de businessuri chiar dacă îşi automatizează foarte multe dintre procese. 

     

    În acest sens, un start-up local construieşte un „copilot AI” pentru agenţii de customer support, care să îi ajute în gestionarea şi rezolvarea solicitărilor primite. Soluţia, numită Erda, a fost lansată în urmă cu aproape un an, iar investiţiile de până acum în dezvoltarea ei au ajuns la 60.000 de euro.

    „Pentru apelul telefonic trebuie să existe <<human touch>>, aşa că noi ne ocupăm doar de canalele de text – fie live chat, fie email, fie social media. Practic, Erda ascultă conversaţiile şi le preia dacă ştie să răspundă. Noi calculăm doi indici – indicele de sentiment, în care vedem cât de confortabil e clientul în momentul conversaţiei, şi indicele de acurateţe a răspunsului. Dacă unul dintre aceşti indici este nesatisfăcător, atunci solicitarea merge către agentul uman, unde din nou Erda poate să asiste şi practic să genereze nişte răspunsuri, dar pe care utilizatorul final, şi anume angajatul din customer support, le va aproba, fie pur şi simplu va fi decuplat total şi agentul va prelua conversaţia în totalitate de acolo”, a explicat Cosmin Gheorghilă, fondator al Erda, în cadrul emisiunii ZF IT Generation. El a adăugat că start-up-ul îşi doreşte ca soluţia să fie integrată în fluxurile companiei. „Ceea ce facem este să încercăm să creăm un layer prin care să filtrăm lucrurile pentru care fie s-a mai răspuns, fie sunt documentate foarte bine, dar cumva clientul nu a ajuns la documentaţia aceea sau nu a avut timp să o citească. Şi astfel să crească rată de satisfaţie doar prin simplul fapt că oamenii din departamentul de customer support vor avea mai mult timp pentru overdeliver şi să asculte problemele cu adevărat importante pentru clienţii.” Practic, Erda şi-a propus să rezolve problemele care apar acum în conversaţiile automatizate cu clienţii, unde se oferă nişte variante de „probleme standard” şi răspunsurile standard aferente.

    „În experienţa Erda nu există o întrebare predefinită, cum sunt situaţiile în care selectezi întrebarea şi primeşti un răspuns predefinit. De acolo nu prea ai cum să înţelegi foarte multe lucruri. Acolo e mai mult un macro, un script care de foarte multe ori nu ajunge să-ţi rezolve problema respectivă. Şi, din nou, punem accent pe faptul că în experienţa de customer support e nevoie de <<human touch-ul>> respectiv şi rolul nostru este fie să rezolvăm foarte rapid problema, fie să o dăm mai departe astfel încât rata de satisfacţie să nu scadă”, a punctat el. În prezent, soluţia Erda este folosită de cinci companii, dintre care două activează în industria fintech, start-up-ul fiind acum în discuţii pentru a atrage noi clienţi.

    „Sunt în pipeline mai mulţi clienţi cu care discutăm şi cu care este posibil să lucrăm, însă nu ne concentrăm neapărat să strângem cât mai mulţi clienţi în această primă jumătate de an, ci vrem să avem 2-3 proiecte pilot prin care să înţelegem foarte bine nişa fintech şi apoi să mergem cu o soluţie all-in-one, plug-and-play, către jucătorii din piaţă. Astfel, noi sperăm să obţinem un ciclu de vânzare mai mic şi un onboarding mai uşor al clienţilor, practic aşa să atragem şi parteneri. Una dintre strategiile de «go to market» este să ieşim în afara ţării prin parteneri şi nu neapărat prin vânzări directe“, a precizat Cosmin Gheorghilă.

    Erda şi-a propus ca la finalul acestui an să ajungă la venituri anuale recurente de circa 50.000 de euro, clienţii vizaţi în prima fază fiind cei din zona fintech. „Ţintim venituri anuale recurente de 50.000 la finalul anului. În prima parte anului ne dorim foarte mult să creăm o reţetă pentru companiile din zona fintech, iar în a doua parte a anului vrem să începem să generăm venituri şi tracţiune. Vrem să avem un diferenţiator puternic al produsului în zona fintech. Iar pe lângă asta ne propunem să reuşim să automatizăm cât mai mult procesele din customer support, intenţia fiind să ajungem să învăţăm practic fluxurile dintr-o companie şi apoi să le replicăm prin tehnologie, astfel încât să reducem timpul respectiv de automatizare. Un aspect foarte important aici este că vom face aceste lucruri alături de companiile cu care lucrăm. Premisa de la care am plecat în 2023 a fost să nu dezvoltăm funcţionalităţi care ne plac nouă, ci să dezvoltăm funcţionalităţi de care companiile au nevoie“, a spus fondatorul Erda. Până în prezent, echipa Erda a investit circa 60.000 de euro în dezvoltarea soluţiei până în momentul actual, banii provenind din economii personale şi de la familie şi prieteni. Pentru a continua dezvoltarea într-un ritm accelerat, start-up-ul ar avea nevoie de o finanţare.

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.

    Rubrica „Start-up Pitch”

    1. Invitat: Lucian Toader, fondator şi CEO, Alt.Real

    Ce face? A creat o platformă de tip marketplace pentru a ajuta utilizatorii să îşi aleagă furnizorul potrivit pentru sistemele fotovoltaice.

    „Ne propunem să mai ridicăm o rundă de finanţare în jur de
    250.000 de euro pe care să o închidem până la finalul lunii iunie pentru că avem nevoie de creştere accelerată. Adică noi ne putem susţine, volumul de proiecte creşte, dar avem nevoie să ne mişcăm şi repede fiindcă este o oportunitate care nu va fi prezentă pentru 10 ani. Vrem ca în câţiva ani să devenim lideri de piaţă aici şi în restul Europei Centrale şi de Est şi de Sud şi pentru acest lucru avem nevoie de finanţare ca să putem creşte accelerat.“

    2. Invitat: Alex Bărdăhan, fondator al Extracta

    Ce face? Dezvoltă o soluţie bazată pe AI ce extrage date din documente nestructurate precum CV-uri, chitanţe sau documente de transport.

    „Am finalizat
    MVP-ul acum trei luni, iar de atunci am tot testat soluţia în diverse scenarii; în momentul de faţă implementăm noua strategie pe care o avem în urma unui pivot pentru că iniţial strategia noastră a fost să mergem către companiile care procesează un număr mare de documente. Ne-am dat seama că noi nu vrem să ne adresăm direct companiilor, ci vrem să mergem prin intermediari, prin developeri, mai exact, pentru că ei ajung să implementeze tehnologia pe care noi am dezvoltat-o“

     

    3. Invitat: Cosmin Gheorghilă, fondator al Erda

    Ce face? Dezvoltă o soluţie software bazată pe tehnologia inteligenţei artificiale (AI) care ca un copilot pentru agenţii din departamentele de relaţii cu clienţii ale companiilor.

     

    4. Invitaţi: Beatrice Dumitrache – marketing manager ESX, şi Tudor Onea – sales manager ESX

    Beatrice Dumitrache: „Anul acesta ne dorim să lansăm şi o platformă cu antrenori unde vom facilita accesul clienţilor sau oamenilor obişnuiţi către un antrenor de fitness sau de tenis, squash sau poate un instructor de înot etc. şi lucrăm intens la acest lucru. Este o nouă linie de business. Lucrăm la o bază de date de peste 1.000 de reţete şi peste
    100 de filtre cu care utilizatorii să îşi aleagă  antrenorul cel mai potrivit.“

    Tudor Onea: „Vrem ca anul acesta să dublăm numărul de contracte pe care le avem încheiate în zona de B2B. Iar în zona de reţea de centre sportive, vrem să mai adăugăm cel puţin alte 20 de oraşe la numărul oraşelor în care sunt prezente centrele sportive ESX acum şi astfel să creştem şi numărul de centre sportive partenere. La momentul de faţă avem
    517 centre sportive partenere, iar până la finalul anului avem un plan să ajungem la un număr de 800 de centre sportive partenere.“

    Rubrica „Start-up Update”

    1. Invitat: Mario Popescu, CEO şi cofondator al Tailent – platformă RPA

    Ce e nou? Start-up-ul a reuşit să îşi dubleze anul trecut cifra de afaceri la un nivel ce s-a apropiat de pragul de un milion de euro, în condiţiile în care tot mai multe companii mari, multinaţionale, au intrat în portofoliul său de clienţi. Start-up-ul vinde produsul său software prin inter­mediul partenerilor, cu ajutorul cărora a ajuns în prezent la un portofoliul de peste 50 de companii care folosesc roboţii software creaţi prin intermediul platformei TAP – Tailent Automation Platform.

    2. Invitat: Andrei Sota, fondator al Signal Sigma – platformă de consiliere pentru investiţii în piaţa de capital

    Ce e nou? Start-up-ul a înregistrat o creştere de aproximativ 60% a numărului de utilizatori plătitori pe parcursul anului 2023 faţă de anul precedent, ajungând astfel de la 200 de utilizatori.

     

     

     

    Urmăreşte de luni până vineri
    emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation
    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noiembrie 2019 şi realizată în prezent împreună cu BCR Innovx, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 370 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Start-up Star, Investor Watch, Sfatul expertului şi What’s Hot.


     

     

  • Cum se schimbă peisajul pieţei bancare

    Raiffeisen Digital Bank, bancă digitală separată de instituţia de credit tradiţională Raiffeisen Bank România, dar care aparţine aceluiaşi grup austriac, a intrat pe piaţa din România în urmă cu 9 luni, cu doar o ofertă de cont curent şi zero costuri. Acum merge mai departe şi urmează să lanseze primul produs de creditare. Cum îşi face loc în industrie un astfel de model bancar?

     

    Raiffeisen Digital Bank, competitorul direct al Revolut, începe să facă paşi către primul produs de creditare, după ce a tatonat terenul cu pachetele de cont curent virtuale, având zero costuri. Odată cu accentuarea digitalizării, băncile digitale încep să prindă contur peste tot în lume, iar urmărind exemplul Revolut, Raiffeisen Digital Bank şi-a propus, de fapt, să fie o bancă secundară ca opţiune pentru clienţi, având în vedere că trendul este de a avea mai multe conturi bancare.

    Această mişcare ar putea fi doar începutul unei noi aşezări pe piaţa bancară, având în vedere că băncile locale încep să-şi consolideze puternic poziţiile prin achiziţii şi repoziţionări. Astfel, în timp ce principalele produse ale băncilor tradiţionale sunt cele de creditare, băncile digitale urmăresc mai mult numărul de clienţi înrolaţi şi volumele tranzacţionate. Practic, strategia este din start orientată către a fi o bancă secundară pentru clienţii lor. Sorin Stanciu, country manager pentru România la Raiffeisen Digital Bank, a explicat că al doilea card fizic nu este absolut necesar pentru clienţii pe care îi targetează pentru că majoritatea clienţilor din segmentul ţină efectuează tranzacţii digitale, iar cardul fizic este perceput din ce în ce mai mult ca fiind un element de rezervă. „Obiectivul nostru este de a deveni alegerea clienţilor care au nevoie de o bancă secundară şi din această perspectivă operăm exclusiv cu cardul virtual: considerăm că un al doilea card fizic nu este absolut necesar pentru clienţii pe care îi targetăm.

    Majoritatea clienţilor din segmentul nostru ţintă efectuează tranzacţii digitale, iar cardul fizic este perceput din ce în ce mai mult ca fiind un element de rezervă. Între principalele moduri de utilizare pot menţiona comerţul electronic, datorită funcţionalităţilor suplimentare care permit efectuarea tranzacţiilor într-un mod mai sigur, călătoriile fără comisioane de retragere de numerar sau de schimb valutar percepute de bancă, sau pur şi simplu folosirea unui cont curent gratuit pentru transferuri sau plăţi contactless de zi cu zi”, susţine Sorin Stanciu. El a mai adăugat că, în medie, clienţii Raiffeisen Digital Bank fac 12 tranzacţii pe lună, însemnând proape o tranzacţie la fiecare două zile. „Valoarea medie a tranzacţiei cu cardul este de aproximativ 150 de lei. Cardul Raiffeisen Digital Bank este complementar unei relaţii bancare deja existente, iar în acest context suntem mulţumiţi de nivelul actual de utilizare. Majoritatea tranzacţiilor cu cardul sunt plăţi, cu o pondere de 60% comerţ electronic şi 40% POS. Cardul nostru virtual este preferat în cea mai mare parte pentru tranzacţiile online, clienţii apreciind contul dedicat pentru plăţile de tip e-commerce şi cardul virtual flexibil, care poate fi gestionat şi reemis simplu în aplicaţia RDB”, susţine Sorin Stanciu.

     

    „Poligamia” bancară, noul trend

    În ciuda unui nou curent bancar care îşi face loc pe piaţă, clienţii au în continuare sau cel puţin tind să se ducă spre un comportament bancar care să înglobeze un comportament mai pronunţat în jurul contului bancar. De exemplu, Sorin Stanciu a explicat că a observat la anumiţi clienţi un comportament care să ducă spre a-şi seta contul Raiffeisen Digital Bank pentru salariu. Pe de altă parte, acest comportament al clienţilor nu este reprezentativ pentru întregul portofoliu.

    „Cred că definiţia actuală a băncii principale, respectiv banca unde se transferă venitul lunar, nu mai este de actualitate. Din ce în ce mai mulţi clienţi primesc venitul într-o anumită bancă, dar fac tranzacţii şi cu alte bănci. Uşurinţa accesării serviciilor bancare digitale şi dezvoltările actuale în domeniul plăţilor, precum plăţile instant, fac posibil transferul fondurilor între bănci în câteva secunde. Dorim să fim una dintre băncile folosite de clienţi pentru tranzacţii si credem că aceştia vor aprecia utilitatea contului nostru digital pentru situaţii de utilizare specifice. Astfel, deşi majoritatea clienţilor vor avea mai multe relaţii bancare concomitent, cum va putea fi definită banca lor principală? Răspunsul devine din ce în ce mai complex, deoarece trebuie să luăm în considerare noi dimensiuni, cum ar fi suma totală în depozite şi investiţii sau frecvenţa de utilizare, nu doar unde anume este transferat salariul”, explică Sorin Stanciu.

    În ceea ce priveşte piaţa bancară, şeful Raiffeisen Digital Bank consideră că este un moment al consolidării pieţei, mai ales că se văd tot mai multe tranzacţii în piaţă, dar în acelaşi timp el susţine că ar fi momentul şi pentru o delimitare mai clară a categoriei de bănci exclusiv digitale. „Aceste bănci sunt cunoscute ca bănci challenger sau neobănci, dar în cele mai multe cazuri ele nu targetează întregul model de afaceri al băncilor tradiţionale, ci mai degrabă anumite părţi ale acestuia. Dacă privim din perspectiva clienţilor, ceea ce observăm este că numărul mediu de relaţii bancare pe care aceştia le au va creşte, fiind din ce în ce mai uşor să deschizi o nouă relaţie bancară la distanţă. Clienţii îşi vor împărţi tranzacţiile între mai multe bănci, iar identificarea comportamentului tranzacţional global va fi mai dificilă pentru orice bancă”, completează Sorin Stanciu.

    Decizia de a opera cu un brand suplimentar reflectă tendinţele pieţei, a mai adăugat executivul. El este de părere că aceasta este modalitatea corectă de a stimula achiziţia de clienţi pentru anumite segmente specifice în căutare de bănci digitale, în special ca bancă secundară. „Provocarea este că, în calitate de brand secundar, trebuie să ne construim propria identitate şi să ne diferenţiem. Brandingul este un proces care necesită timp şi nu se va întâmpla peste noapte. Facem toţi paşii necesari pentru a deveni din ce în ce mai clar pentru piaţă cine suntem şi ce reprezentăm. Dar, în cele din urmă, facem parte din acelaşi grup bancar, Raiffeisen Bank International, iar acesta este unul dintre avantajele noastre faţă de alţi jucători fintech, deoarece ne permite să îmbinăm agilitatea şi viteza noastră cu credibilitatea grupului. Prezenţa noastră ca al doilea brand Raiffeisen pe piaţă arată, de asemenea, angajamentul grupului Raiffeisen faţă de România şi viziunea pe termen lung atunci când vine vorba de această piaţă.”

     

    Produsul de creditare, nucleul oricărei bănci

    În ciuda unei noi abordări care se conturează pe piaţa bancară, cea a băncilor digitale care cu strategii de a deveni a doua opţiune tranzacţională pentru clienţi, o bancă nu este o bancă dacă nu oferă măcar un produs de creditare. Astfel, Raiffesien Digital Bank şi-a programat deja lansarea unui produs de creditare pe piaţă, la 9-10 luni de la lansarea pe piaţa din România, mergând în direcţia Revolut. „Primul nostru obiectiv a fost să lansăm şi să începem să extindem produsul nostru de cont curent, care vine la pachet cu un card de debit virtual gata de utilizare, deschiderea unui cont curent fiind realizabilă de către client oricând, online, prin intermediul aplicaţiei mobile. Am petrecut primele luni perfecţionând acest proces, pentru a asigura o experienţă cât mai bună pentru clienţii noştri în aplicaţie şi suntem bucuroşi să vedem feedbackul lor pozitiv, care se reflectă în evaluările actuale ale aplicaţiei. În al doilea rând, ne concentrăm eforturile pentru a aduce un nou produs şi pe piaţa din România, creditul nostru de nevoi personale. În prezent, suntem în etapele finale de implementare a acestuia şi ne aşteptăm ca produsul să ajungă pe piaţă în scurt timp. Creditul de nevoi personale va fi un produs 100% digital, disponibil prin intermediul aplicaţiei mobile, pe care suntem nerăbdători să îl lansăm pentru clienţii români”, detaliază Sorin Stanciu.

    El a mai explicat că atunci când Raiffeisen Digital Bank se lansează pe o piaţă, primul pas este de a găsi reţeta potrivită, combinaţia optimă de canale de achiziţie, la costul potrivit. „Marketingul digital, care este o activitate de bază pentru noi, înseamnă explorare şi îmbunătăţiri continue. În ciuda provocărilor inerente de la începutul activităţii, performanţa noastră în ceea ce priveşte deschiderea de conturi arată o tendinţă de creştere consistentă de la o lună la alta, reflectând o tendinţă pozitivă în operaţiunile băncii. Ne bucurăm să vedem un nivel crescut de interes, tradus prin peste 80.000 de instalări ale aplicaţiei Raiffeisen Digital Bank în 2023. În acelaşi timp, ne extindem reţeaua de parteneri cu care colaborăm.”

    Suntem mulţumiţi de traiectoria noastră de creştere şi suntem încrezători că activitatea noastră va continua şi în 2024 păstrând aceeaşi tendinţă ascendentă.”

    Sorin Stanciu a mai explicat că există potenţial de creştere pentru bncile digitale în România, clienţii sunt deschişi la produse bancare accesibile, uşor de utilizat şi disponibile 100% digital. „Avem deja dovada că accentul pus pe simplitate şi utilitate funcţionează şi atrage clienţi pentru al doilea brand Raiffeisen prezent pe piaţă, susţinând obiectivul grupului Raiffeisen Bank International de a creşte în România. Fiind o bancă online, cel mai important obiectiv este acela de a avea un produs adaptat pieţei, şi ne bucurăm să vedem cum evoluează contul nostru curent gratuit şi că are din ce în ce mai mult succes. În aceste luni ne-am concentrat eforturile pentru a putea adăuga noi caracteristici relevante contului curent şi suntem mulţumiţi de modul în care a evoluat produsul. În iunie am început să explorăm funcţionalitatea Pay & Rate, care se referă la evaluări reale ale comercianţilor făcute de consumatori de încredere. De asemenea, am lansat recent trei caracteristici noi pentru piaţa din România: plăţi instant, care permit transferul de bani în doar câteva secunde către băncile care oferă acest serviciu, gestionarea limitelor cardului pentru un control mai bun asupra banilor şi convertorul valutar, care oferă informaţii despre cursul de schimb în mod transparent pentru cei care folosesc cardul în străinătate.”