BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Care sunt cele mai mari probleme ale elevilor din România dupa ce termină liceul şi cum ar putea ajuta scolile postliceale un tânăr să îşi găsească drumul în viaţă

    Dacă în 2007 exista un elev în învăţământul postliceal şi de maiştri pentru fiecare 20 de studenţi la licenţă, în 2019 exista un elev în învăţământul postliceal şi de maiştri pentru fiecare patru studenţi la licenţă. Ce studiază ei şi cum vor fi integraţi în piaţa muncii?

    Aproximativ 20% dintre absolvenţii de liceu aleg cursurile din învăţământul postsecundar, adică şcolile postliceale, după cum arată studiul „Învăţământul post-secundar în România“, realizat de Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI). Autorii studiului spun că acest lucru se datorează declinului demografic, care a dus la o reducere drastică a numărului de elevi din cadrul învăţământului preuniversitar şi studenţi din universitar. Atractivitatea învăţământului postliceal şi de maiştri se datorează, în parte, faptului că a crescut numărul de absolvenţi de liceu fără diplomă de bacalaureat.

    Raluca Pârvu, business manager al BPI România, companie de consultanţă în management şi resurse umane, afirmă că orientarea şcolară şi posibilităţile de continuare a studiilor după terminarea liceului sunt provocări imense pentru sistemul şcolar românesc, provocări la care nu prea se caută răspunsuri şi soluţii concrete. Sunt probleme pe mai multe paliere.

    Raluca Pârvu, business manager, BPI România: „Orientarea şcolară şi posibilităţile de continuare a studiilor după terminarea liceului sunt provocări imense pentru sistemul şcolar românesc, provocări la care nu prea se caută răspunsuri şi soluţii concrete. Sunt probleme pe mai multe paliere.”

    „De mulţi ani, pierdem pe drum absolvenţi de liceu care nu reuşesc să-şi găsească un parcurs de studii potrivit şi abandonează facultatea sau la finalizare, nu lucrează în domeniul de studii pentru că nu există cerere pe piaţa muncii. Apoi, nu reuşim să organizăm în licee o activitate de orientare şcolară, astfel încât elevii să aleagă informat.  Nu în ultimul rând, la facultate se înscriu mai ales copii din mediul urban, în timp ce copiii din mediul rural nu găsesc calea către continuarea studiilor sau nu au mijloace financiare să o facă”, a declarat ea.

    De aceea, continuă Raluca Pârvu, studiile postliceale reprezintă o alternativă foarte bună pentru cei care caută să înveţe o meserie concretă şi să aibă şansele unei angajări rapide. „Pe bună dreptate, combinaţia dintre specializare şi angajare rapidă este la mare căutare printre absolvenţii de liceu, cu atât mai mult cu cât ea permite inclusiv pasarele către sistemul universitar, în anumite condiţii”, adaugă reprezentanta BPI.

    Raluca Peneş, HR manager în cadrul companiei de resurse umane Smartree, crede că  interesul pentru şcolile postliceale a crescut pentru că, de cele mai multe ori, cei care urmează astfel de cursuri îşi găsesc mai uşor de muncă decât cei care au ales să îşi continue educaţia în sistemul academic. „Astfel, cred că obţinerea unei calificări clare şi certitudinea unui loc de muncă sunt principalele motive pentru care şcolile postliceale au devenit, în ultimul timp, din ce în ce mai căutate. De asemenea, trebuie să îi avem în vedere şi pe cei care urmează cursurile oferite de şcolile postliceale pentru că nu promovează examenul de bacalaureat şi astfel, au un număr mai restrâns de opţiuni în ceea ce priveşte continuarea studiilor”, a spus ea pentru Business Magazin. Florin Godean, country manager al Adecco România, afirmă că, în ultimii 10 ani, în România şcolile post-liceale cu specializări în anumite domenii au devenit interesante datorită perspectivelor de carieră pe care le oferă. „Un exemplu este dat de specializarea sanitară care deschide unui absolvent perspective de angajare cu salarii decente în România şi mai ales în străinătate”, spune el.

    Conform datelor de la Institutul Naţional de Statistică (INS), citate de autorii studiului, numărul de elevi înregistraţi în învăţământul postliceal şi de maiştri a ajuns la peste 92.000 în 2019, mai mult decât dublul numărului înregistrat în 2006. Astfel, dacă în 2007 exista un elev în cadrul învăţământului postliceal şi de maiştri pentru fiecare 20 de studenţi la licenţă, în 2019 exista un elev în învăţământul postliceal şi de maiştri pentru fiecare patru studenţi la licenţă. De asemenea, a crescut ponderea absolvenţilor de liceu care devin elevi în învăţământul postsecundar, ajungând în prezent la aproximativ 20%, conform calculelor autorilor. Peste 50% din elevii din învăţământul postsecundar urmează cursuri postliceale în domeniul de asistent medical. „Cursurile post-liceale în domeniul de asistent medical sunt căutate în această perioadă întrucât, atât în România, cât şi în Europa, există o nevoie acută şi constantă de asistenţi medicali, nevoie care a fost mult accentuată pe fondul pandemiei de COVID-19. Astfel, cei care urmează aceste cursuri au certitudinea faptului că, după absolvire, vor avea un loc de muncă sigur fie în România, fie în străinătate, întrucât diploma este recunoscută şi la nivelul Uniunii Europene, dar şi în Australia sau Canada”, susţine Raluca Peneş. Tipic, absolvenţii şcolilor de asistenţi medicali sunt absorbiţi rapid atât în sistemul românesc de sănătate cât şi în străinătate, afirmă şi Raluca Pârvu. „De asemenea, şcolile cu profil transporturi auto produc absolvenţi care se pot angaja rapid într-un service auto sau la diferiţii transportatori, în România sau în străinătate”, adaugă ea.

    Florin Godean este de părere că interesul pentru aceste cursuri vine din faptul că salariile în domeniul medical sunt suficient de atrăgătoare pentru a motiva elevii să aleagă acest domeniu. „La fel şi pentru celelalte două domenii unde nevoia de specialişti este considerabilă, salariile sunt motivante. De asemenea perioada de studiu la o şcoală postliceală este mult mai redusă decât la o facultate chiar şi pentru un ciclu scurt de licenţă de 3 ani. Mai mult, pentru exemplele enumerate mai sus ciclurile de licenţă la o facultate în domeniu implică 4-6 ani de studiu”, afirmă el.

    Florin Godean, country manager, Adecco România:„În ultimii 10 ani în România şcolile post-liceale cu specializări în anumite domenii au devenit interesante datorită perspectivelor de carieră pe care le oferă. Un exemplu este dat de specializareA sanitară care deschide unui absolvent pesrspective de angajare cu salarii decente în România şi mai ales în străinătate.”

    Pentru asistent medical generalist, specializarea cu cel mai mult succes, 81% dintre elevi sunt în programe private. Dintre cei care sunt în programe de stat, 60% sunt la buget, iar restul la taxă. Astfel, 11% dintre toţi elevii sunt la buget. Distribuţiile sunt asemănătoare şi pentru celelalte specializări din domeniul medical, după cum scriu autorii studiului citat. „De asemenea, şcolile sanitare postliceale sunt preferate şi din considerente financiare, salariile în domeniul sanitar fiind semnificativ mai mari decât cele din alte domenii, aspect valabil atât la nivelul ţării noastre, cât şi în afară, unde un asistent medical poate câştiga până la 4.000 de euro pe lună”, spune Raluca Peneş.

    Mai mult, în ceea ce priveşte cursurile de analist programator, nu este nicio surpriză că acestea sunt în topul alegerilor celor care vor să urmeze o şcoală postliceală, crede ea. „Salariile ridicate din IT şi lipsa de specialişti din acest domeniu sunt principalii factori care îi determină pe tineri să aleagă această variantă.” Un motiv pentru care învăţământul postsecundar este important pentru România este că reprezentanţii mediului de afaceri deplâng frecvent calitatea scăzută a deprinderilor şi cunoştinţelor absolvenţilor şcolii româneşti. În acelaşi timp, nivelul ridicat al cererii de angajaţi care au studii postliceale sau universitare în România se reflectă în diferenţa de venituri medii dintre aceştia şi restul angajaţilor, cea mai mare procentual dintre ţările UE, conform studiului UEFISCDI.

    Modul în care angajatorii văd absolvenţii de şcoli postliceale este un aspect care depinde de industria din care fac parte companiile, afirmă Raluca Peneş. „Am observat, însă, că încă mai există tendinţa de a selecta candidaţii în funcţie de nivelul studiilor, chiar şi în cazul în care poziţia pentru care se recrutează nu necesită nivel superior de învăţământ. Iar aceasta este o atitudine derivată din cultura organizaţională conform căreia angajaţii trebuie să aibă studii superioare, chiar dacă profilul facultăţii nu are nicio legătură cu postul pentru care se recrutează”, detaliază ea. Pentru angajatorii din domeniile cu cei mai mulţi absolvenţi, ei sunt foarte bineveniţi, spune Florin Godean. „Indiferent de nivelul lor de pregătire imediat după absolvirea cursurilor post-liceale, angajatorii au deja create programe de acomodare şi familiarizare cu procedurile şi tehnologia proprie.” Autorii studiului UEFISCDI scriu că este neclar ce procent al absolvenţilor de învăţământ postsecundar sunt integraţi pe piaţa muncii din ţară şi ce procent emigrează.

    Raluca Pârvu afirmă că, la început de carieră, absolvenţii de şcoli postliceale pot obţine frecvent salarii mai mari decât ale absolvenţilor de studii superioare din unele domenii de activitate. „Motivul pentru care aceste meserii sunt azi valorizate şi din punct de vedere salarial este lipsa cronică de resurse umane calificate în multe domenii de activitate”, explică ea.

    Raluca Peneş spune că nu există neapărat diferenţe salariale între angajaţii care sunt absolvenţi de şcoli postliceale şi cei care au absolvit studii superioare. „Acest lucru este cu atât mai mult valabil cu cât ştim că unele meserii care necesită absolvirea unor şcoli postliceale sunt destul de căutate la momentul actual, iar acest deficit de personal ridică nivelul salarial pe care companiile sunt dispuse să îl ofere în acest moment.”

    Raluca Peneş, HR manager, Smartree: „Interesul pentru şcolile postliceale a crescut pentru că, de cele mai multe ori, cei care urmează astfel de cursuri îşi găsesc mai uşor de muncă decât cei care au ales să îşi continue educaţia în sistemul academic.”

    Florin Godean spune că nu există diferenţe sesizabile între angajaţii care sunt absolvenţi de şcoli postliceale şi cei care au absolvit studii superioare. „Diferenţa de salariu este dată de regulă de experienţă în muncă, de calificările dobândite în paralel, precum programe de programare de nişă, specializări mediale, tehnologii specifice unor industrii etc., şi de multe ori de domeniul de activitate al companiei. În cazul absolvenţilor nu se aplică aproape deloc cele de mai sus”, a subliniat el.

    Datele PISA 2018 arată că în România, la vârsta de 15 ani, 2,7% din elevi plănuiesc să urmeze programe postliceale – a doua cea mai mică valoare între ţările participante, după Austria. Elevii care plănuiesc să se înscrie în programe postliceale provin din medii familiale cu un nivel mai scăzut de educaţie. Învăţământul postsecundar este oferit în unităţi de învăţământ profesional şi tehnic, şcoli postliceale, colegii nonuniversitare, şcoli postliceale şi de maiştri, colegii nonuniversitare din cadrul instituţiilor de învăţământ superior, şi de către furnizori acreditaţi de Ministerul Muncii. Învăţământul postsecundar este o componentă a învăţământului profesional şi tehnic cuprinde învăţământ profesional, învăţământul dual, învăţământul liceal tehnologic şi învăţământul postliceal, toate oferite în cadrul învăţământului preuniversitar. În prezent, învăţământul profesional tehnic este văzut în România ca o rută mai puţin prestigioasă aleasă de elevii cu rezultate şcolare mai slabe. Această percepţie este susţinută de promovabilitatea mai scăzută la bacalaureat pentru elevii din filiera tehnologică şi vocaţională decât a absolvenţilor din filiera teoretică. Conform datelor Institutului Naţional de Statistică (INS), numărului de şcoli postliceale a crescut de la 379 în 1992 la 490 în 1996. În 1999, numărul şcolilor postliceale a fost de cinci ori mai mic decât în anul precedent. Conform datelor INS, în prezent numărul de şcoli postliceale este în uşoară creştere, ajungând la 164 în 2019. În 2021, Sistemul Informatic Integrat al Învăţământului din România (SIIIR) identifica 210 şcoli postliceale. Dintre acestea, pentru 19 (9%) forma de proprietate este publică de interes naţional şi local, iar 191 de şcoli postliceale identificate sunt private (91%).

  • Povestea medicului care proiectează spitale în România şi în afara ţării

    De profesie medic, Bogdan Angheloiu a dezvoltat în ultimii 15 ani mai multe spitale sau centre medicale în România şi în afara ţării, care au devenit ulterior puncte de referinţă în piaţă. În România, câteva exemple sunt Spitalele Clinicco, Sf. Constantin, Provita sau centrele de radioterapie MedEuropa, cel mai recent proiect al managerului. Ce provocări a întâlnit în carieră şi ce a învăţat din acestea?

    “Empatic, dedicat, pragmatic” îşi rezumă atributele, care l-au ajutat în cariera de până acum, Bogdan Angheloiu, managerul general al centrelor de radioterapie MedEuropa, de numele căruia se leagă dezvoltarea mai multor businessuri locale, dar şi la nivel internaţional. În plus, din punctul lui de vedere, încrederea oferită angajaţilor de a lua decizii, dar şi delegarea responsabilităţilor sunt caracteristicile principale ale unui bun lider.

    „În 2007, am fost atras de proiectul Clinicilor ICCO, primul spital privat din Braşov. Propunerea a venit din partea unor prieteni care, pe lângă aptitudinile mele tehnice şi atenţia la detalii, îmi cunoşteau şi spiritul antreprenorial. Acesta a fost momentul care a marcat intrarea mea în domeniul dezvoltării business-urilor medicale”, îşi aminteşte el. A absolvit Institutul Medico-Militar, secţia din Târgu-Mureş, un drum ales chiar din primul an de liceu.

     

    18 proiecte în 15 ani

    Primul proiect medical dezvoltat  de Bogdan Angheloiu – Clinicile ICCO din Braşov, este în prezent printre cele mai mari unităţi medicale din ţară, după dezvoltare şi cifra de afaceri. Ulterior, managerul a rămas tot în Braşov pentru a dezvolta Spitalul Sf. Constantin, jucător aflat în top zece cele mai mari spitale din ţară după numărul de paturi şi businessul pe care îl generează. Tot în România, Spitalul Provita, o unitate de talie medie în piaţa privată în prezent, a fost dezvoltat de asemenea de Bogdan Angheloiu.

    Solicitările internaţionale au apărut natural, punctează el, românul participând la dezvoltarea unor  proiecte ale guvernului din Irak, Libia, Chişinău. „Din 2015, am început dezvoltarea Centrelor de Radioterapie MedEuropa, proiect care a demarat cu o primă clinică în Constanţa, urmând cele din Bucureşti, Oradea şi Braşov. Între timp, am căutat diferite locaţii cu potenţial şi am încercat dezvoltarea altor centre.

    Provocarea cea mai mare a reprezentat-o atât operaţionalizarea acestor centre, cât şi dezvoltarea celorlalte unităţi în paralel, precum şi negocierile privind alegerea soluţiilor tehnice, cunoaşterea funcţionării fluxurilor operaţionale din cadrul acestei activităţi medicale extrem de complexe”, a mai spus Bogdan Angheloiu.

    În 2018 s-a implicat în dezvoltarea primului centru MedEuropa în România, la Constanţa, iar acum, reţeaua urmăreşte expansiunea prin deschiderea unor centre în Bucureşti, Oradea şi Braşov, în urma unei investiţii totale de 50 de milioane de euro.

    MedEuropa este un proiect dezvoltat de Philippe Jacobs, copreşedinte al grupului Jacobs Holdings, un grup de investiţii elveţian cu sediul în Zurich, înfiinţat de antreprenorul Klaus J. Jacobs în 1994, care a creat afaceri în domeniul ciocolatei şi al cafelei (brandul Jacobs).

    Planurile pentru companie vizează şi extinderea în Iaşi şi Bacău, iar estimările pentru anul 2022 urmăresc afaceri de 80 de milioane de lei. „Centrele MedEuropa vin pe piaţa medicală din România cu o infrastructură raportată la cerinţele internaţionale actuale privind serviciile de radioterapie. Soluţiile hardware şi software sunt actuale şi interconectate pentru a limita influenţa umană, fluxul de lucru este etapizat la fiecare nivel, limitând astfel probabilitatea apariţiei erorilor”, a mai spus managerul Medeuropa România. Ce l-a atras pe Bogdan Angheloiu în proiectul clinicilor de radioterapie au fost chiar numeroasele provocări pentru realizarea acestora.

    La această ambiţie se adaugă şi posibilitatea de a îmbunătăţi vieţile pacienţilor. „Rezultatele post-terapeutice pot fi cuantificate şi statistica internaţională dovedeşte că supravieţuirea pacienţilor oncologici la 5 ani este importantă. Spre surprinderea tuturor, serviciile oferite de MedEuropa sunt gratuite pentru pacienţi, fără niciun cost suplimentar, fiind decontate prin Programul Naţional de Oncologie-Subprogramul de radioterapie (cu excepţia stereotaxiei şi a brahiterapiei, servicii disponibile în centrul MedEuropa Bucureşti şi pe care, din păcate, sistemul asigurărilor de stat nu le decontează deocamdată)”, a spus Bogdan Angheloiu.

    Cum se dezvoltă un proiect medical?  Investiţia într-o nouă unitate medicală trebuie să ţină cont de mai multe criterii, printre care să deţină un proiect cu şanse reale de autorizare de către instituţiile din domeniu. După bifarea acestui aspect, şi accesul la personalul medical specializat este o variabilă importantă în decizia de investiţie. În plus, nevoia dintr-o anumită zonă pentru servicii medicale private poate determina începerea sau amânarea unui spital. „Toate etapele sunt dificile, dar în funcţie de locaţie, unele dintre etape pot reprezenta provocări: în unele locuri poate fi imposibil de găsit o echipă de specialişti la standardele dorite, iar relocarea nu este printre opţiunile personalului, iar în alte locuri este anevoios de autorizat de către autorităţile locale, întrucât nu există previziuni de dezvoltare din partea acestora. Există locuri în care două sau mai multe etape se suprapun ca dificultate”, a explicat Bogdan Angheloiu.

    Ce a schimbat pandemia? Criza sanitară a lăsat urme atât în rândul pacienţilor, cât şi în ceea ce-i priveşte pe angajaţi. „Pe de o parte, pacienţii au ajuns să se teamă, dar şi să neglijeze etapele fireşti de diagnosticare şi tratament, iar pe de alta, personalul, în cazul căruia multitudinea de informaţii şi metodele de accesare a acestora au influenţat (câteodată inconştient) productivitatea, atenţia, manualitatea”, a mai spus managerul MedEuropa.

    În cele patru clinici au ajuns astfel mai puţini pacienţi, lucru care a influenţat businessul, dar şi starea de sănătate a celor care s-au adresat ulterior operatorului medical.

    Bogdan Angheloiu, manager general al centrelor de radioterapie MedEuropa: „Cred că acordarea încrederii, astfel încât colegii să poată lua decizii liber şi responsabil, nu ar trebui să lipsească niciunui lider. Colegilor mei le solicit să fie înţelegători, umani cu pacienţii şi să nu le fie teamă să ia decizii, în limitele autorităţii de care dispun.”

    Executivul spune că, în piaţa locală, investiţiile în infrastructura medicală, în special ale operatorilor privaţi, creşterea nivelului de specializare a personalului au adus sistemul românesc de sănătate cu un pas mai aproape de alte state europene.

    „O schimbare benefică (pentru România – n.red.) ar fi introducerea în final a asigurărilor private de sănătate, după adoptarea unui pachet de bază acoperitor. Deşi în ultima perioadă investiţiile în echipamente au devenit importante şi în sistemul de stat, infrastructura veche îşi spune cuvântul în limitarea dezvoltării acestui sistem. Totodată, un dezavantaj îl reprezintă lipsa implementării unitare a criteriilor de performanţă în activitatea medicală”, a concluzionat Bogdan Angheloiu.

     

    Fiecare specialist cu domeniul său, în medicină, dar şi în leadership

    Spirit antreprenorial, aşa cum însuşi afirmă, a avut ocazia să lucreze în cei 15 ani de carieră atât cu antreprenori români, cât şi cu străini. Fără să facă o alegere între cele două categorii, acesta spune că în cazul celor din afara graniţelor a observat mai multă experienţă în ceea ce priveşte investiţiile, dar şi asumarea unor termene mai apropiate de realitate pentru dezvoltarea unui proiect medical, de exemplu. „Pe de altă parte, este mai dificilă comunicarea iniţială, un detaliu care se reglează în timp”, observă el.

    Dincolo de obstacolele din business, şi în cadrul companiei există provocări, în special în formarea unei echipe. Personalul specializat şi menţinerea oamenilor în echipă sunt cele mai importante aspecte la care se uită Bogdan Angheloiu. „Este oportună abordarea participativă. Mă implic alături de membrii echipelor MedEuropa, ascult şi acord valoare opiniilor lor, îi consider colegi, mai degrabă decât subordonaţi. Găsesc că este eficient în aceeaşi măsură ca un lider să ştie să delege, să fie orientat spre rezultat şi totodată suportiv, să inspire şi să îi motiveze permanent pe cei din jurul său”, a mai adăugat Angheloiu. El precizează că atunci când apar crize în interiorul companiei, întâlnirile cu liderii şi investitorii şi soluţiile găsite împreună ajută la depăşirea momentelor dificile.

    „Cred că acordarea încrederii, astfel încât colegii să poată lua decizii liber şi responsabil, nu ar trebui să lipsească niciunui lider. Colegilor mei le solicit să fie înţelegători, umani cu pacienţii şi să nu le fie teamă să ia decizii, în limitele autorităţii de care dispun”, a precizat managerul MedEuropa România. Lecţia învăţată de Bogdan Angheloiu până acum a fost să delege dintre sarcini şi către oamenii din echipa sa. „Recomand oricărui manager să îşi asume că nu poate învăţa toate detaliile cunoscute de colegii săi, fiecare e specialist în domeniul lui, iar delegarea atribuţiilor este absolut necesară pentru funcţionarea unei organizaţii cu mai mulţi angajaţi”, a explicat Angheloiu. De-a lungul carierei, el a avut mentori şi a beneficiat de experienţa oamenilor din jur, reuşind astfel să progreseze şi să se adapteze noutăţilor din fiecare domeniu.  „Nu am o singură persoană pe care să o pot nominaliza, poate doar tatăl meu, de la care am moştenit aplecarea spre detaliile tehnice, seriozitatea, punctualitatea. Pe parcursul dezvoltării profesionale, am învăţat de la partenerii mei, colegii mei profesionişti în domeniul medical, arhitecţi şi furnizori cu care am colaborat”, a rezumat Bogdan Angheloiu. Sfatul său pentru o persoană la începutul carierei este să lucreze din plăcere, cu dedicare şi responsabilitate.

  • Rusia nu se dă înapoi de la nimic în Ucraina şi vrea să le blocheze accesul oamenilor la una dintre cele mai de bază necesităţi

    Unul dintre primele obiective majore atinse de armata rusă în războiul contra Ucrainei este ocuparea zonei prin care trece canalul de alimentare cu apă din Nipru a Crimeii, un teritoriu arid şi lovit de o secetă cruntă după anexarea acestuia de către Rusia în 2014. Ucrainenii blocaseră canalul. La rândul lor, ruşii se pare că vor să-i înseteze pe ucrainenii nesupuşi. Setea este o senzaţie mult mai puternică decât foamea.

    Apa este cea mai de bază necesitate a omului şi există dovezi că armata rusă a încercat să lovească una din principalele surse de aprovizionare cu apă ale oraşului ucrainean Chernihiv, din nordul ţării, aproape de graniţa cu Belarus. O staţie de pompare de la periferie a fost lovită pe 14 martie, scrie BBC. Atacul, efectuat cel mai probabil cu mortiere şi tunuri grele dinspre poziţiile ruse, după cum spun specialişti occidentali care au analizat imaginile din satelit, a avariat serios un rezervor de apa şi a distrus o cameră de control, potrivit companiei de apă a oraşului.

    Pe lângă muncitorii uzinei de apă, în perimetru s-ar fi adăpostit civili fugiţi din calea bombardamentelor. Au fost victime. Atacul ar fi durat trei zile şi ar fi distrus şi alte facilităţi ale infrastructurii de alimentare cu apă a Chernihivului. Dar se pare că ruşii văd apa ca pe o armă mult mai devastatoare. În primele ore ale zilei de 26 februarie 2022, apărarea antiaeriana ucraineană a doborât o rachetă rusească care s-ar fi îndreptat spre un baraj de pe fluviul Nipru din apropiere de Kiev, capitala ţării.

    Lacul de acumulare din spatele barajului hidroenergetic, pe care forţele ruse au încercat fără succes să-l captureze în prima zi de invazie în Ucraina, se întinde pe 110 km, acoperind o suprafaţă echivalentă cu două treimi din cea a Londrei. Dacă barajul ar fi fost distrus, 1,2 kilometri cubi de apă s-ar fi dezlănţuit ca un torent de distrugere diluviană, ca un potop apocaliptic, inundând întregul mal stâng al oraşului Kiev şi posibil distrugând alte baraje în aval, poduri şi chiar ameninţând centrala nucleară Zaporijjea, scrie Euractiv.

    Nenumărate persoane s-ar fi înecat sau ar fi fost strămutate din casele distruse, iar porţiuni mari din teritoriul Ucrainei ar fi rămas fără electricitate, apă şi transport. Câteva zile mai târziu, un baraj auxiliar de pe lacul de acumulare Kiev a fost aruncat în aer. Imaginile din satelit arată că breşa a provocat inundaţii extinse în valea joasă a râului Irpin.

    Până la jumătatea lunii martie, apa ajunsese la casele din satul Demidiv, unde se dădeau lupte aprige când forţele armate ale lui Putin încercau să captureze Kievul. Ambele părţi din conflict au dat vina una pe cealaltă pentru distrugerea barajului. Pe 15 aprilie, potrivit presei Kremlinului, apărarea antiaeriană rusă a respins un atac cu rachete prin care ucrainenii au încercat să lovească hidrocentrala Kakhovka. Tass descrie efectele eventualei reuşite a atacului ca apocaliptice.Dramatismul este accentuat de faptul că rămăşiţele rachetelor ucrainene doborâte de armata rusă au căzut pe o grădiniţă. Soldaţii ruşi au salvat victimele. Totul se întâmplă, însă, pe teritoriul Ucrainei.

    Barajul vizat reglează fluxul de apă spre Crimeea, dar, cel mai important, permite accesul armatei ruse spre Herson, primul oraş ucrainean important cucerit de ruşi. Una dintre primele acţiuni pe care le-au întreprins forţele ruse în primele zile ale invaziei a fost aruncarea în aer a unui baraj pe Canalul Crimeei de Nord, în aceeaşi regiune Herson.  Barajul a fost construit de Ucraina în 2014 pentru a lăsa Crimeea fără apă după anexarea cu forţa a regiunii de către Rusia. Moscova a acuzat, de asemenea, Ucraina că dat drumul la apă din lacul de acumulare Oskil pentru a încetini orice avans al Rusiei către Donbas. Kievul este acuzat şi că „se pregăteşte să arunce în aer” baraje şi diguri de-a lungul Niprului de jos, deşi astfel de acuzaţii pot reflecta mai degrabă intenţiile Rusiei decât realităţile de pe teren, comentează Euractiv.

    Acuzaţiile reciproce arată folosirea apei ca armă atât de către Ucraina, care se apără, cât şi de Rusia, o ţară agresoare mult mai mare şi mai puternică. Observatorii sunt din ce în ce mai îngrijoraţi de faptul că utilizarea apei ca armă va escalada pe măsură ce războiul continuă, cu consecinţe devastatoare. În Mariupol, ca şi în alte oraşe asediate, Rusia a tăiat aprovizionarea cu apă ca parte a ceea ce New York Times descrie drept o „tactică deliberată de a încerca înfometarea oraşului, căruia în urmă cu nici două luni îi dădeau viaţă 430.000 de locuitori, şi de a-l forţa astfel să se predea”. Mai recent, Mikolaiv, un oraş al apelor din sud, foarte aproape de Herson,  este aprovizionat de voluntari cu apă tocmai din Odesa pentru că sursele sale de apă potabilă au fost distruse de bombardamentele ruseşti. Mikolaiv nu a fost cucerit, cu toate că a fost asaltat de tancuri ruseşti de mai multe ori şi este bombardat încă de la începerea invaziei.

    În întreaga lume există o mulţime de exemple în care tensiunile cauzate de controlul apei sunt mari – conflictul de la Marea Aral în care sunt implicate Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Tadjikistan şi Kârgâzstan; conflictul de pe fluviul Iordan între statele levantine; disputa pentru fluviului Mekong dintre China şi vecinii săi din Asia de Sud-Est. Niciunul din aceste puncte fierbinţi nu a devenit încă război.

    Folosirea apei ca armă de război nu este ceva nou. Apa a jucat mult timp un rol central în asediu şi alte strategii de război. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când trupele naziste au măturat Ucraina în august 1941, poliţia secretă a lui Iosif Stalin a aruncat în aer un baraj hidroelectric de pe Nipru, cel din oraşul Zaporijjea, pentru a încetini înaintarea inamicului. Apa din lac a inundat satele de pe malurile fluviului, ucigând mii de civili şi militari de ambele părţi ale conflictului. Estimările privind victimele umane variază de la 5.000, la 100.000 de persoane.

    Mai recent, folosirea apei ca armă de război a fost o practică larg răspândită şi sistematică în conflictele din Siria şi Irak. În 2015, ISIS a blocat intrarea apei în barajul Eufrat pentru a înseta zonele din aval. Dimpotrivă, lângă Fallujah, forţele ISIS au inundat anumite zone pentru a forţa locuitorii să plece şi pentru a devia atacurile. Şi la sud de Tikrit, ISIS a contaminat în mod deliberat apa cu ţiţei.

    Apa a fost folosită ca armă şi în Siria. În martie 2017, Pentagonul a bombardat cel mai mare baraj al Siriei de pe Eufrat, Tabqa. Dezastrul a fost evitat doar de muncitorii de la hidrocentrala barajului, care şi-au riscat viaţa pentru a preveni revărsarea. Apa a fost o armă pentru Turcia în conflictul său de lungă durată cu kurzii. Miliţiile susţinute de Ankara au întrerupt în mod deliberat aprovizionarea cu apă a circa 500.000 de oameni care trăiesc în nord-estul Siriei. Problemele au fost exacerbate de construirea de baraje şi de schemele de irigare din Turcia, care au redus drastic debitele din aval către Siria şi Irak.

    Controlul izvoarelor sau a cursului superior al unui râu sau fluviu a devenit un avantaj strategic contra vecinului.

    În întreaga lume există o mulţime de exemple în care tensiunile cauzate de controlul apei sunt mari – conflictul de la Marea Aral în care sunt implicate Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Tadjikistan şi Kârgâzstan; conflictul de pe fluviul Iordan între statele levantine; disputa pentru fluviului Mekong dintre China şi vecinii săi din Asia de Sud-Est. Niciunul din aceste puncte fierbinţi nu a devenit încă război, notează BBC. Dar vremea devine extremă, cu secete prelungite sau cu inundaţii distrugătoare. Picătura care a umplut barajul poate dezlănţui un tsunami militar. Un val se vede deja la orizont. Egiptul, Sudanul şi Etiopia depind toate de apa din Nilul Albastru şi au schimbat mult timp lovituri politice din cauza proiectului Great Ethiopian Renaissance Bar (GERD) din amonte – un baraj construit cu 5 miliarde de dolari şi de trei ori mai mare decât Tana, unul din marile lacuri africane, aparţinând Etiopiei.

    Când guvernul etiopian a anunţat va merge mai departe cu planurile sale indiferent de ce zic vecinii, Egiptul şi Sudanul au organizat un exerciţiu de război comun în luna mai a acestui an, numit în mod explicit „Gardienii Nilului”. Aceste tensiuni au, probabil, cel mai mare risc de a se revărsa într-un război pentru apă. Există câteva puncte fierbinţi şi în alte părţi ale lumii. Oficialii pakistanezi, de exemplu, au descris strategia Indiei de utilizare a apei din amonte drept „război de generaţia a cincea”, în timp ce preşedintele uzbec Islam Karimov a avertizat că disputele regionale cu privire la apă ar putea duce la război. „Nu voi numi anumite ţări, dar toate acestea s-ar putea înrăutăţi până la punctul în care rezultatul ar fi nu doar o confruntare serioasă, ci chiar şi războaie”, a spus el. Potrivit ONU, circa 40% din populaţia lumii nu are acces suficient la apă. Iar efectele încălzirii climei abia au început să se facă simţite serios.

  • Până şi cei mai bogaţi oameni ai planetei au probleme cu parcarea, dar în cazul lor este vorba de parcare avioanelor private

    Numărul în creştere de persoane care doresc să călătorească cu avioane private, datorat în parte necesităţii izolării din ultimii doi ani, duce la o problemă: spaţiul de parcare pentru acestea, cel puţin în Statele Unite ale Americii, scrie New York Times.

    Ca atare, anumite companii se orientează spre construcţia de hangare, mai mari sau mai mici, în funcţie de puterea financiară a investitorului, pe care le vând sau le închiriază doritorilor, bazându-se pe cererea mare din partea proprietarilor de avioane particulare, fie ei persoane fizice, fie companii care permit clienţilor să achiziţioneze împreună cu alţi clienţi câte un avion. Aceşti investitori închiriază spaţiu în zona aeroporturilor după care construiesc, iar preţul variază în funcţie de amplasamentul noilor hangare. O mare problemă în acest sens o reprezintă disponibilitatea terenurilor, mai ales în cazul aeroporturilor situate mai aproape de centrele oraşelor. Pentru mulţi deţinători de avioane particulare, o soluţie la care recurg tot mai des este de a gara pe un aeroport la distanţă ceva mai mare de centru, pentru o chirie mai mică, ducându-se apoi unde au nevoie să ajungă cu elicopterul. Ca să nu-şi mai bată capul cu găsitul de loc într-un hangar sau de spaţii de parcare, unii apelează la firme specializate care gestionează flote de avioane particulare, lăsându-le pe ele să caute.

    Există şi cazuri în care investiţia în spaţii de garare pentru avioane se adaugă pachetului de servicii pentru clienţi, cum ar fi clubul de recreere Concours Club din Miami, unde se adună proprietarii de automobile de lux care vor să participe cu ele la cursele organizate acolo, dat fiind că majoritatea vin cu propriul avion.


     

     

  • Profil de investitor: Cum să faci profit pe termen scurt pentru investiţii pe termen lung

    Investitorii mici şi mari, profesionişti şi debutanţi deopotrivă, care activează în domenii dintre care cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiţii şi lecţii învăţate în timp pentru întări zicala „bursa este pentru toţi” şi a mări rândurile investitorilor din piaţa locală. Toate sfaturile sunt adunate într-o serie de materiale găzduită de Business Magazin. 

    Robert Spiridon, freelancer şi traducător, vorbeşte foarte bine, la 33 de ani, şi limbajul investiţiilor. Încă din timpul facultăţii, a început să investească cu bani împrumutaţi de la mama sa, iar acum are un portofoliu care se împarte deopotrivă între acţiuni, criptomonede şi mărfuri. Strategia sa? Profit pe termen scurt pentru investiţii pe termen lung.

    „Cu 2.500 de euro luaţi împrumut de la mama mea, am deschis un cont la un broker străin, iar primele achiziţii au fost în materie de valută pe piaţa monetară internaţională – FX sau ForEx. Bineînţeles că i-am pierdut pe toţi în câteva luni de zile” – aşa a fost debutul lui Robert Spiridon în universul investiţiilor.

    În vârstă de 33 de ani, el a avut primul contact cu piaţa de capital în timpul facultăţii, după câteva cursuri introductorii despre Bloomberg Terminal, un sistem software care le oferă investitorilor acces la serviciile de date ale agenţiei de ştiri americane Bloomberg.

    PROFIL DE INVESTITOR

    NUME: Robert Spiridon

    VÂRSTĂ: 33 de ani

    PROFESIE: Economist, freelancer

    OCUPAŢIE: În momentul de faţă, tată

    INVESTEŞTE: Part-time

    „Mi s-a părut foarte interesantă lumea investiţiilor şi faptul că toţi oamenii de afaceri prezentaţi în studiile de caz aveau în portofoliu şi instrumente financiare”, povesteşte el.

    Robert este prezent în piaţă part-time, dar nu exclude o activitate mai intensivă pe viitor. „Având în vedere riscul la care te expui când investeşti, pentru mine a fost tot timpul doar o metodă de venit part-time cu riscuri acceptabile în comparaţie cu venitul meu. Pe viitor, cine ştie?…”

    În momentul de faţă are o expunere mică pe piaţa de acţiuni după ce a lichidat deţinerile de pe Wall Street în decembrie anul trecut şi a investit banii într-un proiect personal. Mai are în portofoliu câteva acţiuni, criptomonede pe un alt cont şi aşteaptă oferte mai bune în piaţă.

    „Sper să pot cumpăra în revenirea economică. Crizele sunt momente oportune excelente de investit. Ascult mult, citesc mult în materie de analiză financiară, am fost pregătit pentru ultimele crize. În acelaşi timp, părerea mea este că trebuie să investeşti cât de cât etic. Am trecut prin criza de sănătate, acum prin conflictul dintre Rusia şi Ucraina, unii spun că suntem deja în al III-lea Război Mondial, dar în revenirea din aceste crize s-a făcut şi se poate face mult profit. Când preţurile sunt jos şi toţi se panichează, cumpăr la discount, aşa cum sunt multe companii acum, în plină criză logistică şi de materie primă”, spune investitorul.

    În 2011, Robert a absolvit cursurile Anglia Ruskin University (ARU), Cambridge, UK, specializarea Business Management. Din facultate a rămas pasionat de piaţa valutară (ForEx), unde s-a specializat pe short-term trading (tranzacţionare pe termen scurt: n.red). Profitul făcut din FX mărturiseşte că l-a direcţionat mereu către achiziţia de acţiuni, criptomonede, indici, mărfuri sau ETF-uri. 

    „Am căutat să îmi dezvolt o strategie pentru bugetul meu. Deocamdată aştept. Îmi pregătesc un cont de FX şi probabil în decurs de două luni voi începe să tranzacţionez din nou, investind ulterior profitul în piaţa de acţiuni. Sunt multe acţiuni la preţuri bune prin diferite sectoare”, adaugă el.

    După lichidările celor mai multor poziţii din decembrie anul trecut, investiţiile lui se ridică astăzi la aproape 5.000 de euro. Cele mai mari deţineri în acţiuni le are la producătorii de maşini electrice Tesla şi Rivian Automotive, cât şi la Ford Motor, cel mai mare producător de vehicule comerciale din Europa. De asemenea, are investiţii în aur şi argint (XAU şi XAG). Cum arată procesul lui decizional?

    „Mă uit la rezultatele financiare şi la anumiţi indicatori. Cel mai important este să fie la un preţ bun. Este bine să fii informat. Am cateva podcasturi pe care le ascult despre analiza financiară, citesc mult despre companii, mă uit la Bloomberg TV. Informaţia vine, cunoştinţa şi experienţa îţi dictează ce să faci cu ea.”

    Pe piaţa crypto spune că a investit în Decentraland, o companie care încearcă să dezvolte o reţea globală de utilizatori pentru a opera o lume virtuală, de tip metavers. În ce nu ar investi Robert?

    „În companii care profită în urma conflictelor armate. Nu cred că e bine să investeşti şi să profiţi după suferinţa provocată de produsele acestor companii.”

    Din 2013 încoace, este angajat la DMM Japan, o companie de comerţ electronic, internet şi alte câteva linii de business, printre care şi servicii de tranzacţionare Forex, iar din 2015 lucrează şi pentru platforma de tutorat Engoo China/Taiwan.

    În aceste locuri ţine cursuri de engleză-română. În trecut s-a mai aflat în poziţii de asistent de vânzări, manager de calitate, teacher support sau team leader, având de asemenea o serie de certificări de auditor ISO. Pe lângă locul de muncă, a explorat şi alte oportunităţi de investiţii, cum ar fi construcţiile, iar din august 2016 încoace este trader independent.

    „Am avut mult de învăţat din experienţa investiţiilor. Este foarte puţină birocraţie la deschiderea unui cont, îl poţi deschide chiar în aceeaşi zi, poţi începe cu puţini bani şi la un click distanţă, poţi avea levier mare. În acelaşi timp, toate lucrurile acestea care se fac atât de uşor pot fi foarte amăgitoare şi periculoase pentru un nou investitor”, afirmă el.

    Robert Spiridon consideră că este loc de dezvoltare pe piaţa locală şi spune că în România avem nevoie de educaţie financiară de pe băncile şcolii, pentru o înţelegere corectă a pieţei de capital şi de promovare a ecosistemului investiţiilor.

    Totodată, investitorul îşi doreşte „brokeri cu zero comisioane cum este Robin Hood în US” (comision zero înseamnă că niciun comision nu este aplicat de către broker la deschiderea sau închiderea unei poziţii însă, în practică, alte comisioane este posibil să fie aplicate, în funcţie de valorile mobiliare cumpărate sau vândute). Ce le transmite viitorilor investitori?

     

    „Să nu aibă o mentalitate de îmbogăţire rapidă, să nu aibă o mentalitate de jucător la casino sau păcănele, ci să investească cu riscuri acceptabile în raport cu veniturile lor. De asemenea, să gândească pe termen lung şi să investească prima oară în companiile de ale căror servicii se folosesc zilnic – curent electric, gaz, combustibil pentru maşini, mâncare, renovări ale casei şi altele.”

    Dicţionarul investitorului:

    Mărfurile (commodities) sunt componente esenţiale ale produselor fabricate, de obicei resurse naturale care pot fi procesate şi vândute. Lumea mărfurilor este largă şi variată. Exemple de mărfuri sunt aurul, argintul, platina, ţiţeiul Brent, cuprul, dar şi grâul, zahărul, gazul natural, aluminiul, nichelul, cărbunii şi altele. Se tranzacţionează în general la volume mari în mod electronic, dar nu sunt indicate investitorilor începători date fiind preţurile volatile. În schimb, o soluţie considerată mai puţin riscantă este investiţia în companii care fabrică mărfuri. Vânzarea şi cumpărarea de mărfuri se face de obicei prin contracte futures standardizate, ceea ce înseamnă că un investitor sau speculator nu trebuie să cumpere un baril de petrol şi să-l stocheze undeva.

     

  • Scrie-mi ceva

    Colaborările caselor de modă nu sunt o noutate, acestea anunţând periodic câte un astfel de proiect, iar în ultima vreme se poartă parteneriatele cu scriitori, scrie Wall Street Journal. Valentino, spre exemplu, colaborează cu diverşi autori, printre care Donna Tartt sau Ocean Vuong, care să-i scrie povestiri şi poezii în care apare menţionat numele său ori pe o temă dată, în acest caz în josul paginii apărând sigla firmei, pe care apoi le foloseşte pentru publicitate în presă sau în librării. Ideea de la care se porneşte este de a sublinia că, pe lângă articolele produse de casa de modă, nici fără cărţi nu se poate trăi. La rândul său, Proenza Schouler a apelat la scriitoarea Ottessa Moshfegh care i-a scris o povestire care a fost tipărită şi oferită participanţilor la prezentarea de modă a companiei din februarie. Soluţia unei colaborări literare i s-a părut interesantă şi reţelei de galerii de artă Gagosian, care a lansat un imprint, Picture Books, coordonat de scriitoarea Emma Cline, în care combină povestiri cu lucrări de artă ale artiştilor pe care-i expune compania.


     

     

  • Sediu cu cântec

    O agenţie de impresariat artistic care reprezintă cântăreţi trebuie să arate impresionant, alegându-şi un sediu pe măsură, după cum a decis agenţia sud-coreeană YG Entertainment. Aceasta s-a îndreptat către firma olandeză de arhitectură UNStudio, care i-a proiectat un sediu ce aminteşte de domeniul în care YG Entertainment activează, dându-i forma unui difuzor, scrie Dezeen. Difuzorul  este prevăzut cu studiouri de înregistrare, săli de şedinţe şi spaţii de birouri. Partea centrală a faţadei este din sticlă, iar lateralele sunt acoperite cu panouri metalice.


     

     

  • Diamantul casei

    Încercarea de a marca ocazii speciale ajunge, pentru anumite branduri de lux, şi la proiecte speciale cum ar fi bijuterii cu pietre preţioase şlefuite aparte. Printre exemple, scrie Financial Times, se numără diamantul de 55,55 de carate prezentat de Chanel anul trecut, care a fost şlefuit astfel încât să imite dopul unei sticluţe de parfum Chanel No 5 sau diamantul cu 88 de faţete Taille Impératrice de la Chaumet care aduce ca formă cu o căsuţă hexagonală dintr-un fagure de albine, lansat în colecţia sa „Bee My Love”.

    Mai recent, casa Dior a prezentat un diamant galben numit „Le Montaigne” astfel tăiat încât să aibă 88,88 de carate, amintind de înfiinţarea companiei pe 8 octombrie 1946 în arondismentul al optulea din Paris. Unicat, „Le Montaigne” va fi montat într-o bijuterie special creată pentru el.


     

     

  • Waze la nivelul următor

    Să pui pe hartă din câteva apăsări cu degetul unde se află un obstacol pe şosea presupune o tehnologie inovatoare, dar de acum peste 15 ani. Un român crede că aplicaţia de navigaţie auto a acestui deceniu ar trebui să facă singură, în mod automatizat, toate aceste activităţi repetitive, respectiv să semnaleze gropi, accidente, lucrări, maşini de poliţie ş.a.m.d. Aceasta este aplicaţia Atlas Navi, un Waze la următorul nivel am putea spune, care vrea să cucerească piaţa soluţiilor de navigaţie auto la nivel global.

    Acum circa 3-4 ani ani am investit destul de mulţi bani în două maşini care sunt echipate să se conducă singure cu scopul de a intra în lumea asta de vehicule autonome, însă suntem o companie foarte mică în comparaţie cu cei de la Google sau alte start-up-uri de genul acesta şi, deşi am învăţat multe în cadrul proiectului, nu am putut să îl ducem foarte departe.

    Însă, văzând ce pot face acele camere video pe maşinile autonome, mi-am dat seama că este foarte multă putere de procesare în aceste maşini şi în captarea acelor videouri şi pot să detecteze foarte multe lucruri. Asta a fost sămânţă pentru ideea de la Atlas Navi”, a povestit în cadrul emisiunii ZF IT Generation, la rubrica Start-up Pitch, George Grama, antreprenor în serie şi fondator al Atlas Navi. Ideea de a dezvolta aplicaţia Atlas Navi i-a venit în urma experienţei avute în SUA, la câţiva ani distanţă după exitul din Star Taxi – cel mai cunoscut business al său.

    „Ne-am gândit ce am putea face dacă toate maşinile ar avea astfel de camere, inclusiv cele mai vechi de zece ani, de cinci ani, nu contează. Şi de acolo am venit cu ideea de a folosi camerele de pe smartphone-uri pentru a interpreta drumul, a detecta gropi şi locuri libere de parcare, traficul de pe fiecare bandă şi maşini de poliţie în viitor.  Cam tot ce face Waze manual, dar la noi este automat şi practic toţi utilizatorii dau date constant în reţea, de care beneficiază toţi ceilalţi şoferi, reuşind astfel să ajungem în punctul în care suntem azi, după doi ani de muncă, în care putem să lansăm aplicaţia. Este testată deja şi este în proporţie de circa 90% gata”, a completat el, adăugând că aplicaţia funcţionează asemenea unui copilot. „Este ca şi cum ai avea un copilot care se uită constant la drum şi orice poate fi o problemă pentru alţi şoferi, el raportează de fiecare dată constant; asta se reflectă în rute de navigare mai rapide, în mult mai multe date care pot fi folosite inclusiv de oraşe, de smart city-uri în viitor.” Aplicaţia foloseşte tehnologia inteligenţei artificiale şi camera smartphone-ului, detectând condiţiile de drum, accidente, traficul pe fiecare bandă în parte, maşini de poliţie şi multe altele, astfel încât utilizatorii să evite aglomeraţia în trafic. Funcţionalitatea de bază a aplicaţiei Atlas Navi este partea de AI, computer vision, care interpretează imaginile primite fie de pe camerele smartphone-urilor, fie de la o cameră video auto instalată pe maşină. Totodată, Atlas Navi are şi o serie de alte funcţionalităţi care nu se întâlnesc în cadrul aplicaţiilor de navigaţie actuale.

    „Dacă vrei, poţi să înregistrezi drumul pe care mergi şi poţi să distribui acele videouri. Poţi să faci live streaming ‒ te duci pe un drum, pe Transfăgărăşan de exemplu, sau vezi ceva frumos, poate a trecut o căprioară prin faţa ta şi dacă aveai înregistrarea pornită, poţi să distribui acele  videouri. În plus, o altă funcţionalitate este «group trips» –  să zicem că mergem cu cinci maşini la schi în Austria, formăm un grup şi ne vedem toţi pe grup, ştim unde suntem, nu ne mai pierdem, iar dacă unul intră la o benzinărie poate da follow oricui din grup şi îl duce automat navigaţia oriunde s-ar duce acel membru din grup. Partea aceasta vine şi cu o funcţionalitate de walkie-talkie, un fel de staţie radio, prin care cei din grup pot discuta foarte uşor, fără să dea telefoane”, a explicat fondatorul Atlas Navi. Totodată, start-up-ul lucrează şi la o variantă a soluţiei care să poată fi integrată de constructorii auto direct pe sistemele din maşini.

    „Noi nu folosim hărţile noastre, ci avem un parteneriat cu cei de la HERE Maps. Deja avem date legate de trafic, nu începem de la zero, putem vedea cât trafic este pe fiecare arteră, inclusiv în Bucureşti. Noi venim cu datele noastre suplimentar peste acestea şi sugerăm alte rute alternative, algoritmii sunt antrenaţi deja. Am făcut un parteneriat cu divizia de maşini autonome de la Google ‒ Google Waymo ‒ prin care am avut acces la 100 de TB de videouri şi imagini din trafic, obiectele fiind deja clasificate şi noi doar a trebuit să antrenăm asta, ceea ce ne-a ajutat foarte mult. Pe lângă asta, am investit foarte mult în hardware, am cumpărat de la NVIDIA de aproape jumătate de milion de euro şi fiind şi într-un accelerator de la NVIDIA, am reuşit să avem acces la resurse software care să ne grăbească procesul asta ‒ deci nu ne-a luat şase luni să antrenăm 100 de TB, ci două săptămâni”, a punctat George Grama.

    Antreprenorul şi-a propus să revoluţioneze acum piaţa aplicaţiilor de navigaţie de la nivel mondial cu soluţia Atlas Navi, ţinta pentru primii trei ani fiind să ajungă la 10 milioane de utilizatori la nivel global. Până acum, investiţiile totale în proiectul Atlas Navi se ridică la 1,7 milioane euro, aplicaţia fiind gata de lansare pentru luna iunie, atât în România, cât şi în SUA.

    „Pe compania din România ‒ Atlas Apps ‒ am accesat o linie de finanţare de la Uniunea Europeană în valoare de 1 milion de euro, grant de la ei, la care a trebuit să contribuim şi noi cu aproape 400.000 de euro. Practic, această finanţare ne-a ajutat foarte mult pentru că ne-a permis să dezvoltăm tehnologia şi să ajungem la un punct în care să nu avem nevoie de investiţii externe pentru partea hardware, de echipamente, şi nici pentru echipa de dezvoltatori. Avem de asemenea şi o componentă cripto fiindcă avem nişte NFT-uri ‒ maşinile 3D pe care le vezi în aplicaţie şi pe care poţi să le configurezi şi pe care le pot vedea şi alţii sunt reprezentate de nişte NFT-uri pe blockchain şi am reuşit să luăm finanţare şi pe partea aceasta de la comunităţi cripto din România şi de la nişte investitori.”

    Start-up Pitch

    1. Invitat: George Grama, fondator, Atlas Navi

    Ce face? Dezvoltă o aplicaţie care foloseşte tehnologia inteligenţei artificiale şi camera smartphone-ului pentru a detecta condiţiile de drum, accidente, traficul pe fiecare bandă în parte, maşini de poliţie şi multe altele, astfel încât utilizatorii să evite aglomeraţia în trafic. Aplicaţia este gata de lansare pentru luna iunie, atât în România, cât şi în SUA.

    „Pe compania din România – Atlas Apps – am accesat o linie de finanţare de la Uniunea Europeană în valoare de 1 milion de euro, grant de la ei, la care a trebuit să contribuim şi noi cu aproape 400.000 de euro.”

    2. Invitat: Robert Olariu, CEO, Blume Technologies

    Ce face? Start-up-ul din Timişoara a creat un prototip şi are în plan să demareze teste pentru o soluţie care, cu ajutorul tehnologiei, are ca ţintă reducerea accidentelor de pe trecerile de pietoni. Soluţia se bazează pe camere video montate de ambele părţi ale drumului şi un cip care să analizeze fluxul video cu ajutorul unor algoritmi de inteligenţă artificială. În funcţie de ceea ce fac pietonii, algoritmul transmite comenzi diferite unui set de lumini led, care luminează în mod diferit pentru a-i avertiza pe şoferi.

    „În funcţie de ceea ce vede camera şi algoritmul, şoferul este alertat prin intermediul unor leduri puse pe stâlpi, în faţa trecerilor de pietoni, deci ledurile sunt orientate către şofer.”

    Start-up Update

    1. Invitat: Teodor Blidăruş, cofondator şi CEO, FintechOS – soluţii digitale pentru industria financiară

    Ce e nou? Start-up-ul local se aşteaptă ca o nouă rundă de investiţii – probabil de 150-200 mil. dolari – să fie închisă mai degrabă în 2023.

    „2022 e un an în care vrem să capitalizăm investiţiile pe care le-am făcut, echipa pe care am reuşit să o formăm – şi nu a fost un lucru simplu. Deci mă aştept ca o nouă rundă de investiţii – probabil de 150-200 de milioane de dolari – să fie închisă în 2023 mai degrabă decât în anul acesta.”

    2. Invitat: Mihai Bran, medic psihiatru şi cofondator ATLAS.app – platformă de telemedicină

    Ce e nou? Start-up-ul local a ajuns în prezent la o evaluare de circa 4 milioane euro, după ce a reuşit să obţină o primă finanţare, în valoare de 500.000 euro, de la eMAG Ventures. Cu investiţia primită, start-up-ul şi-a propus să îşi crească businessul local, dar să îşi extindă totodată prezenţa în Bulgaria, iar apoi să intre şi pe piaţa din Ungaria. Platforma ATLAS.app a fost lansată încă din 2016, axându-se pe zona serviciilor de terapie psihoemoţională, însă în ultimii doi ani start-up-ul a introdus şi servicii de telemedicină pentru care cererea a explodat în timpul pandemiei. 

    „Împreună cu eMAG Ventures încercăm să creştem businessul la nivel local, dar şi să ne extindem pe pieţele din jurul României într-o primă etapă. În momentul de faţă, noi suntem deja prezenţi în Republica Moldova, dar şi în Bulgaria. Probabil ne vom concentra mai mult pe piaţa din Bulgaria, pentru că lucrurile sunt destul de instabile acum în Republica Moldova şi vom încerca să mergem atât cu modelul B2B, cât şi cu cel B2C în Bulgaria. Vrem să ne creştem prezenţa şi să investim mai mult în zona de promovare a serviciilor pe care deja le oferim împreună cu nişte parteneri din Bulgaria. În momentul când am lansat produsul de telemedicină în Bulgaria eram singuri pe piaţă, însă între timp au mai apărut competitori. Dar, din punctul nostru de vedere, pe piaţa bulgară nu este o rată de adopţie atât de mare precum în România şi va fi puţin mai greu să promovăm aceste servicii de telemedicină.”

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noiembrie 2019 şi realizată în prezent împreună cu BCR Innovix, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 370 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Start-up Star, Investor Watch, Sfatul expertului şi What’s Hot.

     

  • Citatul săptămânii. Claudiu Cazacu, XTB România: Riscul de a vedea câteva trimestre dificile a crescut considerabil

    Având în vedere presiunile inflaţioniste, un nivel mai ridicat de incertitudine şi «vântul care bate din faţă» pentru economii importante în comerţul României, cum ar fi Germania, Italia şi alte ţări din UE, riscul de a vedea câteva trimestre dificile a crescut considerabil. Un avans al PIB de 2,1% este scenariul nostru de bază

     Claudiu Cazacu, consulting strategist la XTB România, vorbind despre evoluţia economiei locale