BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Rusia nu se dă înapoi de la nimic în Ucraina şi vrea să le blocheze accesul oamenilor la una dintre cele mai de bază necesităţi

    Unul dintre primele obiective majore atinse de armata rusă în războiul contra Ucrainei este ocuparea zonei prin care trece canalul de alimentare cu apă din Nipru a Crimeii, un teritoriu arid şi lovit de o secetă cruntă după anexarea acestuia de către Rusia în 2014. Ucrainenii blocaseră canalul. La rândul lor, ruşii se pare că vor să-i înseteze pe ucrainenii nesupuşi. Setea este o senzaţie mult mai puternică decât foamea.

    Apa este cea mai de bază necesitate a omului şi există dovezi că armata rusă a încercat să lovească una din principalele surse de aprovizionare cu apă ale oraşului ucrainean Chernihiv, din nordul ţării, aproape de graniţa cu Belarus. O staţie de pompare de la periferie a fost lovită pe 14 martie, scrie BBC. Atacul, efectuat cel mai probabil cu mortiere şi tunuri grele dinspre poziţiile ruse, după cum spun specialişti occidentali care au analizat imaginile din satelit, a avariat serios un rezervor de apa şi a distrus o cameră de control, potrivit companiei de apă a oraşului.

    Pe lângă muncitorii uzinei de apă, în perimetru s-ar fi adăpostit civili fugiţi din calea bombardamentelor. Au fost victime. Atacul ar fi durat trei zile şi ar fi distrus şi alte facilităţi ale infrastructurii de alimentare cu apă a Chernihivului. Dar se pare că ruşii văd apa ca pe o armă mult mai devastatoare. În primele ore ale zilei de 26 februarie 2022, apărarea antiaeriana ucraineană a doborât o rachetă rusească care s-ar fi îndreptat spre un baraj de pe fluviul Nipru din apropiere de Kiev, capitala ţării.

    Lacul de acumulare din spatele barajului hidroenergetic, pe care forţele ruse au încercat fără succes să-l captureze în prima zi de invazie în Ucraina, se întinde pe 110 km, acoperind o suprafaţă echivalentă cu două treimi din cea a Londrei. Dacă barajul ar fi fost distrus, 1,2 kilometri cubi de apă s-ar fi dezlănţuit ca un torent de distrugere diluviană, ca un potop apocaliptic, inundând întregul mal stâng al oraşului Kiev şi posibil distrugând alte baraje în aval, poduri şi chiar ameninţând centrala nucleară Zaporijjea, scrie Euractiv.

    Nenumărate persoane s-ar fi înecat sau ar fi fost strămutate din casele distruse, iar porţiuni mari din teritoriul Ucrainei ar fi rămas fără electricitate, apă şi transport. Câteva zile mai târziu, un baraj auxiliar de pe lacul de acumulare Kiev a fost aruncat în aer. Imaginile din satelit arată că breşa a provocat inundaţii extinse în valea joasă a râului Irpin.

    Până la jumătatea lunii martie, apa ajunsese la casele din satul Demidiv, unde se dădeau lupte aprige când forţele armate ale lui Putin încercau să captureze Kievul. Ambele părţi din conflict au dat vina una pe cealaltă pentru distrugerea barajului. Pe 15 aprilie, potrivit presei Kremlinului, apărarea antiaeriană rusă a respins un atac cu rachete prin care ucrainenii au încercat să lovească hidrocentrala Kakhovka. Tass descrie efectele eventualei reuşite a atacului ca apocaliptice.Dramatismul este accentuat de faptul că rămăşiţele rachetelor ucrainene doborâte de armata rusă au căzut pe o grădiniţă. Soldaţii ruşi au salvat victimele. Totul se întâmplă, însă, pe teritoriul Ucrainei.

    Barajul vizat reglează fluxul de apă spre Crimeea, dar, cel mai important, permite accesul armatei ruse spre Herson, primul oraş ucrainean important cucerit de ruşi. Una dintre primele acţiuni pe care le-au întreprins forţele ruse în primele zile ale invaziei a fost aruncarea în aer a unui baraj pe Canalul Crimeei de Nord, în aceeaşi regiune Herson.  Barajul a fost construit de Ucraina în 2014 pentru a lăsa Crimeea fără apă după anexarea cu forţa a regiunii de către Rusia. Moscova a acuzat, de asemenea, Ucraina că dat drumul la apă din lacul de acumulare Oskil pentru a încetini orice avans al Rusiei către Donbas. Kievul este acuzat şi că „se pregăteşte să arunce în aer” baraje şi diguri de-a lungul Niprului de jos, deşi astfel de acuzaţii pot reflecta mai degrabă intenţiile Rusiei decât realităţile de pe teren, comentează Euractiv.

    Acuzaţiile reciproce arată folosirea apei ca armă atât de către Ucraina, care se apără, cât şi de Rusia, o ţară agresoare mult mai mare şi mai puternică. Observatorii sunt din ce în ce mai îngrijoraţi de faptul că utilizarea apei ca armă va escalada pe măsură ce războiul continuă, cu consecinţe devastatoare. În Mariupol, ca şi în alte oraşe asediate, Rusia a tăiat aprovizionarea cu apă ca parte a ceea ce New York Times descrie drept o „tactică deliberată de a încerca înfometarea oraşului, căruia în urmă cu nici două luni îi dădeau viaţă 430.000 de locuitori, şi de a-l forţa astfel să se predea”. Mai recent, Mikolaiv, un oraş al apelor din sud, foarte aproape de Herson,  este aprovizionat de voluntari cu apă tocmai din Odesa pentru că sursele sale de apă potabilă au fost distruse de bombardamentele ruseşti. Mikolaiv nu a fost cucerit, cu toate că a fost asaltat de tancuri ruseşti de mai multe ori şi este bombardat încă de la începerea invaziei.

    În întreaga lume există o mulţime de exemple în care tensiunile cauzate de controlul apei sunt mari – conflictul de la Marea Aral în care sunt implicate Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Tadjikistan şi Kârgâzstan; conflictul de pe fluviul Iordan între statele levantine; disputa pentru fluviului Mekong dintre China şi vecinii săi din Asia de Sud-Est. Niciunul din aceste puncte fierbinţi nu a devenit încă război.

    Folosirea apei ca armă de război nu este ceva nou. Apa a jucat mult timp un rol central în asediu şi alte strategii de război. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când trupele naziste au măturat Ucraina în august 1941, poliţia secretă a lui Iosif Stalin a aruncat în aer un baraj hidroelectric de pe Nipru, cel din oraşul Zaporijjea, pentru a încetini înaintarea inamicului. Apa din lac a inundat satele de pe malurile fluviului, ucigând mii de civili şi militari de ambele părţi ale conflictului. Estimările privind victimele umane variază de la 5.000, la 100.000 de persoane.

    Mai recent, folosirea apei ca armă de război a fost o practică larg răspândită şi sistematică în conflictele din Siria şi Irak. În 2015, ISIS a blocat intrarea apei în barajul Eufrat pentru a înseta zonele din aval. Dimpotrivă, lângă Fallujah, forţele ISIS au inundat anumite zone pentru a forţa locuitorii să plece şi pentru a devia atacurile. Şi la sud de Tikrit, ISIS a contaminat în mod deliberat apa cu ţiţei.

    Apa a fost folosită ca armă şi în Siria. În martie 2017, Pentagonul a bombardat cel mai mare baraj al Siriei de pe Eufrat, Tabqa. Dezastrul a fost evitat doar de muncitorii de la hidrocentrala barajului, care şi-au riscat viaţa pentru a preveni revărsarea. Apa a fost o armă pentru Turcia în conflictul său de lungă durată cu kurzii. Miliţiile susţinute de Ankara au întrerupt în mod deliberat aprovizionarea cu apă a circa 500.000 de oameni care trăiesc în nord-estul Siriei. Problemele au fost exacerbate de construirea de baraje şi de schemele de irigare din Turcia, care au redus drastic debitele din aval către Siria şi Irak.

    Controlul izvoarelor sau a cursului superior al unui râu sau fluviu a devenit un avantaj strategic contra vecinului.

    În întreaga lume există o mulţime de exemple în care tensiunile cauzate de controlul apei sunt mari – conflictul de la Marea Aral în care sunt implicate Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Tadjikistan şi Kârgâzstan; conflictul de pe fluviul Iordan între statele levantine; disputa pentru fluviului Mekong dintre China şi vecinii săi din Asia de Sud-Est. Niciunul din aceste puncte fierbinţi nu a devenit încă război, notează BBC. Dar vremea devine extremă, cu secete prelungite sau cu inundaţii distrugătoare. Picătura care a umplut barajul poate dezlănţui un tsunami militar. Un val se vede deja la orizont. Egiptul, Sudanul şi Etiopia depind toate de apa din Nilul Albastru şi au schimbat mult timp lovituri politice din cauza proiectului Great Ethiopian Renaissance Bar (GERD) din amonte – un baraj construit cu 5 miliarde de dolari şi de trei ori mai mare decât Tana, unul din marile lacuri africane, aparţinând Etiopiei.

    Când guvernul etiopian a anunţat va merge mai departe cu planurile sale indiferent de ce zic vecinii, Egiptul şi Sudanul au organizat un exerciţiu de război comun în luna mai a acestui an, numit în mod explicit „Gardienii Nilului”. Aceste tensiuni au, probabil, cel mai mare risc de a se revărsa într-un război pentru apă. Există câteva puncte fierbinţi şi în alte părţi ale lumii. Oficialii pakistanezi, de exemplu, au descris strategia Indiei de utilizare a apei din amonte drept „război de generaţia a cincea”, în timp ce preşedintele uzbec Islam Karimov a avertizat că disputele regionale cu privire la apă ar putea duce la război. „Nu voi numi anumite ţări, dar toate acestea s-ar putea înrăutăţi până la punctul în care rezultatul ar fi nu doar o confruntare serioasă, ci chiar şi războaie”, a spus el. Potrivit ONU, circa 40% din populaţia lumii nu are acces suficient la apă. Iar efectele încălzirii climei abia au început să se facă simţite serios.

  • Până şi cei mai bogaţi oameni ai planetei au probleme cu parcarea, dar în cazul lor este vorba de parcare avioanelor private

    Numărul în creştere de persoane care doresc să călătorească cu avioane private, datorat în parte necesităţii izolării din ultimii doi ani, duce la o problemă: spaţiul de parcare pentru acestea, cel puţin în Statele Unite ale Americii, scrie New York Times.

    Ca atare, anumite companii se orientează spre construcţia de hangare, mai mari sau mai mici, în funcţie de puterea financiară a investitorului, pe care le vând sau le închiriază doritorilor, bazându-se pe cererea mare din partea proprietarilor de avioane particulare, fie ei persoane fizice, fie companii care permit clienţilor să achiziţioneze împreună cu alţi clienţi câte un avion. Aceşti investitori închiriază spaţiu în zona aeroporturilor după care construiesc, iar preţul variază în funcţie de amplasamentul noilor hangare. O mare problemă în acest sens o reprezintă disponibilitatea terenurilor, mai ales în cazul aeroporturilor situate mai aproape de centrele oraşelor. Pentru mulţi deţinători de avioane particulare, o soluţie la care recurg tot mai des este de a gara pe un aeroport la distanţă ceva mai mare de centru, pentru o chirie mai mică, ducându-se apoi unde au nevoie să ajungă cu elicopterul. Ca să nu-şi mai bată capul cu găsitul de loc într-un hangar sau de spaţii de parcare, unii apelează la firme specializate care gestionează flote de avioane particulare, lăsându-le pe ele să caute.

    Există şi cazuri în care investiţia în spaţii de garare pentru avioane se adaugă pachetului de servicii pentru clienţi, cum ar fi clubul de recreere Concours Club din Miami, unde se adună proprietarii de automobile de lux care vor să participe cu ele la cursele organizate acolo, dat fiind că majoritatea vin cu propriul avion.


     

     

  • Profil de investitor: Cum să faci profit pe termen scurt pentru investiţii pe termen lung

    Investitorii mici şi mari, profesionişti şi debutanţi deopotrivă, care activează în domenii dintre care cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiţii şi lecţii învăţate în timp pentru întări zicala „bursa este pentru toţi” şi a mări rândurile investitorilor din piaţa locală. Toate sfaturile sunt adunate într-o serie de materiale găzduită de Business Magazin. 

    Robert Spiridon, freelancer şi traducător, vorbeşte foarte bine, la 33 de ani, şi limbajul investiţiilor. Încă din timpul facultăţii, a început să investească cu bani împrumutaţi de la mama sa, iar acum are un portofoliu care se împarte deopotrivă între acţiuni, criptomonede şi mărfuri. Strategia sa? Profit pe termen scurt pentru investiţii pe termen lung.

    „Cu 2.500 de euro luaţi împrumut de la mama mea, am deschis un cont la un broker străin, iar primele achiziţii au fost în materie de valută pe piaţa monetară internaţională – FX sau ForEx. Bineînţeles că i-am pierdut pe toţi în câteva luni de zile” – aşa a fost debutul lui Robert Spiridon în universul investiţiilor.

    În vârstă de 33 de ani, el a avut primul contact cu piaţa de capital în timpul facultăţii, după câteva cursuri introductorii despre Bloomberg Terminal, un sistem software care le oferă investitorilor acces la serviciile de date ale agenţiei de ştiri americane Bloomberg.

    PROFIL DE INVESTITOR

    NUME: Robert Spiridon

    VÂRSTĂ: 33 de ani

    PROFESIE: Economist, freelancer

    OCUPAŢIE: În momentul de faţă, tată

    INVESTEŞTE: Part-time

    „Mi s-a părut foarte interesantă lumea investiţiilor şi faptul că toţi oamenii de afaceri prezentaţi în studiile de caz aveau în portofoliu şi instrumente financiare”, povesteşte el.

    Robert este prezent în piaţă part-time, dar nu exclude o activitate mai intensivă pe viitor. „Având în vedere riscul la care te expui când investeşti, pentru mine a fost tot timpul doar o metodă de venit part-time cu riscuri acceptabile în comparaţie cu venitul meu. Pe viitor, cine ştie?…”

    În momentul de faţă are o expunere mică pe piaţa de acţiuni după ce a lichidat deţinerile de pe Wall Street în decembrie anul trecut şi a investit banii într-un proiect personal. Mai are în portofoliu câteva acţiuni, criptomonede pe un alt cont şi aşteaptă oferte mai bune în piaţă.

    „Sper să pot cumpăra în revenirea economică. Crizele sunt momente oportune excelente de investit. Ascult mult, citesc mult în materie de analiză financiară, am fost pregătit pentru ultimele crize. În acelaşi timp, părerea mea este că trebuie să investeşti cât de cât etic. Am trecut prin criza de sănătate, acum prin conflictul dintre Rusia şi Ucraina, unii spun că suntem deja în al III-lea Război Mondial, dar în revenirea din aceste crize s-a făcut şi se poate face mult profit. Când preţurile sunt jos şi toţi se panichează, cumpăr la discount, aşa cum sunt multe companii acum, în plină criză logistică şi de materie primă”, spune investitorul.

    În 2011, Robert a absolvit cursurile Anglia Ruskin University (ARU), Cambridge, UK, specializarea Business Management. Din facultate a rămas pasionat de piaţa valutară (ForEx), unde s-a specializat pe short-term trading (tranzacţionare pe termen scurt: n.red). Profitul făcut din FX mărturiseşte că l-a direcţionat mereu către achiziţia de acţiuni, criptomonede, indici, mărfuri sau ETF-uri. 

    „Am căutat să îmi dezvolt o strategie pentru bugetul meu. Deocamdată aştept. Îmi pregătesc un cont de FX şi probabil în decurs de două luni voi începe să tranzacţionez din nou, investind ulterior profitul în piaţa de acţiuni. Sunt multe acţiuni la preţuri bune prin diferite sectoare”, adaugă el.

    După lichidările celor mai multor poziţii din decembrie anul trecut, investiţiile lui se ridică astăzi la aproape 5.000 de euro. Cele mai mari deţineri în acţiuni le are la producătorii de maşini electrice Tesla şi Rivian Automotive, cât şi la Ford Motor, cel mai mare producător de vehicule comerciale din Europa. De asemenea, are investiţii în aur şi argint (XAU şi XAG). Cum arată procesul lui decizional?

    „Mă uit la rezultatele financiare şi la anumiţi indicatori. Cel mai important este să fie la un preţ bun. Este bine să fii informat. Am cateva podcasturi pe care le ascult despre analiza financiară, citesc mult despre companii, mă uit la Bloomberg TV. Informaţia vine, cunoştinţa şi experienţa îţi dictează ce să faci cu ea.”

    Pe piaţa crypto spune că a investit în Decentraland, o companie care încearcă să dezvolte o reţea globală de utilizatori pentru a opera o lume virtuală, de tip metavers. În ce nu ar investi Robert?

    „În companii care profită în urma conflictelor armate. Nu cred că e bine să investeşti şi să profiţi după suferinţa provocată de produsele acestor companii.”

    Din 2013 încoace, este angajat la DMM Japan, o companie de comerţ electronic, internet şi alte câteva linii de business, printre care şi servicii de tranzacţionare Forex, iar din 2015 lucrează şi pentru platforma de tutorat Engoo China/Taiwan.

    În aceste locuri ţine cursuri de engleză-română. În trecut s-a mai aflat în poziţii de asistent de vânzări, manager de calitate, teacher support sau team leader, având de asemenea o serie de certificări de auditor ISO. Pe lângă locul de muncă, a explorat şi alte oportunităţi de investiţii, cum ar fi construcţiile, iar din august 2016 încoace este trader independent.

    „Am avut mult de învăţat din experienţa investiţiilor. Este foarte puţină birocraţie la deschiderea unui cont, îl poţi deschide chiar în aceeaşi zi, poţi începe cu puţini bani şi la un click distanţă, poţi avea levier mare. În acelaşi timp, toate lucrurile acestea care se fac atât de uşor pot fi foarte amăgitoare şi periculoase pentru un nou investitor”, afirmă el.

    Robert Spiridon consideră că este loc de dezvoltare pe piaţa locală şi spune că în România avem nevoie de educaţie financiară de pe băncile şcolii, pentru o înţelegere corectă a pieţei de capital şi de promovare a ecosistemului investiţiilor.

    Totodată, investitorul îşi doreşte „brokeri cu zero comisioane cum este Robin Hood în US” (comision zero înseamnă că niciun comision nu este aplicat de către broker la deschiderea sau închiderea unei poziţii însă, în practică, alte comisioane este posibil să fie aplicate, în funcţie de valorile mobiliare cumpărate sau vândute). Ce le transmite viitorilor investitori?

     

    „Să nu aibă o mentalitate de îmbogăţire rapidă, să nu aibă o mentalitate de jucător la casino sau păcănele, ci să investească cu riscuri acceptabile în raport cu veniturile lor. De asemenea, să gândească pe termen lung şi să investească prima oară în companiile de ale căror servicii se folosesc zilnic – curent electric, gaz, combustibil pentru maşini, mâncare, renovări ale casei şi altele.”

    Dicţionarul investitorului:

    Mărfurile (commodities) sunt componente esenţiale ale produselor fabricate, de obicei resurse naturale care pot fi procesate şi vândute. Lumea mărfurilor este largă şi variată. Exemple de mărfuri sunt aurul, argintul, platina, ţiţeiul Brent, cuprul, dar şi grâul, zahărul, gazul natural, aluminiul, nichelul, cărbunii şi altele. Se tranzacţionează în general la volume mari în mod electronic, dar nu sunt indicate investitorilor începători date fiind preţurile volatile. În schimb, o soluţie considerată mai puţin riscantă este investiţia în companii care fabrică mărfuri. Vânzarea şi cumpărarea de mărfuri se face de obicei prin contracte futures standardizate, ceea ce înseamnă că un investitor sau speculator nu trebuie să cumpere un baril de petrol şi să-l stocheze undeva.

     

  • Scrie-mi ceva

    Colaborările caselor de modă nu sunt o noutate, acestea anunţând periodic câte un astfel de proiect, iar în ultima vreme se poartă parteneriatele cu scriitori, scrie Wall Street Journal. Valentino, spre exemplu, colaborează cu diverşi autori, printre care Donna Tartt sau Ocean Vuong, care să-i scrie povestiri şi poezii în care apare menţionat numele său ori pe o temă dată, în acest caz în josul paginii apărând sigla firmei, pe care apoi le foloseşte pentru publicitate în presă sau în librării. Ideea de la care se porneşte este de a sublinia că, pe lângă articolele produse de casa de modă, nici fără cărţi nu se poate trăi. La rândul său, Proenza Schouler a apelat la scriitoarea Ottessa Moshfegh care i-a scris o povestire care a fost tipărită şi oferită participanţilor la prezentarea de modă a companiei din februarie. Soluţia unei colaborări literare i s-a părut interesantă şi reţelei de galerii de artă Gagosian, care a lansat un imprint, Picture Books, coordonat de scriitoarea Emma Cline, în care combină povestiri cu lucrări de artă ale artiştilor pe care-i expune compania.


     

     

  • Sediu cu cântec

    O agenţie de impresariat artistic care reprezintă cântăreţi trebuie să arate impresionant, alegându-şi un sediu pe măsură, după cum a decis agenţia sud-coreeană YG Entertainment. Aceasta s-a îndreptat către firma olandeză de arhitectură UNStudio, care i-a proiectat un sediu ce aminteşte de domeniul în care YG Entertainment activează, dându-i forma unui difuzor, scrie Dezeen. Difuzorul  este prevăzut cu studiouri de înregistrare, săli de şedinţe şi spaţii de birouri. Partea centrală a faţadei este din sticlă, iar lateralele sunt acoperite cu panouri metalice.


     

     

  • Diamantul casei

    Încercarea de a marca ocazii speciale ajunge, pentru anumite branduri de lux, şi la proiecte speciale cum ar fi bijuterii cu pietre preţioase şlefuite aparte. Printre exemple, scrie Financial Times, se numără diamantul de 55,55 de carate prezentat de Chanel anul trecut, care a fost şlefuit astfel încât să imite dopul unei sticluţe de parfum Chanel No 5 sau diamantul cu 88 de faţete Taille Impératrice de la Chaumet care aduce ca formă cu o căsuţă hexagonală dintr-un fagure de albine, lansat în colecţia sa „Bee My Love”.

    Mai recent, casa Dior a prezentat un diamant galben numit „Le Montaigne” astfel tăiat încât să aibă 88,88 de carate, amintind de înfiinţarea companiei pe 8 octombrie 1946 în arondismentul al optulea din Paris. Unicat, „Le Montaigne” va fi montat într-o bijuterie special creată pentru el.


     

     

  • Waze la nivelul următor

    Să pui pe hartă din câteva apăsări cu degetul unde se află un obstacol pe şosea presupune o tehnologie inovatoare, dar de acum peste 15 ani. Un român crede că aplicaţia de navigaţie auto a acestui deceniu ar trebui să facă singură, în mod automatizat, toate aceste activităţi repetitive, respectiv să semnaleze gropi, accidente, lucrări, maşini de poliţie ş.a.m.d. Aceasta este aplicaţia Atlas Navi, un Waze la următorul nivel am putea spune, care vrea să cucerească piaţa soluţiilor de navigaţie auto la nivel global.

    Acum circa 3-4 ani ani am investit destul de mulţi bani în două maşini care sunt echipate să se conducă singure cu scopul de a intra în lumea asta de vehicule autonome, însă suntem o companie foarte mică în comparaţie cu cei de la Google sau alte start-up-uri de genul acesta şi, deşi am învăţat multe în cadrul proiectului, nu am putut să îl ducem foarte departe.

    Însă, văzând ce pot face acele camere video pe maşinile autonome, mi-am dat seama că este foarte multă putere de procesare în aceste maşini şi în captarea acelor videouri şi pot să detecteze foarte multe lucruri. Asta a fost sămânţă pentru ideea de la Atlas Navi”, a povestit în cadrul emisiunii ZF IT Generation, la rubrica Start-up Pitch, George Grama, antreprenor în serie şi fondator al Atlas Navi. Ideea de a dezvolta aplicaţia Atlas Navi i-a venit în urma experienţei avute în SUA, la câţiva ani distanţă după exitul din Star Taxi – cel mai cunoscut business al său.

    „Ne-am gândit ce am putea face dacă toate maşinile ar avea astfel de camere, inclusiv cele mai vechi de zece ani, de cinci ani, nu contează. Şi de acolo am venit cu ideea de a folosi camerele de pe smartphone-uri pentru a interpreta drumul, a detecta gropi şi locuri libere de parcare, traficul de pe fiecare bandă şi maşini de poliţie în viitor.  Cam tot ce face Waze manual, dar la noi este automat şi practic toţi utilizatorii dau date constant în reţea, de care beneficiază toţi ceilalţi şoferi, reuşind astfel să ajungem în punctul în care suntem azi, după doi ani de muncă, în care putem să lansăm aplicaţia. Este testată deja şi este în proporţie de circa 90% gata”, a completat el, adăugând că aplicaţia funcţionează asemenea unui copilot. „Este ca şi cum ai avea un copilot care se uită constant la drum şi orice poate fi o problemă pentru alţi şoferi, el raportează de fiecare dată constant; asta se reflectă în rute de navigare mai rapide, în mult mai multe date care pot fi folosite inclusiv de oraşe, de smart city-uri în viitor.” Aplicaţia foloseşte tehnologia inteligenţei artificiale şi camera smartphone-ului, detectând condiţiile de drum, accidente, traficul pe fiecare bandă în parte, maşini de poliţie şi multe altele, astfel încât utilizatorii să evite aglomeraţia în trafic. Funcţionalitatea de bază a aplicaţiei Atlas Navi este partea de AI, computer vision, care interpretează imaginile primite fie de pe camerele smartphone-urilor, fie de la o cameră video auto instalată pe maşină. Totodată, Atlas Navi are şi o serie de alte funcţionalităţi care nu se întâlnesc în cadrul aplicaţiilor de navigaţie actuale.

    „Dacă vrei, poţi să înregistrezi drumul pe care mergi şi poţi să distribui acele videouri. Poţi să faci live streaming ‒ te duci pe un drum, pe Transfăgărăşan de exemplu, sau vezi ceva frumos, poate a trecut o căprioară prin faţa ta şi dacă aveai înregistrarea pornită, poţi să distribui acele  videouri. În plus, o altă funcţionalitate este «group trips» –  să zicem că mergem cu cinci maşini la schi în Austria, formăm un grup şi ne vedem toţi pe grup, ştim unde suntem, nu ne mai pierdem, iar dacă unul intră la o benzinărie poate da follow oricui din grup şi îl duce automat navigaţia oriunde s-ar duce acel membru din grup. Partea aceasta vine şi cu o funcţionalitate de walkie-talkie, un fel de staţie radio, prin care cei din grup pot discuta foarte uşor, fără să dea telefoane”, a explicat fondatorul Atlas Navi. Totodată, start-up-ul lucrează şi la o variantă a soluţiei care să poată fi integrată de constructorii auto direct pe sistemele din maşini.

    „Noi nu folosim hărţile noastre, ci avem un parteneriat cu cei de la HERE Maps. Deja avem date legate de trafic, nu începem de la zero, putem vedea cât trafic este pe fiecare arteră, inclusiv în Bucureşti. Noi venim cu datele noastre suplimentar peste acestea şi sugerăm alte rute alternative, algoritmii sunt antrenaţi deja. Am făcut un parteneriat cu divizia de maşini autonome de la Google ‒ Google Waymo ‒ prin care am avut acces la 100 de TB de videouri şi imagini din trafic, obiectele fiind deja clasificate şi noi doar a trebuit să antrenăm asta, ceea ce ne-a ajutat foarte mult. Pe lângă asta, am investit foarte mult în hardware, am cumpărat de la NVIDIA de aproape jumătate de milion de euro şi fiind şi într-un accelerator de la NVIDIA, am reuşit să avem acces la resurse software care să ne grăbească procesul asta ‒ deci nu ne-a luat şase luni să antrenăm 100 de TB, ci două săptămâni”, a punctat George Grama.

    Antreprenorul şi-a propus să revoluţioneze acum piaţa aplicaţiilor de navigaţie de la nivel mondial cu soluţia Atlas Navi, ţinta pentru primii trei ani fiind să ajungă la 10 milioane de utilizatori la nivel global. Până acum, investiţiile totale în proiectul Atlas Navi se ridică la 1,7 milioane euro, aplicaţia fiind gata de lansare pentru luna iunie, atât în România, cât şi în SUA.

    „Pe compania din România ‒ Atlas Apps ‒ am accesat o linie de finanţare de la Uniunea Europeană în valoare de 1 milion de euro, grant de la ei, la care a trebuit să contribuim şi noi cu aproape 400.000 de euro. Practic, această finanţare ne-a ajutat foarte mult pentru că ne-a permis să dezvoltăm tehnologia şi să ajungem la un punct în care să nu avem nevoie de investiţii externe pentru partea hardware, de echipamente, şi nici pentru echipa de dezvoltatori. Avem de asemenea şi o componentă cripto fiindcă avem nişte NFT-uri ‒ maşinile 3D pe care le vezi în aplicaţie şi pe care poţi să le configurezi şi pe care le pot vedea şi alţii sunt reprezentate de nişte NFT-uri pe blockchain şi am reuşit să luăm finanţare şi pe partea aceasta de la comunităţi cripto din România şi de la nişte investitori.”

    Start-up Pitch

    1. Invitat: George Grama, fondator, Atlas Navi

    Ce face? Dezvoltă o aplicaţie care foloseşte tehnologia inteligenţei artificiale şi camera smartphone-ului pentru a detecta condiţiile de drum, accidente, traficul pe fiecare bandă în parte, maşini de poliţie şi multe altele, astfel încât utilizatorii să evite aglomeraţia în trafic. Aplicaţia este gata de lansare pentru luna iunie, atât în România, cât şi în SUA.

    „Pe compania din România – Atlas Apps – am accesat o linie de finanţare de la Uniunea Europeană în valoare de 1 milion de euro, grant de la ei, la care a trebuit să contribuim şi noi cu aproape 400.000 de euro.”

    2. Invitat: Robert Olariu, CEO, Blume Technologies

    Ce face? Start-up-ul din Timişoara a creat un prototip şi are în plan să demareze teste pentru o soluţie care, cu ajutorul tehnologiei, are ca ţintă reducerea accidentelor de pe trecerile de pietoni. Soluţia se bazează pe camere video montate de ambele părţi ale drumului şi un cip care să analizeze fluxul video cu ajutorul unor algoritmi de inteligenţă artificială. În funcţie de ceea ce fac pietonii, algoritmul transmite comenzi diferite unui set de lumini led, care luminează în mod diferit pentru a-i avertiza pe şoferi.

    „În funcţie de ceea ce vede camera şi algoritmul, şoferul este alertat prin intermediul unor leduri puse pe stâlpi, în faţa trecerilor de pietoni, deci ledurile sunt orientate către şofer.”

    Start-up Update

    1. Invitat: Teodor Blidăruş, cofondator şi CEO, FintechOS – soluţii digitale pentru industria financiară

    Ce e nou? Start-up-ul local se aşteaptă ca o nouă rundă de investiţii – probabil de 150-200 mil. dolari – să fie închisă mai degrabă în 2023.

    „2022 e un an în care vrem să capitalizăm investiţiile pe care le-am făcut, echipa pe care am reuşit să o formăm – şi nu a fost un lucru simplu. Deci mă aştept ca o nouă rundă de investiţii – probabil de 150-200 de milioane de dolari – să fie închisă în 2023 mai degrabă decât în anul acesta.”

    2. Invitat: Mihai Bran, medic psihiatru şi cofondator ATLAS.app – platformă de telemedicină

    Ce e nou? Start-up-ul local a ajuns în prezent la o evaluare de circa 4 milioane euro, după ce a reuşit să obţină o primă finanţare, în valoare de 500.000 euro, de la eMAG Ventures. Cu investiţia primită, start-up-ul şi-a propus să îşi crească businessul local, dar să îşi extindă totodată prezenţa în Bulgaria, iar apoi să intre şi pe piaţa din Ungaria. Platforma ATLAS.app a fost lansată încă din 2016, axându-se pe zona serviciilor de terapie psihoemoţională, însă în ultimii doi ani start-up-ul a introdus şi servicii de telemedicină pentru care cererea a explodat în timpul pandemiei. 

    „Împreună cu eMAG Ventures încercăm să creştem businessul la nivel local, dar şi să ne extindem pe pieţele din jurul României într-o primă etapă. În momentul de faţă, noi suntem deja prezenţi în Republica Moldova, dar şi în Bulgaria. Probabil ne vom concentra mai mult pe piaţa din Bulgaria, pentru că lucrurile sunt destul de instabile acum în Republica Moldova şi vom încerca să mergem atât cu modelul B2B, cât şi cu cel B2C în Bulgaria. Vrem să ne creştem prezenţa şi să investim mai mult în zona de promovare a serviciilor pe care deja le oferim împreună cu nişte parteneri din Bulgaria. În momentul când am lansat produsul de telemedicină în Bulgaria eram singuri pe piaţă, însă între timp au mai apărut competitori. Dar, din punctul nostru de vedere, pe piaţa bulgară nu este o rată de adopţie atât de mare precum în România şi va fi puţin mai greu să promovăm aceste servicii de telemedicină.”

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noiembrie 2019 şi realizată în prezent împreună cu BCR Innovix, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 370 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Start-up Star, Investor Watch, Sfatul expertului şi What’s Hot.

     

  • Citatul săptămânii. Claudiu Cazacu, XTB România: Riscul de a vedea câteva trimestre dificile a crescut considerabil

    Având în vedere presiunile inflaţioniste, un nivel mai ridicat de incertitudine şi «vântul care bate din faţă» pentru economii importante în comerţul României, cum ar fi Germania, Italia şi alte ţări din UE, riscul de a vedea câteva trimestre dificile a crescut considerabil. Un avans al PIB de 2,1% este scenariul nostru de bază

     Claudiu Cazacu, consulting strategist la XTB România, vorbind despre evoluţia economiei locale


     

     

  • Cifra saptamanii 02 – 08 mai 2022

  • Simona Cocoş, CEO, Zentiva România şi Moldova, de la munca în primul cazinou din România, la conducerea unui business de 700 de milioane de lei: „Întotdeauna, atunci când a existat o oportunitate care mi s-a părut interesantă, am încercat-o şi nu mi-a părut rău“

    Simona Cocoş este directorul general al Zentiva, unul dintre cei mai mari producători de medicamente din România, un business de peste 700 de milioane de lei. A absolvit Facultatea de Chimie, specialitatea inginerie chimică, şi deţine un MBA în Management şi Strategie. Activează în domeniul farma din 1995, perioadă pe parcursul căreia a deţinut diverse funcţii în vânzări şi marketing, precum şi poziţii regionale în cadrul Zentiva. Din 2009 este director general al Zentiva România şi Moldova, iar din mai 2020 coordonează activitatea grupului de companii Zentiva în România şi Republica Moldova. Anul trecut a fost numită şi preşedinte al Consiliului de Administraţie al companiei. Ea a fost unul dintre invitaţii recenţi ai emisiunii Viaţa ta e un business de la Aleph Business şi a povestit cum a ajuns ÎN rolul actual, după ce şi-a început parcursul profesional în primul cazinou din România, în postul de crupier.

     

    Care ar fi sfatul tău pentru Simona Cocoş de acum 20 de ani?

    Aş spune că să-şi facă nişte obiceiuri bune. Eu partea asta cu obiceiurile am descoperit-o mult mai târziu. Am realizat cât de mult te ajută nişte obiceiuri bune, nişte lucruri mărunte, dar făcute în fiecare zi şi i-aş spune să-şi stabilească nişte obiective pe care să le urmărească, dar cu intenţie. În tinereţea mea, eu nu am avut obiective clare. La 20 de ani sau mai devreme poţi să stabileşti astfel de obiective. Eu am realizat destul de târziu în carieră lucrul acesta. Mă duceam foarte mult acolo unde îmi plăcea un anumit lucru, am baleiat între mai multe subiecte care îmi plăceau, dar da, probabil toate au contribuit la ceea ce sunt eu astăzi. Cred că aş fi putut face paşi mai rapizi dacă aş fi fost mai orientată de la început.

    Nu multă lume se duce către chimie. În acest moment, majoritatea tinerilor se îndreaptă către IT, chimia nu este foarte atrăgătoare – tu de ce ai recomanda acest domeniu de studiu?

    Chimia este foarte frumoasă, mi-a plăcut. Nici eu nu am mizat de la început pe chimie. Eu am dat la medicină şi nu am intrat. Am dat în toamnă la chimie şi, pentru că mi-a plăcut facultatea, acolo am rămas. Am ajuns oarecum în acelaşi domeniu, farma, mă ocup de medicamente. Există însă o şcoală de chimie în România, sunt multe fabrici de medicamente, peste 20, aşadar, dacă vrei o carieră în inginerie chimică, poţi avea un loc asigurat de muncă fiindcă se caută specialişti în acest domeniu.

    Unde este mai bine să lucrezi, într-o fabrică care produce medicamente sau într-o multinaţională care vinde medicamente?

    Eu cred că este mai bine să lucrezi într-o fabrică sau să lucrezi într-o companie care are toate aspectele dintr-un business – şi partea de producţie, şi partea de comercializare, şi partea de dezvoltare a medicamentelor, pentru că nu este foarte simplu să dezvolţi un medicament. Este mult mai interesant să ai toată paleta de activităţi şi poţi învăţa astfel mult mai multe lucruri. În plus, pentru noi este o mândrie că fabricăm medicamente în România, există o tradiţie. Zentiva va împlini 60 de ani anul acesta de producţie continuă. În prezent, îmbinăm tradiţia din domeniul farmaceutic din România cu o tehnologie modernă, pusă la punct, ultimele standarde în domeniu.

    Ţi-ai depus CV-ul undeva şi ai fost respinsă?

    Da, mie mi-a plăcut foarte mult marketingul, în compania în care lucrez am început ca asistent de marketing. Îmi doream foarte mult să ajung product manager şi am aplicat la Procter&Gamble, pentru că erau foarte cunoscuţi ca având o echipă de marketing foarte bună. Şi m-au refuzat.

    Şi cum crezi că ar fi fost cariera ta dacă ai fi mers acolo?

    Cred că aş fi învăţat multe lucruri ce ţin de marketing. În cele din urmă, am ajuns product manager în compania în care am lucrat mulţi ani de zile, în grupul din care Zentiva a făcut parte şi am avut ocazia să fac marketing pentru medicamente. Până la urmă, mi-am găsit locul şi mi-am găsit pasiunea chiar în cadrul grupului în care lucram. 

    Şi ce ai învăţat în cazinou?

    La cazinou veneau tot felul de clienţi – şi mai supăraţi, şi mai drăguţi, astfel că am învăţat să interacţionez foarte bine cu oamenii şi îmi şi place lucrul acesta.

    De ce n-ai rămas acolo, te-au influenţat părinţii sau au existat alte motive?

    Tatăl meu era foarte supărat când m-am hotărât să mă duc la cazinou, cel puţin la început. Au fost lucruri foarte bune care s-au întâmplat, în afară de faptul că am învăţat să lucrez cu oamenii, am şi câştigat foarte mulţi bani la momentul respectiv. Era o meserie bine plătită în România. M-am pus pe propriile picioare, cu banii câştigaţi acolo mi-am cumpărat un apartament.

    Dar care a fost primul tău venit de acolo – cred că în acest domeniu se trăieşte din tips?

    Cred că a fost în jur de 500 de dolari, o sumă imensă la vremea respectivă.

    Salariul mediu era de 50 de dolari în România, iar  un apartament costa 5.000 USD. Tu cât ai dat pe primul apartament?

    Cred că în jur de 3.000-3.500 de dolari, dacă îmi aduc bine aminte, nu sunt sută la sută convinsă, dar în jurul acestor valori era suma.

    Care a fost cea mai proastă decizie profesională pe care ai luat-o?

    Nu am fost suficient de fermă în momentul în care în echipă, de exemplu, am avut un coleg care făcea performanţă din punct de vedere al businessului, dar care avea nişte probleme de comportament în echipă, lucru pe care l-am tolerat destul de mult timp. Practic, în momentul în care ne-am despărţit, am realizat cât de bine a fost pentru echipă după ce ne-am despărţit de colegul respectiv.

    Care a fost cea mai bună decizie de carieră, pe care ai luat-o înainte să lucrezi în farma?

    Am lucrat câţiva ani, imediat după terminarea facultăţii, într-un cazinou. Am fost crupier. Cred că cea mai bună decizie a fost momentul în care am decis să mă duc să lucrez într-un cazinou. După terminarea facultăţii, am lucrat într-un institut de institut de cercetări pentru echipamente energetice, dar acolo nu făceam nimic. Erau anii aceia de după Revoluţie când nu aveai voie să faci absolut nimic, să nu consumi materiale. Aveam şi un salariu foarte mic, pe care îl primeam absolut degeaba.

    Tu ce i-ai spune acum unui tânăr care spune că vrea să plece din ţară?

    I-aş spune să încerce, să meargă, să vadă, cred că sunt foarte multe oportunităţi şi în România, dar e important să cunoşti, să vezi şi alte lucruri, să lucrezi cu oameni. Eu am avut o experienţă internaţională, am lucrat pentru doi ani în Sofia, m-am ocupat de partea de marketing şi de vânzări pentru toate ţările din Europa de Sud-Est, ţările din fosta Iugoslavie, Albania, Bulgaria, mi s-a părut extraordinar de interesant şi am învăţat foarte multe lucruri, deci cred că unui tânăr îi trebuie şi în genul acesta de experienţe.

    Ce ai învăţat de la multinaţională, de la francezi?

    Multe, acolo am crescut, am învăţat marketing, am învăţat
    Excel, Word. Îmi aduc aminte şi acum că, la primul interviu, am fost întrebată dacă ştiu să lucrez la calculator şi eu am spus că ştiu să fac programe în basic –  pentru că asta învăţăm noi la facultate. Domnul respectiv m-a întrebat dacă ştiu Excel, Word – şi am învăţat la serviciu să lucrez în aceste programe. Am început ca asistentă, am lucrat şi în departamentul de marketing, şi în departamentul financiar, şi în departamentul logistic. Am învăţat totul într-o multinaţională.

    Ai vizat poziţia de CEO?

    Am crescut foarte mult de-a lungul multor ani de zile, lucrând şi în diverse departamente. La un moment dat, ajunsesem director de marketing, pe tot portofoliul grupului şi voiam o nouă provocare. Nu ştiu dacă luam în calcul neapărat poziţia de director general, dar voiam ceva mai mult şi, cumva, în momentul în care mi-a fost oferită această oportunitate, am luat-o.

    Ai primit oferte pentru alte companii?

    Au fost telefoane pe care le-am primit, dar fără ceva concret, nu am avansat în discuţii. M-am simţit foarte bine aici, de-a lungul anilor. Mie îmi plac foarte mult provocările, îmi place să găsesc soluţii şi am fost motivată să rămân.

    La începutul anilor ’90, când era o situaţie gri în România, te-ai gândit să pleci?

    Ca urmare a discuţiilor cu familia mea, aceasta nu a fost soluţia pe care am ales-o împreună şi atunci am hotărât să rămânem aici.

    Ce ai ratat?

    Nu cred că am ratat nimic. Îmi place acea expresie că mai bine să-ţi pară rău că ai încercat, decât că n-ai încercat şi atunci, întotdeauna, atunci când a fost o oportunitate care mi s-a părut interesantă, am încercat-o şi nu mi-a părut rău.

    Ţi-ai negociat vreodată pachetul salarial?

    Da, dar nu pot să spun că eu sunt personal foarte motivată de partea financiară. Am avut întotdeauna o situaţie financiară OK şi nu am trăit de pe o zi pe alta. Am început bine, la cazinou, şi atunci nu pot să spun că sunt neapărat motivată de pachetul salarial. Da, mi se pare o recunoaştere a unui anumit standard sau a performanţei mele, dar nu pot spune că cel mai important lucru pentru mine este pachetul salarial.

    Ce calităţi trebuie să aibă un CEO ca să fie un CEO bun?

    Să fie foarte curios. Să îi placă să lucreze cu oamenii, să înţeleagă o anumită problemă din mai multe perspective, să asculte, cred că este importantă experienţa în marketing, să ştii să vinzi anumite lucruri. Şi partea de analiză este importantă, să fie puţin analitic, să poată să intrepreteze anumite date, astfel încât să ia anumite decizii. Eu am avut o carieră în primul rând în divizia comercială, am trecut prin mai multe departamente, cred că cifrele sunt foarte importante şi, fără anumite cunoştinţe din domeniul financiar, nu poţi avea acest rol.

    Când ştii că trebuie să te muţi de la un departament la altul ?

    Nu cred că trebuie neapărat, dar este important să ai mai multe perspective ca să poţi conduce o companie.

    De la cine ai primit telefonul din care ai aflat că vei fi directorul general ?

    De la fostul meu şef de la momentul respectiv, un om care m-a ajutat foarte mult, domnul Dan Ivan, un om foarte deschis şi care a împărtăşit cu toţi oamenii din echipa lui toate cunoştinţele pe care le avea.

    Am dat răspunsul imediat.

    Când ştii că trebuie să refuzi, la un nivel de vârf?

    Când, poate, nu eşti pregătit pentru poziţia respectivă, deşi cred că niciodată nu eşti pregătit 100% – începi să înveţi şi când faci lucrul respectiv. Când simţi însă că ai prea multe de făcut, când ai prea multe provocări, când ştii că nu poţi duce lucrurile la bun sfârşit, poate nu ar trebui să accepţi rolul respectiv.

    Care a fost cea mai dificilă decizie pe care ai luat-o?

    Cele mai dificile decizii sunt cele legate de oameni – atunci când trebuie să te desparţi de cineva, când iei decizii care afectează pe cineva. În 2020, grupul Zentiva a cumpărat afacerile sau businessul Alogen din toată Europa Centrală şi de Est, şi în România era o companie mare. A fost fuziunea a două companii de dimensiuni similare. A trebuit să alcătuim o echipă de management şi ideea a fost să îmbinăm calităţile şi dintr-o companie şi din cealaltă şi să luăm oamenii cei mai buni din fiecare companie. În acel moment, unii oameni şi-au pierdut poziţia de management, sunt oameni cu care am lucrat ani de zile, dar am vrut să luăm oameni din fiecare loc.

    De ce crezi că cei de la cazinou
    te-au primit?

    În acel moment ştiam engleză, puteam să calculez foarte uşor şi îmi doream poziţia respectivă. Nu a fost un interviu foarte greu şi a fost primul cazinou deschis în România.

    Când te-ai dus la primul job adevărat, de ce ai fost recrutată?

    Cred că această atitudine de can do nu ştiu o expresie foarte potrivită în română. Eu şi astăzi, atunci când fac un interviu, caut la persoana respectivă acea atitudine – chiar sunt situaţii dificile, dar putem să le depăşim.

    Când te uiţi la un CV, te uiţi la experienţă sau la acea atitudine bună?

    Prefer atitudinea, dar în general, caut oameni care să aibă şi experienţă, şi cu atitudine. Noi avem şi un program de internship, au aplicat studenţi de la farmacie, de la medicină, de la ASE, atunci avem posibilitatea să interacţionăm – facem anumite cursuri cu toţi cei care aplică – selectăm anumiţi colegi care primesc un internship – dacă rezultatele sunt bune, îi păstrăm în continuare.

    Dacă ar fi să o iei de la capăt, ce ai face în plus sau în minus?

    Am avut norocul să intru în acest domeniu la momentul în care domeniul farma era la început – se deschideau toate reprezentanţele multinaţionalelor, am prins această evoluţie în România chiar de la început. Au fost multe provocări de a lungul anilor, le am depăşit, dar cred că aş încerca să discut cu autorităţile mai mult. Am observat că atunci te implici, explici şi ai un dialog, se pot întâmpla lucruri bune. În anii de început, probabil şi autorităţile erau mai reticente. Acum, există un dialog cu asociaţiile profesionale din domeniu şi cred că lucrurile evoluează mult mai bine.

    În ce altă companie ţi-ar fi plăcut să lucrezi?

    Cred că în P&G.

    Dacă ar fi să fii product manager aşa un produs din întreaga lume – care ar fi?

    Tesla. Este state of the art şi pentru că este un deschizător de drumuri în domeniul autovehiculelor electrice. Au fost inovatori în domeniu.

    Ce carte ai citit, te-a influenţat şi ai putea să o recomanzi?

    Sunt multe cărţi care mi-au plăcut foarte mult, printre acestea se numără cartea lui Dale Carnegie, „Cum să câştigi prieteni şi să influenţezi oamenii”, biografia lui André Agassi, „Open”.

    În ce board ai vrut sau ai vrea să fii?

    În boardul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate din România.

    De ce nu ai intrat în antreprenoriat?

    Cred că fiindcă mi-a fost foarte bine aici unde sunt. Tot timpul am avut provocări, am învăţat ceva nou şi am fost în priză tot timpul. Simţi nevoia să faci un pas înainte sau în lateral în momentul în care lucrurile sunt prea obişnuite – până acum nu a fost nevoie să fac acel pas.