Category: Revista BM

  • Oja celebrităţii

    Dincolo de câştigurile din domeniul care le-a făcut cunoscute, unele celebrităţi preferă să câştige din investiţii diverse cum ar fi restaurante, mărci de băuturi, îmbrăcăminte ori cosmetice. Ultima modă în rândul lor o reprezintă, scrie Wall Street Journal, oja care poate fi folosită şi de femei, dar şi de bărbaţi, şi care constituie o cale de intrare în industria foarte profitabilă a cosmeticelor. Ca să atragă fanii şi alţi potenţiali clienţi, sticluţele de ojă au un aspect aparte menit să-i determine pe oameni să le colecţioneze. Exemple în acest sens sunt gama de trei nuanţe lansată sub brandul Golf le Fleur al rapperului Tyler, the Creator, sticluţele având dopuri în formă de floare ori cea lansată de brandul Pleasing, al cântăreţului Harry Styles, cu sticluţe cu dopuri ce amintesc de nişte biluţe de marmură.

  • Barca de salvare a businessurilor în impas

    Cum ar fi ca cineva, văzând că ai probleme în a-ţi ţine afacerea pe picioare şi că abia te mai descurci cu cheltuielile, să-ţi întindă o mână de ajutor, să te întrebe cum îţi este şi de ce ai nevoie, să-ţi dea sfaturi ca să te redresezi şi toate astea sub garanţia că, dacă depăşeşti greutăţile, partenerii şi furnizorii tăi nu vor afla că ai avut probleme? Cam asta promite să facă Directiva Europeană 1023/2019 privind insolvenţa şi restructurarea de business, o măsură legislativă care ar urma să fie implementată şi în România în acest an.

    Vorbim foarte mult în ultima vreme despre crize. „Cred că în viitorul apropiat s-ar putea să ne confruntăm cu valuri de insolvenţe, pentru că multe businessuri, mai ales din zona IMM, sunt destul de slăbite după doi ani de pandemie”, a spus Vasile Godîncă-Herlea, managing partner la CITR, la videoconferinţa „Ce aduce 2k22 pentru businessurile în impas?“, organizată de Ziarul Financiar în parteneriat cu CITR, liderul pieţei de insolvenţă din România. Focusul noii legislaţii este prevenirea falimentelor şi a insolvenţelor, lucru care s-a petrecut deja în alte ţări în care directiva a fost deja implementată. „După consultări cu mediul de afaceri, mediul bancar şi instituţiile, avem un proiect de act normativ de transpunere a normativei. Vrem să avem proceduri de restructurare preventivă mai eficiente. Voi susţine adoptarea cât mai rapidă a acestui proiect în Parlament, astfel încât piaţa românească să beneficieze de aceste proceduri, după ce adoptarea acestei directive privind restructurarea şi insolvenţa la nivelul UE a fost salutată de mediul de afaceri european”, a spus Cătălin Predoiu, ministrul justiţiei.

    Noua legislaţie, a cărei adoptare este aşteptată în următoarele luni, ar fi o mână de ajutor pentru firmele care trec prin dificultăţi financiare, în special acele „companii-zombi”, funcţionale, dar care continuă să raporteze pierderi an de an. „În România avem circa 33.000 de companii de impact, adică businessuri cu active de peste 1 milion de euro, care reprezintă circa o treime din totalul firmelor. Ele contribuie cu 60% din cifra de afaceri totală a firmelor. Cam 6.500 de companii dintre aceste 33.000 sunt însă în insolvenţă iminentă, produc continuu pierderi de cinci ani încoace şi nu se redresează”, a spus Vasile Godîncă-Herlea. Motivul pentru care aceşti manageri şi antreprenori aleg să nu declare nevoia de ajutor este stigmatul asociat statutului de firmă în insolvenţă, au spus speakerii care au participat la eveniment. Unul dintre avantajele cu care vine procesul de redresare preinsolvenţă pe care îl presupune Directiva Europeană 1023/2019 este însă confidenţialitatea, pentru că nu se publică nicăieri date despre starea companiei.

    „Soluţia pentru salvarea unei companii este relevantă dacă este aplicată la momentul oportun, timingul e foarte important”, a precizat Paul-Dieter Cîrlănaru, CEO la CITR.

    Când „strigătul de ajutor” vine prea târziu, soluţiile nu mai sunt eficiente, este el de părere, astfel că momentul începerii procedurilor de redresare nu trebuie amânat.

    „Trăim un moment deosebit de abrupt, în care economia se schimbă, de la modelul «on demand», la modelul «on stock». Acest consum de cash poate să afecteze şi cele mai sănătoase companii. E important să poţi să faci distincţie între problemele rezolvabile şi cele care nu se pot rezolva. Dacă ar exista un cadru mult mai clar şi mai predictibil, sunt sigur că am face mai multe schimbări în zona de dificultate financiară. Trebuie să avem nişte early adopters, pe care masa îi va urma”, a spus Rudolf Vizental, CEO şi cofondator al ROCA Investment.

    Prevenirea, remedierea timpurie, a doua şansă – sunt cuvintele-cheie pentru o companie, pentru ca businessul să rămână sănătos, a subliniat şi Mirela Iovu, preşedintele Asociaţiei consilierilor juridici din sistemul financiar-bancar. „Reacţia creditorilor bancari la noul cadru legislativ e bună, avem din 2014 cadrul legal pentru această a doua şansă. Vom vedea că ceea ce ne speria în trecut legat de insolvenţă nu va mai fi la fel. Aştept cu interes noul cadru legal, care va aduce îmbunătăţiri substanţiale”, a spus Mirela Iovu. Proiectul de lege care transpune Directiva Europeană 2019/1023 în domeniul prevenţiei şi restructurării de business şi care va schimba legea insolvenţei în România se află în comisiile de specialitate ale ministerelor pentru avizare, iar ulterior va fi transmis spre aprobare către guvern şi Parlament. CITR, parte a Impetum Group, a fost consultantul expert în consorţiul selectat de Comisia Europeană pentru implementarea Directivei UE în domeniul prevenţiei şi restructurării în România.

    „Schimbarea legislaţiei în domeniul insolvenţei în România şi crearea unor instrumente preinsolvenţă adaptate nevoilor companiilor vine într-un moment cum nu se poate mai potrivit. Analizele noastre asupra pieţei ne indică faptul că pandemia a dat amploare dificultăţilor preexistente ale companiilor, dar nu le-a încurajat să acceseze proceduri de restructurare. Odată cu încetarea schemelor de sprijin guvernamental ne aşteptăm ca multe companii să fie beneficiarele noilor soluţii de sprijin pe care le va aduce schimbarea legislaţiei”, spune Vasile Godîncă-Herlea.

    Potrivit Studiului Confidex aferent semestrului al doilea din 2021, realizat de Impetum Group, 37% dintre manageri înţeleg restructurarea ca fiind un proces intern, centrat pe îmbunătăţirea fluxurilor operaţionale, în timp ce 34% dintre aceştia consideră restructurarea ca fiind un răspuns la factori externi (piaţă/concurenţă). Răspunsurile majorităţii managerilor cu privire la ce presupune un proces de restructurare arată că mediul de business recunoaşte existenţa acestei nevoi şi înţelege că aceasta poate fi adresată în mod diferit, în funcţie de specificul situaţiei.

    Cum e la alţii? Ţări precum Danemarca, Slovenia sau Grecia, unde a fost deja implementată în legislaţia naţională Directiva Europeană 1023/2019 privind insolvenţa şi restructurarea de business, resimt beneficiile acestor preveniri, care au dus la salvarea mai multor businessuri. Biroul de arhitectură al Katerinei Efthymiou este un astfel de exemplu. „Am o firmă de arhitectură în Atena, iar avertizarea timpurie m-a ajutat să evit probleme ulterioare şi mi-a salvat businessul. A trebuit să mă confrunt cu temerile mele, dar mentorul meu a fost acolo să mă ajute şi a fost o adevărată salvare, am reuşit să evit să acumulez datorii”, a povestit Katerina Efthymiou la videoconferinţa „Ce aduce 2k22 pentru businessurile în impas?”. Ea a precizat că a aflat de pe internet, în 2017, de soluţiile de avertizare timpurie şi şi-a spus că nu are nimic de pierdut dacă încearcă să beneficieze de ele. Îşi dădea seama că ceva era în neregulă cu businessul ei, din cauza crizei economice. Condiţiile erau dificile pentru un antreprenor care voia să crească. „Toată procedura a durat şase luni, ne-am văzut odată la două săptămâni, am avut teme, a trebuit să notez cum îmi gestionez timpul şi businessul. Aşa am realizat că trebuia să fac schimbări, pentru că făceam unele lucruri greşit. A fost nevoie de doi ani ca să aplic în companie tot ce am învăţat de la mentorul meu. Astăzi am zece angajaţi şi am primit premii pentru felul în care fac antreprenoriat în Grecia”, a adăugat ea. Alte ţări în care modelul este funcţional sunt Danemarca sau Slovenia, a spus Morten Moller, network coordinator Early Warning Europe, adăugând că, atunci când cineva vine prea târziu să ceară ajutor, problema este deja avansată şi nu mai sunt soluţii. „Când nu îţi mai permiţi să-ţi plăteşti furnizorii, partenerii, înseamnă că ai o problemă. Noi ajutăm firmele până să ajungă în sistemul legal, vrem să vedem dacă putem face ceva astfel încât să funcţioneze în continuare înainte de a acţiona pe cale legală. Danemarca este un exemplu de bune practici în acest sens. Grecia şi Slovenia sunt şi ele exemple bune”, a spus Morten Moller.

    Etichetarea unei companii drept „incompetentă” atunci când ajunge la insolvenţă este principala temere care face ca antreprenorii să amâne momentul declarării problemelor financiare. Octavian Radu, fondatorul Diverta, reţeaua de librării care se află acum pentru a doua oară în insolvenţă, a spus, în cadrul aceleiaşi videoconferinţe, că, atunci când apare anunţul că firma intră în insolvenţă, problemele se acutizează.

    „Când apare anunţul că firma intră în insolvenţă, apare stigmatul, deşi insolvenţa nu e un act de voinţă, ci o urmare a unor fenomene exterioare. Atunci, creditorii intră în panică. De aceea este importantă prevenţia, reglementată prin această directivă europeană. Această legislaţie este un instrument foarte bun pentru a nu fi expus public. Ar fi un mare ajutor pentru cei care intră în dificultate şi au nevoie să prelungească viaţa firmei lor. Este şi în interesul creditorilor ca jocul să continue”, a spus Octavian Radu, proprietarul reţelei de librării Diverta, o companie care a intrat, în vara anului 2021, pentru a doua oară în insolvenţă. Recent, planul de reorganizare a businessului a fost însă aprobat, astfel că Diverta se pregăteşte din nou să fie „salvată”.

    „Când ai probleme de cash flow, trebuie să te duci cât mai repede la creditori, să le explici situaţia şi să căutaţi împreună o soluţie. Amânarea insolvenţei este o faptă gravă. Dacă ai cancer şi nu mergi la medic, nu înseamnă că nu mergi în continuare la serviciu şi nu mănânci. Dar nemergând la medic, îţi omori ultimele şanse de a supravieţui.”

    Directiva prevede că, în cazul în care o companie are întârzieri sau restanţe la plata taxelor şi impozitelor, într-un anumit cuantum, antreprenorul va primi o notificare din partea autorităţilor care va conţine şi informaţii despre ce înseamnă ca o companie să fie în dificultate, diferite stadii de dificultate şi ce soluţii există şi posibilitatea de a lua legătura cu un consultant specializat. Toate acestea vor ajuta antreprenorii să aibă o viziune de ansamblu şi să ia cele mai bune decizii pentru a nu ajunge într-un stadiu avansat de dificultate.

    Cum va funcţiona Directiva Europeană 1023/2019 privind insolvenţa şi restructurarea de business?

    Noua legislaţie va schimba practic modul în care companiile îşi pot salva businessul, oferindu-le câteva pârghii de sprijin pentru depăşirea dificultăţilor.

    „Va exista un mecanism de avertizare bazat pe doi piloni. Primul pilon presupune că ANAF va urmări o perioadă dacă nu s-au achitat obligaţiile fiscale, va trimite o avertizare pentru companie, ca să atragă atenţia asupra problemei şi o va trimite către o zonă de consultanţă gratuită”, a explicat Vasile Godîncă-Herlea.

    Consultanţa oferită va consta într-un site unde se va putea face o minidiagnoză şi într-o serie de sfaturi la care oamenii pot apela. Va exista şi un call center la care antreprenorilor şi managerilor li se va putea explica mai pe larg ce soluţii există.

    „Al doilea pilon constă în restructurarea în afara insolvenţei, când eşti conştient că dacă nu te redresezi, poţi ajunge în insolvenţă. Angajezi un administrator al restructurării, construieşti un plan de redresare care se va vota şi la final te duci la judecătorul sindic. Aceasta este faza judiciară a restructurării în afara insolvenţei”, a adăugat Vasile Godîncă-Herlea.

    El este de părere că în special startup-urile şi businessurile mici vor apela la această variantă, iar una dintre ţinte este şi crearea unei comunităţi de coaching, cu oameni care să-i „antreneze” pe antreprenori.

    „Zona de distress a companiilor presupune mai multe etape, nu înseamnă doar insolvenţă sau faliment. Începe de la unele problemele la plată şi continuă cu mai multe etape. Falimentul este etapa finală, când specialiştii încearcă să vândă activele şi să înapoieze banii creditorilor.” Momentul acţiunii este foarte important în procesul de redresare a businessului, astfel că cel mai bine este ca firmele să ceară ajutor încă din fazele incipiente ale dificultăţilor financiare. „Aproximativ 45% din companiile de impact trec prin dificultăţi, însă doar un procent mic se adresează cuiva pentru o soluţie. Uşurinţa cu care acest proces se poate derula în această variantă poate încuraja formularea timpurie a soluţiilor. Nu există o reţetă universală. Cel mai important este să abordezi foarte sincer situaţia ta. Dacă anumite facilităţi pe termen scurt îţi permit să mergi mai departe, nu înseamnă că nu trebuie să priveşti obiectiv rezultatele businessului şi să vezi dacă lucrurile merg într-o direcţie bună sau nu”, a spus Paul-Dieter Cîrlănaru, CEO-ul de la CITR. Antreprenorii vor avea la dispoziţie, conform proiectului de lege şi soluţii de restructurare în afara instanţelor, care vor avea caracter confidenţial. Acordul de restructurare este prevăzut ca o soluţie în care antreprenorii, împreună cu un administrator restructurator elaborează împreună un plan de restructurare al companiei care apoi va fi supus aprobării creditorilor. Acesta poate însemna tăieri sau reeşalonări de datorii, restructurări operaţionale ale companiei şi regândirea strategiei. Planul de restructurare va ajunge doar în etapa finală în faţa unui judecător sindic, pentru o viză de legalitate a întregului proces.

     


    După consultări cu mediul de afaceri, mediul bancar şi instituţiile, avem un proiect de act normativ de transpunere a normativei. Vrem să avem proceduri de restructurare preventivă mai eficiente.

    Cătălin Predoiu, ministrul Justiţiei



    Noi ajutăm firmele până să ajungă în sistemul legal, vrem să vedem dacă putem face ceva astfel încât să funcţioneze în continuare înainte de a acţiona pe cale legală.

    Morten Moller, Network coordinator Early Warning Europe



    În România avem circa 33.000 de companii de impact, adică businessuri cu active de peste
    1 milion de euro, care reprezintă circa o treime din totalul firmelor. Ele contribuie cu 60% din cifra de afaceri totală a firmelor. Cam 6.500 de companii dintre aceste 33.000 sunt însă în insolvenţă iminentă, produc continuu pierderi de cinci ani încoace şi nu se redresează.

    Vasile Godîncă-Herlea, managing partner la CITR



    Am o firmă de arhitectură în Atena, iar avertizarea timpurie m-a ajutat să evit probleme ulterioare şi mi-a salvat businessul. A trebuit să mă confrunt cu temerile mele, dar mentorul meu a fost acolo să mă ajute şi a fost o adevărată salvare, am reuşit să evit să acumulez datorii.

    Katerina Efthymiou, antreprenor din Grecia



    Aproximativ 45% din companiile de impact trec prin dificultăţi, însă doar un procent mic se adresează cuiva pentru o soluţie. Uşurinţa cu care acest proces se poate derula în această variantă poate încuraja formularea timpurie a soluţiilor.

    Paul-Dieter Cîrlănaru, CEO la CITR



    Când apare anunţul că firma intră în insolvenţă, apare stigmatul, deşi insolvenţa nu e un act de voinţă, ci o urmare a unor fenomene exterioare. Atunci, creditorii intră în panică.

    Octavian Radu, fondatorul Diverta



    E important să poţi să faci distiale rezolvabile şi cele care nu se pot rezolva. Trebuie să avem nişte early-adopters, pe care masa îi va urma.

    Rudolf Vizental, CEO şi cofondator al ROCA Investment



    Reacţia creditorilor bancari la noul cadru legislativ e bună, avem din 2014 cadrul legal pentru această a doua şansă. Vom vedea că ceea ce ne speria în trecut legat de insolvenţă nu va mai fi la fel.

    Mirela Iovu, preşedintele Asociaţiei consilierilor juridici din sistemul financiar-bancar

  • Retail pentru călătorii români

    Astăzi nu mai există nicio diferenţă substanţială între aşteptările consumatorului român şi ale celui din Franţa, observă Marius Văcălău, CEO în România al companiei axate pe retailul pentru călători Lagardère Travel Retail. Însă Gare de Nord din Paris este încă la distanţă (şi nu ne referim la kilometri) de Gara de Nord din Bucureşti. Cum se dezvoltă în acest context în România businessul cu origini pariziene?

    Românii sunt deschişi pentru concepte şi formate noi, iar odată cu expunerea la călătorii în afara ţării, au devenit mai atenţi la nevoile lor şi mai exigenţi în privinţa produselor, serviciilor şi experienţei de cumpărare. Practic, azi nu mai e nicio diferenţă substanţială între aşteptările consumatorului român şi ale celui din Franţa – iar acest lucru este absolut firesc şi de bun augur”, descrie Marius Văcălău profilul consumatorului român, prin prisma afacerilor de dezvoltarea cărora este responsabil.

    Compania pe care o conduce face parte din grupul cu origini franceze Lagardère Travel Retail, axat pe retailul dedicat călătorilor şi primul jucător care a promovat o îmbinare de linii de business – Duty-Free & Fashion, Food Service şi Essentials (produse de convenienţă). Compania a intrat pe piaţa locală în urmă cu 25 de ani, fiind lider pe aceste segmente cu 290 de magazine concentrate în marile aglomerări urbane, potrivit reprezentantului companiei. Aceasta s-a dezvoltat aşadar simultan cu extinderea retailului modern românesc, îmbinând două linii de business – Essentials şi Food Service, prin opt branduri, din care cele mai cunoscute la nivel naţional sunt Inmedio, 1 Minute, Relay, HUB Convenience şi So!Coffee. Unităţile din portofoliul Lagardère Travel Retail au înregistrat creşteri constante de-a lungul anilor, ajungând la un maximum al vânzărilor de 150 de milioane de euro în 2019.


    „Da, există viitor pentru presa scrisă. Chiar dacă volumele şi vânzările pe această categorie s-au restrâns în ultimii ani, iar 2020 a adus un nou val de scădere, rămânem optimişti, în special pentru că deja de anul trecut am observat un trend de corecţie. Credem că este nevoie, mai ales în aceste vremuri, de informaţie, de educaţie, de gândire critică.” Sursă foto: Lagardère Travel Retail

    Marius Văcălău, CEO, Lagardère Travel Retail România


    „Contextul pandemic a adus numeroase provocări legate de democratizarea modelului de lucru hibrid, de restricţii, de trafic etc., toate acestea afectându-ne pe anumite canale de business. În oglindă, însă, businessul Inmedio a fost în creştere cu 25% în 2021 faţă de vârful istoric din 2019, ceea ce a adus un echilibru în ecuaţie”, descrie CEO-ul companiei cele mai recente rezultate financiare ale companiei. Per ansamblu, în ciuda contextului volatil, spune că şi-au menţinut strategia de expansiune, iar pandemia le-a oferit impulsul să experimenteze mult, să testeze diverse medii, concepte şi formate noi. „Am realizat că, strategic, este un moment oportun pentru a ne continua extinderea.”, explică el, precizând că mizează pe antreprenorii parteneri pentru a-şi continua extinderea şi mai accelerat în 2022, având în vedere faptul că businessul este operat prin parteneriate, într-un sistem asemănător sistemului de franciză. „Modelul de operare a locaţiilor noastre este un  factor important de succes pentru noi, care ne-a făcut şi ca, la finele anului trecut, să reuşim depăşirea cu aproximativ 7% a vânzărilor globale la nivel de reţea din 2019. 2022 se arată a fi un an plin, cu obiective de creştere de 12-15% – aceasta neluând în calcul proiecte mari, cu potenţial disruptiv, precum licitaţia de la Aeroportul Otopeni.”

    Un element important în evoluţia afacerii ar fi lansarea licitaţiei pentru spaţiile de retail din Aeroportul Henri Coandă, în contextul în care mediul de călătorie este unul strategic pentru grupul internaţional. Anul trecut au făcut mai mulţi paşi în această direcţie – compania a câştigat licităţii în zona aeroportuară şi a deschis astfel unităţi noi la la Cluj-Napoca, Sibiu şi Timişoara. 2022 este perceput astfel de CEO-ul Lagardère Travel Retail ca fiind unul de construcţie, nu doar în ceea ce priveşte businessul efectiv, cât şi legat de transformarea mediilor de călătorie. „Pentru aceasta, ne dorim să avem un dialog activ cu autorităţile şi instituţiile din zona de transport şi turism pentru a dezvolta împreună soluţii de îmbunătăţire a experienţei călătorilor. Ne continuăm, de asemenea, dezvoltarea sustenabilă, urmând strategia gândită pe termen lung, şi avem un plan ambiţios de inaugurări pe brandurile cunoscute, în canalele noastre consacrate.” Spune că se vor concentra astfel pe viziunea globală a companiei, integrată în retail, către parteneri din zona zona de transport şi tranzit, mizând pe transformarea experienţei de călătorie. „Aeroporturi, gări, metrou – toate sunt cărţi de vizită care vorbesc despre mediul în care ne mişcăm zi de zi. De aceea, Lagardère Travel Retail va fi întotdeauna gata să îşi pună experienţa, cunoştinţele, brandurile şi resursele la dispoziţia autorităţilor şi a comunităţilor, iar pentru noi, proiecte strategice vin tocmai din această zonă: licitaţia pentru spaţiile din Aeroportul Otopeni, Gara de Nord, reţeaua de metrou.”


    Din arondismentul parizian 16, în toată lumea

    Creat în 1992, Lagardère este un grup internaţional cu operaţiuni în mai mult de 40 de ţări. Compania are sediul central în arondismentul 16 din Paris, angajează peste 28.000 de persoane la nivel global şi a generat venituri de 4,4 miliarde de euro în 2020. Arnaud Lagardère, CEO-ul şi preşedintele grupului, derulează începând cu 2018 o strategie de reorientare pe două divizii prioritare: Lagardère Travel Retail şi Lagardère Publishing.

    Lagardère Travel Retail a devenit lider global în industria de retail pentru călători. Divizia globală operează 4.850 de magazine prin conceptele Travel Essentials, Duty Free şi Foodservice în aeroporturi, gări şi alte concesiuni din 39 de ţări şi teritorii şi a generat vânzări de 2,3 miliarde de euro în 2020. În România, compania este prezentă pe piaţă de peste 25 de ani, acoperind segmente multiple de retail (Essentials şi Foodservice), pe mai multe canale: comerţul din zonele de tranzit (aeroporturi, gări, metrou), galerii comerciale, mall-uri, centre de afaceri şi instituţii publice. Lagardère Travel Retail România are un portofoliu de opt branduri, dintre care cele mai cunoscute sunt Inmedio, Relay, HUB Convenience, 1 Minute şi So! Coffee.


    În ceea ce priveşte felul în care au evoluat tendinţele de consum ale românilor,  prin prisma observaţiilor făcute în unităţile lor, tranzitate anual de 17 milioane de persoane, Marius Văcălău spune că de-a lungul anilor au asistat la o atenuare a diferenţelor dintre noi şi alte ţări unde grupul este prezent. „Dacă acum câţiva ani ne uitam către experienţa altor ţări din grup şi vedeam, încă, diferenţe în tendinţe, o creştere a segmentului on the go sau aşteptări de calitate şi servicii ce nu se regăseau pe atunci în România, putem afirma azi, fără îndoială, că am ars etape, iar aceste diferenţe au dispărut. Românii trăiesc într-un ritm alert şi se află în căutarea unor soluţii rapide şi la îndemână în drumul şi rutina lor”, observă el. Pandemia a avut un rol în modificarea acestui comportament şi a accentuat anumite trenduri, precum preocupările clienţilor legate de sustenabilitate şi de un stil de viaţă sănătos şi le-a modificat totodată comportamentul de achiziţie. „Românii ies mai rar la cumpărături şi îşi petrec mai puţin timp în centrele şi galeriile comerciale – devine, deci, cu atât mai important pentru consumatori să le oferi produsele pe care şi le doresc într-un mod cât mai accesibil, pentru ca experienţa de shopping să fie facilă. Este, aşadar, esenţială poziţionarea faţă de client, atât prin concepte şi formate accesibile, cât şi printr-o sortimentaţie variată şi bine prezentată vizual.” Adaugă că în baza acestor nevoi, sunt acum în procesul de implementare a unor schimbări în liniile de business şi în fiecare brand. Spre exemplu, Inmedio trece printr-o transformare de identitate şi prin diversificarea categoriilor, formatelor şi canalelor (stradal, insule în galerii comerciale, listări de noi produse, promoţii şi activări etc.), formatul 1 Minute evoluează de la clădirile de birou şi se găseşte şi în alte medii (precum principalele aeroporturi regionale), So!Coffee ajunge în mall-uri, iar prin centrul de producţie (o bucătărie centrală unde realizează produse proaspete, ce sunt vândute în unele dintre unităţile reţelei), vor să experimenteze noi reţete.

    Ţinând cont de specificul unuia dintre branduri, precum şi de businessul la nivel internaţional (grupul are şi o divizie de publishing), nu am putut să nu îl întrebăm pe Marius Văcălău cum vede el viitorul presei tipărite: „Da, există viitor pentru presa scrisă. Chiar dacă volumele şi vânzările pe această categorie s-au restrâns în ultimii ani, iar 2020 a adus un nou val de scădere, rămânem optimişti, în special pentru că deja de anul trecut am observat un trend de corecţie. Credem că este nevoie, mai ales în aceste vremuri, de informaţie, de educaţie, de gândire critică. Inmedio a pornit acum 20 de ani de la un concept centrat pe presă şi carte şi ne asumăm rolul în care am crescut, de lider în domeniu, rol care vine inclusiv cu responsabilitatea de a aduce în continuare clienţilor noştri titluri de calitate.” Astfel, şi-au propus să sprijine industria şi să susţină creatorii de conţinut menţinând, din postura de retailer, rolul de pod necesar între ei şi cititori. „Urmărind îndeaproape tendinţele de consum şi înţelegând importanţa proximităţii în contextul actual, deja testăm formate şi canale noi prin care ajungem la consumator, precum locaţiile stradale din Cluj, Braşov şi Timişoara sau insulele din malluri şi galeriile comerciale.” De altfel, adaugă el, raţiunea transformării formatelor şi conceptelor sub care lucrează a pornit din dorinţa de a proteja relaţia cu consumatorul şi outlet-ul de presă: „Iată de ce am susţinut evoluţia Inmedio de la conceptul iniţial către un portofoliu variat din convenience-ul modern, sub noua identitate de „staţie de reîncărcare urbană”. Această nouă identitate alătură ofertei din zona de readables & collectibles o gamă de produse pe care clientul le caută în drumurile sale zilnice (snackuri, băuturi şi cafea on the go, accesorii, cadouri, servicii), în logica de proximitate şi convenienţă de care am vorbit mai sus”.

    Investiţiile viitoare ale companiei ţin de extinderea reţelei prin deschiderea de magazine precum şi în remodelări: „Cafenelele So!Coffee din malluri şi galerii comerciale vin cu o execuţie arhitecturală atractivă, în tendinţă, cu o componentă de investiţie importantă. Continuă, de asemenea, remodelarea magazinelor Inmedio lansată în 2018 şi prin care au trecut deja două treimi din magazinele noastre.” Adaugă că nu ocolesc nici digitalizarea – investesc în acest sens în proiecte  menite să le dea clienţilor o mai bună vizibilitate asupra ofertei Inmedio (exemplul oferit de el în acest sens este un proiect de digital media signage de care vor beneficia atât consumatorii, cât şi partenerii lor din zona FMCG). În acelaşi timp, îşi concentrează actualizarea continuă a infrastructurii lor informatice la sediu – anul acesta implementează un nou sistem ERP care să  susţină dezvoltarea businessului (inclusiv prin integrarea proceselor specifice de duty-free), capacităţilor lor de analiză a datelor, cu proiecte de securitate cibernetică. „Dincolo de această zonă de business as usual, România este o piaţă importantă şi avem resurse, atât local, cât şi la nivel de grup, pentru a investi în proiecte majore în zona core de travel şi tranzit. Dorim să ne folosim cunoştinţele pentru a actualiza experienţa călătorilor şi a ridica standardele de retail în Aeroportul Otopeni, la metrou şi în alte medii unde avem, la nivel local şi internaţional, un portofoliu bogat de concepte, produse şi servicii.”


    „2022 se arată a fi un an plin pentru noi, cu obiective de creştere de 12-15% – aceasta neluând în calcul proiecte mari, cu potenţial disruptiv, precum licitaţia de la Aeroportul Otopeni.”

    Marius Văcălău, CEO, Lagardère Travel Retail România


    Cum a ajuns Marius Văcălău să fie responsabil de businessul francezilor de la Lagardère? Deşi pasionat de ştiinţele exacte, a ales să urmeze şcoala de business (Relaţii Internaţionale la Academia de Studii Economice). Şi-a început cariera în Metro Cash & Carry în anul 2000, în departamentul de achiziţii. „Erau primii ani ai retailului modern pe plan local şi a fost o perioadă extrem de dinamică de formare a pieţei FMCG şi a comportamentelor de consum, dar şi a primilor specialişti în domeniu, pe o piaţă cum era România, fără nicio experienţă în acest sens. Acolo, am învăţat de la zero, practic, ceea ce înseamnă retailul la standarde internaţionale, împreună cu o generaţie tânără, entuziastă şi foarte deschisă la nou.” A trecut după 5 ani de cealaltă parte a mesei de negociere, în echipa de key account a British American Tobacco: „Aici, am absolvit, practic, o a doua şcoală de afaceri, descoperind şi învăţând o abordare extrem de ştiinţifică, structurată şi la un nivel foarte înalt de exigenţă al unui business de FMCG”.

    În Lagardère Travel Retail, a început acum aproape 15 ani ca director comercial. „Am găsit aici un teren foarte fertil de creştere, de experimentare şi de învăţare. Personal, am căutat întotdeauna provocări, iar atunci când nu am găsit, le-am generat (ca studentul care căuta noi probleme de matematică şi noi soluţii). Astfel, pot spune că, pentru mine, provocările sunt un mindset, iar dorinţa de schimbare, creştere şi învăţare mă defineşte. De altfel, spune că cea mai mare realizare a mea ţine de construirea unei echipe, a unei organizaţii şi a unei culturi care caută activ şi cu plăcere provocări şi soluţii noi.”

  • Angajat la hotel: pasăre de pradă

    Folosite la muzee sau la aeroporturi pentru a speria zburătoarele care fac mizerie sau creează probleme, păsările răpitoare au ajuns acum să fie „angajate” şi de hoteluri în SUA, Mexic, Marea Britanie ori Emiratele Arabe Unite. Printre angajaţii înaripaţi care alungă păsările care ar dori să fure mâncare sau deranjeze cu gălăgia lor se numără şoimi, bufniţe sau ulii, scrie Washington Post. Pentru serviciile prestate, răpitoarele sunt răsplătite, printre altele, cu mâncare de bună calitate: carne de raţă sau iepure ori şoareci. Uneori însă, „angajaţii” fug de la serviciu ca să exploreze împrejurimile hotelului la care lucrează sau chiar alte hoteluri din vecinătate, dar totuşi se achită de îndatoririle lor. Un alt avantaj al prezenţei răpitoarelor în cadrul unităţilor de cazare îl reprezintă atracţia pe care aceste păsări o exercită asupra iubitorilor de natură pentru care hotelurile organizează uneori evenimente dedicate.


     

  • Liviu Popescu, Fratelli: Banii veniţi prea repede sunt cei mai periculoşi

    Liviu Popescu, 47 de ani, este coproprietar Fratelli, unul dintre cele mai mari grupuri de restaurante si cluburi, alături de Mihai, fratele său geamăn, Dani Caramihai si Nicu Mergeani, toţi foşti colegi de liceu.

     

    Până la 18 ani a jucat tenis de performanţă, care i-a  adus rezistenţa fizică necesară şi în business. În 1994 activa ca antrenor de tenis şi squash la Le Club, supranumit si Clubul Francez, unul dintre locurile cele mai populare din anii ’90. În 2005 a început cu ,,Fratelli Espresso Bar” de lângă Atheneu şi a ajuns astăzi la o reţea de cluburi sub acest brand în mai multe oraşe mari din ţară şi o serie de resto-baruri precum Biutiful,
    Fratellini, Uanderful sau Carnivale. Liviu Popescu a fost invitatul emisiunii Viaţa ta e un business, a canalului Aleph Business, şi a vorbit despre cum e să fii manager în industria HoReCa, cu plusuri şi minusuri.

    Tu când erai copil, ce îţi imaginai că vei ajunge?

    Când eram copil, mi-am imaginat mult timp că o să ajung jucător de tenis, pentru că şi eu, şi fratele meu am jucat tenis de performanţă până la 18 ani şi în timpul liceului şi visam să jucăm la Roland-Garros, să câştigăm turnee de tenis şi să ne facem meseria din treaba asta.

    Dacă ar fi să dai puţin timpul înapoi, ai da tot businessul Fratelli pentru Roland-Garros?

    Câteodată te gândeşti. Duşmanul binelui e tot binele. Partea cu tenisul mi se părea mult mai relaxantă, adică eu am terminat liceul, după care m-am apucat de antreprenoriat. Imediat m-am angajat şi am început să antrenez şi am avut o viaţă foarte frumoasă timp de vreo şapte-opt ani. Pentru că jucam cu toată lumea din Bucureşti, nu aveam stresul ăsta al businessului, să câştig bani frumoşi.

    Care a fost primul tău salariu?

    Aveam 18 ani şi m-am dus la mama în 1994 şi i-am zis uite, mi-au dat francezii ăştia 300 de dolari. Şi mamei i s-a făcut rău pentru că era o sumă foarte mare în perioada respectivă. Şi la 18 ani m-a întrebat dacă nu i-am furat de undeva. Atunci salariul mediu era de 70, 80, 100 de dolari.

    Ce ai învăţat de la Ilie Năstase?

    Ce îi trece prin cap spune, nu se fereşte, nu se ascunde, este foarte direct şi foarte instinctiv.

    Când nu te mai uiţi la o notă de plată?

    Eu sunt destul de artist. Dacă îmi place ceva nu prea mă uit la nota de plată, dar domnul Ţiriac m-a învăţat şi a spus că şi-a dat seama că a devenit bogat când nu s-a mai uitat în dreapta meniurilor unde sunt scrise preţurile. E bine să te uiţi, oricum.

    De la ce porneşte totul într-un business?

    Totul porneşte de la visurile tale şi cel mai important, să le şi aplici. Adică important e să visezi. E frumos să visezi, dar ceea ce visezi să poţi şi aplica în termeni reali.

    La ce se gândeşte un antreprenor când face primul milion de euro şi de ce nu se opreşte acolo?

    Banii veniţi prea repede sunt cei mai periculoşi. Cred că dacă ai posibilitatea de a avea un milion de euro, trebuie să te gândeşti foarte bine cum să-i ţii. În primul rând, îţi trec multe idei prin cap şi poţi să îi risipeşti. Sfatul meu este să stai să aştepţi puţin şi să te gândeşti bine de tot şi să iei o decizie înţeleaptă.

    Care este cea mai tare afacere pe care ai avut o în mână şi ai fi putut s-o faci? 

    Dumnezeu cred că ne-a dat exact ce ne-a trebuit. Deocamdată, tot ce am avut în mână şi am făcut ne-a mers bine. Am avut şi perioade în care am pierdut.

    Ce ai păstrat tu din antrenorul de tenis şi foloseşti în business?

    Perseverenţa. Poate şi rezistenţa fizică, care e foarte importantă în businessuri de genul acesta în care lucrăm sâmbăta şi duminica, când alţii se odihnesc. Sportul te ajută foarte mult să fii rezistent psihic şi fizic. M-a ajutat foarte mult stând multe ore pe terenul de tenis cu soarele în cap. De aceea eşti obişnuit când ai de tras.

    Ce este cel mai greu în business?

    În domeniul nostru de activitate este lupta cu oamenii. Pentru că nu există forţă de muncă calificată şi nu numai atât. Dar nici ca număr nu există forţă de muncă în acest domeniu. Toată lumea din industrie, de la ospătar, spălător de vase, picolo, visează să îşi ia un job în Europa.

    Lumea se uită cu admiraţie la Fratelli. Ce ai putea să le spui celor care astăzi ar vrea să facă la fel?

    În primul rând, să se trezească mai devreme decât alţii şi să muncească mai mult decât concurenţii lor. Şi să se asigure că au un buget de şase luni în cazul în care se întâmplă ceva, vine o pandemie, nu-ţi intră clienţi în restaurant, ai nişte probleme şi atunci trebuie să ai un buget separat de cel de investiţii, de şase luni, pe care să fii gata să-l pui la bătaie în cazul în care lucrurile nu merg aşa cum ar trebui.

    Crezi că ai fi făcut bani mulţi dacă intrai în imobiliare?

    Important este să faci ce îţi place. Cred că m-aş descurca şi în imobiliare. Pe partea de vânzări, am avut parte de trai­ninguri profesionale, care sunt foarte importante. Mai ales dacă le faci la o vârstă adecvată.

    Există reinventare în business?

    Dacă nu reuşeam să ne reinventăm noi nu am mai fi fost astăzi aici. Dacă nu eşti pregătit să te reinventezi instant atunci poţi să poţi să-i pui cruce businessului.

    Când crezi că o să fie shaormeria Fratelli?

    Într-un concept al vieţii curente, eu cred că e o idee foarte bună să faci o shaormerie. Pentru că preţul de achiziţie al produselor este destul de mic şi profitul destul de mare. Nu îţi trebuie bucătari cu experienţă foarte mare. Îţi trebuie doar buni executanţi. Însă noi nu prea facem lucruri prin care să îi copiem pe alţii. Adică dacă văd o shaormerie care merge, nu fac şi eu shaormerie pe care scrie Fratelli. Nu prea mâncăm shaorma.

    Ce îţi reproşezi în momentele în care eşti tu cu tine?

    Nu ştiu, poate n-ar mai trebui să fiu atât de artist în busi­ness, să fiu puţin mai aplicat. Asta e o vorbă mare, ştii să fii aplicat în business.

    Care este cea mai importantă lecţie pe care ai învăţat-o?

    Cea mai importantă lecţie este aceea de a fi atent la businessul tău. În România nu merge să faci business, iar tu să stai pe Coasta de Azur. Şi să vii din când în când şi să ai pretenţia să-ţi meargă foarte bine. Trebuie să fii prezent în business. Cred că e greu să vinzi un apartament de un milion de euro, tu stând pe Coasta de Azur pe un şezlong.

    Tu te uiţi după un weekend la încasări?

    Asta e cea mai mare greşeală pe care o poţi să faci. Pentru un business în HoReCa nu este relevant un weekend sau două. Nici măcar trei. Ci o perioadă de timp care poate fi împărţită în anotimpuri, pentru că, din păcate, Bucureştiul este un oraş bazat foarte mult pe anotimpuri. Deci vara pentru Bucureşti este un sezon prost. Toată lumea pleacă.

    Care sunt conceptele de business din industria ta pe care le admiri?

    Cred că noi suntem destul de uniţi când am creat business în jurul nevoilor pe care le are oraşul şi în jurul a ceea ce ştim noi să facem. Am făcut lucruri care ne-au făcut plăcere şi am modificat idei de afară văzute în călătorii sau studiate. Ne-am uitat la tot felul de lanţuri.

    Ce concepte sau idei pe care voi le-aţi pus pe piaţă nu au mers şi de ce?

    Deocamdată nu pot să zic că n-a mers ceva, dar în general, conceptele şi ideile care nu merg, nu merg din cauza faptului că nu te-ai preocupat de ele. Efectiv nu ai muncit acolo să stai să te ocupi de ele. Povestea cu clubul nostru, care era singurul club privat din România, cu număr limitat de membri, unde noi ne aşteptam să fie 500 de membri şi să ne acopere cheltuielile, n-a fost aşa. A fost deschis zece ani de zile. După 10 ani de zile ne-am dat seama că munceam foarte mult şi nu aveam criteriul aşteptat. Românii se duc în Bulgaria şi mai puţin veneau la noi.

    Dacă cineva vrea să-şi deschidă o cafenea, un restaurant sau un club ce ar trebui să ştie?

    Trebuie să se priceapă la cifre. Trebuie să aibă o o cultură şi o educaţie în domeniul respectiv. Vedem foarte mulţi antreprenori care n-au nicio cultură, nicio educaţie, dar investesc în cafenele, restaurante, cluburi. Toate sunt businessuri foarte diferite. Trebuie să fii şi realist.

    Dai bani cu împrumut?

    Nu, pentru că am o familie destul de mare de întreţinut.

    Unde se mănâncă bine în
    Bucureşti?

    Condiţiile de a avea un restaurant bun sau un loc bun sunt că trebuie să ai mâncare bună, servicii bune, atmosferă, preţuri adecvate, dar cred că cel mai bun restaurant din punctul meu de vedere, sper să nu se supere ceilalţi prieteni care au restaurante, este Casa lui David.

    Care este indicatorul la care tu te uiţi ca să îţi dai seama dacă este criză sau nu?

    Dacă economia merge, dacă banii se mişcă sau nu, în busi­nessul nostru îţi dai seama. Aflăm printre primii dacă se întâmplă ceva rău. La Fratelli până în anul 2009 nu avea meniuri. Mă rog, le aveam, dar nu le foloseam. Nu venea nimeni să întrebe cât costă ceva. Acum, în perioada postpandemică, am constatat cu surprindere că oamenii nu se uită la meniu. Sunt fericiţi că ies afară din casă şi au o foamete incredibilă de a cheltui şi a socializa.

    Ce defecte trebuie să ai ca să fii un bun antreprenor?

    Să fii cumpătat. Întotdeauna am încercat să fim obiectivi şi faţă de noi şi faţă de clienţii noştri. Al doilea defect pe care trebuie să îl ai este să te trezeşti foarte devreme. Adică trebuie să faci sacrificii să te trezeşti înaintea concurenţei tale. Mai târziu este prea târziu.

    Care este lucrul cu care te mândreşti cel mai tare în business?

    Continuitatea asta pe care o avem. Adică te trezeşti dimineaţa de 16 ani de zile şi poţi să te focusezi profesional. Povestim care e planul pentru ziua respectivă, fratele meu lucrează ceva, eu lucrez altceva. Suntem tot timpul online. Asta e foarte important, să menţinem comunicarea bună între noi. Şi nu vorbim de bani. E o regulă de familie, regulă nescrisă în grupul nostru de business. Să nu vorbim de bani decât în momentele cheie, când sunt de făcut investiţii sau când sunt probleme. 


    Când ai făcut primul milion de euro?

    Primul million de euro l-am avut în datorie în 2008. Am terminat de construit nişte hale, Fratelli Studio şi Fratelli Club în luna noiembrie. Şi pe
    2 ianuarie, ne-a luat foc, am avut un incendiu. Halele nu erau asigurate încă în perioada sărbătorilor. Ne-am agitat cu petreceri, cu revelioane şi ne-a luat foc. Am pierdut totul atunci, un milion de euro.


    Care este diferenţa dintre un restaurant în Bucureşti şi un restaurant la New York, dincolo de nota de plată?

    Putem să vorbim mult pe diferenţe. Să luăm Europa. Ai observat că în Viena există ospătari de 50-60 de ani? Pentru că ei şi-au dorit de mici, şi-au terminat studiile şi s-au gândit să fie ospătari.  În România, a fi ospătar sau barman este doar o oportunitate de moment. Nimeni nu s-a gândit să-şi facă o meserie din asta. În România vor doar să facă bani uşor. Să nu creadă cineva că a fi ospătar bun e uşor. Poţi fi ospătar toată viaţa, dar nu asta este mentalitatea în România. Asta e o diferenţă.

  • Citatul săptămânii. Ramona Jurubiţă, KPMG: Reducerea taxării pe muncă ar putea readuce acasă o parte dintre milioanele de români din străinătate

    Ramona Jurubiţă, country managing partner al firmei de audit şi consultanţă KPMG şi vicepreşedinte al Consiliului Investitorilor Străini:
    Reducerea taxării pe muncă ar putea readuce acasă o parte dintre milioanele de români din străinătate. Economia României are nevoie ca de apă de investiţii noi, fie că sunt străine sau cu capital românesc, dar care să aducă o valoare adăugată mai mare.

     

     

     

     


     

  • Meet the CEO. ​De la un simplu angajat, la conducerea celui mai mare lanţ de restaurante din ţară

    Paul Drăgan a început să lucreze în unul dintre primele restaurante McDonald’s din România, odată cu intrarea brandului pe piaţa locală. Astăzi, 27 de ani mai târziu, este directorul general al afacerii cu peste 90 de unităţi şi venituri anuale de 869 de milioane de lei, care este şi liderul pieţei locale de restaurante. Ce l-a ajutat să se evidenţieze dintre miile de angajaţi care lucrează an de an pentru lanţul de restaurante cu servire rapidă, dincolo de tenacitatea cu care şi-a construit cariera pas cu pas?

     

    Privind în urmă, cred că faptul că mi-am construit cariera exclusiv în cadrul aceleiaşi companii mi-a oferit un avantaj important, pentru că am avut ocazia să cunosc îndeaproape specificul fiecărei poziţii şi să am o imagine foarte clară în ceea ce priveşte compania”, răspunde Paul Drăgan, care a preluat rolul de director general al Premier Restaurants România, referindu-se la parcursul profesional, mai rar întâlnit, în peisajul autohton. După o carieră de peste 20 de ani în care a lucrat pentru McDonald’s, a ajuns să preia, în vara anului 2020, conducerea afacerilor companiei. A devenit astfel responsabil acum de un business format din 92 de restaurante şi cafenele, care a generat în 2020 afaceri de 869 de milioane de lei şi un profit net de 87,6 milioane de lei. Primul său loc de muncă a fost chiar la McDonald’s, odată cu intrarea pe piaţa din România a lanţului de restaurante cu servire rapidă (quick service restaurant – QSR), în 1995. Atunci, brandul american a venit pe piaţa locală direct, urmând ca în 2016 operaţiunile acestuia să fie preluate de francizatul cu origini malteze Premier Capital.

    Paul Drăgan îşi aminteşte că a mers la interviu la recomandarea unui prieten, a fost angajat şi şi-a dorit să rămână în acest mediu, renumit pentru dinamismul acestuia: „A contat foarte mult faptul că am fost primit într-o echipă alături de care simţeam că pot evolua şi de la care aveam multe de învăţat.”  Asemenea multora dintre tinerii proaspăt absolvenţi care aleg să îşi înceapă cariera la McDonald’s, şi el a început cu un job în restaurant, prin programul Manager Trainee: „Iar fiecare pas făcut alături de McDonald’s a însemnat o etapă de creştere profesională, care m-a adus aici, 27 de ani mai târziu, ca director general”. Ce l-a motivat să lucreze pentru aceeaşi companie aproape trei decenii? „Sunt conştient că acest parcurs – şi faptul că am rămas o perioadă atât de îndelungată în cadrul acestui business – a fost determinat de valorile pe care le-am regăsit aici şi de susţinerea de care se bucură fiecare angajat pentru dezvoltarea potenţialului său. Acest model bine pus la punct în interiorul sistemului McDonald’s este o garanţie că o poziţie de management este accesibilă oricărui membru al echipei, dacă există dedicare, pasiune şi dorinţă.”

    Business global, carieră internaţională

    De mai bine de 20 de ani  a devenit manager de restaurant în cadrul businessului, mai întâi în România şi apoi în Statele Unite, ca parte a unui proiect de schimb de experienţă. A îndeplinit apoi atribuţii de consultant de operaţiuni în Canada, de unde s-a întors să preia funcţia de manager de operaţiuni şi, ulterior, director de operaţiuni, coordonând toate restaurantele din ţară şi supraveghind dezvoltarea strategică a fluxurilor operaţionale. În 2018, s-a alăturat echipei din Malta, ţara de origine businessului Premier Restaurants, unde a condus lanţul de restaurante timp de aproximativ doi ani: „Am reuşit să construiesc echipe puternice, înţelegând mai bine cultura locală şi obiceiurile consumatorilor de acolo”. În vara lui 2020, în plină pandemie, a preluat rolul de director general al afacerii din România. Drăgan spune că unul dintre motivele pentru care a revenit a fost tocmai cel de a pune în aplicare ceea ce a învăţat peste graniţe: „În 2020 am revenit cu bucurie şi cu multă determinare de a pune în aplicare tot ceea ce am învăţat de-a lungul timpului din fiecare experienţă internaţională în parte. Am regăsit în România colegi şi prieteni cu care lucrasem în urmă cu mulţi ani, dar şi noi colegi – tineri ambiţioşi, profesionişti şi dornici de afirmare. Împreună ne-am propus să dezvoltăm în continuare businessul prin calitatea produselor şi serviciilor pe care le oferim, prin digitalizare, dar şi prin formarea unor echipe dedicate, cu grijă pentru oameni şi nevoile acestora.” Prioritatea sa principală se leagă, de altfel, spune el, de dezvoltarea echipei – „Un business nu poate funcţiona fără o grijă sporită pentru oamenii care i se dedică, iar din punctul meu de vedere, echipa este catalizatorul succesului nostru de-a lungul anilor”. 

    În acest moment au peste 5.000 de angajaţi, răspândiţi în cele 28 de oraşe ale ţării unde sunt prezenţi. Drăgan precizează că pentru aceştia, compania implementează constant programe de dezvoltare, inclusiv cursuri de dezvoltare managerială şi leadership, iar în 2021, numărul de ore de training dedicate angajaţilor au ajuns la un maximum de peste 37.000. „Am susţinut şi continuăm să susţinem performanţa angajaţilor şi dezvoltarea aptitudinilor, organizând traininguri dedicate, încurajând promovarea din interiorul reţelei şi oferind beneficii pe măsura eforturilor”.

    În afară de posibilitatea de a promova, motivaţia colegilor săi este susţinută atât de bonusuri pentru performanţă – angajaţii care lucrează în weekenduri, de exemplu, „primesc bonusuri substanţiale care se adaugă salariului de bază” – , cât şi de flexibilitate. Angajaţii din sediul central pot opta pentru muncă în sistem hibrid, iar cei din restaurante au posibilitatea de a alege între un program de 4, 6 sau 8 ore. „McDonald’s este un angajator care se implică activ pentru a asigura un mediu în care angajaţii să-şi poată finaliza sau continua studiile. Oferim burse de studiu şi performanţă, programe de pregătire, cum este BACmeUP, şi derulăm parteneriate de lungă durată pentru programe de studii postuniversitare”, adaugă Paul Drăgan, referindu-se la angajaţii care lucrează în pauzele de studiu pentru lanţul de restaurante.


    Carte de vizită Paul Drăgan

    ♦Œ A preluat conducerea operaţiunilor McDonald’s România în vara anului 2020.

    ♦ Şi-a construit cariera exclusiv în cadrul McDonald’s. A început cu un job în restaurant, prin programul Manager Trainee, în urmă cu
    27 de ani.

    Ž♦ De mai bine de două decenii a devenit manager de restaurant în cadrul businessului, mai întâi în România şi apoi în Statele Unite, ca parte a unui proiect de schimb de experienţă.

    ♦ A fost şi consultant de operaţiuni în Canada; ulterior a preluat funcţia de manager de operaţiuni şi, ulterior, director de operaţiuni în România.

    ♦ Anterior preluării rolului curent a condus lanţul de restaurante din Malta.


    Niciun an fără un nou McDonald’s

    În ceea ce priveşte obiectivele ce ţin, concret, de creşterea afacerii, vizează în primul rând expansiunea prin deschideri de noi unităţi. „Planurile de dezvoltare ale reţelei rămân printre obiectivele noastre principale în 2022. Ne dorim să ajungem la un număr cât mai mare de consumatori, aşadar vom menţine procesul de expansiune naţională. Urmează să deschidem noi locaţii, prin prisma cărora să ne consolidăm poziţia de lider al pieţei de restaurante cu servire rapidă din România, şi vom continua să investim şi spre zonele de digital şi convenience – doi piloni de susţinere ai businessului nostru.” Directorul general Premier Restaurants România previzionează patru deschideri de restaurante, alături de o extindere în ariile pe care le descrie drept prioritare pentru ei: McDelivery şi McDrive. Digitalizarea este un alt obiectiv important, accentuat odată cu pandemia, iar anul acesta au în vedere alte 10 restaurante care să beneficieze de un nou sistem de digital până la finalul anului. „Ne dorim ca toate restaurantele noastre să se bucure de transformarea EOFT (experience of the future)”. În ceea ce priveşte investiţiile planificate, Paul Drăgan menţionează că şi-au propus să păstreze un nivel similar anului trecut, când au alocat 52 de milioane de lei deschiderilor, precum şi digitalizării. Doar în procesul de remodelare şi digitalizare a restaurantelor, preconizează investiţii de aproximativ 2 milioane de euro. Au de asemenea în vederea lansarea unor noi programe speciale pentru generaţia digital native şi introducerea unor opţiuni care să facă experienţa utilizatorilor cât mai captivantă. Un exemplu în acest sens este  Mobile Order & Pay, un program aflat în curs de implementare, prin care clienţii vor putea comanda şi plăti direct din aplicaţia mobilă McDonald’s, ulterior ridicându-şi comanda din restaurante. Aplicaţia de mobil, pe care au lansat-o în 2019, are în prezent 2,5 milioane de utilizatori.  Printre priorităţi se numără, de asemenea, inovaţia la nivelul gamei de produse, iar Paul Drăgan menţionează că au în plan să folosească atât reţete originale, cât şi reinterpretate, prin care să dezvolte oferta de bază a meniului.

    În ceea ce priveşte tendinţele pe care Drăgan le observă pe piaţa pe care activează – o industrie HoReCa estimată de specialişti la circa 2 miliarde de euro – acestea se referă mai ales la comportamentul consumatorilor. „Există în continuare apetit de consum în România, iar oamenii nu s-au lăsat descurajaţi de impedimentele pandemiei. Din contră, s-au adaptat rapid şi au găsit soluţii prin care să ajungă aproape de produsele lor favorite şi să se bucure de ele în deplină siguranţă”, spune el, precizând mai cu seamă preferinţa clienţilor pentru e-commerce. Cum se vede criza prin „barometrul” McDonald’s? Paul Drăgan menţionează că nu au fost ocoliţi nici ei de presiunea preţurilor la produse alimentare, de uz casnic, dar şi la energie şi materii prime. „În ultima vreme am asistat la creşteri semnificative ale preţurilor la produse alimentare, produse de uz casnic, dar şi la energie şi materii prime. Starea de incertitudine se reflectă de multe ori în astfel de fluctuaţii, iar riscul legat de inflaţie pe termen lung nu trebuie ignorat de niciun segment de business. Prin urmare, ne pregătim pentru orice scenariu şi rămânem atenţi la schimbările pieţei. Am alături o echipă puternică şi foarte bine pregătită, motiv pentru care am convingerea că vom trece cu bine peste orice provocare, indiferent de natura ei.”

     

    Un lider solidar

    Provocat să îşi descrie cariera în câteva cuvinte, Paul Drăgan spune că acestea ţin de valorile pe care le-a încurajat, la rândul său, în toate echipele din care a făcut parte. „Pentru mine, baza de la care poţi începe să construieşti un sistem care să aibă succes ţine de nevoia de comunitate, solidaritate şi empatie. Cu siguranţă dedicarea, o etică sănătoasă de lucru şi o implicare autentică sunt importante pentru a avea rezultate bune, însă înainte de toate, trebuie să împărtăşim acele valori care vorbesc despre noi ca oameni, ca parteneri şi colegi, ca o echipă care poate face faţă oricărei provocări – chiar şi celor mai neaşteptate. Pentru că cine ar fi putut prevedea că ultimii doi ani ne vor aduce faţă în faţă cu această nouă realitate?” Din această perspectivă, nu lipsesc din strategia lor nici obiectivele legate de sustenabilitate şi responsabilitate socială  – iar Drăgan exemplifică printr-o platformă denumită Better M, prin care McDonald’s România se aliniază la angajamentul global de a înlocui ambalajele de plastic folosite pentru produse cu variante sustenabile. „Datorită iniţiativelor derulate până acum – schimbarea ambalajului pentru îngheţata McFlurry şi McSundae, introducerea paiului de carton, la cerere, şi a tacâmurilor şi noilor ambalaje de salate, am reuşit să reducem cantitatea de plastic folosită anul trecut în restaurante cu peste 120 de tone”, precizează el. De asemenea, vor susţine în continuare Fundaţia pentru Copii Ronald McDonald, axată pe familiile care au nevoie de sprijin, oferind cazare gratuită părinţilor ai căror copii urmează tratamente medicale de lungă durată. Anul acesta, fundaţia va deschide o nouă Casă Ronald McDonald pentru părinţi şi copii la Iaşi. În luna noiembrie 2021, cu ocazia campaniei de strângere de fonduri devenită tradiţională pentru companie, au colectat peste 2 milioane de lei, bani ce vor fi direcţionaţi finalizării proiectului de la Iaşi, dar şi susţinerii celorlalte două Case Ronald McDonald, deschise la Bucureşti şi Timişoara.


    Planurile de dezvoltare ale reţelei rămân printre obiectivele noastre principale în 2022. Previzionăm patru deschideri de restaurante, alături de o extindere în ariile prioritare: McDelivery, McDrive şi digitalizare. Ne dorim ca toate restaurantele noastre să se bucure de transformarea EOFT (Experience of the Future).

    Paul Drăgan, director general, McDonald’s România


    Când vine vorba despre provocări, Paul Drăgan spune că nu s-a temut niciodată de acestea, chiar dacă nu au fost puţine, şi a încercat să vadă partea bună a fiecărei experienţe prin care a trecut. Iar ca exemplu oferă amintirea de la începuturile carierei sale, când a petrecut doi ani în Statele Unite ale Americii ca manager de restaurant. Acolo a înţeles ce înseamnă cu adevărat diversitatea, prin coordonarea unei echipe de angajaţi care proveneau din 16 ţări diferite. „În mijlocul acestui melting pot cultural, adaptarea mea ca lider a fost esenţială. De aceea, preţuiesc enorm toate experienţele din ţările unde am lucrat, pentru că sunt convins că acest contact direct cu o multitudine de culturi m-a ajutat să mă formez şi să rămân deschis către noi perspective.” De altfel, menţionează că indiferent de dificultatea situaţiei în care se află, este o persoană orientată spre soluţii: „Dacă nu ai curajul să încerci – şi rezistenţa de a face faţă obstacolelor – nu poţi atinge obiectivele pe care ţi le doreşti. Iar în momentul în care izbândeşti prin propriile forţe, depăşind impedimente care altădată ar fi părut imposibil de gestionat, satisfacţia este cu atât mai mare”. Privind retrospectiv la cariera sa, nu se opreşte asupra unei singure realizări, ci se declară fericit de experienţa avută per ansamblu: „Pe de-o parte, sunt mândru – şi recunoscător – pentru ceea ce am realizat pe plan profesional de-a lungul carierei, pentru abilităţile pe care le-am dobândit. Pe de altă parte, pentru mine întotdeauna au fost importante realizările obţinute în echipă şi succesele împărtăşite cu colegii. Şi apoi, sunt mândru de această experienţă în sine, de faptul că am rămas alături de McDonald’s timp de peste 26 de ani, contribuind la rândul meu la formarea noilor generaţii de colegi şi la implementarea unui model de succes. Pentru că vorbim într-adevăr despre un model de succes, recunoscut atât pe plan global, cât şi naţional.” Nu este nici genul de CEO care a avut un singur mentor în carieră şi crede că a învăţat de la fiecare dintre managerii şi colegii cu care a interacţionat: „În felul acesta am dobândit nu doar cunoştinţe valoroase, ci şi modele pe care am încercat să le implementez cât mai bine şi să le transmit, la rândul meu, celor din jur.”  Iar calităţile prin care cei din jurul său se pot evidenţia se pot evidenţia în faţa sa sunt motivaţia, adaptarea la cultura organizaţională a companiei, precum şi un sistem de valori similar acesteia: „Credem în valoarea individuală a fiecărui candidat şi suntem convinşi că la McDonald’s oricine îşi poate găsi rolul care i se potriveşte, fie că vorbim despre cei aflaţi la început de drum, cât şi cei cu experienţă”.


    Trei sfaturi pentru tinerii aflaţi la început de carieră:

    1. Aveţi încredere în propriile forţe şi nu vă temeţi să testaţi lucruri noi, fiindcă doar aşa veţi învăţa: având curajul să încercaţi şi asumându-vă responsabilitatea pentru acţiunile voastre.

    2. Acceptaţi că vor exista şi lucruri pe care nu le puteţi controla cu totul, dar pentru toate celelalte, luptaţi şi nu vă lăsaţi doborâţi de presiune.

    3. Ascultaţi şi căutaţi să deveniţi cea mai bună versiune a voastră. Este un proces continuu, dar cred că aceasta este frumuseţea lui.



    Unde mai este prezentă Premier Restaurants, compania care operează McDonald’s România

    Premier Restaurants România este parte a companiei Premier Capital, partenerul maltez pentru dezvoltare al restaurantelor McDonald’s din Estonia, Grecia, Letonia, Lituania, Malta şi România. Premier Capital plc operează 166 de restaurante şi are 9.000 de angajaţi, servind peste 150 de milioane de clienţi anual, în cele şase pieţe. Premier Capital plc reprezintă businessul McDonald’s al grupului Hili Ventures Ltd, prezent în 10 ţări şi implicat în diverse operaţiuni de logistică, transport naval, inginerie, petrol şi gaze, tehnologie, proprietăţi, ospitalitate şi leasing şi care deţine parteneriate cu McDonald’s şi Apple.

  • Cei care „fură” angajaţi gata pregătiţi trebuie să fie penalizaţi

    Dragoş Damian, CEO al producătorului de medicamente Terapia Cluj, este extrem de furios pe companiile care „fură” angajaţi gata pregătiţi de la firmele concurente, destabilizându-i astfel pe cei care au investit timp, cunoştinţe şi bani în pregătirea lor. Comentariul lui a venit ca o reacţie la anunţul Consiliului Concurenţei, care a declanşat prima investigaţie de pe piaţa muncii: un grup de şapte companii din industria automotive, în frunte cu Renault Technologie, sunt suspectate că s-au înţeles între ele pentru a nu-şi lua angajaţii şi a controla ofertele salariale, astfel încât costurile să nu scape de sub control.

    Este dezgustător să afli că există înţelegeri de tip „no-poach”, însă este la fel de dezgustător ca, după ce unele companii investesc milioane de lei în educarea şi calificarea forţei de muncă – învăţământ dual, burse pentru studenţi, practica de vară şi programe de calificare pentru studenţi, înfiinţarea de laboratoare în şcoli şi facultăţi – să vină alte companii, care nu dau un leu pentru dezvoltarea tinerei generaţii şi să se servească ca la „bufet suedez” din personalul bine pregătit. Acest lucru se cheamă „over-poach”, spune Dragoş Damian, poate cel mai vocal susţinător al industriei, al capacităţilor de producţie din România.

    Foarte multe companii sunt furioase pe concurenţa directă şi indirectă care le fură angajaţii pe care ei i-au pregătit, pe care i-au luat de la zero şi i-au adus la un anumit nivel de experienţă şi de muncă. De asemenea, firmele sunt nervoase şi pe angajaţi, care nu recunosc această pregătire, nu dau doi bani pe ea şi pleacă la prima ofertă mai bună, cu toate că nu este cu mult mai bună decât cea anterioară.

    Noua generaţie are o mobilitate mult mai ridicată, se plictiseşte repede într-un loc, caută continuu oferte şi porneşte de la prezumţia că ceea ce face o companie pentru a-i pregăti li se cuvine de la sine şi trebuie să fie un dat al muncii dacă cineva vrea să-i angajeze. Companiile ar vrea să introducă clauze în contractele de muncă conform cărora, dacă un angajat pleacă mai repede din companie după ce firma a investit bani şi cunoştinţe în a-l pregăti, să plătească el sau noua companie toate aceste lucruri. Ca o sumă de transfer în fotbal. Angajaţii se opun acestor prevederi, sindicatele sar în sus, dar cei care pierd sunt companiile care investesc primele în angajaţi şi nu pot beneficia în întregime de acest lucru. Firmele care câştigă sunt cele care iau angajaţi gata pregătiţi şi care le oferă cel mai mare salariu din piaţă, care nu poate fi întrecut de o altă ofertă.

    În România multinaţionalele sunt la capătul lanţului pentru că au capacitatea de a plăti cel mai mare salariu posibil. De obicei, companiile româneşti mici şi mijlocii sunt cele care pierd, pentru că au bani numai pentru salariul de început al unui angajat. Este adevărat că în special multinaţionalele investesc în şcolile duale, în cursurile de pregătire cele mai complexe, dar puterea lor financiară este mult mai mare decât a companiilor mici şi mijlocii. Piaţa muncii din România, ca de altfel din toată lumea occidentală, este extrem de tensionată, pentru că bazinul de resursă umană seacă din ce în ce mai mult şi nu vine nimeni din spate. Oamenii sunt înlocuiţi cu echipamente, dar acest proces nu se poate face peste noapte şi de multe ori este mult mai costisitor decât a avea angajaţi. Cel mai bine se vede în sectorul de digitalizare, acolo unde ai nevoie de alte competenţe, chiar mai ridicate decât cele pe care le înlocuieşti, şi la salarii mult mai mari.

    Dragoş Damian are toate motivele să fie furios pe cei care îi fură angajaţii gata pregătiţi, dar nu ştiu dacă această practică poate fi penalizată prin legislaţia muncii sau de către Consiliul Concurenţei. Ceea ce se poate face ţine de modul cum va fi privit un angajat şi un job în viitor şi cum vor putea companiile care au investit în cineva să-şi recupereze banii. Contractele de management pentru directorii executivi se fac pe un termen limitat, iar dacă cineva pleacă înainte de final, s-ar putea să fie nevoit să plătească penalizări, la fel cum o companie poate fi obligată să-i plătească toţi banii până la finalul contractului, dacă vrea să scape de el mai repede.

    Pentru a reduce fluctuaţiile din ce în ce mai mari de pe piaţa muncii, aceste contracte de angajare pe un termen limitat, cu clauze de penalizare, s-ar putea să fie introduse pentru toată lumea. Un contract de muncă pe perioadă nedeterminată s-ar putea să devină istorie. Cei care au beneficiat de cursuri de pregătire dar pleacă mai devreme, s-ar putea să fie nevoiţi să le plătească. Dar să vedem ce zic şi angajaţii.

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Umorul „Barometrului imobiliarelor în social media”

    Ştirea virală de săptămâna trecută despre garsoniera de 11 metri pătraţi din Cluj-Napoca, oferită spre închiriere cu 200 de euro lunar este, dincolo de generatorul unui nesfârşit şir de glume, un indicator că ne apropiem din ce în ce mai mult de Vest când vine vorba de preţurile din real estate. Suprafeţele de peste 50 de metri pătraţi cu care ne-am obişnuit reprezintă un lux în capitale europene precum Parisul sau Londra. La o primă căutare pe una dintre platformele de vânzare de locuinţe din Paris, poţi să vezi că o garsonieră de 22 de metri pătraţi, modest mobilată, costă 299.000 de euro. O alta este puţin mai ieftină: costă 192.000 de euro (însă are o suprafaţă de 17 metri pătraţi). La fel stau lucrurile şi în cazul chiriilor – potrivit platformei Numbeo, preţurile chiriilor din Oraşul Luminilor sunt cu 200% mai mari decât în Capitală. De altfel, un studiu amplu al Deloitte referitor la preţurile locuinţelor în Europa, publicat în vara anului trecut, arată că  arată că locuinţele din România sunt în continuare printre cele mai ieftine de pe continent, în pofida efervescenţei din ultimii ani. Umorul „Barometrului imobiliarelor în social media” poate fi de ajutor când vine vorba de confruntarea cu şocul preţurilor ce va urma, căci devine din ce în ce mai clar că direcţia şi în preţurile imobiliarelor româneşti, şi nu numai, este doar în sus.

    Ioana Matei, Editor Business MAGAZIN