S-a scumpit apa pe Dunăre? S-a scumpit cărbunele? S-a scumpit combustibilul nuclear? Nu. Uitaţi de piaţa liberă în energie şi reglementaţi preţul. Energia este vitală pentru toţi
Category: Revista BM
-
Unele pieţe nu funcţionează libere
Scumpirea energiei şi a gazului natural din ultimul an, tendinţă vizibilă încă din martie, anul trecut, scoate la iveală multiple anomalii ale pieţelor din România, dar şi A statului de a gestiona din timp o criză care acum duce în corzi toată economia.
„Reglementaţi preţul. S-a scumpit apa pe Dunăre? S-a scumpit cărbunele? S-a scumpit combustibilul nuclear? Nu. Uitaţi de piaţa liberă în energie şi reglementaţi preţul. Energia este vitală pentru toţi“, spunea săptămâna trecută, Ştefan Gadola, unul dintre fondatorii EnergoBit.
Circa 80% din toată producţia de energie a României este în mâinile statului şi jumătate din producţia de gaze, dar în timp ce producătorii colectau profituri de vis, sub protecţia lipsei de acţiune a autorităţilor locale, restul economiei ceda sub presiunea celor mai mari preţuri din istorie.
Iar pentru ca toate pieţele să funcţioneze, altele strategice trebuie să lucreze în interesul lor. Energia este una dintre ele.
Roxana Petrescu este guest editor
-
Matematica proiectelor „verzi”
Politicile ESG ocupă locuri fruntaşe pe agenda lumii, fie că vorbim de marile puteri, companii, organizaţii nonguvernamentale sau celule de acţiune locală. În imobiliare, sustenabilitatea a depăşit stadiul de strategie şi este deja în „core business”, fiind prezentă în activităţile de zi cu zi ale companiilor şi chiar şi în rezultatele financiare de la final de an. Cum se traduc obiectivele „verzi” în businessul IULIUS, cel mai mare dezvoltator de proiecte mixed-use de regenerare urbană din România, cu investiţii ce depăşesc 1,2 miliarde de euro?
„Sustenabilitatea este integrată în modelul de business, având în acest moment structuri de guvernanţă dedicate, al căror rol este de a implementa acţiunile specifice în conformitate cu viziunea, misiunea şi valorile declarate ale organizaţiei”, descrie Dan Adrian Chelaru, Group Sustainability Officer, IULIUS, modul în care compania pe care o reprezintă se raportează la ceea ce este probabil în prezent cel mai la modă cuvânt din strategiile marilor companii ale lumii. Politicile de sustenabilitate şi, mai recent, ţintele de ESG (Environmental, Social, Governance), se traduc în luarea în considerare a tuturor părţilor implicate în funcţionarea unei companii, fie că vorbim despre clienţi, angajaţi, furnizori, comunităţi locale şi societate – şi nu doar în prioritizarea intereselor acţionarilor, cum se întâmpla deseori în trecut. Aceste strategii au devenit în ultimii ani un subiect fierbinte pentru majoritatea companiilor, din toate domeniile, însă implementarea lor în real estate a început mai devreme, chiar şi pe piaţa locală, potrivit observaţiilor reprezentanţilor companiei cu origini ieşene.
„A fost necesară prioritizarea factorilor ESG în funcţie de domeniul nostru, iar primul pas a fost înţelegerea aspectelor materiale semnificative, care pot avea impact asupra situaţiei financiare sau a performanţei operaţionale a organizaţiei. Ne-am întărit angajamentul nostru printr-o strategie de sustenabilitate, centrată pe trei mari piloni, respectiv Mediu, Comunitate şi Guvernanţă şi etică în afaceri. Este o strategie ce include un plan de acţiune pe termen scurt, mediu şi lung, care detaliază măsurile, acţiunile şi proiectele ce vor conduce la atingerea obiectivelor”, explică reprezentantul companiei. IULIUS este în prezent singurul dezvoltator de proiecte mixed-use de regenerare urbană din România, cu investiţii ce depăşesc 1,2 miliarde de euro, iar politicile de sustenabilitate fac parte deja din „core business”, potrivit lui Dan Chelaru.Compania are în prezent proiecte în patru mari oraşe din ţară – Iaşi, Timişoara, Cluj-Napoca şi Suceava. În 25 de ani, a evoluat de la un mall în Iaşi, primul din afara Capitalei, inaugurat în anul 2000, până la un portofoliu ce cuprinde astăzi peste 300.000 mp de retail, în două proiecte mixed-use de regenerare urbană (Palas Iaşi şi Iulius Town Timişoara), singurele de acest tip din ţară, şi o reţea naţională de shopping malluri regionale (Iulius Mall – Iaşi, Cluj-Napoca şi Suceava). IULIUS s-a impus şi drept unul dintre cei mai activi dezvoltatori şi operatori de spaţii office clasa A, construind poluri regionale de business în trei centre universitare ale României – Iaşi, Timişoara şi Cluj-Napoca. În total, au în portofoliu 13 clădiri verzi, cu o suprafaţă totală de peste 152.000 mp, în care sunt prezente peste 80 de sedii de companii şi unde lucrează peste 15.000 de angajaţi. „Proiectele IULIUS sunt concepte sustenabile, care transcend rolul lor funcţional şi se armonizează identităţii comunităţilor din care fac parte. Sunt singurele proiecte care integrează grădini ample, aducând natura în mijlocul oraşelor, între oameni.”
Mai mult verde, mai mulţi bani
Reprezentantul IULIUS observă că România începe să îmbrăţişeze tendinţele globale de dezvoltare a proiectelor imobiliare verzi de mai mulţi ani. Dincolo de obiectivele legate, în esenţă, de crearea unui viitor mai bun, deopotrivă pentru companii, cât şi pentru angajaţii şi clienţii acestora, proiectele imobiliare verzi vin şi cu rezultate mai pragmatice: deşi acestea presupun uneori investiţii mai mari, au un randament mai bun decât cele tradiţionale. „Tranziţia către clădirile verzi pentru a reduce schimbările climatice este un trend inevitabil, având în vedere faptul că aproximativ 40% din emisiile de dioxid de carbon la nivel global sunt generate de clădiri şi de industria construcţiilor. Însă, clădirile verzi au un randament mai bun şi pentru dezvoltatori, pentru că generează chirii mai bune şi se estimează că au o valoare imobiliară cu 7–10% mai mare faţă de clădirile tradiţionale.
Certificările verzi ale clădirilor nu sunt doar o diplomă pe care să o arătăm partenerilor, ci o misiune asumată în strategia noastră de sustenabilitate, un instrument de analiză a performanţelor clădirilor în această direcţie”, spune Dan Chelaru. Beneficiile asupra comunităţii, accesul la facilităţile de recreere, locaţia, susţinerea mobilităţii (dependenţa redusă de maşină), eficienţa energetică, materialele folosite, tipul de iluminat, aportul cât mai mare de lumină naturală, specificaţiile aerului, reutilizarea apelor pluviale etc. sunt doar câteva dintre criteriile care sunt respectate încă de la stadiul de proiectare când vine vorba de construcţia unei clădiri verzi. „Implementarea acestor strategii este necesară pentru a avea proiecte nu doar frumoase şi funcţionale, ci, mai ales, prietenoase cu mediul şi cu oamenii”, spune Group Sustainability Officerul Grupului IULIUS. În acest context, toate proiectele companiei, în operare şi în dezvoltare, sunt certificate sau în curs de certificare drept clădiri verzi.
„Compania noastră deţine singura reţea naţională de centre comerciale din România integral certificată verde, ceea ce vorbeşte despre performanţele privind responsabilitatea în operare şi economia resurselor. În portofoliul nostru se remarcă clădirea United Business Center 3 din Iulius Town Timişoara, cu arbori naturali inclusiv în lobby, certificată LEED Platinum, fiind prima clădire office din afara Capitalei care a atins acest standard de excelenţă. De asemenea, ansamblul urbanistic Palas Iaşi este singurul proiect din Europa Centrală şi de Est care a primit certificarea LEED Neighborhood Development pentru impactul pozitiv asupra comunităţii şi pentru modul sustenabil în care au fost concepute şi construite clădirile integrate. Iaşul se remarcă şi prin Palas Campus, proiect care se află într-un dublu proces de certificare verde – EDGE (Excellence in Design for Greater Efficiencies) al International Finance Corporation (IFC) şi LEED (Leadership in Energy and Environmental Design) al US Green Building Council”, exemplifică Dan Chelaru. „Verdele” a devenit o cerinţă chiar şi pentru finanţare. Palas Campus de pildă, cea mai mare clădire de birouri ca suprafaţă din România (60.000 mp), dezvoltată în prezent de IULIUS la Iaşi, este primul proiect care a obţinut un credit verde acordat unei companii româneşti de către International Finance Corporation (IFC), divizia Băncii Mondiale destinată sectorului privat. Instituţia financiară a acordat 72 de milioane de euro acestui proiect, pentru a facilita obţinerea certificării de clădire verde şi o reducere previzionată de minimum 20% a consumului de energie şi apă.
Când „green” prinde rădăcini
În ceea ce priveşte pilonul «mediu», organizaţia îşi concentrează eforturile în jurul reducerii consumului de energie şi resurse, precum şi a emisiilor asociate, acţiuni care vizează atingerea obiectivului strategic de tranziţie către o economie cu emisii scăzute de carbon. Mai concret, IULIUS a decis să integreze în proiectele mixed-use grădini pe suprafeţe ample, fiind, potrivit reprezentanţilor companiei, singura companie de profil cu o astfel de abordare. „Pentru IULIUS, grădinile sunt deja elementul semnătură, o ancoră pentru comunitate şi un aport consistent la reducerea amprentei de carbon. În portofoliu sunt peste 13 hectare de spaţii verzi, în Iaşi, Timişoara şi Cluj-Napoca, care au presupus investiţii iniţiale de peste 17 milioane de euro, pentru a fi armonios încadrate oraşului, cu arbori maturi şi o atmosferă naturală autentică. Spre exemplu, la Palas Iaşi avem un raport al spaţiilor verzi din suprafaţa totală de aproape 46% şi cred că este singurul proiect din România care se poate mândri cu o proporţie atât de mare de verde”, povesteşte Dan Chelaru. Din calculele făcute, arborii plantaţi în grădinile IULIUS absorb anual aproximativ 75 de tone de CO2. „Iar dacă adăugăm campaniile anuale de împădurire organizate de IULIUS, o iniţiativă de compensare a amprentei de carbon prin intermediul absorbanţilor naturali, precum pădurile, aportul este şi mai mare. Numai anul trecut am plantat peste 4.500 de puieţi şi estimăm că suprafeţele plantate vor stoca în următorii 50 de ani până la 4.500 tone CO2, contribuind la susţinerea obiectivului (13) Acţiune Climatică din Agenda ONU 2030 pentru Dezvoltare Durabilă. Astfel de campanii de împădurire şi ecologizare sunt deja o tradiţie pentru noi, dar şi o manieră prin care ne apropiem de partenerii din clădirile de birouri, care participă la acţiuni alături de noi”, completează specialistul companiei ieşene.
ZERO emisii, un obiectiv pentru viitor
Discuţiile despre sustenabilitate ţintesc spre obiectivul „zero” atunci când vorbim despre deşeuri şi emisii, iar din această perspectivă, Dan Chelaru spune că sunt în plin proces de inventariere a emisiilor de carbon rezultate din întreg portofoliul de operaţiuni. Şi-au propus astfel să înţeleagă mai bine de unde provin aceste emisii şi să elaboreze un plan de măsuri şi acţiuni în vederea reducerii amprentei de carbon. „Vizăm îmbunătăţirea performanţei de mediu a companiei, în contextul îndeplinirii ţintelor asumate prin Convenţia de la Paris, de limitare a încălzirii globale cu 1,5°C faţă de nivelurile preindustriale. Suntem conştienţi că pentru reducerea amprentei de carbon este necesar un pachet de măsuri complexe, în cazul nostru materializat prin proiectarea de clădiri sustenabile (reducerea emisiilor din procesul de construcţie, proiecte de integrare a economiei circulare etc.), optimizarea utilizării resurselor (reducerea emisiilor din operaţiuni, măsuri specifice de eficienţă energetică, utilizare de energie regenerabilă etc.) sau prin dezvoltarea de proiecte de îmbunătăţire a conectivităţii/mobilităţii urbane sustenabile.” În ceea ce priveşte economia circulară şi managementul deşeurilor, una dintre direcţiile principale de acţiune ale IULIUS este un program de reducere şi valorificare a deşeurilor generate de proiectele grupului. „La Palas Iaşi, acolo unde am demarat deja programul de anul trecut, cantităţile de reciclabile au crescut cu 25% faţă de 2019. În prezent, programul se implementează în toate proiectele grupului şi ne aşteptăm la o creştere cu peste 50% a cantităţilor de reciclabile în a doua jumătate a anului. Următoarea etapă este transformarea resturilor în compost, proces care estimăm că va reduce cantitatea de deşeuri menajere cu până la 40%”, explică Group Sustainability Officer al IULIUS.
Cum se construiesc oraşele pentru oameni?
Deşi mai acută în marile oraşe, aglomerarea devine o problemă peste tot în lume, observă reprezentantul IULIUS. Administraţiile includ în strategiile de management urban soluţii de mobilitate, la care contribuie şi dezvoltatorii, cei care construiesc oraşele. În cazul IULIUS, proiectele de regenerare urbană au venit însoţite de investiţii în conectivitatea cu oraşul. „Credem că sustenabilitatea nu trebuie să fie o caracteristică doar a clădirilor, ci a proiectelor văzute ca întreg. De aceea, dezvoltările noastre includ investiţii în infrastructură (tunel auto, noi artere, străzi lărgite şi modernizate, parcări subterane şi multilevel, staţii de transport în comun, piste de ciclism şi spaţii pentru biciclete etc.), care susţin dezvoltarea durabilă a ţesutului urban şi au impact în accesibilitatea proiectului şi în economia de timp a vizitatorilor ori a angajaţilor. Toate vin să completeze viziunea „walkable cities”, la care aderăm prin legăturile pietonale, parcuri şi politici de încurajare a deplasării cu mijloace alternative pe care le implementăm, aşa cum sunt vestiarele şi duşurile amenajate în clădirile office pentru cei care vin cu bicicleta la birou, piste de ciclism şi campanii tematice”, adaugă Dan Chelaru. În total, în proiectele IULIUS din Iaşi, Timişoara, Cluj-Napoca şi Suceava sunt peste 1.000 de locuri de parcare pentru biciclete, iar pentru autoturismele eco friendly sunt amenajate aproximativ 30 de staţii de încărcare electrică. „Portofoliul IULIUS s-a dezvoltat prin proiecte care au în centrul lor comunitatea, cu o misiune declarată de a contribui la creşterea calităţii vieţii, dincolo de proiectele de responsabilitate socială constante, cum sunt campaniile de donare de sânge, de conştientizare a unui stil de viaţă sănătos şi acţiuni sportive, campaniile de plantare, reciclare şi colectare selectivă, ecologizare etc.” Compania se implică şi în pregătirea viitorilor angajaţi sau clienţi, prin programe educaţionale, precum şi în susţinerea antreprenoriatului local. „Probabil cea mai frumoasă latură a strategiei de sustenabilitate a IULIUS este cea dedicată consolidării de comunităţi puternice şi sprijinirea tinerelor talente. Ne bucură impactul pe care aceste programe îl au şi răspunsul pozitiv pe care îl primesc, pentru că avem încrederea că este o contribuţie reală, constantă şi relevantă în comunităţile în care suntem prezenţi. Sunt numeroase acţiuni pe care le-am implementat până în prezent şi multe altele care vor continua să susţină tinerii, educaţional şi profesional, dar şi mediile antreprenoriale, creative şi culturale”, povesteşte Dan Chelaru. În programul de internship al IULIUS, de pildă, care în 2021 s-a desfăşurat la nivel de grup, s-au înscris peste 900 de tineri, au urmat programul 37, iar în companie au rămas angajaţi 21. Dezvoltatorul se implică şi în specializarea profesioniştilor de mâine – mai exact, desfăşoară un curs de Real Estate Business Management împreună cu Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor, la care au participat 50 de studenţi. În cadrul aceleiaşi facultăţi, alături de alte companii, IULIUS a susţinut amenajarea unui laborator multimedia pentru specializarea marketing. De altfel, compania ieşeană a fost cea care a implementat un program de acţiuni educaţionale, în care a implicat multinaţionalele din spaţiile de birouri şi mediul universitar local, scopul fiind atragerea şi retenţia talentelor în Iaşi.
Din ce este format universul IULIUS
Segmentul OFFICE. Compania cu origini ieşene are în prezent în operare, pe segmentul birourilor:13 clădiri premium (clasa A), cu 152.000 mp închiriabili de spaţii de birouri verzi.
Iaşi: 7 clădiri – 75.600 mp închiriabili
Timişoara: 3 clădiri – 50.000 mp închiriabili
Cluj-Napoca: 3 clădiri – 26.200 mp închiriabili
…şi dezvoltă: Palas Campus Iaşi
• Cea mai mare clădire de birouri ca suprafaţă din România – 60.000 mp închiriabili (54.000 mp office + 6.000 mp retail)
Investiţie totală: 120 mil. euro
Locuri de muncă create:
• În timpul construcţiei – peste 1.700 de locuri de muncă
• În operare – peste 5.000 de locuri de muncă
Investiţii în infrastructură şi contribuţia la creşterea conectivităţii şi accesibilităţii întregului areal:
• O nouă arteră, care conectează două mari bulevarde ale Iaşului
• Cinci străzi adiacente, lărgite şi modernizate
• 625 locuri de parcare subterane
• piste de biciclete – aproximativ 650 metri
• 500 spaţii de parcare bicicletă
• Amenajare staţie de transport public
• Conexiuni pietonale
• Facilităţi pentru automobile electrice
Funcţiuni Palas
Campus:
• Hub medical
• Food market – cafenele şi restaurante
• Zonă de servicii
• Şase vestiare dotate cu duşuri
• Parc şi spaţii de recreere – 4.500 mp
Termen inaugurare: primul trimestru din 2023
Segmentul RETAIL:
United Business Center | Iulius Town Timişoara – 30.000 mp închiriabili. Termen inaugurare – al doilea trimestru din 2022
În categoria retail, IULIUS are în operare 300.000 mp închiriabili:*două proiecte mixed-use, cele mai ample investiţii în regenerare urbană din ultimii 10 ani, potrivit reprezentanţilor companiei – Palas Iaşi şi Iulius Town Timişoara
*reţeaua Iulius Mall din Iaşi, Cluj-Napoca şi Suceava
…şi dezvoltă:
Family Market
*două proiecte în construcţie în judeţul Iaşi (comuna Miroslava şi cartierul Bucium)
*investiţie totală de 17 milioane de euro
*suprafaţă de aproximatov 6.000 mp închiriabili fiecare
*includ supermarket Auchan şi un mix personalizat de servicii necesare zilnic (băcănie, farmacie, librărie, spălătorie şi mobile service, până la florărie, pet shop, coafor etc.)
*integrează parc, locuri de parcare, zone recreative, lucrări infrastructură etc.
Termen inaugurare: al doilea trimestru din 2022
Grădinile urbane Iulius Gardens:
aproximativ 130.000 mp
3 grădini urbane, integrate în Palas Iaşi, Iulius Town Timişoara şi Iulius Mall Cluj
-
De ce noile generaţii încep să fie nemulţumite de capitalism: americancele au ajuns să-şi vândă ovulele pentru a-şi plăti datoriile şcolare
La finalul anului trecut, The Wall Street Journal, cel mai cunoscut cotidian de business din lume, a avut pe prima pagină un articol cutremurător legat de cazul unei absolvente a facultăţii NYU – The New York University – , care a fost nevoită să-şi vândă ovulele de mai multe ori ca să-şi plătească taxele şcolare şi apoi datoriile de şase cifre făcute pentru plata taxelor şcolare şi pentru a-şi plăti chiria şi celelalte cheltuieli, în condiţiile în care nu a putut să-şi găsească un job care să-i aducă venituri suficiente ca să-şi plătească datoriile. Prin vânzarea de cinci ori a ovulelor, inclusiv către o clinică de fertilizare din cadrul universităţii, a încasat 50.000 de dolari.
Datoriile făcute pentru şcolarizare se apropie de 200.000 de dolari. Când a intrat pe piaţa muncii, singurul proiect pe care a putut să-l găsească i-a adus un câştig de 1.500 de dolari pe lună, insuficient pentru a-şi acoperi cheltuielile curente – chirie, asigurarea de sănătate, transport, mâncare – pentru plata datoriilor şcolare nemairămânându-i nimic, ceea ce o determină la decizii extreme. Cazul ei nu este singular. O bună parte din absolvenţii de şcoli private din America sunt îndatoraţi până peste cap cu taxele şcolare. Atât şcolile private, cât şi statul au diverse programe de împrumut, prin care practic îi îndeamnă pe tinerii americani să ia credite ca să facă şcoala.
Şcolile private din America sunt un super business. Şcolile de stat sunt slabe şi nu contează şi atunci toată lumea se uită către şcolile private, iar părinţii fac orice – începând de la împrumuturi pentru plata taxelor, până la coruperea unor oficiali ai şcolilor private – pentru a-şi vedea copiii terminând universităţi celebre. Cei care nu au bani îşi amanetează viitorul pentru a-şi plăti taxele, sperând ca după terminarea şcolilor private să-şi găsească joburi bine plătite care să le permită plata datoriilor. Dar nu este deloc aşa. Şi de aceea creditele pentru şcoală au devenit acum principala problemă pentru sistemul financiar american, exact cum au fost creditele subprime, care au declanşat criza financiară din 2008.
Cei care au luat credite de studii, de zeci şi sute de mii de euro, nu le pot plăti pentru că nu găsesc joburi care să le aducă suficienţi bani pentru plata datoriilor. Economia americană nu poate genera numai joburi bine plătite, de birou, şi cu bonusuri de sute şi milioane de dolari, care să permită plata datoriilor făcute pentru taxele şcolare. Numărul de poziţii de avocaţi, bancheri, IT-şti, ingineri, medici sunt limitate. Iar în aceste domenii concurenţa şi presiunea sunt atât de mari, încât mulţi clachează psihic. Sunt celebre cazurile de la băncile americane – de exemplu Goldman Sachs, de anul trecut – în care juniorii se plâng că muncesc până la epuizare, neavând nici weekendurile liber. În lumea caselor de avocatură se ajunge să se factureze şi „25 de ore pe zi”.
La începutul lunii ianuarie, vorbeam cu un oficial român care lucrează la Washington, şi la întrebarea mea „Cât trebuie să câştigi ca să trăieşti cât de cât rezonabil în Washington?” mi-a spus că totul porneşte de la 4.000 de dolari net pe lună, asta însemnând undeva la 100.000 de dolari brut pe an. Cu aceşti bani stai la o oră şi jumătate de Washington, pentru că abia acolo îţi poţi permite o chirie, iar ieşitul la restaurant îl poţi număra pe degete. Joburile care sunt libere în America sunt în restaurante, în magazinele de retail, în logistică, în curăţenie, la McDonald’s sau KFC etc. Acolo, câştigul lunar net nu depăşeşte 2.000 de dolari, ceea ce este insuficient pentru cineva ca să-şi mai plătească şi datoriile şcolare. Chiar şi cu aceşti bani supravieţuieşte greu. Noile generaţii din economiile occidentale sunt din ce în ce mai revoltate, pentru că mulţi au făcut eforturi financiare să termine o şcoală mai bună, în speranţa că-şi vor găsi şi un job mai bun. Ceea ce nu se întâmplă. Globalizarea a trimis multe joburi de mijloc în China, în Asia, în India, în Europa de Est, lăsând un mare gol în America.
Un inginer din Europa de Est se descurcă cu 1.500 de dolari pe lună în ţara lui de origine, dar un inginer american, asta dacă-şi găseşte un job, nu poate trăi cu aceşti bani în America. Când discutăm despre educaţie, despre învăţământ, ar trebui să fim atenţi şi la ceea ce poate livra economia. Joburile bune şi foarte bune sunt limitate. Pentru a lucra la Starbucks nu-ţi trebuie neapărat o facultate pentru care ai plătit, să zicem, 200.000 de dolari pentru patru ani. Cazul personajului principal din articolul Wall Street Journal, care a fost nevoită să-şi vândă ovulele, nu este singular. Şi nu ar trebui să ne mirăm că noile generaţii din America, dar nu numai, citesc tot mai mult despre modelele comuniste, acolo unde statul asigura învăţământul gratuit şi apoi asigurau un loc de muncă şi o casă. În America, casa medie a ajuns la 350.000 de dolari, cel mai ridicat nivel din istorie, iar dobânda la creditele ipotecare este acum la 3,3% pe an, cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu.
(cristian.hostiuc@zf.ro)
-
Arta în bijuterii: cine vrea să poarte podoabe inspirate de Picasso?
Unii colecţionari de artă se îndreaptă, pe lângă tablouri, sculpturi sau instalaţii şi spre altă categorie de lucrări, aşa-numitele bijuterii de artă. Acestea sunt bijuterii create de artişti cunoscuţi şi nu neapărat scumpe, deoarece creatorii lor s-au orientat spre materialele care au considerat ei că exprimă cel mai bine viziunea lor artistică, scrie New York Times, iar în ultima vreme suscită tot mai mult interes din partea colecţionarilor, a muzeelor sau galeriilor de artă. Printre primii creatori de bijuterii de artă se numără artistul în sticlă René Lalique, care a inclus sticla în creaţiile sale. Pe lista artiştilor care şi-au asociat numele şi cu bijuterii se numără Pablo Picasso, de la care a rămas, printre altele, pandantivul „Grand Faune” din aur, confecţionat în doar 20 de exemplare, sculptorul şi pictorul Max Ernst sau sculptorul Alexander Calder, care a creat bijuterii în special din argint, dar nu numai.
-
Vile antistres: ce este Tree of Life şi unde se află acesta
Casa poate sta în copac sau, mai nou, privit dintr-un anumit unghi, copacul poate fi format din case. Un exemplu al celui de-al doilea caz îl reprezintă „Tree of Life”, un proiect de vile aşezate pe un luciu de apă, în oraşul Homestead din Florida, care, văzut de sus, închipuie frunzele unui copac. Vilele din complex au fost inspirate de vegetaţia din jurul amplasamentului lor, au contururi line şi sunt legate una de alta de poteci. Casele pot adăposti fiecare câte o familie, iar cerinţa pe care a trebuit să o îndeplinească arhitectul proiectului, iranianul Milad Eshtiyaghi, a fost de a proiecta un complex care să-i scape cât de mult posibil pe vizitatori de stres şi anxietate.
-
Departe de penthouse: care sunt locuinţele unde vor să trăiască acum superbogaţii lumii
Ideea de a locui în vârful unui turn rezidenţial, fără vecini deasupra şi departe de oameni nu li se mai pare la fel de bună tuturor superbogaţilor, scrie The Telegraph. Motivul pentru care caută altfel de locuinţe îl reprezintă dorinţa de nu a atrage atenţia asupra lor. Aşa se face că se preferă fie case, fie clădiri cu puţine etaje şi aspect cât mai obişnuit, ceea ce avantajează Londra în dauna New Yorkului sau a Hong Kongului, atunci când superbogaţii doresc să treacă neobservaţi, susţin experţii imobiliari.
Nu puţini dintre ei nu mai vor să locuiască în ceea ce este perceput drept „clădire de miliardari” şi nici măcar să fie văzuţi acolo. Chiar dacă nu se mai orientează ca altădată spre penthouse-uri cu care să dea mari, aceştia nu sunt dispuşi să renunţe la lux şi serviciile cu care au fost obişnuiţi, dar nici la zonele foarte bune, alegând fie case istorice, care pot fi amenajate după gustul lor şi pot oferi izolarea necesară în ultimii doi ani, fie clădiri noi cu apartamente special construite pentru asemenea clienţi.
Atraşi de intimitatea oferită, unii superbogaţi aleg să se mute de la penthouse-uri la ceva mai discret, chiar dacă pentru asta trebuie să schimbe şi oraşul în care stau. Un exemplu de complex de apartamente nou care din stradă nu trădează luxul din interior cerut de locatari este TwentyFive din zona rezidenţială Marylebone, unde cea mai mică locuinţă costă echivalentul a 1,7 de milioane de euro.
-
Start-up-ul care reinventează magazinul de la colţul blocului. Acesta s-ar putea afla la câţiva metri de uşa clienţilor
Viitorul în industria de retail ar putea fi o reţea de magazine aflată nu la câteva sute de metri de locuinţe, ci chiar la câţiva metri de uşa clienţilor, în scara blocului. Această reţea de magazine „super convenience”, în fapt o reţea de automate inteligente care includ mai multă tehnologie IT&C decât te-ai aştepta, reprezintă pariul făcut de un start-up local, Bob Concierge, pariu care a atras şi susţinerea mai multor investitori gata să mizeze sume de ordinul zecilor de milioane de euro pe acest proiect. ”
Pregătim runda nouă de finanţare foarte curând, probabil o vom anunţa la începutul anului viitor. Ţintim suma de 30 de milioane de euro pentru a ne axa pe scalarea esenţială în Bucureşti, până la 500 de aparate, şi extinderea în afara ţării, după modelul HaaS – hardware as a service. Suntem în discuţii cu mai mulţi posibili investitori, inclusiv cu retaileri mari care analizează posibilitatea să intre într-un asemenea business. Nu ştiu dacă se vor concretiza efectiv discuţiile, dar retailerii sunt provocaţi să analizeze businessul nostru şi calea noastră de evoluţie. De asemenea, evident, cu investitorii noştri actuali suntem în contact permanent şi contăm pe ei, dar suntem deschişi să convingem mai mulţi investitori, mai multe fonduri să se alăture aventurii noastre de a schimba retailul şi de a dezvolta această nouă piaţă de «super convenience»“, a declarat în cadrul emisiunii ZF IT Generation, la rubrica Start-up Update, Mihail Gîrneţ, CEO al Bob Concierge. El a fost primul invitat al emisiunii în noiembrie 2019, când şi-a prezentat proiectul aflat la început de drum. Atunci erau doar 5 automate Bob Concierge instalate în Bucureşti, iar acum reţeaua de automate inteligente se aproprie de 150 de unităţi.
Cea mai recentă finanţare a fost obţinută de la fondul de investiţii american NCH Capital şi s-a situat la 6 mil. euro, investiţiile totale în proiectul Bob Concierge ridicându-se până acum la 11 mil. euro în total. Ce face mai exact start-up-ul? Bob Concierge aduce în complexurile rezidenţiale şi scările de bloc automatul BOB, un dispozitiv dotat cu un mini-shop cu alimente şi băuturi selectate, lockere pentru preluarea coletelor de la curieri şi o gamă de servicii casnice, la care se adaugă şi magazinul online Uncle Bob. Cum funcţionează? Prin tehnologia „grab and go“, utilizatorul înregistrat în aplicaţia mobilă poate deschide mini-shopul şi lua orice produs îşi doreşte. Acesta trebuie să se autentifice prin scanarea codului QR, urmând ca produsele să fie identificate de multitudinea de senzori, iar suma pentru costul acestora să fie retrasă automat din contul utilizatorului.
Proiectul Bob Concierge este primul în lume de acest gen, fiind bazat pe tehnologii de tip internet of things, folosind inteligenţă artificială pentru asigura un lanţ integrat complet de business, de la logistică la comercializare. „Am descoperit o nouă piaţă, o piaţă care era a noastră, dar noi nu o ştiam pentru că nu era definită de nimeni până atunci şi am numit-o noi «super convenience». Aşa cum americanii au numit magazinele de proximitate, magazinele de cartier, convenience stores, noi am descoperit o piaţă care se află la sub cinci minute de client şi am numit-o «super convenience». Până acum, piaţa aceasta nu a fost identificată pentru că nu exista. Era aproape imposibil din punct de vedere economic să pui o unitate de retail într-o piaţă mică pentru că nu aveai vad comercial”, a explicat Mihail Gîrneţ, subliniind importanţa acestui nou segment de piaţă.
Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.
Start-up Pitch
Invitat: Călin Lădaşiu, cofondator al Electroconductive Smart Ink.
Ce face? Vrea să producă o vopseaua inovatoare dezvoltată în cadrul unui proiect de cercetare. Vopseaua electroconductoare are aplicaţii în diferite industrii precum cea electronică, biomedicală sau producţie de geamuri
„La ora actuală suntem în stadiul în care înfiinţăm compania, start-up-ul, şi de aceea acum căutăm investitori, dar şi parteneri industriali pentru a face transferul tehnologic. Vrem să construim o staţie pilot pentru a produce această vopsea, deci avem nevoie de aparatură. Aşadar, în prezent avem nevoie de circa 300.000 de euro pentru a putea construi o staţie pilot ca să producem această vopsea electroconductoare. Totodată, suntem în discuţii cu câteva companii mari pentru a putea realiza şi un transfer tehnologic către acestea, astfel încât să putem produce şi comercializa această vopsea.”
Invitaţi: Raluca Radu şi Daniel Radu, cofondatori ai Livreco.ro
Ce face? A construit o platformă online ce le oferă utilizatorilor posibilitatea de a cumpăra produse eco, vegane şi fără alergeni, de la mai mulţi comercianţi, dar într-o singură comandă.
Raluca Radu: „Predomină momentan produsele alimentare în coşul de cumpărături al clienţilor noştri. Încet-încet începe să crească şi coşul ce conţine detergenţi sănătoşi, prietenoşi cu mediul sau produse pentru copii. Gama aceasta de produse pentru copii ne dorim şi noi foarte mult foarte mult să o extindem, să avem cât mai multe produse pentru copii, atât alimentare cât şi cosmetice sau detergenţi.”
Daniel Radu: „Am alergat după creştere şi am reuşit lucrul acesta. În ultimele luni, vânzările au crescut considerabil. Sunt în continuare cifre mici medii, adică vânzări undeva la 10.000 – 15 000 de euro în ultima lună. Noi am început în aprilie Livreco, înainte era Zero Box Club şi a existat toată această creştere. Pentru anul următor obiectivul nostru este să atingem o cifră de afaceri de un milion de lei. Cred că putem reuşi acest lucru destul de uşor, cu 500 – 700 de clienţi care comandă prin noi în fiecare lună. Cred că este un obiectiv care poate fi atins.”
Invitat: Katerina Santikou, CEO şi cofondator, Workathlon
Ce face? Start-up-ul grecesc, listat pe platforma SeedBlink pentru o rundă de finanţare de 200.000 euro, dezvoltă o platformă de recrutare bazată pe inteligenţa artificială (AI) pentru industria ospitalităţii.
„Workathlon este un software de recrutare pentru industria ospitalităţii. Practic, conectăm hoteluri, restaurante, vase de croazieră, iahturi, vile cu candidaţi care îşi caută de lucru. Am acoperit un gol pe piaţă identificând angajaţi şi, de asemenea, formându-i în conformitate cu cerinţele de pe piaţă. Lucrăm cu peste 55.000 de candidaţi şi suntem prezenţi în Grecia, Cipru şi
Emiratele Arabe Unite. Lucrăm cu peste 350 de hoteluri şi căutăm să ne extindem şi în Europa de Est.”
Start-up Update
Invitat: Mihail Gîrneţ, CEO al Bob Concierge – start-up-ul local care a dezvoltat de la zero un dispozitiv automatizat de vânzare de produse şi servicii pentru scările din complexurile rezidenţiale.
Ce e nou? Start-up-ul se pregăteşte pentru o nouă rundă de finanţare în care ţinteşte atragerea unei sume de
30 mil. euro care să ajute la scalarea businessului, atât pe plan local, cât şi internaţional.„Pregătim runda nouă de finanţare foarte curând, probabil o vom anunţa la începutul anului viitor. Ţintim suma de 30 mil. euro pentru a ne axa pe scalarea esenţială în Bucureşti, până la 500 de aparate, şi extinderea în afara ţării, după modelul HaaS – hardware as a service. Suntem în discuţii cu mai mulţi posibili investitori, inclusiv cu retaileri mari care analizează posibilitatea să intre într-un asemenea business. Nu ştiu dacă se vor concretiza efectiv discuţiile, dar retailerii sunt provocaţi să analizeze businessul nostru şi calea noastră de evoluţie. De asemenea, evident, cu investitorii noştri actuali suntem în contact permanent şi contăm pe ei, dar suntem deschişi să convingem mai mulţi investitori, mai multe fonduri să se alăture aventurii noastre de a schimba retailul şi de a dezvolta această nouă piaţă de «super convenience».“
„Suntem în competiţie cu cine este cel mai rapid, cine ajunge cel mai repede cu serviciul sau produsul la client. Deci astăzi nimeni, dar nimeni, nu poate oferi serviciul sub 5 minute, deci nu poate oferi produsul clientului sub 5 minute. Super convenience-ul poate să facă însă acest lucru – dacă suntem în scara blocului, atunci putem oferi în 60 de secunde acces la produsele noastre. Este o nouă provocare pentru toată lumea. Contează cine livrează şi ajunge la client cel mai rapid, cine este cel mai apropiat de client, iar cel mai apropiat este super convenience-ul. Modelul acesta de business este foarte greu de replicat prin peer-to-peer delivery, adică să ai un curier care să ajungă în 5 minute la client.” Pe lângă reţeaua de automate Bob Concierge, start-up-ul a lansat şi platforma online Uncle Bob, care vine în completarea mixului de produse şi servicii din aparatele din scara blocului, în condiţiile în care acestea se schimbă periodic şi diferă în funcţie de locaţie. Pentru scalarea businessului, compania are acum o divizie separată pentru producţia hardware, automatele Bob fiind realizate acum într-o fabrică din Piteşti.
A trebuit să externalizăm producţia de automate. Avem planuri foarte mari în zona de IoT şi soluţii pentru «super convenience». Având cereri, inclusiv de la companii mari care vor să utilizeze tehnologia noastră «super convenience», de «grab&go», am externalizat fabrica de automate şi avem o unitate de producţie pe care o dezvoltăm acum la Piteşti care ne va creşte de 20 de ori capacitatea de producţie şi unde vom dezvolta o gamă mai largă de dispozitive destinate pentru «super convenience». Vom produce dispozitive la cheie care vor fi parte din strategia de extindere a businessului nostru prin modelul HaaS – hardware as a service, aşa cum există şi modelul SaaS – software as a service”, a menţionat CEO-ul Bob Concierge. În prezent, automatele Bob Concierge sunt utilizate de circa 14.000 de clienţi, comparativ cu 5.000 la începutul anului. Avem peste 13.000 de clienţi care sunt înregistraţi în platforma noastră. Cam 80% din locatarii unui bloc nou îşi fac eventual cont, fără prea mult efort de marketing. Noi suntem în calea lor zi de zi şi îi ajutăm chiar şi atunci când au prima dată nevoie la două noaptea de o sticlă de apă sau dimineaţa de un ou prăjit sau o omletă şi din moment ce deschidem relaţia cu ei, relaţia se cimentează şi recurenţa creşte”, a punctat el. În ceea ce priveşte veniturile, start-up-ul estimează că va ajunge la finalul acestui an la o cifră de afaceri de un milion de euro, o creştere semnificativă faţă de 2020. Noi ne propusesem să ajungem la un milion de euro şi suntem aproape. Probabil vom închide aproape de suma aceasta, chiar dacă am întârziat, la fel ca şi restul pieţei de hardware care a înregistrat întârzieri pe zona de livrare a componentelor, şi am scos pe piaţă noi automate mai târziu, mult mai târziu decât ne propusesem iniţial, dar cu efort cred că vom închide în jur de un milion de euro. Ceea ce o creştere semnificativă de la 700.000 lei anul trecut”, a conchis Mihail Gîrneţ.
Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation
ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noiembrie 2019 are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 370 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Start-up Star, Investor Watch, Sfatul expertului şi What’s Hot.