BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Cine este străinul care s-a îndrăgostit de o comună din România, unde a decis să cumpere un deal şi să îl transforme într-o afacere în care a investit milioane de euro

    Comuna Mica din judeţul Mureş, o localitate transilvăneană cu circa 4.000 de locuitori, este scenografia unei altfel de poveşti de dragoste: i-a plăcut atât de mult lui Heiner Oberrauch, un antreprenor sud-tirolez care deţine, printre altele, brandul de articole outdoor Salewa, încât a decis să cumpere aici un deal. 

     

    Pasiunea lui pentru acest loc nu a fost deloc mică: a investit  3,5 milioane de euro pentru a cultiva vinurile Villa Vinèa şi nu s-a dat în lături de la nimic: a remodelat dealul pentru ca acesta să fie propice cultivării a peste 10 soiuri de struguri, dar a construit şi un turn în stilul secolelor XVI-XVII pentru a păstra arhitectura zonei. Mircea Matei, un fost executiv dintr-o multinaţională este acum mâna sa dreaptă: a fost mai întâi client al cramei, iar apoi s-a întors în locurile copilăriei pentru a dezvolta  businessul Villa Vinèa, după ce, la rândul său, a fost cucerit de Feteasca Neagră de Transilvania.

    „Priveliştea din turn este superbă – la stânga avem o deschidere de 180 km, la poalele munţilor se află Sovata, pe valea Târnavei Mici, iar în dreapta avem o deschidere până după Târnăveni, de aproximativ 120 km de vale ce poate fi văzută”, descrie Mircea Matei, directorul general al Villa Vinèa, spaţiul verde amplu ce poate fi observat din turnul cramei Villa Vinèa.

    Acesta reprezintă locul de unde strugurii proaspăt culeşi iau drumul vinificării, fiind turnaţi fără folosirea energiei electrice spre etajele inferioare, unde sunt apoi prelucraţi, vinificaţi şi stocaţi. „Zilierii culeg strugurii dimineaţa devreme, aceştia sunt aduşi cu lăzile aici, unde folosim gravitaţia în locul pompelor pentru a împinge strugurii – nu vrem să risipim resurse de orice tip, fie că vorbim despre energie, materie primă, transport etc. Încercăm să păstrăm lucrurile cât mai simple.”

    Dincolo de utilitatea sa practică, turnul reprezintă totodată o formă de respect pentru peisajul transilvănean, aflat la tranziţia a trei culturi – românească, maghiară şi săsească: în fiecare sat din zonă, bisericile catolice sau reformate, construite în anii 1700-1800, sunt prevăzute cu un astfel de turn. La Villa Vinèa, un arhitect italian a proiectat toată crama într-un stil care să se integreze în peisajul transilvănean, în 2010-2012. „Se văd de aici aproape toate cele 32 de hectare, iar dealul nu s-a aflat în forma aceasta la cumpărare. Heinner a cumpărat dealul, apoi s-a lucrat aici timp de un şi jumătate la mutat pământ, la modelarea teraselor”, descrie Matei terasamentul viei, care se întinde cât vezi cu ochii.

    Mircea Matei, director general, Villa Vinèa: „După 15 ani în Bucureşti, am decis să mă întorc în Transilvania, unde am norocul unui astfel de job. Înainte de a veni aici, vinul era doar o băutură plăcută, nu eram un erudit al vinurilor şi nici acum nu sunt, este mult de învăţat.”

    Heinner Oberrauch a devenit un personaj aproape legendar în zonă: se autodescrie drept sud-tirolez (şi el fiind originar dintr-un loc aflat la o intersecţie de culturi – italienească şi austriacă), potrivit spuselor lui Mircea Matei. Omul de afaceri a ajuns prima oară în Ardeal acum circa două decenii, când a văzut potenţialul zonei şi a ales să investească la Târgu-Mureş într-o unitate de producţie pentru businessul pe care îl conduce, sesizând avantajul forţei calificate de muncă din această zonă. Afacerile antreprenorului, reunite sub umbrela grupului Oberalp, ajung la peste 200 de milioane de euro pe an. Businessul principal este specializat pe articole destinate pasionaţilor de munte şi funcţionează sub brandul Salewa – o afacere derulată pe parcursul a şase generaţii, cu fabrici în Europa şi Asia şi desfacere pe toate continentele. Câteva sute de angajaţi lucrează în fabrica Salewa de la Târgu-Mureş, pe care a ales să o predea unui prieten de familie, după ce şi-a reorientat producţia dinspre îmbrăcăminte către materiale textile pentru cărucioarele de bebeluşi, după cum povestea chiar el într-un material anterior al revistei. „I-a plăcut zona foarte mult, este iubitor de natură, iar businessul său principal este axat pe producţia de articole pentru sporturi montane. Totuşi, aici i-a plăcut potenţialul viticol, a crescut cu vie în familie – iar asta se vede chiar şi acum – în vizitele sale vine şi chiar şi curăţă via, e un personaj foarte activ, dinamic.”

    Antreprenor pur-sânge, Oberrauch a redescoperit potenţialul viticol al zonei şi şi-a propus să fie printre cei care redau acest teritoriu viticulturii, prolific în perioada comunistă. Dacă înainte de anii ’90, văile de aici erau pline de struguri, după această perioadă fuseseră retrocedate şi lăsate în paragină. „Pe atunci însă nu era vorba despre soiuri nobile, ci de soiuri hibride, exista un mare combinat la Târgu-Mureş unde erau prelucrate.” Oberrauch a început procesul de achiziţie al dealului în 2002,  iar acesta a continuat până în 2004, din cauza numeroşilor proprietari care se aflau în zonă. În comuna Mica a ajuns la o suprafaţă totală cultivată de 32 de hectare. 11 soiuri sunt cultivate în localitatea Mica, iar în 2016 au mai cumpărat 40 ha la circa 10 km de aici, la Găneşti, unde este cultivat un alt soi de viţă de vie. „În via de aici avem cele trei soiuri româneşti, Fetească Regală, Fetească Albă, Fetească Neagră. Oberrauch a fost de altfel primul care a pariat că se pot face vinuri roşii de calitate în Transilvania, este un curajos şi un vizionar”, spune Matei.

    Confluenţa dintre cele trei culturi aflate în zonă se regăseşte însă şi în soiurile cultivate, unele fiind specifice zonei: „În zona târnavelor se cultivau de către saşi Gewürztraminer şi Riesling de Rin – două soiuri tradiţionale; Muscat Ottonel – soi care este transformat într-un vin de desert, Sauvignon Blanc, Kerner – un soi de origine germanică pe care nu îl mai cultivă nimeni în România, se cultivă în zona de unde vine Oberrauch şi s-a naturalizat foarte bine”, explică Mircea Matei. Apoi, când vine vorba despre soiurile roşii menţionează Feteasca Neagră (atipic cultivată în această zonă), Zweigelt (un soi de origine austriacă adaptat climei reci), Pinot Noir”.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • De la o simplă comandă a unui accesoriu pentru maşină, la statutul de milionar in euro. Cum reuşit o familie din România să dezvolte o afacere de succes

    Marius Macovei şi-a cumpărat un sistem de navigaţie pentru maşină, iar de acolo şi până la dezvoltarea unui business prin care vinde online aproape de toate a fost doar un pas. Anul trecut, afacerea lui a depăşit pragul vânzărilor de 1,3 milioane de euro, iar pentru 2022 vizează dublarea.

    Afacerea lor, pe care Marius Macovei o dezvoltă împreună cu soţia sa, este formată dintr-un magazin online propriu şi din prezenţa pe platforma Marketplace a eMAG. Ei vând o gamă variată de produse –jucării pentru copii, mobilier, produse pentru casă şi grădină, articole pentru bricolaj, unelte şi scule etc.

    Povestea lor antreprenorială a început însă în 2015, când Macovei şi-a cumpărat pentru propria maşină un sistem multimedia de navigaţie. Şi-a impresionat prietenii cu acesta şi mulţi dintre ei l-au rugat să comande şi pentru ei ceva asemănător.

    Văzând astfel că există o cerere pentru acest tip de produs a început să dezvolte Selgot.ro un an mai târziu, unde au început să comercializeze GPS-urile.

    „Aceste sisteme de navigaţie se vând în continuare – aducem ultimele modele, ultimele sisteme de operare, care nu au fost integrate încă de mulţi constructori de maşini”, descrie el evoluţia acestui segment, prezent încă în rândul produselor vândute de ei.

    Totuşi, cele mai performante articole sunt acum jucăriile pentru copii, urmate de produsele pentru casă şi grădină şi abia apoi accesoriile auto. „Foarte multe persoane cumpără mobilier, iar măsuţele de machiaj, de pildă,  se numără printre cele mai căutate produse din gama noastră.”

    Spune că de-a lungul timpului au învăţat să descopere cele mai căutate categorii şi caută să le dezvolte în permanenţă, de unde şi portofoliul lor atât de diversificat.

    Ce îi diferenţiază însă într-un univers atât de vast de antreprenori online, unde competiţia este acerbă? „Ne ajută faptul că avem depozitele proprii, astfel că produsele expuse sunt mereu în stoc, iar termenul de livrare este foarte mic. De asemenea, căutăm să ne documentăm asupra produselor şi să oferim un preţ acceptabil pentru orice categorie de client.”

    În ceea ce priveşte efectul pandemiei asupra businessului, spune că perioada care a urmat începutului acesteia i-a prins cu depozitele pline de mărfuri, însă ca urmare a unei cereri foarte mari, acestea s-au golit în interval de trei luni, prin urmare nu au fost ocoliţi nici ei de probleme când a fost vorba de aprovizionarea cu produse de la furnizori. „Au fost probleme în lanţurile de aprovizionare, atât pentru România, cât şi pentru restul Europei. Furnizorii noştri sunt din Polonia, Italia, Germania şi Franţa.”

    Totuşi, această situaţie nu a avut un impact negativ asupra businessului, care a evoluat de la o cifră de afaceri de 950.000 de euro în 2020, la 1,3 milioane de euro anul trecut. Marius Macovei este optimist şi pentru anul în curs, pentru care previzionează venituri de 2,2 milioane de euro. „Ne propunem ca în 2022 să venim cu o gamă şi mai mare de produse, să dezvoltăm gamele pe care le deţinem şi să ajungem la peste 10.000 de produse listate, astfel încât să ne ducem vânzările în zona ţintă.” În prezent, pe site-ul propriu au listate circa 5.000 de produse, iar pe platforma eMAG, în jur de 1.200.

    Pe eMAG Marketplace au intrat încă de la început: „A fost o oportunitate pentru noi pentru că pentru a ne crea un canal propriu de vânzări era nevoie un buget destul de mare, nu aveam nici cunoştinţele necesare, astfel că, ştiind că eMAG este un brand cunoscut, am decis să testăm piaţa acolo.” Din 2021 sunt listaţi şi pe platformele eMAG din Bulgaria şi Ungaria, iar planurile lor includ dezvoltarea pe aceste pieţe: „Acolo suntem cu mai puţine produse, a fost un an în care am testat pieţele respective, dar în prezent avem confirmările şi urmează ca anul acesta să ne listăm cu produsele din România şi pe cele două pieţe”.

    Chiar dacă şi-a dorit să fie antreprenor de mic copil – „un mare antreprenor”, după cum le spunea părinţilor, – Marius Macovei a lucrat şi ca angajat. Ultimii cinci ani de carieră înainte de debutul antreprenorial au fost în domeniul vânzărilor – experienţă pe care o consideră utilă în evoluţia sa ulterioară.

    „Pentru a dezvolta un business este nevoie de multă perseverenţă, multă răbdare şi tot timpul trebuie să fii deschis să înveţi lucruri noi, mai ales că în mediul online totul se schimbă din ce în ce mai repede. Trebuie să devii din ce în ce mai bun, de la o prezentare a produsului, până la o cercetare foarte bună asupra unui produs pe care urmează să îl comercializezi. Trebuie să te asiguri că vii cu ceva nou în piaţă, cu ceva bun şi, inevitabil, succesul nu o să întârzie să apară.”

    De-a lungul timpului, a avut-o alături de el pe soţia sa, iar treptat au ajung să aibă 10 angajaţi. Criteriul principal de alegere a unui coleg? „Cred că orice persoană merită o şansă – atât timp cât există bunăvoinţă şi dedicare, totul se învaţă. Toţi am învăţat pe parcurs şi avem timp să îi învăţăm şi pe noii colegi tot ceea ce trebuie să ştie pentru a-şi începe munca cu brio.”

    Iar pe antreprenorii asemeni lui sau care încep acum un business îi sfătuieşte: „Cred că pentru orice antreprenor, mai ales pentru unul aflat la început de drum, este important să aibă un plan foarte bine pus la punct, pe care să îl urmeze. De asemenea, este important să muncească, să nu se lase doborât de obstacolele care pot apărea pe parcurs – dacă este muncitor şi ambiţios, nimic nu îl poate opri din a-şi atinge respectivul plan”.

  • Întrebarea tinereţii: Câţi bani vei avea la bătrâneţe?

    Legea stabileşte că un român va primi la deschiderea dreptului la pensie privată CEL PUŢIN economiile pe care le-a trimis de-a lungul vieţii. Banii acestuia sunt ţinuţi pentru păstrare la băncile depozitare, şi nu la administrator. Ceea ce ar trebui să intereseze pe fiecare român care virează la un fond de pensii Pilon II este randamentul acestui fond, mai ales ÎN CONDIŢIILE în care anul trecut randamentele fondurilor de pensii private au fost SUB rata inflaţiei.

    Falimentul este parte din capitalism, este parte dintr-o economie de piaţă. Trebuie să ne obişnuim ca în economiile de piaţă să dea şi companiile faliment”, spunea în toamna lui 2021 Florin Cîţu, pe atunci premier, ca reacţie la falimentul celui mai mare asigurător de RCA din România. Şi bineînţeles că prin trei mari exemple capitalismul din România nu are cum să fie diferit faţă de capitalismul lui Cîţu: City Insurance s-a prăbuşit în 2021, Carpatica în 2016, iar Astra în 2015.

    Acestea sunt cele mai recente trei falimente din sectorul de asigurări supravegheat şi reglementat de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) şi al căror colaps a determinat scumpirea poliţelor RCA. Mai concret. Elena P., o tânără programatoare din Bucureşti, a cumpărat de curând o nouă poliţă de asigurare RCA pentru care a plătit cu circa 30% mai mult faţă de cea precedentă, la aceeaşi societate de asigurare şi pentru acelaşi autoturism: un Peugeot alb, mic cât o cutie de chibrituri.

    Chiar dacă este asigurată la o altă societate decât City, Elena tot a simţit falimentul celui mai mare asigurător întrucât clienţii City Insurance au migrat către alte societăţi de asigurare. Cele din urmă s-au confruntat cu un risc mai mare în asigurare şi prin urmare au majorat preţurile. Pe de altă parte, ca şi alte câteva milioane de români, Elena este participant al unui fond de pensii private din România. Adică 3,75% din salariul brut lunar se duce către administrarea privată a economiilor pentru bătrâneţe, o medie pe sistem de circa 800 mil. lei lunar.

    Cu alte cuvinte Elena plăteşte acum un serviciu de care ar trebuie să beneficieze peste câteva zeci de ani când se va retrage din activitate. Însă, se întreabă Elena, dacă falimentul este parte din capitalism, ce garanţie am că şi economiile de pensie la care cotizez lunar şi la care am strâns circa 30.000 de lei, fiind administrate de o firmă olandeză, vor fi aici peste 30-40 de ani? Răspunsul este simplu: economiile vor fi.

    Dar depinde însă cu ce randament. Autoritatea de Supraveghere Financiară, aşa cum îi spune şi numele, supraveghează trei dintre cele mai mari sectoare din economia românească: asigurări (11,5 mld. lei), piaţa de capital (235 mld. lei) şi pensiile private (89 miliarde de lei de la Pilonul II plus alte 3,3 mld. lei de la Pilonul III), aşadar aproximativ 340 miliarde de lei. Prin supraveghere, ASF decide acolo unde este cazul impunerea unor măsuri precum amendarea conducerii, deschiderea insolvenţei şi a falimentului, suspendarea de la tranzacţionare, în vederea redresării societăţii. Prin faptul că este asigurată, din comisioanele plătite de Elena pentru acest serviciu o parte ajung şi la Autoritate. La fel şi în cazul fondurilor de pensii private Pilon II. Iar dacă se gândeşte să tranzacţioneze direct şi la Bursa de Valori Bucureşti, o parte din comisioane va merge tot către ASF. Aşadar Elena are un numitor comun prin faptul că este asigurată şi în acelaşi timp şi participantă la un fond de pensie Pilon II.

    O lege din 2004 prevede că suma totală cuvenită unui participant nu poate fi mai mică decât valoarea contribuţiilor plătite. Aşadar, prin lege, un administrator trebuie să plătească cel puţin banii pe care i-a virat un contribuabil altfel se apelează la provizioanele constituite şi, dacă este cazul, se apelează la Fondul de Garantare a Drepturilor din sistemul de pensii private.

    Dacă pe piaţa de capital o companie cu probleme este penalizată de investitori şi suspendată de la tranzacţionare, ce se întâmplă pe piaţa pensiilor private, acolo unde câteva milioane de români au economiile pentru bătrâneţe? Cu contribuţiile virate în ultimii ani şi cu randamentele investiţionale, Elena cât şi alte 7,7 milioane de participanţi au acum 89 de miliarde de lei, adică valoarea totală a activelor fondurilor de pensii Pilon II.

    Aceşti bani sunt încredinţaţi pentru păstrare către o bancă depozitară. Un administrator de pensii, precum NN Pensii, BCR Pensii, Allianz Ţiriac Pensii Private, este cel care decide investiţiile, pentru ca economiile pentru bătrâneţe să fie ţinute în custodie la depozitar.

    Aşadar administratorul decide investiţiile iar activele sunt ţinute la un depozitar, cel din urmă verificând conformitatea fiecărei tranzacţii a fondului cu prospectul fondului. Un astfel de depozitar este de exemplu BRD.  Chiar dacă nivelul contribuţiei dar şi perioada de contribuţie se pot cunoaşte pe parcursul vieţii active a unui participant, pensia care va fi plătită nu poate fi calculată exact, ci doar estimată, întrucât depinde de randamentul pe care administratorul îl va obţine. Cu alte cuvinte în funcţie de performanţa celui care administrează banii şi de fluctuaţiile din portofoliu. Şi da, Elena se poate transfera de la un fond la altul. O lege din 2004 prevede că suma totală cuvenită unui participant nu poate fi mai mică decât valoarea contribuţiilor plătite. Aşadar, prin lege, un administrator trebuie să plătească cel puţin banii pe care i-a virat un contribuabil altfel se apelează la provizioanele constituite şi, dacă este cazul, se apelează la Fondul de Garantare a Drepturilor din sistemul de pensii private.

    Iar acum intervine discuţia despre randamente. ASF spune că economiile pentru bătrâneţe vor fi plătite indiferent de situaţia financiară a administratorului de fond, însă întrebarea este cu ce randamente vor fi plătite aceste contribuţii. Adică ce bani va lua Elena la retragerea la pensie: mai mult decât o dobândă bancară, mai mult decât o investiţie la Bursă?

    Autoritatea de Supraveghere Financiară, aşa cum îi spune şi numele, supraveghează trei dintre cele mai mari sectoare din economia românească: asigurări (11,5 mld. lei), piaţa de capital (235 mld. lei) şi pensiile private (89 miliarde de lei de la Pilonul II plus alte 3,3 mld. lei de la Pilonul III), aşadar aproximativ 340 miliarde de lei.

    Pentru că până la urmă a plătit comisioane pentru acest serviciu. Orice mişcare de pe pieţele de capital, fie că este pe acţiuni sau pe obligaţiuni, se resimte şi pe portofoliile fondurilor de pensii Pilon II. De exemplu doar în decembrie 2021, când Bursa de la Bucureşti a urcat cu 7%, investiţiile fondurilor au urcat cu câteva miliarde de lei. Potrivit datelor agregate de ZF, toate cele şapte fonduri de pensii private Pilon II din România, cei mai mari investitori ai Bursei de Valori Bucureşti au avut în 2021 randamente sub rata inflaţiei de 8,2%. 2021 a fost al doilea an de la înfiinţarea sistemului de pensii private când randamentul mediu, de 5,9%, a fost sub cel al inflaţiei. Primul an a fost 2018 când OUG 114 a dat peste cap sistemul financiar şi a determinat prăbuşirea Bursei şi implicit a randamentelor P2 pe final de an.

    Din 13 ani, doi ani au fost aşadar sub rata inflaţiei. Dar dacă Bursa de la Bucureşti, acolo unde fondurile de pensii au circa 20-25% din active, a urcat cu aproximativ 40% în 2021, cum se face că randamentul mediu al acestor investitori a fost de doar 5,9%? Explicaţia constă în scumpirile accelerate şi şocul acestora pe portofoliul titlurilor de stat, acolo unde P2 are circa 60-65% din active.

    Cu alte cuvinte un nivel ridicat al inflaţiei aduce un şoc pe porfotoliul fondurilor P2 şi implicit pe valoarea activului Elenei la pensionare. Însă raportat la un orizont de timp mai îndelungat, adică de la înfiinţarea sistemului P2 în România, randamentele individuale anualizate sunt peste rata inflaţiei, de la 6,7% pentru BRD Pensii la 8,4% pentru NN Pensii. Elena, atunci când va primi decizia de pensionare, poate opta pentru încasarea activului net sub formă de plată unică sau eşalonată, cea din urmă putând fi efectuată pe o perioadă de maxim 60 de luni. Elena este cea care va decide rata lunară dorită urmând ca administratorul să decidă numărul de luni în funcţie de valoarea activului. Aşadar, aplicat pe lege, economiile pentru bătrâneţe ale Elenei sunt sigure. Însă randamentul fondului este cel care contează până la urmă pentru că orice criză, deşi aduce acele oportunităţi de care toată lumea vorbeşte, poate să radă din randamentul unui fond şi aşadar din activ.

    Potrivit datelor agregate de ZF, toate cele şapte fonduri de pensii private Pilon II din România, cei mai mari investitori ai Bursei de Valori Bucureşti au avut în 2021 randamente sub rata inflaţiei de 8,2%.

     

  • Cine este omul de afaceri care are un port industrial numai al lui, controlează media, construieşte biserici şi îşi permite să râdă de sancţiunile impuse de Occident Rusiei

    Este om de afaceri, are un port industrial numai al lui în Grecia, controlează media, deţine un club de fotbal, construieşte biserici, plăteşte agitatori în alte ţări şi, mai presus de toate, îşi permite să sfideze ani la rând sancţiunile impuse de Occident Rusiei după anexarea Crimeei. Le ia chiar în râs.

    Este vorba despre un miliardar grec, Ivan Savvidis, cu afaceri prospere în Uniunea Europeană, dar care şi-a construit bazele averii ca politician de rang înalt în serviciul preşedintelui Rusiei Vladimir Putin. De cazul său s-a ocupat EUobserver, care se întreabă dacă nu cumva sancţiunile europene nu sunt decât gloanţe desenate pe hârtie în astfel de cazuri. Sancţiunile au fost impuse în 2014, ca răspuns la invadarea Ucrainei de către Rusia.

    Cetăţenilor UE le este interzis să facă afaceri în Crimeea, peninsulă ucraineană ocupată de armata rusă. De asemenea, sancţiunile îi urmăresc pe aceia care au vătămat integritatea teritorială a Ucrainei. Câteva companii mari europene, cum ar fi gigantul german Siemens, au ajuns, accidental, au spus ele, să încalce restricţiile, trezindu-se apoi în mijlocul unor scandaluri uriaşe şi fiind nevoite să ofere explicaţii. Însă clanul Savvidis se remarcă în mod deosebit în acest context. Familia Savvidis este implicată în aprovizionarea cu alimente a magazinelor din Crimeea, potrivit unei anchete a EUobserver.

    Savvidis au avut, de asemenea, afaceri în regiunea Donbas, din estul Ucrainei, ocupată de forţe separatiste pro-ruse. Şi a finanţat în mod deschis acţiuni de propagandă prorusă pe perioada ocupaţiei. Ivan Savvidis, personajul principal, are 62 de ani şi s-a născut în Georgia în vremea URSS. Şi-a construit averea în industria tutunului şi a fost deputat pentru Partidul Rusia Unită al preşedintelui Vladimir Putin. Dar este de origine greacă, a căpătat dublă cetăţenie, greacă şi rusă, şi s-a mutat la Salonic, în Grecia, unde şi locuieşte. Savvidis este cunoscut autorităţilor elene nu în ultimul rând pentru că a luat odată cu asalt terenul de fotbal înarmat cu un pistol în timpul unui meci al PAOK, un club de fotbal din Salonic pe care îl deţine.

    Violenţa suporterilor PAOK aproape că a exclus cândva fotbalul elen din competiţiile internaţionale. Savvidis este cunoscut şi pentru că a organizat şi finanţat proteste menite să împiedice aderarea Macedoniei de Nord la UE şi NATO, potrivit The New York Times şi altor publicaţii. Şi pentru că deţine Autoritatea Portuară din Salonic, un activ strategic al statului elen, până în urmă cu nici două luni împreună cu o firmă obscură germană numită Deutsche Invest Equity Partners, iar acum prin diferite pârghii de afaceri. 

    Imperiul său de afaceri, cu sediul în Rusia, are ramuri în 21 de state membre ale UE, inclusiv Cipru, Olanda, Polonia, Germania şi Grecia.

    „Savvidis este o figură controversată”, a spus un diplomat grec. „A investit foarte mult în nordul Greciei. Deţine un club de fotbal foarte popular. Există, de asemenea, un mister despre afacerile lui în Rusia.“ Sancţiunile UE în problema Crimeei „se aplică persoanelor din UE” şi interzic „participarea la acţionariat sau controlul oricărei entităţi” în zona ocupată de Rusia. Însă o serie de documente îl leagă pe Savvidis de grupul de companii Assorti din Rusia, care deţine peste 25 de supermarketuri în Crimeea, ceea ce reprezintă un pilon al infrastructurii de ocupaţie rusă. Soţia lui Savvidis, Kiriaki, deţine 50% dintr-o firmă cu sediul în Rusia, Troya, al cărei director rus deţine pachete de acţiuni în cinci firme din grupul Assorti, potrivit informaţiilor corporative văzute de EUobserver. Savvidis fiul, Georgis, este acţionar la firma rusească RKO, al cărei coproprietar rus are participaţii la şase firme Assorti. Iar Savvidis vărul, Daniel, deţine în coproprietate două firme, Assorti Express şi Region Logistik, al căror coproprietar rus controlează trei entităţi Assorti. În plus, coproprietarii ruşi – Boris Şapovalov, Serghei Iurciac şi Victor Liaşco – sunt asociaţi lui Savvidis. Iurciac, de exemplu, a fost asistentul lui Savvidis când acesta era parlamentar rus.

    Dar dacă urma de documente a avut ca scop ascunderea activităţilor din Crimeea, Savvidis nu a făcut niciodată secret sprijinul său mai larg pentru proiectul de ocupaţie al lui Putin. A primit chiar mulţumiri pentru „sprijinul financiar şi moral” acordat pentru anexarea Crimeei la evenimente oficiale la care a participat preşedintele rus. Organizaţia sa de caritate din Rostov-pe-Don, în Rusia, Ivan Savvidis, a finanţat în mod deschis acţiuni de propagandă în Crimeea. Festivalurile sale „Lumina Crimeei”, din în 2016, 2018 şi 2019, de exemplu, au avut ca invitaţi pe teritoriul ocupat copii ruşi pentru a sărbători anexarea. Savvidis şi-a folosit în mod public legăturile sale cu persoane aflate pe lista neagră a UE, cum ar fi premierul-marionetă rus din Crimeea Serghei Aksionov, pentru a-şi lubrifia afacerile din construcţii. „Noi l-am contactat pe Aksyonov, iar acesta a accelerat imediat personal procesul de documentare pentru că a înţeles că proiectul nostru de locuinţe este important din punctul de vedere social. Construim case pentru angajaţii statului, şcoli şi grădiniţe”, a declarat Savvidis pentru ziarul rus Kultura în 2017, de exemplu.

    Sunt mai multe seturi de sancţiuni UE, iar acestea ar trebui să impună îngheţarea activelor şi interzicerea vizelor persoanelor „responsabile de subminarea sau ameninţarea integrităţii teritoriale, suveranităţii şi independenţei Ucrainei”. Savvidis obişnuia să vândă ţigări în Donbasul ocupat de Rusia, potrivit unor informaţii din Ucraina. Ministerul de externe ucrainean l-a pus pe lista neagră pentru operaţiunile sale cu tutun din Donbas din 2016 şi 2018. Faptul că putea transporta ţigări peste graniţa puternic militarizată de Donbas a Rusiei însemna că avea legături strânse cu serviciile ruse de informaţii, a explicat un expert german în securitate. Fundaţia de caritate Ivan Savvidis a invitat personaje din Donbas în vacanţă în Grecia, potrivit Fondului Stambulzhi al grecilor din Doneţk, o organizaţie din Donbas. Iar serviciile secrete ucrainene l-au considerat pe Savvidis un „activ” rusesc „de mare valoare” care poate fi „pus în funcţiune în orice moment”, potrivit unor surse ucrainene. UE a pus pe lista neagră zeci de ruşi şi ucraineni pro-ruşi şi 48 de entităţi despre care se spune că furnizează resursele necesare ocupaţiei ruse din Ucraina. Îngheţarea activelor şi interzicerea vizelor ţinteşte doi oligarhi ruşi de top – Konstantin Malofeev şi Arkady Rotenberg. Dar ar fi ceva improbabil ca UE să pună pe lista neagră unul dintre propriii cetăţeni, cum este Savvidis, pentru că este implicat într-un conflict străin. Ar însemna ca Grecia şi toate celelalte ţări ale UE să-i îngheţe activele, a explicat un oficial al Uniunii.

    Cetăţenilor UE le este interzis să facă afaceri în Crimeea, peninsulă ucraineană ocupată de armata rusă. De asemenea, sancţiunile îi urmăresc pe aceia care au vătămat integritatea teritorială a Ucrainei. Câteva companii mari europene, cum ar fi gigantul german Siemens, au ajuns, accidental, au spus ele, să încalce restricţiile, trezindu-se apoi în mijlocul unor scandaluri uriaşe şi fiind nevoite să ofere explicaţii.

    Sau ca sancţionatul să rămână blocat în Grecia, să nu poată merge în niciun alt stat din UE. Think tankuri profund pro-occidentale precum Atlantic Council sunt convinse că Savvidis serveşte doar intereselor Kremlinului. Propaganda ucraineană cere pedepsirea acestuia. Deşi improbabilă, sancţionarea grecului nu ar fi ceva cu totul nou. Aşa îi tratează ţările şi instituţiile UE pe cetăţenii europeni care figurează în registrul de combatere a terorismului, a explicat oficialul UE. Şi, spre deosebire de marea majoritate a ruşilor de pe lista neagră a Uniunii, care nu-şi păstrează bani în Europa, Savvidis este larg expus dacă Bruxellesul va deschide cu adevărat focul. Imperiul său de afaceri, cu sediul în Rusia, are ramuri în 21 de state membre ale UE, inclusiv Cipru, Olanda, Polonia, Germania şi Grecia. Cazul Greciei, şi al ruso-grecului, ridică întrebarea: este regimul de sancţiuni al UE la fel de puternic în realitate pe cât pare pe hârtie? Iar răspunsul este că implementarea se face fără dinţi. Conform legislaţiei europene, este responsabilitatea principală a statelor membre să impună sancţiuni. Dar Grecia nu a discutat niciodată atât de mult cu colegele ei din Consiliul UE despre „controversatul” şi „misteriosul” baron al afacerilor, spun trei diplomaţi UE. Autorităţile elene au emis declaraţii generale cu privire la sancţiunile UE când au fost întrebate de EUobserver ce ştiau despre Savvidis.

    „Grecia este ferm angajată în ordinea internaţională bazată pe reguli”, a răspuns ministerul grec de externe.  „Restricţiile/interdicţiile de import/export” ale UE privind Crimeea au fost „pe deplin aplicabile în Grecia”, a precizat autoritatea vamală elenă. Savvidis şi-a permis să ia cu asalt terenul de fotbal înarmat cu un pistol doar pentru că nu era de acord cu o decizie a arbitrului. Suporterii PAOK, clubul de fotbal pe care omul de afaceri în deţine în Grecia au reputaţia de a fi cel puţin pătimaşi la extrem. S-au  remarcat adesea prin violenţă. Autorităţile macedonene l-au acuzat în 2018 pe  Savvidis că a finanţat frământările sociale a căror scânteie a fost schimbarea numelui ţării, o fostă republică a Iugoslaviei. Noul nume, acceptat prin referendum, permite stingerea conflictelor cu vecinii şi permite astfel intrarea Macedoniei de Nord în NATO. Documente ale ministerului de interne macedonean, publicate de o organizaţie de jurnalism de investigaţie (OCCRP), arată că turbulenţii care s-au opus redenumirii – politicieni, organizaţii naţionaliste radicale şi suporteri radicali ai clubului de fotbal Vardar – au primit cel puţin 300.000 de euro de la firme de-ale lui Ivan Savvidis. „Revoltaţii” au cerut demisia premierului prooccidental de atunci Zoran Zaev. Clubul de fotbal Vardar era deţinut de un milionar rus.  În Grecia, Savvidis şi imperiul său monopolizează afacerile din Salonic. Una din companiile sale este parteneră cu Coca-Cola HBC, o emblemă a businessului elen în regiune. În Rusia, Savvidis finanţează construirea de biserici şi organizarea de pelerinaje religioase şi a construit o academie de fotbal.

  • Cine este omul de afaceri care are un port industrial numai al lui, controlează media, construieşte biserici şi îşi permite să râdă de sancţiunile impuse de Occident Rusiei

    Este om de afaceri, are un port industrial numai al lui în Grecia, controlează media, deţine un club de fotbal, construieşte biserici, plăteşte agitatori în alte ţări şi, mai presus de toate, îşi permite să sfideze ani la rând sancţiunile impuse de Occident Rusiei după anexarea Crimeei. Le ia chiar în râs.

    Este vorba despre un miliardar grec, Ivan Savvidis, cu afaceri prospere în Uniunea Europeană, dar care şi-a construit bazele averii ca politician de rang înalt în serviciul preşedintelui Rusiei Vladimir Putin. De cazul său s-a ocupat EUobserver, care se întreabă dacă nu cumva sancţiunile europene nu sunt decât gloanţe desenate pe hârtie în astfel de cazuri. Sancţiunile au fost impuse în 2014, ca răspuns la invadarea Ucrainei de către Rusia.

    Cetăţenilor UE le este interzis să facă afaceri în Crimeea, peninsulă ucraineană ocupată de armata rusă. De asemenea, sancţiunile îi urmăresc pe aceia care au vătămat integritatea teritorială a Ucrainei. Câteva companii mari europene, cum ar fi gigantul german Siemens, au ajuns, accidental, au spus ele, să încalce restricţiile, trezindu-se apoi în mijlocul unor scandaluri uriaşe şi fiind nevoite să ofere explicaţii. Însă clanul Savvidis se remarcă în mod deosebit în acest context. Familia Savvidis este implicată în aprovizionarea cu alimente a magazinelor din Crimeea, potrivit unei anchete a EUobserver.

    Savvidis au avut, de asemenea, afaceri în regiunea Donbas, din estul Ucrainei, ocupată de forţe separatiste pro-ruse. Şi a finanţat în mod deschis acţiuni de propagandă prorusă pe perioada ocupaţiei. Ivan Savvidis, personajul principal, are 62 de ani şi s-a născut în Georgia în vremea URSS. Şi-a construit averea în industria tutunului şi a fost deputat pentru Partidul Rusia Unită al preşedintelui Vladimir Putin. Dar este de origine greacă, a căpătat dublă cetăţenie, greacă şi rusă, şi s-a mutat la Salonic, în Grecia, unde şi locuieşte. Savvidis este cunoscut autorităţilor elene nu în ultimul rând pentru că a luat odată cu asalt terenul de fotbal înarmat cu un pistol în timpul unui meci al PAOK, un club de fotbal din Salonic pe care îl deţine.

    Violenţa suporterilor PAOK aproape că a exclus cândva fotbalul elen din competiţiile internaţionale. Savvidis este cunoscut şi pentru că a organizat şi finanţat proteste menite să împiedice aderarea Macedoniei de Nord la UE şi NATO, potrivit The New York Times şi altor publicaţii. Şi pentru că deţine Autoritatea Portuară din Salonic, un activ strategic al statului elen, până în urmă cu nici două luni împreună cu o firmă obscură germană numită Deutsche Invest Equity Partners, iar acum prin diferite pârghii de afaceri. 

    Imperiul său de afaceri, cu sediul în Rusia, are ramuri în 21 de state membre ale UE, inclusiv Cipru, Olanda, Polonia, Germania şi Grecia.

    „Savvidis este o figură controversată”, a spus un diplomat grec. „A investit foarte mult în nordul Greciei. Deţine un club de fotbal foarte popular. Există, de asemenea, un mister despre afacerile lui în Rusia.“ Sancţiunile UE în problema Crimeei „se aplică persoanelor din UE” şi interzic „participarea la acţionariat sau controlul oricărei entităţi” în zona ocupată de Rusia. Însă o serie de documente îl leagă pe Savvidis de grupul de companii Assorti din Rusia, care deţine peste 25 de supermarketuri în Crimeea, ceea ce reprezintă un pilon al infrastructurii de ocupaţie rusă. Soţia lui Savvidis, Kiriaki, deţine 50% dintr-o firmă cu sediul în Rusia, Troya, al cărei director rus deţine pachete de acţiuni în cinci firme din grupul Assorti, potrivit informaţiilor corporative văzute de EUobserver. Savvidis fiul, Georgis, este acţionar la firma rusească RKO, al cărei coproprietar rus are participaţii la şase firme Assorti. Iar Savvidis vărul, Daniel, deţine în coproprietate două firme, Assorti Express şi Region Logistik, al căror coproprietar rus controlează trei entităţi Assorti. În plus, coproprietarii ruşi – Boris Şapovalov, Serghei Iurciac şi Victor Liaşco – sunt asociaţi lui Savvidis. Iurciac, de exemplu, a fost asistentul lui Savvidis când acesta era parlamentar rus.

    Dar dacă urma de documente a avut ca scop ascunderea activităţilor din Crimeea, Savvidis nu a făcut niciodată secret sprijinul său mai larg pentru proiectul de ocupaţie al lui Putin. A primit chiar mulţumiri pentru „sprijinul financiar şi moral” acordat pentru anexarea Crimeei la evenimente oficiale la care a participat preşedintele rus. Organizaţia sa de caritate din Rostov-pe-Don, în Rusia, Ivan Savvidis, a finanţat în mod deschis acţiuni de propagandă în Crimeea. Festivalurile sale „Lumina Crimeei”, din în 2016, 2018 şi 2019, de exemplu, au avut ca invitaţi pe teritoriul ocupat copii ruşi pentru a sărbători anexarea. Savvidis şi-a folosit în mod public legăturile sale cu persoane aflate pe lista neagră a UE, cum ar fi premierul-marionetă rus din Crimeea Serghei Aksionov, pentru a-şi lubrifia afacerile din construcţii. „Noi l-am contactat pe Aksyonov, iar acesta a accelerat imediat personal procesul de documentare pentru că a înţeles că proiectul nostru de locuinţe este important din punctul de vedere social. Construim case pentru angajaţii statului, şcoli şi grădiniţe”, a declarat Savvidis pentru ziarul rus Kultura în 2017, de exemplu.

    Sunt mai multe seturi de sancţiuni UE, iar acestea ar trebui să impună îngheţarea activelor şi interzicerea vizelor persoanelor „responsabile de subminarea sau ameninţarea integrităţii teritoriale, suveranităţii şi independenţei Ucrainei”. Savvidis obişnuia să vândă ţigări în Donbasul ocupat de Rusia, potrivit unor informaţii din Ucraina. Ministerul de externe ucrainean l-a pus pe lista neagră pentru operaţiunile sale cu tutun din Donbas din 2016 şi 2018. Faptul că putea transporta ţigări peste graniţa puternic militarizată de Donbas a Rusiei însemna că avea legături strânse cu serviciile ruse de informaţii, a explicat un expert german în securitate. Fundaţia de caritate Ivan Savvidis a invitat personaje din Donbas în vacanţă în Grecia, potrivit Fondului Stambulzhi al grecilor din Doneţk, o organizaţie din Donbas. Iar serviciile secrete ucrainene l-au considerat pe Savvidis un „activ” rusesc „de mare valoare” care poate fi „pus în funcţiune în orice moment”, potrivit unor surse ucrainene. UE a pus pe lista neagră zeci de ruşi şi ucraineni pro-ruşi şi 48 de entităţi despre care se spune că furnizează resursele necesare ocupaţiei ruse din Ucraina. Îngheţarea activelor şi interzicerea vizelor ţinteşte doi oligarhi ruşi de top – Konstantin Malofeev şi Arkady Rotenberg. Dar ar fi ceva improbabil ca UE să pună pe lista neagră unul dintre propriii cetăţeni, cum este Savvidis, pentru că este implicat într-un conflict străin. Ar însemna ca Grecia şi toate celelalte ţări ale UE să-i îngheţe activele, a explicat un oficial al Uniunii.

    Cetăţenilor UE le este interzis să facă afaceri în Crimeea, peninsulă ucraineană ocupată de armata rusă. De asemenea, sancţiunile îi urmăresc pe aceia care au vătămat integritatea teritorială a Ucrainei. Câteva companii mari europene, cum ar fi gigantul german Siemens, au ajuns, accidental, au spus ele, să încalce restricţiile, trezindu-se apoi în mijlocul unor scandaluri uriaşe şi fiind nevoite să ofere explicaţii.

    Sau ca sancţionatul să rămână blocat în Grecia, să nu poată merge în niciun alt stat din UE. Think tankuri profund pro-occidentale precum Atlantic Council sunt convinse că Savvidis serveşte doar intereselor Kremlinului. Propaganda ucraineană cere pedepsirea acestuia. Deşi improbabilă, sancţionarea grecului nu ar fi ceva cu totul nou. Aşa îi tratează ţările şi instituţiile UE pe cetăţenii europeni care figurează în registrul de combatere a terorismului, a explicat oficialul UE. Şi, spre deosebire de marea majoritate a ruşilor de pe lista neagră a Uniunii, care nu-şi păstrează bani în Europa, Savvidis este larg expus dacă Bruxellesul va deschide cu adevărat focul. Imperiul său de afaceri, cu sediul în Rusia, are ramuri în 21 de state membre ale UE, inclusiv Cipru, Olanda, Polonia, Germania şi Grecia. Cazul Greciei, şi al ruso-grecului, ridică întrebarea: este regimul de sancţiuni al UE la fel de puternic în realitate pe cât pare pe hârtie? Iar răspunsul este că implementarea se face fără dinţi. Conform legislaţiei europene, este responsabilitatea principală a statelor membre să impună sancţiuni. Dar Grecia nu a discutat niciodată atât de mult cu colegele ei din Consiliul UE despre „controversatul” şi „misteriosul” baron al afacerilor, spun trei diplomaţi UE. Autorităţile elene au emis declaraţii generale cu privire la sancţiunile UE când au fost întrebate de EUobserver ce ştiau despre Savvidis.

    „Grecia este ferm angajată în ordinea internaţională bazată pe reguli”, a răspuns ministerul grec de externe.  „Restricţiile/interdicţiile de import/export” ale UE privind Crimeea au fost „pe deplin aplicabile în Grecia”, a precizat autoritatea vamală elenă. Savvidis şi-a permis să ia cu asalt terenul de fotbal înarmat cu un pistol doar pentru că nu era de acord cu o decizie a arbitrului. Suporterii PAOK, clubul de fotbal pe care omul de afaceri în deţine în Grecia au reputaţia de a fi cel puţin pătimaşi la extrem. S-au  remarcat adesea prin violenţă. Autorităţile macedonene l-au acuzat în 2018 pe  Savvidis că a finanţat frământările sociale a căror scânteie a fost schimbarea numelui ţării, o fostă republică a Iugoslaviei. Noul nume, acceptat prin referendum, permite stingerea conflictelor cu vecinii şi permite astfel intrarea Macedoniei de Nord în NATO. Documente ale ministerului de interne macedonean, publicate de o organizaţie de jurnalism de investigaţie (OCCRP), arată că turbulenţii care s-au opus redenumirii – politicieni, organizaţii naţionaliste radicale şi suporteri radicali ai clubului de fotbal Vardar – au primit cel puţin 300.000 de euro de la firme de-ale lui Ivan Savvidis. „Revoltaţii” au cerut demisia premierului prooccidental de atunci Zoran Zaev. Clubul de fotbal Vardar era deţinut de un milionar rus.  În Grecia, Savvidis şi imperiul său monopolizează afacerile din Salonic. Una din companiile sale este parteneră cu Coca-Cola HBC, o emblemă a businessului elen în regiune. În Rusia, Savvidis finanţează construirea de biserici şi organizarea de pelerinaje religioase şi a construit o academie de fotbal.

  • Povestea unei afaceri cu produse exotice aduse tocmai de pe o insulă din celălalt capăt al planetei, aflată la 10.000 de km de ţara noastră

    Blue Phoenix este un business care aduce în România stilul de viaţă al insulei indoneziene Java, aflată la o distanţă de circa 10.000 de km de ţara noastră, compania încercând să profite de interesul recent dezvoltat al românilor pentru produse exotice şi well-being.

    Daniela Gordoja Diarto şi Wahyu Diarto, fondatorii magazinului Blue Phoenix, vorbesc despre companie ca despre o legendă urbană, făcând referire la spirit, imaginaţie şi diferite moduri prin care ne putem dezvolta. Cuplul, format dintr-o româncă din Bucureşti şi un indonezian din insula Java, a creat brandul Blue Phoenix, după spusele lor, pentru a-şi îndeplini un vis: „Visul de a ne reinventa, renăscând, atunci când ne reîntoarcem la natură, când reînvăţăm de la natură despre ritmuri ancestrale şi ne ascultăm corpul cu adevărat”, spune Wahyu Diarto, CEO al Blue Phoenix, funcţie pe care o împarte cu soţia sa. Originar din Java, o insulă cu o populaţie de aproape 150 de milioane de locuitori, Wahyu Diarto este bine familiarizat cu plantele utilizate timp de sute de ani în medicina tradiţională din Indonezia, deci şi cu efectele lor benefice pentru sănătate.

    De exemplu, într-una dintre recentele lor vizite în Indonezia, cei doi au vizitat fabrica şi plantaţiile de ceai aflate sub popularul brand Kepala Djenggot, consolidându-şi parteneriatul cu managementul din regiune. Fiind un business aflat la început de drum, Blue Phoenix nu dispune momentan de o imagine de ansamblu asupra produselor pe care le preferă clienţii, lucrând între timp la captarea atenţiei publicului din România. Unul dintre obiectivele firmei este importul direct de la sursă al produselor tipice indoneziene, ingrediente ale artei culinare din Solo, oraşul natal al lui Wahyu, supranumit şi „spiritul Java”. „Am importat cafea crudă din Java de două tipuri – Dampit Robusta şi Lanang din zona muntelui Semeru, care tocmai ce a erupt, şi Gayo din Sumatra.

    În plus, importăm celebra Kopi Luwak, cafea exclusivistă produsă printr-un proces organic de zibeta sălbatică indoneziană (mamifer arboricol mic – n.r.) la o altitudine de 1.000-1.400 m pe muntele Ijen Raung în Rondowoso, Java de Est. ”, susţine Daniela Gordoja Diarto, adăugând că respectivele cafele au întotdeauna o aromă proaspătă şi puternică deoarece sunt prăjite pe loc şi pe măsură ce sunt vândute. De asemenea, gama este completată de ceaiuri şi o băutură specific indoneziană (orez cu ghimbir aromatic), la care se adaugă o varietate de sosuri şi tăiţei. În prezent, compania se concentrează asupra extractelor din plante cu efecte benefice pentru sănătatea fizică şi mintală. Un exemplu în acest sens ar fi pudra de graviola, adjuvant în procesele de combatere a cancerului, descris în regiune drept „chimoterapeutic natural”.

    „Un lucru important de specificat este că aceste produse nu pot avea efecte miraculoase după o singură utilizare sau fără să le integrăm într-un stil de viaţă sănătos per ansamblu. Utilizarea lor constantă este cheia. Astfel, ajutăm organismul să lupte împotriva agresiunilor erei moderne, contribuind la creşterea tonusului şi longevităţii”, explică Daniela Gordoja Diarto. Dieta tradiţională din Indonezia se bazează pe principiul preparatelor săţioase, care permit însă o digestie uşoară. De exemplu, locuitorii insulei Java mănâncă mult orez, uneori chiar şi la micul dejun. În schimb, locuitorii insulei Madura, aflată în estul insulei, preferă porumbul, iar cei din insula Sulawesi, situată între Borneo şi Noua Guinee, consumă sagu, un extract de amidon din fructul anumitor palmieri.

    Care este însă numitorul comun? Preparatele sunt întotdeauna proaspete şi gătite exact cât este nevoie pentru a elimina orice risc de contaminare şi a păstra nutrienţii întregi. „Spre deosebire de Indonezia, în România, mâncarea este gătită timp îndelungat şi se folosesc multe alimente bogate în grăsimi şi multă carne, ceea ce îngreunează digestia. Însă niciodată nu este prea târziu pentru schimbări spre bine, chiar şi prin mici obiceiuri alimentare cu rol în detoxifierea organismului”, afirmă Wahyu Diarto, sau Yudi. Recent, Blue Phoenix a început să efectueze investiţii în stocuri şi amenajarea unui depozit de staţie de ambalare pentru produse, completate de cheltuielile asociate promovării, distribuţie şi branding, investind până acum circa 70.000 de euro în companie.

    De vreme ce vorbim de un mic business de familie, fondatorii sunt realişti în ceea ce priveşte recuperarea investiţiei, acordând minim trei ani pentru amortizare. În ceea ce priveşte zona de dezvoltare, cei doi plănuiesc să creeze produse proaspete, gata de a fi consumate, care să conţină plantele pe care le comercializează momentan sub formă de pudră naturală, încercând să abordeze un segment de oameni care doresc să mănânce rapid şi sănătos. De asemenea, o altă variantă constă în crearea de suplimente naturale din respectivele plante sub forma unor capsule uşor de consumat. „Este o zicală din Indonezia care ni se pare foarte potrivită pentru a descrie abordarea noastră de business: ‘Sedikit-sedikit, lama-lama, menjadi bukit’, care în traducere înseamnă că un efort continuu, oricât de mic, va deveni în cele din urmă ceva mai mult”, a declarat Daniela Gordoja Diarto pentru BM. Printre principalele provocări ale companiei se numără, în primul rând, eforturile de a ajunge la cât mai mulţi consumatori interesaţi de produse naturale, urmate de faptul că Blue Phoenix îşi doreşte să se facă remarcată în interiorul unei pieţe unde există competitori deja cunoscuţi, mizând în acest sens pe faptul că produsele comercializate nu se găsesc în România. Totodată, firma se confruntă cu anevoioasele procese de transportare a produselor din Indonezia în România, realizate cu vaporul într-o perioadă marcată de focare de Covid-19 şi costuri mult ridicate. Prin comparaţie cu perioada de dinainte de pandemie, preţurile de transport s-au triplat, iar drumul propriu-zis al produselor poate dura şi două-trei luni. Mai mult, pot apărea pierderi şi costuri neprevăzute, existând între timp un nivel crescut de birocraţie cu privire la autorizaţii, atât în ceea ce priveşte conţinutul alimentar, cât şi aspectele ce ţin de legislaţia în vigoare pentru ambalare şi certificarea originii de provenienţă. Totuşi, Wahyu Diarto crede că românii sunt suficient de deschişi la minte şi are încredere că înţeleg beneficiile oferite de o gamă sănătoasă de produse, argumentând că a observat în ultimii ani un interes crescut al românilor pentru produse exotice şi industria de well-being. Românii cheltuiau pe alimente cel mai mare procent din salariu din Uniunea Europeană în 2020, aproximativ 27%, de două ori peste media UE şi aproape de ţări precum Estonia şi Lituania. „Cred că acest procent se datorează şi faptului că românii sunt în general atenţi la ceea ce mănâncă, dar şi din cauză că preţurile alimentelor sunt din ce în ce mai mari. În Indonezia putem spune că este mai simplu pentru ca oamenii de acolo mănâncă atât cât să supravieţuiască şi se bucură mâncând simplu… orez şi chili”, spune Wahyu Diarto.

    Daniela Gordoja Diarto a studiat la Universitatea de Medicină „Carol Davila” din Bucureşti, lucrând apoi ca medic specialist şi primar cu specializarea în anestezie la un spital de urgenţă din sectorul public. În 2011 a făcut tranziţia către Regina Maria şi, în 2013, a început o nouă etapă a carierei sale, aceea de a fi profesor, atât în România, cât şi în afara ţării. Ulterior, a devenit lector al Societăţii Europene de Anestezie (ESAIC) al Societăţii Europene de Tratament Preoperator al Pacienţilor Obezi (ESPCOP) şi al Societăţii Europene de Management al Căii Aeriene (EAMS).

    Daniela Gordoja Diarto, confondatoare Blue Phoenix: „Am importat cafea crudă din Java de două tipuri – Dampit Robusta şi Lanang din zona muntelui Semeru, care tocmai ce a erupt, Şi Gayo din Sumatra. În plus, importăm celebra Kopi Luwak, cafea exclusivistă produsă printr-un proces organic de zibeta sălbatică indoneziană (mamifer arboricol mic – n.r.) la o altitudine de 1.000-1.400 m pe muntele Ijen Raung în Rondowoso, Java de Est.”

     

  • Povestea unei afaceri cu produse exotice aduse tocmai de pe o insulă din celălalt capăt al planetei, aflată la 10.000 de km de ţara noastră

    Blue Phoenix este un business care aduce în România stilul de viaţă al insulei indoneziene Java, aflată la o distanţă de circa 10.000 de km de ţara noastră, compania încercând să profite de interesul recent dezvoltat al românilor pentru produse exotice şi well-being.

    Daniela Gordoja Diarto şi Wahyu Diarto, fondatorii magazinului Blue Phoenix, vorbesc despre companie ca despre o legendă urbană, făcând referire la spirit, imaginaţie şi diferite moduri prin care ne putem dezvolta. Cuplul, format dintr-o româncă din Bucureşti şi un indonezian din insula Java, a creat brandul Blue Phoenix, după spusele lor, pentru a-şi îndeplini un vis: „Visul de a ne reinventa, renăscând, atunci când ne reîntoarcem la natură, când reînvăţăm de la natură despre ritmuri ancestrale şi ne ascultăm corpul cu adevărat”, spune Wahyu Diarto, CEO al Blue Phoenix, funcţie pe care o împarte cu soţia sa. Originar din Java, o insulă cu o populaţie de aproape 150 de milioane de locuitori, Wahyu Diarto este bine familiarizat cu plantele utilizate timp de sute de ani în medicina tradiţională din Indonezia, deci şi cu efectele lor benefice pentru sănătate.

    De exemplu, într-una dintre recentele lor vizite în Indonezia, cei doi au vizitat fabrica şi plantaţiile de ceai aflate sub popularul brand Kepala Djenggot, consolidându-şi parteneriatul cu managementul din regiune. Fiind un business aflat la început de drum, Blue Phoenix nu dispune momentan de o imagine de ansamblu asupra produselor pe care le preferă clienţii, lucrând între timp la captarea atenţiei publicului din România. Unul dintre obiectivele firmei este importul direct de la sursă al produselor tipice indoneziene, ingrediente ale artei culinare din Solo, oraşul natal al lui Wahyu, supranumit şi „spiritul Java”. „Am importat cafea crudă din Java de două tipuri – Dampit Robusta şi Lanang din zona muntelui Semeru, care tocmai ce a erupt, şi Gayo din Sumatra.

    În plus, importăm celebra Kopi Luwak, cafea exclusivistă produsă printr-un proces organic de zibeta sălbatică indoneziană (mamifer arboricol mic – n.r.) la o altitudine de 1.000-1.400 m pe muntele Ijen Raung în Rondowoso, Java de Est. ”, susţine Daniela Gordoja Diarto, adăugând că respectivele cafele au întotdeauna o aromă proaspătă şi puternică deoarece sunt prăjite pe loc şi pe măsură ce sunt vândute. De asemenea, gama este completată de ceaiuri şi o băutură specific indoneziană (orez cu ghimbir aromatic), la care se adaugă o varietate de sosuri şi tăiţei. În prezent, compania se concentrează asupra extractelor din plante cu efecte benefice pentru sănătatea fizică şi mintală. Un exemplu în acest sens ar fi pudra de graviola, adjuvant în procesele de combatere a cancerului, descris în regiune drept „chimoterapeutic natural”.

    „Un lucru important de specificat este că aceste produse nu pot avea efecte miraculoase după o singură utilizare sau fără să le integrăm într-un stil de viaţă sănătos per ansamblu. Utilizarea lor constantă este cheia. Astfel, ajutăm organismul să lupte împotriva agresiunilor erei moderne, contribuind la creşterea tonusului şi longevităţii”, explică Daniela Gordoja Diarto. Dieta tradiţională din Indonezia se bazează pe principiul preparatelor săţioase, care permit însă o digestie uşoară. De exemplu, locuitorii insulei Java mănâncă mult orez, uneori chiar şi la micul dejun. În schimb, locuitorii insulei Madura, aflată în estul insulei, preferă porumbul, iar cei din insula Sulawesi, situată între Borneo şi Noua Guinee, consumă sagu, un extract de amidon din fructul anumitor palmieri.

    Care este însă numitorul comun? Preparatele sunt întotdeauna proaspete şi gătite exact cât este nevoie pentru a elimina orice risc de contaminare şi a păstra nutrienţii întregi. „Spre deosebire de Indonezia, în România, mâncarea este gătită timp îndelungat şi se folosesc multe alimente bogate în grăsimi şi multă carne, ceea ce îngreunează digestia. Însă niciodată nu este prea târziu pentru schimbări spre bine, chiar şi prin mici obiceiuri alimentare cu rol în detoxifierea organismului”, afirmă Wahyu Diarto, sau Yudi. Recent, Blue Phoenix a început să efectueze investiţii în stocuri şi amenajarea unui depozit de staţie de ambalare pentru produse, completate de cheltuielile asociate promovării, distribuţie şi branding, investind până acum circa 70.000 de euro în companie.

    De vreme ce vorbim de un mic business de familie, fondatorii sunt realişti în ceea ce priveşte recuperarea investiţiei, acordând minim trei ani pentru amortizare. În ceea ce priveşte zona de dezvoltare, cei doi plănuiesc să creeze produse proaspete, gata de a fi consumate, care să conţină plantele pe care le comercializează momentan sub formă de pudră naturală, încercând să abordeze un segment de oameni care doresc să mănânce rapid şi sănătos. De asemenea, o altă variantă constă în crearea de suplimente naturale din respectivele plante sub forma unor capsule uşor de consumat. „Este o zicală din Indonezia care ni se pare foarte potrivită pentru a descrie abordarea noastră de business: ‘Sedikit-sedikit, lama-lama, menjadi bukit’, care în traducere înseamnă că un efort continuu, oricât de mic, va deveni în cele din urmă ceva mai mult”, a declarat Daniela Gordoja Diarto pentru BM. Printre principalele provocări ale companiei se numără, în primul rând, eforturile de a ajunge la cât mai mulţi consumatori interesaţi de produse naturale, urmate de faptul că Blue Phoenix îşi doreşte să se facă remarcată în interiorul unei pieţe unde există competitori deja cunoscuţi, mizând în acest sens pe faptul că produsele comercializate nu se găsesc în România. Totodată, firma se confruntă cu anevoioasele procese de transportare a produselor din Indonezia în România, realizate cu vaporul într-o perioadă marcată de focare de Covid-19 şi costuri mult ridicate. Prin comparaţie cu perioada de dinainte de pandemie, preţurile de transport s-au triplat, iar drumul propriu-zis al produselor poate dura şi două-trei luni. Mai mult, pot apărea pierderi şi costuri neprevăzute, existând între timp un nivel crescut de birocraţie cu privire la autorizaţii, atât în ceea ce priveşte conţinutul alimentar, cât şi aspectele ce ţin de legislaţia în vigoare pentru ambalare şi certificarea originii de provenienţă. Totuşi, Wahyu Diarto crede că românii sunt suficient de deschişi la minte şi are încredere că înţeleg beneficiile oferite de o gamă sănătoasă de produse, argumentând că a observat în ultimii ani un interes crescut al românilor pentru produse exotice şi industria de well-being. Românii cheltuiau pe alimente cel mai mare procent din salariu din Uniunea Europeană în 2020, aproximativ 27%, de două ori peste media UE şi aproape de ţări precum Estonia şi Lituania. „Cred că acest procent se datorează şi faptului că românii sunt în general atenţi la ceea ce mănâncă, dar şi din cauză că preţurile alimentelor sunt din ce în ce mai mari. În Indonezia putem spune că este mai simplu pentru ca oamenii de acolo mănâncă atât cât să supravieţuiască şi se bucură mâncând simplu… orez şi chili”, spune Wahyu Diarto.

    Daniela Gordoja Diarto a studiat la Universitatea de Medicină „Carol Davila” din Bucureşti, lucrând apoi ca medic specialist şi primar cu specializarea în anestezie la un spital de urgenţă din sectorul public. În 2011 a făcut tranziţia către Regina Maria şi, în 2013, a început o nouă etapă a carierei sale, aceea de a fi profesor, atât în România, cât şi în afara ţării. Ulterior, a devenit lector al Societăţii Europene de Anestezie (ESAIC) al Societăţii Europene de Tratament Preoperator al Pacienţilor Obezi (ESPCOP) şi al Societăţii Europene de Management al Căii Aeriene (EAMS).

    Daniela Gordoja Diarto, confondatoare Blue Phoenix: „Am importat cafea crudă din Java de două tipuri – Dampit Robusta şi Lanang din zona muntelui Semeru, care tocmai ce a erupt, Şi Gayo din Sumatra. În plus, importăm celebra Kopi Luwak, cafea exclusivistă produsă printr-un proces organic de zibeta sălbatică indoneziană (mamifer arboricol mic – n.r.) la o altitudine de 1.000-1.400 m pe muntele Ijen Raung în Rondowoso, Java de Est.”

     

  • Care este facultatea din România ai cărei studenţi sunt căutaţi de tot mai multe companii şi chiar au şi cea mai mare şansă să devină milionari în euro

    Politehnica din Bucureşti şi-a consolidat în primele zile ale acestui an reputaţia deja solidă de fabrică de milionari după ce o companie înfiinţată de doi absolvenţi ai săi a fost achiziţionată de gigantul mondial al industriei de advertising Publicis. Este vorba de Tremend Software, un furnizor de soft şi servicii de consultanţă în IT înfiinţat în urmă cu 16 ani de foştii colegi de la Facultatea de Automatică şi Calculatoare, Marius Hanganu şi Ioan Cocan. Care a fost drumul de la IT-ist la antreprenor şi manager de companie citiţi în cele ce urmează.

    Drumul de la un start-up până la o companie de 30 milioane de euro nu a fost unul simplu, eforturile din primii cinci ani fiind definitorii pentru parcursul înregistrat până astăzi. „Traiectoria noastră a fost ca o rachetă doar în ultimii ani, dar mai mulţi ani am învăţat la job, adică am fost programatori, consultanţi şi de-abia, să zicem, după cinci ani am început creşterea în sensul că am început să punem structurile, deci am început să lucrăm, cum se zice, on the business, nu in the business“, a povestit Ioan Cocan, cofondator al Tremend Software.

    Un moment important a fost şi cel în care compania a început să apară în topuri internaţionale ale celor mai dinamice firme de tehnologie, a adăugat el. „După 2016 când am apărut prima dată în topul celor mai dinamice companii de tehnologie realizat de Deloitte şi care a fost un moment important pentru noi, a fost un moment de trezire sau de revelaţie: ca o firmă de mare creştere noi făceam ce făceam de obicei.

    După aceea ne-am dat seama că prin clienţii pe care-i aveam, parteneriatele pe care le-am dezvoltat, puteam creşte sustenabil, ceea ce am şi făcut şi într-adevăr au venit după aceea mai multe cereri cărora nu le-am dat curs la momentul respectiv.“ Tremend a reuşit să-şi dezvolte businessul la nivel internaţional şi să înregistreze o creştere a afacerilor de 100 de ori în zece ani.

    Cu o asemenea creştere Tremend a devenit o ţintă de achiziţie pentru gigantul mondial din publicitate Publicis, care a preluat, după nouă luni de negocieri, întregul pachet de acţiuni – tranzacţia fiind anunţată în primele zile ale acestui an. Odată cu vânzarea companiei către grupul Publicis, Tremend devine cea mai recentă poveste de succes a industriei de IT din România, după alte cazuri precum formidabilul caz al UiPath sau Bitdefender – care e la un pas de listarea în SUA, sau FintechOS, care de asemenea e pe cale de a deveni un unicorn după evoluţia puternic ascendentă din ultimii ani.

    În prezent nu mai este nevoie neapărat de absolvirea unei facultăţi de IT pentru a face parte din asemenea poveşti de succes din tehnologie, a spus Ioan Cocan. „Împreună cu Marius (Hanganu – n.red., cofondatorul Tremend) am terminat şi am fost colegi de grupă la Automatică şi Calculatoare. Dar colegii sunt din varii zone, şi cibernetică, matematică, electronică, practic nu există limite. Educaţia în IT acum o poate face oricine. Evident facultatea ajută foarte mult la structurare şi este important să existe, dar în acelaşi timp avem şi colegi care au terminat facultăţi care nu au neapărat legătură cu IT-ul, dar cu interes, dedicare şi poate şi un pic de talent uneori, cu siguranţă se poate face o carieră bună.“

    Dacă UiPath ajută companiile să-şi automatizeze activităţile interne în special, Tremend ajută la digitalizarea proceselor de business şi astfel şi la digitalizarea relaţiilor cu entităţile din exterior. Pentru a face acest lucru de multe ori Tremend lucrează la conectarea sistemelor interne, lucru mai puţin vizibil pentru cei care văd din afară o companie sau o platformă, a explicat Ioan Cocan.

    „Asta se vede din exterior şi asta este foarte important în toată industria – experienţa pe care o are utilizatorul, de aceea vorbim de aplicaţii web mobile, sisteme de infotainment în automobile. Asta se vede din exterior, dar în spate evident este o muncă intensă în a conecta multe sisteme şi aici cred că este «sosul secret» şi ceea ce facem bine şi ce am făcut în atâţia ani în a ne integra şi a oferi o experienţă bună utilizatorilor, dar integrând zeci de sisteme din spate, care nu se văd.“ Soluţiile dezvoltate de companie au ajuns astfel să aibă zeci de milioane de utilizatori în întreaga lume, a declarat Marius Hanganu, cofondator al Tremend Software.

    „Tremend este o organizaţie de inginierie care construieşte platforme pentru clienţii săi în peste 20 de ţări. Platformele noastre servesc peste 60 de milioane de utilizatori finali în domenii precum cel financiar – pentru bănci şi alte instituţii, de tehnologie, în zona de maşini, semiconductori şi aşa mai departe, pentru retail şi e-commerce, producţie, şi nu în ultimul rând proiecte în zona sectorului public european, cu Comisia Europeană.“ În acest context, grosul veniturilor companiei vine din exterior. „Segmentul internaţional este extrem de important, peste 60% din veniturile companiei sunt din exterior. 2021 a fost un an foarte bun, cu o creştere de peste 40%, la peste 30 de milioane de euro cifră de afaceri, iar numărul de colegi este undeva la 650 acum“.

    CITESTE AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • România, de la grânar la exportator de crypto? Predicţii pentru 2022 de la Marius Morra, Florin Cojocaru, Răzvan Munteanu, Sergiu Drăgănuş şi Paul Achim

    Criptomonedele au devenit din ce în ce mai populare în ultimii doi ani, iar etapa de viaţă a tehnologiei pare că a trecut deja de nivelul de „early adopters”, cu aproape 300 de milioane de persoane implicate măcar o dată până acum în achiziţia unei monede digitale.

    Valul de popularitate al industriei în formare a generat o nevoie pentru informaţie relevantă, iar investitori începători la rândul lor ajung prea des să dea sfaturi urmăritorilor din social media.

    În acest context, Business MAGAZIN a discutat cu cinci investitori, antreprenori şi traderi români care activează în spaţiul crypto despre direcţiile pe care le văd ei în 2022 pentru piaţă, atât la nivel global, cât şi la nivel local.Totuşi, ar trebui să începem prin a înţelege contextul 2021-2022.

    Dacă anul 2021 a fost anul în care bitcoin a atins un nivel record de peste 61.000 de dolari, anul 2022 ar putea fi un an cu mai multe fluctuaţii, în contextul în care băncile centrale şi autorităţile de reglementare din întreaga lume par să dea semnale care au potenţialul de a mişca pieţele, sau piaţa crypto în special.

    Dacă anul 2021 a adus o tranzacţie de răsunet în piaţa NFT-urilor (non-fungible tokens), urmată de un val de creştere pentru acest segment, anul 2022 ar putea fi cel în care NFT-urile decid dacă următoarea lor etapă va fi de „artă digitală”, „viitorul industriei de gaming” sau doar colecţii simpatice de cartonaşe virtuale.

    Dacă anul 2021 a fost cel în care cuvântul „metavers” a căpătat popularitate, în care cele mai mari creşteri de preţ au fost înregistrate la monedele proiectelor care promit metaversuri, în care companiile au început să îşi deschidă sedii în metavers, iar arhitecţii să proiecteze clădirile lumilor virtuale, anul 2022 ar putea fi cel în care conceptul în sine se poate defini mai bine sau mai simplu.

    Dacă anul 2021 a fost cel în care El Salvador a devenit primul stat care introduce plăţile cu Bitcoin, anul 2022 ar putea arăta efectele acestei decizii şi ar putea aduce chiar şi alte ţări în linie cu ţara din America Centrală. O altă mutare a El Salvador care ar putea avea noi adepţi sau care s-ar putea dovedi dezastruoasă ţine de plasarea unei mici părţi din finanţele statului în bitcoin.

    Dacă anul 2021 a fost cel în care populaţia crypto – definită prin oameni care au investit cel puţin o dată în monede digitale – a ajuns la 295 de milioane după o creştere de 178%, conform unui raport de cercetare al platformei de tranzacţionare Crypto.com, anul 2022 ar putea fi cel în care populaţia crypto ajunge la 1 miliard de persoane, aşa cum arată o estimare optimistă din acelaşi raport.

    Dacă anul 2021 a adus noi reglementări sau chiar interdicţii importante pentru criptomonede din partea unor ţări, anul 2022 ar putea fi cel în care SUA, Uniunea Europeană, Marea Britanie, Rusia sau Singapore vin cu măsuri noi de reglementare, atât pentru a proteja populaţia vulnerabilă în faţa ţepelor, cât şi pentru a crea un cadru cu mecanisme de supraveghere pentru acestea şi pentru cei care investesc în ele. Ce spun însă oamenii din această industrie, încă insuficient înţeleasă?

    Marius Morra este CEO şi cofondator al fintech-ului Tokero, cunoscut anterior drept LDV Exchange.

    Tokero este unul dintre cele mai populare exchange-uri cu criptomonede din România, iar în 2021 a anunţat atragerea unor investitori strategici precum Răzvan Munteanu, cofondator al Humans şi Stakeborg, antreprenorul Cristian Oneţiu şi Avi Cicirean, fondator al Brand Minds. Totodată, Marius Morra a organizat anul trecut un eveniment, alături de compania Crypto Compare, prin care l-a adus în România pe Vitalik Buterin, omul de facto din spatele proiectului Ethereum.

    Antreprenorul a răspuns la provocarea Business MAGAZIN printr-o paralelă cu predicţiile publicate pe blogul companiei sale la începutul anului 2018, în contextul în care spune că unele s-au adeverit, iar celelalte sunt pe drumul cel bun. Astfel, o primă predicţie este legată de continuarea „legalizării şi reglementării” pieţei.

    „În cele mai multe ţări însă, în loc să interzică crypto, guvernele vor prefera să legalizeze dacă este cazul, să reglementeze şi să taxeze. Iar odată cu reglementarea va creşte şi încrederea în acest domeniu, lucru care îi va face şi pe cei mai sceptici să utilizeze, crescând astfel cel mai important indicator – adopţia”.

    El pune şi în 2022 pe masă predicţia conform căreia marile companii vor continua să intre în piaţa crypto, indiferent de verticala pe care o vor alege, fie că este pe calea monedelor şi a plăţilor sau pe cea a NFT-urilor şi a metaversului.

    „Facebook, prin cofondatorul şi CEO-ul Mark Zuckerberg, a anunţat două lucruri legate de crypto: iniţiative de a crea o criptomonedă numită iniţial Libra apoi Diem, proiect pus în aşteptare din cauza aspectelor legale; rebrandingul companiei-mamă în Meta şi dorinţa de implicare în cea mai tânără ramură a crypto – metaversul. Apple, prin vocea lui Tim Cook, îşi manifestă interesul de a integra crypto în Apple Pay. Extrem de multe alte companii mari testează terenul la nivel artistic prin lansarea de colecţii de NFT-uri şi prin prezenţa în diverse proiecte de metavers”.

    În contextul în care piaţa criptomonedelor a atins pentru scurt timp o capitalizare totală de circa 3.000 de miliarde de dolari în noiembrie 2021, Marius Morra consideră că următorul prag psihologic este cel de 5.000 de miliarde de dolari, „care după evenimentele recente pare mai tangibil ca oricând pe termen mediu”.

    Trebuie menţionat că o predicţie din 2018 pe care nu o mai consideră de actualitate în 2022 ţine de faptul că piaţa nu va mai da randamente de 5-10x pe an pentru o investiţie. „Aici este singurul punct în care crypto a ţinut să mă contrazică destul de tare, în ideea în care proiectele încă dau randamente foarte mari, în special cele la început de drum. Chiar recent pe platforma noastră un proiect listat în septembrie a făcut deja 10x. Aşadar aici, în urma experienţelor recente pot spune că vom vedea mult timp de acum încolo randamente foarte atractive la proiectele noi şi inovative şi randamente bune pe activele deja consacrate, precum BTC, ETH şi, de ce nu, EGLD”.

    El consideră că este nevoie de apariţia unor furnizori de servicii financiar-bancare care să fie prietenoase cu spaţiul crypto, în contextul în care băncile tradiţionale încă sunt reticente în acest sens.

    Sergiu Drăgănuş este cofondator al CryptoCoin.PRO, unul dintre cele mai mari platforme de exchange pornite din România, care declara în 2021 aproape 60.000 de utilizatori.

    Acum, antreprenorul a povestit că atât volumele cât şi numărul de utilizatori au crescut semnificativ anul trecut. De la volume de sub 5 milioane de dolari tranzacţionate prin platformă în 2020, la volume de peste 20 de milioane de dolari în 2021.

    „2022 va fi anul noilor jocuri Play2Earn şi al ascensiunii metaversului odată cu lansarea Oculus Pro Cambria. Utilizatorii vor fi dornici să exploreze această lume nouă prin prisma NFT-urilor. Pe lângă Play2Earn, metavers şi NFT-uri, anul acesta se vor dezvolta proiectele de DID (descentralised identities) necesare în procesul de adopţie a tehnologiei blockchain la nivel de mase şi cele ce permit acces descentralizat pe bază de «verifiable claims»”.

    Florin Cojocaru este investitor, trader şi antreprenor în piaţa crypto, în contextul în care a înfiinţat una dintre cele mai mari agenţii de staking din ecosistemul Elrond.

    Primul interviu cu el a fost publicat în noiembrie 2021, moment în care portofoliul lui era format majoritar din 280.000 de monede EGLD (echivalentul a circa 39 mil. dolari la momentul redactării acestui articol). El este investitor în proiecte la început de drum, iar cel mai recent pariu anunţat de el a însemnat o investiţie de jumătate de milion de dolari în proiectul proiectul Black Hat Network, care se lansează în ecosistemul Elrond Network.

    „Suntem într-o perioadă în care se vehiculează, ba chiar se accentuează foarte tare ideea unei inevitabile crize financiare. Din puntul meu de vedere, chiar şi în acest context, 2022 va fi anul în care piaţa crypto se va bucura de o popularitate necunoscută până acum. Consider că acesta va fi anul în care blockchainul va avea o adopţie foarte mare, foarte mulţi utilizatori noi ce vor avea pentru prima oară contact cu crypto şi că va fi, de asemenea, anul în care proiectele cu adevărat bune se vor bucura de un real succes şi de o bună dezvoltare”.

    La nivel internaţional, Cojocaru consideră că anul 2022 nu va fi unul al schimbărilor la vârf şi că supremaţia în piaţă va fi deţinută în continuare de BTC, ETH, USDT, BNB şi USDC.

    „Ca notă finală aş vrea să subliniez importanţa documentării personale în vederea investiţiilor. Considerând entuziasmul generat de crypto în perioada recentă şi a dorinţei de câştig financiar, 2022 se conturează ca un an prielnic proiectelor de tip scam care, fără a livra cel puţin un prototip, promit multe, dar atât, deci atenţie foarte mare!”.

    Răzvan Munteanu este un antreprenor în serie şi unul dintre primii români care au investit în criptomonede şi au discutat despre această categorie de active.

    El este prim investitor şi cofondator al Humans.ai, un start-up românesc de deep tech care dezvoltă cu ajutorul inteligenţei artificiale o platformă ce permite manipularea vocii, imaginilor şi gesturilor unei persoane.Munteanu este şi cofondator al Stakeborg, precum şi unul dintre investitorii iniţiali în proiectul Elrond.

    „În primul rând, fondurile de investiţii se vor implica din ce în ce mai mult în spaţiul crypto. Va creşte implicarea instituţională, deci se vor pompa mai mulţi bani în crypto. De asemenea, vom asista la adopţie la nivelul maselor, din ce în ce mai multe persoane vor fi interesate să achiziţioneze sau să investească în criptomonede”. 

    Munteanu crede că 2022 este anul în care primele aplicaţii descentralizate (dApps) vor începe să aibă succes. Totodată, antreprenorul consideră că este anul în care cel mai puternic trend din piaţă va fi reprezentat de organizaţiile descentralizate autonome (DAO).

    „Dacă 2020 a fost anul DeFi, iar 2021 anul NFT-urilor, anul 2022 va fi anul DAO (Descentralized Autonomous Organizations). Cred în DAO şi cred că folosirea inteligenţei artificiale în blockchain va fi un trend foarte important la nivel global”.

    Cofondatorul Humans.ai susţine că la intersecţia dintre inteligenţa artificială şi tehnologia blockchain se află „un univers enorm de oportunităţi şi aplicaţii”, iar munca făcută de start-up-ul de inteligenţă artificială va permite dezvoltatorilor de aplicaţii din întreaga lume să utilizeze modele de inteligenţă artificială. „

    De asemenea, Humans.ai a dezvoltat tehnologia unică în lume, numită Proof-of-Human, care validează faptul că se află un om în spatele fiecărei decizii a inteligenţei artificiale, folosind tehnologia blockchain ca să încapsuleze fiecare inteligenţă artificială într-un NFT. Această soluţie de managerizare şi control al inteligenţei artificiale va ajuta la adopţia tehnologiei de către aplicaţii extrem de diverse”.

    Paul Achim este un analist financiar, trader crypto şi investitor în proiecte de blockchain aflate în stadiu de seed sau private sale. El a lucrat şi la proiectul Elrond, unde a oferit consultanţă din perspectiva de analist financiar. Ziarul Financiar a discutat cu el în premieră în 2021, când Achim a cumpărat ediţia unică a NFT-ului lansat de artista Delia.

    Prima previziune a lui Paul Achim este legată de monedele stabile, aşa-numitele „stablecoins”, întrucât el crede că vor depăşi graniţele sferei crypto şi vor deveni un fenomen de masă în anul 2022.

    „De la începutul anului trecut, autoritatea de reglementare OCC din SUA le permite băncilor comerciale să ruleze noduri – parte importantă din infrastructura unui blockchain – pentru monede stabile şi să efectueze tranzacţii cu ajutorul acestora. Acesta a fost un pas înainte foarte important pentru domeniul crypto şi, chiar dacă nu vedem încă bănci angrenate în acest demers Facebook, actualul Meta, pare să facă totuşi primul pas spre utilizarea şi popularizarea monedelor stabile. Noul lor portofel digital numit „Novi” va permite stocarea şi transferul între utilizatori a monedei stabile Paxos (USDP). Astfel, criptomonedele stabile devin un competitor direct şi mult mai eficient al sistemului SWIFT”.

    Anul 2022 ar putea fi cel în care se va contura cu adevărat imaginea metaversului, spune Paul Achim, întrucât acesta reprezintă evoluţia „naturală” a reţelelor sociale.

    „Tehnologia blockchain, împreună cu standardul NFT, va sta la baza oricărei încercări de creare a unui metavers, deoarece e singura tehnologie care permite crearea de obiecte unice în spaţiul digital, o caracteristică indispensabilă a acestui nou univers”.

    Pe fondul unei nevoi în creştere pentru „privacy” pe internet, el crede că browserul Brave va deveni foarte popular în acest an, în contextul în care are deja 50 de milioane de utilizatori unici lunar în doar cinci ani. Brave are integrat un portofel virtual nativ de criptomonede, iar utilizatorii sunt recompensaţi cu o monedă a sistemului atunci când vizionează reclame nonintruzive.

    „La sfârşitul lui 2022 mă aştept să existe cel puţin 100 de milioane de utilizatori unici lunar, devenind astfel principala poartă de acces în ecosistemul crypto şi Web 3. Una dintre temele centrale din 2022 va fi tranziţia spre Web 3. Acest concept face referire la o variantă mai descentralzată şi mai puţin cenzurabilă a internetului, bazată pe blockchain. Portofelul virtual reprezintă elementul central şi facilitează stocare de criptomonede, accesul la serviciile financiare descentralizate (DeFi), NFT-uri, precum şi orice altă interacţiune cu aşa-numitele contracte inteligente. De asmenea, identitatea digitală poate fi păstrată tot pe portofel”.

    PREVIZIUNI PENTRU PIAŢA CRYPTO DIN ROMÂNIA

    Marius Morra, CEO, Tokero Crypto Exchange:

    „Am militat şi militez pentru ideea ca România să devină un hub regional de crypto şi blockchain aşa cum sunt Lituania, Estonia sau Malta. La nivel de marketing de ţară, personal, mi se pare că au un câştig enorm de capital de imagine statele crypto şi tech friendy, astfel că am avea de câştigat atât la nivel macro, cât şi micro, la la nivel de investitori, dacă ar exista o deschidere mai mare către zona de crypto.“

     

    Sergiu Drăgănuş, cofondator, CryptoCoin.PRO:

    „Există un vid pe zona de NFT-uri şi metavers şi estimez că suntem la o distanţă scurtă de timp până când un jucător se va afirma şi la nivel local.“

    Florin Cojocaru, investitor, trader şi cofondator, Staking Agency:

    „Dacă ar fi să vorbesc despre un top sau predicţii privind piaţa crypto la nivelul României cu siguranţă, pe primul loc aş poziţiona Elrond, deja lider pe piaţa din România, proiect ce a fost constant în a-şi atinge ţintele şi în a livra conform planului. Acesta ar fi urmat pe un loc doi de MEX, poziţie dată de utilitatea în sine a monedei. Pe locul trei aş poziţiona Black Hat Network, monedă ce urmează să fie listată pe multe şi cunoscute platforme crypto şi care, în urma research-ului personal – acesta fiind unul dintre proiectele în care am ales să investesc – pot spune că are o echipă foarte bună.“

     

    Paul Achim, analist financiar, trader şi investitor:

    „Elrond va continua să domine spaţiul crypto românesc şi, cel mai probabil, vom vedea un trend în creştere al sectorului NFT. Standardul NFT nu a fost lansat de mult timp în ecosistemul Elrond şi de aceea cred că doar acum va începe cu adevărat febra NFT-urilor create pe blockchainul Elrond.“

    „Vom vedea o accelerare a acceptării criptomonedelor ca metodă de plată pentru diferite servicii şi produse în România. Observ o creştere accelerată în ultimele luni a numărului companiilor care acceptă plata cu criptomonede.“

     

    Răzvan Munteanu, cofondator, Humans.ai şi Stakeborg:

    „Vom vedea în România din ce în ce mai mulţi programatori specializaţi în blockchain şi crypto, din ce în ce mai mulţi profesionişti de calitate şi mai multe companii în acest spaţiu, cu aplicaţii care vor depăşi graniţele României. Astfel, vom asista la mai multe proiecte crypto importante pe piaţă, pe lângă Elrond, care a spart gheaţa şi deschide acum drumul către alte proiecte, să apară şi să se afirme.“

    „Cred că asta este o mare şansă ca România să exporte crypto şi să devină unul din liderii mondiali, nu europeni, de export crypto. Asta va produce foarte multă valoare multor români la nivel individual şi s-ar putea să creăm o altă situaţie, aceea în care oamenii, prin profitul pe care îl vor face şi prin impozitele pe care le vor plăti, să ajute mai mult populaţia şi dezvoltarea ţării.“

    „Dacă în anii ‘30 eram cel mai mare exportator de grâne din Europa, acum avem şansa, potenţialul de a fi cel mai mare exportator de crypto.“

  • Sacha Dragic, fondator şi executive chairman al Superbet Group: Cu siguranţă, extinderea în afara graniţelor este o mutare câştigătoare

    „Cu siguranţă, extinderea în afara graniţelor este o mutare câştigătoare. (…) Prin achiziţia Lucky 7 în Marea Britanie în 2020 şi a Napoleon Sports & Casino în 2021 – am ajuns în top 10 companii globale de profil mai repede decât m-am aşteptat.”