Category: Revista BM

  • Povestea croissantului cu accent gălăţean şi – mai nou – grecesc. Cum a ajuns un producător românesc “să se bată” la raft cu branduri arhicunoscute

    Emil şi Valentin Ancuţa au intrat în business la începutul anilor ’90, dar abia în 2000 au realizat că producţia este viitorul, aşa că au pus bazele producătorului de croissante Derpan. Au ajuns pe acelaşi raft cu branduri precum 7Days, Măgura sau Boromir, dar anul acesta businessul de familie a trecut sub umbrela Golden Foods, grupul controlat de familia Mitzalis, producător de snacksuri sărate, seminţe, alune şi fructe deshidratate sub brandul Elmas. Cum a luat naştere Derpan, actor în una dintre principalele tranzacţii din industria alimentară, semnate anul acesta?

    În 1992 am început cu comerţul la măsuţa portabilă într-o staţie de autobuz, apoi cu un chioşc, două, trei, după care am avut un depozit angro, apoi o firmă de distribuţie. În anul 2000 ne-am dat seama că distribuţia şi comerţul nu vor avea un viitor şi am încercat să facem ceva în domeniul producţiei“, povestea Valentin Ancuţa în 2015, atunci când produsele ajunseseră deja în peste 15.000 de magazine din ţară. Derpan a fost înfiinţată în 2001, iar astăzi are în portofoliu produse precum croissante (Patisserie, Delly). Operează două fabrici situate în judeţul Galaţi, iar compania a crescut constant şi a ajuns în ultimii ani un jucător important pe piaţa croissantelor din Europa, devenind un furnizor pentru reţele precum Carrefour, Auchan, Metro, REWE (Penny), Delhaize (Mega Image). În comerţ, fraţii Ancuţa au început cu 100 de dolari, iar apoi au pus pe picioare Derpan cu 100.000 de dolari. Valentin Ancuţa, absolvent de inginerie economică, a ales produsele de patiserie pentru că în perioada în care aveau firma de distribuţie vindeau dulciuri.

    Afacerea Derpan a început cu o linie de producţie mică şi cu circa 30 de oameni. Ulterior, în 2007-2008, Derpan a investit circa 2,5 milioane de euro în dezvoltarea liniilor de producţie. „La început am avut o linie mică, mai mult manuală, iar după şase ani am investit într-o linie mare, automată. De ce am devenit în 1992 antreprenor? Pentru că nu se mai dădeau repartiţii după facultate şi pentru că nu mă pot imagina lucrând la stat sau într-o companie multinaţională“, a mai spus Valentin Ancuţa, care s-a retras din businessul Derpan înainte ca acesta să fie preluat de către Golden Foods. Valentin Ancuţa, care a fost mulţi ani „vocea” Derpan, participând inclusiv la conferinţe ale Ziarului Financiar, spunea şi că antreprenorii români trebuie să se uite la o nişă pe care să crească şi să ajungă astfel să devină concurenţă pentru companiile multinaţionale.

    Ancuţa a mai menţionat că multinaţionalele vin cu formule sigure, verificate pe pieţele din străinătate, însă antreprenorul român trebuie să gândească singur în momentul în care hotărăşte să investească în business. Astfel, Derpan a ajuns să concureze direct cu grupul grecesc Chipita, cunoscut pe plan local în special pentru brandul 7Days. Chipita România a avut, de exemplu, în 2020 (înainte să fie preluată de gigantul Mondelez şi să devină Mondelez România Snacks Production S.R.L.) o cifră de afaceri de 500 de milioane de lei (peste 100 mil. euro).

    Comparativ, Derpan a avut în 2021 o cifră de 39 de milioane de lei (circa 8 mil.euro). În ultimii ani, compania dădea semne că se resimte în urma pandemiei, a avalanşei de creşteri de preţuri la materii prime şi la utilităţi. „Anul 2021 a fost dificil, din cauza creşterilor de costuri, care nu s-au oprit nici acum. Gazul este de trei ori mai scump decât acum un an. Discutăm cu supermarketurile să creştem preţurile, pentru că acolo merg cei mai mulţi oameni, nu în magazinele tradiţionale. (…) Încercăm să ne păstrăm clienţii, dar credem că ar putea urma o criză“, spunea Victor Ancuţa, fiul lui Emil Ancuţa şi omul care a preluat frâiele companiei şi care a semnat tranzacţia prin care Golden Foods a preluat Derpan. „Avem nevoie să facem investiţii în 2022 pentru a eficientiza producţia, dar suntem atenţi la toate cheltuielile. Am discutat cu un consultant să accesăm fonduri europene, însă pentru că avem 250 de angajaţi suntem consideraţi companie mare şi este dificil să luăm bani“, mai spunea Victor Ancuţa pentru Ziarul Financiar.

    Iar anul 2022 a venit cu vânzarea companiei către Golden Foods, într-una dintre cele mai importante tranzacţii semnate în acest an de antreprenori locali. Tranzacţia a fost aprobată recent de de Consiliul Concurenţei. Iar Golden Foods nu este la început pe această piaţă a croissantelor. De altfel, aceste produse au devenit populare în România încă din 1994, când familia Mitzalis, proprietarii Golden Food Snacks au introdus pe piaţă Fantastic Star. Brandul a fost apoi vândut lui Chipita în 1999. Prin această achiziţie Golden Foods revine în piaţa de profil şi are intenţii serioase pentru următorii ani cu focus pe dezvoltare în Europa Centrală şi de Est. De altfel, pe site-ul Derpan este menţionat faptul că produsele companiei au fost apreciate până acum de consumatori din peste 40 de ţări. „Suntem încântaţi  de Derpan, o companie cu o expertiză de două decenii în domeniul producătorilor de patiserie şi suntem siguri că împreună cu expertiza noastră în marketing şi distribuţie vom reuşi să ducem acest business la următorul nivel atât pe plan local cât şi în Europa Centrală şi de Est. Pe scurt – we are back (ne-am întors – n. red.)!”, a spus grecul Konstantinos Mitzalis, CEO al producătorului  Golden Foods Snacks.  Golden Foods Snacks, care are o fabrică în Filipeştii de Pădure (jud. Prahova) şi are ca principal brand Elmas, a intrat pe piaţa din România în octombrie 2009 prin preluarea dreptului de folosinţă al mărcii ELMAS şi este unul dintre principalii jucători activi pe piaţa snacksurilor sărate din România. Acum Golder Foods se luptă cot la cot din nou cu producătorul croissantelor Chipita.   

    „La început am avut o linie mică, mai mult manuală, iar după şase ani am investit într-o linie mare, automată. De ce am devenit în 1992 antreprenor? Pentru că nu se mai dădeau repartiţii după facultate şi pentru că nu mă pot imagina lucrând la stat sau într-o companie multinaţională.“

    Valentin Ancuţa, care s-a retras din businessul Derpan înainte ca acesta să fie preluat de către Golden Foods

  • Povestea lui Sergio Costa, omul care a fondat unul dintre cele mai cunoscute lanţuri de cafenele din lume. Motivul? Dorul de cafeaua din ţara natală

    Stabilit la Londra, Sergio Costa nu a putut uita gustul cafelei italieneşti pe care obişnuia să o bea ACASĂ, în Parma. A deschis, aşadar, în capitala britanică un mic business căruia i-a dat propriul nume, CARE A ajuns astăzi cel mai mare lanţ de cafenele din Regat, FIIND cumpărat recent de gigantul Coca-Cola.

    Sergio Costa s-a născut pe 23 aprilie 1949 în Baselica, un mic sat de lângă italiană Parma. A pus bazele imperiului care îi poartă numele în 1971, începând cu o mică unitate în care prăjea cafea, deschisă alături de tatăl său, Oreste Costa, pe strada Fenchurch din Londra, unde se mutase în anii ʼ60. Anterior, lucrase pentru o companie de curierat. Dornic să redescopere gustul cafelei de acasă, a decis să folosescă un vechi aparat de râşnit adus din Italia pentru a prepara el însuşi cafea proaspătă, transformând ideea în business. Pentru a lansa prima gamă de produse, au testat pe nevăzute peste 100 de sortimente de cafea pentru a alege produsul-fanion al companiei, pe care l-au numit Mocha Italia. Iniţial, afacerea aproviziona diverse companii de catering din zonă. Ulterior i s-a alăturat în business şi fratele său, Bruno. Abia în 1981 au deschis primul magazin, pe Vauxhall Bridge Road, vînzând în premieră, în capitala britanică, espresso şi cappuccino artizanal, servit şi la cele câteva mese din lemn masiv, în ceşti de porţelan, pentru o experienţă italienească autentică.

    Până în 1995, compania ajunseseră deja la o reţea 41 de unităţi, extindere care a atras interesul celor de la Whitebread, cel mai mare lanţ britanic de hoteluri şi cafenele, care au făcut o ofertă. Sergio a cumpărat, cu 23 de milioane de lire sterline, toate acţiunile fratelui său şi a vândut businessul de familie. Sub noua conducere, afacerea şi-a continuat expansiunea, iar în 2009 a achiziţionat brandul polonez Coffeeheaven pentru 36 de milioane de lire, cooptând astfel, în portofoliu, aproape 80 de magazine în Europa Centrală şi de Est. La nouă ani distanţă, Costa intra în portofoliul The Coca-Cola Company, într-o tranzacţie de 5,1 miliarde de lire.

    După ce a vândut businessul, antreprenorul s-a mutat în Monaco, unde a deschis alte trei cafenele, sub brandul La Crémaillère. A fost căsătorit şi a avut două fiice, Monica şi Tania, şi un fiu, Marco. Antreprenorul a murit anul acesta, pe 24 martie 2022, la Monte Carlo.

    Fratele său a declarat într-un interviu acordat celor de la Daily Mail că regretă vânzarea businessului şi că refuză să mai consume cafeaua care îi poartă numele, din cauza monopolului pe care brandul l-a pus asupra pieţei, în defavoarea jucătorilor mici.

    În prezent, Costa e cel mai mare lanţ de cafenele din Marea Britanie şi a ajuns, la nivel internaţional, unde e prezentă în Europa, zona Asia-Pacific, Orientul Mijlociu şi Africa, la un portofoliu de aproape 4.000 de unităţi. Coca-Cola HBC a readus, în urmă cu doi ani, brandul şi pe piaţa locală, după ce Costa, prezentă în România cu cafenele deschise în sistem de franciză, închisese ultima locaţie în 2011.  

    Sergio Costa (1949 – 2022)

    1. S-a născut în Baselica, un mic sat din Italia;

    2. A pus bazele companiei Costa Coffee în 1971, la Londra;

    3. După ce a vândut businessul, s-a mutat la Monaco, unde a deschis un nou lanţ de cafenele, sub brandul La Crémaillere.

  • Iordania, o filă de istorie. „Apa se dă o dată pe săptămână, şi pentru bogaţi, şi pentru săraci”

    Iordania este o ţară a extremelor, pornind de la diferenţa dintre nordul ţării, cu păduri, la sud unde domneşte deşertul. În unele zone vezi sărăcie, în altele pare că eşti într-o carte poştală din New York. În mod sigur, nu este o destinaţie pentru turiştii obişnuiţi doar cu luxul, însă pentru cei care se pot adapta, Iordania are multe surprize. Top trei personal? Oraşele Petra, Jerash şi misteriosul deşert. Şi o notă specială pentru cei care vor să ajungă în Iordania: să aveţi în bagaj un adaptor de priză, majoritatea sunt triple, pe modelul englezesc.

    Welcome to Jordan” – Bun venit în Iordania! este propoziţia pe care am auzit-o cel mai des în această ţară. Iar fiecare iordanian, de la vânzătorii de suveniruri, la oamenii care te ajută să găseşti un loc, dau impresia că sunt nişte registre care notează în minte cine le-a vizitat ţara. Spun asta pentru că în Iordania am fost întrebată cel mai des de unde sunt. Îl întreb curioasă pe un vânzător de ce toată lumea se bucură când spunem că suntem din România. „Ei bine, uitaţi-vă la voi! Voi sunteţi motivul” vine replica lui şi cred că nu a fost citită într-o carte de marketing, ci învăţată natural, din interacţiunea cu sute de oameni zilnic. Posibil că şi turiştii de alte naţionalităţi au parte de acelaşi răspuns, dar pentru câteva secunde, te simţi un pic mai special. „Iordania şi România au o relaţie veche de prietenie”, explică ghidul nostru, Husam, vorbitor de limba română, după ce anii de studenţie i-a petrecut la Cluj. El adaugă şi că România este una dintre ţările de unde vin mulţi turişti, pe primele locuri fiind însă Spania, Italia, Tunisia, India, Germania. Mai subliniază ideea prieteniei iordaniano-română şi la unul dintre controalele poliţiei asupra maşinilor care treceau prin anumite puncte. Când şoferul autobuzului a spus că suntem turişti români, am primit imediat unda verde să ne continuăm drumul.

    „Apa se dă o dată pe săptămână, şi pentru bogaţi, şi pentru săraci”

    Încă din prima zi în care am ajuns, am aflat de la ghid că 90% din suprafaţa Iordaniei este deşert. Cu câteva zeci de minute înainte de această informaţie, îmi notam pe telefon prima impresie de turist: „totul este arid”. Aveam să înţeleg în zilele următoare că turismul în Iordania chiar se naşte din piatră seacă, aşa cum spune proverbul. Circa 10% din PIB-ul Iordaniei, de peste 44 miliarde de dolari, este realizat din turism, mai spune ghidul. Dar ca ramuri de activitate, în Iordania se produce de la petrol, la conserve şi ulei de măsline, având o activitate semnificativă în domeniul agriculturii. Chiar şi în mijlocul deşertului. În nordul ţării sunt păduri, în sud şi est deşertul este rege. În Iordania, apa ajunge o dată pe săptămână la populaţie şi când aflu informaţia, mâ gândesc la sute de kilometri distanţă, la Bucureşti. Iarna, mulţi locuitori ai Capitalei României pot experimenta o bucăţică din Iordania. Nu cea dorită însă. Iordanienii îşi fac pe acoperişurile caselor adevărate rezerve de apă, cât să dureze o săptămână, iar pentru băut şi gătit cumpără de la magazin. Îmi rămâne în minte o frază a ghidului: „apa se dă o dată pe săptămână, şi pentru bogaţi, şi pentru săraci”. Ghidul continuă să ne explice cum putem lua cea mai ieftină bere, aceasta fiind punctul de reper în ceea ce priveşte băuturile alcoolice. Ne spune că la Petra sigur va fi dublu faţă de oraşe ca Amman sau Akaba. Cât costă? Ei bine, o bere costă chiar şi 7 sau 10 dolari, în funcţie de cum negociezi cu vânzătorul, acolo unde se poate. La nivel de preţuri, Iordania este o ţară destul de scumpă, având în vedere paritatea dinar iordanian / leu, unde cu mai bine de şapte lei poţi cumpăra un dinar. În obiectivele turistice, cu un dinar poţi cumpăra o sticlă de apă, însă în zone ca Amman, Akaba, preţurile sunt mai prietenoase cu turiştii. Tot ghidul ne povesteşte că salariul minim lunar este de 350 de dolari.

    Ambasadorii României peste hotare şi o capitală plină

    Iordania reuşit şi continuă să se menţină departe de conflictele care au măcinat vecini precum Siria sau Irak. „În jur sunt multe conflicte, dar regele a menţinut pacea, Iordania are linişte”, spune din nou ghidul, ca şi cum mi-ar fi citit gândurile. Aminteşte şi de refugiaţii pe care Iordania i-a primit, arătând din loc în loc zone unde aceştia şi-au găsit un nou „acasă”. Ce poate observa orice turist la iordanieni este dorinţa lor de a-i ajuta pe turişti. Fără agresivitate, ci cu prietenie, oamenii încearcă să îşi vândă produsele, însă dacă nu cumperi, nu te simţi pus la colţ. Deşi nu toată lumea cumpără ceva, iordanienii „vând”, poate fără să ştie, o imagine bună despre ţara pe care o reprezintă. Într-una dintre opririle noastre, după ce au auzit de unde suntem, doi iordanieni au spus ca la un semn tot ce ştiau despre România: „Hagi, Comăneci, Steaua”. Am răspuns afirmativ şi am mers mai departe în drumul nostru prin Iordania, având sportul ca ambasador, la sute de kilometri distanţă. Am ajuns şi în capitala Amman, cel mai important centru comercial şi industrial. Forfota din centru, lipsa sau ignorarea semafoarelor de către şoferi, dar şi zecile de magazine sunt pentru turiştii care vin prima dată în Iordania ca un carusel. În zilele de lucru, populaţia Ammanului se dublează cât durează programul, iar seara se înjumătăţeşte, când muncitorii pleacă acasă. Astfel, numărul de oameni fluctuează între 4 milioane şi şapte, opt milioane de oameni care calcă zilnic străzile din Amman. Şi, cu toate că centrul oraşului este aglomerat, iar amprenta milioanelor de oameni se vede, dând o impresie mai degrabă de sărăcie, la periferia capitalei Iordaniei turiştii descoperă străzi care duc cu gândul mai degrabă la New York şi hoteluri cu patru, cinci stele, restaurante cu terase, o adevărată oază a luxului.

    Petra, a şaptea minune a lumii moderne

    Despre Petra, perla coroanei turismului iordanian, s-au scris multe pagini şi misterul încă nu este pe deplin elucidat. Nabateenii, poporul despre care se spune că a construit acest oraş în stâncă nu au lăsat prea multe indicii pentru curioşii de peste ani. Ghidul ne povesteşte despre sistemul de colectare a apei care a dus la dezvoltarea spectaculoasă a oraşului în urmă cu mii de ani, ne arată unde făceau nunţile, cum stabileau sensul de mers al caravanelor, sculptând în piatră siluete de cămile. Mintea noastră zburdă însă prin canionul înalt, săpat în stâncă, însă îngust de doar câţiva metri pe alocuri, încât e greu să nu te gândeşti ce se poate întâmpla mai rău. Drumul de circa 1,2 kilometri prin stâncă te face să te simţi mic, mic, însă este şi o dovadă a măreţiei vechiului oraş. După ce am intrat printre cotloanele canionului, aproape fără veste se arată, după o stâncă, Trezoreria, poate cel mai fotografiat loc din Iordania. Monumentul săpat integral în stâncă, înalt de circa 40 de metri, este de fapt mormântul unui rege nabateean şi nu se poate vizita în interior. Turiştilor le rămâne de admirat din afară templul şi de pus la lucru imaginaţia pentru a găsi răspuns la întrebarea: „cum a fost posibilă acum mii de ani o asemenea construcţie?”. Pentru cinci dolari, beduinii pot duce turiştii pe un drum de cinci-zece minute, pe stânca din faţa Trezoreriei, pentru o poză de sus a clădirii. Misterul care înconjoară vechiul oraş însă nu se lasă descoperit nici de la înălţime.

    Jerash, o bijuterie romană

    Surpriza călătoriei în Iordania a fost oraşul Jerash, despre care nu ştiam nimic la sosire, dar care impresionează şi rămâne în amintirea oricărui turist. Este cel mai bine păstrat oraş roman din afara Italiei. De istoria acestui oraş sunt legate nume precum Alexandru cel Mare sau împăratul Hadrian, iar pentru câteva ore în care poţi vizita oraşul, cartea de istorie pare că se deschide în faţa ochilor. În Jerash au fost 1.000 de coloane imense de piatră, din care au rămas mai puţine, în urma cutremurelor. Astăzi, coloanele care au rezistat sunt de fapt goale în interior, pentru a rezista mai bine mişcărilor pământului şi a rămâne totuşi dovadă a măreţiei poporului iordanian.

    În casa beduinilor

    Deşertul Wadi Rum, care a fost scena mai multor filme celebre, de la Marţianul, la Star Wars, se dezvoltă încet, dar sigur, ca un adevărat campus al corturilor în care turiştii pot petrece o noapte în deşert. Mai multe construcţii, mai luxoase sau mai rudimentare, găzduiesc turiştii, iar altele urmează să fie construite. Juma, un beduin din Wadi Rum, care a învăţat engleză de la turişti, spune că va dezvolta alături de cei patru băieţi ai săi, câteva corturi în deşert, pentru a le da turiştilor o mostră de viaţă aşa cum o trăiau beduinii. „Familia mea locuieşte aici de peste 300 de ani. Voi face un mic campus privat în mijlocul deşertului, doar cinci corturi. Nu va fi cu muzică, electricitate, turiştii vor trăi ca vechii beduini”, spune Juma. În deşert, turiştii pot merge fie la apus, fie la răsărit, alături de beduini cu maşini de teren pentru a explora puţin din ceea ce deşertul are să le ofere.

    O alternativă pentru Egipt

    Pe fondul cererii crescute pentru Egipt, unde Christian Tour, unul dintre cei mai mari jucători din piaţa agenţiilor de turism, după cifra de afaceri şi volumul de vânzări, chiar a suplimentat zborurile, agenţia de turism a pus un nou punct pe hartă pentru turiştii care vor vreme caldă ‒ Iordania. Din octombrie 2022, Christian Tour organizează zboruri charter prin compania Animawings, din acelaşi grup, către Iordania, pentru lunile octombrie şi noiembrie. În total, sunt opt zboruri în Iordania, dintre care locurile pentru primele patru sunt deja vândute. Din martie 2023, compania va relua programul. „Noi nu am avut charter în Iordania până acum. Ne-am gândit ca acest charter şi Iordania să fie o alternativă la Egipt, unde vom merge în continuare, dar am căutat încă o destinaţie caldă. Este o destinaţie care va prinde la public, este aproape de Bucureşti, zborul este direct în Amman. Sunt opt zboruri în aceste două luni, sunt 174 de locuri în avion“, a mai spus Marius Berca. Din calculele ZF, în Iordania ar urma să ajungă aproape 1.400 de turişti români până la final de noiembrie, prin intermediul Christian Tour. Două pachete sunt religoase, incluzând Iordania şi Israel. Preţurile pentru turişti pornesc de la 750 de euro de persoane şi pot ajunge la 1.300 de euro de persoană, în funcţie de clasificarea hotelurilor alese de turişti.

    Foto: hisham zayadnh, hisham zayadnh, jorick roels, simon goetz /unsplash

  • Viitorul dulapului din stradă. Cum a evoluat piaţa lockerelor stradale din care tot mai mulţi români îşi ridică comenzile şi ce investiţii au făcut principalii jucători în această direcţie

    Dacă în urmă cu patru ani nişa livrărilor la dulapul din stradă – locker – era abia la început, astăzi nu mai reprezintă doar o modalitate pentru jucători de a  se diferenţia de restul pieţei, ci a devenit o necesitate. Companiile investesc în dulapuri stradale tot mai multe şi mai performante, iar viitorul curieratului pare să fie mai mult out-of-home decât at the door.

    Răzvan lucrează în domeniul retailului şi orarul lui de muncă este foarte încărcat. Pleacă devreme de acasă şi ajunge seara. De fiecare dată când plasează o comandă de la un magazin online, alege ca modalitate de livrare lockerul. „Mă pot duce când vreau eu acolo şi evit situaţia în care trebuie să stau după curier sau el să nu mă găsească acasă. Pot să îmi iau coletul când mă întorc de la muncă. Lockerele îmi oferă această flexibilitate”, spune el, adăugând că de când a fost introdusă această metodă de livrare, îşi comandă mai multe produse din magazinele online. Răzvan nu este singurul client al magazinelor online care preferă ca modalitate de livrare lockerele, ci adopţia acestui tip de livrare a crescut în ultimii ani în rândul consumatorilor, pentru că le oferă o anumită flexibilitate. Fie că merg la birou, fie că lucrează de acasă, libertatea de a alege când merg să îşi ridice colectul la o distanţă de 5-10 minute de casă îi determină pe mulţi dintre clienţi să aleagă un locker în loc de livrarea la uşă. Răzvan se numără printre cei 20% din clienţii din România care, atunci când achiziţionează produse de pe platformele online, aleg ca metodă de livrare lockerele – o rată mică de adopţie comparativ cu alte ţări din Europa, conform unui studiu realizat de compania de consultanţă Last Mile Experts. Lockerele vin să schimbe piaţa locală de curierat, în special comportamentul clienţilor. Însă, creşterea gradului de adopţie a acestui tip de livrare ar putea însemna costuri mai mici pentru jucătorii din piaţă. Astfel, un curier are posibilitatea, în loc să meargă la zece adrese, să lase în schimb cele zece colete într-un singur loc.

     

    Scurt istoric al unei inovaţii în curierat

    Primele lockere instalate pe piaţa locală au fost cele ale Sameday, al doilea cel mai mare jucător din piaţă. Compania de curierat a lansat primele easyboxuri în septembrie 2018, iar de atunci, reţeaua de lockere s-a tot dezvoltat odată cu nivelul tot mai mare al cererii clienţilor pentru acest tip de livrare. Astăzi, jucătorul a ajuns la un număr total de 3.500 de lockere în România. Sameday îşi concentrează mare parte din atenţie pe dezvoltarea reţelei de easyboxuri (lockere), iar acest lucru se poate observa şi din faptul că jucătorul s-a extins în afara ţării cu această metodă de livrare. Sameday a făcut primul pas peste graniţe în 2020, în Ungaria, unde a instalat primele easyboxuri în Budapesta. Anul acesta, compania a intrat şi pe piaţa din Bulgaria, unde îşi propune ca până la finalul anului să ajungă la 250 de lockere. În pieţele vecine, Sameday numără un total de 700 de lockere în prezent, devenind astfel jucătorul cu cea mai extinsă reţea de astfel de lockere din Europa de Sud-Est. „În 2020, am iniţiat extinderea în Ungaria, iar anul acesta am deschis operaţiuni şi în Bulgaria. Această dezvoltare  face parte din strategia noastră de a crea o reţea de livrare puternică regional, care să alimenteze creşterea partenerilor noştri. Modelul de business din România s-a dovedit de succes, asigurând o creştere constantă a companiei şi îmbunătăţind experienţa de livrare. Urmărim să creăm acest ecosistem scalându-l regional“, spune Lucian Baltaru, CEO, Sameday. În ultimii ani, Sameday, în acţionariatul căreia a intrat, în 2017, eMAG, a reuşit de la an la an să îşi crească semnificativ cifra de afaceri, ajungând în 2021 la venituri de aproape 600 milioane lei şi pe a doua poziţie în clasamentul celor mai mari jucători din piaţa locală de curierat. În prezent, expedierile Sameday sunt procesate în cinci huburi logistice, amplasate fiecare în apropierea oraşului Chitila, Sibiu, Timişoara, Cluj,  Budapesta, iar cel mai nou se află în Sofia. Datele Sameday arată că peste 30% dintre magazinele online din România folosesc reţeaua easybox pentru livrarea produselor din categoriile fashion, carte, articole sportive, IT&C, beauty, îngrijire personală şi home & deco. Conform studiului Unlock realizat de Sameday anul acesta, circa 67% dintre consumatori aleg magazinul online în funcţie de disponbilitatea serviciului de livrare la easybox. „Rata de adopţie în creştere se datorează faptului că lockerele inteligente, self-service, cu compartimente securizate ajută destinatarii să îşi ridice comenzile online la orice oră, redefinindu-se astfel serviciul clasic de curierat, door-to-door.  Dintre cei aproximativ şapte milioane de români care au realizat cel puţin o comandă online în cursul anului 2021 (conform Eurostat), peste 35% au optat pentru livrarea în locker”, se arată în studiu. Un factor important în alegerea modalităţii de livrare la lockere este proximitatea faţă de client, se arată în raportul Sameday. Jucătorul are lockere în 333 de localităţi, dintre care 190 oraşe, acoperind astfel circa 72% din mediul urban al României.

     

    Un pariu de 10 milioane de euro

    La rândul său, FAN Courier, liderul pieţei locale de curierat, are 220 de lockere, numite FANbox, în mai multe oraşe din ţară, însă obiectivul este de a dubla acest număr până la finalul acestui an. Cu toate că FAN Courier nu a mizat atât de mult pe acest segment, este totuşi o zonă la care a început să se uite mai atent în ultima perioadă. În prezent, compania a implementat FANboxuri în Bucureşti şi judeţul Ilfov, Constanţa, Mangalia, Eforie Nord, Năvodari, Cluj-Napoca, Braşov, Arad şi Timişoara, iar în săptămânile viitoare, urmează Sibiu, Piteşti şi Iaşi. „Planul de extindere prevede ca, până la jumătatea anului viitor, să avem instalate 1.000 de lockere, pe care le avem deja contractate, investiţia totală pentru această primă etapă ridicându-se la peste 10 milioane de euro. Intenţia noastră este să oferim clienţilor noştri din toată ţara (oraşe şi zone rurale) posibilitatea să primească sau să livreze colete şi plicuri prin reţeaua de lockere FANbox”, spune Cornel Morcov, Chief Commercial Officer, FAN Courier. Segmentul de lockere este clar unul ce nu mai poate fi ignorat de către jucătorii din piaţă, dacă înainte această modalitate de livrare era o metodă de diferenţiere în piaţă, acum a devenit o necesitate, iar comportamentul consumatorului s-a schimbat după acest tip de livrare. Jucătorii din piaţă alocă din ce în ce mai multe resurse pentru acest segment, iar FAN Courier este una dintre companiile care va miza şi în viitor pe acest segment. „Avem deja pregătit un plan de extindere şi un buget de investiţii pentru următorii ani. Numărul de unităţi şi dimensiunea reţelei de lockere la care vom ajunge depinde de disponibilitatea pieţei de a migra către această soluţie alternativă. Dar, având în vedere că este o soluţie care permite clienţilor să trimită sau să primească livrări independent de programul curierului, ne aşteptăm să atingem rapid ţintele propuse pentru anii următori”, precizează Cornel Morcov.

     

    Un locker pe măsura fiecărui oraş

    Un alt jucător din piaţa de curierat care mizează pe dezvoltarea reţelei de lockere este Cargus, care până acum a avut opţiunea de livrare out-of-home (trad. în afara casei), însă a mers mai mult pe încheierea de parteneriate cu mici comercianţi, fie cu reţelele specializate precum PayPoint. Cargus are 900 de astfel de puncte în toată ţară, iar până la finalul anului îşi propune să ajungă la 2.600. Separat de aceste puncte, Cargus mizează şi pe dezvoltarea unei reţele proprii de lockere. „Lansarea reţelei proprii de lockere a fost un pas firesc, o completare a eforturilor noastre în această direcţie şi oferirea unei alternative adaptate unui stil de viaţă mai dinamic – foarte mulţi clienţi de e-commerce  aşteaptă livrări nu numai la adresă, ci şi în locurile din apropierea casei sau a serviciului, de unde îşi pot ridica produsele cumpărate online, în orice moment al zilei. Un prim pas în dezvoltarea reţelei de lockere reprezintă cele 300 de lockere pe care le amplasăm în Bucureşti anul acesta, ca urmare a unei investiţii importante pentru Cargus”, spun reprezentanţii companiei de curierat. Lockerele Cargus vor contribui la dezvoltarea reţelei out-of-home a companiei, pe care curierul mizează în perioada următoare. „Obiectivul nostru constă în dezvoltarea întregii reţele out-of-home, inclusiv creşterea reţelei de lockere. Până la finalul acestui an vom avea o reţea de aproximativ 2.800 de locaţii (puncte partenere şi lockere). Dezvoltarea acestei reţele se va extinde şi în următorii ani, direct proporţional cu adopţia soluţiei de către industria de e-commerce. Vizăm atât oraşele mari, dar şi localităţile mai mici, aşa încât consumatorul final să aibă o experienţă de cumpărare şi livrare, indiferent de oraşul în care trăieşte”, precizează reprezentanţii Cargus.

    Pentru că o reţea de out-of-home a devenit o necesitate în piaţa de curierat, şi Dynamic Parcel Distribution – DPD – are în plan să ajungă până anul viitor la 550 de puncte pickup şi lockere în toată ţara. „Livrarea şi expedierea coletelor prin intermediul lockerelor este o tendinţă la nivel european, pe care o observăm de mai mulţi ani. Tendinţă care se manifestă tot mai mult şi în România. Prin urmare, este normal să facem investiţii importante în această direcţie. În prezent, reţeaua de oficii şi lockere DPD Pickup înseamnă peste 150 de puncte la nivel naţional, majoritatea afându-se în mediul urban”, spun reprezentanţii DPD. Piaţa de curierat se află pe un trend ascendent în ultimii ani, perioada pandemiei fiind cea în care sectorul a înregistrat cele mai mari creşteri, fiind şi unul dintre câştigătorii crizei. Valorea pieţei de curierat este estimată să ajungă la 6 miliarde lei anul acesta, după o creştere mai timidă faţă de ultimii doi ani.    ■

     

     

    1. Sameday are o reţea de 3.500 de lockere în România şi până la sfârşitul anului estimează depăşirea cifrei de 4.000 de easybox-uri pe piaţa locală. Sameday mai are 700 de lockere în Ungaria şi Bulgaria.

    2. Cargus are 300 de lockere în prezent, la care se mai adaugă şi puncte de pick-up, care reprezintă locaţii fixe ale partenerilor Cargus. Până la finalul anului, Cargus plănuieşte 2.800 de puncte din reţeaua out-of-home, pickup pointuri şi lockere.

    3. FAN Courier are 220 de lockere, numite FANbox, în mai multe oraşe din ţară, însă obiectivul este de a dubla acest număr până la finalul acestui an.

    4. DPD are 150 de puncte pick-up şi lockere, iar până la finalul acestui an îşi propune să ajungă la o reţea de 500 de astfel de puncte.

  • Viitorul dulapului din stradă. Cum a evoluat piaţa lockerelor stradale din care tot mai mulţi români îşi ridică comenzile şi ce investiţii au făcut principalii jucători în această direcţie

    Dacă în urmă cu patru ani nişa livrărilor la dulapul din stradă – locker – era abia la început, astăzi nu mai reprezintă doar o modalitate pentru jucători de a  se diferenţia de restul pieţei, ci a devenit o necesitate. Companiile investesc în dulapuri stradale tot mai multe şi mai performante, iar viitorul curieratului pare să fie mai mult out-of-home decât at the door.

    Răzvan lucrează în domeniul retailului şi orarul lui de muncă este foarte încărcat. Pleacă devreme de acasă şi ajunge seara. De fiecare dată când plasează o comandă de la un magazin online, alege ca modalitate de livrare lockerul. „Mă pot duce când vreau eu acolo şi evit situaţia în care trebuie să stau după curier sau el să nu mă găsească acasă. Pot să îmi iau coletul când mă întorc de la muncă. Lockerele îmi oferă această flexibilitate”, spune el, adăugând că de când a fost introdusă această metodă de livrare, îşi comandă mai multe produse din magazinele online. Răzvan nu este singurul client al magazinelor online care preferă ca modalitate de livrare lockerele, ci adopţia acestui tip de livrare a crescut în ultimii ani în rândul consumatorilor, pentru că le oferă o anumită flexibilitate. Fie că merg la birou, fie că lucrează de acasă, libertatea de a alege când merg să îşi ridice colectul la o distanţă de 5-10 minute de casă îi determină pe mulţi dintre clienţi să aleagă un locker în loc de livrarea la uşă. Răzvan se numără printre cei 20% din clienţii din România care, atunci când achiziţionează produse de pe platformele online, aleg ca metodă de livrare lockerele – o rată mică de adopţie comparativ cu alte ţări din Europa, conform unui studiu realizat de compania de consultanţă Last Mile Experts. Lockerele vin să schimbe piaţa locală de curierat, în special comportamentul clienţilor. Însă, creşterea gradului de adopţie a acestui tip de livrare ar putea însemna costuri mai mici pentru jucătorii din piaţă. Astfel, un curier are posibilitatea, în loc să meargă la zece adrese, să lase în schimb cele zece colete într-un singur loc.

     

    Scurt istoric al unei inovaţii în curierat

    Primele lockere instalate pe piaţa locală au fost cele ale Sameday, al doilea cel mai mare jucător din piaţă. Compania de curierat a lansat primele easyboxuri în septembrie 2018, iar de atunci, reţeaua de lockere s-a tot dezvoltat odată cu nivelul tot mai mare al cererii clienţilor pentru acest tip de livrare. Astăzi, jucătorul a ajuns la un număr total de 3.500 de lockere în România. Sameday îşi concentrează mare parte din atenţie pe dezvoltarea reţelei de easyboxuri (lockere), iar acest lucru se poate observa şi din faptul că jucătorul s-a extins în afara ţării cu această metodă de livrare. Sameday a făcut primul pas peste graniţe în 2020, în Ungaria, unde a instalat primele easyboxuri în Budapesta. Anul acesta, compania a intrat şi pe piaţa din Bulgaria, unde îşi propune ca până la finalul anului să ajungă la 250 de lockere. În pieţele vecine, Sameday numără un total de 700 de lockere în prezent, devenind astfel jucătorul cu cea mai extinsă reţea de astfel de lockere din Europa de Sud-Est. „În 2020, am iniţiat extinderea în Ungaria, iar anul acesta am deschis operaţiuni şi în Bulgaria. Această dezvoltare  face parte din strategia noastră de a crea o reţea de livrare puternică regional, care să alimenteze creşterea partenerilor noştri. Modelul de business din România s-a dovedit de succes, asigurând o creştere constantă a companiei şi îmbunătăţind experienţa de livrare. Urmărim să creăm acest ecosistem scalându-l regional“, spune Lucian Baltaru, CEO, Sameday. În ultimii ani, Sameday, în acţionariatul căreia a intrat, în 2017, eMAG, a reuşit de la an la an să îşi crească semnificativ cifra de afaceri, ajungând în 2021 la venituri de aproape 600 milioane lei şi pe a doua poziţie în clasamentul celor mai mari jucători din piaţa locală de curierat. În prezent, expedierile Sameday sunt procesate în cinci huburi logistice, amplasate fiecare în apropierea oraşului Chitila, Sibiu, Timişoara, Cluj,  Budapesta, iar cel mai nou se află în Sofia. Datele Sameday arată că peste 30% dintre magazinele online din România folosesc reţeaua easybox pentru livrarea produselor din categoriile fashion, carte, articole sportive, IT&C, beauty, îngrijire personală şi home & deco. Conform studiului Unlock realizat de Sameday anul acesta, circa 67% dintre consumatori aleg magazinul online în funcţie de disponbilitatea serviciului de livrare la easybox. „Rata de adopţie în creştere se datorează faptului că lockerele inteligente, self-service, cu compartimente securizate ajută destinatarii să îşi ridice comenzile online la orice oră, redefinindu-se astfel serviciul clasic de curierat, door-to-door.  Dintre cei aproximativ şapte milioane de români care au realizat cel puţin o comandă online în cursul anului 2021 (conform Eurostat), peste 35% au optat pentru livrarea în locker”, se arată în studiu. Un factor important în alegerea modalităţii de livrare la lockere este proximitatea faţă de client, se arată în raportul Sameday. Jucătorul are lockere în 333 de localităţi, dintre care 190 oraşe, acoperind astfel circa 72% din mediul urban al României.

     

    Un pariu de 10 milioane de euro

    La rândul său, FAN Courier, liderul pieţei locale de curierat, are 220 de lockere, numite FANbox, în mai multe oraşe din ţară, însă obiectivul este de a dubla acest număr până la finalul acestui an. Cu toate că FAN Courier nu a mizat atât de mult pe acest segment, este totuşi o zonă la care a început să se uite mai atent în ultima perioadă. În prezent, compania a implementat FANboxuri în Bucureşti şi judeţul Ilfov, Constanţa, Mangalia, Eforie Nord, Năvodari, Cluj-Napoca, Braşov, Arad şi Timişoara, iar în săptămânile viitoare, urmează Sibiu, Piteşti şi Iaşi. „Planul de extindere prevede ca, până la jumătatea anului viitor, să avem instalate 1.000 de lockere, pe care le avem deja contractate, investiţia totală pentru această primă etapă ridicându-se la peste 10 milioane de euro. Intenţia noastră este să oferim clienţilor noştri din toată ţara (oraşe şi zone rurale) posibilitatea să primească sau să livreze colete şi plicuri prin reţeaua de lockere FANbox”, spune Cornel Morcov, Chief Commercial Officer, FAN Courier. Segmentul de lockere este clar unul ce nu mai poate fi ignorat de către jucătorii din piaţă, dacă înainte această modalitate de livrare era o metodă de diferenţiere în piaţă, acum a devenit o necesitate, iar comportamentul consumatorului s-a schimbat după acest tip de livrare. Jucătorii din piaţă alocă din ce în ce mai multe resurse pentru acest segment, iar FAN Courier este una dintre companiile care va miza şi în viitor pe acest segment. „Avem deja pregătit un plan de extindere şi un buget de investiţii pentru următorii ani. Numărul de unităţi şi dimensiunea reţelei de lockere la care vom ajunge depinde de disponibilitatea pieţei de a migra către această soluţie alternativă. Dar, având în vedere că este o soluţie care permite clienţilor să trimită sau să primească livrări independent de programul curierului, ne aşteptăm să atingem rapid ţintele propuse pentru anii următori”, precizează Cornel Morcov.

     

    Un locker pe măsura fiecărui oraş

    Un alt jucător din piaţa de curierat care mizează pe dezvoltarea reţelei de lockere este Cargus, care până acum a avut opţiunea de livrare out-of-home (trad. în afara casei), însă a mers mai mult pe încheierea de parteneriate cu mici comercianţi, fie cu reţelele specializate precum PayPoint. Cargus are 900 de astfel de puncte în toată ţară, iar până la finalul anului îşi propune să ajungă la 2.600. Separat de aceste puncte, Cargus mizează şi pe dezvoltarea unei reţele proprii de lockere. „Lansarea reţelei proprii de lockere a fost un pas firesc, o completare a eforturilor noastre în această direcţie şi oferirea unei alternative adaptate unui stil de viaţă mai dinamic – foarte mulţi clienţi de e-commerce  aşteaptă livrări nu numai la adresă, ci şi în locurile din apropierea casei sau a serviciului, de unde îşi pot ridica produsele cumpărate online, în orice moment al zilei. Un prim pas în dezvoltarea reţelei de lockere reprezintă cele 300 de lockere pe care le amplasăm în Bucureşti anul acesta, ca urmare a unei investiţii importante pentru Cargus”, spun reprezentanţii companiei de curierat. Lockerele Cargus vor contribui la dezvoltarea reţelei out-of-home a companiei, pe care curierul mizează în perioada următoare. „Obiectivul nostru constă în dezvoltarea întregii reţele out-of-home, inclusiv creşterea reţelei de lockere. Până la finalul acestui an vom avea o reţea de aproximativ 2.800 de locaţii (puncte partenere şi lockere). Dezvoltarea acestei reţele se va extinde şi în următorii ani, direct proporţional cu adopţia soluţiei de către industria de e-commerce. Vizăm atât oraşele mari, dar şi localităţile mai mici, aşa încât consumatorul final să aibă o experienţă de cumpărare şi livrare, indiferent de oraşul în care trăieşte”, precizează reprezentanţii Cargus.

    Pentru că o reţea de out-of-home a devenit o necesitate în piaţa de curierat, şi Dynamic Parcel Distribution – DPD – are în plan să ajungă până anul viitor la 550 de puncte pickup şi lockere în toată ţara. „Livrarea şi expedierea coletelor prin intermediul lockerelor este o tendinţă la nivel european, pe care o observăm de mai mulţi ani. Tendinţă care se manifestă tot mai mult şi în România. Prin urmare, este normal să facem investiţii importante în această direcţie. În prezent, reţeaua de oficii şi lockere DPD Pickup înseamnă peste 150 de puncte la nivel naţional, majoritatea afându-se în mediul urban”, spun reprezentanţii DPD. Piaţa de curierat se află pe un trend ascendent în ultimii ani, perioada pandemiei fiind cea în care sectorul a înregistrat cele mai mari creşteri, fiind şi unul dintre câştigătorii crizei. Valorea pieţei de curierat este estimată să ajungă la 6 miliarde lei anul acesta, după o creştere mai timidă faţă de ultimii doi ani.    ■

     

     

    1. Sameday are o reţea de 3.500 de lockere în România şi până la sfârşitul anului estimează depăşirea cifrei de 4.000 de easybox-uri pe piaţa locală. Sameday mai are 700 de lockere în Ungaria şi Bulgaria.

    2. Cargus are 300 de lockere în prezent, la care se mai adaugă şi puncte de pick-up, care reprezintă locaţii fixe ale partenerilor Cargus. Până la finalul anului, Cargus plănuieşte 2.800 de puncte din reţeaua out-of-home, pickup pointuri şi lockere.

    3. FAN Courier are 220 de lockere, numite FANbox, în mai multe oraşe din ţară, însă obiectivul este de a dubla acest număr până la finalul acestui an.

    4. DPD are 150 de puncte pick-up şi lockere, iar până la finalul acestui an îşi propune să ajungă la o reţea de 500 de astfel de puncte.

  • De ce nu vor anumite companii din România să angajeze oameni care au copii mici şi preferă oamenii care nu au copii

    Unii angajatori se feresc să îi primească în echipe, mai ales în roluri-cheie, în timp ce alţii văd în ei stabilitatea şi loialitatea de care au nevoie pe o piaţă a muncii tot mai competitivă. Cu ce provocări vine la pachet jobul de salariat îmbinat cu cel de părinte şi ce drepturi şi beneficii au angajaţii români al căror program, deseori, este strâns legat de cel al creşelor, grădiniţelor şi şcolilor?

    Un angajat munceşte 8-9 ore pe zi (să sperăm că nu 10-12). Când acel angajat devine părinte e ca şi cum pe lângă locul de muncă la care deja activează şi-ar mai lua încă unul cu cel puţin normă întreagă. Şi nu orele reprezintă cea mai mare provocare ci faptul că este un rol complet nou – zero experienţă şi aproape zero pregătire”, descrie Alexandru Buşilă, psihoterapeut şi fondator al proiectului Cortul Terapeutic, provocările cu care se confruntă un proaspăt părinte.

    Prin urmare, adaugă el, este obsolut firesc să existe schimbări, iar tipul acestora tinde să fie din spectrul oboselii cronice, precum scăderea capacităţii de concentrare, diminuarea atenţiei şi creşterea iritabilităţii. „Pe scurt, suntem predispuşi la stres şi evident performaţa are de suferit. Dacă nu ţinem cont de aceste schimbări şi nu luăm măsuri de prevenţie, drumul către burnout poate deveni foarte scurt.”

    Beneficiile pentru părinţi, obligatorii prin lege

    Potrivit Sorinei Faier, managing partner, Elite Searchers, multe dintre drepturile pe care le au angajaţii cu copii în România sunt date prin lege de către stat, de la zile libere pentru analize şi concedii medicale, la indemnizaţii pentru creşterea copilului şi stimulente de inserţie – acestea fiind doar câteva dintre drepturile şi beneficiile pe care le au persoanele care urmează să fie sau sunt părinţi. „Spre exemplu, o angajată care anunţă la serviciu că urmează să aibă un copil nu mai poate fi concediată, iar angajatorul este obligată să o primească înapoi după ce termină concediul pentru creşterea şi îngrijirea copilului şi să o păstreze timp de şase luni pe postul avut anterior naşterii.

    De asemenea, femeile care alăptează beneficiază prin lege de un program mai scurt cu două ore pentru a-şi hrăni copilul.” Ea spune că cele mai populare beneficii acordate de companii sunt asigurările medicale extinse şi către copiii angajaţilor, flexibilitatea orarului privind sosirea şi plecarea de la job, în funcţie de programul şcolii sau grădiniţei, prime de 1 iunie, cadouri de Crăciun şi prime pentru nou-născut. La rândul său, Irina Paşcan, HR Manager, Adecco Romania, notează că în ultimii ani legislaţia muncii a venit cu o serie de acte normative care au ajutat angajatorii în suplimentarea unor beneficii extrasalariale pe care le oferă angajaţilor cu copii. De pildă, în 2022 valoarea tichetelor cadou oferite angajaţilor pentru copiii acestora (minori) s-a dublat, de la 150 la 300 de lei pentru fiecare copil, venit neimpozabil în această limită dacă angajatorul îl oferă cu ocazia Crăciunului, a Sărbătorilor Pascale ori de 1 Iunie.

    De asemenea, legislaţia a venit în ajutorul părinţilor şi în perioada pandemiei, prin decontarea indemnizaţiilor oferite părinţilor care au fost nevoiţi să îşi ia zile libere pentru a avea grijă de copii în perioada suspendării cursurilor şcolare. Ţinând cont de faptul că există un deficit în piaţa muncii din România, ea subliniază că aceste facilităţi oferite de către stat în ultimii ani au acordat angajatorilor o parte dintre instrumentele necesare motivării şi fidelizării angajaţiilor care au copii, majoritatea corporaţiilor având în strategia de resurse umane dezvoltarea beneficiilor suplimentare acordate angajaţilor. „Consider că acest trend crescător va crea o multitudine de instrumente de creştere a apartenenţei la un angajator, cu beneficii multiple, în detrimentul celor care nu pun accent pe acestea.”

    La fel, Ana Călugăru, Head of Communication, eJobs, susţine că „legislaţia României cu privire la drepturile părinţilor este una dintre cele mai «prietenoase» din Europa, luând în calcul perioada permisă pentru concediul de creştere a copilului, plafonul permis pentru indemnizaţie, stimulent de inserţie, concediu medical pentru îngrijirea copilului şi nu numai”.

    Potrivit ei, dincolo de aceste aspecte care sunt stipulate de lege, în mediul privat companiile au început să ofere o serie de beneficii părinţilor, cum ar fi camere de joacă, vouchere pentru plata grădiniţei, ajutor financiar pentru angajarea unei bone sau, cel mai adesea, program flexibil. „De altfel, este şi beneficiul cel mai căutat de angajaţii cu copii – aceştia îşi doresc fie program flexibil, fie posibilitatea de a stabili singuri modalitatea de lucru – complet remote, complet de la birou sau hibrid.”

     

    Discriminările,de ordinul trecutului?

    Irina Paşcan e de părere că în România, „din fericire, nu s-a sedimentat vreun tip de discriminare, de orice fel, pentru angajaţii cu copii”, nici pozitivă, nici negativă. „Mă bucură faptul că, în experienţa mea cu managerii, am întâlnit şi comportamente de susţinere a angajaţilor care întâmpinau probleme în a sta acasă cu copilul. În plus, perioada pandemiei a scos în lumină înţelegerea celor din echipe, din perspectiva faptului că angajaţii cu copii au primit suport de a lucra preponderent de acasă (acolo unde specificul activităţii permitea).”

    Pe de altă parte, Sorina Faier susţine că în România „încă există, din păcate”, o discriminare negativă pentru angajaţii cu copii mici. „Angajatorii analizează aproape întotdeauna dacă au de ales între un angajat fără copii şi un angajat cu copii mici. Companiile consideră că angajaţii fără copii se pot concentra mai mult pe job, pot sta mai mult peste program şi lipsesc mai rar de la serviciu sau sunt mai flexibili. În general, companiile preferă pentru un post-cheie un candidat cu copii mari sau fără copii unuia cu copil mic.”

    Ana Călugăru spune şi ea că, deşi se întâmplă din ce în ce mai rar, încă mai sunt, din păcate, situaţii în care candidaţii sunt întrebaţi, în interviul de angajare, dacă au copii sau dacă plănuiesc să facă în viitorul apropiat. „Este un tip de discriminare care afectează puternic brandul de angajator, iar pe candidaţi îi face să plece la drum cu ideea că vor fi trataţi diferit de colegii fără copii.” Din perspectiva Mihaelei Maranca, director general, Randstad România, pe piaţa locală diferenţele sunt date de cultura companiei şi de tipul postului, respectiv al responsabilităţilor.

    „Întâlnim organizaţii care sunt preocupate în mod real de implementarea unor politici incluzive, care să îi susţină pe angajaţii părinţi, de la pachete de beneficii acordate pentru toţi membri familiei, precum asigurări de sănătate, până la workshopuri de parenting. Apreciez că posibilele situaţii de discriminare pot fi generate mai degrabă de atitudinea unor manageri, decât de companii, ca atare.” Aici menţionează una dintre concluziile studiului Randstad Employer Brand 2022, conform căruia, pentru femeile din România, cariera este mai importantă decât în cazul bărbaţilor, situaţie opusă faţă de restul ţărilor europene, „lucru care se reflectă în determinarea de a excela la locul de muncă, aspect care ar trebui apreciat de angajatori”.


    Studiul Randstad Workmonitor 2022 arată că pentru aproape toţi angajaţii români (97%) este important echilibrul viaţă profesională – viaţă personală. Dacă ar lucra cu un coach, printre subiectele de cel mai mare interes, după cum să câştige mai mulţi bani (73% faţă de 60% media globală), se află îmbunătăţirea echilibrului viaţă profesională – viaţă personală (61%, comparativ cu 50% la nivel global).


    Angajaţii cu copii, mai loiali

    Irina Paşcan crede că, odată ce angajaţii devin părinţi, apare o schimbare în bine, în sensul că angajaţii cu copii sunt în căutarea stabilităţii la locul de muncă şi sunt foarte responsabili. „Personal, mulţi colegi mi-au declarat că după ce au devenit părinţi, s-au maturizat şi doresc să aibă locuri de muncă stabile, ceea ce pentru angajator reprezintă un avantaj de reducere a fluctuaţiei de muncă.”

    Ideea este întărită şi de Sorina Faier, conform căreia studiile arată, în general, că angajaţii cu copii şi familie sunt mai echilibraţi, mai responsabili şi mai loiali decât cei care locuiesc singuri. Potrivit ei, la femei se observă o schimbare mult mai mare după ce au copii, indiferent de domeniul în care profesează, mai ales dacă nu au ajutor, pentru că nu le rămâne decât să se împartă între job şi copil, iar asta reprezintă de cele mai multe ori o provocare. „Totodată, s-a observat că angajaţii cu copii sunt mai loiali sau devin mai responsabili la locul de muncă pentru că pun accentul mai mult pe stabilitate.” De asemenea, adaugă ea, se observă schimbări şi în ceea ce priveşte disponibilitatea angajaţilor de a sta peste program şi de a prelua sarcini sau responsabilităţi noi, nivelul de disponibilitate fiind mai scăzut în cazul părinţilor cu copii mici.

    Ana Călugăru susţine la rândul său că există, cu siguranţă, plusuri şi minusuri atunci când vorbim despre angajaţii cu copii. „În primul rând, sunt oameni maturi şi din punct de vedere profesional, şi personal. Sunt mult mai stabili, au o rată de fluctuaţie mai mică şi, în general, sunt angajaţi responsabili. Sunt, totodată, angajaţi pentru care echilibrul dintre viaţa personală şi cea profesională este foarte important şi învaţă să pună limite atunci când acest echilibru este ameninţat.”

     

    Flexibilitatea, un ajutor de preţ

    În viziunea Mihaelei Maranca, rolul de părinte vine cu situaţii care se pot reflecta, într-un fel sau altul, asupra programului lor de la birou, însă crede că în aceste cazuri lucrul în regim hibrid a relaxat puţin situaţia în această privinţă, munca de acasă permiţându-le părinţilor să gestioneze mai uşor răceala copilului, de exemplu, sau vacanţele în care le este de ajutor să îi poată supraveghea pe cei mici, în paralel cu îndeplinirea activităţilor profesionale. „Este adevărat că acest lucru poate fi mai solicitant pentru ei, dintr-un anumit punct de vedere, şi putem identifica în rândul unor angajaţi părinţi chiar dorinţa de a reveni la birou, unde simt că pot fi mai productivi şi îşi pot dedica atenţia doar asupra sarcinilor de serviciu.

    Credem că suntem în faţa unei schimbări majore de abordare şi că în viitor va fi esenţial pentru angajatori să aibă în vedere integrarea responsabilităţilor de lucru în viaţa oamenilor şi nu invers, cum a fost până de curând.” Sorina Faier susţine, de asemenea, că atât timp cât angajatul cu copil lucrează mai puţin, dar este eficient şi îşi îndeplineşte toate sarcinile, în mod normal nu ar trebui să existe probleme. „Chiar dacă tendinţa din partea colegilor este de sprijin, anumite limite ajung să fie întrecute sau înţelese greşit, iar atunci riscul este să apară conflicte şi frustrări din acest punct de vedere. În plus, dacă existau şi înainte conflicte sau angajatul respectiv nu avea o relaţie bună cu colegii, toate acestea se pot accentua.” Şi Irina Paşcan vede în flexibilitatea programului un avantaj, şi este de părere că angajatorii ar trebui să păstreze flexibilitatea de care au dat dovadă şi în perioada pandemiei, atât pentru angajaţii cu copii, cât şi pentru cei fără.

    „O abordare echidistantă este cheia în acest caz, iar angajatorii ar trebui să acorde mai multe beneficii, pentru a putea acoperi nevoile şi aşteptările tuturor tipurilor de angajaţi din organizaţii.” Ea subliniază totodată că rolul fiecărui manager este de să nu acorde tratamente preferenţiale unora, în detrimentul altora. „De regulă, corectitudinea managerului este cea care sudează echipele, ajută la dezvoltarea înţelegerii între colegi atunci când apar situaţii excepţionale, prin urmare, aceste situaţii la care faceţi referire nu ar trebui să existe.” Paşcan mai spune că în cazul în care managerul nu ştie să păstreze acest echilibru al volumului de muncă în echipă, există posibilitatea să apară situaţii tensionate, de nedreptate, de frustare. „Din nou, rolul managerului este vital pentru a încuraja corectitudinea si ajutorul între colegi şi a preîntâmpina orice fel de tensiuni.”

     

    Mersul pe sârmă între copil şi job

    Paşcan pune accentul şi pe faptul că e necesar ca angajatorii să înţeleagă importanţa echilibrului dintre viaţa personală şi cea profesională a angajaţilor. „Există perioade mai aglomerate în activitatea oricărei organizaţii, însă este esenţial ca managerii să ştie să echilibreze volumul de muncă între echipe şi să dea ulterior dovadă de flexibilitate, pentru a evita ca angajaţii, fie că au copii sau nu, să ajungă la burnout.” Spre exemplu, unele companii spune că oferă zile libere suplimentare, fie de ziua de naştere, fie pentru angajaţii cu vechime şi performanţă. „Inclusiv la nivel legislativ au apărut prevederi legale de a putea acorda zile libere pentru anumite situaţii, zile ce pot fi recuperate cu acordul angajatorului. Prin urmare, flexibilitatea angajatorilor devine un obiectiv pentru a păstra competitivitatea pe piaţa muncii.”

    Sorina Faier afirmă, de asemenea, că un rol esenţial în acest echilibru îl au beneficiile oferite de companie. „Fie că sunt pachete de şedinţe de psihoterapie, de relaxare, cursuri de dezvoltare personală, camere de odihnă la sediu, toate acestea sunt de mare ajutor şi benefice pentru echilibrul angajaţilor.”

    Alexandru Buşilă e de părere că schimbările aduc prin definiţie un nivel mai crescut de stres, părinţii trăind în general o stare de anxietate legată de bani, timp şi de multe ori de necunoscut. „Dacă ne îngrijorăm din oricare dintre motivele de mai sus este ok, dar dacă ajungem la anxietate, toată lumea va avea de suferit, inclusiv copilul. De aceea este important ca cei care îşi doresc un copil să se informeze înainte de a deveni părinţi. Aşa cum spuneam, jobul de părinte este cu normă întreagă şi dacă nu ne pregătim/informăm înainte, e posibil să fim surprinşi. Work-life balance este un concept greu de îndeplinit cel puţin în primele 6 luni. Dar greu nu înseamnă imposibil.” În opinia lui, este esenţial să învăţăm să cerem ajutorul, să respirăm conştient 5-10 minute pe zi – „un alt instrument foarte util”, să ne alimentăm cât mai sănătos cu mâncare şi apă, să dormim corespunzător, dar şi „să recunoaştem că ne este greu şi să verbalizăm (a nu se confunda cu a ne plânge de milă cu voce tare) ne poate ajuta.”

    Consilierea, psihoterapia pre şi postnatală pot fi de mare ajutor părinţilor, adaugă el. „Şi voi mai spune ceva de care mulţi părinţi nu prea ţin cont. Copiii nu au nevoie de bani! Repet – copiii nu au nevoie de bani! Copiii au nevoie de atenţie, iubire şi timp de calitate petrecut cu părinţii. Insist pe această idee pentru că odată integrată, stresul părinţilor legat de bani se diminuează iar pe termen lung efectele sunt extraordinare. Un copil care a primit atenţie şi iubire nu va cere bani în adolescenţă sau mai târziu. Copilul care a primit cele mai scumpe jucării dar care a fost privat de prezenţa activă a părinţilor, în adeolescenţă şi mai târziu chiar, va cere „despăgubiri” în bani.” Din rândul problemelor cu care se confruntă cel mai adesea angajaţii cu copii, reprezentanta Adecco menţionează resursele financiare suplimentare, dar şi de gestionare a timpului, mai ales în cazul angajaţilor care nu au posibilitatea să fie degrevaţi de bunici sau rude în perioadele dificile. „Reiterez astfel importanţa acordării de beneficii, cât şi flexibilitatea angajatorilor privind angajaţii cu copii.”

    Mihaela Maranca spune, la rândul său, că cele mai frecvente provocări sesizate de compania pe care o conduce ţin de educaţia copiilor, de salturile de creştere ale acestora, care vin cu noi comportamente pe care părinţii îşi doresc să le adreseze cât mai bine, şi de situaţii importante şi adesea neprevăzute, precum diferite probleme de sănătate. Astfel, „odată devenit părinte, un angajat este preocupat să îşi dezvolte mecanismele de gestionare a stresului, fiind motivat de un lucru atât de important precum creşterea armonioasă a copilului/copiilor lor.”

    „Problemele angajaţilor cu copii cel mai adesea sunt legate de lipsa timpului pentru ei înşişi, pentru hobby-urile lor, de oboseală sau stres atunci când le sunt copiii bolnavi, de faptul că transferă asupra colegilor din sarcinile lor pentru că nu le mai pot gestiona deoarece ajung să se simtă copleşiţi sau apar situaţii neprevăzute pentru care trebuie să aloce din timpul de lucru”, spune şi Sorina Faier. Bineînţeles, adaugă ea, şi partea financiară poate fi o problemă dacă ajunge să nu le mai asigure confort şi siguranţă.

     

    Copiii, o ecuaţie nerezolvată încă de cei mai mulţi dintre tinerii angajaţi

    Când vine vorba de a avea sau nu copii, Sorina Faier spune că în zilele noastre se observă o diferenţă clară între mentalitatea generaţiilor mai în vârstă şi a Generaţiei „Z”. „Cea din urmă prioritizează cariera, iar copiii sunt în planul B, dacă sunt. Pentru că este o generaţie mai preocupată de oportunităţi de dezvoltare, de mobilitate şi flexibilitate.” Irina Paşcan subliniază la rândul său că se observă la nivel mondial că vârsta la care generaţia actuală îşi întemeiază o familie şi poate decid să aibă copii a crescut. Prin urmare, întemeierea familiei nu mai este primul pas în viaţa tinerilor, unii dintre ei focusându-se mai întâi pe carieră şi implicit, pe o stabilitate materială, urmând ca ulterior să considere oportun să îşi construiască o familie.  „Părinţii noştri ţinteau să aibă un loc de muncă, nu o carieră. Şi de multe ori locul de muncă devenea o carieră. Mai nou, cariera a devenit parcă o etapă intrinsecă pentru ceea ce înseamnă viaţa”, spune şi Alexandru Buşilă. „Să plantezi un pom, să construieşti o casă, să faci un copil s-a transformat în – să plantezi un pom, să-ţi faci o carieră, să construieşti o casă, să faci un copil, iar ordinea poate fi schimbată.” El consideră că timpul ne va demonstra dacă această atitudine, atât de concentrată pe carieră, este una câştigătoare sau nu. „Ca psihoterapeut cred că voi afla răspunsul în 10-15 ani. Din păcate, semnalele din prezent nu sunt favorabile. În numele ei şi pentru ea – cariera – din ce în ce mai mulţi copii cresc mai mult cu carierele părinţilor decât cu părinţii. Nu spun că e rău, nu spun că e bine. Ne vor spune în curând copiii!”  

     

    „Companiile consideră că angajaţii fără copii se pot concentra mai mult pe job, pot sta mai mult peste program şi lipsesc mai rar de la serviciu sau sunt mai flexibili. În general, companiile preferă pentru un post-cheie un candidat cu copii mari sau fără copii unuia cu copil mic.” 

    Sorina Faier, managing partner, Elite Searchers

     

     

    „Odată ce angajaţii devin părinţi, apare o schimbare în bine, în sensul că angajaţii cu copii sunt în căutarea stabilităţii la locul de muncă şi sunt foarte responsabili.” 

    Irina Paşcan, HR Manager, Adecco România

     

    „Credem că suntem în faţa unei schimbări majore de abordare şi că în viitor va fi esenţial pentru angajatori să aibă în vedere integrarea responsabilităţilor de lucru în viaţa oamenilor şi nu invers, cum a fost până de curând.”

    Mihaela Maranca, director general, Randstad România

     

    „Legislaţia României cu privire la drepturile părinţilor este una dintre cele mai «prietenoase» din Europa, luând  calcul perioada permisă pentru concediul de creştere a copilului, plafonul permis pentru indemnizaţie, stimulent de inserţie, concediu medical pentru îngrijirea copilului şi nu numai.”

    Ana Călugăru, Head of Communication, eJobs

     

    „Copiii nu au nevoie de bani! Repet – copiii nu au nevoie de bani! Copiii au nevoie de atenţie, iubire şi timp de calitate petrecut cu părinţii. Insist pe această idee pentru că, odată integrată, stresul părinţilor legat de bani se diminuează iar pe termen lung efectele sunt extraordinare.” 

    Alexandru Buşilă, psihoterapeut şi fondator al proiectului „Cortul terapeutic

  • Povestea clujenilor care vor sa cucerească lumea cu afacerea lor. Ei au construit un produs cu care se luptă chiar cu gigantul mondial Google şi fac cu acesta milioane de euro

    Într-o lume a datelor dominată de americanii de la Google, o echipă de români din Cluj-Napoca a creat o soluţie care nu doar concurează de la egal la egal cu cea a gigantului din SUA, ci chiar oferă în plus o paletă mult mai largă de date şi analize ce îi ajută pe cei care deţin site-uri web să îşi crească businessurile. Care este povestea companiei Visitor Analytics şi cum a ajuns Clujul în epicentrul acestei soluţii care vrea să cucerească lumea?

    Aş putea spune că suntem un campion ascuns al României deoarece ne apropiem de 3 milioane de instalări la nivel global şi discutăm de aproximativ 900.000 de domenii pe care suntem activi în acest moment. În ultimii doi ani sau trei ani, dacă mă uit pe datele financiare, avem o creştere în jur de 60% de la an la an şi ţintim un venit anual recurent de 10 milioane de dolari.

    Am putea să spunem că ne aflăm cumva la sfârşitul vârstei de start-up şi începutul zonei de scale-up. Deci practic acum am început să alergăm ca să ne dezvoltăm condiţia fizică şi ne pregătim pentru sprint“, a declarat în cadrul emisiunii ZF IT Generation, al rubrica Start-up Pitch, Dragoş Gal, head of enterprise, integrations & partnership în cadrul Visitor Analytics. Compania a fost fondată de doi germani în 2016 la Cluj-Napoca, echipa de români construind o soluţie complexă de analiză a site-urilor, ca alternativă la soluţia Google Analytics, care se apropie în prezent de 3 milioane de instalări la nivel global, cea mai mare piaţă fiind SUA. Soluţia este folosită în principal de businessuri mici şi mijlocii, dar mai nou şi de companii mari şi foarte mari, precum şi de instituţii din sfera guvernamentală.

    Ce este însă mai exact Visitor Analytics? Este o soluţie all-in-one care poate fi folosită de orice fel de site web în vederea creşterii afacerii acestuia, Visitor Analytics furnizând statistici avansate ale site-ului web, analiza experienţei utilizatorilor şi a comportamentului, module de interacţiune cu vizitatorii, plus o serie de alte funcţionalităţi. Proiectul Visitor Analytics a pornit în 2016 la iniţiativa lui Tim Hammermann şi Alexander Veit, ca un plug-in de website analytics, iar ulterior, în 2017-2018 a devenit un produs de sine stătător cu ajutorul echipei de dezvoltare din Cluj-Napoca. „Visitor Analytics este un produs de website intelligence în sensul în care oferim o alternativă la Google Analytics. Practic, le oferim celor care deţin site-uri analize în profunzime despre utilizatorii lor. Un element foarte interesant este că suntem soluţia by default de analytics din interiorul celor de la WIX – una dintre cele mai mari platforme de web building din lume“, a punctat el. Spre deosebire de soluţia de analiză a site-urilor oferită de gigantul american Google, soluţia creată de echipa Visitor Analytics din Cluj-Napoca cuprinde în plus, pe lângă partea de statistică, şi alte două module.

    „Noi venim şi cu încă două module principale – unul de «visitor behavior» şi altul de «visitor communication». Spre exemplu, dacă ne referim la « visitor behavior»ne referim de fapt la visitor heat maps, session recordings, conversion funnels, toată zona asta de comportament al utilizatorilor de pe site. Iar dacă ne referim la modulul  «visitor communication», al treilea modul de la noi din platformă, vorbim despre facilitarea unei comunicări cu utilizatorul site-ului tău, în speţă «polls and surveys».“

    Cei mai mulţi utilizatori ai soluţiei Visitor Analytics sunt din Statele Unite ale Americii, urmată în top de o serie de ţări din vestul Europei precum Marea Britanie, Franţa şi Germania.

    „De departe ţara cu cele mai multe instalări pentru noi este SUA. Discutăm de o ţară formidabil de competitivă din punct de vedere al jucătorilor de acolo pe această zonă de tehnologie în marketing, dar apoi vin puternic din urmă şi Marea Britanie, Germania, Franţa. Pot să spun că în Europa ne confruntăm cu un val de conversii dinspre Google Analytics spre Visitor Analytics deoarece în multe din ţările Uniunii Europene Google Analytics, surpriză, s-a plasat în sfera ilegalităţii IT. Vorbim de Italia, Franţa, Danemarca, Austria. Vorbim de ţări cu o anumită greutate”, a punctat Dragoş Gal.

    Soluţia Visitor Analytics poate fi folosită gratuit dacă site-ul are până în 400 de vizitatori pe lună, iar dacă se trece de acest prag, se poate intra pe planul de subscripţie, tariful pornind de la 10,39 dolari pe lună. Compania s-a dezvoltat până acum din resurse proprii, iar în prezent se află în discuţii pentru atragerea unei prime finanţări, plănuind să deschidă şi un birou în New York. „Ne uităm la posibilităţi în a accesa o finanţare de tip seed sau serie A. În momentul acesta avem canale de comunicare deschise cu investitori din Europa, dar şi din Statele Unite. Suntem un business profitabil, nu ne permitem acel burn rate care poate facilitează chiar alţi competitori, dar fără doar şi poate alţi jucători din tehnologie care îşi permit să opereze în minus, cum se spune, ani la rândul până acaparează acea cotă de piaţă despre care toată lumea vorbeşte.”   ■


    Rubrica „Start-up Pitch”

    1. Invitat: Dragoş Gal, head of enterprise, integrations & partnership în cadrul Visitor Analytics.

    Ce face? Compania din Cluj-Napoca a dezvoltat o soluţie complexă de analiză a site-urilor, ca alternativă la soluţia Google Analytics.

    „Aş putea spune că suntem un campion ascuns al României deoarece ne apropiem de 3 milioane de instalări la nivel global şi discutăm de aproximativ 900.000 de domenii pe care suntem activi în acest moment. În ultimii doi ani sau trei ani, dacă mă uit pe datele financiare, avem o creştere în jur de 60% de la an la an şi ţintim un venit anual recurent de 10 milioane de dolari. Am putea să spunem că ne aflăm cumva la sfârşitul vârstei de start-up şi începutul zonei de scale-up. Practic, acum am început să alergăm ca să ne dezvoltăm condiţia fizică şi ne pregătim pentru sprint.”

     

    2. Invitat: Dan Mărculescu, CEO şi cofondator, Footprints for Retail

    Ce face? A dezvoltat, cu investiţii care se ridică până în prezent la 2 mil. euro, o platformă de retail media prin care ajută retailerii offline să identifice noi clienţi potenţiali şi să le antici­peze comportamentul de consum prin analiza unitară a datelor din surse online şi offline.

    „Văd şi vedem Footprints – am o echipă care este în consonanţă cu această viziune, ca fiind un alt unicorn românesc care se duce în abordarea unei alte pieţe şi altor oportunităţi sau a unei alte paradigme cu un impact major în special în deceniile care vor veni. Adică ne uităm la o companie pe termen lung, pe care să o creştem şi care efectiv să devină un grup de tehnologie de advertising, care să aibă prezenţă geografică globală. Să aibă parteneriate strategice şi să ajute retailerii să genereze venituri cu marje de profit mai mari – mai devreme decât prea târziu – din relaţia pe care o au cu clienţii, iar clienţii care acum sunt frustraţi în mediul offline să aibă o experienţă personalizată plăcută şi relevantă.“

    3. Invitaţi: Clara Mateoiu şi Irina Rucăreanu, fondatoare Renti

    Ce fac? Au dezvoltat o platformă prin care oamenii îşi pot lista şi închiria articolele de modă favorite, monetizându-şi astfel garderoba.

    Clara Mateoiu: „Plănuim ca la sfârşitul anului 2022 să ridicăm şi prima rundă de finanţare, care va susţine în primul rând dezvolta­rea platformei. Şi fiind un business B2C (business to consumer) este important să creştem awarenessul (conştientizarea) în rândul potenţialilor clienţi, ceea ce presupune dezvolta­rea brandului, investiţii în zona de marketing.”

    Irina Rucăreanu: „La început ne-am concentrat foarte mult să avem persoane care listează articole vestimentare pe platformă, am vrut să avem o bază, iar în prezent avem aproximativ 150 de listări, într-o lună de activitate.“



    Rubrica „Start-up Update”

    Invitat: Paul Harfaş, cofondator al Octavic – sistem complex pentru digitalizarea unităţilor de producţie

    Ce e nou? Start-up-ul din Oradea se află acum într-o etapă de extindere la nivel internaţional, pieţele noi vizate fiind din nordul Europei, America de Sud şi Orientul Mijlociu, iar pentru a susţine o scalare rapidă a businessului se află deja în discuţii cu un fond de investiţii important din România pentru a atrage prima finanţare.

    „Pot să zic că ne-a ajutat mult pandemia şi faptul că în cultura colectivă se vorbeşte tot mai mult despre digitalizare. Ne-a dat aripi, în sensul că vedem clienţi în piaţă care chiar caută activ, vedem tot mai des pe la poten­ţiali clienţi rolul de manager de digitalizare şi asta chiar ne bucură. “



    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noiembrie 2019 şi realizată în prezent împreună cu BCR Innovx, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 370 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Start-up Star, Investor Watch, Sfatul expertului şi What’s Hot.

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.

  • Vrei să îţi deschizi o afacere de succes? Care sunt secretele pentru a avea un brand puternic, spuse chiar de afaceriştii care au reuşit să facă asta în ţara noastră

    Un brand bine construit trece printr-o criză ca printr-o furtună, iar unul mai slab simte criza ca pe un uragan. Asta fiindcă în vremuri de criză, oamenii rămân cu brandurile în care au încredere. Iar încrederea, şi în business, la fel ca în viaţă, este cel mai greu de construit şi cel mai uşor de pierdut, după cum observă reprezentanţii a câteva dintre cele mai puternice branduri dedicate consumatorilor de pe piaţa românească.

    Un brand aşezat şi un brand care a construit beneficiază în această perioadă de loialitatea consumatorilor. Un brand care nu a construit, când ajunge într-o perioadă dificilă, cum a fost pandemia, se pierde”, a spus Ionuţ Ilie, general manager, Ice Cream, Unilever, grup internaţional ce are în portofoliu mărci locale,  în cadrul conferinţei ZF „Branduri româneşti 2022. Bunăstarea faţă în faţă cu creşterea preţurilor. Cât de greu cântăreşte made in Romania în procesul de cumpărare?”

    Este foarte important de observat că, în general, în perioade de criză, piaţa se polarizează. Oamenii care câştigă bine nu renunţă la segmentul preferat de branduri. „De obicei se restrânge zona de mijloc a fiecărei pieţe şi pierd exact brandurile care nu s-au aşezat cum trebuie. Oamenii se refugiază către brandurile în care au încredere”, adaugă Ilie.

    În plus, el spune, România este una dintre ţările care înregistrează cele mai mari migraţii din Europa, 5-6 milioane de oameni care trăiesc şi muncesc în afara României, iar noi nu exploatăm acest lucru. „Segmentul acesta ar trebui să fie primul element care să ne ajute la expansiunea brandurilor româneşti, pentru că cei din afară le caută. Noi exportăm prin parteneri îngheţată, detergent, Delikat – prin filiere de antreprenori români care au deja lanţuri de supermarketuri în Italia, Spania, etc.  Mi se pare că este un canal pe care poţi să construieşti un brand românesc în afară”, crede reprezentantul Unilever.

    Relaţia dintre brand şi consumatorul său este o relaţie de încredere, adaugă el, iar constanţa în calitate şi poziţionarea corectă a brandului pentru ceea ce oferă consumatorului este un lucru foarte important.

    Daniel Donici, cofondator al producătorului de lactate Artesana, vorbeşte şi el despre importanţa relaţiei directe cu consumatorul: „Este cea mai bună investiţie să te simtă că eşti alături de el, apoi este nevoie de calitate constantă şi de răbdare să construieşti”. În plus, crede el, un antreprenor de pe o piaţă nişată trebuie să-şi cunoască şi mai bine clientul decât unul de pe o piaţă mai generală. „Este foarte important să-ţi cunoşti consumatorul. De zece ani răspundem personal  întrebărilor clienţilor noştri. Cu cât activezi într-o nişă specializată, cu atât trebuie să-ţi cunoşti mai bine clientul şi să fii atent la cum se transformă”, crede Donici.

    Radu Savopol, cofondator al lanţului de cafenele 5 to go, este de părere că una dintre cele mai importante trăsături ale unui antreprenor care construieşte un brand este curajul. „Ca să dezvolte un brand, antreprenorii trebuie să fie curajoşi. Dacă eşti un brand cuminte de la început, este foarte greu să reuşeşti. Dacă nu faci diferenţa între tine şi concurenţă, nu vei reuşi niciodată. Trebuie să inoveze, le trebuie multă răbdare şi multă tenacitate”, spune el.

    Înainte să investeşti în brand, investeşti în primul rând în calitate, este de părere Laurenţiu Ilie, fondator al Kitchen Shop, retailer de echipamente de gătit. „Degeaba bagi bani în promovare dacă produsul este slab. Cel mai important este produsul. Noi nu am băgat foarte mulţi bani în promovare, ci ne-am concentrat pe calitatea produselor. În momentul în care au venit banii, au pornit şi investiţiile în marketing. Este loc destul pe piaţă pentru produse sau servicii. Trebuie să ai curaj să faci primul pas şi multă perseverenţă şi să mergi pe ideea să faci un produs un pic mai bun faţă de cele care există pe piaţă”, a spus el în cadrul evenimentului.

    Cristian Glăvan, fondatorul Mam Bricolaj, a observat că, în cazul businessului său, faptul că brandul este „made in Romania” contează mai puţin, ci mai important este să livreze marfă de calitate în raft, la preţuri competitive.

    De asemenea, când vine vorba de brandurile locale, el crede că, „pentru că au plecat cu mai puţină încredere, au fost mai atente la consumator. Antreprenorii români sunt mult mai atenţi la consumatori şi de aici şi succesul multor businessuri”.

    Tiberiu Dăneţiu, director de marketing în cadrul retailerului Auchan, crede că brandurile româneşti sunt puternice şi susţine şi el ideea că cel mai important lucru pentru succesul unui brand este relaţia cu consumatorul. „Mărcile româneşti sunt foarte puternice, mă bucur de lucrul acesta, şi acţionează după principii de marketing. Înainte de orice, o marcă se adresează unui consumator, răspunde unei nevoi de consum şi îşi construieşte o imagine. Esenţialul pentru succesul acestei mărci este relaţia pe care o are cu consumatorul, în ce măsură înţelege comportamentul şi aşteptările consumatorilor. Din perspectiva aceasta, cred că oricare dintre mărcile româneşti care fie sunt în portofoliul unor companii româneşti sau multinaţionale sau ale distribuitorilor, ale comercianţilor, respectă acest proces”, a detaliat reprezentantul Auchan.

    Un brand puternic va rămâne legat de consumatorii lui, chiar în situaţii de inflaţie mare sau venituri în scădere. „Există situaţii în care sunt modificări dramatice ale veniturilor şi atunci eşti forţat să treci pe altceva, dar dacă brandul şi-a construit bine relaţia cu consumatorii săi, nu este o diferenţă de preţ extraordinară pentru a continua să cumpere acel brand”, crede Dăneţiu. Brandurile româneşti sunt în etapa în care încep expansiunea internaţională, deja sunt consolidate bine în România şi acum mergem să devenim importanţi cu brandurile noastre în ţările din vecinătatea imediată, dar şi în cele mai îndepărtate. „După crize sau după perioade grele, şansa este a brandurilor, deci investiţi în brandurile voastre, securizaţi-le să fie ale voastre. Cunosc cazuri nenumărate de antreprenori care nu-şi securizează la OSIM brandul. Pentru a construi un brand de succes, cred că trebuie să îţi defineşti bine care este propunerea de valoare – tu cu ce vii, ce faci pentru consumator, cu ce eşti diferit? În al doilea rând, este vorba de cum îţi construieşti distribuţia, trebuie să ajungi la consumator. Apoi, relaţia cu consumatorul, cu clientul tău este determinantă. Păstrarea unui nivel de calitate constant, inovarea sunt importante”, a concluzionat Tiberiu Dăneţiu.

    Cătălin Mahu, fondatorul lanţului de restaurante La Mama, crede că un antreprenor poate să construiască un brand şi să-şi facă loc prin muncă, cu un produs de calitate şi pasiune.

    „Îţi trebuie foarte multă muncă, îţi trebuie să ai un produs de calitate, în care să crezi şi să i te dedici, nu trebuie să faci asta pentru bani. Îţi trebuie şi puţin noroc. În primul rând, oricine porneşte ceva trebuie să pornească la drum cu pasiune.”

    Anda Jurcă, international sales director în cadrul lanţului de magazine de bijuterii TEILOR,  observă că România este o destinaţie foarte autentică şi una dintre puţinele din Europa în care poţi să vezi cum se făceau lucrurile acum 100 de ani, meşteşugurile încă nu sunt uitate timpului. De asemenea, este şi o destinaţie foarte bună pentru investiţii. În plus, ea crede că brandurilor româneşti le lipseşte încrederea în ele însele, iar ca să poată reuşi pe piaţă au nevoie de această încredere. „Cred că este foarte important ca un brand să-şi însuşească numele, personalitatea, istoria, indiferent cum ni s-ar putea părea, poate modestă. Trebuie să ne marketăm şi să nu ne mai autosabotăm. Ca să construieşti un brand de succes trebuie să porneşti de la pasiune, înainte de a pleca de la a atinge anumite profituri, anumite cifre de afaceri sau awareness. Ca să ai un brand succes ca tânăr trebuie să ştii cine eşti tu în piaţa în care te vei lansa, atuurile tale, care sunt diferenţiatorii, să-ţi cunoşti foarte bine competiţia şi să-ţi cunoşti clientul”, a concluzionat ea.   

     

    „Ca să ai un brand de succes ca tânăr, trebuie să ştii cine eşti tu în piaţa în care te vei lansa, care sunt atuurile tale, care sunt diferenţiatorii, să-ţi cunoşti foarte bine competiţia şi să-ţi cunoşti clientul.”

    Anda Jurcă, international sales director, TEILOR

     

    „Îţi trebuie foarte multă muncă, îţi trebuie să ai un produs de calitate, în care să crezi şi să i te dedici, nu trebuie să faci asta pentru bani. Îţi trebuie şi puţin noroc.”

    Cătălin Mahu, fondator, La Mama

     

    „Ca să dezvolte un brand, antreprenorii trebuie să fie curajoşi. Dacă eşti un brand cuminte de la început, este foarte greu să reuşeşti.”

    Radu Savapol, cofondator, 5 to Go

     

    „Un brand aşezat şi un brand care a construit beneficiază în această perioadă de loialitatea consumatorilor. Un brand care nu a construit, când ajunge într-o perioadă dificilă, cum a fost pandemia, se pierde.”

    Ionuţ Ilie, general manager Ice Cream, Unilever

  • Cine sunt oamenii care au creat brandul Hard Rock Café cu restaurante în toată lumea şi cu afaceri de miliarde. Cine sunt actualii proprietari ai brandului şi cât au plătit pentru el

    1971. Doi americani la Londra, în căutarea burgerului perfect, „ca acasă”. Şi, ca în istoria multor altor businessuri, pentru că nu l-au găsit, soluţia a fost să îl producă chiar ei. E povestea lui Isaac Tigrett, a lui Peter Morton şi a afacerii lor, primul lanţ de restaurante tematice din lume: Hard Rock Café.

    Dacă Peter Morton a prins din familie „microbul” afacerilor în industria HoReCa, fiind fiul lui Arnie Morton, fondator al lanţului american de restaurante Morton’s Steakhouse, Isaac Tigrett a avut şi el şansa să provină dintr-o familie de afacerişti: bunicul lui e cel care a construit prima linie feratată din America pentru locomotivele cu abur, iar tatăl său fusese partener cu industriaşul britanic Jean Paul Getty, fondatorul Getty Oil Company.

    Cei doi s-au întâlnit la Londra, prin nişte prieteni comuni. Ideea de a porni împreună o afacere le-a venit după ce căutaseră, fără succes, să mănânce în metropola britanică un burger ca în State. Cu un împrumut consistent de la tatăl lui Isaac Tigrett, de 190.000 de dolari, şi cu alţi 10.000 de dolari obţinuţi de la bancă, au închiriat un showroom auto şi l-au amenajat în stilul rebel care îi caracteriza. Au obţinut un contract scurt, pe doar şase luni şi, cu toate că nici ei, nici proprietarul spaţiului nu credeau că vor rezista mai mult de atât, acum „nu cred că se va mai închide vreodată”, a povestit Tigrett într-un interviu acordat celor de la New York Times. Pe 14 iunie 1971 primul restaurant Hard Rock Café era inaugurat, în Mayfair, una dintre cele mai bune zone din capitala Regatului Unit.

    În acelaşi an a fost creat şi logoul companiei, lucrare care îl are în spate pe artistul Alan Aldrige, implicat în multe proiecte ale formaţiei The Beatles. Deşi iniţial au vrut să meargă pe o paletă de culori compusă din roşu, alb şi albastru, au renunţat rapid la idee, dându-şi seama că e prea „americană”.

    În 1973 Hard Rock Cafe găzduia primul concert live, o prestaţie a trupei Paul McCartney & Wings. De atunci, în restaurantele din toată lumea ale companiei au fost susţinute anual nu mai puţin de 15.000 de evenimente de muzică live.

    În 1979 a debutat şi colecţia de obiecte din sfera rock a companiei. În 1995 lanţul s-a extins şi în industria ospitalităţii, deschizând primul Hard Rock Hotel & Casino în Las Vegas. În prezent, divizia hotelieră a businessului a ajuns la 23 de hoteluri şi 11 cazinouri. După un an, brandul a fost cumpărat de Rank Group şi diviziile au fost aduse sub acelaşi acoperiş. În 2006, tribul americano-indian Seminole a achiziţionat brandul Hard Rock International pentru suma de 965 de milioane de dolari, fiind cea mai mare tranzacţie făcută vreodată de un astfel de trib.

     

    Isaac Tigrett

    Œ S-a născut pe 28 noiembrie 1947;

     În 1992, la 21 de ani după cofondarea Hard Rock Café, a pornit un alt business, House of Blues, un lanţ american de săli şi restaurante cu muzică live, alături de Dan Aykroyd, având ca investitori Universitatea Harvard şi Disney, printre alţii; la doar şase ani de la lansare a părăsit compania, pe fondul unor neîneţelegeri cu ceilalţi membrii ai boardului;

    Ž În 1989, s-a căsătorit cu Maureen Cox Starkey, fosta soţie a toboşarului trupei The Beatles, Ringo Starr. Au avut împreună o fiică, Augusta King Tigrett;

     Din 1974 este vegetarian, dar asta nu-l împiedică să facă uneori degustări pentru noile sortimente.

    Peter Morton

    Œ S-a născut pe 7 august 1949;

     A absolvit Universitatea din Denver cu o diplomă în managementul restaurantelor şi hotelurilor;

    Ž A fost căsătorit cu Paulene Stone şi are un fiu, Harry Morton, care i-a călcat pe urme, fondând lanţul de restaurante Pink Taco; În 1990 s-a recăsătorit cu Tarlton Pauley, împreună cu care a avut doi copii, Matther şi Grace;

     Este membru al Consiliului de Administraţie al Muzeului de Artă Contemporană din Los Angeles şi face parte din Consiliul de Administraţie al Consiliului de Apărare a Resurselor Naturale.

  • Povestea românului care a creat peste 3.000 de site-uri şi câte milioane de euro face din asta

    De la un prim magazin online, pe care l-a creat împreună cu Aurelian Motica, partenerul său de afaceri, Cosmin Dărăban a dezvoltat până în prezent, prin platforma de e-commerce Gomag, aproape 3.000 de site-uri de comerţ pentru afacerile locale. Ce investiţii are în plan pentru perioada următoare?

    Am fost pasionat dintotdeauna de calculatoare. Deşi în vremea în care am terminat eu facultatea românii de-abia începeau să vadă potenţialul internetului pentru vânzări, am pariat pe online”, povesteşte Cosmin Dărăban, CEO şi cofondator, Gomag. A deschis prima firmă la 20-21 de ani – un business prin care construia site-uri pentru diferite companii. De la site-ul unei farmacii, ideea unei noi afaceri a început să prindă contur şi mai clar.

    Următorul pas a fost lansarea firmei SilkWeb, împreună cu partenerul său de afaceri, Aurelian Motica. „Ne-am investit propriile economii, fără credite şi fără investiţii din altă parte.” De-abia în 2006 au creat primul magazin online, de la zero. Acela a fost punctul de pornire pentru platforma Gomag. În primii ani de business, tot profitul realizat a fost reinvestit, integral, în dezvoltarea firmei. Apoi, anual, antreprenorii au direcţionat cea mai mare parte a acestuia pentru dezvoltări şi bugete de marketing. „Ceea ce pot să spun precis este că în 2021 am investit peste 250.000 de euro în creşterea Gomag şi realizarea unor proiecte unice.”

    Compania, „una dintre cele mai populare platforme e-commerce din România pentru construirea unui site de comerţ, pe care vând peste 2.850 de magazine online (Supermercato, Afisport, SportPartner, E-acumulatori, Photosetup etc.)”, are mai multe segmente de public către care încearcă să comunice în mod personalizat. „Oferim o soluţie simplă şi rapidă pentru viitorii antreprenori, cei care au o idee şi vor să îşi deschidă un business pentru prima dată. De asemenea, avem funcţionalităţile necesare pentru antreprenorii cu experienţă, atât cei care au deja un magazin online, cât şi cei care vor să îşi mute afacerile locale pe internet.”

    Astfel, businessul oferă peste 155 de aplicaţii, CRM nativ şi singurii roboţi creaţi într-o platformă românească. Pe langă „sutele de funcţionalităţi pregătite în platformă”, antreprenorul a decis să lanseze şi Academia de e-commerce, despre care spune că este singurul hub de educare dedicat pentru oamenii de afaceri din România care fac comerţ electronic. „În acelaşi scop, avem şi una dintre cele mai mari comunităţi specializate din România, în grupul Facebook e-commerce cu Gomag.”


    Carte de vizită

    Cosmin Dărăban, CEO şi cofondator, Gomag

    1. A absolvit Facultatea de Ştiinţe Economice, Informatică şi Inginerie din cadrul Universitatăţii de Vest Vasile Goldiş, promoţia 2006;

    2. A lansat SilkWeb în 2005, alături de partenerul său de afaceri, Aurelian Motica, iar în mai puţin de 2 ani a început să se concentreze pe realizarea de magazine online. Platforma Gomag, cu acest nume şi în forma SaaS, a fost lansată în 2016;

    3. Alte proiecte în care este implicat sunt Academia de e-commerce Gomag (hub de educare pentru antreprenori), podcastul Doza de e-commerce, board game-ul GoFunnel. Este şi autorul cărţii ECOMMERCE no Bull$#!T. Tot ce ai nevoie pentru a vinde online;

    4. Hobby-uri: îi place să citească, dar şi să înveţe zilnic, din cursuri şi programe online. Sportul este un alt hobby ce a devenit necesitate datorită mediului de lucru.


    În 2018 compania a lansat şi GoBots, primii roboţi nativi într-o platformă românească. „Sunt automatizări care îi ajută pe clienţii noştri să optimizeze o parte din munca repetitivă în magazin, fie pe gestiunea produselor, pe comenzi, pe comunicarea prin e-mail sau SMS.” La doi ani distanţă, în 2020, pe platforma Gomag s-au lansat peste 1.000 de magazine online, iar numărul acestora a continuat să crească în mod constant. „De aceea am acordat resurse şi atenţie creşterii echipei, atât prin dezvoltarea echipei interne, la birou, cât şi remote, în toată ţara. Anul acesta am deschis şi primul birou în Bucureşti.

    Preţul abonamentelor Gomag porneşte de la aproximativ 1 euro pe zi „şi poate creşte până la o propunere personalizată pentru abonamentele Enterprise”, iar cel mai popular abonament este de 97 de euro/lună. Portofoliul companiei a ajuns în prezent la peste 2.850 de afaceri online, din toate domeniile, printre care se numără sculeaz.ro, Sportselect, Asfalt uscat, Micostore, SportPartner, Magazin Tradiţional, MindBlower, Afisport, Casaidea şi mulţi alţii.

     

    Din ce în ce mai pasionaţi de shoppingul online

    Dacă prin 2000-2006 oamenii erau încă reticenţi în ceea ce priveşte comerţul online, în ultimii ani antreprenorul spune că am ajuns în punctul în care nimeni nu mai poate contesta viabilitatea vânzărilor pe internet. „Am început cu site-uri şi designuri elementare, inspirate de peste graniţe şi împinse înainte de primii retaileri prezenţi pe online-ul românesc. Treptat, dar la o viteză uimitoare, am ajuns să avem o piaţă ce valorează peste 6 miliarde de euro şi care include un adevărat ecosistem”, descrie el evoluţia industriei digitale. În acest timp spune că au apărut în România sute de mii de afaceri cu servicii dedicate comerţului electronic, şi asta abia în ultimii ani. „Ceea ce am mai observat e că oamenii de afaceri sunt mai dispuşi astăzi să respecte bunele practici pentru cum ar trebui să arate un site, fără să le respingă din pricina dorinţelor personale. Vedem o atenţie specială acordată clienţilor, precum şi o mai bună înţelegere a ceea ce înseamnă business.” Despre competiţie, antreprenorul spune că în România există câţiva furnizori de servicii similare cu cele oferite de Gomag. „Nu mai vorbim de piaţa internaţională, unde numărul lor este în creştere.” Preferă să se axeze însă nu pe competitori, direcţi sau indirecţi, ci pe clienţi. „Muncim constant pentru a oferi integrări şi dezvoltări în premieră, pe care nu le mai găsesc în altă parte sau nu în contextul pe care îl oferim noi. Obiectivele şi viziunea noastră sunt legate de clienţi, pe dezvoltarea afacerilor lor şi pe simplificarea efortului pe care trebuie să îl depună. Vrem să creştem împreună. În acest fel, competitorii nu mai contează. Ne motivează doar să oferim tot ce avem mai bun clienţilor noştri.”

     

    O alegere care implică sacrificii

    Cu aproape 20 de ani de activitate în antreprenoriat, Dărăban spune că de-a lungul drumului, provocările şi oboseala sunt inevitabile. „De exemplu, la început au fost momente în care abia îmi permiteam să asigur salariul colegilor mei. Au fost luni în care, împreună cu Aurelian, am decis să renunţăm la salariul nostru. Apoi, multe probleme s-au ivit pentru că mi-am pus încrederea în oamenii nepotriviţi, care m-au lăsat baltă exact când aveam mai multă nevoie de ei. Dar au fost lecţii care m-au învăţat cum să aleg şi să mă înconjor cu oameni care lucrează pentru aceeaşi misiune ca mine.” Alte provocări, la început, dar şi acum, spune că sunt legate de aşteptările clienţilor în raport cu ceea ce li se oferă. „Am învăţat pe parcurs să comunicăm mai clar şi păstrăm transparenţa pe locul întâi.” De-a lungul timpului spune că nu a avut un alt lider ca model. „Fiecare dintre noi este un amalgam de principii, credinţe şi idei inspirate de la oamenii din jurul nostru. Am observat că atunci când suntem mai deschişi la influenţele din jur, inspiraţia şi energia cresc. Am interacţionat cu mii şi mii de antreprenori de-a lungul anilor. Am citit despre parcursul multor oameni de afaceri celebri şi m-am inspirat din prezentările lor. Însă nu am modelat persoana care sunt astăzi de la cineva anume, cu atât mai puţin un antreprenor.”

    El le transmite altor tineri interesaţi să devină la rândul lor antreprenori că nu ai nevoie de prea multe cunoştinţe sau studii pentru a deschide o afacere, un magazin online. „Cu cât acţionezi mai repede, cu atât ai potenţial să atingi succesul mai rapid. Iar asta înseamnă că îţi vei îmbunătăţi businessul în timp, pe măsură ce creşti. Tot acest proces depinde de tine şi de cunoştinţele pe care le acumulezi, pentru a le aplica şi transforma în experienţă.”

     

    Jumătate de milion de euro, pusă la bătaie în 2022

    Pe viitor, antreprenorii au în plan să dezvolte platforma Gomag în direcţii noi, să creeze module unice, noi integrări şi optimizări, planurile incluzând, de asemenea, şi organizarea de evenimente online şi offline pentru comunitatea companiei. Concret, până la sfârşitul anului, estimează că vor face investiţii de peste 500.000 de euro în această direcţie. „Avem în vizor şi pieţe internaţionale pentru care se dezvoltă integări dedicate, pe lângă cele generale existente în platformă. În plus, avem în plan să facem un număr de achiziţii strategice în piaţă care ne vor permite să creştem numărul de clienţi şi să le punem la dispoziţie noi servicii care să îi ajute în business.”

    Despre un posibil scenariu în care, cândva, se va trece la shopping exclusiv online, Dărăban crede că vom ajunge într-un punct în care achiziţia propriu-zis se va face doar în acest fel. „Însă nu cred că vom avea prea curând doar procese de căutare, achiziţie şi livrare online. Ideea e următoarea: suntem oameni, indiferent ce vindem, şi clienţii noştri sunt oameni, indiferent ce caută să cumpere. Prin urmare, avem nevoie să interacţionăm social. Ori cumpărăturile pot fi percepute şi ca o metodă de relaxare. Prin urmare, cred că vom avea de-a face cu un hibrid.” Astfel, în viziunea lui oamenii vor căuta şi vor face tranzacţia online, însă vor merge într-o locaţie fizică pentru a încerca produsul sau pentru a-l ridica. „Nu toţi, desigur, dar cred că întotdeauna vor exista clienţi care au nevoie de interacţiune umană pentru a fi 100% convinşi că au luat decizia potrivită. Iar dacă e să ne uităm către un viitor cu oraşe holografice şi maşini zburătoare… ei bine, cred că vom avea alte aspecte legate de e-commerce de discutat, decât shopping exclusiv online sau nu.”  

     

    Aurelian Motica, CTO şi cofondator, Gomag

    Este persoana care a dezvoltat de la zero platforma pe care astăzi vând peste 2.850 de magazine online din ţară şi străinătate;

    Are un background amplu în programare şi managemen;

    Este pasionat de programare, box, literatură science-fiction şi filme.