BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Profil de investitor: De la proprietarul unei afaceri la investitor în alte zece

    Dacă am o sumă de bani puşi deoparte, ar trebui să-i investesc într-o afacere sau să-mi deschid propriul business? Sau ambele? Este mai riscantă prima variantă sau a doua? Dar dacă sunt antreprenor, asta mă împiedică să fiu investitor? La unele dintre aceste întrebări răspunde Victor Răzvan Vişan, economist în vârstă de 35 de ani şi antreprenor în domeniul producţiei publicitare.

    „Am ales să investesc la Bursă pentru că îmi doream o zonă în care să-mi conserv banii făcuţi din business. La bază sunt antreprenor şi am considerat că este un mod bun de a spori banii pe care îi generez din antreprenoriat. Practic există destul de multe momente în care am disponibilităţi financiare, mai mici sau mai mari, iar zona bancară nu m-a mulţumit”, povesteşte Victor Vişan.

    Timpul este cel care poate valida o alegere, fie că este vorba de o investiţie la Bursă sau de o investiţie într-un business propriu. Activitatea de investiţii nu o exclude pe cea de antreprenoriat şi nici nu ar trebui să fie dependente.

    PROFIL DE INVESTITOR

    NUME: Victor Răzvan Vişan

    VÂRSTĂ: 35 de ani

    PROFESIE: economist

    OCUPAŢIE: antreprenor

    INVESTEŞTE: part-time

    Marii antreprenori ai lumii sunt şi ei investitori, iar majoritatea şi-au listat companiile pe Bursă tocmai pentru că ştiu că aici ajung cele mai multe afaceri de succes.

    Pentru ilustrarea raţiunii, avem recentul exemplu al lui Daniel Dines, CEO-ul unicornului românesc UiPath, listat anul trecut la Bursa de la New York. Printr-un vehicul de investiţii, Dines a intrat cu un pachet de 5% în acţionariatul One United Properties chiar înainte de listare. Mai recent a cumpărat aproape 10% din compania agricolă RodBun, care de asemenea se pregăteşte de listare la Bursa de Valori Bucureşti. I

    ar acesta nu este singurul exemplu. Dragoş şi Adrian Pavăl, proprietarii retailerului Dedeman, au cumpărat printr-un vehicul de investiţii 5% din acţiunile companiei de inginerie şi tehnologie Simtel Team înainte de listare, iar în aceeaşi perioadă au intrat în acţionariatul Transport Trade Services cu o participaţie de 5,3%.

    Cei doi fraţi pot fi catalogaţi cu uşurinţă drept cei mai mari investitori persoane fizice de la Bursa românească, având participaţii şi la alte companii listate, precum Alro Slatina, Transelectrica, Cemacon sau Electrica. Cum vede Victor Vişan lucrurile?

    „Al doilea motiv care m-a făcut să intru în piaţa de capital a fost şi dorinţa de a înţelege mai bine şi a mă dezvolta în zona financiară. Am vrut să reuşesc să citesc mai bine raportările, inclusiv ale companiei mele, şi să îmi fac bugetele mult mai bine, adică să învăţ din experienţa altora. De ce nu, poate la un moment dat o să vin chiar eu cu o listare. Este o dorinţă pe care cred că o are orice antreprenor care vrea să crească şi să nu vândă compania”, susţine el.

    Investitori mici şi mari, profesionişti şi debutanţi deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiţii şi lecţii învăţate în timp pentru a întări zicala „bursa este pentru toţi” şi a mări rândurile investitorilor din piaţa locală. Toate sfaturile sunt adunate într-o serie de materiale găzduită de Business MAGAZIN. Investitorul acestei săptămâni este Victor Răzvan Vişan, antreprenor în domeniul PUBLICITĂŢII.

    Victor a urmat cursurile Facultăţii de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică din cadrul Academiei de Studii Economice, dar nu a ales o carieră de programator. „Am înţelegerea schemelor logice, dar nu ştiu sintaxă de cod.”

    Are în schimb un master în management, iar în 2009 a început primul lui business. „Am pivotat diferite variante şi cu diferite proiecte în paralel. On and off au fost undeva la patru businessuri. Pe unul dintre ele l-am şi vândut în 2017. Businessul de acum este cumva pivotat. Firma este din 2014, iar în 2017 am făcut un pivot într-o zonă laterală, dar tot în aceeaşi industrie”, explică el.

    Victor Vişan activează în zona de producţie publicitară, fiind proprietarul companiei FormTex, care realizează sisteme de afişaj pentru evenimente şi expoziţii. L-am întrebat cum se împacă antreprenoriatul cu activitatea de investiţii.

    „Se împacă foarte bine. Cred că unul dintre motivele pentru care anul trecut am avut mai mult timp pentru Bursă este că au fost suspendate evenimentele, iar noi a trebuit să diversificăm într-o zonă laterală pentru a putea să ne continuăm activitatea. Am avut mai mult timp decât aş fi avut poate într-un an normal, aşa că o parte din el l-am investit la Bursă”, spune Victor.

    Antreprenorul a început să investească în 2018, în perioada celebrei Ordonanţe de Urgenţă 114, care a pus presiune pe sistemul bancar, telecom şi energie şi care a determinat scăderi abrupte pe mai mulţi emitenţi. În primele zile pe Bursă a profitat de preţurile reduse şi a cumpărat acţiuni până în 100.000 de lei.

    „Voiam de ceva timp să fac acest pas, dar până la acel moment nu am avut un factor declanşator. Urmăream deja cotaţiile şi am văzut că o parte din ele au scăzut destul de mult atunci. Am luat o poziţie destul de mare pe Nuclearelectrica, acesta a fost primul pas în piaţă. Al doilea emitent cumpărat a fost TeraPlast. Pot spune că a fost şi norocul începătorului, dar m-am bazat şi pe acel moment de intrare”, adaugă acesta.

    După incursiunea iniţială în Nuclearelectrica şi TeraPlast, Victor a ales în 2020 o strategie „mai exotică”. Împreună cu câţiva prieteni, a descoperit instrumentele derivate în Statele Unite, unde timp de un an „s-a jucat”, aşa cum mărturiseşte.

    „Am şi învăţat foarte mult, dar nu am avut un randament prea bun. Ţinând cont de momentul intrării, puteam dubla lejer banii, dar măcar nu am pierdut. Ulterior m-am repliat şi am mutat banii pe piaţa locală, unde am început să citesc raportările financiare şi să înţeleg mai bine, lucru care mi-a dat mai multă încredere în poziţiile pe care le luam. Pe plan extern am simţit că era mai mult un pariu.”

    Dacă în 2019 avea doar câteva deţineri, în 2020 şi 2021 şi-a diversificat portofoliul. Investiţiile lui se ridică astăzi la câteva sute de mii de euro, după ce anul trecut a înregistrat un randament uşor peste cel al indicelui dividendelor BET-TR, care a avut un plus de 40%. A investit însă în valuri, nu a intrat cu sume mari, iar după primele achiziţii de câteva zeci de mii de lei a început să crească uşor-uşor expunerea pe deţinerile existente.

    „Investesc part-time. Nu ştiu dacă mi-aş dori să fie full-time vreodată. Am investiţii consistente, am avut până la un punct destul de mulţi emitenţi, ulterior am mai triat din ei şi am ajuns să am undeva la 10 companii, cele în care cred mai mult şi care consider că sunt expuse pozitiv la actualul context economic”, afirmă Victor Vişan.

    În ordinea ponderilor pe care le au în portofoliu, el are investiţii la AROBS Transilvania (16,9%), DN Agrar (15,3%), OMV Petrom (4,7%), Digi Communications (4,2%), Fondul Proprietatea (3,7%), iHunt Technology Import-Export (3,6%), Cemacon (3,5%), BRD (3,1%), Purcari (3,1%), Banca Transilvania (3%), BRK Financial Group (2,8%), Holde Agri Invest (2,2%) şi altele (1,8%).

    „Intenţionam să păstrez o poziţie de cash destul de mare, să scad sau să închid o parte din poziţii după rezultatele financiare, însă războiul s-a petrecut chiar înainte de mare parte din raportări şi m-a prins mult mai investit decât mi-aş fi dorit. Am rămas investit şi chiar am cumpărat unele acţiuni când au scăzut. Ulterior, când au început să-şi revină, am mărit poziţia de cash”, explică el.

    Aproximativ 32,7% din valoarea totală a portofoliului său reprezintă cash disponibil pentru alte investiţii viitoare sau pentru suplimentarea poziţiilor existente. „Ce mi s-a mai părut important a fost să fiu în piaţă. Am prieteni care când au văzut că lucrurile încep să se împută, au ales să se mute cu totul în cash. Eu am luat o decizie conştientă de a nu face acest lucru, pentru a învăţa despre mine şi cum reacţionez în astfel de momente tensionante în care emoţiile sunt la un nivel înalt. Consider că asta m-a ajutat. Sunt nişte lecţii învăţate pe propria piele care sunt cu atât mai valoroase”, spune investitorul.

    „Bursa este interesantă pentru mine pentru că îmi bifează câteva valori. Una dintre ele este partea de business şi financiar, alta este partea de relaţii semnificative. Peste toate, mai este ideea de creştere, de a învăţa.”

    Cu ce a mai rămas după experienţa războiului din Ucraina? „Foarte importantă mi s-a părut partea de echilibru emoţional, să nu răspund foarte brusc la stimulii pe care îi simt. Dacă simt o frică foarte puternică sau o exuberanţă, o foame mare de a cumpăra când lucrurile merg în sus, caut să nu răspund mereu la ele şi să îmi temporizez cumva reacţia. Chiar la începutul războiului, când piaţa a scăzut destul de mult, am reuşit să devin un net buyer”, spune el.

    În ultima vreme, Victor s-a pliat mai degrabă pe o strategie de tip value investing, adică a căutat companii subevaluate. Din acest motiv a crescut expunerea pe Cemacon şi a analizat sectorul agricol.

    „Încerc să iau expunere pe companii care produc bunuri cu cerere inelastică, adică mâncare. Am luat în considerare Holde Agri Invest, Grup Şerban Holding, DN Agrar şi Agroserv Măriuţa. Dintre toate, DN Agrar mi s-a părut cea mai promităţoare propunere de investiţie.”

    El tranzacţionează şi în mod activ, dar spune că în momentul de faţă petrece mai mult timp cu bursa decât ar dori să o facă pe termen mai lung.

    „Aş dori ca pe termen lung o bună parte din portofoliu să o ţin în companii care fac parte din indicele principal şi să păstrez şi o bucată de stock picking cu un procent din portofoliu. La acest moment explorez doar zona de stock picking”, mai spune Victor Vişan.

    Una caldă, alta rece

    În 2020-2021, investitorul a participat şi la câteva plasamente private de acţiuni. Dintre acestea, menţionează AROBS Transilvania, care a derulat cel mai mare plasament din istoria pieţei AeRO (74,2 mil. lei). De asemenea, a participat la plasamentul privat al DN Agrar şi a continuat să îşi mărească poziţia pe emitent după listare. În acelaşi timp, la AROBS a scăzut expunerea după listare.

    Acestea sunt şi cele mai mari deţineri ale sale, dar şi două cazuri fericite. Victor notează însă şi experienţe neplăcute pe Bursă, de care, de altfel, niciun investitor nu este ferit.

    Spune că a participat şi la alte plasamente, nu la fel de fericite, de exemplu la Connections Consult sau Arctic Stream. Acolo poziţiile au fost însă mult mai mici pentru că nu avea acelaşi grad de încredere în emitent.

    „Au fost şi câteva plasamente care nu au mers cum trebuie. O parte din companii s-au vândut la evaluări foarte mari şi ulterior au ieşit cu nişte rezultate de-a dreptul dezamăgitoare. Amintesc aici GoCab Software, FireByte Games sau Vifrana, care au raportat mult sub aşteptări. Acum lumea văd că s-a mai calmat cu partea de plasamente, nu mai sunt de foarte mare interes. Probabil că fiind această incertitudine în piaţă, antreprenorii să gândesc că poate nu este cel mai bun moment să ridice bani de la investitori. În linii mari, a fost o exuberanţă mare în această zonă, promisiuni multe şi livrări cu mult sub promisiuni”, afirmă el.

    Cele mai multe dintre societăţile care s-au listat la BVB în ultimii doi ani au abordat o politică de remunerare a acţionarilor în care distribuie acţiuni gratuite cu scopul de a capitaliza profiturile sau parte din ele şi a le folosi pentru dezvoltare, caracterizându-se drept companii de creştere. Unii investitori văd această abordare cu ochi buni, alţii vor dividende în locul acţiunilor gratuite.

    „Acţiunile gratuite nu sunt un factor stimulant din punctul meu de vedere. A existat o vreme, cel puţin în 2021, când a fost o perioadă mai efervescentă pe Bursă. În mod efectiv numărul de acţiuni creşte, preţul acţiunii scade, dar valoarea investiţiei rămâne aceeaşi. Nu este un argument de investiţie pentru mine. Partea de dividende este de interes, dar nu am neapărat foarte multe companii care să aplice un dividend consistent”, afirmă investitorul.

     „Investind local poţi face mult bine. Poţi avea randament bun, dar în acelaşi timp poţi susţine companiile locale să crească şi să devină jucători regionali, poate chiar globali.”

    Dacă nu şi-a investit capitalurile în alte direcţii, cum ar fi în imobiliare, Victor Vişan a considerat că este bine să se diversifice în zona de acţiuni. Cu toate acestea, spune că este mai flexibil când vine vorba de bani şi îi alocă şi în alte zone doar dacă vede oportunităţi.

    „Pot să mişc o parte din bani în direcţia imobiliarelor. În domeniul meu de producţie publicitară am cercetat destul de mult piaţa de imobiliar industrial. Am achiziţionat unele terenuri pe zona aceasta, urmând poate să devolt unele hale pe ele”, spune investitorul.

    Avid după cunoaştere, Victor Vişan afirmă că a participat la multe formări pe zona de business şi este pasionat şi de dezvoltarea personală.

    „Bursa este interesantă pentru mine pentru că îmi bifează câteva valori. Una dintre ele este partea de business şi financiar, alta este partea de relaţii semnificative. Sunt oameni faini, smart pe care i-am cunoscut prin intermediul Bursei. Peste toate, mai este ideea de creştere, de a învăţa.”

    Cele mai multe informaţii despre Bursa de la Bucureşti le culege din grupul de Facebook „Investitori fără frontiere”.

    “Acolo se fac analize destul de profunde pe anumite companii, pe industrii, poţi afla mai multe informaţii despre BVB. Mai am câteva grupuri personale pe care comunic cu prieteni şi unde îmi bifez şi alte nevoi.”

    Ca un minus al Bursei locale, Victor remarcă numărul scăzut al investitorilor de retail, în ciuda unor creşteri semnificative în ultimii ani. Crede că mulţi investesc în active mult mai speculative de tipul criptomonedelor sau aleg pieţele de acţiuni din Statele Unite.

    „Cred că ar ajuta o mai bună vizibilitate a pieţei locale, a rezultatelor pe care le poate obţine cineva pe Bursă. Eu sunt un promotor al BVB şi consider că investind local poţi face mult bine. Poţi avea randament bun, dar în acelaşi timp poţi susţine companiile locale să crească şi să devină jucători regionali, poate chiar globali”, continuă el.

    Victor Vişan afirmă că sunt o sumedenie de companii care ar putea beneficia de pe urma Bursei. Şi-ar dori să investească în marile companii antreprenoriale din România, cum ar fi Dedeman, Altex sau Fan Courier, dar este conştient că decizia de listare stă în mâinile fondatorilor.

    „Dacă ei nu au nevoie de finanţare sau nu li se pare că Bursa este o direcţie care să îi ajute în dezvoltarea businessurilor, este normal că preferă să continue cu ele în controlul lor. Probabil că ne-am fi dorit cu toţii să vedem Bitdefender pe Bursa din România. Sunt şi alte companii cum ar fi Hidroelectrica. Dacă se va lista, va creşte destul de mult vizibilitatea pieţei locale şi va oferi un câştig nu doar celor care vor cumpăra la o eventuală listare”, conchide el.

    Dicţionarul investitorului:

    ►Œ Instrumentele derivate sunt instrumente financiare a căror valoare depinde de sau derivă din valoarea unui alt activ, numit activ de bază sau activ suport (underlying asset). Prin urmare, randamentul acestora este derivat din evoluţia preţului unui indice, valută, marfă sau alt activ. Un investitor iniţiază poziţii short (de vânzare) sau poziţii long (de cumpărare). Astfel de instrumente financiare sunt contractele Futures, Options sau Forward. Piaţa derivatelor se mai numeşte şi piaţă la termen, în timp ce piaţa spot, pe care se tranzacţionează activele suport ale instrumentelor derivate, se mai numeşte şi piaţă la vedere. Cu alte cuvinte, cumpărarea sau vânzarea de instrumente financiare derivate are loc „astăzi”, dar plata şi livrarea activului suport corespunzător instrumentului nu se efectuează „imediat”, ci la o dată din viitor.

    ► Net buyer (vânzător net) este o persoană care cumpără active mai mult decât vinde, în timp ce un net seller (vânzător net) mai mult vinde decât cumpără.

  • Povestea femeii care vinde unele dintre cele mai scumpe imobile din România şi care acum vrea ca împreună cu soţul său să dezvolte propriul cartier de locuinţe

    Nicoleta Manea nu a avut ocazia nicio zi să practice Dreptul, facultatea pe care a ales-o şi pe care a şi absolvit-o. A pledat încă de la început pentru proiectele de lux din real estate, iar după un deceniu de experienţă pe segmentul vânzărilor, ea şi soţul său şi-au propus să treacă la următorul nivel: dezvoltarea unui cartier rezidenţial, pe aceeaşi nişă. 

     

    Funcţionez foarte simplu, mi-am setat un drum clar, un fir roşu şi Nu mă abat de la acesta indiferent de situaţie, realmente de-a lungul timpului nu au existat factori care să mă deconcentreze de la traseu. Pandemia, de exemplu, am sfidat-o, iar asta ne-a dus la dublarea cifrei de afaceri”, descrie Nicoleta Manea, cofondator al afacerii din real estate ANG Luxury Properties, filosofia sa de carieră şi, de ce nu, de viaţă. În 2011 a fondat agenţia imobiliară ANG Luxury Properties alături de soţul său, iar cei doi s-au axat încă de la început pe cumpărătorii şi vânzătorii de proprietăţi de lux din zona de nord a Bucureştiului.

    Printre ansamblurile rezidenţiale unde au vândut proprietăţi se numără Rahmaninov Residence, LA Gloire Elite – Varşovia 6, ONE Modorgan, One Mircea Eliade, One Herăstrău Towers, Win Herăstrău şi altele. Businessul a crescut constant, ajungând anul trecut la o cifră de afaceri de 2,5 milioane de euro, dublă faţă de 2020, iar pentru anul în curs Nicoleta Manea previzionează, de asemenea, o dublare. „Creşterea a venit pe fondul creşterii interesului românilor pentru locuinţe mai bune, cu facilităţi premium”, potrivit reprezentanţilor companiei.

    Numărul angajaţilor a crescut proporţional cu businessul, evoluând de la 10 persoane la început de 2021, la 40 de consultanţi pe zona de lux, care lucrează în două birouri. Businessul a avut peste 400 de şedinţe de consultanţă, care au generat tranzacţii de peste 88 de milioane de euro.

     „Mi-am început cariera în business încă din timpul facultăţii, deşi concentrarea mea principală a fost absolvirea facultăţii de drept şi, implicit, intrarea la magistratură, însă consider că locul meu nu era acolo, motiv pentru care în 2012 am ales sa mă implic în imobiliare”, descrie Nicoleta Manea felul în care şi-a început parcursul profesional. Avea 21 de ani la acel moment, iar soţul său, 23, astfel că, spune ea, „au crescut împreună atât ca relaţie, cât şi ca parteneri de business”.

    „În cazul nostru, secretul în ceea ce priveşte viaţa de cuplu este tocmai faptul că suntem foarte buni parteneri în business, ne completăm, abilităţile mele sunt complementare cu cele ale lui Alex. În ceea ce ne priveşte, există un echilibru perfect între viaţa personală şi cea profesională şi acesta a venit într-un mod natural, fiindcă obiectivele noastre sunt comune, iar faptul că suntem împliniţi şi fericiţi pe plan personal ne susţine motivaţia în business”, descrie antreprenoarea felul în care businessul se îmbină cu viaţa de familie.

    În urmă cu trei ani a început să se implice şi în procesul efectiv de vânzare, din rolul de consultant, iar după 128 de apartamente vândute într-un ansamblu rezidenţial, spune că a realizat că asta îi place să facă: „Să ofer clienţilor mei informaţii cât mai concrete legat de ceea ce ar trebui să cumpere, moment în care în 2020 am decis să deschidem biroul din One Herăstrău Plaza, cu cei mai bine pregătiţi cinci consultanţi ai mei”. 

    Recent, au anunţat deschiderea unei pieţe noi în Dubai, unde Nicoleta Manea spune că şi-au propus să acopere nevoile investitorilor din România către această piaţă, unde există o cerere foarte mare. Planurile de viitor vizează însă expansiunea cu alte două birouri, în zonele Herăstrău şi Primăverii, precum şi dorinţa de a deschide un showroom de mobilă cu produse numai din Italia – Noam Design.

    Showroomul se va afla într-o clădire de birouri din Capitală de 400 de mp, care va fi gata la final de mai, iar în cadrul acestuia vor avea o echipă de şase oameni, arhitecţi, proiectanţi, specialişti în randări. „Este un business conex companiei imobiliare, pe care mi l-am dorit foarte tare. 2022 pentru mine e plin de provocări, extrem de ocupat, fiindcă tot anul acesta începem şi primul proiect de case în calitate de dezvoltatori, sub brandul Monarc.” Prin intermediul acestui proiect, şi-au propus să se specializeze pe construcţia caselor de lux. Brandul va îngloba zece case individuale cu piscină, cu suprafeţe între 200-250 mp şi curte de 250-500 mp, care se vor vinde complet mobilate şi utilate.

    În ceea ce priveşte tendinţele pe care clienţii lor le apreciază, au observat că în topul cerinţelor acestora predomină poziţionarea, suprafeţele mari (de peste 200 de metri utili), vederea amplă şi cât mai multă intimitate,  dar şi atenţia sporită pentru finisaje de lux. Iar referitor la preţuri, Nicoleta Manea crede că acestea îşi vor continua trendul crescător, pe fondul unei cereri foarte mari din partea unei noi categorii de clienţi – respectiv tinerii milionari din IT, aflaţi pe poziţii de management. Cele mai căutate zone rămân în continuare cele din nordul Capitalei, după cum precizează ea. Mai mult, există deja şi proiecte unde metrul pătrat util a ajuns la 10.000 de euro, în zone ca Aviatorilor sau Kiseleff.

    Dincolo de real estate, Nicoleta Manea spune că în rândul planurilor sale intră dezvoltarea unui nou tip de business –   respectiv deschiderea unui magazin de bijuterii: „Pentru 2023 planul este să deschid cea mai frumoasă şi exclusivistă bijuterie din oraş, într-o locaţie de elită, Dorobanţi-Capitale, cu circuit închis. Aceasta va avea clientelă aleasă de mine şi produse unice, doar cu diamante şi modele speciale, făcute într-o singură bucată. Îmi doresc ca cei care îmi trec pragul să o facă numai în baza unei programări, unde va exista un uşier, personal specializat în diamante şi abia aştept să facem cele mai frumoase evenimente nişate pe acest business”.

    Sfaturile pentru tinerii antreprenori care încep un business în domeniul în care are experienţă deja ţin mai ales de echipă şi motivaţie: „Businessul în imobiliare în sine este unul extrem de solicitant. Dacă realmente îţi doreşti să ai succes, ţelul suprem ar trebui să fie ca în fiecare zi să lucrezi să-ţi transformi compania din una bună în una excelentă. Este esenţial, de asemenea, să porneşti la drum cu oamenii potriviţi, aşezaţi pe locurile potrivite, în aşa fel încât să îţi poţi transforma compania în una excelentă. Iar ultimul sfat, pentru orice persoană aflată la început de drum în acest business ar fi să nu se ferească din calea provocărilor, pentru că acestea pot duce către realizări cu adevărat importante şi să fie curajoşi, fiindcă doar în acest mod pot apărea oportunităţi”.

    Nicoleta Manea este una dintre femeile antreprenor a cărei poveste de carieră este inclusă în catalogul 150 CELE MAI PUTERNICE FEMEI DIN BUSINESS, EDIŢIA 2022, pe care l-am publicat recent. În cadrul acestui proiect venim, an de an, cu exemplele celor mai vizibile antreprenoare sau reprezentante ale multinaţionalelor de pe piaţa locală, care se remarcă prin criterii precum: polivalenţă (varietatea proiectelor în care sunt implicate — în business şi în afara businessului); notorietate; grad de implicare socială; depăşirea obstacolelor din parcursul profesional; numărul de angajaţi şi veniturile companiilor pe care le reprezintă (date oferite de reprezentanţii firmelor sau regăsite în datele publice).

    Citiţi poveştile de succes ale femeilor din businessul românesc în catalog şi în următoarele ediţii ale Business MAGAZIN. ​

  • Povestea femeii care vinde unele dintre cele mai scumpe imobile din România şi care acum vrea ca împreună cu soţul său să dezvolte propriul cartier de locuinţe

    Nicoleta Manea nu a avut ocazia nicio zi să practice Dreptul, facultatea pe care a ales-o şi pe care a şi absolvit-o. A pledat încă de la început pentru proiectele de lux din real estate, iar după un deceniu de experienţă pe segmentul vânzărilor, ea şi soţul său şi-au propus să treacă la următorul nivel: dezvoltarea unui cartier rezidenţial, pe aceeaşi nişă. 

     

    Funcţionez foarte simplu, mi-am setat un drum clar, un fir roşu şi Nu mă abat de la acesta indiferent de situaţie, realmente de-a lungul timpului nu au existat factori care să mă deconcentreze de la traseu. Pandemia, de exemplu, am sfidat-o, iar asta ne-a dus la dublarea cifrei de afaceri”, descrie Nicoleta Manea, cofondator al afacerii din real estate ANG Luxury Properties, filosofia sa de carieră şi, de ce nu, de viaţă. În 2011 a fondat agenţia imobiliară ANG Luxury Properties alături de soţul său, iar cei doi s-au axat încă de la început pe cumpărătorii şi vânzătorii de proprietăţi de lux din zona de nord a Bucureştiului.

    Printre ansamblurile rezidenţiale unde au vândut proprietăţi se numără Rahmaninov Residence, LA Gloire Elite – Varşovia 6, ONE Modorgan, One Mircea Eliade, One Herăstrău Towers, Win Herăstrău şi altele. Businessul a crescut constant, ajungând anul trecut la o cifră de afaceri de 2,5 milioane de euro, dublă faţă de 2020, iar pentru anul în curs Nicoleta Manea previzionează, de asemenea, o dublare. „Creşterea a venit pe fondul creşterii interesului românilor pentru locuinţe mai bune, cu facilităţi premium”, potrivit reprezentanţilor companiei.

    Numărul angajaţilor a crescut proporţional cu businessul, evoluând de la 10 persoane la început de 2021, la 40 de consultanţi pe zona de lux, care lucrează în două birouri. Businessul a avut peste 400 de şedinţe de consultanţă, care au generat tranzacţii de peste 88 de milioane de euro.

     „Mi-am început cariera în business încă din timpul facultăţii, deşi concentrarea mea principală a fost absolvirea facultăţii de drept şi, implicit, intrarea la magistratură, însă consider că locul meu nu era acolo, motiv pentru care în 2012 am ales sa mă implic în imobiliare”, descrie Nicoleta Manea felul în care şi-a început parcursul profesional. Avea 21 de ani la acel moment, iar soţul său, 23, astfel că, spune ea, „au crescut împreună atât ca relaţie, cât şi ca parteneri de business”.

    „În cazul nostru, secretul în ceea ce priveşte viaţa de cuplu este tocmai faptul că suntem foarte buni parteneri în business, ne completăm, abilităţile mele sunt complementare cu cele ale lui Alex. În ceea ce ne priveşte, există un echilibru perfect între viaţa personală şi cea profesională şi acesta a venit într-un mod natural, fiindcă obiectivele noastre sunt comune, iar faptul că suntem împliniţi şi fericiţi pe plan personal ne susţine motivaţia în business”, descrie antreprenoarea felul în care businessul se îmbină cu viaţa de familie.

    În urmă cu trei ani a început să se implice şi în procesul efectiv de vânzare, din rolul de consultant, iar după 128 de apartamente vândute într-un ansamblu rezidenţial, spune că a realizat că asta îi place să facă: „Să ofer clienţilor mei informaţii cât mai concrete legat de ceea ce ar trebui să cumpere, moment în care în 2020 am decis să deschidem biroul din One Herăstrău Plaza, cu cei mai bine pregătiţi cinci consultanţi ai mei”. 

    Recent, au anunţat deschiderea unei pieţe noi în Dubai, unde Nicoleta Manea spune că şi-au propus să acopere nevoile investitorilor din România către această piaţă, unde există o cerere foarte mare. Planurile de viitor vizează însă expansiunea cu alte două birouri, în zonele Herăstrău şi Primăverii, precum şi dorinţa de a deschide un showroom de mobilă cu produse numai din Italia – Noam Design.

    Showroomul se va afla într-o clădire de birouri din Capitală de 400 de mp, care va fi gata la final de mai, iar în cadrul acestuia vor avea o echipă de şase oameni, arhitecţi, proiectanţi, specialişti în randări. „Este un business conex companiei imobiliare, pe care mi l-am dorit foarte tare. 2022 pentru mine e plin de provocări, extrem de ocupat, fiindcă tot anul acesta începem şi primul proiect de case în calitate de dezvoltatori, sub brandul Monarc.” Prin intermediul acestui proiect, şi-au propus să se specializeze pe construcţia caselor de lux. Brandul va îngloba zece case individuale cu piscină, cu suprafeţe între 200-250 mp şi curte de 250-500 mp, care se vor vinde complet mobilate şi utilate.

    În ceea ce priveşte tendinţele pe care clienţii lor le apreciază, au observat că în topul cerinţelor acestora predomină poziţionarea, suprafeţele mari (de peste 200 de metri utili), vederea amplă şi cât mai multă intimitate,  dar şi atenţia sporită pentru finisaje de lux. Iar referitor la preţuri, Nicoleta Manea crede că acestea îşi vor continua trendul crescător, pe fondul unei cereri foarte mari din partea unei noi categorii de clienţi – respectiv tinerii milionari din IT, aflaţi pe poziţii de management. Cele mai căutate zone rămân în continuare cele din nordul Capitalei, după cum precizează ea. Mai mult, există deja şi proiecte unde metrul pătrat util a ajuns la 10.000 de euro, în zone ca Aviatorilor sau Kiseleff.

    Dincolo de real estate, Nicoleta Manea spune că în rândul planurilor sale intră dezvoltarea unui nou tip de business –   respectiv deschiderea unui magazin de bijuterii: „Pentru 2023 planul este să deschid cea mai frumoasă şi exclusivistă bijuterie din oraş, într-o locaţie de elită, Dorobanţi-Capitale, cu circuit închis. Aceasta va avea clientelă aleasă de mine şi produse unice, doar cu diamante şi modele speciale, făcute într-o singură bucată. Îmi doresc ca cei care îmi trec pragul să o facă numai în baza unei programări, unde va exista un uşier, personal specializat în diamante şi abia aştept să facem cele mai frumoase evenimente nişate pe acest business”.

    Sfaturile pentru tinerii antreprenori care încep un business în domeniul în care are experienţă deja ţin mai ales de echipă şi motivaţie: „Businessul în imobiliare în sine este unul extrem de solicitant. Dacă realmente îţi doreşti să ai succes, ţelul suprem ar trebui să fie ca în fiecare zi să lucrezi să-ţi transformi compania din una bună în una excelentă. Este esenţial, de asemenea, să porneşti la drum cu oamenii potriviţi, aşezaţi pe locurile potrivite, în aşa fel încât să îţi poţi transforma compania în una excelentă. Iar ultimul sfat, pentru orice persoană aflată la început de drum în acest business ar fi să nu se ferească din calea provocărilor, pentru că acestea pot duce către realizări cu adevărat importante şi să fie curajoşi, fiindcă doar în acest mod pot apărea oportunităţi”.

    Nicoleta Manea este una dintre femeile antreprenor a cărei poveste de carieră este inclusă în catalogul 150 CELE MAI PUTERNICE FEMEI DIN BUSINESS, EDIŢIA 2022, pe care l-am publicat recent. În cadrul acestui proiect venim, an de an, cu exemplele celor mai vizibile antreprenoare sau reprezentante ale multinaţionalelor de pe piaţa locală, care se remarcă prin criterii precum: polivalenţă (varietatea proiectelor în care sunt implicate — în business şi în afara businessului); notorietate; grad de implicare socială; depăşirea obstacolelor din parcursul profesional; numărul de angajaţi şi veniturile companiilor pe care le reprezintă (date oferite de reprezentanţii firmelor sau regăsite în datele publice).

    Citiţi poveştile de succes ale femeilor din businessul românesc în catalog şi în următoarele ediţii ale Business MAGAZIN. ​

  • Povestea miliardarului ciudat. El voia sa îşi ducă pe marte companie, să fie primul triliardar al lumii şi chiar preşedintele întregii planete

    Nu a reuşit să îşi extindă compania pe Marte, cum a visat, şi nici să ajungă „preşedinte al lumii”. Ce a reuşit însă Adam Neumann a fost să construiască un business cu venituri de peste 2,5 miliarde de dolari şi mii de angajaţi: WeWork.

    De loc din Tel Aviv, Israel, Neumann s-a mutat în Statele Unite la şapte ani, după divorţul părinţilor săi. S-a întors la patru ani distanţă în ţara natală, unde s-a înscris, după terminarea liceului, la Academia Navală. A fost ofiţer în marina israeliană timp de cinci ani, la finalul cărora a fost disponibilizat cu rangul de căpitan. Înapoi în Statele Unite, a urmat o şcoală de business din cadrul unui colegiu newyorkez. S-a lansat în afaceri cu o companie cu haine pentru copii, Krawlers.

    Pe viitorul partener de business, Miguel McKelvey, alături de care avea să se lanseze în imobiliare, l-a cunoscut printr-o cunoştinţă comună, în 2008. Iniţial, cei doi au deschis GreenDesk, un spaţiu de coworking ecofriendly. După doi ani au pus bazele afacerii cu spaţii de coworking WeWork, cu o investiţie iniţială de 15 milioane de dolari. 

    Din cauza comportamentului excentric şi fiindcă se implicase într-o serie de scandaluri, în 2019 i s-a cerut să renunţe la postul de CEO al companiei pe care o înfiinţase, cu puţin înainte de oferta publică iniţială. Pe 24 septembrie 2019 antreprenorul s-a retras din business, predându-le ştafeta lui Artie Minson şi Sebastian Gunningham.

    De-a lungul timpului s-a implicat şi în alte businessuri, de la start-up-uri tech la companii care comercializează canabis. Antreprenorul e căsătorit cu Rebekah Neumann, verişoara actriţei Gwynet Paltrow, alături de care are şase copii, din care două perechi de gemeni. Printre planurile fanteziste ale lui Neumann se numărau extinderea companiei pe Marte şi dobândirea statutului de primul triliardar al lumii. El îşi dorea, de asemenea, să devină preşedinte al lumii, prim-ministru al Israelului, dar şi să trăiscă veşnic.

    Momenan a aniversat 42 de ani. În prezent investeşte în proprietăţi imobiliare din SUA, evaluate la un total de circa 1 miliard de dolari. De la înfiinţare şi până la sfârşitul anului trecut, WeWork operase peste 4 milioane de metri pătraţi de birouri. Compania a înregistrat, în 2021, venituri de 2,5 miliarde de dolari, având o echipă de 6.000 de angajaţi în 38 de pieţe.

    „Cum poţi schimba lumea? Aducând oamenii împreună. Unde e simplu să aduci oamenii împreună? În mediul de lucru.”

     

  • Plăcerea copilăriei, transformată în afacere de un tată împreună cu fiica lui. Ce jucărie au readus ei la viaţă

    Obiceiuri vestimentare, muzică, filme – sunt multe domeniile care aduc în ritmul contemporan trenduri ale trecutului, renăscând tendinţe din urmă cu zeci de ani. O astfel de mişcare face şi Remus, un artizan al lemnului care vrea să readucă la viaţă un mod de distracţie preferat de copiii altor vremuri – trasul cu praştia.

    Povestea Catapult începe undeva în copilăria tatălui meu, care acum, spre anii pensiei, a decis să realizeze din lemn cioplit praştiile copilăriei pentru cei care doresc să retrăiască această nostalgie. Datorită pasiunii pentru acest joc al copilăriei, tatăl meu are ca hobby cioplitul praştiilor, o activitate care îi aduce multă linişte şi relaxare”, povesteşte Simona Isip, fiica lui Remus. În atelierul găzduit de propria casă din Bistriţa, el meştereşte praştii pe care Simona le vinde mai departe în Cluj-Napoca pasionaţilor de asemenea obiecte – unicat în zilele noastre.

    Ea este cea care a deschis aşadar o pagină de Facebook şi una de Instagram, unde oricine îşi doreşte o praştie autentică o poate comanda. De împachetat, administrare, logo şi strategie de marketing se ocupă tot ea, tatăl ei fiind responsabil exclusiv cu realizarea praştiilor. „Investiţia pentru o astfel de afacere e destul de restrânsă, este nevoie doar de lemn de calitate, câteva unelte de cioplit şi şlefuit, multă răbdare şi dedicare. Mai mare este investiţia în timp, deoarece, pentru a fi realizată, o praştie necesită două până la patru zile. Satisfacţia este însă pe măsură, atunci când vezi că faci pe cineva fericit şi că-i aduci o fărâmă din jocul copilăriei în prezent.”

    Prin Catapult, Simona Isip şi Remus vor să păstreze autenticitatea obiceiului de a trage cu praştia şi au în plan să creeze şi noi modele. Clienţii sunt, în general, persoane smart, care cumpără praştiile pentru propriile colecţii, dar îndeosebi pentru a le oferi cadou celor la fel de pasionaţi ca ei. „Toate praştiile realizate de noi sunt din lemn de salcie bine ales, de calitate. Tata alege lemnul pentru producerea acestora, îl caută special în locuri ştiute de el, eu mă îngrijesc în general să fie păstrat cât mai autentic, în forma sa cât mai pură, ceea ce face din aceste obiecte nişte mici opere de artă în sine”, spune Simona. O praştie sub brandul Catapult costă între 100 de lei ‒ în cazul variantelor mai mici ‒ şi 200 de lei şi se găseşte exclusiv online în acest moment. Afacerea a avut un parcurs constant de la fondare până acum, fiind lansată la un an de la debutul pandemiei, când şocul se mai atenuase, iar Simona şi Remus speră ca publicul lor să devină tot mai numeros.

    O praştie sub brandul Catapult costă între 100 de lei – în cazul variantelor mai mici, şi 200 de lei şi se găseşte exclusiv online în acest moment.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Tiny Wooden Cottage, Wooden Nest, Gaz66 the Pathfinder – unităţi de cazare (jud. Covasna)

    Fondatoare: Larisa Vlad

    Investiţii: 150.000 de euro

    Prezenţă: jud. Covasna

    Ribana – cofetării (jud. Argeş)

    Fondatoare: Ribana Andrei

    Investiţie iniţială: 20.000-30.000 de euro

    Cifră de afaceri estimată pentru 2022: 620.000 de euro

    Prezenţă: Piteşti şi Mioveni

    Forever Living – produse pe bază de aloe vera (brand din SUA, distribuit în România)

    Reprezentanţi: Monika Kele şi Rafael Loghin

    Cifră de afaceri în 2020: 74.000 de euro

    Prezenţă: online, internaţională

    BerryO – laborator de deserturi (Bucureşti)

    Fondatori: Adelina Oprea şi Răzvan Rădulescu

    Investiţii: 20.000 de euro

    Prezenţă: Bucureşti şi Ilfov

    Urban Bag – brand de rucsacuri (Bucureşti)

    Fondator: Dorin Ţambrea

    Investiţie iniţială: 25.000-30.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2021: 200.000 de euro

    Prezenţă: online şi în Mega Mall

    ZF, Banca Transilvania şi Vodafone  au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de
    70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Cum reuşeşte o afacere românească să se lupte cu toţi giganţii străini de pe piaţa din România şi să facă sute de milioane de lei

    Pornită în urmă cu peste un secol, compania autohtonă Farmec a reuşit să îşi păstreze un loc relevant în industria de profil, în ciuda multitudinii de branduri internaţionale concurente intrate în România în ultimii ani. Cum a contribuit tehnologia la supravieţuirea AFACERII în timpul celei mai recente crize care i-a marcat evoluţia?

    Există businessuri al căror diferenţiator îl reprezintă tocmai elementul de craft sau pentru care valoarea adăugată vine tocmai din prelucrarea manuală a produsului finit. Însă atunci când vorbim despre volume, digitalizarea reprezintă o necesitate, accentuată în ultimii ani de contextul pandemic”, a spus Monica Vuşcan, director tehnic-producţie, Farmec, în cadrul anuarului Top Digital Transformers, lansat recent de Business MAGAZIN, în parteneriat cu DocProcess.

    În domeniul în care activează, ea consideră că digitalizarea permite urmărirea mult mai atentă a dinamicii pieţei şi îi ajută pe jucători să fie mai reactivi la nevoile consumatorilor, scurtând totodată timpul de la iniţiativa unui nou produs sau a modernizării unui produs existent, până la elaborarea lui. „Iar dacă ne gândim la evoluţia platformelor de e-commerce, acestea oferă un nou spaţiu de interacţiune a consumatorului cu produsele, a cărui necesitate a fost reconfirmată în perioada pandemiei.” În cazul companiei Farmec, spune că digitalizarea începe de la conectarea la nevoile şi specificităţile pieţei, la comportamentul de consum, până la producţie, distribuţie, vânzare „şi se întoarce, ciclic, la interacţiunea consumatorului cu produsele noastre”.

    Una dintre primele acţiuni pe care businessul autohton le-a întreprins în regim de urgenţă de la declanşarea pandemiei a fost demararea producţiei de biocide pentru uz personal şi medical, ceea ce a implicat deschiderea a două linii noi de producţie, robotizate.

    De altfel, după cum menţiona într-un interviu anterior, cea mai bună decizie luată de companie pe fondul apariţiei crizei sanitare a fost aceea de a adapta liniile de fabricaţie pentru a produce dezinfectanţi, a fluxurilor de fabricaţie pentru a prioritiza produsele de necesitate (săpunuri antibacteriene, produse pentru igienizarea mâinilor, produse pentru curăţenie), precum şi programul şi condiţiile de lucru pentru o siguranţă sporită a personalului, „astfel încât să putem continua la capacitate normală producţia”, mai ales că, în acea perioadă, departamentul pe care îl conduce a lucrat normal, atât în secţiile de producţie, cât şi cu celelalte compartimente suport, respectând măsurile de siguranţă impuse.

    „Pentru toţi specialiştii din cadrul departamentului Tehnic-Producţie a reprezentat o provocare modul în care ne-am mobilizat pentru realizarea acestor tipuri de produse: de la idei la soluţiile găsite pentru diverse aspecte apărute în aceste proces (ca materia primă, ambalajele), la adaptarea rapidă a liniilor de fabricaţie. Farmec a fost printre primele companii din România care au produs încă de la începutul pandemiei produse igienizante şi dezinfectante şi cred că asumarea acestei misiuni, care vizează binele public în definitiv, a fost motivaţia care ne-a impulsionat.”

    Potrivit Monicăi Vuşcan, în prezent aproximativ 80% dintre procesele interne ale companiei sunt digitalizate, în special producţia, logistica, achiziţiile şi vânzările. „Astfel, reuşim să eficientizăm cu până la 20% etapele de planificare şi programare a producţiei şi să scoatem anual pe porţile fabricii 103 milioane de produse finite. În plus, dispunem de soluţii digitale proprii care vin în sprijinul angajaţilor din vânzări, distribuţie şi producţie şi în eficientizarea fluxului informaţional intern.”

    În timp ce pentru companie 2020 a fost dedicat înţelegerii noilor comportamente de consum şi redefinirii obiectivelor, în 2021 Farmec a dublat bugetul de investiţii pentru modernizarea şi achiziţionarea de echipamente pentru secţiile de producţie ale companiei, cu precădere pentru secţia dedicată produselor cosmetice, precum şi pentru modernizarea instalaţiilor şi echipamentelor care vor permite reducerea consumului de utilităţi în procesul de producţie. În plus, compania a stabilit o prioritate din modernizarea platformelor de e-commerce, pe fondul creşterii comenzilor online, extinderea către noi canale de vânzare, precum Amazon, şi diversificarea modalităţilor de ridicare a comenzilor din reţeaua proprie de magazine sau din reţeaua de lockere, disponibile la firmele de curierat partenere. „Pe lângă investiţiile constante în producţie şi optimizarea operaţiunilor interne, cele mai importante proiecte au fost modernizarea site-ului şi îmbunătăţirea lui cu noi funcţionalităţi care fac navigarea, dar şi experienţa consumatorului mai plăcute. În plus, am lansat recent produsele Gerovital pe Amazon, în Italia, Spania şi Franţa.”

    Momentan, în noul context politic internaţional şi al crizei economice iminente, amplificată de dificultăţile din lanţul de aprovizionare şi creşterea preţurilor utilităţilor şi ale materiilor prime, reprezentanţii businessului rămân mai prudenţi cu investiţiile, „dar ne continuăm planurile de dezvoltare de produse noi şi consolidare a canalelor de e-commerce conform strategiei pe 2022”.

    Din rândul obiectivelor pe care le-a setat prin prisma digitalizării, Monica Vuşcan menţionează, în primul rând, automatizarea tuturor operaţiunilor manuale de producţie, urmată de integrarea şi optimizarea fluxurilor operaţionale interne şi extinderea platformelor de e-commerce.

    În ceea ce priveşte provocările întâmpinate în procesul de transformare digitală a companiei, reprezentanta Farmec spune că, „dacă vorbim despre prezenţa digitală a brandurilor din portofoliu, una dintre provocări este aceea a costurilor, mai ales că suntem prezenţi pe aproximativ 30 de pieţe, aşa că abordăm o strategie bazată pe investiţii progresive”. Pe partea operaţională, susţine că provocarea principală vine din adopţia soluţiilor digitale în rândul angajaţilor şi integrarea lor în activitatea de zi cu zi, implicit adopţia de noi fluxuri de lucru.

    Cu o experienţă de aproape trei decenii în companie, în care a evoluat de la şef de atelier până în rolul actual, Monica Vuşcan este responsabilă de o echipă alcătuită din 100 de angajaţi.

    Catalogul „Top Digital Transformers” reprezintă un proiect realizat de Business MAGAZIN şi susţinut de compania DocProcess, care are menirea recunoaşterii meritelor acelor persoane ce au înregistrat reuşite în domeniul transformării digitale. Ne-am axat pe companii considerate a fi în avangarda transformării digitale de către reprezentanţii acestora şi de către piaţă. Acest proiect nu reprezintă un clasament, iar numele incluse în cadrul catalogului nu sunt, cu siguranţă, numele tuturor liderilor digitali din companii: lista este deschisă şi aşteptăm în continuare propunerile dvs., atât pentru articolele din Business MAGAZIN, cât şi pentru ediţiile viitoare ale acestui proiect.

     

  • Cine este femeia care a construit de la zero o afacere de 1,5 miliarde de lei în România şi care tocmai s-a asociat cu unii dintre cei mai puternici oameni de afaceri din ţara noastră, fraţii Pavăl

    Era anul 1992 când antreprenoarea Roxana Maftei fonda Farmacia Tei, o unitate de retail farma amplasată, după cum îi spune şi numele, în cartierul şi pe bulevardul (Lacul) Tei. Trei decenii mai târziu, businessul arată cu totul altfel, iar viitorul abia începe să se scrie, după ce fondatorii Dedeman au intrat în acţionariat pentru a da un boost expansiunii.

    Prima unitate Farmacia Tei, deschisă acum trei decenii şi cea care dă numele întregului business, a fost între timp închisă şi relocată. Acest proces se întâmpla acum patru ani. S-au inaugurat însă alte farmacii sub acel brand, în total fiind şase unităţi, cu afaceri estimate la 1 miliard de lei în 2022.

    Totodată, din companie s-a desprins o nouă divizie – un lanţ de supermarketuri cu articole pentru copii, Bebe Tei – care la rândul său are afaceri ce merg spre 500 de milioane de lei. Şi, nu în ultimul rând, tot cu ocazia acestei aniversări – a trei decenii de activitate –, fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl, cei mai puternici antreprenori locali prin prisma businessului pe care l-au construit în retailul de bricolaj, unde deţin liderul pieţei, Dedeman, au cumpărat 30% din grupul de firme Tei. Întrebarea este: ce urmează? Dezvoltarea într-un ritm mai accelerat spun reprezentanţii celor două părţi implicate în tranzacţie.

    „Avem încredere că experienţa noastră de scalare a unui business de retail, împreună cu expertiza şi cunoaşterea aprofundată a pieţei farma, de puericultură şi produse de îngrijire personală de către Roxana şi Irina (Maftei – n.red.), vor duce povestea grupului Tei la următorul nivel”, spune Karina Pavăl, reprezentanta Pavăl Holding şi fiica lui Dragoş Pavăl. Pavăl Holding este vehiculul de investiţii al fraţilor Adrian şi Dragoş Pavăl, proprietarii retailerului de bricolaj Dedeman, prin care antreprenorii investesc inclusiv în companii listate la bursa de la Bucureşti.

    Pavăl Holding deţine participaţii la companii precum Alro Slatina, Transelectrica, Cemacon, Electrica sau Dedeman. Cu această achiziţie, fraţii Pavăl, la bază matematicieni, intră şi pe piaţa farma, preluând un pachet minoritar într-un business care este lider detaşat pe piaţa de retail farmaceutic după vânzările pe unitate. „Investiţia fraţilor Pavăl în grupul Tei ne va ajuta să putem oferi serviciile noastre unui număr mult mai mare de clienţi din România, prin modelul propriu de business. Prin acest parteneriat, grupul Tei îşi propune să treacă la următoarea etapă din evoluţia sa”, spune Roxana Maftei.

    Antreprenoarea a construit în cele trei decenii de activitate unul dintre cele mai dinamice businessuri româneşti, mizând pe un model diferit de business. Mai exact, sub brandul Farmacia Tei sunt deschise puncte de retail farma pe suprafaţă mare, de peste 1.000 mp, şi cu multe produse la raft – peste 20.000, atât farmaceutice, cât şi parafarmaceutice. E vorba de echivalentul unui hipermarket din comerţul alimentar, într-o piaţă dominată de magazine mici, de proximitate. Totodată, compania mizează pe preţuri mici, fapt ce atrage un număr mare de consumatori, zeci de persoane aşteptând la coadă minute bune pentru a-şi lua reţetele sau alte medicamente fără prescripţie.

    Afacerile antreprenoriale româneşti sunt, de regulă, comparate cu cele internaţionale din domeniul lor de activitate, fie că sunt prezente local, fie că nu. Nu de puţine ori, fie datorită unei alte puteri de negociere, fie pentru că au bugete de dezvoltare şi promovare mult mai mari, fie pentru că au experienţă şi expertiză mult mai îndelungată, acestea din urmă ies câştigătoare. Dar asta nu este situaţia mereu.

    Există şi o serie de companii locale care reuşesc să câştige această luptă, iar asta pentru că au găsit un model de business adaptat pieţei autohtone, o nişă propice dezvoltării sau pentru că au înţeles mai în profunzime dorinţele clientului român. Un exemplu în acest sens este retailerul farma Farmacia Tei, o afacere care face cu mai puţin de zece unităţi afaceri cât alte reţele cu 200. Compania s-a extins în ultimii ani, însă cu paşi mici.

    Principalul argument al acestui business a fost – încă de la început, când exista o singură farmacie – preţul, un argument important pe orice piaţă, dar mai ales pe cea de medicamente, dat fiind că e vorba de produse de necesitate mai degrabă decât de impuls. În viitor, modelul de business se va menţine acelaşi, dar expansiunea va accelera sub noua structură a acţionariatului, unde Pavăl Holding deţine 30%.

    Adrian şi Dragoş Pavăl, fondatorii Dedeman

    Acest vehicul de investiţii avea, la finalul anului trecut (pe baza rezultatelor din 2020 în cazul companiilor nelistate şi din 2021 al celor listate), un portofoliu evaluat la un pas de 4,2 miliarde de euro, fiind a patra cea mai valoroasă companie locală, conform anuarului ZF Top 100 cele mai valoroase companii din economie. Prin Pavăl Holding, fraţii Pavăl operează atât Dedeman, cel mai mare business antreprenorial de pe piaţa locală, cât şi diviziile imobiliare, businessul auto şi participaţiile la companii de pe Bursă precum Alro Slatina, Transelectrica, Cemacon, Electrica.  Pavăl Holding a înregistrat în 2020 (ultimul an pentru care există date publice) un profit net de 690 milioane de euro (3,3 miliarde de lei), valoare care reprezintă un profit operaţional acumulat de-a lungul anilor şi nerepartizat de la Dedeman, repartizat ca dividend la sfârşitul anului 2020, la care se adaugă dividendele de la toate companiile unde holdingul deţine participaţii, potrivit reprezentanţilor companiei. Pe baza datelor din platforma de analiză a companiilor confidas.ro, Pavăl Holding – la care Dragoş Pavăl are 60%, iar Adrian Pavăl 40% – a realizat în anul pandemiei un profit net cât Hidroelectrica şi Petrom la un loc, acestea fiind cele mai mari două companii din România după cifra de afaceri. Cel mai important business al fraţilor Pavăl şi implicit al Pavăl Holding este Dedeman, care a raportat pentru 2020 o cifră de afaceri de 9,1 miliarde de lei (aproximativ 1,8 miliarde de euro), în creştere cu 10,5% faţă de anul anterior. Compania din Bacău, ce operează o reţea de circa 60 de magazine, este, de altfel, lider detaşat în topul celor mai mari afaceri antreprenoriale româneşti. Acesta este totodată modelul de business pe care Roxana Maftei îl invocă drept exemplu când vine vorba de dezvoltarea grupului Tei. „Dincolo de capacitatea financiară de care dispune, Pavăl Holding va contribui cu experienţa sa în dezvoltarea unei reţele de magazine fizice, venind şi cu expertiza în materie de gestiune financiară”, spune ea. Fraţii Pavăl din Bacău, cei mai puternici antreprenori locali, au dezvoltat reţeaua Dedeman mizând pe strategii diferite de cele ale retailerilor internaţionali. Ei au mers doar pe achiziţii de terenuri (nu pe chirii) şi au pornit din Moldova, regiune pe care reţelele străine mai mult au evitat-o din cauza puterii de cumpărare reduse a locuitorilor. În plus, ei au dezvoltat o reţea de magazine cu preţuri mai mici decât media pieţei, strategie cu rezultate şi mai bune în crize, pentru că atunci românii se orientează cu preponderenţă către produse ieftine. Fraţii Pavăl au pornit de la zero în primii ani după Revoluţie şi au avut nevoie de zece ani pentru a ajunge la formatul actual al reţelei Dedeman – magazine cu o suprafaţă medie de vânzare de 8.000 de metri pătraţi şi câteva zeci de mii de articole listate. Dragoş Pavăl a primul din cei doi fraţi care a intrat în afaceri, în anul 1992, când a deschis un magazin de 16 metri pătraţi într-un spaţiu închiriat într-un cartier din Bacău, cu o investiţie minimă. Afacerile au fost dezvoltate pas cu pas. „În primii ani, transportam marfă din en-gros-urile din Bucureşti cu Dacia Break a socrului meu, dar câştigam de zece ori mai mult decât ca salariat la stat”, spunea el acum mai mulţi ani.

    Dorinţa de a câştiga mai mult a fost, de altfel, motivaţia lui de a intra mediul privat. După absolvirea Facultăţii de Matematică şi Informatică din Iaşi, în 1991, Dragoş Pavăl s-a angajat că informatician la o firmă de stat din Bacău, Metatex. Fiind angajat al centrului de calcul al firmei, el a avut acces la informaţiile contabile ale reţelei de magazine de mobilă operate la acea dată de compania de stat Metatex, astfel a putut înţelege modelul de business în comerţ. Doi ani mai târziu, imediat după absolvirea Facultăţii de Matematică din Iaşi, i s-a alăturat şi fratele său, Adrian Pavăl, al doilea acţionar al grupului. Ei au dezvoltat împreună Dedeman, ca o afacere de familie, în care au fost implicaţi şi ceilalţi şase fraţi sau alţi membri ai familiei. Între timp, cei doi antreprenori au construit un imperiu şi şi-au dezvoltat activitatea în varii sectoare, cel mai nou fiind cel farma, prin preluarea a 30% din grupul Tei. Cele două părţi implicate nu au comunicat valoarea tranzacţiei, însă ea este estimată de Business Magazin la 70-90 mil. euro, pe baza datelor existente. Mai exact, în retail, evaluarea se face pe multiplu de cifră de afaceri, nu pe multiplu de EBITDA. Astfel, multiplul variază de regulă de la 0,5 la 1 din cifra de afaceri în funcţie de business. Totodată, evaluarea a pornit de la faptul că în ediţia din 2021 a anuarului Top 100 cele mai valoroase companii din România, compania Farmacia Tei SRL era evaluată la 200 mil. euro, plus 32%. Evaluarea lua în calcul rezultatele pe 2020, deci între timp valoarea e posibil să fi crescut ţinând cont de rezultatele pe anul trecut. Totodată, nu e inclus aici businessul Bebe Tei.

    Prin prisma mărimii celor două afaceri implicate în tranzacţie – grupul Tei şi Pavăl Holding –, acesta este unul dintre cele mai importante deal-uri din economia locală ce au şi la vânzare şi la cumpărare antreprenori locali. Pornită în 1992, Farmacia Tei a funcţionat circa două decenii cu o singură unitate în Bucureşti. În ultimii ani, businessul s-a extins şi în afara Capitalei, urcând în clasamentul celor mai mari jucători din retailul farma după vânzări, până pe locul al cincilea. În prezent, sunt şase farmacii, cinci în Bucureşti şi una în Constanţa. Spre comparaţie, principalii concurenţi ai reţelei au sute de unităţi, dar care măsoară zeci de metri pătraţi. Din Farmacia Tei s-a desprins businessul Bebe Tei, primul supermarket cu articole pentru copii, deschis în zona de vest a Capitalei în urmă cu circa un deceniu. Bebe Tei vinde produse pentru copii, lapte praf, scutece, dar şi dermatocosmetice şi produse precum cărucioare şi paturi pentru copii. Astăzi sunt cinci magazine sub acest brand. Lanţul de farmacii Tei a finalizat anul trecut cu afaceri de 872 milioane de lei, în creştere cu 16% faţă de anul anterior, potrivit oficialilor companiei. Pentru 2022 compania şi-a propus o creştere de 20% a cifrei de afaceri. Şi afacerile Bebe Tei au crescut anul trecut cu 17,8%, până la 444 milioane de lei, potrivit oficialilor companiei. Pe parcursul tranzacţiei, Grupul Tei a fost asistat de firma de avocatură Clifford Chance Badea, în timp ce Pavăl Holding a beneficiat de serviciile societăţii de avocatură KPMG Legal-Toncescu şi Asociaţii împreună cu KPMG Advisory şi KPMG Tax. Tranzacţia va fi supusă aprobării prealabile a Consiliului Concurenţei.

  • Noua faţă a biroului. Cum vor lucra românii în anii care urmează şi ce diferenţe există între perioada pandemiei şi perioada actuală

    Studiile realizate la nivel internaţional arată că aproximativ 80% dintre angajaţi asociază confortul la locul de muncă strict cu felul în care se simt stând pe scaunul din biroul companiei.  Într-o perioadă în care oamenii continuă să abordeze modele de muncă hibridă, cum se prefigurează noua faţă a mediului office?

    Schimbările generate de cei doi ani de pandemie conturează o nouă „eră” a birourilor, unde cuvintele cheie sunt flexibilitatea, dinamismul şi ergonomia. De altfel, munca hibrid este preferată de majoritatea românilor care obişnuiau să îşi desfăşoare activitatea în birouri înainte de apariţia coronavirusului. În contextul actual, amenajările şi reamenajările de birouri vizează adaptarea spaţiului companiei la noul sistem, punându-se accent pe socializare, colaborare şi schimb constant de idei între colegii aflaţi la birou şi cei care lucrează în regim remote.

    „Birourile viitorului sunt foarte bine digitalizate, astfel încât să permită «accesul» fizic sau virtual al tuturor angajaţilor, indiferent că lucrează remote sau on site. Ecranele şi conectarea virtuală sunt foarte prezente, în special în zonele dedicate discuţiilor sau muncii în echipă”, spune Horaţiu Didea, managing partner al Workspace Studio, companie specializată în soluţii de amenajări şi mobilier de birou.Totodată, schimbările din ultima perioadă marchează în aceeaşi măsură o evoluţie şi o adaptare la mediul digital, având în vedere că utilizarea la scară largă a device-urilor mobile trasa deja o direcţie nouă pentru birouri.

    Ca în multe alte domenii, efectele impuse de criza sanitară au accelerat transformarea, spaţiile office fiind acum mai aerisite, tinzând să aibă un design mai viu, cu o ergonomie superioară din punct de vedere fizic şi social. Mai mult, amenajarea tip „fermă” de birouri pare să fie depăşită, întrucât noua paradigmă a muncii arată că utilitatea fostului model este tot mai scăzută. Prin urmare, biroul se transformă încet şi sigur într-un spaţiu de muncă de proiecte, mentorat, socializare şi team building, o „oază” în care procesele creative sunt susţinute mai eficient decât aproape în orice alt loc, observă Didea.

    „Am remarcat şi o creştere a interesului faţă de piesele de mobilier premium, care adaugă o notă elegantă birourilor şi contribuie la o percepţie pozitivă a angajaţilor şi vizitatorilor asupra brandului organizaţiei. În contextul în care concurenţa pentru atragerea talentului se intensifică în majoritatea domeniilor, spaţiul de birou devine mai exclusivist şi totodată o carte de vizită a companiei”, adaugă el. Astfel, pandemia a dat startul unei dezvoltări pe termen lung şi unei orientări către design şi calitate, însă, la polul opus, proiectele au încetinit, iar ritmul de implementare a avut de suferit în mod constant, compania confruntându-se cu deja binecunoscutele întreruperi ale fluxurilor de import. Ponderea zonelor comune din proiectele Workspace – zone de socializare şi muncă în echipă – a crescut cu circa 50% din valoarea proiectului, faţă de 20%-25% prepandemie.

    „Majoritatea sălilor de conferinţă şi birourilor individuale au dispărut, ele fiind înlocuite de cabine acustice, care acomodează până la 4-6 persoane, zone dedicate pentru munca individuală sau cele multifuncţionale de lucru în echipă, mentorat sau prezentări. Zonele de open space se transformă tot mai mult în zone de tip informal, astfel că mobilierul tradiţional este parţial înlocuit şi/sau dublat de mobilier dedicat lucrului interactiv.” Antreprenorul susţine că vom vedea din ce în ce mai multe zone de amfiteatru, training, prezentare, care vor renunţa la scaune şi mese în favoarea canapelelor şi fotoliilor, iar pereţii arhitecturali modulari vor înlocui partiţiile fixe. În plus, zonele care îşi vor schimba amenajarea şi funcţiunea în 24 de ore vor deveni normă. Prin definiţie, „birourile viitorului” sunt foarte bine digitalizate, astfel încât să permită „accesul” fizic sau virtual al tuturor angajaţilor, indiferent că lucrează remote sau on site.

     

    De la bridge, la antreprenoriat

    Horaţiu Didea a absolvit Academia de Studii Economice şi, din 2000, are un master în ştiinţe politice. După terminarea studiilor a locuit doi ani la New York, unde a reuşit să se întreţină din bridge, jucând şi oferind meditaţii. Ulterior, a lucrat în Regatul Unit, unde a deţinut o funcţie financiară la cel mai mare fond de locuinţe din Londra. În 2005, a revenit în România cu dorinţa de a porni o afacere, însă înainte de a alege drumul antreprenorialului, a petrecut cinci ani într-o firmă de amenajări de birouri. Doi ani mai târziu, a dat naştere companiei Ergonomics, concentrată pe ergonomie industrială şi soluţii de well-being, iar în 2010 a lansat Workspace Studio. În proiect au intrat de la început soţia sa, Delia Didea, arhitect, şi Bogdan Bolohan, un vechi prieten, aflat în fruntea diviziei de construcţii. „Eram convins că piaţa amenajărilor de înaltă calitate pentru birouri va creşte puternic. Am văzut o oportunitate în faptul că generaţiile de angajaţi se schimbă, iar o dată cu ele şi preferinţele şi aşteptările privind spaţiul de lucru. Ergonomia m-a fascinat inclusiv la nivel personal din perspectivă psihosocială, pentru că efectul pozitiv pe care îl are o amenajare ergonomică asupra unui angajat este uriaş”, consideră Horaţiu Didea. Workspace Studio a depăşit în 2019 nivelul de 10 milioane de euro cifră de afaceri (menţinută şi anul trecut), iar în 2021, investiţia medie a clienţilor într-un birou ergonomic de locuinţă a oscilat între 1.000 şi 2.000 de euro. În ceea ce priveşte amenajările din organizaţii, bugetul mediu alocat per angajat în proiectele desfăşurate de Workspace a depăşit pragul de dinainte de pandemie, companiile investind în medie 2.500 de euro/post de lucru. Anul trecut, 90% dintre proiectele de amenajare sau reamenajare realizate de companie au fost de dimensiuni mici şi medii, adaptate la echipe de 50 până la 200 de persoane, majoritatea proiectelor intrând în intervalul 300-1.000 de metri pătraţi. Bugetul total alocat per proiect s-a încadrat între 100.000 şi 500.000 de euro.

    În prezent, compania are în vedere investiţiile în showroom pentru prezentarea mai multor produse dedicate atât segmentului rezidenţial, cât şi celui comercial, luând în vizor şi îmbunătăţirea vânzărilor online de produse ergonomice. „Am lansat magazinul online la finalul anului 2020. Investiţia în extinderea către zona B2C a fost de 100.000 de euro, direcţionată către platforma online şi stocurile iniţiale de scaune Herman Miller dedicate acestui segment de public.  În prezent avem în vedere investiţii în capacitatea logistică şi platformele online.” Creşterea pe segmentul respectiv s-a dovedit accelerată, aşa că vânzările către B2C de anul trecut au generat venituri de 700.000 de euro, plus 16% faţă de 2020.

    Celelalte investiţii constau în resursa umană, punându-se accent pe serviciile din piaţa de design, management al construcţiilor de interior şi customer service, şi în dezvoltarea capabilităţilor de distribuţie pe piaţa locală. „Chiar dacă în ultimii ani noi am anticipat destul de exact dinamica din piaţă, realitatea este că activitatea de zi cu zi este îngreunată de amânarea deciziilor şi de schimbarea planurilor de investiţie ale organizaţiilor – totul pe fondul incertitudinii generalizate, determinată de factori​ independenţi de noi”, a declarat Horaţiu Didea.

  • O altă faţă a faimoasei Baba (Cappa) Dochia: regiunea istorică din inima Turciei îmbrăcată în alb

    Legenda Babei Dochia nu este străină nimănui. Mai cu seamă, întipărite în minte sunt cele 12 cojoace pe care le purta ca să se protejeze de frig, pe care a început să le dea jos pe măsură ce vremea se schimba şi se încălzea. De obicei, aşa se întâmplă în perioada aceasta şi în tărâmul magic din Turcia, Cappadocia.

    În luna martie temperatura în timpul zilei era, în medie, de 15℃, cu excepţia acestui an, când temperatura înregistrată a fost cu minus în faţă, a nins, iar de la o zi la alta simţeai nevoia să mai pui un cojoc pe tine. În noile haine, albe, am descoperit un loc, în percepţia mea, mai pur, poate şi fiincă încă nu era supraaglomerat de turişti.

    Distanţa dintre Bucureşti şi Antalya este de aproximativ 1.300 de kilometri, dar cu avionul ajungi în mai puţin de două ore în oraşul din sudul Turciei, aflat la poalele munţilor Taurus, pe litoralul Mării Meditarane. Iar de acolo până în inima Turciei, în zona Anatolia, mai precis în Cappadocia, unde se găsesc numeroase vestigii istorice şi oraşe subterane, drumul este mai scurt de o zi pe cale rutieră. În luna martie, drumul a fost cu atât mai lin cu cât pe măsură ce înaintai stratul de zăpadă de pe munţii Taurus era mai gros. Uimirea şi bucuria, în acelaşi timp, creşteau doar gândindu-te că în Antalya a nins pentru prima dată, în 2022, după 29 de ani. Apoi, ninsoarea de dimineaţă din Cappadocia ori Nevşehir (înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO pentru districtul său Cappadocia) a creat imagini spectaculoase în locuri precum Goreme, Cavuşin ori Valea Porumbeilor, un motiv în plus pentru care a meritat să fac călătoria. Brokerul de vacanţe Destine Holidays, parte a Destine Holding, un grup de firme cu afaceri de 130 de milioane de euro, controlat de antreprenori români, are în portofoliu un circuit spre Cappadocia, care porneşte de la 314 euro de persoană în cameră dublă pentru 7 zile, se arată pe site-ul acestora. În prima zi turiştii sosesc în Antalya, în următoarea merg spre Cappadocia, unde stau trei zile, iar pentru celelalte se întorc în Antalya.

    „Circuitele şi city breakurile se vând cât mai aproape de plecare, iar destinaţiile clasice sunt Turcia, Grecia, Bulgaria şi Spania”, spune Cosmin Cismaş, director de dezvoltare în cadrul Destine Holidays. Compania a luat naştere în 2018 şi astăzi are 12 sucursale la nivel naţional, dar planul reprezentanţilor companiei este să mărească de patru ori numărul lor până în 2024 şi să ajungă la 50 de sucursale. În programul circuitului oferit de Destine Holidays, în drumul spre Cappadocia, una dintre opririle turiştilor este în oraşul Konya, fosta capitală a Imperiului Selgiucid în Evul Mediu, pentru a vizita mănăstirea Mevlana. Aici se află mormântul lui Djalal al-Din Rumi, un învăţat mahomedan vestit, poreclit Mewlana (învăţătorul nostru – trad.) de către discipoli şi admiratori din ţinut, pentru că, în mijlocul haosului, în prima parte a secolului al XIII-lea, era un lider al tuturor musulmanilor. „Rumi a susţinut un jihad lăuntric, al cărui ţel era să lupţi împotriva propriului ego, nafs, şi în cele din urmă să învingi” (Elif Shafak, Cele patruzeci de legi ale iubirii, pag. 30). De altfel, Rumi a fost un poet pasionat, un mistic şi creator al dansului extatic al dervişilor rotitori, care a avut o strânsă legătură de prietenie cu un derviş pe nume Shams. Mănăstirea Mevlana este locul unde a luat fiinţă ordinul religios al dervişilor rotitori şi în prezent este un muzeu al artelor islamice –  unul dintre cele mai mari din ţară. Înainte să devină dervişi, adică sfinţi, pe vremuri, oamenii treceau prin anumite probe şi se mutau dintr-o cameră în alta. Toate acestea pot fi vizitate. Bucătăria, ultima cameră, unde ajungeau după o perioadă lungă de post, presupunea ca persoana care urmează să devină derviş să se abţină să mănânce. Aceasta este impresionantă chiar şi acum, căci în Mevlana există acum o reprezentare 1:1 a activităţii dervişilor în această cameră. Apoi, la o mică distanţă de Konya se află Sultan Han din provincia Aksaray. Acest caravanserai este un han de pe marginea drumului, din secolul al XIII-lea, unde călătorii puteau să se odihnească după o zi de călătorie. Caravanseraiul a fost construit de sultanul Selgiucid Alaeddin Keykubad I şi era o importantă oprirea de-a lungul Drumului Mătăsii. Acum, arhitectura este cea care atrage mai întâi trecătorii.

    Zăpadă, ceai turcesc şi balon cu aer cald

    În Turcia, un obicei vechi este ca atunci când cineva pleacă într-o călătorie să se arunce cu apă peste o oglindă ori pe drumul din spatele său, pentru a fi neted ca apa. Însă, turcilor cel mai mult le place să toarne ceai în orice moment al zilei. Ceiul turcesc, o formă de ceai negru, se serveşte într-un pahar special, de mici dimensiuni, potrivit pentru o zi friguroasă. De altfel, cu trupul încălzit, mai uşor parcurgi drumul până la Parcul Naţional Goreme, aflat în vechea Cappadocie. Acolo, ce-i drept, fiind un muzeu în aer liber, îţi îngheţa nasul oricât de corespunzător erai îmbrăcat pentru sezonul rece, însă toleranţa creştea instant văzând impresionantele fresce ale bisericilor, acoperite de zăpada ce rafina micile imperfecţiuni, precum fisurile apărute în timp. Bisericile sculptate în piatră de creştinii care au fugit din sud pentru a se ascunde de persecuţia romanilor fac parte din patrimoniul cultural UNESCO, iar în pofida lungilor cozi făcute de turişti pentru a intra în biserici, două dintre ele ar trebui neapărat vizitate: biserica Întunecată şi biserica Tokali, care este cea mai mare din vale. Apoi, nu departe de Goreme este Cavuşin, unde se află mai multe biserici şi capele, dar şi case săpate în piatră. Pe o culme înaltă din oraşul Goreme se află şi Castelul din Uchisar, o rocă în care pe vremuri au locuit oameni şi care acum este muzeu. Tot în Cappadocia se găseşte o salbă frumoasă de văi colorate, cu nume dintre cele mai diverse. Pe mine m-a „sedus” Pigeon Valley sau Valea Porumbeilor, care vine de la căsuţele acestora săpate în roca moale, ei fiind şi o sursă de fertilizare naturală, importantă la începuturi pentru producerea hranei. Apoi, fascinantă este şi Valea Cămilelor sau Valea Imaginaţiei, unde, de departe se obervă o formaţiune în formă de cămilă. În afara acesteia mai erau multe altele care lăsau loc imaginaţiei. În apropiere mai erau Valea Calugărilor, Valea Ihlara şi Valea Coşurilor de fum.

    Tot în Cappadocia se află un imens atelier de ţesut covoare, cu 100 de camere unde am descoperit întregul proces de realizare a faimoaselor ţesături, începând cu producerea materialelor: bumbac, mătase şi lână, până la ţeserea produsului finit. Chiar şi Angelina Jolie l-a vizitat, după spusele reprezentanţilor şi imaginile cu ea „la locul faptei” afişate pe pereţi. Într-o altă zi am făcut o plimbare în frumosul oraş Avanos, renumit pentru arta ceramicii, unde am asistat la un atelier explicativ şi exemplificat prin producerea unui vas de ceramică pentru păstrarea vinului, specific Turciei. Interesant era că pâmântul roşu folosit provenea din Râul Roşu, iar pământul alb era adus de la muntele Avanos, după cum povesteau reprezentanţii Hitit Seramik. De asemenea, Cappadocia are mai multe oraşe subterane, utilizate de primii creştini ca locuri de refugiu înainte de acceptarea creştinismului ca religie. Pe final, am lăsat întrebarea des întâlnită „merită zborul cu balonul cu aer cald în Cappadocia?”. Da sau nu, depinde de fiecare. Un tur de o oră costa în luna martie 150 euro/persoană şi începea dimineaţa devreme, la ora 06:00. Având în vedere frigul puternic şi teama de înălţime, am lăsat această aventură pentru altă dată. Însă experienţa celorlalţi parteneri de călătorie a fost una „de poveste”, iar acest lucru m-a determinat să-mi doresc să mă întorc în Cappadocia în sezonul estival chiar şi numai pentru plimbarea cu balonul cu aer cald. La întoarcerea în Antalya, am vizitat zona veche a oraşului, am mers pe străduţele înguste din centrul istoric, am ajuns în port, unde forfota a fost sub estimările mele, iar la finalul zilei am mers la cascada Karpuzkaldiran, numită şi Lower Duden, care se varsă direct în mare. Şi dacă în oraşul Antalya am văzut magazine succesive cu bijuterii din aur, aurul din Turcia fiind considerat cel mai ieftin de pe piaţă, într-una din zile am vizitat şi o fabrică de bijuterii din aur, unde am aflat tainele din spatele podoabelor ce înfrumuseţează femei din toate colţurile lumii. Dincolo de aur, Turcia este şi un important crescător de oi şi am ajuns şi într-o fabrică de articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte din piele, de unde cu greu am mai găsit ieşirea, după ce am intrat în diverse încăperi ticsite cu astfel de articole, preţ de mai bine de o oră. Preţurile erau exorbitante, de mii ori zeci de mii de euro, dar, nu e o noutate, turcilor le place foarte mult să negocieze.

    Ce este de reţinut dacă mergeţi în Turcia: încercaţi din cât mai multe feluri de mâncare, dar mai ales, clasicele supă de linte roşie, shish kebap de pui, suberek, baklava, kunefe şi rahat. Neapărat, să beţi cafea turcească dimineaţa, chiar şi numai pentru a fi actori secundari în procesul de preparare a acesteia în nisip.

    În Avanos se practică arta ceramicii, mai cu seamă datorită resurselor naturale disponibile: pământul alb folosit este adus chiar de la muntele Avanos, iar cel roşu provine din Râul Roşu.

     

  • Citatul săptămânii. Bogdan Neacşu, CEC Bank: România a început să producă primii unicorni şi jucători regionali, iar asta spune multe despre capacitatea noastră de a ne susţine propriile afaceri

    România a început să producă primii unicorni şi jucători regionali, iar asta spune multe despre capacitatea noastră de a ne susţine propriile afaceri. Faţă de criza anterioară, în prezent nu experimentăm foarte multe cazuri de insolvenţă. Antreprenorii români s-au maturizat  şi businessurile lor au devenit mult mai
    reziliente în ultima perioadă, a spus Bogdan Neacşu, directorul general al CEC Bank, în cadrul conferinţei ZF Investiţi în România!, organizată de ZF  în parteneriat cu CEC Bank