BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Profil de investitor: Când investeşti în domeniul în care lucrezi

    Investitori mici şi mari, profesionişti şi debutanţi deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiţii şi lecţii învăţate în timp pentru a întări zicala „bursa este pentru toţi” şi a mări rândurile investitorilor din piaţa locală. Toate sfaturile sunt adunate în seria de materiale „Profil de investitor” găzduită de Business Magazin.

    La 27 de ani, Ştefan Surcel are un portofoliu la bursă în valoare de aproximativ 150.000 de euro. Nu s-a grăbit să-şi cumpere un apartament, aşa cum ar proceda probabil mulţi români care dispun de această sumă, ci îşi direcţionează economiile tot pe bursă. Domeniul preferat? Real estate.

     

    „Am început să investesc când aveam 20 de ani, în 2015. Aveam la acel moment nişte sume de bani mai mici şi făceam mai degrabă un fel de trading zilnic sau săptămânal. Nu eram neapărat un investitor pasiv şi cu nişte investiţii mari, ci încercam doar să obţin nişte venituri extra. Am mai avut şi pierderi, dar cred că reuşeam atunci să mai câştig câte 200 de euro pe lună”, povesteşte Ştefan Surcel cum a început să investească la bursă.

    Ştefan este de loc din Craiova, unde a studiat la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor (FEEA). La Academia de Studii Economice din Bucureşti a învăţat doar o parte dintr-un semestru.Spune că mereu s-a educat în sfera economică, iar dacă începuturile lui în lumea bursei au însemnat să mai facă un ban în plus din trading, astăzi nu se mai uită neapărat la câştigul imediat, ci mai degrabă la creşterea averii personale pe termen lung.

    „Mă uit la bursă ca la un instrument cu care pot obţine un randament de 10%-12% pe an, cel puţin istoric cam pe acolo este media. Vreau să fie efectiv ca un instrument de economisire şi multiplicare pe termen lung. Adaug din venitul activ pe care îl am în fiecare lună şi la final de fiecare şase luni-un an, în cazul în care am nişte bonusuri sau nişte sume mai mari acumulate, le investesc şi pe acelea de regulă tot la bursă”, explică el.

    În perioada în care jongla bani puţini şi ţintea doar să obţină 10-20 de dolari pe zi profit, Ştefan stătea mai mult în faţa ecranului, analizând grafice. Cumpăra şi vindea ore mai târziu. „Încercam să fac un scalping de procente”. Acum este mai degrabă o pasiune. Nu mai alocă atât de mult timp studierii graficelor, ci doar citeşte raportările financiare, datele macro şi îşi lasă poziţiile deschise.

    „Cred că dacă ai un loc de muncă full-time care îţi consumă o oarecare parte din timp este greu să faci consecvent activitatea asta de trading. Aş recomanda celor care au un loc de muncă cu normă întreagă să vadă bursa ca pe o zonă de investiţii pe bază de fundamente”, constată el.

    ŞTEFAN SURCEL, 27 de ani

    PROFESIE: economist

    OCUPAŢIE: consultant imobiliar

    INVESTEŞTE:  pentru creşterea averii personale

    Acum şapte ani, Ştefan a făcut prima lui depunere în contul de tranzacţionare, cam 100 de dolari, însă prima sumă de bani cu care a încercat să facă trading a fost de aproximativ 5.000 de dolari. Îşi aduce aminte că prima acţiune cumpărată a fost producătorul de automobile Ford, prin platforma eToro. De altfel, şi astăzi investeşte prin brokeri externi precum eToro şi XTB, întrucât experienţa de a cumpăra i se pare facilă. „

    Ok, poate nu ai cele mai bune comisioane, dar este destul de facil să îţi faci un cont, nu este birocraţie prea multă, adică doar dai o poză de buletin şi semnezi o declaraţie. În schimb, la brokeri români, cum era şi TradeVille când eram şi eu la BVB, mi se părea destul de birocratic. Cred că am semnat atunci vreo 20 de hârtii”, susţine investitorul.

    Între timp, pandemia de coronavirus i-a stimulat şi pe brokerii români să înlesnească accesul la piaţă, astfel că deschiderea unui cont poate fi acum posibilă la unii dintre aceştia cu un selfie cu buletinul, iar contractul poate fi semnat online.

    La Bursa de la Bucureşti, Ştefan Surcel a deţinut la un moment dat doar acţiuni ale Băncii Transilvania, însă după ce le-a vândut nu a mai tranzacţionat acţiuni româneşti. De ce?, l-am întrebat.

    „Cred că ce nu m-a cucerit până acum la Bursa de la Bucureşti este că nu am văzut nişte companii care ar putea fi relevante la nivel european sau global în care să devin acţionar. Cred că pur şi simplu îmi plac companiile mai de o anvergură globală decât companiile din România. Ce nu îmi mai place este că în toate companiile din energie statul este acţionar majoritar şi cumva ştiu că statul nu este neapărat cel mai bun manager. Nu investeşte în tehnologizare şi decapitalizează companiile an de an cerând dividende. Desigur, este şi acesta un avantaj, dacă statul cere dividende stai şi tu atârnache aşteptând să primeşti”, afirmă acesta.

    Decapitalizarea anuală, spune Ştefan, nu este cea mai sustenabilă variantă pentru o companie pe termen lung. „Toate companiile de energie româneşti au fost ca nişte vaci de lapte pe care toate guvernele le-au muls până acum, mai ales în anii electorali.”

    Am fost curios să aflu în ce companii i-ar plăcea lui Ştefan să aibă ocazia să investească la Bursa de Valori Bucureşti dacă ar fi listate. Retailerul de bricolaj Dedeman, retailerul online eMag şi reţeaua de cafenele 5togo, „companii pe care le avem prezente în viaţa noastră de zi cu zi”, sunt primele nume care i-au venit în minte.

    „Piaţa din SUA este infinit mai mare decât piaţa din România, dar cred că ea s-a dezvoltat tocmai pentru că americanul de rând a avut şansa să ia parte la povestea companiilor pe care le folosea în viaţa de zi cu zi. În România este încă destul de mică piaţa de capital”, spune investitorul.

    Pe de altă parte, acesta recunoaşte că Bursa de la Bucureşti a dovedit în ultimii ani că a fost una dintre bursele care a oferit cele mai mari randamente. „Cred că ar trebui să-mi reîntorc atenţia şi către BVB. O companie la care mă uit acum şi care face parte din sectorul meu de activitate este One United Properties”, continuă el.

    Dacă am adus în discuţie domeniul de activitate, Ştefan Surcel este agent imobiliar în cadrul companiei de consultanţă imobiliară Cushman & Wakefield Echinox. Asta îl ajută şi când vine vorba de evaluarea companiilor în care investeşte, având în vedere că real estate-ul este aria din care îşi alege cea mai mare parte a emitenţilor.

    „Principala piaţă pe care tranzacţionez este cea din SUA şi mai sunt companii din Europa tot din real estate unde sunt acţionar, de exemplu dezvoltatorii de spaţii logistice – WDP este listată în Belgia şi CTP în Olanda. Sunt concentrat pe segmentele imobiliar şi logistică, la care mă pricep mai bine prin prisma locului de muncă, dar şi puţin pe tehnologie”, spune el.

    Aşa ajungem şi la cele mai mari deţineri ale sale, care valorează împreună circa 150.000 de euro. În ordinea ponderii, portofoliul lui este format din CTP NV (33,9%), UiPath (24,7%), Xiaomi Inc. (15,5%), Warehouses de Pauw – WDP (11,7%), XPO Logistics (10,6%) şi Boeing (3,5%). Pe lângă bursă, investitorul mai deţine participaţii în companii nelistate, dar care se gândesc să se listeze, prin platforme de crowdfunding, cum ar fi SeedBlink.

    „Aş spune că sunt un investitor cu un apetit de risc mediu. Îmi place să nu fiu foarte investit într-o singură companie, ci să-mi împart portofoliul de regulă cam între cinci şi 10 companii. Prefer companiile relativ stabile din real estate şi cresc apetitul pentru risc cu societăţile inovative din IT”, afirmă el.

    Ştefan Surcel a încheiat anul 2021 cu un randament de 9,9%, cel mai mare aport avându-l tradingul pe UiPath, prima companie pornită din România şi care a ajuns pe Wall Street. Lui Ştefan, apropo de risc, UiPath este compania care i-a adus unele dintre cele mai mari câştiguri, dar şi cele mai mari pierderi.

    „Cred că le-am marcat într-o singură zi când mi s-au lichidat nişte poziţii fiindcă au atins stop-loss, care era undeva la 40%. Cred că au fost aproape 9.000 de dolari pierduţi atunci pe UiPath. Am marcat şi pierderi mari, am marcat şi profituri mari. Sincer niciuna dintre variante nu este neapărat bună on the long run. Şi profiturile mari îţi denaturează un pic percepţia despre tine şi despre cât de bun eşti”, mărturiseşte el.

    De altfel, când are parte de scăderi, investitorul acumulează pe emitenţii care au pierdut din valoare. În 2022 valoarea portofoliului i s-a diminuat cu aproximativ 30% din cauza fluctuaţiilor de preţ ale acţiunilor, dar nu a vândut aproape nimic, deci nu a marcat efectiv nicio pierdere. Închide poziţii doar dacă marchează un profit convingător sau dacă este vorba de o companie despre care i se schimbă părerea. Ba chiar spune că aceasta este o perioadă bună de acumulare.

    „Chiar vorbeam cu un coleg despre UiPath, care a intrat destul de puternic pe acţiune când ajunsese pe la 10 dolari. Acum acţiunile sunt la 13 dolari, deci are deja un profit de 30%. Sunt multe companii acum pe care le poţi cumpăra la discount”, spune Ştefan, care susţine că nu a fost nesigur pe el niciodată.

    „Chiar şi acum sunt pe anumite investiţii destul de jos cu valoarea faţă de momentul la care am cumpărat. De exemplu, la UiPath sunt chiar cu o medie destul de sus a acţiunilor faţă de unde se află ele în prezent. Chiar şi aşa, nu am de gând să renunţ la bursă ca variantă de zonă unde să îmi plasez banii.”

    În perioada pandemiei, care a adus scăderi în pieţele de capital, Ştefan a acumulat pe deţinerile din real estate. La disponibilităţile financiare de atunci, era investit aproximativ în proporţie de 80%. „În criza COVID-19 am învăţat că este bine să ai stomacul tare într-o perioadă de scăderi şi dacă ai capital este bine să cumperi. Dacă aş fi prins şi criza din 2008 ar fi fost o lecţie bună”, adaugă el.

    În privinţa domeniului IT&C, investitorului îi plac companiile care sunt în linia întâi. La UiPath tocmai asta l-a atras. „Sunt lideri de piaţă pe partea de RPA (robotic process automation n.red.), cred că au o poziţie bună, cifrele care cresc de la an la an, cred că va fi o companie care va evolua bine.” De asemenea, se bucură la dividende, dar acesta nu este neapărat un criteriu definitoriu în alegerea unei investiţii.

    În ceea ce priveşte real estate-ul, Ştefan urmăreşte ca emitenţii în care investeşte să aibă un istoric de profitabilitate şi o creştere susţinută. Se uită la echipele care coordonează businessurile la nivelul României, „poate le şi cunosc personal pe câte unele”, dar şi la piaţa pe care acestea o pot accesa. Spre deosebire de mulţi români, acesta a ales să nu-şi cumpere un apartament sau o casă, ci să îşi pună economiile în companii din real estate.

    „În dizertaţia mea am scris că în real estate valoarea clădirilor fluctuează în fiecare zi, doar că nu avem noi instrumente să urmărim asta. Dacă cumperi acum două camere la Piaţa Unirii s-ar putea să fie luni în care să nu existe tranzacţii şi preţurile să scadă. Tu ca proprietar însă nu stai să verifici în fiecare zi. La bursă totul este mult mai flashy şi ai grafice cu roşu, cu verde, care îţi dau emoţii, dar nu-i neapărat mai riscant sau imobiliarele nu sunt neapărat mai sigure”, susţine el.

    Ştefan sfătuieşte tinerii sau pe oricine vrea să devină investitor să îşi aleagă companii sau segmente de activitate pe care le înţeleg şi să nu vadă bursa ca fiind un loc accesibil doar celor cu sume mari de bani. El a început cu sume mici şi a acumulat treptat, iar acum o vede atât ca pe o modalitate de multiplicare a averii, cât şi ca pe un instrument de economisire. De asemenea, consideră că este important ca un investitor să se educe permanent şi să treacă toate informaţiile prin filtrul personal, nu să investească pe bază de zvonuri şi recomandări. În fond, emoţiile personale sunt una dintre cele mai bune călăuze.

    „Trebuie să te obişnuieşti cu emoţiile pe care ţi le generează bursa. Ai nişte emoţii atunci când câştigi şi vezi că faci nişte bani din trei click-uri, dar ai nişte emoţii şi atunci când vezi că pierzi. Eu vorbeam cu un coleg din birou şi l-am convins şi pe el să se uite la bursă ca la un instrument de investiţii şi săracul nu mai doarme. A investit 250 de euro şi se uită toată ziua, că a crescut cu 2%, ca a scăzut cu 3%. Este important, până să ajungi să ai un portofoliu mai mare, să treci prin toată etapa asta de emoţii, să vezi ce simţi, să te obişnuieşti cu fluctuaţia unui portofoliu”, conchide Ştefan Surcel.  

    DICŢIONARUL INVESTITORULUI

    1. Scalpingul este o strategie de tranzacţionare pe termen scurt care presupune deschiderea mai multor tranzacţii şi închiderea lor în momentul în care acestea au un profit mic, aşadar câştigurile se fac mai degrabă din volumul tranzacţiilor, decât din valoarea lor. Scalpingul este o strategie rareori folosită de traderii începători şi necesită disciplină, întrucât o pierdere mare ar putea şterge numeroase câştiguri mici obţinute. Faţă de investitori, care tind să îşi păstreze tranzacţiile deschise pentru luni sau ani de zile, sau de traderi, care îşi păstrează tranzacţiile deschise zile sau săptămâni, scalperii le păstrează deschise doar câteva secunde sau minute. Scalpingul se bazează aproape în întregime pe analiză tehnică, se face cel mai adesea pe instrumente derivate şi cu levier mare.

    2. Stop-loss (SL) şi take-profit (TP) sunt tipuri de ordine de tranzacţionare folosite de traderi pentru a-şi limita pierderea sau pentru a-şi asigura profitul pe o poziţie existentă, fiind un mod de a-şi controla expunerea la risc. Acestea sunt ordine cu instrucţiuni de a închide o poziţie prin cumpărarea sau vânzarea unui titlu pe piaţă atunci când acesta atinge un anumit preţ, cunoscut sub numele de stop price. De exemplu, stabilirea unui ordin stop-loss cu 10% sub preţul la care ai cumpărat o acţiune va limita pierderea la 10% prin vânzare. Aşadar, stop-loss va fi executat automat atunci când piaţa merge în direcţia opusă poziţiei tale. Similar, take-profit va fi executat automat atunci când preţul atinge ţinta ta de profit.

    3. Stop-limit sunt ordine similare cu cele stop-loss, însă presupun vânzarea sau cumpărarea la un preţ limită specificat (limit price) atunci când titlul atinge un anumit preţ (stop price). În acest caz, există aşadar două preţuri specificate. Este posibil ca ordinele stop-limit să nu fie executate, în timp ce un ordin stop-loss va fi întotdeauna executat, presupunând că există cumpărători sau vânzători pentru titlul respectiv. Dezavantajul, ca în cazul tuturor ordinelor limită, este că tranzacţia nu se va executa garantat dacă titlul nu atinge limit price în perioada de timp specificată.

     

     

     

    ÎN CE MAI INVESTIM

     

    Logistică

    CTP N.V. este cel mai mare proprietar, dezvoltator şi manager de parcuri industriale şi logistice din Europa în funcţie de suprafaţa brută închiriabilă, circa 9,9 milioane de metri pătraţi, şi cel mai mare de clasă A din România. Compania are o valoare brută a activelor de peste 12 miliarde de euro, 640 de angajaţi şi peste 700 de chiriaşi în cele 10 pieţe în care este prezentă, iar până în 2023 plănuieşte să-şi extindă portofoliul la 10 milioane de metri pătraţi suprafaţă închiriabilă.

    Înfiinţată acum 22 de ani, CTP N.V. s-a listat pe 25 martie 2021 pe Bursa Euronext din Amsterdam printr-un IPO sub simbolul CTPNV, încheind prima şedinţă de tranzacţionare la un preţ de 14 euro pe acţiune şi o capitalizare de circa 5,5 miliarde de euro. Remon Vos, olandezul care a dezvoltat CTP şi care este şi principalul acţionar, a vândut la listare 15,4% din companie pentru 854 de milioane de euro, rămânând cu o participaţie de 83%.

    După o creştere de peste 20% în lunile care au urmat, astăzi acţiunile companiei se tranzacţionează la circa 10,5 euro, în scădere cu 44% de la începutul anului, emitentul având o valoare bursieră de 4,8 miliarde de euro. Spre comparaţie, AEX, principalul indice bursier de la Amsterdam, înregistrează un declin de 10% în aceeaşi perioadă, conform calculelor realizate de ZF pe baza datelor de la Investing.com.

    La începutul acestui an CTP N.V. a încheiat o emisiune de obligaţiuni verzi pe patru ani în valoare de 700 de milioane de euro în cadrul programului său de obligaţiuni pe termen mediu (EMTN) în valoare de 8 miliarde de euro. Cererea totală pentru această emisiune a atins un vârf de aproximativ 1,3 miliarde de euro, ceea ce reflectă reputaţia pe care CTP şi-a construit-o în rândul investitorilor în obligaţiuni verzi la scurt timp după ce compania a intrat pe pieţele de capital pentru finanţare.

    CTP N.V. deţine şase parcuri industriale în jurul Bucureştiului, respectiv CTPark Bucharest North, CTPark Bucharest West, CTPark Bucharest, CTPark Chitila, CTPark Mogoşoaia, CTPark Bucharest South. În România, CTP deţine o suprafaţă totală de peste 2,1 mil. mp. de depozite de clasa A în 15 oraşe: Arad, Braşov, Bucureşti, Cluj-Napoca, Craiova, Deva, Oradea, Piteşti, Sibiu, Timişoara, Turda, Târgu-Mureş, Caransebeş, Ineu şi Salonta. Până la finalul anului, portofoliul dezvoltatorului este aşteptat să depăşească 2,5 mil. mp.

    CTP N.V. a încheiat primele nouă luni din 2022 cu un profit net de 596 de milioane de euro, în urcare cu 87,5% comparativ cu aceeaşi perioadă din 2021. Veniturile nete din chirii au crescut cu 36,8% de la an la an, până la 328,2 milioane de lei, potrivit calculelor realizate de Business Magazin pe baza datelor din raportul financiar trimestrial.

    „Continuăm să vedem o cerere puternică din partea chiriaşilor, deoarece aceştia caută să dezvolte rezilienţa lanţurilor de aprovizionare regionale şi naţionale prin operaţiuni de nearshoring/friend shoring, precum şi prin menţinerea unor niveluri mai ridicate de stocuri aproape de principalele lor pieţe. Pieţele CEE s-au dovedit a fi rezistente şi au proiecţii de creştere economică mai ridicate”,

    Remon Vos, CEO şi cel mai mare acţionar al CTP N.V.

    Acesta este un material informativ şi nu reprezintă o recomandare sau o ofertă de investiţie. Performanţele anterioare nu reprezintă o garanţie a realizărilor viitoare. Este recomandată documentarea temeinică înainte de a investi.

  • Povestea românului care a revoluţionat una dintre cele mai mari industrii ale lumii. Ce reuşeşte să facă prin produsul lui este căutat de milioane de oameni din toată lumea

    Ţi s-a întâmplat să nu nimereşti măsura potrivită pentru tine atunci când ai comandat haine online? Ai fi vrut să ai o soluţie simplă la îndemână care să îşi zică exact ce măsură să comanzi şi să scapi astfel de toate complicaţiile cu returul produsului? Un start-up local, numit Esenca, a gândit şi dezvoltat o astfel de soluţie, bazată pe un modul de inteligenţă artificială, care din două poze îţi poate identifica măsurătorile corpului cu o precize de 5 milimetri. O astfel de soluţie nu le permite clienţilor doar să îşi comande online măsurile potrivite la haine, ci extinde şi businessul croitorilor şi designerilor vestimentari în mediul online.

    „Am construit un model de inteligenţă artificială care din două poze şi câteva informaţii de la utilizator reuşeşte să extragă peste 100 de măsurători ale corpului uman cu o precizie de 5 milimetri. Aceasta este precizia acceptată în croitorie şi, folosindu-ne de aceste măsurători, reuşim să le potrivim practic cu tabelele de mărime ale produselor şi să extragem de acolo recomandările de mărimi pentru utilizatori“, a explicat Mihai Petre, cofondator al Esenca, în cadrul emisiunii ZF IT Generation.

    Soluţia Esenca se integrează direct în pagina de produs a magazinului. „Deci nu trebuie să descarci nicio aplicaţie. Funcţionează pe orice telefon, pe orice browser. Tot ce trebuie să faci este să deschizi aplicaţia, iar apoi urmezi instrucţiunile asistentului virtual, din nou, făcut de noi, care îţi spune du-te mai în spate, aşază-te în felul ăsta, ridică mâinile, întoarce-te ş,a.m.d., eşti în permanenţă ghidat, faci două poze, una frontală, una laterală, după care gata –  ai practic recomandări de mărimi şi de stil pentru toate articolele de pe magazinul online.” În total, start-up-ul a dezvoltat practic trei produse, în funcţie de nevoile pe care le au clienţii, fie că sunt magazine online de fashion, designeri sau chiar producători de costume, echipamente de protecţie sau uniforme.

    „Pentru magazinele «ready to wear», adică cele care vând haine pe măsurători normale – S, M, L, XL, nu este nevoie neapărat să faci poze, ci îţi poţi introduce doar înălţimea, greutatea şi poţi răspunde la câteva întrebări, iar AI-ul nostru poate să-ţi facă o recomandare. De ce? Pentru că hainele practic nu sunt atât de complexe. În schimb, pentru croitori avem nevoie de o precizie foarte mare, de aceea le cerem utilizatorilor să facă poze. Şi mai avem şi o soluţie intermediară între cea pentru croitori şi cea pentru magazine «ready to wear», şi anume pentru magazine «made to order» sau pentru haine de protecţie, uniforme ş.a.m.d.”, a punctat cofondatorul Esenca. Soluţiile Esenca sunt oferite pe model SaaS (Software as a Service), iar costul minim al unui abonament pentru soluţia de bază, numită easy body fit, este de 60 dolari pe lună şi le oferă magazinelor online posibilitatea ca 200 dintre clienţii lor să folosească soluţia. În funcţie de complexitatea aleasă, costul unei soluţii Esenca poate ajunge şi la câteva mii de dolari.

    Lansate anul trecut, soluţiile Esenca sunt folosite în prezent de 25 de clienţi care comercializează produse online prin intermediul platformei de e-commerce Shopify în principal pe pieţele din Europa de Vest şi SUA, plus o serie de alţi clienţi din Orientul Mijlociu şi Asia de Sud-Est. „În 2020 eram în discuţii cu un client din România pentru un «proof of concept». Între timp, am şi lansat şi integrat soluţia pe platforma acestuia şi am atras mai mulţi clienţi din Europa de Vest – Austria, Franţa, etc. Totodată, am reuşit să lansăm produsele noastre pe Shopify, o platformă pentru magazine online, şi de acolo am reuşit să atragem peste 25 de clienţi. Deci în momentul acesta avem peste 25 de clienţi care au instalat aplicaţia şi o utilizează prin intermediul Shopify, însă în total sunt mai mulţi clienţi pentru că, deşi ne-am axat pe Europa de Vest şi Statele Unite ale Americii prin această platformă de e-commerce,  noi am fost contactaţi de mai mulţi clienţi şi din alte ţări, adică din Orientul Mijlociu, din Asia de Sud-Est, India, şi avem clienţi şi din acele zone – nu numai magazine online, ci şi croitori şi agenţii digitale pentru care am făcut practic «white labeling», adică ei vând mai departe produsul nostru“, a spus Mihai Petre. El a adăugat că echipa Esenca lucrează acum la un nou produs – o soluţie pentru o cabină virtuală de probă care va ajuta cumpărătorii să „probeze online” articolele vestimentare pe care doresc să le achiziţioneze.

    „Am reuşit să scoatem pe piaţă prima versiune de «virtual try on», care chiar funcţionează şi pe care am testat-o recent la o conferinţă de profil unde am prezentat-o în faţa competitorilor. Soluţia se referă la construirea unui model 3D al utilizatorului din măsurătorile pe care le obţinem, iar după putem pune haine pe acest model astfel încât utilizatorul să vadă efectiv cum arăta hainele respective pe el – diferite dimensiuni, diferite materiale, ş.a.m.d., şi să poată lua cea mai informată alegere atunci când cumpără”, a subliniat el.

    CITITI MATERIALUL INTEGRAL AICI 

     

  • Ce părere au liderii de business din România despre ei: ambiţioşi, workaholici, rezistenţi la ideile noi din cauza fricii de eşec, iar la pensie vor să devină consultanţi

    La Gala Business Magazin din acest an „Cei mai admiraţi lideri de business din România”, când am aniversat 18 ani de la lansarea revistei (şi rezistăm în continuare), am făcut pe loc un sondaj, ca să mai destindem atmosfera, prin care i-am întrebat pe liderii din business prezenţi în sală ce părere au despre ei.

    Care este principala calitate? Ambiţia, de departe (68%), iar pe locul doi a ieşit empatia cu 26% (toţi angajaţii vor ca şefii lor să-i înţeleagă ca un psiholog), iar pe locul trei a ieşit inteligenţa, cu 21%, apoi la egalitate carisma şi sângele rece. Educaţia şi talentul sunt două calităţi care nu sunt în prim-plan.

    La polul opus, care este principalul defect al liderilor din România? Workaholismul, la egalitate cu rezistenţa la idei noi (30%).

    Care credeţi că este cea mai mare temere a liderilor? Teama de eşec, cu 33% şi cine le ia locul, cu 27%.

    La acest sondaj au răspuns cam 200 de persoane care erau prezente la Gala Business Magazin, dar rezultatul este reprezentativ pentru ceea ce s-a întâmplat în businessul din România.

    Ambiţia a fost cea mai mare calitate pe care au avut-o liderii români, într-o societate şi într-o economie care începeau să crească. Când au venit multinaţionalele, managerii români trebuia să muncească dublu, de foarte multe ori chiar şi în locul expaţilor, pentru a demonstra că sunt buni.

    Workaholismul este mai degrabă văzut ca o calitate decât ca un defect.

    Atingerea ţintelor de business era şi este un must, iar teama de eşec este foarte puternic înrădăcinată în mintea liderilor. Nimeni nu vrea să se confrunte în carieră cu un eşec despre care să se vorbească în piaţă.

    Când au venit multinaţionalele, salariile oferite managerilor, liderilor români angajaţi au fost mari şi foarte mari comparativ cu salariile medii din companii şi din economie. Aşa că fiecare a tras la maximum pentru a nu pierde aceşti bani şi nici pachetele de bonus.

    La începutul anilor 2000, dacă aveai un salariu de 1.000 de dolari pe lună net faţă de un salariu mediu de 150 de dolari, puteai să-ţi iei într-un an de zile un apartament. Aşa că toată lumea a tras ca să aibă rezultate.

    La polul opus, rezistenţa la idei a început să-şi facă loc pe piaţă. Decât să înregistrezi un eşec, decât să-ţi pierzi jobul, mai bine încerci să aperi rezultatele pe care le ai cu idei validate de piaţă. Foarte puţini îşi asumă riscuri, mai ales dacă firma nu este a lor.

    Eşecul în business, eşecul cu un business pe care îl începi atârnă greu în mintea multora dintre noi şi de aceea, când se pune problema unor idei noi, a unor proiecte noi, mai toată lumea se împotriveşte.

    Rezistenţa la idei noi vine şi cu teama că cineva le va lua locul dacă eşuează, ceea ce, de cele mai multe ori, este perfect adevărat. Aşa că fiecare, după ce preia o poziţie, ridică garduri, sapă şanţuri de apărare şi încearcă să se baricadeze, ceea ce nu este de condamnat.

    La întrebarea unde credeţi că veţi fi peste ani sau ce vreţi să faceţi în momentul în care ajungeţi la pensie, pe primul loc la răspuns a ieşit – consultanţă, în România. La polul opus, aproape nimeni nu vrea să fie la catedră, doar 3% au menţionat acest lucru. Liderii din business nu prea vor să dea mai departe cunoştinţele pe care le au, poate şi din teama că cineva le va „fura” cunoştinţele şi apoi le va lua locul.

    Poate peste ani noile generaţii de lideri se vor apleca şi asupra acestei idei, de a fi profesori, de a împărtăşi ceea ce au învăţat ei, astfel încât cei care vin din spate să nu o ia de la zero şi să se confrunte cu aceleaşi probleme.

    Toată lumea se plânge că şcoala românească e teoretică, că studenţii nu ştiu nimic când vin într-o companie, dar nici liderii nu sunt dispuşi sau poate nu au timp să devină profesori. Cei mai mulţi vor să fie consultanţi după ce ies la pensie. Aşa că trebuie să ne pregătim să fim o naţie de consultanţi, ceea ce începe să se întâmple în acest moment.

    Toţi cei care ştiu să facă un Power Point, toţi cei care ştiu să urmeze un sumar, toţi cei care ştiu să jongleze cu cifrele se fac consultanţi. Unii chiar nu au avut nicio poziţie executivă. Mai greu este cu implementarea Power Pointului, de care se feresc toţi.

    Chiar dacă sondajul a fost făcut ad-hoc la Gală, rezultatele reflectă, până la urmă, părerea liderilor din business despre ei.   (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Una dintre cele mai mari companii româneşti pregăteşte investiţii gigant de 12 miliarde de euro, ce vor transforma România într-o putere în domeniul unde toate ţările europene suferă

    2022 este anul care ne-a arătat mai mult ca niciodată că viitorul economic al unui stat depinde, în mare parte, de cel energetic şi de felul în care sunt folosite resursele sale. Miza pe securitate şi independenţă energetică reprezintă nu doar o cale de ieşire din criză, ci poate deveni o oportunitate ca România să se transforme într-un jucător important la nivel regional. O demonstrează proiectele de 12 miliarde de euro planificate de Nuclearelectrica pentru următorii ani. Care sunt obiectivele acestor proiecte?

    „Prin măsurile adoptate, criza preţului la energie va fi atenuată. În ceea ce priveşte securitatea energetică, în furnizare, protecţia consumatorului din acest punct de vedere, investiţiile în extinderea capacităţilor sunt necesare şi România face paşi importanţi în acest sens”, răspunde, în câteva linii, Cosmin Ghiţă, directorul general al Nuclearelectrica, referindu-se la felul în care vede el evoluţia sectorului energetic – un domeniu a cărui importanţă a fost demonstrată poate mai mult ca niciodată în anul pe care urmează să îl încheiem.

    Dacă anterior, discuţiile despre „mixul energetic” ţineau mai degrabă de specialiştii din industrie, acum aproape că nu există consumator care să nu fie familiarizat cu expresia – ce poate avea un cuvânt atât asupra facturii de acasă, dar şi asupra evoluţiei crizei curente. Aşa cum orice criză naşte însă oportunităţi – şi potenţialul energetic al României este accentuat odată cu acest context – iar Nuclearelectrica (SNN) are un rol major în stabilirea câtorva dintre direcţiile posibile de dezvoltare, ce ar putea transforma piaţa locală într-un hub regional al producţiei de energie curată.

    În prezent, Nuclearelectrica este singurul producător de energie nucleară din România şi acoperă aproximativ 20% din consumul naţional de energie, ceea ce reprezintă aproximativ 33% din energia curată a României. Compania deţine Sucursala CNE Cernavodă, care operează două unităţi nucleare CANDU (acestea sunt două dintre cele mai performante unităţi dintre cele peste 400 de centrale nucleare din lume, fiecare dintre acestea are o putere instalată de producţie de 700 MW) şi sucursala FCN Piteşti (o fabrică de combustibil nuclear), şi se află în proces de realizare a unui ciclu integrat al combustibilului prin achiziţionarea unei linii de prelucrare a concentratului de uraniu, pentru a sprijini proiectele de investiţii pe termen lung ale companiei. Ţintele pe termen lung ale companiei sunt ambiţioase. „Scopul este ca după anul 2031, cu încă două unităţi CANDU în operare, să atingem o cotă de piaţă de 36%. La aceasta se adaugă şi 462 MW, capacitate instalată in SMR. Astfel vom acoperi aproximativ 66% din producţia de energie curată a României”, explică Ghiţă.

    În acest sens, SN Nuclearelectrica SA are în derulare proiecte de investiţii strategice în valoare estimată de 12 miliarde de euro, printre care: Retehnologizarea Unităţii 1 de la Cernavodă, Proiectul Unităţilor 3 şi 4, dezvoltarea reactoarelor modulare mici (SMR) în cooperare cu NuScale, dar şi proiecte suport pentru operarea curentă, cum ar fi o instalaţie de detritiere. „Proiectele de investiţii ale SNN vor contribui cu energie curată la stabilitatea enegetică a României, la dezvoltarea socio-economică, la dezvoltarea industriei nucleare şi la formarea unei noi generaţii de specialişti”, crede el. În ceea ce priveşte emisiile, realizarea proiectelor de investiţii ale SNN vor conduce, după anul 2031, la asigurarea a aproximativ 33% din necesarul de consum şi, estimativ, 66% din energia fără emisii de CO2 la nivel naţional, precum şi la evitarea eliberării în atmosferă a aproximativ 24 de milioane de tone de CO2 anual.

    În plus, proiectul  reactoarelor  modulare mici pe care România îl dezvoltă poate contribui la securitatea energetică a regiunii, prin exemplul de bune practici în dezvoltare şi operare pe care şi-l propun. „De peste 26 ani, România este recunoscută la nivel internaţional pentru standardele înalte de securitate nucleară şi operare la standarde de excelenţă şi performanţă, Unităţile 1 şi 3 fiind în top, pe locurile 1 şi 3 în peste 440 unităţi nucleare la nivel global”, argumentează Cosmin Ghiţă.

    De asemenea, adaugă el, România are un lanţ solid de furnizori în industria nucleară cu experienţă de peste 50 ani, o şcoală de ingineri apreciată la nivel internaţional, precum şi un reglementator (CNCAN) pe care îl descrie drept profesionist şi riguros. „Toate acestea sunt atuuri care permit României să ocupe o poziţie de lider în industria nucleară regională şi să devină un hub pentru dezvoltarea şi asamblarea de componente pentru reactoarele modulare mici, centru de pregătire pentru viitorii operatori şi susţinător al ţărilor care au intenţia să îşi dezvolte un program nuclear, înţelegând benefiicile pe termen lung ale acestuia, dar care nu au experienţa necesară în prezent.”

    Dincolo de obiectivele mari însă, investiţiile în proiecte de energie nucleară vor avea un efect direct şi asupra buzunarelor consumatorilor. Conform raportului cu privire la costurile energiei electrice, 2020, emis de Agenţia Internaţională pentru Energie (IAE) în colaborare cu Agenţia pentru Energie Nucleară (OECD-NEA) în 2020, retehnologizarea are cel mai scăzut cost al electricităţii dintre toate sursele de energie – în medie 32 de dolari/MWh (comparativ cu 50 de dolari/MWh pentru energia eoliana; 56 de dolari/MWh pentru panourile solare; 91 de dolari/MWh pentru centralele pe cărbune.). Costul energiei generate de capacităţi nucleare noi, de mari dimensiuni, este de 69 de dolari/MWh, în timp ce costul energiei generate de reactoarele modulare mici (SMR) NuScale este 64 de dolari/MWh, la costul forţei de munca din Statele Unite.

     

    Cum devine „small thinkingul” „big thinking” în industria energiei nucleare? Cosmin Ghiţă observă cum actualul context geopolitic global a subliniat mai mult ca niciodată importanţa unui sistem energetic rezistent, decarbonizat şi independent, având în vedere faptul că securitatea aprovizionării cu energie şi preţurile accesibile pentru cetăţeni şi întreprinderi sunt chestiuni urgente pentru factorii de decizie din întreaga lume. „În contextul actualei crize energetice şi în timpul pandemiei mondiale, energia nucleară şi-a dovedit capacitatea de a genera energie electrică în mod fiabil şi non-stop, asigurând funcţionarea continuă şi rezistentă a serviciilor critice şi menţinând stabilitatea socială, alimentând casele, birourile, şcolile, spitalele şi furnizorii de internet. Electricitatea produsă de flota existenta de centrale nucleare retehnologizate este extrem de competitivă şi rămâne opţiunea cu cel mai mic cost al energiei electrice nu numai în rândul surselor cu emisii reduse de dioxid de carbon, ci şi în rândul tuturor surselor de energie”, spune directorul general al SNN. Astfel, proiectele nucleare de construcţie nouă sunt, de asemenea, competitive din punctul de vedere al costurilor, iar reactoarele modulare de mici dimensiuni (SMR), aflate în prezent în curs de dezvoltare vor aduce  avantajul suplimentar al unor costuri iniţiale mai mici şi al unor perioade de construcţie mai scurte. În plus, reactoarele mari, SMR şi reactoarele modulare avansate pot oferi o mare varietate de aplicaţii neelectrice, cum ar fi producţia de hidrogen curat, energia termică pentru încălzire urbană, desalinizare, căldură industrială, precum şi completarea naturii variabile a tehnologiilor regenerabile. „Angajamentul  global de a creşte producţia de energie din surse regenerabile va necesita capacităţi suplimentare dispecerizabile cu emisii reduse de carbon pentru a ne echilibra reţelele electrice. Expertiza şi inovarea la nivel mondial în domeniul nuclear ar trebui să fie utilizate pe deplin pentru a ne asigura nevoile energetice actuale şi viitoare. Tranziţia energetică nu este posibilă fără menţinerea şi extinderea rolului energiei nucleare.”

    Cosmin Ghiţă observă şi că interesul internaţional faţă de dezvoltarea reactoarelor modulare mici a crescut semnificativ în ultima perioadă. SMR devin din ce în ce mai mult o soluţie optimă, luând în considerare necesitatea de a răspunde nevoilor de securitate energetică şi politicilor de mediu. Marea Britanie, Franţa, Polonia, Cehia, Estonia, Suedia, Belgia, Bulgaria sunt interesate de dezvoltarea SMR. În acelaşi timp, NuScale a semnat deja memorandumuri de colaborare cu companii din diverse ţări europene, cum ar fi KGHM şi PBE, Polonia; Energoatom, Ucraina; Energy Holding, Bulgaria; CEZ, Cehia; etc. „«Small thinking» este în esenţă «big thinking» prin modularitate. SMR-urile permit fabricarea componentelor majore şi transportul acestora pe amplasament. SMR-urile au un proiect mai simplu, trăsături de securitate nucleare sporite şi, implicit, costuri mai reduse şi flexibilitate. SMR-urile pot fi utilizate în reţele mai mici, pieţe energetice mai mici, zone izolate, pot fi adaptate diferitelor zone industriale, aspecte dificile pentru reactoarele de mare capacitate şi, de asemenea pot funcţiona mai bine în mixuri energetice ce au un grad de penetrare a surselor regenerabile mai mare”, explică CEO-ul Nuclearelectrica.

    În prezent, energia nucleară reprezintă o componentă a mixului energetic în 13 dintre cele 27 de state membre ale UE, având o pondere de aproximativ 26% din energia electrică produsă la nivelul Uniunii, potrivit datelor oficiale. Legat de scepticisimul unora dintre reprezentanţii statelor lumii de a se orienta spre acest tip de energie, cum ar fi Germania, care a preferat să repornească centrale pe cărbune în contextul energetic actual, Cosmin Ghiţă răspunde: „Este dreptul fiecărui stat în a-şi stabili strategia energetică în baza resurselor de care dispune sau a politicilor energetice pe care le consideră sustenabile pe termen mediu şi lung. În ceea ce priveşte dezvoltarea capacităţilor nucleare, fie că vorbim de reactoare cu o putere instalată mare sau de reactoare modulare mici, un singur lucru este cert: un accident de tipul celui de la Cernobîl nu mai este posibil astăzi, pe niciuna dintre tehnologiile nucleare în operare sau în dezvoltare.  Lecţiile învăţate atunci, la care se adaugă preocuparea constantă la nivel de industrie de a avea tehnologii robuste, cu sisteme redundante, pentru a preveni incidente sau accidente înseamnă o diferenţă majoră intre momentul 1986 şi 2022.”

    El spune şi că în prezent, industria nucleară este cea mai reglementată la nivel internaţional, beneficiind de îmbunătăţiri multiple pe o perioadă de 30 ani, indiferent de tipul de reactor/tehnologia utilizată. „Securitatea nucleară este prioritatea absolută, toate măsurile, standardele la nivel internaţional, misiunile de evaluare şi planurile de investiţii fiind direcţionate către asigurarea şi menţinerea unui nivel înalt de securitate nucleară.” În ceea ce priveşte situaţia din Ucraina şi îngrijorările referitoare la centrala nucleară de la Zaporojie, aceasta este într-adevăr una sensibilă, crede Cosmin Ghiţă, însă el observă că implicarea  organismelor nucleare are o importanţă deosebită în atenuarea potenţialelor riscuri, aşa cum reiese şi din implicarea deosebită a IAEA (Agenţia Internaţională a Energiei Atomice).

     

    Potenţialul nuclear al României, magnet pentru investiţii? „La nivel global, există un interes crescut pentru investiţiile în  industria nucleară că răspuns la asigurarea simultană a securităţii energetice, independenţei, protecţiei consumatorului, ţintelor de decarbonare. La interesul strategic şi/sau economic, se adaugă includerea energiei nucleare în taxonomia Comisiei Europene pentru finanţare durabilă”, descrie CEO-ul SNN ceea ce ar putea fi una dintre marile oportunităţi ale României, prin industria pe care el o reprezintă. Astfel, mecanismele de cooperare industrială în principal în domenii complexe precum cel nuclear reprezintă o prioritate la nivel internaţional. „Investiţiile, bonitatea, importurile şi exporturile unor echipamente critice şi a know-how-ului sunt astăzi unele dintre cele mai frecvente dificultăţi. Proiectele energetice strategice (capacităţi noi) şi alimentarea cu energie au o dimensiune de securitate puternică. O alimentare sigură şi constantă necesită diversificarea furnizorilor şi resurselor, o creştere a capacităţii necesită o reţea industrială consolidată care la rândul său vă duce la implicarea şi dezvoltarea unor companii interne mai mici”, crede el.

    În calitate de reprezentant al industriei, Ghiţă spune că aceasta are un angajament ferm de a dezvolta atât reactoare de mari dimensiuni, cât şi reactoare modulare mici. Reactoarele la scară mare pot asigura o energie electrică în bandă curată şi la preţuri accesibile iar, în plus, SMR-urile pot asigura flexibilitatea reţelei, precum şi aplicaţii non-electrice, cum ar fi căldura şi hidrogenul. „Ambele sunt necesare pentru a asigura securitatea aprovizionării şi decarbonizarea, iar România are nevoie de noi capacităţi nucleare, are nevoie de energie curată, stabilă şi la preţuri accesibile, ca soluţie pentru realizarea securităţii energetice şi protecţia consumatorilor. De asemenea, România, prin Nuclearelectrica, poate  să valorifice expertiza de peste 26 de ani în operarea nucleară la cele mai înalte standarde de siguranţă şi expertiză de peste 50 de ani a industriei nucleare româneşti şi să devină un lider regional în operare, un centru de producţie şi asamblare de componente şi un centru de pregătire a viitoarei generaţii de ingineri nucleari.”

    Cosmin Ghiţă oferă şi un argument care se bazează pe cifre în acest sens:  pe baza studiului ROMATOM privind capacitatea industriei nucleare româneşti de a participa la dezvoltarea programului nuclear românesc, se estimează că potenţialul de participare a industriei nucleare româneşti, cu referire la bunurile şi serviciile identificate în acest studiu, poate fi evaluat la aproximativ 1-1,6 miliarde de euro, ceea ce ar reprezenta între 25% şi 40% din valoarea totală a contractului de inginerie, procurare, construcţie şi punere în funcţiune. Studiul estimează, de asemenea, că industria locală poate asigura maximum 19.000 de locuri de muncă angajate în dezvoltarea programului nuclear românesc (11.000 de locuri de muncă existente plus 8.000 de locuri de muncă ce pot fi create în cazul în care se primesc comenzi).

     

    Paşii Nuclearelectrica pentru independenţa energetică a României. Valoarea totală a proiectelor de investiţii ale Nuclearelectrica se ridică la 12 miliarde de euro, potrivit lui Cosmin Ghiţă, principalele direcţii fiind atât retehnologizarea şi construcţia de noi reactoare la centrala de la Cernavodă, pregătirea personalului şi dezvoltarea de parteneriate cu universităţi, cât şi dezvoltarea reactoarelor de mici dimensiuni în parteneriat cu americanii de la NuScale. Concret, România, prin Nuclearelectrica, are în plan dezvoltarea a trei proiecte majore de investiţii, complementare, primul în plin proces de derulare, Retehnologizarea Unităţii 1 CNE Cernavodă, integral gestionat de SNN, proiectul unităţilor CANDU şi SMR, în cooperare cu parteneri americani.  „Primele două oferă energie curată, în bandă, implicit securitate în furnizare şi disponibilitate sistemului energetic, iar SMR-urile flexibilitate, posibilitatea de a proteja economic şi social zonele cu centrale pe cărbuni scoase din uz, dezvoltare locală, locuri de muncă. Ceea ce un reactor de mare capacitate nu poate face, poate realiza un SMR, între ele realizându-se astfel un echilibru esenţial în producţie şi răspuns la decarbonare şi necesităţi de sistem energetic sau zonale”, detaliază Cosmin Ghiţă.

    Proiectul Unităţilor CANDU (Reactoarele 3 şi 4) este prevăzut în Strategia Energetică a României 2019-2030 cu perspectiva anului 2050 precum şi în Planul Naţional Integrat în domeniul Energiei şi Schimbărilor Climatice, ca pilon al independenţei energetice a României şi al îndeplinirii ţintelor de decarbonizare asumate de România în calitate de Stat Membru UE. Proiectul urmează să fie implementat în trei etape; prima fiind etapa pregătitoare, demarată deja de Nuclearelectrica prin capitalizarea şi operaţionalizarea companiei de proiect, Energonuclear SA. Etapa a doua a proiectului va consta în realizarea de lucrări preliminare din Faza 1 a contractului de IPC (Inginerie, Procurare şi Construcţii) şi va avea o durata de 18-24 luni, iar etapa a treia a proiectului constă efectiv în realizarea lucrărilor în şantier de construcţie, montaj şi punere în funcţiune, etapă estimată la 69-78 de luni. Astfel, se previzionează că Unitatea 3 va fi pusă în funcţiune în 2030.

    Retehnologizarea Unităţii 1 a centralei de la Cernavodă presupune prelungirea duratei de viaţă a reactorului cu încă 30 de ani (acestea au o durată de viaţă iniţială de 30 de ani). Început în 2017, acest proces de retehnologizare are deja o primă etapă finalizată, iar faza a doua a continuat în iulie 2022 prin semnarea primului contract cu Candu Energy, membră a grupului SNC-Lavalin şi Autoritatea de Proiectare a Unităţii 1 şi OEM (producător de echipamente originale) pentru tehnologia CANDU, în faza a doua a proiectului.  Faza a treia  a proiectului începe odată cu oprirea Unităţii 1 şi constă în derularea efectivă a lucrărilor din Proiectul de Retehnologizare a U1, în instalaţiile unităţii, precum şi repunerea acesteia în funcţiune, în vederea exploatării comerciale pentru un nou ciclu de funcţionare de 30 de ani, după anul 2028.

    În ceea ce priveşte dezvoltarea reactoarelor de mici dimensiuni (SMR) în parteneriat cu americanii de la NuScale, acesta vizează dezvoltarea unei centrale NuScale cu 6 module, 462 MWh, cel mai devreme la nivelul anilor 2027/2028. „Tehnologia nucleară NuScale în bandă, sigură, accesibilă financiar, cu zero emisii de CO2, va fi în principal dezvoltată pe locaţiile fostelor centrale pe cărbune. De la momentul încheierii MOU cu NuScale, în anul 2019, Nuclearelectrica a lucrat constant pentru dezvoltarea acestui proiect”, spune Cosmin Ghiţă. La nivel internaţional, aproximativ 70 de concepte SMR sunt în curs de dezvoltare în diferite etape, având diferenţe tehnologice, diferite niveluri de implementare, precum şi diferite niveluri de licenţiere.

    Proiectul din România, de la Doiceşti, este încă în etapa  studiilor de amplasament. Recent, în octombrie 2022, Agenţia SUA pentru Comerţ şi Dezvoltare (USTDA) a acordat un grant de 14 milioane de dolari către RoPower, iar acesta va fi folosit pentru studiul preliminar de inginerie şi proiectare (FEED) pentru a avansa proiectul dezvoltării primei centrale nucleare SMR din România. Acest studiu preliminar va include elemente cheie de dezvoltare a proiectului, precum un plan de configurare a amplasamentului, o estimare bugetară şi un plan de execuţie a analizei de impact asupra mediului, detaliază Cosmin Ghiţă.

    Grantul de 14 miloane de dolari urmează finanţarii nerambursabile de 1,2 milioane de dolari tot din partea USTDA pentru finanţarea unei evaluări tehnice iniţiale de identificare şi ierarhizare a amplasamentelor potenţiale din România şi filierele ce pot fi utilizate pe acestea. „În urma selectării amplasamentului, România are potenţialul de a implementa primele reactoare modulare mici din Europa şi de a deveni un catalizator pentru implementarea SMR în regiune, în special în alte ţări din cadrul Iniţiativei celor Trei Mări care doresc să îşi consolideze securitatea energetică cu o sursă de energie sigură, stabilă, accesibilă şi curată şi să îşi atingă în acelaşi timp obiectivele de decarbonizare. Fiind printre primele ţări care se alătură demersului de independenţă energetică cu una dintre cele mai avansate tehnologii de energie nucleară, tehnologia inovatoare a reactoarelor modulare mici a NuScale, România va obţine o poziţie de lider şi multiple beneficii socio-economice: are potenţialul de a deveni o bază pentru susţinerea producţiei şi asamblarea componentelor SMR şi un centru de pregătire şi formare a viitorilor operatori şi specialişti”, descrie importanţa acestui proiect Cosmin Ghiţă.

    În acest sens, România va dezvolta primul simulator pentru camera de comandă a unui SMR NuScale din Europa, care va fi utilizat pentru formarea noii generaţii de ingineri. Comunitatea din Doiceşti are, de asemenea, potenţialul unor beneficii multiple, în timp ce NuScale şi Nuclearelectrica fac paşi spre implementarea în România, în acest deceniu, a primei centrale electrice NuScale cu 6 module, de 462 Mwe: „Se estimează că centrala electrică NuScale cu 6 module va genera 193 de locuri de muncă permanente, 1.500 de locuri de muncă în construcţii, 2.300 de locuri de muncă în producţie şi va ajuta România să evite producerea a 4 milioane de tone de emisii de CO2 pe an”.

     

    Parteneri pentru un inovator global. Prin caracteristicile tehnologiei SMR dezvoltate de ei, compania americană NuScale a devenit inovatorul în ceea ce priveşte tehnologia nucleară, aceasta fiind, de altfel, prima şi singura companie care a primit o certificare, în anul 2020, din partea NRC, reglementatorul SUA. Prin Nuclearelectrica, România a devenit un partener strategic în Europa pentru NuScale,            „prin experienţa de peste 26 de ani de operare în siguranţă la standarde ale industriei, lanţul solid de furnizori în industria nucleară cu experienţă de peste 50 ani, şcoală de ingineri apreciată la nivel internaţional, precum şi reglementatorul (CNCAN) profesionist şi riguros. Toate acestea sunt atuuri care permit României să ocupe o poziţie de lider în industria nucleară regional”, subliniază atuurile pieţei locale în viitorul industriei nucleare CEO-ul Nuclearelectrica. Importanţa proiectului realizat prin acest parteneriat poate redefini poziţia pieţei locale în contextul energetic internaţional: „Cu un proiect sigur, autorizat, realizat în baza unei strategii şi calendar ferme, România poate deveni un  lider regional prin coagularea unui lanţ local de furnizori-hub producţie/ansamblare şi furnizor de module  de tip NuScale către statele din Europa Centrală şi de Est, Nuclearelectrica putând deveni operator regional de tehnologie NuScale; un centru regional de excelenţă în pregătire în operare prin implementarea unui simulator NuScale la Universitatea Politehnica Bucureşti şi lansarea unor programe regionale de pregătire”.

    Cum arată viitorul energetic al României şi, de ce nu, de la nivel global? „Viitorul energetic al oricărui stat depinde de valorificarea la timp a resurselor, a expertizei şi de realizarea proiectelor de investiţii. Situaţia actuală ne-a demonstrat că extinderea capacităţilor energetice este primordială. Acestui context i se adaugă obiectivele de decarbonare, aşadar varianta câştigătoare este una a unui mix de resurse care să atingă ambele obiective. În plus, dezvoltarea tehnologică este parte integranta a unui viitor energetic sigur”, conchide Cosmin Ghiţă. 

    Cosmin Ghiţă, CEO, Nuclearelectrica

    „În contextul actualei crize energetice şi în timpul pandemiei mondiale, energia nucleară şi-a dovedit capacitatea de a genera energie electrică în mod fiabil şi non-stop, asigurând funcţionarea continuă şi rezistentă a serviciilor critice şi menţinând stabilitatea socială, alimentând casele, birourile, şcolile, spitalele şi furnizorii de internet. Electricitatea produsă de flota existenta de centrale nucleare retehnologizate este extrem de competitivă şi rămâne opţiunea cu cel mai mic cost al energiei electrice nu numai în rândul surselor cu emisii reduse de dioxid de carbon, ci şi în rândul tuturor surselor de energie.”

     

     

    Mereu pe plus, şi pentru investitorii în energie

    În primele şase luni din 2022, Nuclearelectrica a raportat un profit net de 1,2 miliarde de lei, în creştere cu 216% faţă de perioada similară a lui 2021, în timp ce veniturile s-au majorat cu 127%, la 3,1 miliarde de lei. Veniturile din vânzarea energiei electrice au fost de 3 miliarde de lei, în creştere cu 130% de la an la an. Profitul operaţional (EBITDA) a crescut cu 133%, la 1,7 miliarde de lei, evoluţie datorată în principal creşterii veniturilor din exploatare, notează raportul financiar semestrial al companiei. Pentru întreg anul 2022, Nuclearelectrica şi-a bugetat venituri de 7,1 miliarde de lei, cu peste 120% mai mari faţă de 2021, şi un profit net de 2,25 miliarde de lei, mai mult decât dublu faţă de anul trecut. Din profitul net de 1 miliard de lei din 2021, compania a acordat anul acesta dividende de 596 de milioane de lei, nivel depăşit de doar patru alţi emitenţi – OMV Petrom, BRD, Fondul Proprietatea şi Banca Transilvania. La momentul primirii aprobării din partea acţionarilor, randamentul dividendului era de 4,5%. Valoarea investiţiilor în proiectele în derulare ale Nuclearelectrica a ajuns la peste 12 miliarde de euro,  potrivit reprezentanţilor companiei.

    Sursa: BM, ZF

     

    Standardele industriei, stabilite prin lecţiile trecutului

    Instituţional, ulterior situaţiei de la Fukushima, Comisia Europeană şi Grupul Reglementatorilor Europeni ai Societăţii Nucleare au decis că securitatea nucleară a centralelor nucleare din Europa să fie revizuită pe baza unor evaluări transparente şi extinse. Evaluările periodice realizate dovedesc faptul ca Unităţile 1 si 2 de la CNE Cernavodă îndeplinesc cerinţele de securitate nucleară stabilite prin proiect. Din punct de vedere tehnic, atât în faza de proiectare şi construcţie, cât şi în faza de exploatare au fost urmate cele mai înalte standarde internaţionale aplicabile în domeniu, ceea ce a condus în timp la performanţă internaţională. Implementarea programelor de mentenanţă şi a unui program continuu de îmbunătăţire a proiectului centralei a permis exploatarea centralei la un factor de capacitate peste 90%. În cel mai recent clasament modial al centralelor nucleare, realizat în funcţie de factorul de capacitate atins de fiecare centrală de la punerea ei în funcţiune, Unitatea 2 ocupă locul 1, la nivel global, cu un factor de capacitate de 93.3%, iar Unitatea 1 ocupa locul 3 cu un factor de capacitate de 89,7%, România ocupând primul loc la nivel global dintr-un total de 440 reactoare. SNN/CNE Cernavodă este afiliată la mai multe organizaţii internaţionale, prin aceste afilieri având acces la cele mai noi rezultate ale cercetărilor în domeniile specifice tehnologiei CANDU (prin Candu Owner’s Group-COG) şi la studii inginereşti aplicabile la nivelul industriei nucleare.

     

     

    De ce energie nucleară?

    În vederea argumentării strategice a industriei în viitorul energetic global, Cosmin Ghiţă, CEO-ul Nuclearelectrica aminteşte că, în cadrul COP27 (cea mai recentă conferinţă axată pe schimbările climatice a Naţiunilor Unite), reprezentanţii industriei nucleare, prin asociaţia NuclearEurope,  au prezentat  declaraţia comună în sprijinul rolului pe care energia nucleară trebuie să îl joace în remodelarea paradigmei şi a politicilor energetice în viitor. Printre aspectele pe care reprezentanţii industriei nucleare europene le au în vedere, susţinute şi de Nuclearelectrica, se află:

    1. Energia nucleară este o sursă de energie sigură, accesibilă şi curată, disponibilă 24/7, cu o experienţă operaţională vastă, care contribuie la decarbonizarea economiilor lumii de mai bine de jumătate de deceniu şi care furnizează în prezent peste 10 % din energia electrică consumată la nivel mondial;

    2. Energia nucleară are cele mai mici emisii de CO2 pe ciclu de viaţă per kWh dintre toate sursele de energie (6g/kWh), iar uraniul este abundent şi bine distribuit în întreaga lume. Costul combustibilului reprezintă doar o mică parte din costul energiei electrice generate, astfel încât energia nucleară poate permite un cost stabil al energiei electrice pentru cetăţeni, administraţia publică, industrie, agricultură şi toate celelalte activităţi umane care depind de electricitate;

    3. În ultimii 50 de ani, energia nucleară a evitat aproximativ 74Gt de emisii de CO2, ceea ce reprezintă aproape doi ani din totalul emisiilor globale legate de energie;

    4. În contextul actualei crize energetice şi în timpul pandemiei mondiale, energia nucleară şi-a dovedit capacitatea de a genera energie electrică în mod fiabil şi non-stop, asigurând funcţionarea continuă şi rezistentă a serviciilor critice şi menţînând stabilitatea socială, alimentând casele, birourile, şcolile, spitalele şi furnizorii de internet. Electricitatea produsă de flota existentă de centrale nucleare retehnologizate este extrem de competitivă şi rămâne opţiunea cu cel mai mic cost al energiei electrice nu numai în rândul surselor cu emisii reduse de dioxid de carbon, ci şi în rândul tuturor surselor de energie.Proiectele nucleare de construcţie nouă sunt, de asemenea, competitive din punct de vedere al costurilor, iar reactoarele modulare de mici dimensiuni (SMR), aflate în prezent în curs de dezvoltare, vor aduce avantajul suplimentar al unor costuri iniţiale mai mici şi al unor perioade de construcţie mai scurte. În plus, reactoarele mari, SMR şi reactoarele modulare avansate pot oferi o mare varietate de aplicaţii neelectrice, cum ar fi producţia de hidrogen curat, energia termică pentru încălzire urbană, desalinizare, căldură industrială, precum şi completarea naturii variabile a tehnologiilor regenerabile;

    5. Angajamentul  global de a creşte producţia de energie din surse regenerabile va necesita capacităţi suplimentare dispecerizabile cu emisii reduse de carbon pentru a ne echilibra reţelele electrice. Expertiza şi inovarea la nivel mondial în domeniul nuclear ar trebui să fie utilizate pe deplin pentru a ne asigura nevoile energetice actuale şi viitoare. Tranziţia energetică nu este posibilă fără menţinerea şi extinderea rolului energiei nucleare.

     

    Un parteneriat prolific

    România îşi va dezvolta capacităţile nucleare în cadrul acordului interguvernamental de cooperare România-SUA. Proiectele vizate de acest acord sunt în diferite stadii de dezvoltare. Pentru dezvoltarea Unităţilor 3 şi 4 ale centralei de la Cernavodă de pildă, Exim US a emis două scrisori de interes pentru susţinerea  financiară a proiectului. Pe baza informaţiilor preliminare prezentate, EXIM va putea lua în considerare finanţarea până la 50 de milioane de dolari din contractul de export al SUA pentru servicii tehnice de preproiect ca parte a programului Engineering Multiplier Program (EMP) şi până la 3 miliarde de dolari din contractul de export al SUA pentru servicii de inginerie şi de management de proiect pentru contractul de finalizare a Unităţilor 3 şi 4 ale centralei nucleare de la Cernavodă. Iar pentru proiectul reactoarelor modulare mici, USTDA a alocat un grant în valoare de 14 milioane de dolari pentru o nouă etapă a programului de dezvoltare a reactoarelor modulare mici în România de către NuScale – Etapa Preliminară a Studiilor de inginerie şi proiectare pentru proiectul SMR din România. Acest grant este ulterior grantului de 1,2 milioane de dolari aferent studiilor iniţiale privind selectarea amplasamentului.

    Cum a atras România atenţia investitorilor americani? Rezultatele prezentului sunt rezultatul unor colaborări istorice, după cum explică Cosmin Ghiţă. „România şi SUA au o cooperare de lungă durată în industria nucleară, începută în anii ‚80. Nuclearelectrica este afiliată la centrul WANO din Atlanta, am lucrat de-a lungul timpului cu furnizori de echipamente şi servicii, iar scopul nostru este să lucrăm cu cei mai buni în domeniu pentru a dezvolta proiecte nucleare robuste şi la timp.”

     

    Beneficiile extinderii capacităţilor nucleare, potrivit Nuclearelectrica:

    1. Evitarea emisiilor de CO2;

    2. Dezvoltare economică naţională şi locală;

    3. Dezvoltarea lanţului de furnizare la nivel naţional, implicit dezvoltare economică extinsă ca rezultat direct;

    4. Crearea de slujbe. Cu patru unităţi CANDU în operare şi SMR, după 2031, am putea ajunge la aproximativ 23.000 de locuri munca, directe şi indirecte;

    5. Dezvoltarea comunităţilor;

    6. Din perspectiva consumatorului, un preţ sustenabil, securitate energetică şi independenţă energetică, cu atât mai mult cu cât vedem implicaţiile contextului actual.

  • Aţi crescut o generaţie de egoişti?

    Pentru că suntem încă mulţi care nu avem copii, se vorbeşte adesea în redacţie despre acest aspect. Şi în afara jobului, deoarece aproape toate prietenele mele au cam 27-35 de ani (parte din generaţia Millennials), în ultima vreme am început să dezbatem destul de des subiectul copiilor. Iar majoritatea dintre ele nu-şi doresc să devină părinţi. Cifrele sunt şi ele grăitoare. Un raport al Pwe Research Center, citat de Fortune, arată că 44% dintre persoanele cu vârste între 18 şi 49 de ani spun că e improbabil că vor avea copii. Acelaşi articol menţionează că pentru 61% dintre mileniali, unul dintre principalele motive pentru care nu fac copii este că nu îşi permit.

    Dacă pentru părinţii multora dintre noi, poate cu lipsuri în copilărie, soluţia de a repara această nedreptate pe care au trăit-o a fost să facă la rândul lor copii şi să se dedice bunăstării noastre, pentru ca noi „să nu răbdăm”, ca în cazul lor, ei bine, pentru generaţia mea soluţia e să nu mai facem deloc copii. Suntem egoişti? Poate. Sau, dacă e să răspund foarte sincer, da. Pentru că în viziunea mea, şi nu sunt singura, a avea copii nu ar trebui să însemne un sacrificiu de două decenii a celei mai bune perioade din viaţă – căci la vârsta la care să zicem că i-ai face – 27-35, plus 18 ani (şi nu e ca şi cum la 18 ani îi dai afară pe uşă) sunt anii în care nu mai eşti nici un puşti fără bani, şi nici nu ai atâtea probleme de sănătate încât să nu mai poţi, de exemplu, să călătoreşti în orice condiţii, să pierzi nopţile ş.a.m.d. Sunt, probabil, pentru majoritatea, cei mai buni ani.

    Ei bine, pentru mulţi să aibă copil înseamnă să se abandoneze pe ei în aceşti cei mai buni ani din viaţă, să renunţe la ieşiri, la concedii, la o maşină mai bună, să stea în living pentru a-i da copilului dormitorul, să renunţe la o geacă nouă pentru a-i lua copilului rechizite etc. Şi asta pentru că un copil se îmbolnăveşte des iar medicamentele sunt scumpe, cursurile de balet, de limbi străine, de canto etc. sunt scumpe, bonele – nu mai zic, aşa că pentru mulţi dintre părinţii români, unica soluţie rămâne, în continuare, cea a sacrificiului de sine, dacă e să ne gândim că din 5 milioane de angajaţi, 1,5 milioane, adică mai mult de 30%, primesc salariul minim pe economie, potrivit ZF.

    În plus, multe dintre sacrificiile financiare pe care generaţiile anterioare le-au făcut pentru copii au venit la pachet cu neîmplinirile emoţionale legate de relaţiile defectuoase în care s-au complăcut tot „de dragul copiilor”. Să nu mai vorbim de violenţa domestică îndurată din motive similare, mai ales că divorţul nu era la modă, iar mersul la psiholog nici atât.

    Să demontăm şi replica cunoscută printre români, aceea de a avea pe cineva care „să-ţi aducă un pahar de apă la bătrâneţe”. Şi în acest caz tot de sacrificiu vorbim. Tăvălugul abandonului de sine se perpetuează şi după ce ţi-au crescut copiii, pentru că urmează părinţii. Dacă pentru copii ai avut problema lipsei banilor pentru bonă, după ce aceştia cresc, trebuie să ai grijă de părinţi. Pentru că la noi serviciile destinate vârstnicilor care au nevoie de îngrijire specializată sunt puţine şi foarte scumpe pentru un om obişnuit, iar la stat nu te înduri să îţi laşi părintele. Vorbim de oameni cu alzheimer, cu paralizii şi nu numai. Ba chiar există şi multe cazuri în care un angajat se împarte deja între copil, job şi părinte.

    Aşa că, în loc să facem copii pentru a ne asigura că primim acel pahar de apă, poate vrem să investim în pensii private, din care să ne putem permite o îngrijire specializată când şi dacă vom avea nevoie de ea.

    Pe de altă parte, unii, chiar dacă ar lua în calcul să devină părinţi, amână momentul pentru când le va merge mai bine, financiar vorbind, iar când ajung în acel punct, dacă ajung, încep să apară riscurile asupra sănătăţii, poate nu mai pot face copii, aşa că renunţă.

    Nu în ultimul rând, noile generaţii de potenţiali părinţi au început să ia foarte serios în calcul şi evenimentele mondiale, să se gândească dacă vor să aducă un copil într-o lume dominată de război, incertitudine şi probleme majore de mediu.

    Din păcate, cei care nu vor copii sunt încă stigmatizaţi: 65% dintre respondenţii sondajului realizat de Fortune au spus că simt presiunea socială de a se căsători şi de a face copii, iar 76% cred că societatea se aşteaptă ca statutul de părinte să îţi aducă fericire şi împlinire.

    Departe de a visa la o lume ideală, sper doar că pe viitor, dacă nu putem să facem copii într-o lume în care să nu existe război şi alte nenorociri, măcar să putem avea cu toţii, şi noi, şi ei, o viaţă demnă.  

    Andra Stroe, jurnalist, BUSINESS Magazin

    (andra.stroe@businessmagazin.ro)

     

  • Aur lichid

    Apărută ca o glumă atunci când un american s-a decis să renunţe la serviciu şi să-şi urmeze visul de a-şi deschide propria afacere, o sticlă de whisky cu o formă aparte a ajuns să facă parte dintr-o gamă de articole în ediţie limitată lansată de o echipă profesionistă de fotbal american, scrie SFGate. Mai precis, atunci când întreprinzătorul Elliott Gillespie şi-a anunţat intenţia de a porni o afacere cu whisky, un prieten i-a zis în glumă că i-ar trebui vreo câteva lingouri de aur ca s-o poată finanţa, iar lui i-a venit ideea de a crea o sticlă care să semene a lingou de aur ca semn distinctiv al băuturii comercializate şi astfel a apărut Gold Bar Whiskey. Sticla-lingou a atras atenţia unui oficial al echipei profesioniste de fotbal american 49ers din San Francisco, aflat din întâmplare într-un magazin în care se făcea o degustare de whisky Gold Bar, după care între echipă şi companie s-a încheiat un parteneriat prin care s-a produs o ediţie limitată care marca două aniversări ale 49ers.

     

     


     

     

  • Pericol la rang de artă

    Locurile de joacă pentru copii nu trebuie să arate neapărat banal, ele putându-se transforma chiar în opere de artă în spaţiul public, atunci când amenajarea lor este încredinţată unor artişti.

    Un exemplu în acest sens îl reprezintă artistul neozeelandez Mike Hewson care a creat deja câteva locuri de joacă, considerate mai degrabă parcuri cu lucrări de artă publică în care pot să se joace copiii, în oraşele australiene Sydney şi Melbourne.

    Ultima lucrare semnată de Hewson a fost amplasată pe Southbank Boulevard din Melbourne şi se intitulează „Rocks on Wheels” („Bolovani pe roţi”), scrie The Guardian. Datorită aspectului dat de bolovani, locul de joacă nu pare foarte sigur, lăsând impresia de ceva care nu mai rezistă mult, precum construcţiile dintr-o zonă afectată de un dezastru. Inspiraţia pentru crearea acestei instalaţii de artă, care face parte din seria „locurilor de joacă riscante” i-a venit artistului după cutremurul de la Christchurch din Noua Zeelandă, care i-a distrus studioul şi casa.

  • În vizită la curcani, noul tip de turism

    O fermă la care trăiesc  vaci, cai, măgari, porci, oi, capre sau găini şi curcani salvaţi de către proprietarii acesteia a devenit o destinaţie pentru cei care vor să interacţioneze cu animalele, mai ales vaci şi curcani. Ferma Gentle Barn, aflată într-o localitate din statul american California invită de mulţi ani lumea să vină să se convingă cât de blânzi pot fi curcanii şi mai ales curcile, pe care doritorii pot chiar să le ţină în braţe şi mângâia, scrie Washington Post. Cererea, susţin proprietarii fermei, este destul de mare, mai ales de Ziua Recunoştinţei, în special de la persoane care n-au mai văzut niciodată un curcan şi vor să-l ţină în braţe. Experţii în domeniul animalelor şi păsărilor sălbatice avertizează însă că nu trebuie confundaţi curcanii domestici cu cei sălbatici, care nu sunt deloc la fel de prietenoşi. Cei cărora nu le plac curcanii pot veni totuşi la Gentle Barn să mângâie şi să îmbrăţişeze vacile, care au ajuns la mare căutare pe timpul pandemiei.

     

  • Aluminiu luminos

    Căutând o soluţie de gestionare a deşeurilor rezultate din procesul de fabricaţie, producătorul belgian de corpuri de iluminat arhitectural Delta Light a apelat la un studio olandez de arhitectură şi design, MVDRV, care să-i ofere idei de reciclare a unor bucăţi de material. Compania dorea să recicleze decupajele de aluminiu rămase din procesul de producţie al corpurilor de iluminat, iar cu ajutorul MVDRV a creat o gamă de lămpi din profile de aluminiu, astfel asamblate încât să scoată în evidenţă frumuseţea unor piese care în mod normal rămân ascunse privirii. Spre deosebire de culoarea ternă a aluminiului, lămpile din gama High Profile sunt viu colorate în nuanţe de verde, roz, albastru, dar nu numai, scrie Dezeen.

     

  • Out-in-Europe. Heaven is a place on Earth

    Un patinoar ca in filmele americane, cu muzică disco, nu este ceea ce te aştepţi să găseşti când ajungi în portul din Edinburgh. Şi totuşi, în mallul pe care l-am traversat ca să vizitez Britannia, iahtul pensionat al familiei regale, mi-am început puţin altfel experienţa de turist în tărâmul whiskyului şi al hainelor cu model ecosez.

     

    Recunosc, nu am ocolit nici whiskyul şi nici magazinele de suveniruri în căutarea imprimeului scoţian. În plus, în loc să cheltui cele aproximativ 20 de lire şi cele câteva ore pe care le aveam la dispoziţie în capitala scoţiană pentru Britannia, am alocat ambele tipuri de resurse ca să închiriez o pereche de patine cu rotile dispuse în lateral, ca în filme, pentru o oră pe ritmurile „Heaven is a Place on Earth” (şi altele din aceeaşi zonă). Pare clar că Britannia nu se va mai mişca de acolo (mai ales după ce vezi ultimul sezon din seria The Crown) – cultul acestor ritmuri în era tech, nu se ştie niciodată. Ca orice persoană privată de astfel de distracţii în anii „disco” româneşti, senzaţia a fost ca şi cum aş fi redescoperit din nou Coca-Cola sau chipsurile Pringles. Surpriza este însă la tot pasul în Scoţia, o ţară despre care ghizii şi locuitorii spun mândri că a fost modelată, din toate punctele de vedere, de asprimea reliefului şi a climei. Acestea au modelat şi caractere şi au fost mereu sursă de inspiraţie pentru poeţi, scriitori şi chiar şi pentru pionieri ai economiei. O comparaţie între urşii grizzly şi urşii din Sinaia, la bed & breakfast, între o româncă şi o femeie din SUA, poate fi, iarăşi, ceva la care nu te aştepţi la micul dejun dintr-o vacanţă în Scoţia. Găseşti aici locuri  de cazare moderne, dar şi pensiuni retrase cu găini în curte care, atunci când nu îţi sar în maşină, pare că se iau la întrecere cu iepuri sălbatici. Şi am găsit şi idei bune de adus acasă  – puburi deschise la 3 p.m. (tot în timpul săptămânii) pentru a sărbători pay day (ziua salariului). Lista lucrurilor de făcut în Scoţia poate continua la nesfârşit – mă opresc însă la cele pe care mi le amintesc (au trecut câteva luni de când am fost acolo). Ca whisky-ul însă, tind să cred că imaginile filtrate după o perioadă de „maturare” – rămân cele mai importante.  

     

    Edinburgh

    1. Admiraţi (sau, din contră…) o statuie închinată capitalismului – mai exact, „inventatorului” acestuia, Adam Smith, din Centrul Vechi al Edinburgh-ului

    „Ambiţia individuală serveşte binelui comun” şi „Fiecare om trăieşte prin schimburi” sunt citatele mele preferate când vine vorba de Adam Smith (16 iunie 1723 – 17 iulie 1790), considerat părintele capitalismului. Lucrarea sa, „Avuţia naţiunilor, cercetare asupra naturii şi cauzelor ei”, a fost una dintre primele încercări de studiu al dezvoltării industriei şi comerţului în Europa, care ar fi contribuit la crearea economiei ca disciplină de studiu şi care a oferit primele argumente în favoarea comerţului liber şi capitalismului. A introdus în economie conceptul de mână invizibilă, metaforă care are rolul de a arăta cum, prin urmarea propriului interes, indivizii stimulează indirect economia – mecanismul pieţei ar arăta că acţiunile cele mai eficiente şi benefice ar fi cele mai profitabile. Fie că susţii sau nu această idee, de ce să nu dezbaţi asta cu prieteni vechi sau noi – chiar la un pub de lângă statuia lui Adam Smith, unde un bărbat cu părul lung pe nume Jake cântă live coveruri la chitară.

    2.  Muzeul Scriitorilor din Edinburgh

    Muzeul micuţ este în mod clar o alegere personală – pentru un om care scrie, era oarecum un obiectiv evident  (mai ales fiindcă intrarea era gratuită, fiind susţinut de municipalitate). Vă recomand să ajungeţi aici chiar dacă nu sunteţi neapărat fanii lui Robert Burns, Sir Walter Scott şi Robert Louis Stevenson, cei trei giganţi din literatura scoţiană cărora le este dedicat locul. Dincolo de manuscrisele şi citatele care i-au făcut celebri, veţi găsi aici o tiparniţă, pe care primele romane Waverley  ale lui Scott au fost produse, cât şi calul său leagăn din copilărie, într-un cadru mai intim decât al atmosferei date de un muzeu clasic. Sunt aici şi obiecte mai ciudate, cum ar fi cizmele de echitaţie ale lui Robert Louis Stevenson, şi un inel pe care l-ar fi primit de la un şef din Samoa, gravat cu cuvântul „Tusitala”, care ar însemna „vorbitorul, povestitorul de poveşti”.

    3. Plimbaţi-vă prin centrul vechi al Edinburgh-ului

    Cunoscut drept unul dintre cele mai frumoase oraşe ale lumii şi înscris pe lista patrimoniului UNESCO, oraşul Edinburgh e diferit de poate tot ce aţi văzut prin Europa până acum (cel puţin în cazul meu aşa a fost) şi poate fi vizitat, cu uşurinţă, la pas. Este supranumit Atena nordului, se pare atât datorită asemănărilor topografice, cât şi celor intelectuale (iluminismul scoţian ar fi fost influenţat de literatura grecilor antici). Totuşi, centrul vechi al oraşului mi se pare diferit de orice alt oraş pe care l-am văzut până acum – poate datorită patinei de fum cu care pare că sunt îmbrăcate toate clădirile. Oraşul este poreclit şi „Auld Reekie (engleză-scoţiană pentru Old Smoky, Bătrânul Afumat). Castelul Edinburgh tronează de undeva de deausupra – iar toate clădirile aduc a scenariu de film (mai ales scenariu de Harry Potter – de altfel, se pare că scriitoarea J.K. Rowling a scris primele capitole ale seriei într-una din cafenelele de aici). Dincolo de muzee, şcoli care arată spectaculos, catedrale – un obiectiv interesant din Edinburgh este şi cimitirul lui Greyfair. El ar fi fost unul dintre cei mai iubiţi primari ai Edinburgh-ului – iar câinele său, Bobby, nu s-ar fi despărţit de mormântul său (aici se află de altfel şi o statuie cu câinele).

    1. Cum se ajunge aici: Cea mai bună variantă este a operatorilor de zbor low-cost, care operează curse directe din România spre Edinburgh;

    Cea mai bună variantă de transport în Scoţia: ca să vezi mai mult, ideal este să închiriezi o maşină (şi sunt mai multe companii disponibile); preţul este însă destul de ridicat, de circa 600 de lire/săptămână – cu cât sunteţi mai mulţi, cu atât mai bine; de asemenea, trebuie să adăugaţi costul parcării. Un city break de două-trei zile în Edinburgh sau Glasgow e, de asemenea, o idee bună;

    2. De neratat: Whisky-ul afumat – fie direct de la sursă, din distileriile scoţiene, fie prezent în puburile existente la tot pasul;

    3. De ratat: Haggis, acel fel de mâncare specific scoţian despre care îmi e greu şi să scriu…

    4. Cazarea: Există numeroase opţiuni, pe diferite gusturi – dar nu neapărat pentru toate bugetele – puteţi găsi şi apartamente moderne în Edinburgh sau Glasgow, dar şi bed and breakfasturi cochete pe insule şi în „highlandurile” scoţiene (zona montană a Scoţiei, în nordul oraşelor Glasgow şi Stirling, asociate deseori cu cultura galică);

    5. Cel mai bun moment al anului pentru vizită: primăvara (martie târziu – mai), dar ghidurile din online spun că nu e rău să fii aici nici toamna (septembrie-noiembrie).

    4. Castelul Stirling

    Castelul Stirling este un simbol al independenţei scoţiene şi mândriei naţionale (chiar dacă scoţienilor pare că nu le place asta, este şi locul pentru care Mel Gibson s-a luptat în Braveheart). Una dintre cele mai cunoscute figuri ale regalităţii scoţiene, „Mary, Queen of Scots”, şi-a petrecut mare parte din viaţă aici. Totuşi, locul este faimos mai ales pentru bătălia de la Bannockburn, prin care regele Robert Bruce a redobândit controlul asupra castelului şi a recâştigat independenţa scoţiană în faţa englezilor (una dintre cele mai importante bătălii ale războaielor anglo-scoţiene din secolele XIII-XVI). Un update istoric foarte viu, cu o proiecţie mare a acestei bătălii, cu replici între cele două tabere, este disponibilă pentru vizionare în castel. Iar imediat după,  puteţi să alergaţi chiar pe câmpul unde a avut loc bătălia – unde se află acum şi o statuie a lui Robert Bruce.

     

    INVERNESS

    5. Casa-rulotă  a antreprenorului care o caută pe Nessie

    La faimosul Loch Ness, puteţi alege varianta SF, în care să o căutaţi pe Nessie sau cea mai aproape de realitate, în care să îl căutaţi pe Steve, cel care şi-a dedicat întreaga viaţa căutării monstrului legendar. În cazul lui, legenda spune că în fiecare dimineaţă, se trezeşte şi veghează asupra lacului Loch Ness, în aşteptarea monstrului. Eu n-am găsit decât rulota lui, care teoretic ar fi locul unde locuieşte – şi o adresă web de unde pot fi comandate lucruri handmade create de el, tot pe tema Nessie. Mii de turişti se pare că ajung să îi bată la uşă, potrivit presei scoţiene. Tot acolo scrie că avea 28 de ani când a decis să vină aici (acum are în jur de 60): „Eram foarte stresat, plăteam o ipotecă şi aveam un job care nu-mi prea plăcea. Decizia mea să mă mut aici m-a schimbat semnificativ, în Highlands există un alt ritm al vieţii. Libertatea, aventura şi misterul sunt ceea ce mă motivează acum”, scrie el într-un interviu publicat de Scotttish Field.

    6. Castelul (sau mai bine zis ruinele castelului) Urquhart

    Unul dintre numeroasele castele scoţiene (care a fost însă şi sub ocupaţie englezească), Urquhart este în apropierea lacului Loch Ness. Nu au rămas multe din el – a fost şi acesta parte din războaiele scoţiano-engleze – însă imaginaţia o ia la goană când citeşte plăcuţele cu evenimentele marcante de aici. Pare că şi scriitorul Game of Thrones (Urzeala Tronurilor) şi-a găsit inspiraţia în istoria turbulentă a Scoţiei – unele poveşti sunt de-a dreptul sângeroase. 

     

    Glen Etive

    7. Încercaţi drumeţia Buachaille Etive Mor

    Traseul montan Buachaille Etive Mor este de neratat dacă ajungeţi prin Highlandurile scoţiene – chiar dacă nu sunteţi neapărat pasionat de genul acesta de activităţi. Nu aveţi nevoie de echipament profesional de escaladă (încălţările confortabile sunt suficiente) şi se poate ajunge cu maşina până la baza unuia dintre traseele principale de aici, unde veţi găsi şi o parcare (cu plată). Priveliştea asupra Văii Glen Coe este una dintre cele mai cunoscute referitoare la munţii scoţieni – iar West Highland Way, practic o potecă printre munţii de aici – este cunoscută în toată lumea. „Cele Trei Surori” sunt de neratat.

     

    Glenfinnan

    8. Hogwarts Express există

    O altă vedere specifică ce ţine de Scoţia este a cunoscutului Hogwarts Express – în viaţa reală, este vorba despre un tren care funcţionează cu aburi, care îşi duce pasagerii într-una dintre cele mai frumoase rute feroviare ale lumii. Acesta porneşte dintr-o staţie aflată pe Ben Navis, cel mai înalt munte din Marea  Britanie şi ajunge în apropierea celui mai adânc lac (loch) din Europa, Loch Nevoi. Opreşte însă pe drum pe viaductul Glenfinnan, ca să se bucure de peisaj atât turiştii din interior, cât şi cei înşiraţi în apropierea viaductului (cele două tabere ajung să se salute fluturând din mâini la un moment dat). Eu nu am luat trenul, m-am alăturat unei grămezi de turişti (mulţi dintre ei costumaţi cu haine din filmul SF pentru copii) şi am aşteptat apariţia expresului celebru. Priveliştea este identică celei din film – dar merită văzută şi dacă nu sunteţi neapărat un fan al acestuia. 

     

    The Isle of Sky (Portree)

    9. Amsterdamul de care mai puţini au auzit

    O călătorie în Scoţia nu ar fi completă fără o vizită într-un sat pescăresc idilic. Iar cel mai cunoscut astfel de sat (iarăşi, găsit deseori pe vederile scoţiene) se află pe Insula Skye. Este conectată de coasta de vest a Scoţiei atât printr-un pod, cât şi un feribot. Am mers pe varianta cu feribotul (şi fish and chips to go luaţi din orăşelul de plecare – Malaig) şi am ajuns în Portree – un sat pescăresc colorat, frumos în poze, dar care îţi cam lasă senzaţia de pustiu sau singurătate când eşti acolo. Poate din cauza bărcilor la reflux sau a faptului că cele mai multe dintre acele clădiri colorate sunt goale.

     

    The Isle of Sky

    10. Faceţi un selfie cu roşcatele  Highland Cows

    În afară de oile care sunt la tot pasul – şi în locuri unde poate nu te-ai aştepta – într-o călătorie în Scoţia vei întâlni şi o rasă de animal mai ciudat – care poate nu ţi se va părea prea familiar. Zeci de turişti opresc pe marginea drumului pentru a-şi face poze cu blândele bovine mai ales roşcate (au şi alte culori) – iar cei care nu se sperie de coarnele uriaşe, se încumetă să le şi mângâie. Vitele scoţiene sunt crescute mai ales pentru carnea lor, dar şi pentru lapte. Sunt o rasă rezistentă, blana lor lungă le ajută să reziste climei aspre din Scoţia (totuşi, unii se întreabă cam cât pot să vadă din cauza ei, le acoperă deseori ochii). Dacă sunteţi în căutarea lor şi vreţi să întrebaţi un localnic unde se află, încercaţi expresia „Hairy Coos”, se pare că aceasta este denumirea populară folosită de ei.