BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Război, inflaţie, crize şi vacanţe şi „Mare e lumea“

    Din punct de vedere jurnalistic, 2022 nu a fost un an rău, ci dimpotrivă, chiar a fost un an foarte bun. Unde mai poţi să te întâlneşti într-un singur an cu pandemie, război, inflaţie, creşterea dobânzilor, vacanţe, muncă remote etc.

    După doi ani de pandemie, 2020-2021, în 2022 ar fi trebuit să punem punct acestui eveniment kafkanian, care nici acum nu ştim ce a fost – o problemă a globalizării şi a mişcării libere a persoanelor, un experiment ca să vadă cineva cum rezistăm închişi în casă chiar şi câteva luni, o conspiraţie mondială etc.

    Ironic, Putin, preşedintele Rusiei, ne-a scăpat de pandemie odată cu invadarea militară a Ucrainei, la finalul lunii februarie şi declanşarea unui război care nu am crezut că este posibil să se întâmple în secolul XXI în Europa, o zonă care se bucură de câteva decenii de linişte, pace şi burghezie.

    Războiul ne-a adus explozia preţurilor la energie, apariţia inflaţiei după 30-40 de ani, creşterea rapidă a dobânzilor etc. şi toată lumea a fost dată peste cap.

    Ceea ce este bine este că viaţa îşi urmează cursul, ne-am obişnuit deja cu războiul de lângă noi, ne-am familiarizat cu creşterile de preţuri şi ratele mai mari pentru creditele luate de la bancă, experimentăm acum un nou model în care trăim în criză, dar companiile nu numai că nu dau oameni afară, dar se şi luptă pentru ei, mergem în vacanţă – şi nu o singură dată, ci de mai multe ori –, corporatiştii reluându-şi bunul obicei de citybreakuri. Peste tot în lume auzim celebra melodie a lui Costi Ioniţă – Mare e lumea.

    Finalul de an este un bun prilej pentru a mă uita puţin în spate la ceea ce am scris, încercând să surprind ceea ce se întâmplă în jurul meu, în lumea corporatistă care câştigă teren. Aşa că vă invit să citiţi titlurile articolelor pe care le-am scris în 2022 în Business Magazin, în ultima pagină a revistei.

    1. Unde au dispărut toţi angajaţii? Generaţia milenialilor nu mai vrea să stea în chirie şi începe să cumpere case! Trebuie să acceptăm taxe mai mari pentru a finanţa sistemul de sănătate şi de pensii!

    2. Creşte inflaţia, cresc dobânzile, cresc preţurile la apartamente

    3. De ce noile generaţii încep să fie nemulţumite de capitalism: americancele au ajuns să-şi vândă ovulele pentru a-şi plăti datoriile şcolare

    4. Nu ştim câţi români au plecat din ţară, 4 sau 5 milioane, dar am întâlnit doi români care s-au întors acasă

    5. În timp ce companiile caută cu disperare angajaţi, românii vor să-şi schimbe jobul, să se odihnească mai mult, să aibă salarii mai mari, să se dezvolte personal şi să aibă un coach

    6. Cei care „fură” angajaţi gata pregătiţi trebuie să fie penalizaţi

    6. Faptul că termini o facultate cu o anumită specializare, dar ulterior te duci într-o altă zonă, reprezintă un punct forte pentru companii

    7. Lipsa de middle management costă

    8. RĂZBOIUL DE LÂNGĂ NOI

    9. CE ÎNSEAMNĂ PENTRU COMPANIILE ROMÂNEŞTI ATUNCI CÂND FONDATORII ÎMPLINESC 70 DE ANI

    10. CE SENS ARE SĂ TE LUPŢI ŞI SĂ-ŢI PIERZI VIAŢA ŞI PACEA BURGHEZĂ?

    11. BĂNCILE DIN ROMÂNIA AU AJUNS CA BĂNCILE DIN ELVEŢIA

    12. Dar eu de ce nu am făcut bani? Eu de ce nu am ajuns director?

    13. BLESTEMUL ROMÂNICA: PROBLEMA CEA MAI MARE A NOASTRĂ ESTE LEGATĂ DE OPINIA PE CARE O AVEM NOI DESPRE ROMÂNIA, DESPRE NOI

    14. BINE CĂ S-A PRĂBUŞIT U.R.S.S!

    15. Globul de sticlă în care trăiau corporatiştii din noua generaţie se va sparge

    16. TU TE-AI FI ANGAJAT PE TINE LA 20 DE ANI, AŞA CUM ERAI ATUNCI?

    17. CE CREŞTERE SALARIALĂ AR CERE CINEVA CA SĂ-ŞI SCHIMBE JOBUL DE LA O COMPANIE CU BRAND LA O FIRMĂ FĂRĂ NUME? DE LA 50%  LA CHIAR 100%!

    18. Tu ai lucrat trei ani pentru americani, ce-ai învăţat de la ei? Americanii nu-şi contestă şefii şi deciziile lor, la noi tot timpul se comentează şi se contestă deciziile

    19. În timp ce noi aruncăm cu pietre în sistemul educaţional românesc, profesorii din SUA caută „cu lupa” studenţi români, pentru că ştiu că sunt pregătiţi şi au idei bune

    20. Oportunităţile de creştere sunt mai mari în România decât în Germania sau într-o altă ţară vestică. Sunt români care nu câştigă în Italia, Germania, Grecia, Spania 1.000 de euro net, cât câştigă în ţară

    21. EU TREBUIA SĂ FAC ORICE CA SĂ RĂMÂN ÎN BUCUREŞTI. NU AVEAM ALTĂ ALTERNATIVĂ, NU PUTEAM SĂ MĂ ÎNTORC ACASĂ

    22. Cei care vin acum la interviu întreabă imediat după salariu ce cursuri vor primi din partea companiei (gratis), în plus, spun că vor timp liber, nu vor să muncească peste program şi nu vor să „moară” pentru companie

    23. CE  ROST/SENS ARE SĂ PUI BANI DEOPARTE ACUM, CÂT EŞTI TÂNĂR? CE SĂ FACI CU EI LA PENSIE, CÂND EŞTI BĂTRÂN, PENTRU CĂ ATUNCI NU PREA POŢI SĂ MAI FACI NIMIC!

    24. Multe firme de IT străine care vin în România nu fac nimic inovator pentru industria de aici, ci doar recrutează programatori pe care îi plasează la clienţi

    25. MAI IMPORTANT DECÂT MEDALIILE CÂŞTIGATE DE DAVID POPOVICI

    26.Dacă liderul de mâine este văzut mai degrabă ca un psiholog, cine mai obţine rezultate?  

    27. De la ce nivel merită să laşi totul ca să te faci antreprenor?

    28. Ai o afacere sau ai un brand?

    29. ANGAJAŢII TREBUIE SĂ AJUNGĂ CA NIŞTE PIESE DE SCHIMB, SĂ NU MAI CONTEZE PROBLEMELE LOR PERSONALE

    30. „Cred că e o moştenire culturală tâmpită ideea că străinii sunt mai tari ca noi”

    31. PE CINE ŞTII, CU CE CLIENŢI POŢI SĂ VII, CE BUSINESS ÎMI ADUCI, CÂT DE REPEDE POŢI OBŢINE REZULTATE. RESTUL NU CONTEAZĂ

    32. Nu toată lumea vrea şi poate fi antreprenor. Dar şi antreprenorii au nevoie de lideri care să le conducă afacerile

    33. CUM ESTE SĂ PRIMEŞTI O BURSĂ PENTRU A RENUNŢA LA ŞCOALĂ?

    34. Atenţie la ce sistem de educaţie ne dorim!

    35. Unde vezi tu criză?

    36. SĂ SE ÎNCHIDĂ MALLURILE MAI DEVREME. SĂ NU MAI VINĂ INVESTIŢII. SĂ SE MĂREASCĂ SALARIILE

    37. DACĂ CEI CARE FAC BUSINESS NU VOR SĂ VORBEASCĂ DESPRE CEEA CE FAC CU VOCE TARE, DE UNDE SĂ OBŢINĂ TÂNĂRA GENERAŢIE EDUCAŢIE DE BUSINESS?

    38. Dacă ar fi să dai timpul înapoi, ai mai dori să te faci antrepreor, ai vrea să intri într-o afacere? Eu n-aş mai lua-o de la capăt, niciodată! 

    39. NU ESTE BINE SĂ OBŢII PROFIT ÎN ASTFEL DE VREMURI

    40. SĂ NU NE DORIM SĂ AJUNGEM CA GENERAL ELECTRIC

    41. REDUCEREA FLUCTUAŢIEI DE PERSONAL ŞI GUNOIUL, INDICATORI PENTRU CRIZĂ

    42. TREBUIE SAU NU PĂRINŢII DIN ROMÂNIA SĂ LE ASIGURE COPIILOR BANI CA SĂ-ŞI CUMPERE UN APARTAMENT SAU CA SĂ DEA AVANSUL?

    43. CE PĂRERE AU LIDERII DE BUSINESS DIN ROMÂNIA DESPRE EI: AMBIŢIOŞI, WORKAHOLICI, REZISTENŢI LA IDEILE NOI DIN CAUZA FRICII DE EŞEC, IAR LA PENSIE VOR SĂ DEVINĂ CONSULTANŢI.    ■

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Tu ştii ce ştiu alţii despre tine? Există o companie care te ajută să afli şi care te îndrumă cum să faci să nu mai ştie nimeni decât… ce vrei tu

    Fiecare utilizator de internet îşi lasă datele personale de fiecare dată când interacţionează cu o companie din online, iar puţini dintre noi suntem conştienţi de numărul imens de companii care ajung astfel să deţină informaţii despre noi. Dreptul de ştergere a acestora există, iar un start-up local s-a gândit să faciliteze munca de a face acest lucru pentru omul prezentului – tot mai ocupat şi tot mai vulnerabil. Proiectul, numit AgainstData.com, a fost deja validat de investiţii de circa 200.000 de euro.

    Rrimul nostru produs, pe care l-am lansat în urmă doar cu câteva săptămâni, se adresează persoanelor fizice. Este vorba de o soluţie care le permite oamenilor să vadă ce companii au datele lor pentru că în perioada asta în care trăim interacţionăm cu foarte multe companii şi pur şi simplu pierdem şirul site-urilor de pe care am cumpărat anumite lucruri, a serviciilor la care ne-am abonat şi, de ce nu, a joburilor la care poate am aplicat în trecut. Îi ajutăm pe oameni să descopere aceste companii cu care au interacţionat de-a lungul timpului şi de asemenea, să îşi exercite unul dintre drepturile conferite şi anume de a şterge datele de la aceste companii“, a explicat în cadrul emisiunii ZF IT Generation, Adrian Vicol, cofondator, AgainstData.com.

    Proiectul a pornit în urmă cu circa doi ani, punând accent pe protecţia şi gestiunea datelor cu caracter personal, iar până acum echipa fondatoare a reuşit să atragă investiţii în valoare totală de peste 200.000 de euro. „Sunt aproximativ doi ani de când am înfiinţat start-up-ul. Suntem absolvenţi ai acceleratorului susţinut de Gapminder în România, numit Techcelerator şi ei au fost primii noştri investitori acum aproximativ un an şi jumătate. Apoi, am participat la un accelerator de cyber security care a avut loc în Italia şi în urma acestui accelerator am mai primit o investiţie din partea Startup Wise Guys şi a unei bănci din Italia. În momentul de faţă noi avem mai mulţi investitori deja în companie din zona de venture capital şi cel mai probabil o să mai ridicăm o rundă de seed în 2023 pentru a ne mări capacitatea şi a mări piaţa căreia ne adresăm“, a precizat el, adăugând că pentru runda de finanţare de tip seed, start-up-ul vizează atragerea unei investiţii de peste 500.000 euro.

    În prezent, echipa AgainstData.com lucrează şi la o soluţie adresată companiilor, prin care acestea să poată gestiona într-un mod automatizat datele stocate de la clienţi, parteneri sau angajaţi. „Prin acest produs încercăm să ajutăm companiile să descopere unde în sistemele lor de IT ţin aceste date cu caracter personal ale clienţilor, ale partenerilor şi, de ce nu, ale angajaţilor; în momentul în care aceste companii primesc o cerere de ştergere din partea utilizatorului  să poată să o gestioneze şi să poată să şteargă aceste date într-un timp foarte scurt sau complet automat“, a punctat Adrian Vicol, menţionând că firmele mari, de tip enterprise, au bugete dedicate şi echipe semnificative care se ocupă de astfel de cereri, însă companiile mici şi mijlocii nu au astfel de resurse.

    „Din păcate, companiile mai mici fie nu pot aloca suficiente resurse şi suficiente investiţii pentru sectorul acesta, fie nu percep aceste tipuri de cereri ca pe o necesitate. Noi ne adresăm în special companiilor mici şi mijlocii pentru a veni în ajutorul lor pentru a rezolva această problemă. Vom oferi o serie de integrări cu cele mai folosite sisteme software as a service (SaaS), pentru că în general companiile mici cumpără software-uri pe bază de subscripţie şi au de obicei softuri specializate pentru a trimite newslettere, pentru a gestiona, să spunem clienţii. În toate aceste software-uri, companiile lasă anumite bucăţele de date cu caracter personal. Noi îi ajutăm să identifice care sunt datele respective şi, bineînţeles, le oferim opţiunea să le poată şterge selectiv. Deci facem viaţa responsabilului de protecţie a datelor cu caracter personal din cadrul companiei mult mai uşoară şi, în acelaşi timp, oferim şi un suport tehnologic pentru a crea infrastructura prin care companiile pot comunica eficient această ştergere a datelor; bineînţeles, păstrând în acelaşi timp toate informaţiile necesare pentru un eventual audit.“  

    Rubrica „Start-up Pitch”

    1. Invitat: Mihai Biclineru, chief strategy officer (CSO) al CityDock

    Ce face? Şi-a propus să transforme industria de micromobilitate utilizând tehnologia pentru a crea un produs adaptabil şi fiabil de încărcare şi securizare a trotinetelor electrice – staţii de încărcare şi securizare pentru vehicule electrice.

    „Oferim o soluţie care integrează toate cele necesare pentru dezvoltarea micromobilităţii. Am vândut deja în şapte ţări europene, precum Spania, Italia, Ungaria şi Bulgaria, pe lângă România. În plus, soluţia noastră este implementată şi în Statele Unite ale Amercii şi în America de Sud. De curând ne-a contactat o bancă din SUA care vrea să implementeze soluţia CityDock pentru angajaţi, pentru a reduce dezordinea din birouri – pentru că angajaţii au început să urce trotinetele în birouri, pentru a le încărca.“

    2. Invitat: Diana Enăchescu, cofondator şi CEO al Vintello

    Ce face? A dezvoltat o platformă de fashion resale prin intermediul căreia utilizatorii pot vinde articole din propria garderobă, pentru a susţine şi a dezvolta shoppingul sustenabil. Platforma a fost lansată oficial în luna aprilie a anului în curs.

    „Ne îndreptăm în acest moment atenţia şi interesul către zona de angel investors din România. Avem în vedere o investiţie în jurul sumei de 200.000 – 250.000 de euro. Considerăm că aceşti bani ne-ar ajuta să ne dezvoltăm în continuare, pentru că mai sunt încă multe de făcut, atât pe partea tehnologică, cât şi în zona de marketing. De asemenea, investiţia aceasta ne-ar permite să scalăm şi să putem ajunge la următorul nivel de discuţie.“

    3. Invitat: Miruna Manole, cofondatoare a Pod.ish

    Ce face? A creat o platformă online prin care îşi propune să aducă la un loc producătorii români de articole sustenabile şi artizanale.

    „În prezent Pod.ish este disponibil la nivel naţional, iar ca planuri avem în vedere extinderea la nivel european. Pentru lansarea la nivel internaţional vizăm pieţe precum Franţa, Germania, Italia, pentru că acolo există o cerere şi mai mare pentru astfel de produse. Acolo există un real interes nu doar pentru produse sustenabile, dar şi pentru produsele unicat, artizanale. Ei au altă cultură.“

    4. Invitat: Adrian Vicol cofondator al AgainstData.com.

    Ce face? A dezvoltat o soluţie ce le permite utilizatorilor să afle ce date deţin companiile despre ei. Start-up-ul lucrează în prezent şi la o soluţie B2B, care să ajute companiile să îşi gestioneze în mod automatizat datele stocate de la utilizatori.

    „Sunt aproximativ doi ani de când am înfiinţat start-up-ul. Suntem absolvenţi ai acceleratorului susţinut de Gapminder în România, numit Techcelerator şi ei au fost primii noştri investitori acum aproximativ un an şi jumătate. Apoi am mai atras o investiţie din partea Startup Wise Guys. Am participat la un accelerator de cyber security care a avut loc în Italia şi în urma acestui accelerator am mai primit o investiţie din partea Startup Wise Guys şi a unei bănci din Italia. Deci practic în momentul de faţă noi avem mai mulţi investitori deja în companie din zona de venture capital şi cel mai probabil o să mai ridicăm o rundă de seed în 2023 pentru a ne mări capacitatea şi a mări piaţa căreia ne adresăm.“

    Rubrica „Start-up Update”

    1.Invitat: Rareş Mară, cofondator şi CEO al Savables (fost CleverEat) – platformă online pentru combaterea risipei alimentare

    Ce e nou? Start-up-ul românesc vrea să ridice o rundă de finanţare în valoare de 250.000 de euro de la investitori români, pentru a-şi extinde echipa, a dezvolta o aplicaţie de mobil şi pentru a se lansa la nivel naţional. În prezent, Savables este disponibil doar în Timişoara, oraşul în care se află cei doi cofondatori – Rareş Mară şi Marius Pascu.

    „Suntem în căutarea unei noi runde de finanţare. Vrem să ridicăm 250.000 de euro pentru a mări echipa – pe partea de vânzări, marketing, suport pentru clienţi, development, practic toate ariile de care avem nevoie pentru a ne dezvolta la nivel naţional. Suntem în discuţii cu mai mulţi investitori şi vrem să ridicăm runda de finanţare în primul semestru al anului 2023.“

     

    2. Invitat: Daniel Tamaş, cofondator şi CEO al WAM.app – reţea socială de gaming bazată pe tehnologia blockchain, dezvoltată de compania Digitap din Cluj-Napoca

    Ce e nou? Start-up-ul are nevoie de o investiţie cuprinsă între 10 şi 20 milioane de dolari pentru a câştiga cât mai multă cotă de piaţă la nivel global. Până în prezent, aplicaţia WAM a fost dezvoltată cu o investiţie iniţială de aproape 800.000 de dolari la care s-a adăugat o finanţare de 2,8 milioane dolari obţinută prin ICO (initial coin offering) odată cu lansarea criptomonedei proprii, pe baza căreia se pot face tranzacţii în platformă.

    „Noi monetizăm şi urmează ca în 2-3 luni de zile să ne şi autosusţinem, dar pentru a acapara o piaţă foarte mare, urmează să ridicăm încă o rundă. Nu pot să dau foarte multe detalii despre rundă în sine, dar scopul nostru este să avem cât mai mult din piaţa asta, pentru că odată ce avem o bucată mare din piaţă, noi putem dezvolta liniştiţi 10-15 ani de acum încolo. Aceasta este viziunea pe care o avem.“

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noiembrie 2019 şi realizată în prezent împreună cu BCR Innovx, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 370 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Start-up Star, Investor Watch, Sfatul expertului şi What’s Hot.

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

     

  • Cauţi un loc de muncă? Vezi care sunt noile metode prin care companiile îşi aleg candidaţii şi ce nu trebuie să faci la un interviu

    Crizele din ultimii ani şi-au spus cuvântul şi în piaţa forţei de muncă şi s-au văzut în fenomene precum marea demisioneală postpandemică sau marea reîntoarcere la birou. Cu aceste valuri de candidaţi, era imposibil ca procesele de recrutare să rămână la fel. Ce contează cel mai mult când interviul de angajare se face printr-un ecran?

    Primul dintre candidaţi părea extrem de trist, apoi, cel de al doilea, îmi zâmbea de fiecare dată când se uita în ochii mei”, îmi povestea o cunoştinţă, aflată în postura angajatorului într-un proces de recrutare pentru o poziţie importantă în companie. Nu îşi amintea cu lux de amănunte discuţiile, însă a ţinut să îmi menţioneze aceste impresii referitoare la mimica celor doi candidaţi pe care îi văzuse. Din tonalitatea sa, reieşea că este mai înclinat să meargă spre „angajatul zâmbitor” şi făcea, fără să îşi dea seama, un soi de filtrare prin intermediul „face readingului”. Chiar dacă instinctual acesta face parte naturală din procesele de recrutare (şi, de ce nu, şi din relaţiile de zi cu zi), se pare că acesta a devenit oficial un instrument de recrutare în urmă cu câţiva ani şi a câştigat mai mult teren odată cu interviurile prin Zoom realizate în perioada pandemică.

    „Face readingul (citirea şi interpretarea expresiilor faciale n.red.),  se numără printre cele mai noi instrumente în materie de recrutare”, observă Ioana Petre, expert HR şi Managing Partner, RightFIT România. Acesta se foloseşte, de obicei, în toate situaţiile în care există interacţiune cu candidatul. „Dacă un recrutor este specializat în face reading, el va putea să îşi dea seama cu uşurinţă dacă omul din faţa lui este o persoană conflictuală sau nu, dacă funcţionează mai bine în cadrul unor activităţi de tip execuţie sau mai degrabă are nevoie să înţeleagă de ce-ul din spatele unor acţiuni şi aşa mai departe.” Chiar dacă face readingul şi numerologia nu sunt nişte ştiinte noi, ele reprezintă instrumente noi în recrutare, care au apărut din dorinţa companiilor de a calibra cât mai mult nevoia cu cererea, căutând să limiteze cât mai mult posibil rata de eroare în evaluarea unui candidat, au introdus şi instrumente adiţionale. „Este foarte posibil ca acest lucru să se fi folosit şi în trecut, oamenii făcând acest lucru în mod natural, doar că acum aceste instrumente sunt standardizate, eliminând în mare parte o interpretare personală, neuniformă şi subiectivă. Personal, sunt de părere că este un lucru foarte bun.” Această metodă, de „citire” a mimicii angajatului, a dobândit o importanţă mai mare în contextul discuţiilor numeroase mutate în online odată cu pandemia. „Interviurile au loc foarte mult în mediul online, unde nu este vizibil întregul corp, iar atenţia este concentrată aproape exclusiv pe faţa vorbitorului. De asemenea, este un instrument util deoarece expresiile pentru fericire, tristeţe, supărare şi teamă sunt comune pentru toate culturile, astfel încât deşi instrumentul este standardizat, distorsiunile ce pot apărea în funcţie de zona geografică în care se face recrutarea, sunt minime. Cred că toate aceste argumente arată foarte clar că tehnologia ajută, dar rolul unui specialist în crearea unui profil al candidatului este esenţială.”

    Tehnicile de recrutare de pe piaţa românească sunt aliniate în prezent celor din Vest, observă Ioana Petrea – mai cu seamă fiindcă majoritatea companiilor multinaţionale au sediu sau operaţiuni şi în România. În funcţie de particularităţile industriei, ale companiei sau de tipul de poziţie pentru care se face recrutarea, acestea pot varia; la fel, instrumentele variază şi de la o etapă la alta. „În primă fază, vorbim despre o cunoaştere minimă a candidatului, iar procesul este orientat către culegerea şi validarea  de informaţii. Aceasta se poate face în timpul unui interviu clasic sau prin intermediul platformelor sau aplicaţiilor.” Într-o etapă incipientă, întâlnim o combinaţie de programare la interviu prin intermediul unei aplicaţii (acces la calendarul intervievatorului şi rezervarea unui interval pentru discuţie), mesaje prestabilite şi corespondenţă pe e-mail. În această primă etapă, unele companii folosesc aplicaţii de tip bot, pentru culegerea sau validarea informaţiilor din CV, explică Petrea. Iar în funcţie de poziţie, angajatorii pot apela la diverse instrumente, cel mai important fiind profilul psihologic. Acesta se poate realiza prin completarea unui chestionar online de către candidat sau poate fi făcut de un specialist HR, pe baza unor întrebări specifice din timpul interviului. Uneori, candidaţii trebuie să îşi prezinte competenţele în cadrul unui examen, online în scris sau în faţa unei comisii de evaluare.

    Atunci când se evaluează un candidat, comunicarea cu acesta are trei componente: comunicarea verbală, în care sunt importante cuvintele şi sensul lor, adică informaţiile propriu zise comunicate, comunicarea para verbală şi comunicarea nonverbală. „Comunicarea paraverbală oferă informaţii dincolo de conţinutul verbal asociat, dincolo de sensul cuvintelor, iar componentele acesteia sunt volumul (intensitatea), ritmul şi fluenţa, tonul vocii, modul de articulare a cuvintelor, intonaţia şi accentul.” Fiecare din aceste componente poartă cu sine mesaje despre vorbitor, pe care un specialist le va interpreta şi încorpora în profilul general al candidatului. La acestea se adaugă, bineînţeles, comunicarea nonverbală şi aceasta cuprinde mai multe elemente, cum ar fi aspectul general, gesturile, postura, contactul vizual, proxemica (distanţa de interacţiune) şi expresiile faciale.

     

    Când vom vorbi cu roboţi la un interviu de angajare?

    Prin prisma felului în care tehnologia influenţează procesele de recrutare, Ioana Petrea observă că, şi pe piaţa românească, interviurile în care cel care intervievează este un robot sunt deja parte din lumea pe care o trăim. „Lucrul acesta este deja parţial implementat de unele companii. Există o aplicaţie care îţi adresează un set de întrebări prin care, pe baza răspunsurilor tale te califică pentru nivelul următor. Aceasta este folosită în stadiul incipient al recrutării. Sunt de părere ca digitalizarea este bună, însă până la un punct. Susţin deschiderea unor platforme care să ajute munca din culisele unui recrutor, însă nu cred că îl poate înlocui.” Ea subliniază că toate instrumentele folosite, inclusiv cele noi, ne ajută să culegem informaţii, în primul rând, interpretarea acestora şi contextualizarea lor este întotdeauna făcută de un specialist. „Spre exemplu, o aplicaţie prin care recrutorul să poată filtra şi găsi candidaţi relevanţi, care apoi să le dea un mesaj automat, reminder legat de interviu, să le trimită fişa postului şi aşa mai departe, este mai mult decăt utilă. Nu cred însă că un robot poate înlocui, ani de experienţă, psihologie şi de ce nu, şi tehnici de citirea expresiilor faciale, corelate însă cu restul informaţiilor pe care ţi le poţi lua doar dintr-o discuţie liberă.”

     

    Ioana Petrea a început să lucreze în HR încă din ultimul an de facultate şi povesteşte că a avut mereu idei atipice referitoare la procesul de recrutare, pe care a vrut mereu să îl reinventeze. Cel mai recent pariu al său în acest sens este serviciul de Borrow HR, dezvoltat în cadrul RightFIT, care este un serviciu prin care un manager poate închiria un HR pe durata procesului de recrutare. Serviciile externe de recrutare presupun, pe lângă costurile de recrutare, şi un success fee, care în funcţie de poziţie şi de contextul pieţei, poate fi destul de ridicat. Dacă bugetul pentru recrutare este modest şi nu poate acoperi toate costurile, tendinţa firească a companiilor este să recruteze cu resurse proprii. Neavând oameni calificaţi pentru această activitate, este posibil ca, în final, costul recrutării să fie mult mai mare, prin selectarea unor candidaţi nepotriviţi cerinţelor. Diferenţa faţă de recrutarea prin success fee este că în cazul serviciului de Borrow HR, recrutarea se desfăşoară prin canalele companiei client, nu prin resursele sau canalele agenţieilor. Apoi procesul de recrutare parcurge paşii standard, iar candidaţii nu trebuie să facă nimic suplimentar.

  • În ciuda perspectivelor economice nu tocmai optimiste pentru anul 2023, companiile producătoare de bijuterii de lux nu se descurajează, ba chiar au planuri mari pentru viitor

    În ciuda perspectivelor economice nu tocmai optimiste pentru anul 2023, companiile producătoare de bijuterii de lux nu se descurajează, ba chiar au planuri mari pentru viitor, scrie New York Times.

    Animate de ideea că bijuteriile sunt un produs de lux a cărui valoare nu scade, acestea nu se tem de inflaţie sau recesiune şi îşi extind capacitatea de producţie sau investesc în noi colecţii şi magazine. Încredere în acest tip de accesorii au chiar şi casele de modă, Prada lansând recent o colecţie intitulată „Eternal Gold” ale cărei piese sunt confecţionate din aur reciclat.

    Încurajată de cererea pentru produsele sale, printre care unele cu listă de aşteptare de câteva luni, Tiffany & Company investeşte în magazinele sale, pe care şi-a propus să le renoveze şi urmează să deschidă chiar şi unele noi.

    Casa Bulgari, care în urmă cu cinci ani şi-a deschis o fabrică de bijuterii la Valenza, în regiunea italiană Piemont, a anunţat recent că are în plan dublarea capacităţii de producţie a acesteia până la finalul anului 2024. La fabrica din Valenza se produc bijuterii care pot costa şi 100.000 de euro, unitatea completând activitatea atelierului firmei de la Roma. Planuri de extindere are şi rivalul Cartier, care, intenţionează să inaugureze două noi fabrici de bijuterii, dintre care una la Valenza şi una în apropiere de Torino.


     

     

  • Relaxare la gheaţă

    Privite o vreme ca o curiozitate, apoi lăudate de diverse celebrităţi, băile cu gheaţă ajung în casele celor care vor să se refacă după o şedinţă la sala de fitness sau să relaxeze, scrie Financial Times. Băile cu gheaţă au ajuns să fie căutate recent datorită efectelor benefice pentru sănătate pe care se spune că le au. Există deja o serie de companii care oferă sau urmează să ofere asemenea accesorii de wellness, printre care Monk, Renu, Dreampod sau Morozko Forge, o baie cu gheaţă pentru instalat acasă costând de la câteva mii la aproape douăzeci de mii de euro.


     

     

  • Din casă în casă

    Păzitul casei câtă vreme proprietarii sunt plecaţi în vacanţă, pentru a da impresia că mai este cineva acasă şi a avea grijă de animalele de companie care altfel ar fi stresate dacă ar fi mutate temporar la un adăpost specializat, a devenit o meserie în toată regula pentru unii, mai ales de când cu pandemia.

    Tot mai multe persoane se înscriu pe site-uri specializate care pun în legătură pe cei care au nevoie de cineva să aibă grijă de casa lor cu cei care oferă asemenea servicii, aceştia din urmă participând chiar şi la cursuri care să le permită să fie mai competitivi.

    O mare parte dintre cei care se oferă se ocupe de case în lipsa proprietarilor în Marea Britanie, scrie The Guardian, o fac pentru a scăpa de grija chiriilor şi a cheltuielilor pe care le presupune o locuinţă, preferând să se mute imediat de la o casă la alta. Această strategie le permite să economisească bani pe care să-i folosească apoi în alte scopuri sau chiar să călătorească în caz că li se dau în grijă locuinţe din alte ţări şi să-şi păstreze şi locurile de muncă obişnuite dacă pot lucra de la distanţă.

     

  • Trening universal

    Articol comod asociat cu o ţinută sportivă, pantalonii de trening au ajuns în ziua de azi să facă parte din ţinuta de birou şi nu numai, după strădaniile caselor de modă care i-au promovat în colecţiile lor. Printre acestea se numără Gucci sau Max Mara, scrie Wall Street Journal, Tom Ford şi Fendi, acestea două propunând pantaloni de trening din caşmir şi satin ori Tory Burch, care vinde pantaloni de trening tricotaţi sau din jacquard înflorat. Se poartă pantaloni de trening chiar şi la întâlniri de afaceri, ori la evenimente, ca parte a unei ţinute de seară, şi chiar şi pe covorul roşu, în această categorie înscriindu-se modele de la Chanel.


     

     

  • Povestea geniului român care a intrat în Cartea Recordurilor cu talentul lui. Operele lui se vând şi cu 2.000 de euro bucata

    Încă de la grădiniţă a început să deseneze. Mai întâi a desenat chipul educatoarei, iar apoi chipurile colegilor şi astfel s-a descoperit talentul lui Gogu Neagoe, un caricaturist român de 44 de ani, care a ajuns în Cartea Recordurilor, după ce a realizat 246 de portrete la un eveniment caritabil.

    Intram în casă, luam cearşaful de pe pat, îl puneam pe gard, băgam mâna în nămol şi gata pictura”, îşi aminteşte Gogu Neagoe (44 ani) primii săi paşi în domeniul artei. Mai târziu, a urmat Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, redenumit acum Universitatea Naţională de Arte Bucureşti. Activitatea sa a început în 1993 şi de atunci „a descris” prin caricaturi şi portrete pe loc, de la persoane obişnuite la personalităţi, printre care se numără Gheorghe Hagi, Nadia Comăneci, Simona Halep, Kurt Thomas, primul gimnast american care a câştigat o medalie de aur la Campionatul Mondial de Gimnastică Artistică, Ion Ţiriac, Traian Băsescu sau Amza Pellea.

    De asemenea, fiind din Slatina, are trei contracte cu două reviste şi cu un ziar din judeţul Olt pentru a realiza caricaturi. Mai mult, datorită talentului său de a desena portrete grafice după o descriere sumară, Gogu Neagoe este deseori solicitat de poliţişti sau procurori pentru a realiza portrete-robot care ajută la soluţionarea mai rapidă a cazurilor. În plus, el organizează şi Salonul de caricaturi la Festivalul Naţional de Caricatură şi Umor „Oltenii şi restu’ lumii”, din Slatina, judeţul Olt.

    „Caricatura în ziua de azi este solicitată de multe firme, care invită un artist caricaturist să realizeze portrete-caricaturi pe loc pentru furnizorii sau colaboratorii invitaţi la un eveniment. Trebuie să spunem că avem în România cei mai premiaţi caricaturişti. Pentru mine, a intra în Cartea Recordurilor a însemnat bucurie”, povesteşte Gogu Neagoe. El a intrat în Cartea Recordurilor în 2020, după ce realizat nu mai puţin de 246 de portrete participanţilor la crossul „Hope Run for Alexandra”, un eveniment caritabil.

    Artistul a participat la numeroase festivaluri naţionale şi internaţionale de pictură şi caricatură, iar lucrările sale se află în colecţii particulare din România şi din străinătate, dar sunt expuse şi în muzee de artă din Australia, SUA, China, Japonia, Iran, Franţa, Italia, Germania, Belgia, Bulgaria şi Grecia, se arată pe site-ul Asociaţiei Caricaturiştilor Profesionşti din România, în care Gogu Neagoe este membru din 2006.  

    Totodată, el este membru al Asociaţiei Internaţionale de Arte Plastice din Germania din anul 2008. Societatea Umoriştilor Români a fost prima organizaţie a caricaturiştilor din România care a deschis saloane ale umoriştilor români în anii ‘20. Fondatorii societăţii au fost Ion Bărbulescu (B’Arg), Victor Ion Popa, Nicolae Tonitza, S. Maur, Iosif Steurer, Iosif Ross, Gruia, Dan Berceanu, Brutus Haneş, Ginsberg şi Gic Săvulescu. Astăzi, nu se ştie exact numărul caricaturiştilor români, însă Gogu Neagoe, din judeţul Olt, este considerat unul dintre cei mai buni caricaturişti din lume.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL 

  • Cum i s-a părut România unui antreprenor străin când a venit acum 20 de ani să investească aici

    În 2004, când Alejandro Solano, executivul spaniol din fruntea HERCESA Imobiliara, a ajuns prima dată la Bucureşti, Lipscaniul arăta ca un câmp de luptă, iar România părea, la acea vreme, lipsită de ambiţii antreprenoriale şi de dorinţa de a schimba lucrurile în bine. Totuşi, el nu a fost descurajat. Ba din contră, povesteşte că totul părea învăluit într-un aer exotic. Cum priveşte lucrurile acum, după aproape două decenii distanţă, în care a învăţat limba română şi a învăţat să se împartă între „acasă” de aici şi „acasă” de peste hotare?

    Exista o mică diferenţă culturală, nu uriaşă, ci o mică diferenţă culturală între Europa de Est şi cea de Vest. Deci pentru mine totul era foarte exotic şi nou. Chiar îmi amintesc că am fost foarte fericit să fiu aici, să vizitez ţara şi apoi să învăţ cultura. Aşa că am fost foarte curios de la început legat de limbă, cultură, mâncare, istorie. Citisem şi o mulţime de cărţi”, rememorează Alejandro Solano vara lui 2004, când a ajuns pentru prima dată pe meleaguri româneşti. Dar, cu toate că a avut un şoc cultural de început, nu mai simte asta după atâţia ani. „Pentru mine, România este ca şi a doua mea ţară. Simt că am două naţionalităţi. Cred că de-a lungul anilor s-a schimbat foarte mult, evident. Doar cineva care a fost atât de mult timp aici poate percepe schimbările pentru că unele dintre ele sunt doar estetice, dar multe altele sunt şi culturale, şi cred că ţara şi-a schimbat puţin mentalitatea, parcă a câştigat mai multă încredere şi stimă de sine.”

    Dacă în 2004 România i-a lăsat impresia că nu era atât de avidă după dezvoltare, să încerce lucruri noi, nu avea acest spirit antreprenorial, spune că astăzi lucrurile stau total diferit şi „cred că asta a fost cea mai mare schimbare”. Acum, observă în oameni energia şi dorinţa de a face o ţară mai bună. „Şi apoi sunt lucrurile mici pe care le vezi. De exemplu, când am ajuns, în 2004, Lipscani era ca un câmp de luptă şi erau nenumărate magazine cu rochii. Acum e transformat. Este plin de comerţ şi culoare, baruri şi restaurante şi alte lucruri.” Infrastructura, subliniază el, e şi ea mai bună. „Cred că deşi o parte din infrastructură a fost dezvoltată cu întârzieri şi aşa mai departe, poţi vedea că este în curs de dezvoltare. Trenul de la aeroport la gară este doar un exemplu.” Ar mai schimba totuşi, câte ceva, de pildă industria serviciilor, care spune că ar trebui să fie mai orientată spre client.

     

    Vamaiot de ocazie

    Una dintre primele destinaţii pe care Solano a avut ocazia să le viziteze în România a fost Vama Veche, care „la rândul său a evoluat foarte mult” faţă de prima sa vizită, care s-a suprapus cu prima sosire în România. „Un prieten şi coleg mi-a spus că merge în Vamă şi m-a întrebat dacă vreau să îl însoţesc. Normal că am acceptat, pentru mine Marea Neagră era ultima frontieră. Mi s-a părut foarte exotic, am dormit cu cortul pe plajă. Plajele din Spania sunt plictisitoare acum.” Alt loc pe care îl consideră special la noi în ţară e în Munţii Apuseni, iar ca mâncăruri favorite, deşi dieta nu îi permite prea des, spune că îi plac sarmalele şi papanaşii. Pe români îi consideră foarte primitori. „Experienţa mea în România a fost o experienţă foarte bună datorită oamenilor pe care i-am găsit aici. Am prieteni foarte buni, prieteni români, care m-au susţinut încă de la început, când încercam să mă adaptez la ţară. M-au învăţat limba. M-au învăţat cultura. Mi-au arătat locurile. Asta cred că ar fi cea mai bună caracteristică (a ţării – n. red.).” Din Spania îi lipsesc mâncarea şi locurile preferate din oraşul natal, Madrid, şi care „au un loc special în  inima mea”, dar cel mai mult, momentele cu familia şi prietenii. Însă merge acasă lunar, iar ca expat, pe lângă beneficiile private, spune că un mare avantaj este acela de a învăţa cultura în fiecare. „Şi cred că acesta este cel mai mare beneficiu.”

     

    O industrie cu ecou

    Executivul susţine că, deşi în copilărie îşi dorea să ajungă fotbalist, odată ce a intrat în industria imobiliară, ce l-a determinat să rămână a fost faptul că eşti implicat în proiecte pe care le poţi vedea şi peste ani, e ca o moştenire. Îi place şi să vadă feţele oamenilor când cumpără o casă şi ei livrează acea casă. „Şi cred că sunt plini de bucurie. E foarte plăcut să le oferi oamenilor un produs care să le aducă atâta bucurie, e ceva foarte satisfăcător.” În România, Hercesa, care, potrivit informaţiilor publice disponibile, a înregistrat o cifră de afaceri de 65,7 milioane de lei anul trecut, a ajuns la peste 900 apartamente livrate în proiectul Vivenda Residencias. De asemenea, compania a reabilitat clădirea hotelului Cişmigiu şi a berăriei Gambrinus din Centrul Bucureştiului, două repere arhitectonice.

    Pentru Alejandro Solano, o zi de lucru include, uneori, întâlniri online, alteori întâlniri în centrul oraşului, dar şi momente când „trebuie să merg în Nord, să petrec mult timp în maşină, şi asta e ceva ce detest – traficul din Bucureşti”. Iar serile îi place să iasă la cină cu prietenii. În opinia lui, o calitate esenţială la un lider e inteligenţa emoţională, şi la angajaţii săi caută, în primul rând, onestitate, iar lucrul peste care nu ar trece este lipsa acesteia. O greşeală frecvent întâlnită consideră că poate fi aceea de a subestima oamenii. „Cred că întotdeauna trebuie să laşi oamenii să te surprindă.” Sfatul său pentru tineri este să aibă stimă de sine. „În sensul că ar trebui să le pese cu adevărat de ei înşişi. Şi să muncească la a fi mai buni, dar cred că poţi obţine asta doar având stimă de sine. Şi cred că asta te poate duce oriunde.” În plan personal, anul viitor îşi doreşte să îşi îmbunătăţească handicapul la golf şi să fie sănătos, dar şi să reia legăturile pierdute cu prietenii săi.   ■

     

     

    Carte de vizită Alejandro Solano

    1. Este licenţiat în managementul afacerilor în cadrul Universităţii Carlos al III-lea din Madrid şi are două diplome de master, una în multimedia, obţinută de la Teesside University, şi una în real estate, din partea Universităţii din Washington;

    2. Şi-a început cariera în echipa Hercesa, în 2004, şi a rămas în companie până în prezent;

    3. Când era copil voia să devină fotbalist, dar a ales să rămână în această industrie deoarece aici a găsit, prin primul loc de muncă, o oportunitate;

    4. Este pasionat de golf.

     

     

    „Welcome to the hotel Cişmigiu”


    Hercesa Imobiliara, compania condusă pe plan local de Alejandro Solano, este cea care în 2004 a cumpărat clădirea Hotelului Cişmigiu din Capitală şi, după ce a reabilitat-o, în urma unei investiţii de 15 milioane de euro, a redeschis unitatea în urmă cu un deceniu. Hotelul de patru stele este căutat în special de oamenii de afaceri, axându-se puternic pe turismul de business, cu 80% turişti străini. Anul acesta, unitatea a ajuns la un grad de ocupare similar cu cel atins în 2019 – de 70%, şi cu 60% mai mare decât anul trecut, când încă se resimţeau încă efectele pandemiei COVID, iar numărul mediu de înnoptări este de 1,5. Reprezentanţii unităţii estimează că vor încheia anul cu o cifră de afaceri de 1,45 mil. euro, în creştere cu 136% faţă de anul precedent, iar pentru 2023 preconizează un salt de 15%. Hotelul a fost deschis iniţial în urmă cu un secol, în 1912, şi are o capacitate de 60 apartamente, alături de şase săli de conferinţe, funcţionând cu circa 22 de angajaţi.

  • Ce soluţii adoptă companiile în perioada aceasta, în care lucrurile pare că sunt din ce în ce mai grele şi mai complicate

    Contextul economic dificil din această perioadă apasă greu pe umerii companiilor de pe piaţa locală. Soluţia? Ca în orice criză, optimizarea costurilor, de la cele de producţie, la cele operaţionale, de finanţare şi, nu în ultimul rând, la cele de conformare, spun experţii în fiscalitate.

    În această perioadă observăm o creştere a activităţii de control, nu doar din partea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, ci şi din partea altor autorităţi, cum ar fi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor sau Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor. (…) În acelaşi timp, constatăm o înclinare mai pronunţată din partea companiilor spre contestarea în justiţie a măsurilor impuse de autorităţile de control. În acest context, sunt binevenite măsurile de digitalizare a instanţelor, demarate în timpul pandemiei şi continuate prin finanţarea asigurată de PNRR”, afirmă Mihnea Galgoţiu-Săraru, partener, Reff & Asociaţii I Deloitte Legal.

    Alexandra Smedoiu, partener servicii fiscale în cadrul Deloitte România, a punctat că o sursă importantă de investiţii pentru economia românească este reprezentată de fondurile europene  şi că, în aceste condiţii, atât autorităţile, cât şi sectorul privat trebuie să se mobilizeze pentru a asigura o absorbţie optimă, având în vedere că este vorba de un volum ridicat de finanţare, de care economia României are foarte mare nevoie, la costuri foarte reduse, în contextul creşterii dobânzilor în întreaga lume din cauza inflaţiei. „În plus, aceste fonduri sunt preponderent direcţionate către reforme structurale esenţiale în actualul context economic, precum tranziţia energetică şi digitalizarea şi cercetarea-dezvoltarea.

    Deşi unele fonduri PNRR vor fi direcţionate preponderent către sectorul public, care ar urma să deruleze proiecte în aceste zone, cu contractarea mediului privat, accentul în perioada următoare se pune pe stimularea mediului privat, în special a întreprinderilor mici şi mijlocii pentru implicarea în astfel de activităţi”, spune ea. Raluca Bontaş, partener gobal employer services în cadrul Deloitte România a vorbit despre gestionarea forţei de muncă, despre care spune că reprezintă o provocare permanentă pentru angajatori, atât prin prisma costurilor, cât şi din perspectiva atragerii şi reţinerii angajaţilor. „În aceste condiţii, ambele categorii caută soluţii de eficientizare, inclusiv prin organizarea forţei de muncă sub forma unui ecosistem, format din colaboratori interni şi externi, lucrători din gig economy, platforme digitale de lucru etc. Însă cei care apelează la astfel de soluţii trebuie să ţină cont de faptul că aceste zone nu sunt încă reglementate corespunzător şi, chiar dacă la nivelul Uniunii Europene există o preocupare în această direcţie, până la atingerea unei clarităţi cu privire la ce şi cum va fi reglementat, trebuie să cântărească cu multă atenţie modalitatea de cuplare la un astfel de ecosistem, pentru a se asigura că soluţia urmată nu atrage riscuri fiscale în eventualitatea unor controale”,  a punctat ea.

    O altă provocare este legată de inflaţia care erodează veniturile angajaţilor şi, implicit, creşte presiunea pe angajatori să găsească soluţii pentru această situaţie. „În acest context, măsurile anunţate, asumate prin PNRR, de retragere a facilităţilor fiscale pentru angajaţii din IT, construcţii, agricultură şi industria alimentară ar trebui gândite etapizat, cu revenirea în trepte la cota unică de impozitare generală , astfel încât cei care beneficiază în prezent de scutire de la plata impozitului pe venit să asimileze mai uşor eliminarea facilităţilor”, crede Raluca Bontaş.

    O altă schimbare cu impact pentru companiile din România ar fi adoptarea de către Comisia Europeană a directivei pentru implementarea pilonului II din reforma fiscală internaţională coordonată de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), referitor la impozitul minim pe profit la nivel global de 15%. Proiectul a fost publicat la finalul anului trecut, dar termenul pentru a intra în vigoare a fost amânat până în 2024, după cum a explicat Dan Bădin, partener servicii fiscale în cadrul Deloitte România.

    Luca Niculescu, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe şi coordonator naţional pentru procesul de aderare a României la OCDE, afirmă că România este în ultima fază de redactare a memorandumului iniţial necesar pentru a începe procesul de evaluare necesar României pentru aderarea la OCDE). „Suntem în ultima fază de redactare a memorandumului iniţial, un document de câteva sute de pagini care este o autoevaluare a modului în care legislaţia, politicile şi practicile din România se aliniază instrumentelor juridice ale OCDE. Vorbim despre 26 de domenii şi 234 de instrumente juridice, un efort transformaţional serios şi de durată. Sper să-l depunem foarte curând. După aceea vor veni o serie de chestionare, vor veni comisii de evaluare. Vom fi evaluaţi cu privire la modul în care aplicăm standardele OCDE, iar după ce fiecare comitet va da undă verde, atunci vom adera. Conform experienţelor trecute, ţărilor europene le-a fost ceva mai uşor să adere la OCDE, au aderat în 3-4 ani, pe când ţărilor non-europene le-a luat ceva mai mult”, a declarat Luca Niculescu în cadrul conferinţei anuale a Deloitte Tax and Legal.  În plus, el crede că românii vor trăi mai bine după aderarea la OCDE, vor veni mai multe investiţii, vom fi mai bine clasaţi în ratingul de ţară, vom avea o administraţie mai bună, mai transparentă mai competentă. „Am vorbit cu mulţi colegi din ţările care au aderat înainte şi mi-au spus că, într-adevăr, aşa s-a întâmplat. Nu văd de ce în România s-ar întâmpla altfel odată ce intră. Este nevoie în continuare de sprijinul întregii societăţi, a mediului de afaceri”, a concluzionat Luca Niculescu.

    Csaba Bálint, membru al Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României, este de părere că revenirea economică de la nivel global după pandemie a fost foarte rapidă, iar PIB-ul din majoritatea ţărilor pe care el le-a analizat a depăşit deja nivelul prepandemic. Despre România, el spune că se aşteaptă la o creştere de 1,5% – 2% a PIB-ului în anul viitor, cu menţiunea că BNR nu face prognoze cu privire la evoluţia PIB-ului, iar aceste procente de creştere sunt opinia sa personală. „Banca Naţionala a României nu publică prognoze cu privire la PIB, dar ca o opinie personală pot să spun că aşteptările pieţei sunt în jurul nivelului de 1,5% – 2% . Cred că este o prognoză plauzibilă pentru anul viitor.  În 2024 am putea să avem o reaccelerare uşoară a economiei. Avem nevoie de creşteri sub potenţial pentru că altfel ar fi extrem de dificil să creştem lupta împotriva inflaţiei”, a spus el în cadrul conferinţei anuale a Deloitte.

    În aceea ce priveşte inflaţia, având în vedere că vom avea o creştere economică sub potenţial, o cerere mai slabă, avem dobânzi mai ridicate, el speră că şocul din sectorul energetic se va disipa, vom avea dobânzi mai atractive la depozite, ceea ce va ajuta să vedem o plafonare a inflaţiei la sfârşitul anului acesta şi anului viitor. „Acesta este cazul României. În acest context, ne aşteptăm la o rată a inflaţiei de o singură cifră la 7% şi în 2024  am putea să spunem că va fi anul în care nivelul inflaţiei este apropiat ţintei”, a completat Csaba Bálint. Deja vedem o încetinire semnificativă a economiei, iar în România se schimbă peisajul deja, crede el. „Se schimbă peisajul, mediul extern va fi mai puţin favorabil. Cererea internă va slăbi, avem erodarea puterii de cumpărare, avem dobânzi mai ridicate, mai atractive în cazul depozitelor. În lunile de iarnă, sentimentul consumatorului s-ar putea să fie diferit, consumatorii vor fi mai puţin îndreptaţi sub consum”, a concluzionat Csaba Bálint. 

     

    „În această perioadă observăm o creştere a activităţii de control. În acelaşi timp, constatăm o înclinare mai pronunţată din partea companiilor spre contestarea în justiţie a măsurilor impuse de autorităţile de control.”

    Mihnea Galgoţiu-Săraru, partener, Reff & Asociaţii  I Deloitte Legal

     

    „Deşi unele fonduri PNRR vor fi direcţionate preponderent către sectorul public, care ar urma să deruleze proiecte în aceste zone, cu contractarea mediului privat, accentul în perioada următoare se pune pe stimularea mediului privat, în special a întreprinderilor mici şi mijlocii pentru implicarea în astfel de activităţi.”

    Alexandra Smedoiu, partener servicii fiscale, Deloitte România

     

    „Se schimbă peisajul, deşi în prima parte a anului am avut o performanţă bună. Se schimbă peisajul, mediul extern va fi mai puţin favorabil. Cererea internă va slăbi, avem erodarea puterii de cumpărare, avem dobânzi mai ridicate, mai atractive în cazul depozitelor.”

    Csaba Bálint, membru al Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României

     

    „Gestionarea forţei de muncă reprezintă o provocare permanentă pentru angajatori, atât prin prisma costurilor, cât şi din perspectiva atragerii şi reţinerii angajaţilor.”

    Raluca Bontaş, partener gobal employer services, Deloitte România