BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Povestea româncei care a renunţat la cariera de model pentru a deschide o afacere cu unul dintre cei mai mari duşmani ai modelelor

    Roxana Tănase a învăţat să-şi asume responsabilităţi încă din adolescenţă, când a lucrat în modeling, defilând pe podiumuri din România şi de peste hotare. În urmă cu cinci ani şi-a descoperit însă o nouă pasiune: cofetăria.

    Întotdeauna m-a pasionat arta cofetăriei şi mi-a plăcut să experimentez cât mai multe în acest domeniu, să testez reţete şi produse în propria bucătărie – delicii pe care le-am servit cu mare bucurie prietenilor.

    Acesta a fost începutul care m-a convins că drumul pe care doresc să-l parcurg s-a dezvoltat din iubirea mea pentru deserturi – şi, desigur, pentru sentimentul de mulţumire pe care îl primeam din partea celor care degustau din produsele dulci. De aici, până la a-mi forma oficial această afacere, pasul a fost unul mic”, descrie Roxana Tănase, fondator, Mousserie  modul în care a luat naştere visul său antreprenorial.

    Investiţia cu care a pornit la drum s-a ridicat la puţin peste 100.000 de euro, din care 42.000 din fonduri nerambursabile, obţinute prin programul StartUp Nation 2017, restul de 60.000 reprezentând o investiţie personală.

    Potrivit antreprenoarei, clienţii Atelierului Mousserie sunt persoane care apreciază un desert bun, calitativ, fără a se încadra neapărat într-o categorie de vârstă. „Am avut clienţi chiar şi de 90 de ani.” Are însă şi clienţi pe segmentul B2B –  businessuri din domeniul bancar, farmaceutic şi imobiliar, „precum şi restaurante renumite în Bucureşti”.

    Când vine vorba de provocări, antreprenoarea preferă să privească lucrurile dintr-o perspectivă fericită şi spune că e recunoscătoare, căci aceste provocări reprezintă dorinţele clienţilor referitoare la comenzile lor. „Torturile personalizate reprezintă un test al imaginaţiei, pe care îl iubim în profunzime. Realizând în atelierul nostru exclusiv produse artizanale, procesele de producţie şi creaţie sunt provocările dezvoltării noastre, ca echipă.”

    Recunoaşte însă că pandemia a fost una dintre cele mai dificile perioade întâmpinate. „A fost prima situaţie de criză majoră cu care s-a confruntat afacerea noastră şi chiar şi angajaţii. A fost totul nou pentru noi şi am fost nevoiţi să învăţăm să lucrăm conform unor restricţii impuse.”

     

    Social media schimbă gusturile

    Odată cu evoluţia cofetăriei, antreprenoarea spune că se modifică şi preferinţele oamenilor în ceea ce priveşte dulcele. „De când am afacerea aceasta, am observat cum oamenii caută noutatea în produse. Din curiozitate sau din influenţa primită din partea reţelelor de socializare şi din străinătate, oamenii doresc să încerce noi texturi, noi compoziţii, îşi doresc să fie surprinşi şi să deguste ceva unic.” Probabil, adaugă ea, dragostea pentru gogoşi şi/sau plăcinte va rămâne mereu în inimile românilor, „pentru că acestea sunt deserturile cu care am copilărit şi crescut”. Însă, adaugă ea, „secretul este să ştim cum să aducem aceste amintiri în contemporaneitate. Să ştim cum să facem deserturi noi, ca reinterpretările deserturilor pe care le doream şi apreciam atât de mult cu ani în urmă”.

    În ceea ce priveşte forţa de muncă, ţinând cont de faptul că tehnicile utilizate în atelierul businessului sunt unele moderne, Roxana Tănase spune că este destul de dificil să găsească persoane care cunosc aceste procese. „Însă dorinţa cea mai mare este ca angajatul să fie dornic să înveţe. Experienţa mi-a demonstrat că persoanele mai tinere sunt mult mai dispuse să experimenteze şi să înveţe noi metode pentru realizarea produselor.”

    Uneori, spune ea, este mai dificil să întâlnească pe cineva care s-ar plia Atelierului Mousserie, în timp ce alteori are „norocul” de a-i fi recomandată exact persoana ideală care să lucreze în echipă. „Cel mai recent exemplu este practicanta pe care am observat-o atât de pasionată de cofetărie, încât am decis să o angajez.”

    Cele mai multe comenzi sunt primite pentru zile de naştere, însemnând torturi aniversare personalizate, dar candy Barurile de nuntă sau botez sunt dorite aproape în aceeaşi măsură, la fel şi pentru evenimentele corporate. Singurele perioade care afectează întrucâtva vânzările sunt cele ale posturilor.

    Fiind un atelier care lucrează pe baza comenzilor primite, următorul obiectiv pe care antreprenoarea doreşte să îl atingă este deschiderea unei cofetării propriu-zise. „Desigur, pe termen lung, îmi doresc mai multe puncte de desfacere şi, de ce nu, posibilitatea francizării mărcii Mousserie. Investiţiile pe care doresc să le aduc în cadrul acestei firme sunt îndreptate către angajaţii mei. Îmi doresc să participe la cât mai multe cursuri de la noi din ţară şi din străinătate, să înveţe tehnici noi, să afle ultimele tendinţe în domeniul în care activăm. Îmi doresc ca investiţiile aduse să fie reflectate atât în satisfacţia clientului, cât şi în bunăstarea angajatului.”

    În România şi peste graniţe

    Înainte de a porni propriul business a făcut carieră în lumea modelingului, în care intrase din adolescenţă. „Încă de la 14-15 ani am participat la prezentări de modă şi shootinguri, atât în ţară, cât şi în străinătate: Italia, Danemarca, Turcia, Franţa, Japonia şi nu numai.”

    Pregătirea sa în producţia de dulciuri a început prin urmarea cursului de formare a şcolii Stephane Glacier Bucureşti, şi a continuat cu o perioadă de practică de trei luni, în cadrul unuia dintre cele mai bune laboratoare de cofetărie din Bucureşti. „Pentru că am simţit că îmi doresc să aprofundez mai mult şi să aflu cât mai multe informaţii despre cofetărie, am participat la cursurile de perfecţionare ale şcolii Lenôtre Paris. Interesul meu nu s-a oprit aici, motiv pentru care majoritatea cursurilor care au loc în Bucureşti, cu chefi renumiţi la nivel internaţional, au reprezentat un punct de interes pentru mine, la care am participat.”   

    „Pandemia a fost prima situaţie de criză majoră cu care s-a confruntat afacerea noastră şi chiar şi angajaţii. A fost totul nou pentru noi şi am fost nevoiţi să învăţăm să lucrăm conform unor restricţii impuse.”

    Roxana Tănase, fondator, Mousserie

  • Divorţul dintre Uniunea Europeană şi Regatul Unit şi pandemia de coronavirus au remodelat atât de mult mediul financiar al continentului încât titlul de cea mai mare bursă europeană pare să se schimbe de la o lună la alta

    Divorţul dintre Uniunea Europeană şi Regatul Unit şi pandemia de coronavirus au remodelat atât de mult mediul financiar al continentului încât titlul de cea mai mare bursă europeană pare să se schimbe de la o lună la alta între Londra şi Paris. Care sunt însă principalele asemănări şi deosebiri dintre cele două pieţe şi unde intră Amsterdamul în această conversaţie? 

    Deşi piaţa de capital din Paris, cu ale sale companii de lux, valorează acum mai mult decât Bursa de valori din Londra (LSE), popularitatea capitalei britanice în rândul investitorilor reuşeşte să fie surprinsă printr-o lungă serie de indicatori.

    Prin comparaţie cu Franţa, Regatul Unit a înregistrat exituri mai accentuate ale fondurilor de investiţii din 2020 încoace, însă companiile britanice au reuşit să strângă mai mulţi bani prin ofertele publice iniţiale (IPO-uri) din Londra, iar pieţele britanice înregistrează zilnic volume mai mari de acţiuni.

    Capitalizarea totală a companiilor incluse în benchmarkul francez CAC All Shares este de aproape 3.000 de miliarde de euro, ceea ce a făcut din Paris cea mai mare piaţă de capital din Europa, mulţumită în mare parte unor blue chip-uri – companii de top –  precum LVMH (Louis Vuitton, Moët, Hennessy), L’Oreal, Dior şi Airbus.

    De la începutul anului până la finele lunii noiembrie, fondurile cu expunere pe acţiuni britanice au raportat exituri de 23 de miliarde de euro, conform companiei de servicii financiare Refinitiv Lipper, de la 18 miliarde de euro anul trecut şi 14,6 miliarde în 2016, când britanicii au votat să părăsească Uniunea Europeană. Exiturile anuale ale fondurilor franceze sunt mult mai mici, la 2 miliarde de euro în 2022.

    Totuşi, Londra rămâne o destinaţie mult mai importantă în ceea ce priveşte volumele de oferte publice, chiar şi în contextul în care numărul de IPO-uri a coborât anul acesta cu 80% în Europa şi chiar cu 90% în Statele Unite faţă de 2021.

    După ce, în 2021, LSE a avut în cel mai bun an privind numărul de listări din 2007 încoace, anul acesta piaţa londoneză numără 41 de oferte care au strâns în total 1,18 miliarde de euro, mai mult decât dublu prin comparaţie cu piaţa franceză. Aici, companiile au obţinut 474 de milioane de euro din 11 IPO-uri.

    De la începutul anului până la finele lunii noiembrie, fondurile cu expunere pe acţiuni britanice au raportat exituri de 23 de miliarde de euro, conform companiei de servicii financiare Refinitiv Lipper, de la 18 miliarde de euro anul trecut şi 14,6 miliarde în 2016, când britanicii au votat să părăsească Uniunea Europeană. Exiturile anuale ale fondurilor franceze sunt mult mai mici, la 2 miliarde de euro în 2022.

    Amsterdam – cel mai mare centru european în ceea ce priveşte media valorii tranzacţiilor efectuate zilnic – numără doar două IPO-uri în 2022, care totalizează 411 milioane de euro, conform Euronext.

    Pe de altă parte, free floatul (acţiuni disponibile la liber la tranzacţionare şi care nu sunt în portofoliile unor acţionari semnificativi) marilor companii din Paris este de circa 70%, iar free floatul companiilor medii este de aproximativ 50%. Nivelul este cu mult sub cel din Londra, unde free float-ul companiilor incluse în indicele FTSE All-Share ajunge, în medie, la 90%, arată datele Refinitiv, citate de agenţia de ştiri Reuters.

    Cei mai mari acţionari de pe piaţa pariziană sunt familia Arnault, care deţine jumătate din LVMH – cea mai mare companie europeană în funcţie de capitalizare –, familia Hermes (din spatele casei de modă cu acelaşi nume) şi guvernul francez. Prin comparaţie, clasamentul londonez este condus de BlackRock, cel mai mare administrator de bani din lume, care ajungea la începutul anului la active de 10.000 de miliarde de dolari.

    Analizând activitatea din piaţă, media valorii tranzacţiilor efectuate zilnic în Amsterdam era de pese 10 miliarde de euro în octombrie, capitala olandeză fiind imediat urmată de Londra, cu 9,4 miliarde de euro – cât bursele din Paris şi Frankfurt la un loc.

    Unii analişti argumentează că societăţile din indicele FTSE All-Share se tranzacţionează la discount prin comparaţie cu alte acţiuni la nivel mondial, având în vedere că, de la referendumul pentru Brexit din 2016, evaluările acţiunilor britanice – calculate prin indicatorul PER (price/earnings ratio) – au scăzut cu 35% faţă de companiile din indicele global MSCI World.

    Totuşi, la capitolul dividende, aspect tot mai urmărit de către investitori în contextul agitat de anul acesta, Londra câştigă detaşat datorită companiilor energetice. În T3/2022, firmele din Regatul Unit au distribuit 28,7 miliarde de dolari, de şapte ori peste suma plătită în Franţa.

    De asemenea, FTSE All-Share a oferit creşteri mai bune anul acesta. Randamentele anualizate ale indicelui sunt de 2%, faţă de circa minus 6% pentru CAC All Shares, conform Reuters.

    *De notat că lira sterlină a scăzut cu 11% anul acesta prin raport cu dolarul american, iar euro a pierdut 9%.  

  • Asigurările de viaţă, una dintre cheile dezvoltării industriei de asigurări din România

    Alexandru Ciuncan, noul preşedinte şi director general al Uniunii Naţionale a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare din România (UNSAR), desemnat prin vot de membrii Consiliului Director al asociaţiei pentru următorii trei ani la finalul lunii septembrie 2022, vede un potenţial imens al dezvoltării industriei de asigurări printr-o abordare similară ca a altor ţări din Uniunea Europeană, printr-o modificare a legislaţiei specifice privind zona asigurărilor de viaţă

     

     

    Piaţa asigurărilor din România a traversat în ultimii ani o pandemie, cel mai mare faliment din piaţă, un război, la care s-au adăugat mai multe crize suprapuse, iar industria şi-a continuat dezvoltarea, chiar şi în aceste situaţii. „Am văzut că industria s-a adaptat foarte bine la nevoile aflate în schimbare ale clienţilor. Aici putem vorbi de digitalizare pe perioada pandemiei. De asemenea, produsele au fost adaptate la nevoile aflate în evoluţie ale clienţilor. Avem exemplul cu COVID, risc care a început să fie acoperit chiar atunci pe perioada pandemiei Vedem produse care s-au schimbat venind în ajutorul clienţilor tot prin prisma aceasta a digitalizării. De exemplu, autoconstatarea daunelor în cazul asigurărilor facultative de locuinţe”, a spus Alexandru Ciuncan, preşedinte şi director general al UNSAR, într-un interviu pentru ZF şi BUSINESS Magazin.

    În ceea ce priveşte concluziile despre evoluţia pieţei asigurărilor în 2022, preşedintele UNSAR a explicat că numai după apariţia rezultatelor financiare în primul trimestru din 2023 vom avea o perspectivă completă asupra anului în curs. „Ca să avem o perspectivă completă asupra anului în curs, lucrul acesta nu o să îl putem face decât undeva în primul trimestru din 2023 când vor apărea rezultatele financiare. Ce putem să spunem este că trăim o perioadă de crize care se suprapun. Aici vorbim de partea economică, inflaţie, zona energetică, însă în tot acest timp, industria de asigurări a rămas alături de clienţi prin plata unor despăgubiri. Sunt în fiecare zi plăţi făcute de circa 3,7 mil. euro. Acestea sunt cifre din 2021.” Cele mai recente date publicate de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), arată o creştere de 37%  a volumului de prime brute subscrise per total în primele şase luni din 2022, până la 8,7 mld. lei, motorul fiind, de fapt, restabilizarea segmentului RCA, după falimentul City Insurance, care a dus la creşteri record şi propulsarea pieţei spre dinamici puternic pozitive.

    Pe de altă parte, odată cu evoluţia semnificativă a asigurărilor generale, generată în principal de o creştere puternică pe zona asigurărilor RCA, piaţa asigurărilor de viaţă a rămas la o pondere de 17% din totalul subscrierilor, deşi a crescut cu 11% în prima jumătate a anului 2022, până la 1,48 mld. lei. Faţă de anul 2019, de exemplu, ponderea asigurărilor de viaţă se afla la 21% din totalul subscrierilor. Cu toate acestea, evoluţiile pozitive ale industriei asigurărilor din România arată dimensiunea protecţiei financiare care este contractată de oameni şi de companii, susţine Alexandru Ciuncan.

    El este de părere că viitorul şi potenţialul industriei de asigurări este dat şi poate fi accelerat de o serie de factori, ca de exemplu implementarea PNRR-ului, unde sunt investiţii importante în infrastructură, care urmează a fi făcute şi care au nevoie de sprijin important din zona de asigurări. „Saptămâna trecută, experţii unei companii din Big Four au spus că în perioada următoare sunt necesare măsuri importante de stimulare a investiţiilor în economie, mai ales în zona aceasta de absorbţie a fondurilor europene pentru ca economia să crească sustenabil. Tot săptămâna trecută am citit că fondurile de private equity o să investească din ce în ce mai mult în Europa Centrală şi de Est în anii ce vor urma pentru că interesul în regiune este mai mare decât riscurile. Aceste lucruri accelerează, angrenează şi intensifică dezvoltarea industriei de asigurări.”

    Şeful UNSAR a mai adăugat că industria asigurărilor depinde de tot ce înseamnă evoluţia economiei şi este normal să se sublinieze legătura dintre această industrie, evoluţia ei şi evoluţia economiei per ansamblu. „Am avut pandemie, război, inflaţie, criză energetică şi multe alte lucruri care s-au suprapus. O să vedem cum arată această perioadă după ce vom trage linie. Fiind o perioadă de crize care se suprapun este greu să faci un bilanţ pentru că nu s-a închis cercul. Cert este că, per ansamblu, suntem la 1,3% din PIB ca şi penetrare a asigurărilor, faţă de 2,5% media în Europa Centrală şi de Est şi peste 7% media Uniunii Europene. Este un potenţial important care poate fi accelerat de toţi factorii aceştia, PNRR, fonduri europene, private equity, dar şi de o nouă generaţie de produse de asigurare care apare. Asta o vedem zi de zi. Mă gândesc la produsele de tip affinity care îşi fac loc şi prind trancţiune tot mai mare”, a explicat Alexandru Ciuncan.

    Pe lângă factorii care ţin de mediul economic în ansamblu, preşedintele UNSAR a explicat că prin intermediul Barometrului UNSAR, realizat în parteneriat cu Institutul Român de Evaluare şi Strategie (IRES), s-a observat un interes mai mare al românilor pentru diferite tipuri de asigurări. „Noi avem în fiecare an Barometrul UNSAR-IRES, una dintre cele trei-patru cercetări sociologice pe care le derulăm la nivel de UNSAR în fiecare an cu IRES. La mijlocul anului acesta, în mai-iunie, unul dintre aceste studii arată că românii sunt mai interesaţi de asigurările voluntare de sănătate (39% dintre români spun asta), 38% dintre români sunt mai interesaţi de asigurările de locuinţă şi 34% de asigurările de călătorie. Toate acestea au în spate o explicaţie sociologică. Asigurările voluntare de sănătate sunt mai interesante pentru români evident pentru că venim după o perioadă pandemică în care oamenii şi-au făcut mult mai multe griji în ceea ce priveşte propria sănătate şi este normal că vor să apeleze la soluţii care să îi ajute, interesul pentru asigurările de locuinţe este pentru că au petrecut mai mult timp acasă, ceea ce a înseamna că au acordat mai multă atenţie locului în care stau. Iar asigurările de călătorie pentru că s-au ridicat restricţiile şi au început din nou vacanţele.” Acest Barometru este făcut pe un eşantion reprezentativ de 1.000 de persoane, între 18 şi 50 de ani, iar acesta a fost gândit de către experţii IRES ca să furnizeze o oglindă a societăţii româneşti şi a percepţiei românilor faţă de riscuri. „Dacă ne referim la factorii motivaţionali, acolo vedem că principali factori ţin de educaţie financiară. Oamenii simt nevoia de a fi mai bine informaţi în ceea ce priveşte asigurările şi există şi un factor motivaţional care ţine de venituri. Este clar că şi acesta ar fi un factor, dar este unul asupra căruia noi ca industrie nu putem acţiona. Ce ţine de noi este zona de educaţie financiară şi de informare. Aici vedem un interes din partea românilor de a primi mai multă informaţie, de a înţelege rolul asigurărilor şi de aceea facem între 4 şi 7 campanii anuale de educaţie financiară”, a mai adăugat Alexandru Ciuncan.

    În acelaşi timp, din acest barometru, s-a realizat şi un sondaj privind îngrijorările românilor. În timp ce 77% dintre oameni spuneau că sunt îngrijoraţi de o eventuală criză economică care i-ar influenţa situaţia financiară, circa 67% erau îngrijoraţi de inflaţia galopantă. „Spre exemplu, aceste îngrijorări, pentru că nu vorbim doar de rezultatele unui sondaj care rămân pe nişte slide-uri, se văd în rezultatele financiare la nivelul companiilor. Vorbeam de 67% dintre oameni care sunt îngrijoraţi de inflaţie, iar acest lucru s-a văzut în asigurările de viaţă. În general, rolul asigurărilor de viaţă ajută la reducerea vulnerabilităţilor pentru a rezista şocurilor din exterior. Din cauza acestei îngrijorări oamenii s-au dus mai mult către asigurările de viaţă. Aici a existat o creştere importantă în primul semestru din 2022, nu doar per total piaţă de asigurări de viaţă, ci a existat o dezvoltare importantă pe zona de produse de asigurare de viaţă tradiţională cu garanţii, cele care au o componentă investiţională garantată”, susţine Alexandru Ciuncan. Preşedintele UNSAR a mai explicat că în această zonă s-a văzut interesul oamenilor, captat de barometrul UNSAR-IRES, care se translatează în tipul de produse de asigurări de viaţă care interesează pe oameni. „Aici este o chestie importantă pentru economie şi pentru societate pentru că vorbim de rezilienţă. Aceasta este dată de deficitul de protecţie pe care îl au oamenii, adică diferenţa dintre resursele pe care le are cineva la dispoziţie, o familie în cazul nostru, în momentul în care apare un eveniment critic, şi resursele de care are nevoie.

    Când faci diferenţa dintre aceste lucruri, aici îţi dai seama că deficitul de protecţie pentru multe familii din România, în total, se duce undeva la 126 mld. euro în 2021. Mai mult, ca şi dinamică, este în creştere cu 5% faţă de 2020. Dacă ne uităm la câte familii avem, înseamnă că avem un deficit de protecţie de peste 110.000 lei pentru fiecare dintre aceste familii. Adică o familie are nevoie în medie de 110.000 lei în plus faţă de banii pe care îi are în momentul în care apar aceste situaţii tragice precum accidente, îmbolnăviri, invalidităţi. Să nu uităm că şi inflaţia erodează din economiile oamenilor şi capacitatea lor de a fi rezilienţi. Cu o asigurare de viaţă se poate acoperi deficitul acesta mult mai bine.” În ceea ce priveşte acest deficit de protecţie, este un reper la care se uită marea majoritate a ţărilor din Uniunea Europeană şi OECD  pentru că este important să creşti rezilienţa societăţii şi a oamenilor, iar marea majoritate a statelor o face prin introducerea unor pârghii fiscale care motivează companiile şi oamenii să încheie poliţe de asigurare de viaţă, respectiv deductibilităţi, a mai explicat şeful UNSAR. „Ceea ce credem că ar ajuta enorm dezvoltarea industriei de asigurări de viaţă din România, societatea, ţara, oamenii ar fi deductibilitatea primelor de asigurare de viaţă cu componentă de protecţie. Doar acele asigurări care acoperă consecinţele financiare ale producerii riscului de deces, de accident, de îmbolnăvire, nu şi cele de investiţie şi economisire. Avem un exemplu grăitor în România. În momentul în care s-a introdus o deductibilitate pentru asigurările voluntare de sănătate, interesul şi subscrierile per ansamblu au crescut semnificativ, ceea ce înseamnă că este o pârghie importantă, mai ales că este folosită de multe state. Asigurările de viaţă ca pondere sunt de 17%, în Germania sunt 48%, Franţa 55%, Polonia 38%. Este un potenţial important pe care îl putem valorifica”, a mai spus Alexandru Ciuncan.  

  • Un singur abonament pentru toate nevoile pacientului

    Prezente deja de aproape trei decenii pe plan local, abonamentele medicale continuă să câştige teren, din ce în ce mai accelerat, în rândul companiilor şi al angajaţilor acestora, mai ales că aduc un avantaj major în bunăstarea personalului şi în bunul mers al businessurilor: prevenţia. Ce rol joacă MedLife în expansiunea acestei categorii de servicii medicale private şi cum a reinventat abonamentul medical, printr-o abordare 360 a sănătăţii, pentru a răspunde tuturor nevoilor pacientului?

    „Încă dinaintea pandemiei, abonamentele medicale erau al doilea cel mai dorit beneficiu extrasalarial, după tichetele de masă, iar includerea acestora în oferta de angajare este deja parte din normalitate”, spune Mirela Dogaru, Director Comercial, MedLife. Potrivit ei, abonamentele au devenit o alternativă complementară sistemului public de sănătate, orientat cu precădere spre tratare, unde cheltuielile pentru prevenţie erau doar 1,4% din cheltuielile de sănătate la nivelul anului 2018, comparativ cu procentul de 2,8%, reprezentând media cheltuielilor destinate serviciilor de prevenţie la nivelul UE.

    Mirela Dogaru subliniază că popularitatea abonamentelor medicale se bazează pe utilitatea acestui instrument, care oferă posibilitatea accesării unui număr mare de servicii de prevenţie, într-o reţea extinsă de unităţi moderne, la nivel naţional. „În sine, acordarea unui abonament medical este şi un act de educaţie pentru prevenţie, pe care îl facem în mod constant alături de companii. Progresele pe care le-am făcut au fost accelerate pe fondul pandemiei, care a reprezentat un adevărat «wake up call» pentru companii şi angajaţi.

    Acesta a fost momentul în care ei au înţeles, mai bine ca niciodată, cât de importantă e să aibă grijă de sănătatea lor la timp, pentru a evita forme mai grave de boală, şi implicit valoarea acestui instrument.” Totuşi, adaugă ea, chiar dacă vorbim despre o piaţă matură, de un grad de awarenewss ridicat, educaţia pentru adoptarea unui comportament preventiv rămâne o misiune pe termen lung, pentru că înseamnă răsturnarea paradigmei de a merge la doctor în ultima clipă, ce domină sistemul medical românesc de prea mult timp.

    Creştere multidirecţională

    Deşi abonamentele medicale există pe piaţă de aproape 30 de ani, ultimii 10 ani au marcat o evoluţie accelerată, dictată de dezvoltarea sistemului de sănătate privat, dar şi de traiectoria economiei naţionale. Mirela Dogaru subliniază că în 2021 piaţa abonamentelor medicale s-a ridicat la 140,5 milioane de euro, reprezentând 4,5% din piaţa serviciilor private de sănătate, în creştere cu 13% faţă de 2020, iar la momentul actual, peste 1,8 milioane de români sunt beneficiari ai sistemului de abonamente medicale private. „Aproape 800.000 de angajaţi, din 8.000 de companii, se află în grija medicilor şi asistenţilor MedLife, iar faptul că un număr atât de mare de businessuri ne-au ales ca partener de sănătate ne-a ajutat să ajungem liderul pieţei de abonamente medicale.”

    Pe lângă creşterile la nivelul volumului şi al valorii, evoluţia pieţei abonamentelor înseamnă şi diversificarea portofoliului de servicii oferite companiilor. „În ultimii ani, am remarcat un interes tot mai ridicat pentru aceste beneficii în rândul microîntreprinderilor, schimbările din piaţa muncii fiind resimţite în egală măsură sau poate chiar mai mult de către acestea.

    De aceea, am creat abonamente medicale dedicate IMM-urilor, cu trei opţiuni de pachete pentru care micile businessuri pot opta.” Totodată, pandemia a redefinit modul în care oamenii au grijă de sănătatea lor, aceştia fiind tot mai preocupaţi de starea lor de bine, care înseamnă nu doar un corp sănătos, dar şi o minte sănătoasă şi un stil de viaţă echilibrat. „Pornind de la această realitate şi de la obiectivul nostru de a contribui în mod continuu la îmbunătăţirea calităţii vieţii pacienţilor, am făcut un pas mai departe, către o abordare 360 a sănătăţii.

    Ne-am propus să devenim un furnizor integrat de abonamente de asistenţă medicală preventivă, mişcare şi nutriţie, în completarea serviciilor de diagnostic şi tratament pe care le oferim la nivel naţional şi astfel am creat cel mai complet abonament de sănătate de pe piaţă. Pe lângă consultaţii, screening-uri şi servicii de imagistică acesta include layere noi, cum ar fi cel de wellness, printr-un abonament la sălile de fitness Sweat, asigurarea de sănătate NN Care, precum şi abonament pentru servicii stomatologice la DENT ESTET.”

    Potrivit reprezentantei MedLife, cele mai accesate servicii medicale în rândul abonaţilor sunt analizele de laborator şi consultaţiile, acestea fiind, de altfel, cele mai comune investigaţii ce pot fi efectuate în scop preventiv. Dintre analizele de laborator, principalele categorii accesate de abonaţi sunt cele de biochimie, în timp ce, în topul specialităţilor clinice, ginecologia ocupă primul loc, urmată de dermatovenerologie, cardiologie, ORL şi oftalmologie. Alături de controale şi analize, abonaţii apelează şi la servicii de imagistică, cele mai căutate fiind ecografiile, iar într-o pondere mai mică sunt efectuate radiografii, RMN-uri sau CT-uri, aceste investigaţii fiind necesare de obicei în cazul pacienţilor cu o simptomatologie mai complexă. Cea mai activă categorie de pacienţi în rândul abonaţilor MedLife sunt femeile, peste 55% dintre accesări fiind realizate de femei cu vârste cuprinse între 18 şi 50 de ani. Doar în ultimii 5 ani, aproape 200.000 de femei au folosit abonamentul medical pentru prevenţia diferitelor tipuri de cancere sau a unor boli genitale. Acestea au efectuat peste 350.000 de consultaţii ginecologice şi aproape 500.000 de analize de laborator.

     

    Sănătatea angajaţilor, reflectată în rezultatele de business

    În ceea ce priveşte impactul pe care abonamentele medicale îl au în performanţa angajaţilor şi, automat, a unei companii, Mirela Dogaru spune că este bine cunoscut faptul că problemele de sănătate ale angajaţilor pot conduce la un număr ridicat al absenţelor, un engagement mai scăzut la locul de muncă, creşterea nivelului de stres, lucruri care afectează în mod direct productivitatea şi generează costuri suplimentare pentru firmă. „Dacă mâine un angajat se îmbolnăveşte, e scos din producţie, iar în perioada în care e absent sau până cel care îl înlocuieşte dobândeşte aceeaşi expertiză, productivitatea companiei scade în lanţ până la nivelul economiei naţionale.” Ea subliniază că impactul financiar al concediilor medicale se poate ridica la sume foarte mari pentru o companie. „De exemplu, pentru o firmă cu 3.000 de angajaţi, impactul poate ajunge la peste 20 de milioane de lei anual, iar pentru o companie cu 7.000 de angajaţi, la peste 61 de milioane de lei anual. De aceea, businessurile care investesc în angajaţi au de până la 11 ori mai puţin impact negativ la nivelul productivităţii, determinate de aceste zile de concedii medicale.” Un alt fenomen cu care se confruntă companiile şi pe care Mirela Dogaru îl menţionează este prezenteismul, adică situaţia în care o persoană merge la muncă, chiar dacă este prea bolnavă sau stresată pentru a putea fi productivă. „Dacă angajaţii vin la muncă, dar condiţia lor fizică nu este suficient de bună pentru a-şi desfăşura activitatea, acest lucru se poate reflecta negativ în rezultatele companiei. Studii realizate la nivel internaţional arată că un angajat aflat într-o condiţie de sănătate nefavorabilă generează o pierdere de 18 zile de muncă şi 40% dintre cei aflaţi într-o astfel de situaţie interacţionează mai puţin cu taskurile.” Aşadar, notează ea, o afacere sănătoasă şi un profit sănătos înseamnă în primul rând o echipă sănătoasă. „Grija pentru sănătatea angajaţilor se dovedeşte a fi o realitate din piaţa muncii, nu doar un slogan din strategia de employer branding. Atunci când oamenii se simt bine, atât din punct de vedere fizic, dar şi emoţional, ei sunt mai implicaţi, creativi şi productivi, reuşind să contribuie prin munca lor la îndeplinirea obiectivelor setate.” Cât priveşte domeniile în care e nevoie ca organizaţiile să ofere abonamente medicale angajaţilor, ea subliniază că acestea au aplicabilitate indiferent de profilul de activitate al unei companii, căci fiecare industrie are asociate anumite boli profesionale. „Indiferent că vorbim de corporaţii unde se efectuează preponderent muncă de birou, fabrici unde angajaţii sunt implicaţi în producţie, sau mici întreprinderi, axate pe servicii, abonamentele medicale rămân un instrument util, cu o adresabilitate largă prin gama complexă de servicii medicale pe care pacienţii le pot accesa în scop preventiv. În cadrul MedLife, colaborăm cu firme din domenii de activitate foarte diverse, precum IT, banking, HoReCa, retail, telecomunicaţii, transport şi curierat, agricultură, comerţ, textile industria mobilei şi nu numai.”

    În încheiere, Mirela Dogaru clarifică diferenţa dintre abonamentele medicale şi asigurările medicale. Astfel, „abonamentul medical şi asigurarea de sănătate sunt două produse complementare prin care un angajator poate avea grijă de sănătatea echipei sale. Abonamentul este un instrument de prevenţie, care oferă acces la o gamă variată de consultaţii, investigaţii şi analize, în timp ce asigurarea e un instrument financiar ce intervine în cazul unor probleme medicale neprevăzute. Abonamentul are grijă să nu te îmbolnăveşti, asigurarea are grijă să ai cu ce să plăteşti intervenţii chirurgicale sau tratamente costisitoare şi neaşteptate.”

  • Andreea Pipernea, director general al NN Pensii, administratorul NN Pensii: Piaţa locală de capital s-a dezvoltat puternic în special datorită listărilor companiilor de energie, dar şi a unor companii antreprenoriale

    Piaţa locală de capital s-a dezvoltat puternic în special datorită listărilor companiilor de energie, dar şi a unor companii antreprenoriale, care au adus de-a lungul timpului oportunităţi de investiţii pentru fondurile de pensii Pilon II. Mai departe, atragerea cât mai multor companii la Bursa de Valori Bucureşti
    ar trebui să reprezinte o prioritate pentru toţi actorii din piaţă, iar listarea unei companii cum este Hidroelectrica poate propulsa piaţa locală la statutul de piaţă emergentă, ceea ce ar atrage un număr mai mare de investitori instituţionali.

     


     

  • În ce mai investim

    Norofert (simbol bursier NRF) este un conglomerat agroalimentar care acoperă întreg lanţul de producţie agricolă, de la producţie vegetală la vânzarea şi distribuţia de inputuri ecologice. Activă din anul 2000, compania a încheiat în iulie 2019 un plasament privat de acţiuni prin care a strâns 1,5 milioane de euro de la 72 de investitori în opt ore de la lansare, devenind la acel moment cea mai rapidă ofertă privată.

    În martie 2020, Norofert intra la tranzacţionare la Bursa de Valori Bucureşti la o capitalizare de circa 25 de milioane de lei. Spre comparaţie, astăzi investitorii o evaluează la 113 milioane de lei, ceea ce înseamnă că în doi ani şi jumătate a crescut pe Bursă cu aproximativ 350%, conform calculelor realizate de ZF.

    Grupul Norofert este format din trei entităţi, compania mamă Norofert SA şi subsidiarele Agroprod CEV SRL, fermă de 1.000 de hectare bio achiziţionată în proporţie de 100% la finele anului 2021 şi integrată în grup începând cu 2022, respectiv Norofert USA LLC, companie din Ohio înfiinţată în aprilie 2020 ca parte a strategiei de extindere în SUA.

    Pentru primele nouă luni din 2022, Norofert a raportat un profit net consolidat de 7,6 milioane de lei, în urcare cu 55,3% comparativ cu aceeaşi perioadă din 2021, care se datorează „unei mai bune prezenţe în piaţă, vânzărilor semnificativ mai mari de inputuri solide şi lichide, core businessul Norofert având cea mai mare influenţă asupra creşterii”. Cifra de afaceri a crescut cu 61,8% de la an la an, până la 54 de milioane de lei, în timp ce EBITDA (profitul înainte de dobânzi, impozite, depreciere şi amortizare) a crescut cu 43,1%, la 10,5 milioane de lei.

    De la începutul anului 2022, compania l-a numit pe Mircea Fulga în poziţia de CEO, funcţie preluată de la Vlad Popescu, acţionar majoritar şi preşedinte al Consiliului de Administraţie, a operat prima fermă, la Zimnicea şi a montat o linie de îngrăşăminte organice solide la fabrica din Filipeştii de Pădure, care deja a produs loturi care au fost livrate către clienţi.

    În continuare, Norofert plănuieşte să investească în spaţii de depozitare pe terenul din Filipeştii de Pădure. În ceea ce priveşte filiala din SUA, urmează câteva întâlniri cu distribuitorii, iar de la începutul anului următor vor începe cel mai probabil vânzările. La nivel local, grupul are în vedere lansarea unor produse noi începând cu anul următor, îngrăşăminte solide şi lichide, dar şi investiţii în irigaţii pentru ferma de la Zimnicea. Totodată, a început proiectul unui laborator de multiplicare de microorganisme şi cercetare şi speră să înceapă construcţia în T1/2023, fiind deja achiziţionate o parte din utilaje.

    Norofert este deţinută în proporţie de 36,4% de Vlad Popescu, în proporţie de 15,3% de Ileana Popescu, respectiv în proporţie de 11,6% de Marius Alexe. Acţiunile NRF s-au depreciat cu 19,3% de la începutul anului, pe fondul unui rulaj de 16,1 milioane de lei, respectiv în scădere cu 16,1% în ultimele şase luni, pe tranzacţii de 6,3 milioane de lei, conform calculelor realizate de ZF pe baza datelor de la BVB din
    6 decembrie 2022.

     

    Acesta este un material informativ şi nu reprezintă o recomandare sau o ofertă de investiţie. Performanţele anterioare nu reprezintă o garanţie a realizărilor viitoare. Este recomandată documentarea temeinică înainte de a investi.

  • Profil de investitor. Diversificare pe bursă şi în afara ei

    Investitori mici şi mari, profesionişti şi debutanţi deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiţii şi lecţii învăţate în timp pentru a întări zicala „bursa este pentru toţi” şi a mări rândurile investitorilor din piaţa locală. Toate sfaturile sunt adunate în seria de materiale „Profil de investitor” găzduită de Business MAGAZIN.

    Diversificarea în investiţii este o strategie menită să reducă riscul şi în concordanţă cu toleranţa la risc, cu profilul investiţional şi cu obiectivul personal. Orice administrator de investiţii, broker sau analist vorbeşte despre importanţa diversificării în rândul investitorilor la bursă, iar mulţi o aplică şi în afara ei. Acesta este şi cazul lui Alex Cristescu, de profesie jurist, de ocupaţie dezvoltator imobiliar.

     

    „Sunt investitor de foarte mult timp, am deprins acest stil de viaţă benefic din familie. Pe Bursă am decis să particip pentru a beneficia de eforturile şi mintea altor antreprenori. Eu am un portofoliu orientat pe piaţa AeRO unde am acces la companii antreprenoriale care îşi doresc dezvoltarea afacerii lor prin proiecte care au nevoie de finanţare”, spune Alex Cristescu, „ardelean înmuiat în Dâmboviţa”, aşa cum se descrie.

    În vârstă de 32 de ani, Alex s-a născut în Deva, dar locuieşte de 12 ani în Bucureşti. Este absolvent de Drept Englezesc şi European la Universitatea Queen Mary din Londra, Marea Britanie şi la Katholieke Universiteit din Leuven, Belgia. Jurist pasionat de societăţi comerciale, guvernanţă corporativă şi scripofilie, după studii acesta s-a întors înapoi în ţară să… dezvolte clădiri. Ce altceva mai face?

    „Înţeleg că o diversificare echilibrată nu se face exclusiv pe bursă, ci bursa este parte componentă din aceasta. Cu toţii putem să deţinem nişte acţiuni, obligaţiuni, ETF-uri, titluri de stat, depozite bancare, teren agricol, un spaţiu comercial sau alte imobile, o afacere mică şi toate astea pe lângă o slujbă. Eu mă ocup cu dezvoltarea imobiliară şi am un portofoliu de imobile destinate închirierii. Am şi alte investiţii şi îmi dedic cel puţin jumătate din timpul meu companiei Norofert, unde sunt membru în Consiliul de Administraţie. Tot ce fac este cu pasiune”, afirmă el.

    Înainte de a alege o companie, Alex analizează fundamentele modelului de afaceri şi dacă este de părere că o infuzie de capital ar crea o oportunitate, atunci investeşte. Primele lui investiţii au fost de câteva zeci de mii de euro şi destul de conservatoare. La început a cumpărat acţiuni la companii mari, care ofereau dividende cu randamente de aproximativ 10%, dar şi unităţi de fond ale ETF BET Patria-Tradeville.

    În perioada aceasta a învăţat cum funcţionează bursa şi a aflat ce fel de investitor este. „Au trecut ani până când am decis că este mai potrivit situaţiei mele – vârstă, alte investiţii în afara Bursei – să îmi orientez investiţiile către companii antreprenoriale care au un risc mult mai mare faţă de cele mature de pe piaţa reglementată”, continuă el.

    De cele mai multe ori Alex a ales acţiuni, dar în trecut a deţinut şi obligaţiuni şi foloseşte produsele structurate, adică certificatele turbo care urmăresc un anumit activ, fie mărfuri, fie acţiuni sau indici. În principal investeşte la Bursa de Valori Bucureşti, de obicei în puţini emitenţi. Astăzi, are trei companii în portofoliu – Norofert (69%), SafeTech Innovations (5%) şi Simtel Team (5%), restul de 21% fiind o poziţie de cash.

    „Pentru că eu fac o diversificare şi în afara Bursei, sectorul imobiliar domină portofoliul meu, iar majoritatea resurselor mele financiare au mers către un nou proiect. Am investit alături de colegii mei din CA-ul Norofert, Marius şi Vlad, în compania privată Ultragreens, un crescător de microplante, plante aromatice, salate şi vlăstari care a finalizat în acest an prima fermă verticală din România, cu întreaga producţie contractată de către Kaufland”, mai spune investitorul.

    Alex Cristescu, 32 de ani

    PROFESIE: jurist

    OCUPAŢIE: dezvoltator imobiliar

    INVESTEŞTE: diversificat

    Lui Alex îi plac fabricile şi fermele. Poate acesta este şi unul dintre motivele pentru care a participat la primul lui plasament privat, cel al producătorului de inputuri organice Norofert din iulie 2019, prin care compania a atras de la 72 de investitori 1,5 milioane de euro în opt ore de la lansare. În martie 2020, Norofert a venit la BVB, iar cu fondurile atrase a construit prima sa linie de producţie. Alex a mai participat şi la alte plasamente private de acţiuni la Agroland, Simtel şi Arctic Stream, iar pentru obligaţiuni, la SelfPay, Bitsoft şi Prefera Foods.

    „Prefer să investesc într-o companie la o majorare de capital social sau emisiune de obligaţiuni pentru că doresc o infuzie de capital care să contribuie la progresul companiei, să-şi îndeplinească un ţel şi să atingă un alt nivel în dezvoltarea ei. Urmăresc ca emitentul să aibă un plan bine definit şi realizabil, marje nete bune sau foarte bune, care să creeze active profitabile, un avantaj în piaţă şi o echipă competentă şi harnică. Nu investesc în companii pentru dividend sau acţiuni gratuite, dar după câteva raportări doresc să văd active mai mari, datorii rezonabile, o cifră de afaceri în creştere, un profit decent şi o poziţie de numerar bună”, explică Alex Cristescu.

    Investitorul şi-ar dori mai multe opţiuni pentru cât mai mulţi participanţi la piaţă. Ar vrea să vadă listate la Bursa de la Bucureşti mai multe întreprinderi mici şi mijlocii, din sectoare cât mai variate, dar mai ales din producţie.

    „Avem suficiente resurse în România să producem bunuri şi servicii cu valoare adăugată”, spune el.

    Despre piaţa AeRO crede că are capacitatea să deservească acest sector din economie.

    „IMM-urile au o capacitate de adaptare foarte bună şi generează cele mai bune randamente la o infuzie de capital înţelept alocată. Pe piaţa AeRO consider că există doar câteva companii care vor dovedi că au avut îndemânarea să gestioneze fondurile atrase de la investitori şi au creat active productive şi profitabile. De progresul lor depinde viitorul acestei pieţe, iar companiile care vor urma vor avea o platformă mai solidă, bună şi performantă pentru dezvoltare”, afirmă el.

    Alex are mai multe conturi de tranzacţionare şi nu a agregat randamentele pentru toate, însă în 2021, un an atipic pentru pieţele de capital, el a avut un randament marcat de aproape 100%. În 2022, cu ajutorul produselor structurate şi ce profit a marcat pe acţiuni şi obligaţiuni, a ajuns la un randament de circa 50%, iar pentru 2023 se aşteaptă la un randament „ceva mai normal”, de 10%.

    Şi cu investiţiile în afara Bursei spune că a progresat. Recunoaşte că nu le ştie pe toate şi că uneori îşi ia riscuri nu tocmai bine calculate. Aşa a ajuns şi să marcheze pierderi de când investeşte.

    „Am marcat pierderi, dar acestea nu au fost foarte mari, iar pe portofoliul consolidat tot pe profit am rămas. Am învăţat despre mine că trebuie să citesc mult. De fiecare dată când o fac filtrez destul de bine informaţia şi îmi este mult mai uşor să decid următoarea mişcare. O singură dată am zis că vreau să renunţ la investiţii, în 2008, dar trebuie să participi dacă doreşti să beneficiezi. A sta pe margine nu este o soluţie”, susţine el.

    În ultimele luni, investitorul a închis poziţii şi a suplimentat la anumiţi emitenţi, luând în considerare faptul că situaţia din piaţă este una tipică de bear market (piaţă de scăderi). El consideră că 2023 va fi un an foarte greu pentru că s-au adunat extrem de multe variabile – inflaţie, dobânzi în creştere, îndatorare mare, fluctuaţie valutară, preţuri mari la utilităţi, costuri mai mari de transport, deficite bugetare mari şi războiul care nu se încheie la graniţa României. Dacă mai adăugăm seceta, deja avem un 2023 greu de anticipat şi de gestionat.

     

    „Am avut nevoie de mai mulţi ani până când am reuşit să am o strategie pe bursă care să îmi fie potrivită.” Alex Cristescu

    Cum se poziţionează el în acest context?

    „La sfârşit de 2022 multe companii au raportat vânzări în creştere, dar, în majoritatea cazurilor, cu profitabilitatea drastic redusă. Acest fapt există la toate firmele din România. Astfel, mă pregătesc pentru scenariul probabil că economia va suferi o contracţie în trimestrele II şi III din 2023, pentru că sectorul privat trebuie să ajusteze strategia: cheltuieli mai mici, economii, investiţii mai mici. Consumatorul va face la fel. Posibil să avem majorări de taxe. Mizez pe o strategie conservatoare pentru anul 2023”, explică el.

    Alex Cristescu este un investitor care citeşte mult şi, astfel, ştie foarte clar motivele pentru care alege o investiţie sau alta. Strategia lui este simplă. Fie creează, fie investeşte în active productive, adică acelea care produc un profit peste rata inflaţiei. Nu investeşte în orice nu are un activ productiv la bază, cum ar fi criptomonede, aur sau modele de afaceri cu marje nete extrem de mici sau supraîndatorate.

    „Strategia mea de a investi în active productive s-a dovedit a fi una câştigătoare şi m-a protejat de fiecare dată. În decursul crizelor prin care am trecut am învăţat că pieţele de capital au tendinţa pe termen scurt de a supraevalua sau subevalua acţiunile şi asta independent de rezultatele financiare ale emitenţilor.

    Comportamentul investitorilor se schimbă brusc şi cel mai bine este să-l aştepţi pe Mr. Market să termine cu manifestările sale după care să te gândeşti la următorul pas oportun”, îndeamnă el. În privinţa momentului potrivit pentru a intra în piaţă, Alex spune că este oricând şi la orice vârstă.„Este important să începi.” Odată ce ai prins gustul, este esenţial să te documentezi. El recomandă fiecărui începător să citească măcar o dată un raport anual de la Fondul Proprietatea, o lectură de aproximativ două ore care are o analiză economică deosebită şi dă o imagine de ansamblu pentru piaţa noastră de capital.

    Totodată, trimite pe oricine vrea să afle mai multe şi să reducă din timpul alocat studiului în comunitatea de investitori InvestestelaBursa.ro. „Eu am avut nevoie de mai mulţi ani până când am reuşit să am o strategie pe bursă care să îmi fie potrivită. Este foarte uşor să ajungi investitor la Bursă, brokeri buni există, platforme accesibile sunt, informaţia pentru investitori este prezentă. Uneori consider ca este mult prea uşor să investeşti şi nu dedici timp pentru a citi despre investiţia ta. Orice investitor trebuie să formeze un reflex în a citi înainte de a investi”, conchide Alex Cristescu.  

     

    DICŢIONARUL INVESTITORULUI

    1. Scripofilia, numită şi scriptofilie, constă în studiul şi colecţionarea de titluri bursiere vechi care au fost cotate sau nu pe o bursă de valori. Prin tradiţie şi la nivel internaţional, scripofilia este o ramură a numismaticii, ca şi notafilia, câştigându-şi recunoaşterea ca hobby în jurul anului 1970. Termenul a fost creat prin alăturarea cuvântului englez scrip (drept de proprietate) la sufixoidul grec philos (a iubi). Scripofilul sau colecţionarul de titluri vechi poate fi definit drept un istoric al economiei.

    2. Mr. Market este o alegorie creată de celebrul investitor Benjamin Graham pentru a descrie ceea ce el considera că sunt trăsăturile iraţionale sau contradictorii ale pieţei de valori şi riscurile de a urmări gândirea de grup. Mr. Market este un investitor condus de panică, euforie şi apatie şi abordează investiţia ca pe o reacţie la starea sa de spirit, mai degrabă decât printr-o analiză fundamentală sau tehnică. Mr. Market a fost prezentat pentru prima dată în cartea lui Graham din 1949, The Intelligent Investor.

     

     

    ÎN CE MAI INVESTIM

    Agribusiness

    Norofert (simbol bursier NRF) este un conglomerat agroalimentar care acoperă întreg lanţul de producţie agricolă, de la producţie vegetală la vânzarea şi distribuţia de inputuri ecologice. Activă din anul 2000, compania a încheiat în iulie 2019 un plasament privat de acţiuni prin care a strâns 1,5 milioane de euro de la 72 de investitori în opt ore de la lansare, devenind la acel moment cea mai rapidă ofertă privată.

    În martie 2020, Norofert intra la tranzacţionare la Bursa de Valori Bucureşti la o capitalizare de circa 25 de milioane de lei. Spre comparaţie, astăzi investitorii o evaluează la 113 milioane de lei, ceea ce înseamnă că în doi ani şi jumătate a crescut pe Bursă cu aproximativ 350%, conform calculelor realizate de ZF.

    Grupul Norofert este format din trei entităţi, compania mamă Norofert SA şi subsidiarele Agroprod CEV SRL, fermă de 1.000 de hectare bio achiziţionată în proporţie de 100% la finele anului 2021 şi integrată în grup începând cu 2022, respectiv Norofert USA LLC, companie din Ohio înfiinţată în aprilie 2020 ca parte a strategiei de extindere în SUA.

    Pentru primele nouă luni din 2022, Norofert a raportat un profit net consolidat de 7,6 milioane de lei, în urcare cu 55,3% comparativ cu aceeaşi perioadă din 2021, care se datorează „unei mai bune prezenţe în piaţă, vânzărilor semnificativ mai mari de inputuri solide şi lichide, core businessul Norofert având cea mai mare influenţă asupra creşterii”. Cifra de afaceri a crescut cu 61,8% de la an la an, până la 54 de milioane de lei, în timp ce EBITDA (profitul înainte de dobânzi, impozite, depreciere şi amortizare) a crescut cu 43,1%, la 10,5 milioane de lei.

    De la începutul anului 2022, compania l-a numit pe Mircea Fulga în poziţia de CEO, funcţie preluată de la Vlad Popescu, acţionar majoritar şi preşedinte al Consiliului de Administraţie, a operat prima fermă, la Zimnicea şi a montat o linie de îngrăşăminte organice solide la fabrica din Filipeştii de Pădure, care deja a produs loturi care au fost livrate către clienţi.

    În continuare, Norofert plănuieşte să investească în spaţii de depozitare pe terenul din Filipeştii de Pădure. În ceea ce priveşte filiala din SUA, urmează câteva întâlniri cu distribuitorii, iar de la începutul anului următor vor începe cel mai probabil vânzările. La nivel local, grupul are în vedere lansarea unor produse noi începând cu anul următor, îngrăşăminte solide şi lichide, dar şi investiţii în irigaţii pentru ferma de la Zimnicea. Totodată, a început proiectul unui laborator de multiplicare de microorganisme şi cercetare şi speră să înceapă construcţia în T1/2023, fiind deja achiziţionate o parte din utilaje.

    Norofert este deţinută în proporţie de 36,4% de Vlad Popescu, în proporţie de 15,3% de Ileana Popescu, respectiv în proporţie de 11,6% de Marius Alexe. Acţiunile NRF s-au depreciat cu 19,3% de la începutul anului, pe fondul unui rulaj de 16,1 milioane de lei, respectiv în scădere cu 16,1% în ultimele şase luni, pe tranzacţii de 6,3 milioane de lei, conform calculelor realizate de ZF pe baza datelor de la BVB din
    6 decembrie 2022.

     

     

     

    „Am reuşit să îmbunătăţim recuperarea creanţelor şi cash flow-ul, întrucât am făcut asigurări pe portofoliul de clienţi. Am mărit sumele pe factoring şi scontare, pe care le-am accesat cu băncile pentru a aduce creanţele mai aproape ca termen şi pentru a folosi cash-ul pentru investiţii şi activitatea curentă”

     

     

    Vlad Popescu, acţionar majoritar şi preşedinte al Consiliului de Administraţie al Norofert.

    Acesta este un material informativ şi nu reprezintă o recomandare sau o ofertă de investiţie. Performanţele anterioare nu reprezintă o garanţie a realizărilor viitoare. Este recomandată documentarea temeinică înainte de a investi.

  • 2020, 2021, 2022 au fost ani de criză pentru majoritatea companiilor din România. Băncile însă au „înflorit” şi au devenit din ce în ce mai profitabile. Care este secretul lor?

    Anii 2020, 2021 şi 2022 au fost trei ani dificili, plini de provocări, de adaptare şi reinventare, de lecţii, ani care au testat rezilienţa unor businessuri, ani de stress test pentru întreaga economie naţională şi mondială. Noua criză adusă de pandemia de COVID-19 în 2020 a afectat întreaga economie şi, implicit, şi sectorul financiar. Însă, în 2021 şi 2022 băncile s-au repliat rapid, marcând maxime istorice pe mai multe paliere. Cum au traversat băncile aceşti ani şi ce spun acum unii bancheri din echipele de management despre crizele din perioada 2020-2022?

    Pandemie, cu o serie de restricţii, război la graniţă, criză energetică, inflaţie, creştere a dobânzilor şi a ratelor bancare  sunt câteva cuvinte care pot caracteriza ultimii trei ani, adică perioada 2020-2022. Au fost ani dificili, plini de provocări, disruptivi, cu volatilitate a pieţelor financiare, cu accelerare a digitalizării, cu schimbări de paradigme, ani de adaptare şi reinventare, plini de lecţii, ani de decizii strategice legate de riscuri ştiute sau bănuite, ani de relaxare cantitativă, urmată acum de însăsprirea politicilor monetare.

    Au fost ani care au testat rezilienţa unor businessuri şi până la urmă au fost ani de stress test pentru întreaga economie. Şi pentru sistemul bancar, anii 2020, 2021 şi 2022 au fost trei ani provocatori, în care restructurarea a continuat, scăzând numărul de sucursale şi agenţii bancare, dar şi numărul de angajaţi din bănci. Dar, în acelaşi timp, în banking 2021 şi 2022 au fost ani extraordinari, cu profituri record, cu creştere a creditării, cu scădere a ratei de neperformanţă sub 3%, cu solvabilitate de peste 20%.

    La o distanţă de mai bine de un deceniu de precedenta criză internaţională, financiar-bancară, 2020 a adus pandemia de coronavirus, o criză istorică cum o dată la un secol poate să apară, criză care s-a manifestat la nivel global, pe mai multe canale, în acelaşi timp, şi a avut efecte multiple, asupra băncilor, asupra companiilor, asupra comportamentului oamenilor, asupra economiilor naţionale şi asupra întregii planete. Iar pandemia de COVID-19 din 2020 a continuat şi în 2021, pentru ca 2022 să aducă război la graniţă, criză energetică, inflaţie, majorări de dobânzi şi creşterea ratelor bancare.

    2020, an marcat puternic de pandemia de COVID-19, a adus o scădere a profitabilităţii băncilor, precum şi continuarea consolidării şi restructurării în banking, în timp ce creditarea şi activele au crescut, dar cu un ritm încetinit. Practic, 2020, primul an pandemic, a adus pentru sistemul bancar o scădere a profitului cu circa 20%, de la 6,3 miliarde de lei în 2019 până spre 5 miliarde de lei în 2020, în condiţiile deteriorării mediului macroeconomic, în contextul pandemiei de coronavirus, care a impus constituirea unor provizioane mai mari la nivelul băncilor pentru eventuale dificultăţi viitoare ale clienţilor în rambursarea creditelor.

    Câştigurile băncilor din 2020 veneau pe fondul unei creşteri moderate a creditării, a scăderii dobânzilor, şi în contextul declinului economiei, din cauza blocajului determinat de pandemia de coronavirus. Creditarea privată totală încetinise în 2020, ritmul mediu de creştere pe întregul an fiind de circa 5%, iar economia României scăzuse cu circa 4% faţă de 2019. În anul 2020, 183 de sucursale şi agenţii bancare au dispărut şi 456 de salariaţi au plecat din banking. Cu toate că pandemia de COVID-19 a continuat şi în 2021 (cu o intensitate totuşi mai temperată), sistemul bancar s-a repliat rapid, marcând cifre record pe mai multe paliere. La sfârşitul anului 2021, profitul net la nivelul sistemului bancar românesc marca un record istoric de circa 8,2 miliarde de lei, potrivit datelor BNR, în creştere cu peste 60% faţă de câştigul din 2020, iar activele au urcat la un vârf de 639,7 mld. lei. Acesta era cel mai bun profit anual pentru bănci.

    În termeni anuali, până în 2020 cel mai mare profit la nivelul întregului sistem bancar a fost în 2018, când câştigul pentru întregul an s-a apropiat de 7 mld. lei (6,83 miliarde de lei). Întrebarea era de unde au făcut băncile profituri record în pandemie în condiţiile în care dobânzile erau în 2021 încă mici? De obicei, câştigurile mari obţinute de instituţiile de credit au fost, în general, corelate şi cu ascensiunea creditării şi a economiei. Creditarea a crescut pe ansamblul întregului an 2021 cu un ritm mediu de creştere de 10,7%, cel mai mare din ultimul deceniu, dublu faţă de avansul creditării din 2020.

    Pe de altă parte, economia a înregistrat un avans de aproape de 6% în 2021, sub aşteptări. Însă, o influenţă importantă, excepţională, asupra creşterii câştigurilor băncilor a venit în 2021 din costuri mai mici cu riscul, respectiv din reversarea unor provizioane, adică trecerea acestora pe venituri, după ce în primul an pandemic, 2020, costurile mari cu riscul, respectiv banii puşi deoparte pentru acoperirea creditelor neperformante potenţiale, presau pe câştigurile băncilor. Practic, în anul pandemic 2021 băncile au eliberat provizioane şi au majorat profiturile cu până la 60%, în timp ce după criza anterioară din 2009, băncile au avut ani cu pierderi.

    Deşi profiturile au urcat la niveluri record, restructurarea în banking a continuat. Pe parcursul întregului an 2021, un număr de 180 de sucursale şi agenţii bancare au fost închise şi 1.011 de salariaţi au plecat din sistem. Dincolo de impactul pandemiei de COVID-19, care a mutat în 2020 şi în 2021 în mediul online mare parte din activitatea bancară şi nu numai, în ultimii ani ajustarea reţelei teritoriale a băncilor a venit şi în urma tăierii costurilor, dar şi pe fondul consolidării sistemului bancar, în urma fuziunilor şi achiziţiilor, precum şi în urma tranzacţiilor cu portofolii. Numărul băncilor de pe piaţa românească a coborât la 34.

    Creditarea privată totală încetinise în 2020, ritmul mediu de creştere pe întregul an fiind de circa 5%, iar economia României scăzuse cu circa 4% faţă de 2019. În anul 2020, 183 de sucursale şi agenţii bancare au dispărut şi 456 de salariaţi au plecat din banking.

    2022 a adus pentru bănci, pe frontul profitului, noi recorduri. După primele 9 luni din 2022 câştigul băncilor a marcat un nou vârf istoric, de aproximativ 7,6 mld. lei, în creştere cu circa 20% faţă de profitul din 9 luni/2021. Activele băncilor au urcat la un maxim istoric de 679,3 mld. lei în 9 luni/2022, în condiţiile creşterii creditării cu un ritm mediu de 16% an/an. Iar rata de solvabilitate  unul dintre cei mai importanţi indicatori urmăriţi de BNR, care arată cât de bine capitalizată este o instituţie de credit  a coborât în septembrie 2022 până la 21,2%, sub  nivelul din 9 luni/2021, de peste 23%. Nivelul solvabilităţii este în continuare mult peste minimul impus de 10%, ceea ce arată că băncile au teoretic suficient spaţiu pentru continuarea creditării economiei. La nivelul întregului sector bancar sumele economisite în depozite au rămas la un nivel ridicat, astfel că există resurse financiare de unde poate să fie susţinută creditarea mai puternic. Raportul credite/depozite era la finalul primelor 9 luni din 2022 de 73,4%, mai mare decât nivelul din 9 luni/2021, de 68,6%, acest raport rămânând în jurul a 70% în ultimii doi ani, semn că deşi a crescut, nivelul creditării nu a reuşit să ajungă volumul depozitelor bancare. Privind retrospectiv, în perioada 2007-2013 raportul dintre credite şi depozite depăşea 100%, iar din 2014 acest nivel a scăzut de la an la an.

    Pe de altă parte, contrar multor estimări, rata medie a creditelor neperformante (NPL – non-performing loans) în sistemul bancar românesc nu a crescut în ultimii ani de criză, ci a scăzut, coborând în 2022 sub 3% din total împrumuturi, potrivit datelor BNR. Conform celor mai recente statistici disponibile, în septembrie 2022 rata NPL a coborât la 2,82%, cel mai scăzut nivel din acest an, dar şi cel mai scăzut nivel de după anul 2009, când semnele crizei financiare globale precedente se simţeau pe piaţa locală. Comparativ, în 2014 rata NPL trecea de 20% din total credite. Însă, deşi rata NPL a rămas la niveluri scăzute în 2022, oscilând pe parcursul anului între 2,8% şi 3,4% din total credite, ca şi în celelalte crize economice, şi în noul context economic caracterizat de creşterea inflaţiei, majorarea dobânzilor şi a ratelor bancare, precum şi încetinirea economiei anticipată pentru 2023, în perspectivă pot să se înmulţească insolvenţele şi disponibilizările, cu impact asupra creşterii ratei NPL în anii următori. Rata NPL a coborât în 2022 şi sub nivelul din decembrie 2021, de 3,35%, precum şi sub valoarea din decembrie 2020, de 3,83%. Tendinţa de scădere a ratei NPL din ultimii ani s-a produs după ce în perioada crizei economice anterioare din 2008/2009 unu din cinci credite eşuase în categoria neperformantelor, devenind o problemă majoră pentru sistemul bancar.

    Menţinerea ratei NPL la valori scăzute în 2020 şi 2021, ani afectaţi de pandemia de COVID-19, a fost influenţată şi de moratoriile de amânare a ratelor bancare, şi de flexibilizarea cadrului prudenţial realizată de BNR, creditele amânate pe o perioadă mai mare de 3 luni nefiind considerate problematice/neperformante astfel că băncile nu a trebuit să pună bani deoparte provizionându-le. Această flexibilizare, decisă în 2020, a continuat şi în 2021, însă nu şi în 2022. Probleme pot apărea în viitor dacă unii debitori  persoane fizice sau companii  afectaţi de impactul economic negativ al inflaţiei, de creşterea puternică a preţurilor şi a ratelor bancare, nu reuşesc să reia plata creditelor. Privind retrospectiv şi sintetizând concluzia este că băncile au avut trei ani extraordinari, dar pe ale căror cifre, din păcate, nu se pot baza, deoarece ele nu reflectă calitatea reală a activelor – din cauze multiple, care includ măsurile de sprijin guvernamental, precum moratoriile, ce fac ca împrumuturile neperformante să nu fie încă vizibile în bilanţuri, după cum spunea recent Dimitrios Goranitis, liderul servicii de consultanţă pentru sistemul bancar şi pieţe de capital la Deloitte Central Europe. În aceste condiţii, băncile trebuie să-şi recalibreze acum metodologia IFRS9 şi modelele de provizionare. Înrăutăţirea climatului economic a generat creşterea riscului de credit şi va duce la deteriorarea calităţii portofoliilor de credite, după cum anticipează reprezentantul Deloitte. 

     

     

    Dar cum au văzut bancherii din top managementul unor bănci mari ultimii 3 ani, care au venit cu mai multe crize suprapuse?

     

    „Dacă până atunci ar fi fost de neconceput să ne gândim la «work from home» într-un domeniu atât de sensibil, acesta a devenit realitate şi încă foarte rapid. Iar acest nou sistem este aplicat parţial şi în prezent.”

    Vorbind acum despre anul 2020, Claudiu Cercel, director general adjunct al băncii româneşti cu capital francez, BRD-SocGen, aminteşte de volatilitatea extremă pe care au cunoscut-o pieţele financiare după debutul pandemiei de coronavirus în Occident, fără precedent după 1990. Totodată, el aduce în discuţie şi noul mod de lucru în sălile de trading ale băncilor sau altor actori financiari instituţionali. „Dacă până atunci ar fi fost de neconceput să ne gândim la «work from home» într-un domeniu atât de sensibil, acesta a devenit realitate şi încă foarte rapid. Iar acest nou sistem este aplicat parţial şi în prezent.” Un alt element care a caracterizat anul 2020, în viziunea lui Claudiu Cercel, a fost schimbarea paradigmei dominante cu privire la globalizare.

    „Acel an a dat startul dezabsolutizării conceptuale a lanţurilor economice lungi, independente de geopolitică, şi iniţierea unei tendinţe către blocuri economice în care regionalizarea, «friendshoring-ul» şi asocierea pe bază de valori comune de societate şi instituţionale devin referenţiale de decizie în legătură cu restructurarea sistemelor de afaceri.”

    Şi, în fine, continuă directorul adjunct al BRD, o altă caracteristică a anului 2020 a fost cantitatea fără precedent de bani puşi pe piaţă prin «quantitative easing» (relaxare-cantitativă  n.red.) de către principalele bănci centrale occidentale. „În numai doi ani, bilanţurile acestora au crescut cu mai mult de 10 trilioane de dolari. Această imensă creaţie monetară a stabilizat atunci economiile lumii, dar este principalul combustibil al marii inflaţii pe care o trăim astăzi”, concluzionează Claudiu Cercel, directorul adjunct al celei de-a treia cea mai mare bancă din România.

     

    „2020 a arătat cât de important este conceptul de rezilienţă în viaţa oricărei organizaţii şi importanţa existenţei unor planuri robuste de asigurare a continuităţii activităţii.”

    Şi pentru Mircea Busuioceanu, vicepreşedinte al Raiffeisen Bank responsabil cu riscul, anul pandemic 2020 a fost memorabil şi a avut o semnificaţie aparte, după cum mărturiseşte acum. „În primul rând, 2020 a adus manifestarea unui eveniment de timp «white swan», lucru pe care nu îl întâlneşti foarte des în carieră,
    mă refer aici la pandemia COVID-19 şi tot ce am trăit cu toţii.  În al doilea rând a fost extraordinar să experimentez dinamica de adaptare a organizaţiei noastre şi a societăţii la un astfel de eveniment şi modul în care au fost accelerate anumite trenduri (digitalizare, lucrul de acasă). Nu în ultimul rând, 2020 a arătat cât de important este conceptul de rezilienţă în viaţa oricărei organizaţii şi importanţa existenţei unor planuri robuste de asigurare a continuităţii activităţii”, spune acum vicepreşeditele Raiffeisen Bank, a cincea cea mai mare bancă după active.

     

    „2020 ne-a echipat cu un set de cunoştinţe specifice şi pot spune că pentru o situaţie atât de dificilă, care ar fi provocat mari probleme înainte de 2020, după 2020 vom putea spune: asta-i tot?”

    La rândul lui Gyula Fatér, CEO al OTP Bank, spune acum despre 2020 că ar fi cu siguranţă anul despre care ar vrea să le povestească strănepoţilor lui. „2020 a fost un an plin de lecţii, un an pentru care MBA-urile şi manualele de management nu te pot pregăti, un an care nu poate fi simulat sau prototipat. Criza nu a apărut. A venit brusc şi a fost nevoie să reacţionăm extrem de rapid, fără să ştim care va fi următoarea evoluţie. Am fost uimit ce resurse profunde putem mobiliza. 2020 ne-a echipat cu un set de cunoştinţe specifice şi pot spune că pentru o situaţie atât de dificilă, care ar fi provocat mari probleme înainte de 2020, după 2020 vom putea spune: asta-i tot? În perioada Covid, am traversat diferite etape mentale. Îmi amintesc bine perioada în care au început să apară ştirile economice mai optimiste”, a mărturisit şeful OTP Bank, a noua cea mai mare bancă din România.

     

    „Eu cred că noi, ca sistem bancar, în mod evident a trebuit să fim soluţie, în această criză nouă.”

    Sergiu Oprescu, preşedinte executiv al Alpha Bank România şi director general al Reţelei Internaţionale a grupului elen Alpha Bank spunea în 2020 într-un interviu pentru BM că în criza nouă adusă de pandemia de coronavirus sistemul bancar a devenit o soluţie şi nu a mai fost o problemă, ca în criza din 2008-2009. Concret, sistemul bancar a trebuit să se replieze extrem de rapid, spunea el, şi să exercite cel puţin două roluri: rolul de amortizor al şocului pandemiei, care s-a manifestat în principal prin lansarea moratoriului de amânare a ratelor bancare (un element de noutate faţă de criza precedentă din 2008/2009), şi rolul de accelerator al relansării economiei, în cea de-a doua fază. „Eu cred că noi, ca sistem bancar, în mod evident a trebuit să fim soluţie, în această criză nouă. Noi nu mai jucăm rolul de problemă, aşa cum a fost în criza din 2008-2009. Acesta a fost un element de noutate faţă de celelalte crize. Al doilea rol, la fel de important, pe care sistemul bancar a început să îl joace de ceva timp, este rolul de trambulină de relansare a creşterii economice, adică un fel de accelerator de acţiuni care sa conducă la creşterea economică.” Practic, sistemul bancar a acţionat, de fapt, pe ambele pante ale V-ului evoluţiei economiei de care se discuta: pe prima parte a V-ului, cea descendentă, funcţionând ca un fel de amortizor, încercând să contribuie şi să ţină cât mai mult situaţia sub control astfel încât să nu se accentueze căderea, iar pe panta de creştere, pe panta a doua a V-ului, funcţionând ca un fel de accelerator, ca un fel de trambulină de relansare economică, susţinea Oprescu.Iar sistemul bancar a jucat acest rol nu numai în România, ci peste tot în Europa. „Cred că peste tot s-a conştientizat brusc că un sistem bancar solid, puternic, bine ancorat în societate, este în mod evident calea prin care se atenuează şocul şi se accelerează revenirea economică sau reluarea creşterii economice, mai ales în ţările europene unde intermedierea financiară se face cu preponderenţă (peste 75%) pe canalul sistemului bancar.”

     

    „2022 ne-a adus conflictul din Ucraina, criza preţurilor la energie, spirala inflaţionistă la nivel global şi creşterea dobânzilor, precum şi perspectiva unei recesiuni globale.”

    Pandemia – cu restricţii administrative, cu închiderea temporară a unor sectoare întregi de activitate  a fost un stress-test pentru economie şi pentru antreprenori care ne-a pus la încercare capacitatea de a ne adapta şi a ne reinventa, spune Bogdan Neacşu, directorul general al CEC Bank şi preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor (ARB). „Zic că am trecut cu brio acest stress-test: nu am rămas fără cele esenţiale şi nici nu am văzut foarte multe firme care să se închidă şi angajaţi care să rămână pe drumuri. Iar sistemul bancar a fost parte din soluţie prin faptul că a continuat să finanţeze economia într-un ritm susţinut. Şi asta mi-a dat încredere că economia este un organism viu şi că se poate adapta”, mărturiseşte el. După ce 2020 şi 2021 au fost marcaţi de pandemia de coronavirus, într-o mai mare sau mai mică măsură, cu toate implicaţiile aferente, anul 2022 a adus război, criza energetică, inflaţie mare şi majorarea dobânzilor bancare. „2022 se apropie de sfârşit. Şi, după provocările ridicate de pandemie, mi-aş fi dorit să fie un an de revenire la normalitate, de reaşezare a lucrurilor pe un făgaş normal, mai liniştit. Dar n-a fost să fie …”, mai spune Bogdan Neacşu, şeful CEC Bank. El recunoaşte că nu se aştepta ca, după pandemie, atât de repede, să fim loviţi de noi provocări: „2022 ne-a adus conflictul din Ucraina, criza preţurilor la energie, spirala inflaţionistă la nivel global şi creşterea dobânzilor, precum şi perspectiva unei recesiuni globale.” Sunt situaţii cu care nu ne-am mai confruntat. Inflaţie şi dobânzi de 20-30% şi chiar de peste 200% s-au mai văzut în România în primul deceniu de tranziţie, însă ce este nou este inversarea de trend şi faptul că am trecut de la o perioadă cu inflaţie la un nivel redus şi relativ stabilă, la o ascensiune rapidă a preţurilor, combinată cu perspectiva unei recesiuni, explică şeful CEC Bank, instituţie de credit care a urcat în top anul trecut devenind a şasea cea mai mare băncă după active din România. „Deci în loc să ne relaxăm, ne vom cupla din nou centura de siguranţă pentru că avem în faţă un drum cu noi provocări. Şi faptul că am reuşit să trecem cu bine peste provocările economice ale pandemiei mă face să fiu încrezător că le vom depăşi şi pe acestea. Ce nu ne doboară, ne face mai puternici!”, concluzionează şeful CEC Bank şi al ARB.

     

    „Şi tocmai în contextul acestor provocări, noi, în Garanti BBVA, am învăţat să lucrăm mai bine în echipă, să ne pEse mai mult unii de alţii, să empatizăm şi să nu stăm deoparte, ci să ne implicăm în a face lucrurile mai bine pentru noi, familiile noastre, colegii şi, desigur, pentru clienţii noştri”

    Mustafa TiftikcioĞlu, CEO al Garanti BBVA România, caracterizează anul 2022 prin trei cuvinte cheie: mobilizare, reinventare şi dezvoltare. O serie de crize interconectate au modelat anul 2022, spune el, între acestea numărându-se criza din sănătate, conflictul militar, criza energetică şi provocările generate de creşterea inflaţiei. Românii sperau că anul acesta va însemna începutul unei ere mai bune, după doi ani de pandemie globală. Cu toate acestea, au apărut noi provocări şi cu toţii a trebuit să învăţăm să le depăşim şi să fim cea mai bună versiune a noastră în fiecare zi, continuă şeful Garanti BBVA România. „Şi tocmai în contextul acestor provocări, noi, în Garanti BBVA, am învăţat să lucrăm mai bine în echipă, să ne pase mai mult unii de alţii, să empatizăm şi să nu stăm deoparte, ci să ne implicăm în a face lucrurile mai bine pentru noi, familiile noastre, colegii şi, desigur, pentru clienţii noştri”. Personal, Mustafa Tiftikcioğlu spune că a învăţat în 2022 că provocările vin atunci când te aştepţi mai puţin şi chiar dacă crezi că ai văzut şi ai experimentat totul, neaşteptatul poate apărea de oriunde. Şi depinde de tine să te adaptezi, să te reinventezi şi să te dedici pe deplin în ceea ce faci, cu încredere şi optimism că poţi depăşi provocările şi, mai mult, poate ieşi chiar ceva bun din toate acestea. „De fapt, dacă privim în urmă, observăm că toate provocările prin care am trecut au adus şi părţi bune. Am învăţat să lucrăm de la distanţă, ne-am reinventat serviciile cu ajutorul tehnologiei, am devenit mai empatici şi am învăţat să ne gestionăm mai bine cheltuielile şi economiile. Cred cu tărie că tot ce s-a întâmplat până acum a făcut parte din experienţele prin care a trebuit să trecem pentru a deveni cine suntem acum şi nu aş schimba nimic în modul în care am acţionat”, concluzionează şeful Garanti BBVA România, bancă aflată în apropierea topului 10 al celor mai mari bănci din piaţa românească. 

  • Ghid de criză

    Evenimentele ultimilor ani au venit ca o avalanşă asupra economiilor interna’ionale, generând o serie de schimbări profunde în comportamentul de consum al clienţilor, în operaţiunile companiilor, în măsurile guvernelor. Pe mulţi însă, vremurile de incertitudine economică îi prind nepregătiţi, iar românii nu stau deloc bine la capitolul „educaţie financiară”. Am vorbit aşadar cu câţiva specialişti din industria financiară, pentru a afla ce măsuri pot lua companiile şi „oamenii de rând” deopotrivă, pentru a supravieţui în vremuri tulburi.

    „Este foarte probabil să avem o recesiune tehnică în România în următoarea perioadă, în trimestrul IV/2022 şi trimestrul I/2023, sau trimestrul I şi trimestrul II/2023. Clar, economia va încetini, va încetini semnificativ ca şi creştere economică. Anul viitor, prin urmare, cererea va fi influenţată, în sensul că va creşte consumul pe parcursul anului, dar cu o rată mult mai mică decât ce s-a întâmplat în acest an. În acest an au fost şi rezerve făcute în pandemie, care au fost cheltuite în primele două trimestre ale anului, în contextul anticipaţiilor de majorare a preţurilor, însă aceste rezerve acum nu mai sunt disponibile. Deci probabil pot fi companii care se vor confrunta cu o scădere a vânzărilor. Ori în cazul acesta, companiile practic trebuie să aibă rezerve ca să poată să continuie să-şi desfăşoare activitatea”, susţine Adrian Codirlaşu, vicepreşedinte, CFA (Chartered Financial Analyst) România.

    Măsuri „de bun simţ”

    În ceea ce priveşte cheltuielile companiilor  pe timp de criză, Paul Dieter Cîrlănaru, CEO, CITR, notează că structura de costuri trebuie să fie un element construit de antreprenori prin prisma proiecţiilor financiare şi a ce pot construi în viitor, nu a disponibilităţilor din prezent. „Când te uiţi la cheltuielile tale, dacă poţi tăia înseamnă că acestea au un grad de opţionalitate. Ar trebui să ne uităm la nevoile absolut necesare şi modul în care vedem performanţa pe care o putem avea mâine, în funcţie de scenarii. Plecând de la o premisă uşor pesimistă.” Asta nu înseamnă, completează el, că ar trebui să ne lăsăm guvernaţi de frică şi că ar trebui să renunţăm la investiţiile care ne permit să pivotăm în condiţiile unei pieţe aflate în schimbare. „Pot oferi un exemplu – la nivelul grupului din care CITR face parte, Impetum Group, am făcut un exerciţiu de Foresight care ne ajută să ne pregătim pentru viitor, oricum ar arăta el, gândind în scenarii. Exerciţiul ne-a împins să ne imaginăm câteva scenarii despre cum ar putea arăta lumea de business în 5 ani şi cum am vrea să arătăm noi atunci. Asta ne-a deschis multe perspective despre ceea ce ar trebui să începem să facem azi ca să fim organizaţia pe care ne-o dorim peste 5 ani.”

    La rândul său, Florin Andrei, analist financiar şi fost Secretar de Stat în Ministerul Finanţelor, spune că, în primul rând, companiile ar trebui să aibă în vedere eficienţa operaţiunilor din punct de vedere al productivităţii şi costurilor asociate şi să evite cheltuieli care nu aduc o valoare adăugată. „Presiunea salarială se va resimţi şi în anul următor astfel că orice mărire a bazei de salarii va însemna şi afectarea bazei de profitabilitate. Asigurarea unui cash flow sustenabil ar trebui să fie pe agenda tuturor companiilor pentru a putea face faţă unor eventuale probleme ale clienţilor. Industriile puternic dependente de gaz natural şi energie ar trebui să aibă estimări de business bine fundamentate pentru a putea asigura eficienţa operaţiunilor.” De asemenea, spune că eficienţa în privinţa energiei consumate ar trebui să fie o prioritate.

    Şi Adrian Codirlaşu atrage atenţia asupra importanţei reducerii costurilor, mai ales în zona de costuri mari, pe partea de de energie. El sfătuieşte companiile să fie prudente în a-şi asuma noi riscuri, şi să încerce să rămână lichide în perioada următoare. „Lichiditatea poate fi un risc important, mai ales prin prisma faptului că ratele de dobândă cresc, cresc puternic. Banca centrală a mărit la 6.75% rata de dobânda de politică monetară prentru leu şi în acelaşi timp si-a asumat un control ferm al lichidităţii, şi este posibilă încă o majorare în ianuarie 2023, de 25 de puncte de bază. Deci, dobânzile pe piaţa monetară vor fi 7-8, poate chiar peste 8%, deci dobânzi semnificative.” Potrivit lui, asta înseamnă că cine nu are lichiditate o va procura la nişte costuri ridicate. „De asemenea, asumarea de noi riscuri, de noi investiţii, va presupune finanţare, care va fi mult mai scumpă comparativ cu ce era înainte de pandemie, indiferent de valuta în care este procurată.” Despre restructurări, ca metodă de a depăşi o criză, Codirlaşu spune că pot fi o soluţie, dar ca ultimă instanţă. „Ideal e să nu se ajungă acolo. Acţionarii pot pierde substanţial, chiar întreg capitalul investit, în caz de restructurări.” Pe de altă parte, Florin Andrei este de părere că în condiţiile în care businessul este viabil şi se poate reconfigura, o restructurare este necesară.

     

    Ne îndatorăm?

    Codirlaşu spune că, în cursa pentru supravieţuire, pentru orice companie prima resursă la care să apeleze ar trebui să fie cea internă. „În cazul în care are nevoie de lichiditate suplimentară, atunci apelează şi la creditare sau la majorare de capital. Deci la finanţare, fie prin credit, fie prin emisiunea de acţiuni.” Aici, el atrage atenţia că în timp ce pentru leu au crescut substanţial ratele de dobândă, o creditare în euro poate avea mai mult sens, mai ales pentru companiile care, să zicem, au activitate de comerţ exterior şi care şi obţin euro şi au cumva acces natural la cursul de schimb euro-leu. „De ce? Pentru că la euro dobânda va creşte şi acolo, dar, cu siguranţă va fi mult sub cea aplicabilă la leu.” La acelaşi capitol, Florin Andrei e de părere că orice sprijin financiar nereambursabil, fonduri naţionale sau europene, este indicat să fie aplicat. „Este posibil ca resursele interne să nu mai fie atât de uşor de strâns sau de atras.” La nivelul Impetum Group, Cîrlănaru spune că experienţa companiei pe segmentul restructurărilor se bazează în proporţie covârşitoare pe cazuri în care finanţarea din resurse proprii nu mai este o opţiune, acestea fiind deja consumate. Cu toate acestea, adaugă el, economia României prezintă astăzi o gamă mult mai largă de soluţii în plus faţă de unica abordare a finanţării bancare. „În acest context considerăm că orice analiză asupra atragerii de capital trebuie să ia în considerare mecanisme precum cooptarea unor noi parteneri sau investitori instituţionali, emiterea de obligaţiuni, şi nu în ultimul rând chiar accesarea burselor prin Aero şi BVB.” 

    Bani albi pentru zile negre

    În ceea ce priveşte persoanele fizice, Adrian Codirlaşu spune că ideal ar fi ca românii să ştie că economia funcţionează în cicluri şi că avem perioade în care economia creşte şi perioade în care economia scade şi atunci când economia creşte ar trebui să-şi facă rezerve de minim undeva la şase luni-un an de zile de cheltuieli curente. „O recesiune – am avut situaţii şi în România – în general a ţinut doi ani cel puţin. Deci ideal ar fi să ne pregătim atunci când e bine, când economia creşte, dacă ne prinde fără resurse când, să zicem, se întâmplă o recesiune, practic va trebui să ne reducem cheltuielile, să creştem mult mai mult nivelul de prudenţă.” Adică, explică el, să încercăm atunci să economisim reducându-ne cheltuielile care sunt opţionale, precum ieşirile în oraş, vacanţe şi aşa mai departe, pentru a acumula o rezervă care să ne ajute în caz că ni se întâmplă un eveniment negativ neprevăzut, cum ar fi reducerea veniturilor sau mai rău, concedieri ori restructurări ale activităţii companiilor unde lucrăm. „Deci, dacă nu suntem pregătiţi, practic e neapărat necesar să recurgem la anumite sacrificii în perioadele de recesiune. Nu putem să ne păstrăm un nivel de trai, să zic aşa, optim. Ne-am putea păstra un nivel optim de trai dacă economisim în perioadele de creştere economică. Însă şi dacă economisim în perioadele de boom, când economia intră în recesiune, automat va trebui totuşi să devenim mai prudenţi în cheltuirea venitului.”

    Tot pe aceeaşi idee, Florin Andrei susţine că cele care adaugă greutate în buget sunt cheltuielile socioculturale. „Dar în acelaşi timp sunt şi cele mai uşor de tăiat.” De asemenea, e de părere că înlocuirea mai rară a electronicelor, a maşinilor şi nu numai este şi aceasta o variantă de luat în calcul pentru a supravieţui. Un aspect asupra căruia Codirlaşu mai atrage atenţia este că în niciun caz nu trebuie să ţinem economiile acasă, pentru că există prea multe tentaţii, de a cumpăra diverse bunuri care poate nu sunt necesare, dar şi din cauza riscurilor, cum e cel al furtului. „Dacă avem banii cash nu-i ţinem acasă, îi punem în bancă. Măcar să luăm şi o dobândă mică, dar o luăm, pe când acasă nu luăm nimic şi ne asumăm doar nişte riscuri. Mai ales că banii din bancă, până la 100.000 de euro, sunt garantaţi prin Fondul de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar, n-avem cum să să-i pierdem.”

    Cu ouăle în mai multe coşuri

    Florin Andrei mai spune că perioada curentă nu este oportună pentru investiţii, cu atât mai puţin în cazul în care le facem pe termen scurt sau cu intenţia de a retrage investiţia în viitorul apropiat. „În ultima perioadă investiţiile nu au adus venituri constante. O nouă sursă de venit sau un venit crescut este cel mai bun instrument cu care se poate combate o criză. Desigur, o scădere a cheltuielilor cu schimbarea modului de viaţă este o variantă posibilă.” Economiile, adaugă el, ne oferă o siguranţă a unor bani puşi de-o parte, dar nu recuperează creşterea inflaţiei în totalitate. În cazul acelora care decid totuşi să investească, el recomandă diversificarea, ca „cea mai bună recomandare la care mă pot gândi. Să nu îţi pui niciodată toate ouăle în acelaşi coş!”. Vorbind tot de diversificare, Adrian Codirlaşu spune că la îndemâna românului „de rând” este, de pildă, diversificarea pe valute. „Oricine poate să o facă. Să meargă în alte ţări poate să fie mai complicat, deşi acum sunt o grămadă de fintech-uri şi, de exemplu, cu un dolar pot cumpără fracţiuni de acţiuni la companii foarte mari, cum ar fi Microsoft sau Google sau Apple şi aşa mai departe.” Codirlaşu mai spune că, dacă ne uităm la cum au evoluat diversele clase de active de la începutul acestui an, cu excepţia real estate, clar toate au pierdut din valoare. „Şi mărfurile, gen petrol, gaz, în care e destul de greu de investit, au câştigat, însă pe o volatilitate extrem de ridicată. Şi metalele preţioase au scăzut. Deci cu excepţia real estate toate au înregistrat pierderi, însă în contextul ratelor de dobândă ridicată nu este exclusă o corecţie de preţ şi pe acest sector.” În ţările dezvoltate această corecţie spune că are deja loc. Prin urmare, recomandă din nou în discuţie diversificarea, pe mai multe ţări, pe mai multe valute şi pe mai multe clase de active.

    „Şi pot să le iau pe rând. Pe ţări, vedem că se comportă diferit şi ciclurile economice pot să nu fie corelate. Când e recesiune într-o ţară, s-ar putea în alta să nu fie, economia în acea ţară să meargă foarte bine, şi atunci investiţiile făcute în acea ţară să ne asigure fondurile de care avem nevoie. De exemplu, mie îmi plac, ca destinatie de investiţii, ţările vorbitoare de limbă engleză, adică Statele Unite, Canada, Marea Britanie şi Australia, deci care asigură şi o diversificare foarte bună atât pe valute, cât şi pe sectoare şi la nivel global.” Pe valute, spune că vedem acum cât de volatile sunt pieţele externe. „În România acest lucru s-a transferat prin volatilitatea dolar-leu, care am văzut că a fost extrem de ridicată. Având bani în mai multe valute, automat ne menţinem cumva constantă valoarea lor. Diversificarea asigură reducerea volatilităţii. Mai mult, clasele de active la fel, se comportă diferit în diversele faze ale ciclului economic. Spre exemplu, se tot spune că titlul de stat e cel mai sigur activ. Am văzut şi noi scăderea în valoarea activelor pe care le avem la fondurile de pensii private, aceste scăderi au fost cauzate în special de titlurile de stat deţinute de aceste fonduri. Titlurile de stat au pierdut extrem de multă valoare de la începutul anului. De ce? Pentru că atunci când ratele de dobândă cresc, titlul de stat pierde din valoare, pentru că el dă o dobândă fixă, dobândă care nu se ajustează la cea din piaţă. Practic, cine l-a cumpărat rămâne cu dobândă mică când dobânda pe piaţă e mult mai mare, şi inflaţia este mult mai mare. De aici scăderea valorii acestor instrumente.” Acţiunile, la rândul lor, spune că pot oferi o protecţie foarte bună la inflaţie. „De ce? Pentru că în general, companiile pot să transfere mai departe creşterile de costuri din preţ. Mă rog, aşa se întâmplă inflaţia – şi atunci se majorează şi profiturile companiilor, când este inflaţie. Şi implicit cursul bursier al actiunilor.” Real estate-ul este şi el, nu perfect, dar este hedging bun contra inflaţiei şi poate să-şi aibă locul într-un portofoliu diversificat”, mai spune reprezentantul CFA România.

    Despre criptomonede susţine că sunt extrem de volatile. „Să zicem că cineva ar putea investi dacă nu se supără dacă pierde acei bani. Depinde de apetitul lui la risc şi de banii pe care îi are. Dar acestea, cum am văzut, sunt extrem de volatile. Îşi pot face loc într-un portofoliu diversificat, dar diversificat şi cu alte active.”

    „Pariuri” pe măsura bugetului

    Ce procent din venit ar trebui investit însă lunar? „Cu cât mai mult, cu atât mai bine. Putem să începem cu 5%, cu 10%, şi apoi să creştem în timp, dacă, bineînţeles, ne putem permite. Dar undeva la 5% nici nu e mult, se poate investi şi se poate chiar automatiza această investiţie. Sunt fonduri de investiţii oferite de către bănci, care efectiv trag banii din cont la o anumită dată stabilită şi investesc în noi unităţi de fond.” În cazul familiilor cu venituri minime, dacă Florin Andrei crede că iese din calcul posibilitatea economisirii. Adrian Codirlaşu, în schimb, este de părere că şi această categorie a populaţiei trebuie să economisească, „dar, la venituri mici, şi riscul asumat automat trebuie să fie mai mic, pentru că nu-şi permit să piardă acei bani”. Prin urmare, le recomandă să aleagă, de exemplu, depozite bancare, obligaţiuni, fonduri de investiţii, care au un risc ceva mai redus – „într-un depozit sau într-o obligaţiune, într-un fond de obligaţiuni, care le oferă şi lichiditate, şi o rată de creştere”. Şi Florin Andrei spune că depozitele bancare îţi aduc siguranţa păstrării banilor, „dar dobânda nu recuperează inflaţia”. În opinia lui, titlurile de stat sunt o variantă de investiţii în cazul în care nu se vor vinde înainte de termen ci se va aştepta încasarea cuponului.

     

    Când putem răsufla uşuraţi?

    Referitor la indicii care ne arată că o criză a trecut, Codirlaşu spune că sursa principală care ni-i oferă sunt evenimentele din pieţele internaţionale. „Nu există, să zicem, un anumit indicator care să ne spună că acum, gata, s-a terminat. Există însă o serie de indicatori că încep să crească, cum ar fi consumul care începe să crească, cum ar fi încrederea în economie, care începe să crească, cum ar fi mai multă lichiditate în piaţă, care scade costurile de finanţare. Aceştia ar fi, să zicem, câţiva indicatori care pot arăta că a trecut, să zicem, perioada mai grea şi se revine pentru o creştere mai substanţială.” Florin Andrei oferă, de asemenea, două exemple: „consumul populaţiei şi nivelul investiţiilor imobiliare sunt indicatori foarte buni”. Pe marginea aceluiaşi subiect, executivul de la CITR spune că „cel mai important lucru este să realizăm faptul că premisele pe baza cărora obişnuiam să ne construim planurile de viitor s-au schimbat profund”. Un studiu recent citat de Cîrlănaru arăta că durata medie de viaţă a unei companii reprezentative pentru economia americană a scăzut de la 50 de ani la aproape 20. „Ceea ce învăţăm de aici este faptul că mediul de afaceri este mult mai dinamic astăzi şi că nevoia de a pivota este continuă. Astfel, nu mai putem vorbi despre perioade de calm în care să ne putem relaxa fără să fim nevoiţi să răspundem la provocări. Volatilitatea este noul statu quo iar adaptabilitatea şi inovaţia continuă sunt avantajele competitive ale prezentului. Investiţiile orientate către inovaţie şi evoluţie sunt mereu necesare şi ar trebui să fie un obiectiv constant.”

     

    2008 vs. prezent

    În încheiere, Adrian Codirlaşu spune că va urma o perioadă de incertitudine economică, „deci e risc de recesiune, tehnică, chiar de recesiune, şi trebuie să fim prudenţi”.

    Într-o perspectivă mai pozitivă, Florin Andrei susţine că, deşi înainte de orice criză apare foarte multă emoţie în economie iar ştirile alarmiste încep să fie din ce în ce mai dese, „aş puncta că suntem într-un climat total diferit faţă de 2008, populaţia nu este la fel de împrumutată, ratele sunt mai sustenabile, companiile nu mai sunt aşa de împrumutate la bănci însă creditul furnizor este la niveluri foarte ridicate”. Potrivit lui, suntem mai bine pregătiţi faţă de 2008 şi am avut la dispoziţie o perioadă mai mare de acumulare. Totuşi, „inflaţia erodează veniturile iar criză energetică ne va conduce la modalităţi alternative de producere a energiei, însă implementarea ne va costa. Vor exista o serie de decizii economice ale politicului la nivel european prin care se va interveni în pieţe, financiară şi energetică, însă în condiţiile în care pieţele nu mai sunt eficiente este rolul statului să intervină.”

    O viziune optimistă are şi executivul din fruntea CITR. „Aşa cum spunea Jose Garrido de la FMI la recentul congres Insol Europe, fiecare criză este diferită şi fiecare soluţie ar trebui să fie diferită, iar Uniunea Europeană depune astăzi eforturi pentru dezvoltarea unor mecanisme moderne de susţinere a afacerilor aflate în dificultate. Este vorba despre mecanismele derestructurare”. Potrivit lui, învăţând din experienţa crizei financiare din 2008, principalul obiectiv este acum acela de a asigura rezilienţa şi a susţine eforturile antreprenorilor şi companiilor, de a pivota în faţa unor evenimente neprevăzute. „Aceste mecanisme, acordul de restructurare şi concordatul preventiv, pot fi aplicate în orice industrie şi sunt orientate spre salvarea companiei şi spre dezvoltarea businessurilor.” În plus, executivul subliniază că mecanismele aduc, pe lângă oportunitatea de redresare a companiilor, şi nevoia de a schimba mindsetul mediului de business, de la teama de eşec la motoare de relansare. „Prevenţie şi timpuriu sunt cele două elemente esenţiale ale filosofiei acestor proceduri. În concret, prin acordul de restructurare, companiile pot adresa rapid şi adaptat nevoilor specifice, într-un cadru reglementat de negociere, care să le permită restructurarea activităţii şi a datoriilor. Odată agreat de părţile implicate, acordul primeşte garanţia unei soluţii confirmate de un judecător.”

    El mai spune că „România este mai mult ca oricând conectată la strategiile şi viziunea europeană în materia rezilienţei economice şi a mecanismelor de sprijin în favoarea companiilor.” Principala provocare, adaugă Cîrlănaru, vine în domeniul aplicării şi aplicabilităţii. „Degeaba avem legislaţie modernă şi cele mai bune intenţii, dacă nu acţionăm la timp şi nu conştientizăm avantajul competitiv pe care îl putem obţine construind rezistenţă şi adaptabilitate ca mecanism preventiv în loc să fim nevoiţi să amputăm, atunci când este prea târziu. Cred că putem fi optimişti asupra capacităţii noastre de adaptare şi asupra posibilităţii de a identifica oportunităţi într-un context economic dificil, cu condiţia să conştientizăm că fiecare criză este diferită şi că răspunsul trebuie să fie adaptat.” Este evident, mai spune Cîrlănaru, faptul că aspecte precum inflaţia, dobânzile de referinţă şi stabilitatea economiilor care reprezintă principalii parteneri de afaceri ai României sunt factori pe care trebuie să îi luăm în calcul. „Orice strategie pe termen scurt şi mediu trebuie să ia în considerare o potenţială înrăutăţire a acestor factori, fără însă a se lasă pradă unui pesimism paralizant.”  

    „Când te uiţi la cheltuielile tale, dacă poţi tăia, înseamnă ca acestea au un grad de opţionalitate. Ar trebui să ne uităm la nevoile absolut necesare şi la modul în care vedem performanţa pe care o putem avea mâine, în funcţe de scenarii. Plecând de la o premisă uşor pesimistă.” 

    Paul Dieter Cîrlănaru, CEO, CITR

    „Ideal ar fi să ştim că economia funcţionează în cicluri şi că avem perioade în care economia creşte şi perioade în care economia scade şi atunci când economia creşte ar trebui să-şi facă rezerve de minimum undeva la şase luni-un an de zile de cheltuieli curente.” 

    Adrian Codirlaşu, vicepreşedinte, CFA România

    „Presiunea salarială se va resimţi şi în anul următor astfel că orice mărire a bazei de salarii va însemna şi afectarea bazei de profitabilitate. Asigurarea unui cash flow sustenabil ar trebui să fie pe agenda tuturor companiilor pentru a putea face faţă unor eventuale probleme ale clienţilor. Industriile puternic dependente de gaz natural şi energie ar trebui să aibă estimări de business bine fundamentate pentru a putea asigura eficienţa operaţiunilor.” 

    Florin Andrei, analist financiar şi fost Secretar de Stat în Ministerul Finanţelor

    8 paşi pe care îi poţi urma pentru ca o criză financiară să nu te prindă nepregătit:

    1. Maximizarea economiilor în lichidităţi;

    2. Analizarea cheltuielilor lunare în vederea stabilirii bugetului necesar în caz de urgenţă;

    3. Minimizarea facturilor lunare (limitarea timpului de utilizare a electrocasnicelor, de pildă) şi administrarea atentă a acestora;

    4. Identificarea unor surse care ar putea să ajute în economisire (folosirea milelor de călătorie în locul banilor pentru a cumpăra bilete de avion, a cardurilor cadou neutilizate etc.);

    5. Închiderea datoriilor de pe cardul de credit şi negocierea unei oferte mai bune pentru acesta;

    6. Identificarea unor extra-surse de venit (vânzarea unor bunuri nefolosite, contracte în regim de freelancing ş.a.m.d.);

    7. Schimbarea asigurării cu una mai rentabilă;

    8. Păstrarea bunurilor (casă, maşină şi nu numai) în condiţii optime, pentru a nu cheltui pe reparaţii.

    Sursa: Investopedia

  • Ce ne mai place să pierdem bani!

    De la vaccinuri expirate, panseluţe, borduri şi coşuri de gunoi exorbitante sau şepci imprimate cu sigla companiei, la abonamente la sală plătite pe un an şi folosite pentru doar trei şedinţe sau tone de alimente aruncate (1,3 milioane/an în România, conform ONU), un lucru e cert: ne-am obişnuit să pierdem bani. Şi nu vorbesc doar de români. Să nu uităm de recenta petrecere în metavers, de sute de mii de euro, cu o mână de participanţi, organizată de Comisia Europeană.

    Ori de americanii care cheluie, în medie, 18.000 de dolari anual/persoană pe lucruri neesenţiale (potrivit USA Today). De ce, totuşi, pierdem banii? Personal, am identificat câteva motive, dar lista cred că poate continua mult. În primul rând, vorbim de intenţia iniţială, foarte puternică, pe care cu toţii o avem când proiectăm în mintea noastră un anumit rezultat. O euforie de moment, care se stinge repede, ca mersul la sală doar în luna ianuarie. Apoi, suntem bombardaţi de promoţiile care ne iau ochii, venite la pachet cu iluzia preţului mic. Fericit că ai găsit un pachet de servicii la un preţ imbatabil, te „înhami” la un abonament pe tot anul – de sală, de audiobookuri, de livrare. Da, matematic vorbind „ieşi” mai ieftin dacă achiţi un serviciu pe termen lung, dar dacă în final ajungi să nu îl foloseşti la capacitate maximă, costul ajunge să fie mai mare decât dacă ai fi plătit individual. Vorbim totodată şi de lipsa corelării cu ceilalţi factori.

    Tot ceea ce facem se interconectează. Dacă vrei să mergi la sală, dar nu vrei să renunţi la prăjituri şi shaorma, poate ar fi indicat să mergi la o şedinţă-două înainte de a plăti 30. Dacă vrei să înveţi mandarină, dar nu ştii sigur că îţi va plăcea/folosi sau că vei avea răbdarea necesară, nu plăti un curs întreg de limbi străine. Un alt factor din cauza căruia pierdem bani l-am numit „cumpărăturile wishful thinking”.

    Câţi nu ne-am cumpărat o chitară cu gândul că vom învăţa cândva să cântăm la ea, o haină prea mică, doar pentru că nu am găsit mărimea potrivită, plănuind să slăbim pentru a o purta sau un set de bartending, gândindu-ne că vom învăţa să facem nişte cocktailuri mai bune decât la barul preferat. În plus, ne place să procrastinăm. Să amânăm, de exemplu, plata unei amenzi până în ultima zi, când intervine o urgenţă şi apoi plătim penalităţi. La fel, plătim servicii la care nu apelăm, de la asigurări de telefoane la abonamente medicale, fie că ne pierdem în termeni şi condiţii sau că problema nu suportă amânare, până când furnizorul x sau y ne programează pentru a o rezolva, şi nu numai. Apoi, de ce nu, lipsa greutăţilor. E mai uşor să pierzi bani pe nimicuri când ştii că ai de unde. Deşi, dacă e să îi ascultăm pe speakerii motivaţionali sau pe alţi coaches financiari, i-ai putea înmulţi, dacă tot îi ai. Şi există aici şi reversul medaliei. Prea multe greutăţi, şi disperarea de a te îmbogăţi „peste noapte”, din care se nasc mulţi dintre clienţii loteriilor/caselor de pariuri sportive/cazinourilor. Dar dacă e să tragem linie şi să înglobăm toate aceste motive într-unul singur, acesta poartă un nume clar: lipsa educaţiei financiare. România e pe ultimul loc în Uniunea Europeană la capitolul „educaţie financiară”, conform ARB (Asociaţia Română a Băncilor). Tot la coadă suntem şi dacă e să ne uităm doar la regiune.

    Un studiu al OECD arată că România a obţinut un scor de „alfabetism” financiar de 53% la o medie făcută între cunoştinţele financiare (49%), comportamentul financiar (56%) şi atitudinea financiară (55%), faţă de media regiunii SEE: 57% (cu valori de 58%, 57%, respectiv 55% a criteriilor menţionate), în care au fost incluse date şi din Muntenegru, Macedonia de Nord, Georgia, Bulgaria, Croaţia şi Republica Moldova. Cât despre companii, voi ştiţi cel mai bine pe ce pierdeţi banii, că o fi vorba de prea mult personal, pentru că aveţi sau sunteţi un lider care nu ştie cum să renunţe la angajaţii care nu aduc plusvaloare, de personalizarea pixurilor cu numele brandului, crezând că veţi fideliza angajaţii/clienţii dacă văd numele companiei când semnează o hârtie, plata vreunei amenzi pentru că un control inoportun v-a găsit în neregulă ori marketingul rămas fără ecou. Ultimii ani se pare că ne-au mai deschis totuşi ochii. Un sondaj recent al BestJobs ne arată că, determinaţi de fluctuaţiile economice şi de creşterea inflaţiei, 69% dintre angajaţi spun că pun bani deoparte, în încercarea de a se proteja de un viitor economic incert. Jumătate dintre ei reuşesc să îşi menţină regulat obiceiul de a economisi, în timp ce restul redirecţionează doar uneori bani către economii. Şi, dacă e să-i ascultăm pe specialiştii citaţi în „ghidul de criză” pe care îl puteţi descoperi în paginile următoare, economisirea a devenit cât se poate de necesară, pentru că viitorul apropiat nu pare tocmai roz. 

    Andra Stroe, jurnalist, BUSINESS Magazin

    (andra.stroe@businessmagazin.ro)