BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Cum înveţi programare în era social media?

    Soluţiile de cybersecurity sunt din ce în ce mai căutate, în contextul în care mare parte din munca angajaţilor de peste tot se desfăşoară în online, iar criza geopolitică a intensificat războiul fără graniţe din acest mediu. Nevoia de noi angajaţi în domeniu este astfel din ce în ce mai mare, iar sistemul educaţional românesc pare să fie, deocamdată, incapabil să o satisfacă.

     

     

    Recomand liceenilor pasionaţi de informatică să fie curioşi şi să acumuleze în fiecare zi. Să înveţe puţin networking, să instaleze un Linux şi să se joace cu el, să instaleze o bază de date, un client de e-mail, puţină programare şi scripting. Din fericire, există foarte multă informaţie de calitate la liber şi cursuri gratuite sau la preţuri modice, astfel încât nu trebuie decât să aloce timp. Să ştie că ceea ce acumulează prin studiu personal va face diferenţa în cariera lor. Şi să se limiteze la maximum două ore de social media pe zi, deoarece câştigul lor este practic zero, este doar timp pierdut. Chiar şi două ore este mult din punctul meu de vedere, dar astăzi copiii stau pe social media 4, 6 sau chiar 8 ore din 24”, observă Mihai Scemtovici, director general al SolvIT Networks, companie românească specializată în furnizarea şi integrarea de soluţii IT&C. O provocare cu care se confruntă SolvIT este reprezentată de lipsa forţei de muncă de pe piaţă şi, prin urmare, dificultatea de a atrage noi angajaţi creşte. Practic, chiar dacă anul 2023 a început, pentru unele companii mari din industria de IT, cu restructurări, sectorul securităţii cibernetice nu poate urma acest trend, având din ce în ce mai multă nevoie de oameni. „Este din ce în ce mai greu să atragem specialişti de pe piaţa locală, dat fiind faptul că noi concurăm cu marii angajatori şi cu centrele de suport, care beneficiază şi de ajutor de stat”, a mai spus reprezentantul SolvIT Networks. El consideră că prin creşterea capacităţii universităţilor de profil şi prin investiţii susţinute în creşterea capabilităţilor profesorilor din licee pe zona de IT şi software poate fi redus deficitul de specialişti, la nivel naţional. „Bazele informaticii se pun în liceu, dar elevii nu ajung la un nivel adecvat de competenţe digitale la sfârşitul clasei a XII-a. O problemă este faptul că salariile profesorilor de informatică sunt încă foarte mici. Asta mă face să gândesc că ori sunt foarte devotaţi profesiei de dascăl, ori nu sunt toţi foarte bine pregătiţi. Ştiu asta din proprie experienţă – copiii mei au trecut prin liceele din Bucureşti. La Tudor Vianu, cel mai important liceu de profil din ţară, profesorii de informatică întreabă elevii, care fac pregătire în particular, dacă problema este corect rezolvată la tablă. Iar asta este un lucru firesc, toţi înţeleg situaţia şi nu se miră nimeni. Dacă în liceu profesorii de informatică ar fi la competenţa cerută de programă, situaţia ar fi cu mult mai bună.” Tot pentru a reduce deficitul de forţă de muncă din sector, în 2022, Uniunea Profesorilor de Informatică din România şi Asociaţia Patronală a Industriei de Software au solicitat Ministerului Educaţiei, pentru a doua oară, să introducă programarea şi algoritmii în trunchiul comun al claselor de liceu, inclusiv la uman, tocmai pentru că nu sunt suficienţi specialişti IT. „Sperăm ca această iniţiativă să se concretizeze şi să dea rezultatele de care avem nevoie la nivel de sector.” Pe cei pasionaţi de noile tehnologii şi de industria tech, în general, Mihai Scemtovici îi sfătuieşte să studieze cât mai mult singuri.

    Carte de vizită:

    Mihai Scemtovici, director general, SolvIT Networks

    1. A terminat Universitatea Politehnică din Bucureşti în 1998;

    2. În anul III de studenţie a început să lucreze în domeniul IT, pornind din zona de hardware, trecând apoi la software;

    3. În 2005 a devenit unul dintre fondatorii companiei SolvIT Networks;

    4. Este pasionat de pictură, iar în 2022 a deschis o galerie de artă.

    Schimbare de carieră în anul III de studenţie

    Mihai Scemtovici a terminat Universitatea Politehnică din Bucureşti în 1998, când şi-a început şi cariera în domeniul IT, în anul III de studenţie mai exact, iar în 2005 a pus bazele companiei SolvIT Networks. „În 1993, când am intrat la Facultatea de Transporturi, transporturile feroviare păreau să fie regina industriei româneşti, dar, după nici trei ani, se alesese praful şi de transporturi, ca de multe industrii din acele timpuri. Aşadar, m-am reprofilat din mers, iar în anul III lucram deja la o companie care asambla calculatoare şi de atunci tot despre calculatoare vorbesc şi tot în acest cerc «mă învârt»”, a povestit antreprenorul român, menţionând că dacă ar putea să dea timpul înapoi şi să o ia de la capăt ar urma exact acelaşi traseu profesional.

    „Noi încercăm să aducem cât mai multe soluţii de nişă din zona securităţii cibernetice, deoarece soluţiile clasice au devenit insuficente în faţa ameninţărilor”, a spus Mihai Scemtovici, director general al SolvIT Networks, companie românească specializată în furnizarea şi integrarea de soluţii IT&C, cu afaceri de 6 milioane de euro la finalul anului 2021. Compania  deţine în prezent două birouri, unul în Bucureşti şi unul în Belgrad. În cadrul acestora lucrează în prezent peste 30 de angajaţi, iar reprezentanţii SolvIT Networks au în plan pentru anul acesta şi extinderea echipei. „Avem o echipă de aproximativ 18 persoane în biroul din Bucureşti, iar în cel din Belgrad avem momentan 14 angajaţi. De asemenea, planurile prevăd o creştere cu 10% la nivelul fiecărei echipe, în 2023, dar suntem atenţi şi la evoluţia pieţei.” În contextul pandemic, migrarea populaţiei în mediul online a însemnat o mărire a plajei de atac şi a dus la o nevoie crescută de soluţii de securitate cibernetică, iar în 2021, acestea au avut cea mai mare contribuţie la creşterea cifrei de afaceri totală a companiei, generând aproximativ 26%, respectiv 1,5 milioane de euro din totalul înregistrat de SolvIT Networks la finalul anului 2021. În ceea ce priveşte portofoliul de clienţi al SolvIT, în prezent, acesta depăşeşte 50 de companii active atât în sectorul public, cât şi în cel privat, cei mai mulţi provenind din sectorul financiar-bancar, atât în România, cât şi în Serbia. „Portofoliul de clienţi este destul de echilibrat, iar acest echilibru ne-a permis o anumită constanţă a cifrelor, dat fiind faptul că, în anii când bugetele guvernamentale erau reduse, ne realizam circa 90-95% din cifre în mediul privat, iar când companiile private aveau ani de consolidare cu investiţii mai mici, ajungeam cu cifra de afaceri cu până la 55% din mediul guvernamental”, a menţionat Mihai Scemtovici. Multe dintre soluţiile dedicate securităţii cibernetice regăsite în portofoliul companiei SolvIT Networks sunt dezvoltate în Israel – acolo fiind cea mai mare piaţă pentru acestea. „Israel are, probabil, cele mai avansate laboratoare de cercetare în această direcţie, dar am adus soluţii şi din alte pieţe”, a specificat antreprenorul român. Pentru finalul anului trecut, respectiv anul 2022, reprezentantul SolvIT Networks a estimat o creştere de cel mult 20% a cifrei de afaceri. „Noi ne-am bugetat o creştere de 15-20% a cifrei de afaceri în 2022. Ne propunem să evoluăm constant la nivel de profesionalism, să aducem în continuare soluţii de avangardă şi să ne menţinem ritmul organic de creştere.”    

     

    IT-ul împletit cu arta

    În urmă cu trei ani, când pandemia îşi făcea cunoscută faţa în lume, IT-istul Mihai Scemtovici şi-a dat frâu liber şi şi-a transformat pasiunea pentru pictură într-o galerie de artă – care a adunat în câteva zile de expoziţie sute de oameni colecţionari şi pasionaţi de artă, şi circa 22 de artişti – care şi-au expus lucrările. „Am simţit că vreau să pictez în 2018. Vizitam galeriile Muzeului Ermitaj. La început, a părut o nebunie, nimic din trecutul meu nu mă recomanda pentru pictură. M-a ajutat să citesc despre Ion Ţuculescu. Medic şi biolog, cu două facultăţi, personalitate complexă, este mai cunoscut ca pictor, după unele opinii, cel mai mare pictor român, deşi nu a avut studii superioare cu profil artistic. În aceeaşi perioadă de început, citeam opinii potrivit cărora pictura este un domeniu în care poţi face performanţă, indiferent de vârsta la care începi. Deşi am primit aprecieri de la primele lucrări, ideea de a face şi facultatea de arte a venit destul de repede, cand am realizat că pictura este şi ştiinţă, dincolo de talent şi simţire – tehnici de pictură, compoziţie, teoria culorii, stil”, a povestit Mihai Scemtovici. El consideră că arta cu tehnologia se îmbină armonios, având în vedere că tehnologia a încpeut să fie integrată în orice. „În ultimii 20 de ani instalaţiile interactive de artă virtuală au avut mare priză la public, în festivaluri şi expoziţii internaţionale. Vizualul fascinează şi se impune. Arta digitală a avut o evoluţie impresionantă şi pe piaţa românească de artă în ultimii doi ani. De fapt, arta contemporană devine tot mai mult tehnologie. Vom vedea lucrări de artă digitală şi în galeria noastră chiar începând cu prima expoziţie. Anul trecut, la Bienala de la Veneţia, Japonia a prezentat o instalaţie cu lumini laser, iar Coreea de Sud a venit cu lucrări care combinau în cadrul unor instalaţii, tehnologiile robotice cu reacţiile chimice sau fizice ale unor substanţe. În cazul meu, m-a ajutat mult şi în business, fiindcă eşti o persoană mult mai agreabilă pentru parteneri, sau clienţi, când vorbeşti despre pasiunile tale sau ai reuşite şi în alte domenii.” Iar în 2022, IT-istul şi-a pus ideea în practică şi a deschis o galerie de artă în cadrul căreia şi-a prezentat şi propriile lucrări. „Arta în România, precum cultura, în general, este mult subfinanţată. Spaţiile de expunere sunt, în mod absolut paradoxal, mai puţine astăzi decât acum 30 de ani. Sunt conştient că este un business cu provocări, dar cred în lucrurile bine făcute, atât cu creierul, cât şi cu inima. În plus, artiştii din România au nevoie de susţinere şi de mentorat, sunt foarte puţin ajutaţi, tot din aceeaşi cauză, subfinanţarea sectorului cultural-artistic. Astfel, ne propunem să susţinem creşterea valorii artiştilor români şi internaţionali şi să deschidem drumuri pentru cei care le merită, dar până acum au trecut neobservaţi.” De asemenea, pe piaţa naţională există deja un public de colecţionari, care au făcut tranziţia de la pictura modernă, ce definea cumva achiziţiile de pictură de pe piaţa românească, la arta de astăzi, a explicat Mihai Scemtovici. Şi, de asemenea, există şi un public mai tânăr, care a început să achiziţioneze artă contemporană, nu neapărat scumpă, dar de calitate. „Spre exemplu, eu pot fi impresionat în egală măsură de o pictură clasică, modernă sau contemporană unde descopăr o compoziţie aparte, un desen sensibil, sau o cromatică rafinată. Îmi plac mai mulţi pictori clasici sau moderni, însă, dintre pictorii români contemporani, mă inspiră artistul Ion Grigorescu, prin curajul şi libertatea de expresie şi prin faptul că nu este tributar unui stil.” Mihai Scemtocivi a mai spus că sunt multe provocări de luat în calcul atunci când îţi propui deschiderea unui spaţiu destinat expunerii artei, pornind de la faptul că eşti, în general, descurajat de cei mai pragmatici din jur cu privire la o astfel de iniţiativă, şi până la detaliile care ţin de planul de afaceri şi planul curatorial, ce îţi propui să expui, pe cine expui şi, cel mai important, cui te adresezi.

  • Cum am ajuns să mâncăm pâine mexicană. Cine sunt giganţii care au cumpărat liderul panificaţiei din România şi cât au plătit pentru această companie

    O multinaţională mexicană, considerată una dintre cele mai mari afaceri din producţia de panificaţie din lume, cu o cifră de afaceri de 17 miliarde de dolari în 2021, a cumpărat grupul Vel Pitar, liderul pieţei de panificaţie din România. Cine se află în spatele Bimbo, grup ce a plătit 200 de milioane de euro pe o bucăţică de 5% din piaţa pâinii, şi care este legătura dintre noul proprietar al Vel Pitar şi filmele lui Walt Disney?

    Recent, s-a semnat cea mai mare tranzacţie din industria alimentară din România. Grupo Bimbo a preluat producătorul de pâine şi produse de panificaţie Vel Pitar, controlat de fondul de investiţii american Broadhurst, administrat la rândul său de New Century Holdings (NCH Capital). Valoarea tranzacţiei pentru un business de 120 de milioane de euro este estimată la peste 200 de milioane de euro. Cine este Bimbo? Grupo Bimbo a fost fondat în Mexic în 1945 de către Lorenzo Servitje, José T. Mata, Jaime Sendra, Jaime Jorba şi Alfonso Velasco.

    În prezent, este cel mai mare producător de morărit şi panificaţie din lume, cu activităţi în 33 de ţări începând din America şi până în Europa, potrivit datelor de pe site-ul companiei. În 2021, a avut o cifră de afaceri de 17 miliarde de dolari, cu 137.000 de angajaţi la nivel mondial, şi estimările pentru anul 2022 sunt de 19,36 miliarde de dolari de dolari. Grupul Bimbo este listat la bursa din Mexic şi are o capitalizare de piaţă de 21 de miliarde de dolari. Revista Forbes în 2017 a clasat Grupo Bimbo în Forbes Global 2000. Preţul lui Bimbo pe piaţă era atunci de 11,8 miliarde de dolari. Multe dintre rudele fondatorilor, Lorenzo Servitje Sendra, José T. Mata, Jaime Sendra Grimau, Jaime Jorba Sendra şi Alfonso Velasco, sunt încă strâns legate de compania. Familia Servijte a fost forţa motrice în cadrul companiei, iar actualul CEO, Daniel Servitje, este fiul lui Lorenzo Servijte. În plus, mare parte dintre membri ai consiliului sunt rude cu familiile extinse Servijte, Mata sau Sendra, potrivit Seeking Alpha, platformă de analiză financiară şi de date pentru investitori.  De altfel, numele „Bimbo” era o combinaţie de Bambi şi Dumbo, personaje din cele două filme Disney care erau favorite ale Marinelei, fiica lui Lorenzo Servitje. Ea a desenat ursul Bimbo într-o felicitare de Crăciun oferită lui Jaime Jorba. Anita Mata, soţia lui Jaime Sendra, a adăugat căciula, şorţul şi pâinea, iar în cele din urmă Alfonso Velasco a rearanjat faţa la forma sa actuală. Astfel, au apărut Bimbo şi logo-ul cu ursul. Familia Servitje deţinea în 2021, ultimul an pentru care sunt date disponibile, 65,9% din acţiunile Grupo Bimbo, conform Marketscreener, care funcţionează ca o piaţă internaţională de valori şi un site de ştiri financiare. Familia avea o avere în valoare netă estimată la 4,2 miliarde de dolari în 2019, scria Tharawat, revistă internaţională care se concentrează pe afacerile de familie şi pe businessurile antreprenoriale. Printre acţionarii Grupo Bimbo se numără şi BlackRock, cel mai mare manager de active din lume şi cel mai puternic fond de investiţii din lume, condus de miliardarul american Lary Fink, Vanguard, una dintre cele mai mari societăţi de administrare de investiţii la nivel mondial, cu expunere prin prisma fondurilor mutuale, precum ETF-uri, APG, unul dintre cei mai mari investitori de pensii din lume, Charles Schwab Corporation, un gigant care oferă servicii de brokeraj, bancare şi de consiliere, Dimensional Fund Advisors, un fond de investiţii din Texas, şi GBM Administradora de Activos, un fond de investiţii din Mexic, conform Marketscreener. Grupul are 203 fabrici în lume, conform celor mai recente date, şi operează peste 100 de mărci comerciale, printre care se numără Entenmann, Bimbo, Tia Rosa, Marinela, Barcel, Sara Lee, Doamna Baird, Stroehmann, chiflele Ball Park, Oroweat şi Arnold Bread. Bimbo are una dintre cele mai largi reţele de distribuţie din lume, se arată pe propriul site.

    Potrivit companiei de cercetare Global Data, panificaţia este o industrie globală de 561 de miliarde de dolari, iar primele trei companii, Bimbo, Mondelez şi Campbell, controlează doar aproximativ 4%, 3% şi, respectiv, 1%. Aproximativ 92% din industrie este formată din companii mai mici.  În Europa, Bimbo este prezent în ţări precum Franţa, Italia, Spania, Portugalia, Elveţia, Marea Britanie, Rusia şi Ucraina, potrivit datelor de pe site-ul grupului. Aproape 60% din veniturile Grupo Bimbo provin din ţările dezvoltate şi 42% din pieţele emergente, a scris recent Seeking Alpha. El operează una dintre cele mai mare flote de livrări direct în magazin, din lume, care distribuie peste 10.000 de produse repartizate în zece categorii de produse de patiserie de bază vândute prin cel puţin şase canale diferite de distribuţie, conform aceleaşi surse. Anul trecut, după izbucnirea războiului ruso-ucrainean, Grupo Bimbo a suspendat temporar operaţiunile în fabricile sale din Dnipro (Ucraina) şi din Rusia, potrivit presei străine. Mai mult, recent a avut loc un atac rusesc cu rachete în Dnipro. Sursele ZF spun că în acest context dificil, Bimbo a făcut mişcarea achiziţiei Vel Pitar pentru a-şi muta o parte din operaţiuni şi a-şi menţine în continuare prezenţa în Europa de Est. În plus, prin achiziţia de către grupul Bimbo a Vel Pitar se creează un pol mexican în industria alimentară din România, după ce în 2017 grupul mexican Sigma Alimentos a cumpărat Caroli Foods Group, lider de piaţă în România în industria produselor din carne ambalate la acel moment. Sigma este unul dintre principalii jucători la nivel mondial în industria alimentară refrigerată, cu prezenţă în 18 ţări, 44.000 de angajaţi şi cu venituri de 6,9 miliarde de dolari în 2021.Tranzacţia dintre Bimbo şi Vel Pitar este cea mai mare din industria alimentară din România până în prezent. O valoare similară, circa 200 de milioane de euro, a mai primit însă Constantin Duluţe în 2018, dar el a vândut pământ. Mai exact, arabii de la Al Dahra au preluat Agricost, cea mai mare fermă de cereale din România după suprafaţa cultivată. Însă, pentru Grupo Bimbo valoarea tranzacţiei din România este similară cu valoarea investiţiei într-o fabrică de la zero în America. La sfârşitul anului 2022, guvernatorul Brian P. Kemp din Georgia a anunţat că Grupo Bimbo va investi peste 200 de milioane de dolari pentru a construi a doua unitate de producţie în Valdosta, potrivit georgia.org, Departamentul de Dezvoltare Economică din Georgia, unul din statele sudice ale Statelor Unite ale Americii. Tot pe la finele anului 2022 a fost anunţată investiţia într-o fabrică de 431 de milioane de dolari în Ohio, potrivit publicaţiei Food Dive.

     

    Cine este Vel Pitar, liderul pieţei de pâine şi produse de panificaţie din România?

    În 2022, Vel Pitar a fost lider al vânzărilor de pâine, cu o cotă de piaţă de 5,2%, în uşoară creştere de la 5% în 2021, conform datelor oferite de Euromonitor International la solicitarea ZF. Rezultatele vin după doar două decenii de existenţă în cea mai mare piaţă din industria alimentară, a pâinii, ca urmare a unor investiţii de zeci de milioane de euro şi a extinderii prin achiziţii de noi fabrici, făcute de Broadhurst. Compania deţine zece fabrici în principale ale ţării şi anume în Cluj-Napoca, Târgu Jiu, Râmnicu Vâlcea, Piteşti, Braşov, Giurgiu, Iaşi, Tecuci (jud. Galaţi), Pantelimon (jud. Ilfov) şi Chitila (jud. Ilfov), conform datelor oferite de reprezentanţii companiei. Anterior a mai avut o fabrică la Balş (jud. Olt) şi una în cartierul Berceni din Bucureşti, dar le-a închis. De altfel, înainte de criza din 2008-2009, Vel Pitar mai avea o reţea de magazine proprii, peste 100, la care a renunţat.

    Vânzările anuale de pâine din România sar de 10 miliarde de lei (circa 2 mil. euro), iar pe următoarele poziţii în topul celor mai mari companii care comercializează pâine în funcţie de cota de piaţă se află Dobrogea Grup (1,7% în 2022) şi Boromir Ind (0,8% în 2022), ambele deţinute de antreprenori români. În sectorul de panificaţie activează peste 6.500 de companii, iar în cel de morărit peste 700 de companii, care au generat o cifră de afaceri totală de 10 miliarde de lei (2 miliarde de euro) în 2021, conform datelor de la Registrul Comerţului. Însă, cu toate că există o concurenţă acerbă în sectorul panificaţiei, Vel Pitar are în portofoliu trei din cinci cele mai vândute branduri de pâine din România şi anume Vel Pitar, Grâu Întreg şi Deplina, produsele de panificaţie ajungând zilnic în peste 7.000 de magazine atât din comerţul tradiţional, cât şi din cel modern. De asemenea, compania mai are în portofoliu produse precum, Chef Gourmand, Sylvester Graham, Maya, batoanele Doi Fraţi, sărăţele şi alte produse de panificaţie şi de patiserie. 

    Astfel, se observă şi o scădere a numărului de angajaţi, numai în ultimii zece ani micşorându-se cu 800 de persoane, până la 1.900. Cea mai mare fabrică a Vel Pitar, singura investiţie de la zero a grupului, este situată în Chitila şi a fost realizată după o investiţie de peste 11 milioane de euro. De asemenea, în 2021, Vel Pitar a anunţat investiţii ample, de 43 mil. lei (circa 9 mil. euro) în tehnologii care să permită fabricarea unor produse care să aibă un termen mare de valabilitate, fără E-uri sau fără conservanţi, urmând noile trenduri din piaţă. În 2021, Vel Pitar a ajuns la o cifră de afaceri de 586 de milioane de lei în 2021 (circa 120 mil. euro), în creştere cu 5% faţă de anul precedent, şi un profit net de 68,5 milioane de lei (14 mil. euro), în scădere cu 11% faţă de anul anterior, conform calculelor ZF pe baza datelor de la Ministerul de Finanţe. La nivelul profitabilităţii, 2020 a fost cel mai bun an din istoria companiei, potrivit aceleaşi surse. Numai în ultimii zece ani, Vel Pitar şi-a dublat veniturile şi a ajuns la o marjă de profit de peste 10%. Originile Vel Pitar sunt din 1999, când fondul american de investiţii Broadhurst Investment a cumpărat două dintre cele mai importante companii româneşti din industria panificaţiei (Mopariv din Vâlcea şi Berceni din Bucureşti). La acel moment, fondul Broadhurst era cel mai important investitor pe piaţa românească de capital şi în următorii ani a efectuat achiziţii multiple.  Compania Vel Pitar a fost înfiinţată în 2001 prin fuziunea mai multor fabrici de pâine (Mopariv din Vâlcea, Panegrano din Cluj, Berceni din Bucuresti, Granpan din Tecuci şi Spicul Arges). Broadhurst era acţionar majoritar, iar în 2003, fondul american de investiţii a plătit 1,1 mil. dolari pe primele acţiuni ale Vel Pitar, care era un business regional, cu intenţia ca Vel Pitar să devină o marcă naţională de pâine. Broadhurst a cumpărat şi a vândut mai multe companii de-a lungul anilor, sub conducerea lui Siminel Andrei, un inginer de la Dacia care apoi a trecut şi pe la BNR, a cumpărat la privatizare întreprinderile care deţineau spaţii comerciale, de genul Romarta sau celebrele magazine universale din mijlocul oraşelor, plus fabricile comuniste cu terenurile aferente.Reprezentanţii NCH Capital spuneau că vânzarea Vel Pitar reprezintă al 27-lea exit mare din companiile deţinute, la care se adaugă 873 de tranzacţii de exit mai mici, dar de peste 50.000 de euro fiecare. În prezent mai deţine, printre alte active, Libra Bank şi Tradeville, unul dintre cei mai mari brokeri de pe bursă. De asemenea, va rămâne pe plan local în industria de morărit cu compania Şapte Spice, pe care o deţine, conform surselor ZF. Compania Şapte Spice a fost înfiinţată în 2007, prin desprinderea diviziei de morărit din cadrul grupului Vel Pitar, liderul pieţei de morărit şi panificaţie. Ea are patru mori în România, una în Iaşi, una în Braşov, una în Târgu Jiu şi una în Râmnicu Vâlcea, care au o capacitate anuală totală de măciniş de peste 200.000 de tone. Moara din Râmnicu Vâlcea, o investiţie de 20 de milioane de lei, a fost finalizată în 2020, mare parte din sumă fiind cofinanţare europeană.În 2021, compania Şapte Spice a avut o cifră de afaceri cifră de afaceri de circa 65 mil. euro, în creştere cu 25% faţă de anul trecut, având peste 350 de angajaţi. Compania estima la mijlocul anului trecut o cifră de afaceri de 80 mil. euro pentru 2022, în creştere cu 25% faţă de anul 2021, conform datelor oferite pentru ZF. În portofoliul companiei se găsesc brandurile de făină 7 Spice, Ducesa, Principesa, Domniţa, Regina sau Contesa, cât şi mixuri, premixuri, ameliatori sau ingrediente precum griş de grâu sau tărâţe de grâu.

  • În ce mai investim – Asigurări

    Allianz SE (simbol bursier ALV) este o multinaţională germană de servicii financiare cu sediul în München şi ale cărei principale linii de business sunt asigurările şi administrarea activelor. Grupul a început să fie tranzacţionat pentru prima oară pe 12 decembrie 1895 pe bursa din Berlin, iar astăzi are o capitalizare de peste 88 miliarde de euro la Frankfurt.

    Acţiunile ALV au înregistrat un declin de 3,3% anul trecut, iar de la începutul anului 2023 au un avans de 9%, tranzacţionându-se la preţul de 219 euro pe 17 ianuarie. Emitentul este inclus în indicele principal DAX al Bursei de la Frankfurt şi în indicele paneuropean Euro Stoxx 50.

    Allianz SE este prezentă în România prin compania Allianz-Ţiriac Asigurări – al doilea jucător din piaţa de asigurări din România, cu o cota de piaţă de 14,3% în 2021 –  şi prin societatea de administrare a fondurilor de pensii Allianz-Ţiriac Pensii Private – al doilea jucător pe piaţa pensiilor obligatorii, cu fondul AZT Viitorul Tău.

    În primele nouă luni din 2022, Allianz SE a raportat venituri totale de 116 miliarde de euro, în urcare cu 5,3% faţă de perioada similară din 2021, respectiv un profit operaţional de 10,2 miliarde de euro, cu 3,2% mai mare. Profitul net atribuibil acţionarilor a fost de 4,7 miliarde de euro, în scădere cu 31,5%, în principal pe fondul unui provizion.

    În trimestrul trei, grupul a avut venituri totale de 34,8 miliarde de euro, în creştere cu 1,3% faţă de T3/2021, un profit operaţional de 3,5 miliarde de euro, cu 7,4% mai mare, creştere determinată de performanţa segmentului de business Property-Casualty, respectiv un profit net atribuibil acţionarilor de 2,5 miliarde de euro, plus 16,7%.

    Pentru întreg anul 2022, Allianz se aşteaptă la un profit operaţional de 13,4 miliarde de euro, plus sau minus 1 miliard de euro. În a doua parte a anului trecut, Allianz SE a anunţat un program de răscumpărare de acţiuni proprii în valoare de până la 1 miliard de euro, care a început de la jumătatea lunii noiembrie şi se va încheia la finele acestui an cel târziu. Acţiunile răscumpărate vor fi anulate.

    În 2021 Allianz a acordat investitorilor un dividend de 10,8 euro pe acţiune, adică dividende totale de 4,3 milioane de euro, cu un randament de circa 5%. Compania se tranzacţionează la un indicator P/E de 13,72.

    Allianz are operaţiuni în peste 70 de ţări, mai mult de 100 de milioane de clienţi privaţi şi corporate şi peste 150.000 de angajaţi. Grupul este condus din poziţia de CEO din 2015 de Oliver Bäte.

  • Profil de investitor: Despre capitulare şi alegeri greşite în investiţii

    Investitori mici şi mari, profesionişti şi debutanţi deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiţii şi lecţii învăţate în timp pentru a întări zicala „bursa este pentru toţi” şi a mări rândurile investitorilor din piaţa locală. Toate sfaturile sunt adunate în seria de materiale „Profil de investitor” găzduită de Business MAGAZIN.

    Investitori mici şi mari, profesionişti şi debutanţi deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiţii şi lecţii învăţate în timp pentru a întări zicala „bursa este pentru toţi” şi a mări rândurile investitorilor din piaţa locală. Toate sfaturile sunt adunate în seria de materiale „Profil de investitor” găzduită de Business MAGAZIN.

    „Am început să investesc în 2004, după ce am urmat un curs de finanţe la universitate. Cursul mi-a stârnit interesul pentru acest subiect şi am continuat să studiez mai departe pe cont propriu”, povesteşte Pietari Laurila, 41 de ani, unul dintre investitorii populari ai eToro. Despre activitatea pe platforma de tranzacţionare voi scrie mai târziMai întâi, despre începuturi.

    În facultate, britanicul Pietari a dat peste o carte a profesorului de finanţe Vijay Singal intitulată „Beyond the Random Walk”. Cartea prezintă o serie de strategii care, din punct de vedere istoric, au bătut piaţa. A combinat câteva dintre acestea, le-a dezvoltat şi modificat şi a trecut la treabă. Aşteptările sale când şi-a deschis primul cont de tranzacţionare au fost mici, dar, „spre surprinderea” sa, strategiile au început să funcţioneze, iar până în 2011 portofoliul îi crescuse suficient de mult, încât a decis să devină investitor cu normă întreagă. Până atunci, cu un master în computer science la Universitatea Aalto din Espoo, Finlanda, lucrase pentru companii ca Accenture, Dresdner Kleinwort, OpenGamma şi Commerzbank.

    „În investiţii, faci bani dacă iei decizii bune. Îmi place acest lucru. Am lucrat înainte în locuri în care remuneraţia era determinată de numărul de ani pe care îi aveai în companie sau de calitatea relaţiei cu şeful. În investiţii, în schimb, doar rezultatele contează”, afirmă el. În timpul facultăţii, Pietari a lucrat part-time ca programator şi în câţiva ani a reuşit să economisească aproximativ 20.000 de euro. Cu aceşti bani a făcut day trading pe baza rapoartelor financiare ale companiilor. În fiecare zi citea zeci de comunicate de presă şi făcea estimări a cât de mult ar trebui să se mişte acţiunile ca urmare a raportărilor.

    „Dacă valoarea acţiunii era sub sau peste estimarea mea, intram în poziţie long sau short şi o ţineam pentru câteva ore. Pentru că ştiam că pot oricând să alimentez contul în cazul în care lucrurile nu mergeau bine, îmi puteam asuma riscuri mari. Uneori, deţineam doar două sau trei acţiuni, ceea ce nu ar fi posibil astăzi”, continuă investitorul.

    „Să pierzi bani face parte din jocul de investiţii. Nu este niciodată plăcut, dar este ceva ce trebuie să accepţi dacă vrei să investeşti pe termen lung. Toată lumea pierde bani pe piaţă din când în când. Nu este nimic de care să vă fie ruşine.” Pietari Laurila

    De când investeşte, Pietari nu a dus lipsă de primejdii. Când l-am întrebat dacă s-a simţit nesigur sau dacă a avut intenţia să renunţe la investiţii vreodată, mi-a spus că cel mai aproape de a lua decizia asta a fost în perioada Crăciunului din 2018. Avea atunci un portofoliu de acţiuni în mare parte din sectorul bancar. Credea că nu va fi recesiune, că toate discuţiile despre aceasta erau un nonsens şi că, prin urmare, băncile erau o investiţie bună. Totuşi, pentru el anul nu decursese tocmai bine.

    „La începutul celui de-al patrulea trimestru din 2018, portofoliul meu scăzuse cu aproximativ 10%. Economia încetinea, situaţia politică din Italia era instabilă, iar SUA şi China erau implicate într-un război comercial. Cu toate acestea, am continuat să deţin acţiuni din sectorul bancar”, adaugă el.

    Al patrulea trimestru s-a dovedit a fi teribil. Temerile legate de recesiune s-au intensificat, iar băncile au suferit o scădere semnificativă. Portofoliul lui a picat cu încă 15% şi a încheiat anul cu o scădere de 25%.

    „Investisem în acţiuni total nepotrivite şi îmi menţinusem punctul de vedere cu prea multă încăpăţânare pentru prea mult timp. Acesta a fost singurul moment din cariera mea în care m-am întrebat dacă ar fi mai bine să renunţ şi să investesc într-un indice bursier”, recunoaşte Pietari.

    S-a întâmplat însă ca aşteptările sale privind o potenţială recesiune să se materializeze – aceasta nu a avut loc. Piaţa, cât şi portofoliul său şi-au revenit puternic în 2019, iar investitorul şi-a recuperat toate pierderile.

    „Renunţarea la sfârşitul anului 2018 ar fi fost o greşeală gravă. Să pierzi bani face parte din jocul de investiţii. Nu este niciodată plăcut, dar este ceva ce trebuie să accepţi dacă vrei să investeşti pe termen lung. Toată lumea pierde bani pe piaţă din când în când. Nu este nimic de care să vă fie ruşine”, afirmă astăzi, cu tărie, Pietari Laurila.

    Pietari Laurila, 41 de ani

    PROFESIE: informatician

    OCUPAŢIE: investitor full-time

    INVESTEŞTE: pe termen lung

    Aceasta este doar una dintre poveştile nefaste ale carierei lui de investitor, având în vedere că în cei 18 ani de investiţii a trecut prin câteva perioade de criză. Ultima dată când a pierdut bani a fost în martie 2020, când a izbucnit criza COVID-19. Portofoliul lui a scăzut cu 30% în câteva săptămâni. Atunci a decis să iasă temporar din piaţă şi să aştepte ca lucrurile să se liniştească. „Am reuşit să recuperez relativ repede cea mai mare parte a pierderilor, deoarece piaţa şi-a revenit puternic ulterior.

    În ciuda pierderilor, nu a fost un moment atât de dificil pentru mine din punct de vedere psihologic, deoarece ştiam că şi ceilalţi pierdeau bani. De asemenea, durata scăderii a fost scurtă – doar câteva luni”, spune acesta. Investitorul afirmă că este mai dificil atunci când crezi că ai făcut o greşeală în ceea ce priveşte propria analiză şi poziţionare, aşa cum i s-a întâmplat lui în 2018. Asta duce la introspecţie şi la modificări de strategie. Te întrebi de ce ai făcut greşeala respectivă şi cum poţi să nu o repeţi.

    „În astfel de momente, este mai bine să nu vă verificaţi tot timpul portofoliul, deoarece acest lucru nu face decât să vă împovăreze din punct de vedere psihologic”, mai spune el.

    Cel mai adesea londonezul investeşte în acţiuni, dar nu tot timpul. În trecut au existat circumstanţe excepţionale în care a considerat că incertitudinea economică este atât de mare, încât cel mai bun activ pe care trebuie să îl deţinem este numerarul. Anul 2008 a reprezentat o astfel de circumstanţă.

    „Am deţinut mulţi bani lichizi pentru că am simţit că economia încetineşte brusc. Am pierdut ceva bani în acel an, dar nu la fel de mult ca în cazul în care aş fi deţinut un portofoliu plin de acţiuni”, adaugă investitorul. 12 ani mai târziu, la începutul lunii martie 2020, el îşi aminteşte că stătea într-un restaurant şi spunea despre coronavirus că nu este important, deoarece, deşi China era în blocaj la acel moment, piaţa bursieră chineză a dat întotdeauna dovadă de rezilienţă. După cum ştim, pandemia s-a concretizat şi a avut reverberaţii în multe direcţii.

    „Mi-am dat seama că făcusem o eroare de judecată catastrofală la mai puţin de o săptămână mai târziu, când Italia s-a blocat. Atunci am înţeles că blocajele se vor răspândi în curând peste tot în lume şi vor provoca o recesiune globală fără precedent. Am vândut imediat totul, chiar şi după ce am suferit pierderi mari în cele două săptămâni anterioare. Această decizie mi-a salvat portofoliul de la prăbuşirea severă care a urmat”, mărturiseşte el.

    Ultima dată când a avut un presentiment negativ a fost în iunie 2022. Atunci băncile centrale şi-au dat seama de eroarea lor de a menţine ratele dobânzilor la un nivel prea scăzut pentru prea mult timp în 2021 şi pentru a-şi îndrepta eroarea au decis să le majoreze în cel mai rapid ritm din ultimele decenii.

    „Am crezut că acest lucru a creat riscul unei crize financiare din cauza nivelului ridicat de îndatorare din sistem. Am decis să mă mut în principal în numerar. Evenimentele care au avut loc de atunci au arătat că sistemul financiar a fost capabil să facă faţă unor rate ale dobânzii mai mari, aşa că acum am revenit la investiţii complete”, continuă acesta.

     

    Pariu pe bănci

    Pietari Laurila investeşte în acţiuni din sectorul bancar din 2018, deoarece consideră că sunt ieftine şi reformele implementate după criza financiară globală le-au făcut mai sigure. Îi plac în special băncile europene, despre care spune că au o evaluare atractivă în acest moment şi beneficiază de creşterea dobânzilor. Al doilea domeniu în care investeşte este cel petrolier, mai slab reprezentat în portofoliul lui.

    „Unele dintre poziţiile mele preferate sunt Banco Santander, o bancă spaniolă, HSBC şi Barclays, ambele britanice, şi Shell, companie petrolieră britanică. Este adevărat că ar putea exista o recesiune în Europa în 2023, dar mă aştept ca aceasta să fie superficială, deoarece, printre altele, situaţia energetică s-a îmbunătăţit recent. Cred că preţul petrolului va fi bine susţinut în 2023, pe măsură ce China se redeschide treptat. În acelaşi timp, companiile din domeniu nu investesc suficient în explorări petroliere, ceea ce limitează oferta”, explică acesta.

    Cu o certificare de management al investiţiilor acordată de Chartered Institute for Securities & Investment, Pietari Laurila a devenit la finele anului 2020 un Popular Investor, categorie sub care eToro a strâns oameni din toate domeniile profesionale care gestionează portofolii ce sunt copiate de alţi utilizatori. Strategia sa, în care are investită cea mai mare parte a capitalului, este copiată de peste 3.000 de persoane, care au investit mai mult de 5 milioane de dolari. Pietari are statutul de Elite, adică un utilizator care trebuie să aibă un minim de 25.000 de dolari în capital total şi cel puţin 500.000 de dolari care să îi copieze portofoliul.

    Cele mai mari deţineri ale sale în momentul de faţă sunt la Allianz SE (6,65%), Bank of America Corp (6,65%), Bayer AG (6,5%), Deutsche Telekom AG (6,44%), HSBC (6,4%), Deutsche Bank (6,4%), Commerzbank AG (6,4%), BNP Paribas (6,4%), Societe Generale Group (6,4%) şi Barclays (6,4%), restul de 35,36% fiind alte investiţii şi cash.

    „Nu vă puneţi toate ouăle într-un singur coş. Nu faceţi cum am făcut eu în 2004, când am început să investesc, şi să deţineţi doar două sau trei acţiuni în portofoliu. Este mai bine să investiţi în cel puţin 20 de acţiuni. Dacă nu aveţi expertiza necesară pentru a alege singuri acţiunile, puteţi investi în fonduri tranzacţionate la bursă sau puteţi copia alţi investitori pe platforme precum eToro”, spune el.

    Investitorul caută acţiuni de valoare care beneficiază de tendinţe economice favorabile. Defineşte acţiunile de valoare ca acele acţiuni care sunt ieftine pentru că firma din spatele lor suferă din cauza anumitor probleme, care este esenţial să înţelegem dacă sunt temporare sau permanente.

    „Uneori, problema este cauzată de un mediu nefavorabil şi nu are nimic de-a face cu produsele sau managementul companiei. Dacă mediul se schimbă, compania va avea din nou rezultate bune. Acesta este genul de situaţii în care îmi place să investesc”, explică el.

    Pentru a lua deciziile atunci când investeşte, Pietari foloseşte multe surse diferite de informare. Generează o listă de acţiuni cu ajutorul unui program pe care le va analiza. Dacă acest program îi spune că o acţiune ar putea fi interesantă, atunci o analizează mai în detaliu. Citeşte mai întâi ultima raportare financiară şi transcrierea conferinţei aferentă. Acest lucru îi arată pe ce tipuri de probleme se concentrează analiştii care urmăresc compania. Apoi, inspectează graficul acţiunilor pe ultimii doi ani, identifică zilele în care au înregistrat o dinamică semnificativă şi încearcă să stabilească motivele acestei mişcări.

    „Obiectivul este de a afla dacă există probleme cunoscute care să afecteze acţiunile. De asemenea, voi încerca să evaluez sensibilitatea acţiunilor la factorii macro. De exemplu, acţiunile din sectorul bancar sunt deseori influenţate de fluctuaţiile ratelor dobânzilor, iar acţiunile din sectorul petrolier de variaţiile preţului petrolului”, afirmă investitorul.

    După ce examinează graficul acţiunilor, începe o analiză a performanţei veniturilor companiei din ultimii ani şi bilanţul acesteia. Pietari spune că se mulţumeşte să plătească un preţ mai mare pentru o companie care este mai profitabilă şi mai sigură decât concurenţii săi. În cele din urmă, face o evaluare generală.

    „Este acţiunea suficient de atractivă, luând în considerare problemele specifice companiei şi sensibilităţile macroeconomice ale acţiunii, pentru ca aceasta să intre în portofoliu? Efectuez această analiză în mod continuu, deoarece acţiunile se mişcă în sus şi în jos, iar atractivitatea lor se schimbă în fiecare zi”, mai spune el. Portofoliul lui a avut un randament de 37% în 2021.

    Una dintre deţinerile care au contribuit cel mai mult la această performanţă a fost asigurătorul francez CNP Assurances, în care a investit pentru că acţiunile erau prea ieftine în mod absolut şi în raport cu locul în care se tranzacţionau ratele dobânzilor europene. Rate mai mari ale dobânzilor sunt bune pentru asigurători, spune el. CNP Assurances, care a fost cumpărată de La Banque Postale, i-a adus acestuia un câştig de 50%. Anul 2022 a fost însă foarte diferit faţă de 2021, cu un război care a provocat o creştere a preţurilor la energie, o inflaţie ridicată şi o luptă a băncilor centrale cu inflaţia prin ridicarea ratelor dobânzilor.

    „A fost o călătorie «rollercoaster»: salturi uşoare în sus şi în jos, cu puţină mişcare generală.” Portofoliul lui a pierdut în S1/2022 între 5% şi 10%. „În a doua jumătate, am reuşit să recuperez aceste scăderi, mai întâi prin tranzacţii tactice ici şi colo între iunie şi octombrie şi, mai recent, investind din nou în acţiuni, după ce am început să mă simt mai confortabil cu economia. Portofoliul meu a crescut uşor în acest an. Sunt mulţumit de rezultat, date fiind circumstanţele. Compar performanţa mea cu cea a indicelui MSCI World, care a pierdut aproape 20% în 2022”, continuă el.

    În ceea ce priveşte anul 2023, Pietari Laurila se aşteaptă ca pieţele să rămână agitate, deoarece problema inflaţiei nu a fost rezolvată. Aşteptarea sa este ca SUA să intre într-o uşoară recesiune, lucru care nu se reflectă încă în preţ, aşa că anticipează viitoare scăderi pe burse în acest an. Totuşi, se aşteaptă ca piaţa să îşi revină până la sfârşitul anului, pe măsură ce accentul se va îndrepta spre îmbunătăţirea situaţiei economice în 2024.

    „Privind dincolo de 2023, sunt atât optimist, cât şi pesimist. Pesimist pentru că următorul deceniu va produce probabil randamente mai mici pentru majoritatea investitorilor decât cel trecut, în special pentru cei care investesc pasiv în indici bursieri. Dar, de asemenea, optimist pentru că eu cred că acţiunile de valoare, în care investesc, sunt pregătite pentru o depăşire puternică a performanţelor faţă de indici”, adaugă investitorul.

    Pe lângă faptul că trebuie să începem să investim cât mai curând posibil, Pietari ne sfătuieşte să nu intrăm în panică. El spune că cercetările au constatat că investitorii individuali au performanţe semnificativ mai slabe decât fondurile în care investesc din cauza achiziţiilor şi vânzărilor prost sincronizate.

    „Nu fiţi unul dintre aceşti investitori. Este mai bine să fiţi pe dos: să cumpăraţi atunci când economia merge prost, când titlurile din presă sunt proaste, iar alţii vând”, recomandă el. Un alt sfat pe care îl da este legat de controlul costurilor, un factor determinant al randamentelor pe termen lung. De exemplu, 90% dintre fondurile gestionate activ au performanţe inferioare indicelui lor pe termen lung, nu pentru că managerii fondurilor sunt investitori slabi, ci din cauza comisioanelor ridicate ale fondurilor.

    „Puteţi economisi bani investind în fonduri indexate cu costuri reduse şi alegând o platformă cu comisioane de tranzacţionare reduse sau zero.”

    Nu în ultimul rând, investitorul spune să luăm în considerare acţiunile de valoare. Managerul de active Research Affiliates preconizează că acestea vor avea un randament de 4%-11% pe an peste inflaţie în următorul deceniu, în timp ce acţiunile de creştere, cum ar fi cele de tehnologie, vor avea un randament de numai 2% pe an.

    „Luaţi în considerare acţiunile de valoare. Cred că acţiunile de valoare sunt poziţionate în mod unic pentru o performanţă superioară în acest moment.Prin urmare, consider că este justificată o alocare în portofoliu a acţiunilor de valoare”, mai spune el.

    Mulţi oameni cred că este important să cumpere acţiuni la minime – după o prăbuşire a pieţei – şi să vândă la maxime – chiar înainte de următoarea prăbuşire. Cu toate acestea, acest lucru este foarte dificil de realizat. Chiar şi majoritatea profesioniştilor care încearcă să facă asta nu reuşesc de multe ori.

    „Timpul este prietenul tău pe piaţa bursieră. Din punct de vedere istoric, acţiunile au avut un randament de 5% pe an peste inflaţie. Poate că nu pare mult, dar dacă portofoliul vostru are un randament de 5% pe an timp de 100 de ani, capitalul vostru se multiplică de 130 de ori. Vă puteţi îmbogăţi pe piaţa bursieră dacă aveţi răbdare”, conchide Pietari Laurila. 

     

    DICŢIONARUL INVESTITORULUI

    Poziţia long este o strategie de investiţii care presupune achiziţionarea unei acţiuni, mărfi sau a altui titlu de valoare cu aşteptarea că valoarea acestuia va creşte în viitor. Aşadar, cu o astfel de poziţie, un investitor cumpără activul şi îl deţine cu intenţia de a-l vinde în viitorul apropiat la un preţ mai mare.

    Poziţia short reprezintă o strategie prin care speculatorul mizează pe deprecierea preţului şi încearcă să protejeze un profit dintr-o poziţie long (hedging) sau, pur şi simplu, să profite de pe urma scăderii. Spre deosebire de poziţia long, într-o poziţie short investitorul nu deţine activul, ci îl împrumută în aşteptarea vânzării pentru a-l răscumpăra apoi la un preţ mai mic.

    ÎN CE MAI INVESTIM

     

    Asigurări

    Allianz SE (simbol bursier ALV) este o multinaţională germană de servicii financiare cu sediul în München şi ale cărei principale linii de business sunt asigurările şi administrarea activelor. Grupul a început să fie tranzacţionat pentru prima oară pe 12 decembrie 1895 pe bursa din Berlin, iar astăzi are o capitalizare de peste 88 miliarde de euro la Frankfurt.

    Acţiunile ALV au înregistrat un declin de 3,3% anul trecut, iar de la începutul anului 2023 au un avans de 9%, tranzacţionându-se la preţul de 219 euro pe 17 ianuarie. Emitentul este inclus în indicele principal DAX al Bursei de la Frankfurt şi în indicele paneuropean Euro Stoxx 50.

    Allianz SE este prezentă în România prin compania Allianz-Ţiriac Asigurări – al doilea jucător din piaţa de asigurări din România, cu o cota de piaţă de 14,3% în 2021 –  şi prin societatea de administrare a fondurilor de pensii Allianz-Ţiriac Pensii Private – al doilea jucător pe piaţa pensiilor obligatorii, cu fondul AZT Viitorul Tău.

    În primele nouă luni din 2022, Allianz SE a raportat venituri totale de 116 miliarde de euro, în urcare cu 5,3% faţă de perioada similară din 2021, respectiv un profit operaţional de 10,2 miliarde de euro, cu 3,2% mai mare. Profitul net atribuibil acţionarilor a fost de 4,7 miliarde de euro, în scădere cu 31,5%, în principal pe fondul unui provizion.

    În trimestrul trei, grupul a avut venituri totale de 34,8 miliarde de euro, în creştere cu 1,3% faţă de T3/2021, un profit operaţional de 3,5 miliarde de euro, cu 7,4% mai mare, creştere determinată de performanţa segmentului de business Property-Casualty, respectiv un profit net atribuibil acţionarilor de 2,5 miliarde de euro, plus 16,7%.

    Pentru întreg anul 2022, Allianz se aşteaptă la un profit operaţional de 13,4 miliarde de euro, plus sau minus 1 miliard de euro. În a doua parte a anului trecut, Allianz SE a anunţat un program de răscumpărare de acţiuni proprii în valoare de până la 1 miliard de euro, care a început de la jumătatea lunii noiembrie şi se va încheia la finele acestui an cel târziu. Acţiunile răscumpărate vor fi anulate.

    În 2021 Allianz a acordat investitorilor un dividend de 10,8 euro pe acţiune, adică dividende totale de 4,3 milioane de euro, cu un randament de circa 5%. Compania se tranzacţionează la un indicator P/E de 13,72.

    Allianz are operaţiuni în peste 70 de ţări, mai mult de 100 de milioane de clienţi privaţi şi corporate şi peste 150.000 de angajaţi. Grupul este condus din poziţia de CEO din 2015 de Oliver Bäte.

    „Profitul nostru operaţional şi venitul net demonstrează părţilor interesate beneficiile dimensiunii şi diversificării noastre globale, precum şi strategia noastră centrată pe clienţi. În plus, capacităţile noastre de gestionare a capitalului şi bilanţul creează opţionalităţi valoroase pentru Allianz, permiţându-ne să ne confruntăm cu încredere cu peisajul economic în schimbare.”

    Oliver Bäte, CEO, Allianz SE

    Acesta este un material informativ şi nu reprezintă o recomandare sau o ofertă de investiţie. Performanţele anterioare nu reprezintă o garanţie a realizărilor viitoare. Este recomandată documentarea temeinică înainte de a investi.

  • Mădălina Ducan, Microsoft: „Încerc să fiu un mentor cât mai bun şi să îi ajut pe cei care caută un nou drum în dezvoltarea lor profesională”

    După mai mulţi ani de experienţă în domeniul consultanţei şi auditului, Mădălina Ducan a revenit la prima sa pasiune, IT-ul. Acum este EMEA Director Azure Support Engineering – CE&S Romania site leader la Microsoft şi coordonează echipe localizate în 13 ţări. Principala MISIUNE? Asigurarea unor servicii 24/7 pentru Clienţii din aceste ţări şi un timp de răspuns cât mai scurt, pe baza modelului de lucru „follow the sun”, care integrează mai multe fusuri orare.

     

    Absolventă a Facultăţii de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică din Bucureşti, Mădălina Ducan a fost recrutată imediat după încheierea studiilor de licenţă de compania Arthur Andersen România, unde a lucrat, timp de câţiva ani, în misiuni de audit financiar şi consultanţă de business. „În mod cert, începutul carierei sale în domeniul consultanţei de business, în anii de privatizare masivă în România, a adus parcursului meu profesional o experienţă amplă şi o efervescenţă masivă în aria proiectelor de M&A (mergers & acquisitions). A fost un privilegiu pentru mine să lucrez alături de o multitudine de clienţi, în cadrul a numeroase misiuni de consultanţă. Am avut oportunitatea de a mă familiariza rapid cu foarte multe modele de business, identificând asemănările şi diferenţele dintre ele, iar acest lucru a contribuit, cu siguranţă, la perfecţionarea mea din punct de vedere profesional”, descrie ea etapele parcurse la începutul carierei.

    Astfel, a fost expusă în activitatea sa unor situaţii diverse, în cadrul proiectelor de fuziuni şi achiziţii sau al proceselor de evaluare a riscurilor operaţionale. Toate acestea i-au servit, ulterior, în activitatea de management de echipe şi proiecte: „De la consultant la responsabil, a fost o călătorie plină de disciplină şi a extrem de multe ore de muncă în diverse industrii”.  Apoi, în anul 2001, a făcut o schimbare şi s-a îndreptat spre o altă industrie: s-a alăturat ING Group, acceptând oferta de a forma departamentul de audit intern. După câţiva ani de sinergie între bancă şi asigurări, crescând  în roluri de manager şi director, a urmat o traiectorie regională în cadrul grupului, coordonând echipele de audit intern.

    Ulterior rebrandingului şi  despărţirii dintre componenta de banking şi cea de asigurări, a urmat o nouă schimbare în cariera sa şi a acceptat poziţia de membru în Board-ul NN Asigurări de Viaţă şi NN Pensii, devenind Chief Operating Officer într-o perioadă de transformare digitală a acestei companii. „În anii petrecuţi în această funcţie, am avut privilegiul de a lucra alături de întreaga echipă la un redesign complet de procese operaţionale (digital, de tip end to end, de la client la partea de back office), pregătind din punctul de vedere al capabilităţilor atât echipele, cât şi infrastructura IT, modul de gestionare a portofoliului de proiecte de transformare, chiar şi regândirea spaţiului de birouri astfel încât să susţină diferite activităţi şi moduri de lucru, în direcţia transformării digitale.” Câţiva ani mai târziu, a făcut un nou salt în carieră şi, din anul 2018, face parte din echipa Microsoft România.

    „Într-un mediu alert, aşa cum este industria IT, şi într-o companie care îşi propune să se dezvolte, în continuare pe piaţa de aici, aşa cum este Microsoft, oportunităţi noi apar continuu. Avem, în general, zeci de poziţii deschise, iar colegii mei care se ocupă cu procesul de recrutare lucrează în permanenţă pentru a reuşi să răspundă cerinţelor pe care le primesc.” Mădălina Ducan

    De aproximativ doi ani este CE&S Romania Site Leader, dar ocupă în acelaşi timp şi funcţia de EMEA Director Azure Support Engineering. Divizia de CE&S (Customer Experience & Success) din România este, astăzi, cea mai mare din Europa şi a patra (ca mărime) de la nivelul Microsoft CE&S Global, înregistrând în ultima perioadă o creştere exponenţială. „Sunt responsabilă cu dezvoltarea serviciilor în aria de Customer Service, la nivelul regiunii EMEA (Europa, Orientul Mijlociu şi Africa), în ceea ce priveşte tehnologiile Azure, dar şi cu deservirea nevoilor de recrutare ale companiei, pe pieţele globale.”

    Aria sa de responsabilitate vizează acum serviciile destinate clienţilor, la nivelul regiunii EMEA, în legătură cu diverse tehnologii din Microsoft Azure – platforma de cloud computing dezvoltată de Microsoft, care facilitează gestionarea aplicaţiilor web scalabile pe internet şi oferă libertatea de a construi şi implementa orice şi oriunde, folosind instrumentele, aplicaţiile şi cadrele dorite. „Echipele pe care le coordonez sunt localizate astăzi în 13 ţări din regiunea EMEA, rolul acestora fiind acela de a acorda suport clienţilor din diferite industrii în ceea ce priveşte implementarea tehnologiilor din sfera Azure Core. Mai exact, avem sarcina de a-i sprijini în a utiliza tehnologiile dezvoltate de noi spre a-şi îndeplini obiectivele pe care şi le-au setat şi a-şi moderniza afacerile şi lucrăm pentru a proiecta şi a oferi experienţe de utilizator la cele mai înalte standarde din industrie.” Misiunea lor principală este astfel susţinerea clienţilor şi partenerilor de afaceri ai companiei în vederea valorificării tehnologiilor din portofoliul Microsoft, iar pentru a le asigura acestora servicii 24/7 şi un timp de răspuns cât mai scurt, au implementat un model de lucru cunoscut sub denumirea de „follow the sun” care integrează mai multe fusuri orare.

     

    1. Care sunt principalele provocări ce ţin de rolul DVS.  actual?

    Unele dintre cele mai importante provocări vizează transformarea modelului operaţional astfel încât să ne putem poziţiona în avangarda cerinţelor specifice a fiecăruia dintre clienţii noştri, precum şi procesele de recrutare. Avem constant nevoie de noi angajaţi, în diverse pieţe din EMEA, şi asta presupune o activitate complexă, care necesită eforturi sporite în multiple direcţii, deoarece legislaţia diferă în fiecare stat în parte şi la fel şi profilul cultural. O altă provocare vizează decalajul de competenţe digitale pe care îl remarcăm. Nevoia de angajaţi care au cunoştinţe tehnice şi digitale pentru a crea şi a utiliza aceste noi soluţii va creşte. Până în 2030, peste 800 de milioane de persoane de la nivel global vor avea nevoie să dobândească noi competenţe digitale. În acelaşi timp, doar 3,5% din angajaţii din Europa Centrală şi de Est au în acest moment toate cunoştinţele digitale care le sunt necesare la locul de muncă. Mai mult decât atât, se estimează că în următorii aproximativ cinci ani vor apărea 149 de milioane de noi locuri de muncă în domeniul IT, la nivel global, iar pentru România numărul lor ar urma să atingă 645.000. În contextul în care tehnologia avansează atât de rapid, specialiştii din domeniul IT trebuie să ia în calcul un proces continuu de învăţare, pentru a ţine pasul cu dinamica domeniului. Ca urmare, procesul de certificare şi mai ales de recertificare devin din ce în ce mai importante, atât pentru angajat, cât şi pentru angajator. În prezent, singura constantă este schimbarea; permanent vom întâlni noi provocări, însă aceasta (schimbarea) funcţionează, totodată, şi ca un catalizator de energie pentru mine, care îmi dă oportunitatea să pun în practică cunoştinţele şi experienţa acumulate în decursul carierei mele, pentru a rezolva noi şi noi situaţii şi provocări.

    2. Care sunt planurile legate de dezvoltarea diviziei de Customer Experience and Success din cadrul Microsoft România? De ce a fost creat acest departament şi câţi specialişti lucrează în cadrul acestuia?

    Microsoft şi-a început activitatea pe piaţa din România în anul 1996, când a deschis la Bucureşti primul birou din ţară. 25 de ani mai târziu, compania are birouri în trei oraşe (Bucureşti, Timişoara şi Iaşi) şi o echipă formată din aproximativ 2.000 de oameni care lucrează pentru Microsoft în România. Cu peste 17.000 de angajaţi în întreaga lume, Microsoft Customer Experience & Success (CE&S) are responsabilitatea de a aplica strategia şi viziunea companiei în produsele şi serviciile destinate clienţilor, asigurând suportul tehnic de care organizaţiile care utilizează soluţii din portofoliul Microsoft au nevoie în implementare. Ne angajăm să livrăm, prin intermediul specialiştilor noştri, nu doar produse şi servicii de vârf pentru clienţi, ci şi experienţe personalizate pentru aceştia, gândite în funcţie de cerinţele lor specifice. În România, echipa diviziei CE&S este formată din aproximativ 1.300 de persoane. Aşa cum precizam anterior, astăzi, din România, lucrăm pentru clienţii Microsoft, de la nivel global, aceştia având la dispoziţie posibilitatea de a beneficia de suport în 17 limbi diferite. La baza succesului nostru stă munca întregii echipe şi suntem într-o continuă căutare de specialişti, de oameni care să se alăture acestei echipe dinamice şi să aducă inovaţia mai aproape de fiecare dintre clienţii noştri. La fel ca în întreaga organizaţie Microsoft, mediul de lucru este unul incluziv, dinamic şi le oferă angajaţilor oportunităţi de creştere într-o echipă globală care se aliniază permanent trendurilor din piaţă. Ne propunem să devenim lider la nivel de industrie în ceea ce priveşte experienţa şi calitatea serviciilor pe care le oferim, abordarea fiind una axată pe client, pentru a îndeplini şi a depăşi aşteptările lor.

     3. Care sunt calităţile pe care Microsoft le caută la un angajat?

    Punem un accent foarte mare pe inovaţie, incluziune şi diversitate, acestea fiind pentru un angajat calităţi la fel de importante pe cât sunt competenţele sau cunoştinţele practice. Nu avem, aşadar, un “portret al angajatului”. Suntem toţi diferiţi, din fericire, şi îi încurajăm pe toţi membrii echipei noastre să evolueze, să înveţe continuu, să rămână curioşi şi să se remarce prin calităţile lor unice. Aşadar, din punctul meu de vedere, valorile comune – precum respectul, integritatea şi responsabilitatea – şi diversitatea sunt elemente care pot determina succesul unei echipe. Desigur, pregătirea profesională este, în egală măsură, foarte importantă şi încurajăm întreaga echipă să se perfecţioneze constant din acest punct de vedere şi să ţintească mereu spre noi orizonturi.

      4. Cum aţi descrie noile generaţii de angajaţi, prin comparaţie cu generaţiile anterioare? Care sunt priorităţile lor şi cum sunt acestea comparativ cu ale generaţiilor anterioare?

    În general, angajaţii se adaptează la tendinţele din piaţă şi din societate. Dar, în acelaşi timp, trebuie să ţinem cont de faptul că fiecare generaţie are anumite elemente caracteristice specifice, nevoi / cerinţe diferite (atunci când vine vorba de locul de muncă) şi, inclusiv, o capacitate de adaptare diferită.

    Cred că ar trebui să revenim puţin şi la discuţia despre diversitate şi să menţionăm faptul că diversitatea de orice fel (de gen, de rasă, de apartenenţă la o cultură sau alta etc.) face cu atât mai complexă integrarea în şabloane şi generează, la rândul său, un mix de profiluri ale angajaţilor. În plus, în prezent, avem de a face în paralel cu provocări de ordin social, economic, medical ş.a.m.d., ceea ce modifică întregul sistem de valori şi de nevoi. Ca atare, priorităţile se schimbă şi evoluează nu doar la nivel de generaţii, ci şi la nivel social integrat.

    5. Care sunt beneficiile prin care încercaţi să vă diferenţiaţi ca angajatori pe piaţa competitivă de IT?

    Noi, la Microsoft, mizăm pe modelul hibrid de lucru deoarece suntem de părere că reprezintă o cale eficientă de a le oferi flexibilitate angajaţilor noştri. Flexibilitatea la locul de muncă a devenit foarte importantă pentru angajaţi şi credem că acesta este un element care ne diferenţiază de alţi angajatori din piaţă. Astfel, punem accent în munca noastră atât pe cerinţele de business, cât şi pe nevoile individuale ale fiecăruia dintre membrii echipei noastre şi încercăm să asigurăm pentru ei un mediu în care să se poată dezvolta şi să devină cât mai productivi, menţinând unitatea echipelor şi încurajându-i să prioritizeze în egală măsură şi aspectele care ţin de sfera personală, nu doar de cea profesională.

    6. Care sunt perspectivele de creştere în companie, odată angajat? Care este durata minimă în care un angajat entry level poate promova? Dar perioada în care un angajat poate ajunge la nivelul de manager?

    Una din pasiunile mele este aceea de a activa ca şi career mentor şi coach, împărtăşindu-le celorlalţi cunoştinţele şi experienţa mea, pentru a-i ajuta să evolueze în carieră. Încerc să fiu un mentor cât mai bun şi să îi ajut pe cei care caută un nou drum în dezvoltarea lor profesională să înţeleagă faptul că singurele limite pe care le avem sunt cele pe care ni le setăm noi înşine, aşa-numitele credinţe limitative; acest lucru este ca o mantră pentru mine. În cadrul Microsoft, posibilităţile de avansare în carieră sunt exponenţiale, iar eu sunt foarte recunoscătoare pentru faptul că lucrez în această companie. Pentru a avansa, este nevoie de implicare şi de determinare; depinde doar să ştii ce vrei, în mod explicit, şi să deţii controlul propriei tale cariere. Trebuie să rezervi explicit din timpul şi energia ta ca să creşti în direcţia pe care doar tu o poţi stabili ca „next step”, să realizezi conexiunile potrivite ca să înveţi nu doar cum să ajungi acolo atât în ceea ce priveşte atribuţiile pe care le vei avea, ci şi ce presupune procesul de recrutare pentru rolul respectiv. Timpul în care se poate avansa este un criteriu care diferă de la un angajat la altul – poate fi influenţat de performanţele individuale ale fiecărui angajat şi de evoluţia şi dinamica companiei. Nevoile de business se schimbă, strategia se schimbă şi, ca urmare, pot apărea noi funcţii în cadrul companiei, într-o perioadă sau alta. Într-un mediu alert, aşa cum este industria IT, şi într-o companie care îşi propune să se dezvolte, în continuare pe piaţa de aici, aşa cum este Microsoft, oportunităţi noi apar continuu. Avem, în general, zeci de poziţii deschise, iar colegii mei care se ocupă cu procesul de recrutare lucrează în permanenţă pentru a reuşi să răspundă cerinţelor pe care le primesc. Durata minimă? Aceasta este o altă marotă, acelaşi gen de credinţă limitativă. Nu există o barieră de timp trasată în mod explicit, evident că diferă de la caz la caz, de la profil la profil şi, mai ales, în funcţie de nevoile de business, care astăzi sunt într-o creştere exponenţială.

    7. Care este poziţia companiei în ceea ce priveşte munca remote? Dar săptămâna de lucru de patru zile? Care consideraţi că este varianta ideală pentru realizarea sarcinilor de lucru, având în vedere deficitul de angajaţi de pe piaţa muncii româneşti?

    Microsoft a stabilit o politică flexibilă, care să le ofere angajaţilor posibilitatea de a alege când, cum şi de unde lucrează fiecare, aşa cum aminteam şi mai sus. Astfel, managerii şi liderii de echipe au fost încurajaţi să adapteze politica globală, în încercarea de a răspunde nevoilor diverse de business, precum şi aşteptărilor echipelor lor. În plus, am creat norme explicite care să ne ajute pe toţi să găsim o abordare mai flexibilă, lucru foarte important mai ales în contextul în care munca de la distanţă s-a impus pe neaşteptate. Şi, tot în acest context, a fost foarte important să avem şi un sistem care să ne permită să rămânem conectaţi unii cu ceilalţi la nivel de organizaţie, să ne ascultăm reciproc şi să ne adaptăm în permanenţă. Urmând aceşti paşi, managerilor le-a fost mult mai uşor să identifice ariile care necesită (sau necesitau) o mai mare implicare din partea lor sau mai multe resurse, precum şi punctele care trebuie (sau trebuiau) corectate, îmbunătăţite. Pe de altă parte, însă, în practică, în noua realitate post-pandemică, munca pe model hibrid schimbă radical modul în care facem lucrurile, deci se modifică şi la nivel de CE dar şi la nivel de CUM se realizează sarcinile, ceea ce devine în mod cert pentru Microsoft un avantaj competitiv. Aşadar, implementarea cu succes a strategiei de lucru pe model hibrid este rezultatul îmbinării a trei elemente care vor continua să joace un rol important:

    ► Sprijinirea angajaţilor în procesul continuu de învăţare şi dezvoltare, deoarece dobândirea de noi cunoştinţe va fi din ce în ce mai importantă şi radical diferită;

    ► Raportarea la conceptul de “flexibilitate” ca la un instrument cu ajutorul căruia putem atrage noi talente în această creştere şi putem păstra actualii colegi;

    ► Combaterea epuizării digitale – datele pe care le avem arată clar că modul în care am lucrat la început, în pandemie, nu poate fi aplicat pe termen lung; tocmai de aceea, am sprijinit colegii în a-şi contura un mod de lucru care să îi ajute să fie cât mai productivi.

    8. Care este sfatul dumneavoastră pentru un tânăr care îşi doreşte o carieră de succes în cadrul unei multinaţionale precum Microsoft?

    Sfat este, poate, pretenţios spus. Cred că mai degrabă m-aş gândi la ce mi-aş spune mie dacă aş fi din nou la început de carieră: să fie curios, să exploreze în permanenţă, să fie deschis la nou şi să se adapteze continuu – schimbările rapide în societate şi în tehnologie aduc ca o constantă unică schimbarea.

    În cazul meu, schimbările de carieră au fost mereu intenţionale şi gândite, astfel încât să pot acoperi arii cât mai diverse într-un spectru profesional care să mă ajute în dezvoltarea profesională. Aşadar, ca „sfat”, cred că schimbările în carieră sunt benefice şi prolifice, deoarece pot să maximizeze acumularea de experienţă profesională datorită faptului că ne expunem în acest fel la diverse provocări. Cu alte cuvinte, trebuie să vrem să ieşim din zona de confort şi să ne antrenăm mereu toţi „muşchii profesionali”. Şi aş mai adăuga un lucru: să se bucure de drumul profesional. Plăcerea drumului contează în egală măsură cu destinaţia. Astăzi, tehnologia informaţiei susţine şi schimbă vieţi, previne războaie sau face diferenţa în sisteme precum sănătatea sau educaţia. Aşadar, să poţi contribui în societate face diferenţa. Trebuie să îşi dorească progresul şi succesul profesional, dar să aibă şi sentimentul de împlinire pe plan personal – este evident că tinerii îşi doresc să îşi construiască o carieră de succes, dar în acelaşi timp trebuie să fie împliniţi şi fericiţi cu viaţa lor de zi cu zi. Desigur, trebuie să muncim şi să fim dedicaţi muncii noastre, dar nu fără a face ceea ce ne place şi a ne bucura de asta – work hard but also have some fun while doing it.   

    „I LOVE MY JOB” ESTE O NOUĂ RUBRICĂ LANSATĂ DE BUSINESS MAGAZIN în care scoatem îi scoatem în faţă pe oamenii ce nu sunt neapărat parte din top managementul unei companii, dar sunt pasionaţi de ceea ce fac. Sunt mulţi, iar poveştile lor sunt fabuloase: nu de puţine ori, în interviurile Business MAGAZIN, am auzit „Sunt îndrăgostit de… ” un lucru de care nu ne-ar fi trecut prin cap că cineva poate fi îndrăgostit (paleţi, tractoare, tehnologie ş.a.m.d..) poveştile oamenilor pasionaţi de joburile lor sunt savuroase, de aceea le vom acorda o rubrică specială în revista noastră.

  • Expat în România: Două „acasă” unite de Marea Neagră

    Executivul turc Murat Büyükerk a păşit prima dată pe meleaguri româneşti în 2002, când grupul Arçelik a preluat Arctic, iar România, după cum ne-a povestit chiar el, şi-a câştigat repede un loc în inima sa. Ce l-a convins să se întoarcă aici şi să numească ţara noastră „acasă”?

     

    M-am îndrăgostit de această ţară. M-au fascinat peisajele, patrimoniul istoric şi cultural bogat şi oamenii, prin căldura şi deschiderea lor”, spune Murat Büyükerk, CEO al Arctic. Executivul a preluat acest rol în ianuarie 2018, moment din care spune că România a devenit pentru el „acasă”. Observă că de la prima sa vizită, ţara a făcut progrese semnificative, mai ales după aderarea la UE. „În ultimele două decenii, România s-a dezvoltat mult pe toate planurile, economia a devenit mai complexă, iar creşterea economică este vizibilă, un parcurs de care românii au toate motivele să fie mândri.  Nu am avut nicio clipă de îndoială cu privire la potenţialul local, de aceea am fost mereu un susţinător al României în cadrul grupului Arçelik şi al comunităţii internaţionale de afaceri.” Potrivit lui, performanţa României în materie de IT şi forţa de muncă înalt calificată o fac o destinaţie ideală pentru Industry 4.0 şi se declară mândru că a construit aici una dintre cele mai avansate unităţi de producţie din această parte a lumii, fabrica de maşini de spălat Arctic din Ulmi. „Îmi dă o satisfacţie deosebită că am putut contribui la un viitor mai bun pentru România şi că operăm aici două dintre cele mari fabrici de electrocasnice din Europa continentală.”

    România, mai spune el, este o ţară extrem de frumoasă, cu un mare potenţial turistic – „şi spun acest lucru din toată inima, mai ales că sunt pasionat de călătorii. În ultimii cinci ani am văzut acest sector dezvoltându-se, ceea ce mă bucură”. În opinia lui, toţi expaţii din România au datoria să devină ambasadori ai brandului de ţară – „cel puţin eu unul o fac oriunde mă duc, mereu vorbesc despre cât de frumoasă este România”. Unul dintre lucrurile pe care mai spune că le iubeşte aici este bogăţia naturală, printre cele mai diverse şi bine conservate din Europa. „România este o ţară atât de verde, binecuvântată cu peisaje uimitoare în orice anotimp. Îmi place să petrec timp în natură, cu tot ceea ce aceasta are de oferit, de la locuri sălbatice până la parcurile din Bucureşti.”

    Cât despre locul în care îşi încarcă bateriile în majoritatea zilelor în care este în Capitală, acesta e parcul Regele Mihai I (Herăstrău), fiind aproape de locuinţa sa. De asemenea, consideră că Transfăgărăşanul şi Transalpina sunt două dintre cele mai spectaculoase drumuri din lume, aşa că îi face mare plăcere să le viziteze împreună cu familia chiar şi de două ori pe an. „Mă bucur din tot sufletul de peisajele fascinante. Îmi este greu să aleg un singur oraş, totuşi Sibiul ar fi preferatul meu pentru un weekend relaxant, graţie arhitecturii sale, atmosferei calme şi energiei pozitive. De asemenea, Delta Dunării este una dintre destinaţiile de top din România, un ecosistem cu adevărat unic şi fascinant.” În ceea ce priveşte preferinţele culinare ale executivului, sarmalele şi ciorba de burtă sunt printre favoritele sale, „dar trebuie să recunosc că iubesc mâncarea în general. O altă delicatesă pe care o recomand este cozonacul, pentru gustul încântător”.

    Carte de vizită

    Murat Büyükerk, CEO, Arctic

    1. A preluat conducerea operaţiunilor Arctic în ianuarie 2018;

    2. Este un senior executive cu o vastă experienţă internaţională, atât la nivel strategic, cât şi operaţional, lucrând în cadrul companiei multinaţionale de electrocasnice Arçelik de peste 30 de ani;

    3. Are o expertiză amplă în management, achiziţii şi supply chain, marketing, management de produs, planificare de afaceri, precum şi vânzări internaţionale, deţinând diferite funcţii de conducere în aceste domenii.

    4. Murat Büyükerk a coordonat cu succes activitatea de brand a companiei şi a gestionat eficient echipe în peste 100 de ţări din Europa, Asia, Balcani, Orientul Apropiat şi Mijlociu, Regiunea Golfului şi Africa;

    5. Înainte de a prelua conducerea Arctic, a fost international regional sales director al Arçelik, poziţie din care a coordonat lansarea unei varietăţi de produse şi tehnologii de top care au susţinut creşterea globală a grupului. De asemenea, a fost vicepreşedinte de vânzări al Grundig (Germania);

    6. Printre hobby-urile sale se numără călătoriile, golful şi trabucurile.

    Dragostea pentru România, pornită de la români

    Murat Büyükerk a petrecut în ultimii 25 de ani mult mai mult timp departe de Turcia. „Am vizitat sau am locuit temporar în peste 100 de ţări. De 5 ani pot spune că locuiesc în România, astfel că atât Turcia, cât şi România sunt amândouă acasă pentru mine.” Este însă de părere că, din perspectiva aceasta, o comparaţie între cele două ţări ar fi injustă. „Există totuşi multe asemănări între ele, ambele având o moştenire culturală bogată, care îmbină influenţele orientale cu cele occidentale. În România serviciile – în special cele de IT, dar nu numai – joacă un rol mai important, în timp ce Turcia este mai concentrată pe producţie, dar din moment ce amândouă au acces pe piaţa europeană, văd multe oportunităţi pentru ambele.”

    Dintr-o perspectivă de business, el consideră că ţara noastră are o economie dinamică cu un potenţial semnificativ de creştere şi dezvoltare, fiind bine poziţionată pentru a valorifica oportunităţile oferite de dubla tranziţie, verde şi digitală. „După cum spuneam, România a devenit a doua mea casă, aşa că nu aş putea spune că sunt lucruri care îmi lipsesc foarte mult. Pentru mine este important să păstrez o legătură puternică cu familia, aşa că sunt norocos să mă aflu la o distanţă atât de mică de ei – atât la propriu, cât şi la figurat – pentru că mă vizitează adesea şi avem şansa să petrecem timp împreună.”

    La capitolul „beneficii”, spune că, în calitate de expat, are, în primul rând, privilegiul de a experimenta direct şi personal proverbiala ospitalitate românească. „Românii au o atitudine pozitivă şi sunt receptivi faţă de străini şi alte culturi, aşa că acesta este din punctul meu de vedere locul ideal pentru a trăi şi a face afaceri. Mai mult, voinţa românilor de a reuşi şi de a livra la cele mai înalte standarde – şi vorbesc, desigur, despre echipa mea de la Arctic aici – a fost o inspiraţie pentru mine ca manager.” În acelaşi timp, el adaugă că românii au un simţ al umorului incredibil, pe care şi-l păstrează în orice situaţie, sunt plini de viaţă şi ştiu să se distreze. „Oamenii sunt, până la urmă, principalul motiv pentru care m-am îndrăgostit de România. Această combinaţie între modul în care se raportează la performanţă şi deschiderea, căldura de care dau dovadă este, pentru mine, imbatabilă.”

     

    Solidaritatea, un pilon important – în business şi în viaţă

    Despre anul ce tocmai a trecut susţine că a fost unul în care cu toţii am avut multe de învăţat şi care a adus numeroase provocări la nivel mondial, ale căror influenţe s-au simţit pe toate pieţele. „Pentru noi, cei de la Arctic, a fost un an de consolidare în calitate de cel mai puternic brand local şi unul dintre principalii exportatori din ţară. Am finalizat a doua linie de producţie în fabrica de maşini de spălat rufe Industry 4.0 din Ulmi.” Ca urmare a acestei investiţii, capacitatea unităţii s-a dublat, ajungând la 2,2 milioane de electrocasnice pe an. „Mai mult, Forumul Economic Mondial a desemnat fabrica printre cele mai sustenabile zece unităţi de producţie Industry 4.0 din întreaga lume, singura de acest fel din regiune şi una dintre doar patru de acest tip în Europa.” Executivul crede că şi 2023 va fi un an bun, care va începe cu câteva luni fără îndoială pline de provocări, dar consideră că sfârşitul anului va aduce şi rezultate bune. „Arctic îşi menţine angajamentul de a transforma România într-un hub de producţie pentru întreaga Europă. De asemenea, ne propunem să creştem exporturile şi să ne menţinem poziţia de lider pe piaţa din România.”

    În opinia lui, dacă e să aleagă un lucru fără de care un an nu ar fi complet, acesta este solidaritatea, şi asta pentru că trăim într-o ţară frumoasă şi sigură, aşa că este de datoria noastră să oferim cât mai mult societăţii şi comunităţilor în care activăm. „Cred că acesta este cel mai bun mod de ne arăta dragostea pentru România.”   

    *Acest interviu a fost realizat anterior anunţului fuziunii din Europa dintre gigantul american Whirpool şi grupul Arcelik.

  • Mihai Betelie, fondator şi general manager al Rompatent Design: Înregistraţi-vă marca!

    Companiile care deţin mărci sau brevete de invenţii atrag investiţii, reuşesc să obţină venituri suplimentare şi, per ansamblu, să ajute la creşterea economică a unei ţări. În România însă, în ultimii 10 ani, numărul de mărci depuse nu a crescut, în timp ce la nivelul UE, creşterea a fost de zece ori în acelaşi interval de timp, după cum observă Mihai Betelie, General Manager şi fondator al agenţiei de proprietate industrială Rompatent Design. Ce e de făcut?

     

    „Proprietatea industrială, oriunde în lume dar şi în România, creşte importanţa şi valoarea companiilor. Cele care deţin mărci, brevete de invenţie, desene sau modele industriale atrag investiţii, reuşesc să obţină venituri din exploatarea acestor drepturi de proprietate industrială prin colaborări şi acorduri de licenţiere.” Mihai Betelie, fondator si General Manager al Agenţiei de Proprietate Industrială Rompatent Design

    „La începutul carierei am fost atras de nobleţea profesiei de magistrat, în care am activat mai bine de cincisprezece ani. În acea perioadă am soluţionat multe dosare având legătură cu domeniul proprietăţii industriale, care a început să-mi devină şi o pasiune”, descrie Mihai Betelie, fondator şi general manager al Agenţiei de Proprietate Industrială Rompatent Design modul în care a ajuns să interacţioneze cu domeniul în care a început, în 2012, să construiască un business propriu. Pasiunea pentru  mărci şi brevete l-a adus pe drumul antreprenoriatului şi astfel a ajuns să lanseze agenţia de proprietate industrială Rompatent Design alături de colegul său de facultate, Radu Borlan, care s-a specializat în acest domeniu încă de la terminarea studiilor. De atunci, lucrează zi de zi împreună în acest proiect, având obiective clare şi pentru anii ce vin: „Ne-am propus ca în următorii cinci ani să devenim sursa cea mai autorizată de informare a antreprenorilor din România şi a managerilor de top cu privire la noutăţile din domeniul proprietăţii industriale. Ne dorim să-i ajutăm să scaleze afacerile lor la nivel naţional şi internaţional folosind eficient drepturile de proprietate industrială”. Modul în care şi-au propus să se diferenţieze, adaugă el, ţine de furnizarea pentru clienţi, în afară de consultanţa propriu-zisă, şi a unor informaţii referitoare la cât de importantă este pentru afacerea lor înregistrarea creaţiilor intelectuale, protejarea constantă a mărcilor, cât şi prin formule juridice potrivite pentru valorizarea mărcilor.  „Încă de la începuturile activităţii am constatat o reticenţă a antreprenorilor români atunci când îi abordam şi le explicam beneficiile dobândirii drepturilor de proprietate industrială asupra afacerii lor. Am constatat că sursele de informare erau puţine, jurnaliştii specializaţi în domeniul juridic nu reuşeau să informeze la timp antreprenorii cu privire la schimbările semnificative în legislaţie, OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci) nu avea şi nu are nici în prezent o strategie naţională de informare publică privind importanţa şi beneficiile dobândirii drepturilor de proprietate industrială pentru companiile din România.” Pornind de la aceste observaţii, au conturat misiunea Rompatent Design în informarea şi educarea antreprenorilor români, dar şi  a managerilor de top ai companiilor cu privire la importanţa acestui domeniu al proprietăţii industriale pentru companiile lor şi pentru economia României în ansamblu. „În următorii 10 ani ne-am propus să integrăm serviciilor noastre de consultanţă juridică un set de servicii media, gratuite, specializate în proprietate industrială, care să ofere informaţii complete şi complexe în materia protecţiei inovaţiei”, descrie Betelie una dintre priorităţile lor pentru viitor.

    De ce crede el că e nevoie de educare în domeniul său de activitate? Observă că, deseori, companiile lansează produse sau servicii noi, investesc sume considerabile în produs şi promovarea acestuia, dar nu depun cereri pentru a înregistra marca sau le depun cu întârziere şi întâmpină dificultăţi. Uneori chiar nu reuşesc obţinerea protecţiei şi sunt nevoiţi să abandoneze produsul în care au investit atât şi sunt nevoiţi să o ia de la capăt şi să creeze un produs nou. De asemenea, există situaţii în care companii de prestigiu care exportă servicii sau produse în ţări membre ale Uniunii Europene nu au protecţie la nivelul UE (care se realizează prin marca Uniunii Europene, valabilă în toate statele membre ale UE), iar managerii lor cred că simpla protecţie la nivel naţional este suficientă. „Cea mai mare rezistenţă la informaţie o întâmpinăm din partea antreprenorilor şi a managerilor atunci când explicăm că drepturile de proprietate industrială, mai ales cele conferite de marcă, dar nu numai, trebuie protejate în mod constant, după obţinere”, observă Betelie. El punctează că singura modalitate de protecţie a mărcilor din portofoliul unei companii este monitorizarea. Mihai Betelie menţionează o situaţie care creează confuzie în rândul oamenilor de afaceri români şi care ţine de faptul că, începând cu anul 2010, OSIM nu mai poate refuza la înregistrare o marcă nouă care seamăna sau este chiar identică cu una deja înregistrată. „Pentru ca titularii de mărci anterioare să poată realiza în timp o protecţie eficientă a mărcilor din portofoliu, trebuie să monitorizeze buletinele Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci sau ale Oficiului European pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO). Iar atunci când constată că se depun cereri de marcă noi, care intră în conflict cu mărcile titularului, generând astfel risc de asociere şi confuzie, trebuie să acţioneze cu calea de atac a opoziţiei şi să oprească marca nouă la înregistrare. Altfel, marca nouă se înregistrează şi coexistă pe piaţă cu cea anterioară”, explică specialistul.

    În prezent, general managerul Rompatent îşi descrie clienţii ca fiind companiile inovative din România, din varii domenii, indiferent că vorbim despre start-up-uri sau multinaţionale. Printre aceştia se numără  Ziarul Financiar, Aleph News, Mediafax Group SA, Perla Harghitei, Tis Farmaceutic, Socar Petroleum, Artesana, Crama Ceptura, Cosmetic Plant, Plantextrakt, Crama Gabai, Farmaciile Myosotis, Klintensiv, Super Ball, Dabo Donner, Norofert SA, Fermele Crevedia, Prisaca Transilvania, Podgoria Silvania, Kadra Tech. „Strategia din ultimii ani a reuşit să ne diferenţieze de ceilalţi concurenţi din piaţă, aşa încât am ajuns să creştem portofoliul de clienţi care activează în domeniile: farmaceutic, producţie de alimente, cosmetice, media şi sănătate. Practic, avem clienţi din mai toate categoriile de producţie si servicii.” Pe de altă parte însă, în timp ce ei şi-au diversificat portofoliul de clienţi, piaţa nu s-a schimbat prea mult. „În România, în ultimii 10 ani, piaţa celor care depun mărci nu a înregistrat o creştere, ci s-a menţinut constantă, în jurul unui număr de 11.000 de mărci naţionale depuse anual.” Prin comparaţie, numărul de cereri de marcă a Uniunii Europene cu valabilitate în toate statele membre ale UE, care sunt gestionate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), a crescut de la aproximativ 100.000 de cereri depuse în 2012 la 197.000 de cereri depuse în 2021: „Asistăm practic aici la o dublare a cererilor în 10 ani”. Totuşi, general managerul Rompatent Design este optimist şi în ceea ce priveşte dezvoltarea pieţei româneşti: „Dacă depunerea cererilor de obţinere a drepturilor de proprietate industrială în România statistic nu demonstrează creştere, în realitate piaţa a crescut foarte mult din perspectiva acţiunilor pe care le fac antreprenorii pentru a-şi proteja în timp ceea ce au dobândit”.

    OSIM nu oferă statistici pe categorii de bunuri sau servicii care sunt protejate,  dar cel mai des întâlnite cereri de marcă sunt cele din domeniul farmaceutic, producţie de bunuri alimentare, comerţ, media, educaţie şi sănătate. „Faţă de alte drepturi de proprietate industrială a căror valabilitate este limitată în timp (de exemplu brevetele de invenţie au protecţie pe 20 de ani), mărcile sunt valabile 10 ani cu posibilitatea reînnoirii lor nelimitată. Este îmbucurător faptul că testul timpului îl trec aproximativ 75% din ele, dacă ne raportăm la numărul anual mediu de 7.500 de reînnoiri. Cam aceasta este media şi la nivel european.”

    Protejarea mărcii este un element esenţial când vine vorba despre trecerea testului timpului, crede Mihai Betelie, care citează studii recente făcute la nivelul Comisiei Europene pe categorii de companii din statele europene, ce arată că acele companii care deţin active necorporale (mărci, brevete) au mult mai multe şanse să reziste pe piaţă şi să înregistreze o creştere ridicată decât acele companii care nu deţin astfel de active necorporale. „Brandul este un activ valoros pentru orice companie din lume şi din această perspectivă aş putea să clasific companiile româneşti în trei categorii: cele care conştientizează valoarea brandului, îl protejează încă de la început şi investesc în promovarea lui pe toate pieţele pe care sunt prezente; companii care ignoră valoarea brandului, îl promovează, îl cresc, dar nu îl protejează. Mai sunt companii care nu au informaţii despre ce înseamnă marca, care este rolul ei şi totuşi lansează produse sau servicii pe piaţă şi nu le protejează, iar astfel nu obţin exclusivitatea în folosirea lor. ” Fondatorul Rompatent Design oferă şi un exemplu al unei companii care a reuşit să îşi crească brandul, dar nu l-a protejat: o companie din domeniul producţiei de îngrăşăminte pentru agricultură care a lansat linii de produse fără să le înregistreze ca marcă, riscând în felul acesta ca la un moment dat să piardă dreptul de a le folosi. În plus, un astfel de activ poate să ajute concret, în demersuri precum obţinerea unui împrumut bancar sau a unui alt tip de finanţare: „Marca este un activ necorporal a cărei valoare de piaţă poate fi determinată de către un evaluator ANEVAR”, explică Betelie. Astfel,  ca orice bun pe care îl deţine o companie, marca poate fi propusă unei bănci drept garanţie atunci când se solicită credite care ajută la dezvoltarea afacerilor.

    Referindu-se la nivelul de educare a antreprenorilor români din punctul de vedere al protejării proprietăţii industriale, Mihai Betelie crede că aceasta pleacă de la informarea lor, care este un proces de durată, dar care în timp îşi arată eficienţa. „O parte dintre deţinătorii acestor afaceri au conştientizat importanţa proprietăţii industriale abia după ce s-au lovit de situaţii în care riscau să-şi piardă brandurile sau s-au confruntat cu furtul identităţii de business, produs sau serviciu. Cred cu tărie că antreprenorii trebuie să treacă printr-un proces continuu de învăţare şi să dea dovadă de consecvenţă în ceea ce fac pentru a reuşi. Companiile stabile, bine organizate, cu acces la o piaţă atent selectată, sunt ferite de impredictibilitate şi am constatat că acordă prioritate în activitatea lor aspectelor de dobândire,  protejare şi menţinere în vigoare a dreptului de proprietate industrială.”

    Ce ar trebui să înţeleagă un antreprenor în ceea ce priveşte brandurile create de el? „Marca este un instrument economic care ajută consumatorii să evalueze calitatea produselor sau serviciilor în momentul deciziei de cumpărare pe baza reputaţiei producătorului sau furnizorului de servicii. O marcă valoroasă oferă proprietarului ei posibilitatea de a percepe o majorare de preţ, oportunitatea de a creşte volumul vânzărilor sau de a obţine o cotă de piaţă superioară concurenţilor. Brandul este un activ necorporal  pe care antreprenorul îl poate vinde sau licenţia şi are valenţe prin care se poate creşte valoarea companiei.” Proprietatea industrială poate să fie astfel definitorie pentru creşterea companiilor din România. „Proprietatea industrială, oriunde în lume, dar şi în România, creşte importanţa şi valoarea companiilor. Cele care deţin mărci, brevete de invenţie, desene sau modele industriale atrag investiţii reuşesc să obţină venituri din exploatarea acestor drepturi de proprietate industrială prin colaborări şi acorduri de licenţiere.” General managerul Rompatent citează studii făcute de  Comisia Europeană din care reiese chiar că aceste companii au un ritm de creştere superior celorlalte şi au o mai mare stabilitate pe piaţă. „Drepturile de proprietate industrială (DPI) permit companiilor să-şi însuşească rezultatele creativităţii, inventivităţii şi investiţiilor în cercetare şi dezvoltare şi să creeze un stimulent pentru investiţii suplimentare în inovare.” El adaugă că, de multe ori, chiar şi simpla depunere a unor cereri de obţinere a unor DPI  este interpretată ca un predictor de încredere al probabilităţii ca acea companie să aibă o creştere ridicată. DPI sunt, de asemenea, esenţiale şi în dezvoltarea internaţională a companiilor inovatoare: „S-au făcut studii economice conform cărora protectia DPI pe pieţele externe este o condiţie prealabilă pentru transferul şi exploatarea activelor intelectuale la nivel internaţional.” 

     

    5 întrebări referitoare la protejarea mărcilor româneşti

     

    1. De când ar trebui integrată preocuparea pentru proprietatea industrială în activitatea firmei?

    Pentru un start-up, găsirea unei denumiri potrivite pentru un prim produs sau serviciu pe care îl lansează, preocuparea pentru protejarea mărcii trebuie să existe odată cu lansarea firmei. Pentru companiile inovative, care lansează constant branduri pe piaţă, preocuparea pentru protecţie ar trebui să existe cu mult înainte de lansarea produsului. Trebuie să apeleze mai întâi la un consultant în proprietate industrială care să verifice şi să analizeze  posibilitatea înregistrării cu succes a mărcii şi să evite astfel riscurile. Am întâlnit des situaţii în practică când companii de renume au lansat un produs, au alocat bugete considerabile în promovare, dar nu au reuşit să îşi înregistreze marca din diverse motive şi au fost nevoite să o ia de la capăt şi să găsească soluţii noi.

    2. Care sunt riscurile, în cazul unei protejări deficitare din perspectiva proprietăţii industriale?

    În activitatea noastră practică am constatat că atunci când nu se apelează la susţinerea unui specialist, mărcile sunt depuse greşit, în sensul că nu se solicită protecţie completă pentru toate bunurile sau serviciile oferite de către titularul mărcii.  De asemenea, am identificat situaţii ale unor companii care vând produsele sau serviciile lor în state membre ale UE sau în alte state şi nu au protecţie în acele teritorii riscând oricând să îşi piardă exclusivitatea. Întâlnim situaţii când se lansează bunuri sau servicii şi pur şi simplu se omite să fie înregistrate ca marcă.

    3. De ce nu este suficientă înregistrarea la OSIM şi ce presupune o protecţie completă a brandului?

    Una dintre cele mai des întâlnite situaţii în interacţiunea noastră cu prospecţii este aceea că antreprenorii sau top managementul nu ştiu că simpla înregistrare a unei mărci nu este un proces care să asigure protecţia juridică a acesteia. Marca este un bun asupra căruia se obţine un titlu de proprietate industrială, însă acest bun trebuie protejat constant ca oricare altul. Această protecţie e necesară pentru că legislaţia naţională permite înregistrarea unor mărci identice sau asemănătoare cu altele deja înregistrate, vorbind de aceleaşi produse sau servicii. Pentru a evita riscul apariţiei pe piaţă a unor astfel de branduri, cei care deţin mărci trebuie să monitorizeze lunar toate buletinele naţionale sau europene în care se publică cereri noi de marcă. Atunci când constată că s-a depus o marcă nouă care este identică sau asemănătoare cu a lor trebuie să folosească căi de atac pe care le dă legea şi să oprească la înregistrare marca nouă. Dacă nu, aceasta se înregistrează, coexistă pe piaţă cu cea veche şi astfel creează risc de asociere şi confuzie în rândul consumatorilor, iar de aici toate consecinţele.

    4. Poate reticenţa antreprenorilor în protejarea mărcii nu ţine doar de educaţie, ci şi de costuri – ce investiţii trebuie alocate în direcţia unei protecţii complete a brandului?

    Reticenţa antreprenorilor români în protejarea mărcilor are drept cauză doar lipsa de informare, atât în ceea ce priveşte importanţa mărcii, cât şi consecinţele care pot decurge dintr-o protejare inadecvată. Nu cred că reticenţa pe acest subiect are legătură cu costurile atât timp cât taxele pentru o marcă naţională sunt în medie de 400-500 de euro, iar protecţia se obţine pentru o perioadă de 10 ani.

    5. Care sunt sfaturile dvs. pentru antreprenorii ce vor să îşi protejeze eficient brandurile companiilor pe care le reprezintă?

    Cel mai important lucru pe care trebuie să-l facă un antreprenor pentru a-şi proteja businessul din perspectiva brandurilor este acela de a se informa pe acest subiect şi a şti când şi de ce trebuie făcută protecţia.  După ce a înţeles asta, îl sfătuiesc să-şi protejeze orice creaţie intelectuală generată în interiorul companiei, indiferent că vorbim de mărci, brevete de invenţie, desene sau modele industriale. Trebuie să se înţeleagă că este riscant să lansezi produse sau servicii noi până nu se obţine titlul de proprietate industrială. Pentru a fi siguri că nu greşesc şi pentru a obţine o protecţie adecvată în timp, le recomand să colaboreze în mod constant cu un consultant specializat în acest domeniu.

     

     

    Ce este dreptul proprietăţii industriale?

    Domeniul dreptului proprietăţii industriale este unul cu un impact major asupra activităţii şi dezvoltării companiilor din întreaga lume, indiferent că vorbim de mărci de comerţ sau servicii, desene şi modele industrial sau brevete de invenţie. Companiile care deţin şi exploatează astfel de active necorporale sunt mai valoroase şi au au o creştere ridicată sau accelerată în industria în care activează. Pentru a obţine dreptul de proprietate industrială asupra creaţiilor lor, companiile au nevoie de susţinerea unor jurişti specializaţi în acest domeniu ‒ mai ales atunci când se constată încălcări ale acestor drepturi de proprietate industrială. În România, serviciile juridice în materia proprietăţii industriale sunt oferite de o categorie profesională mai puţin cunoscută, consilierii în proprietate industrială. Aceşti specialişti trebuie să promoveze un examen susţinut în fata Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, iar pentru a avea drept de practică trebuie să se înscrie într-o formă de organizare a profesiei – Camera Naţională a Consilierilor în Proprietate Industrială din România. Serviciile de suport şi consultanţă juridica de specialitate sunt oferite fie în forma de organizare a unei societăţi comerciale, cum este Rompatent Design, fie prin forma de organizare a unui Cabinet Individual în Proprietate Industrială. În prezent sunt înscrişi în Camera Naţională a Consilierilor în Proprietate Industrială 272 consilieri care activează în cadrul unui număr de 193 de societăţi comerciale sau cabinete individuale. Aceşti specialişti pot reprezenta clienţii lor în faţa Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, în faţa instanţelor de judecată din România sau în faţa forurilor europene şi internaţionale care conferă drepturile de proprietate industriala (EUIPO, WIPO). Serviciile juridice în materia proprietăţii industriale pot fi oferite şi de către avocaţi specializaţi în această ramură a dreptului.

    Sursa: Rompatent Design

  • Cum se raportează antreprenorii români la afacerile pe care le-au creat: „Eu te-am făcut, eu te omor!”

    Când a venit criza din 2008, economia, băncile şi companiile româneşti nu au fost pregătite. Multe firme, multe businessuri, multe branduri, mulţi antreprenori, investitori, oameni de afaceri, patroni români care erau pe val în perioada de expansiune economică din 2000-2008 au fost măturaţi peste noapte de criză.

    Au realizat prea târziu ce înseamnă criza, au negat-o până în ultima clipă, au trăit cu speranţa că vine cineva să-i salveze, în frunte cu statul (statul de-abia s-a salvat pe el şi sistemul bancar cu 20 de miliarde de euro), nu au ştiut ce să facă atunci când încasările s-au prăbuşit peste noapte etc. Acum, teoretic, suntem într-o altă criză, care afectează companiile româneşti mici şi mijlocii.

    Să spunem că firmele mari au scăpat. Au învăţat ceva antreprenorii români din criza anterioară? Nu cred, răspunde Speranţa Munteanu, unul dintre cei mai cunoscuţi consultanţi în restructurare de pe piaţă, care, de aproape trei decenii, tot restructurează companii şi bănci. Nu au învăţat nici cei care au trecut prin criza anterioară şi nici cei care se confruntă acum cu prima lor criză.

    Dacă băncile au învăţat câte ceva din criza anterioară, devenind mult mai prudente, spre revolta antreprenorilor români, companiile româneşti nu au învăţat mare lucru, făcând aceleaşi greşeli.

    În continuare acţionarul face tot şi face dificilă ieşirea de pe traseul anterior pentru că trebuie să-şi contrazică deciziile anterioare, gândirea anterioară, ceea ce este practic imposibil, a menţionat Speranţa Munteanu la ZF Live.

    Aşa că în continuare principiul după care se ghidează antreprenorul român este „Eu te-am făcut, eu te omor!”.

    Este afacerea lui, sunt banii lui, sunt deciziile lui şi este foarte greu să accepte o altă părere de la cineva care vede totul rece şi cinic. Speranţa Munteanu spune că 95% dintre firmele antreprenoriale eşuează să treacă mai departe pentru că nu se corporatizează la timp, ceea ce face foarte grea luarea unor decizii dificile.

    La fiecare 10 ani vine câte o criză, acesta este ciclul, iar lumea descoperă la fiecare 10 ani, cu stupoare, că a venit încă o criză şi nu este pregătită pentru ea. Dar problema companiilor româneşti este că nu reuşesc să facă nimic fără antreprenorul care le-a fondat, creat şi dezvoltat, spune un alt specialist în restructurare.

    Dacă băncile au pierdut mulţi bani în criza anterioară prin celebrele write-off-uri, adică ştergerea datoriilor, în criza de acum furnizorii sunt cei loviţi. Creditul furnizor, respectiv mărfurile vândute cu plata ulterioară, sunt de trei ori mai mari decât creditele bancare pe termen scurt.

    Antreprenorii care au nevoie de bani în această criză nu prea găsesc linii de finanţare la bănci, aşa că băncile sunt din nou inamicul public numărul unu. Să ne luăm băncile în apoi de la austrieci, spun antreprenorii români, ca să ne dea cineva credite.

    Nu va fi ca în criza anterioară, dar tot vor fi companii româneşti, cu businessurile şi brandurile aferente, care sunt lovite de această criză. Este dificilă restructurarea lor pentru că patronii, antreprenorii nu vor să lase din mână companiile, nu acceptă să vină altcineva, iar dacă acceptă, în realitate nu se schimbă nimic. 

    Sunt foarte puţini cei care predau cheile şi fac un pas înapoi. Bineînţeles că nu întotdeauna planurile de restructurare dintr-un PowerPoint pot fi implementate aşa uşor.

    Toată lumea vorbeşte de corporatizarea businessurilor antreprenoriale, ca o plasă de siguranţă pentru perioadele dificile, dar este foarte greu să nimereşti o echipă de management care să stea pe picioare atunci când condiţiile din piaţă se schimbă.

    Când este creştere toată lumea este performantă, când se termină banii, când scade piaţa, când scad încasările este mai greu.

    Dar până la urmă timpul le rezolvă pe toate, într-un sens pozitiv sau într-unul negativ. 

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

     
     
     

     

  • Andra Stroe, jurnalist, BUSINESS Magazin: Câţi dintre voi mergeţi la psiholog?

    O statistică realizată în rândul cetăţenilor americani, citată de Forbes, arată că 30% dintre ei nu merg la psiholog pentru că nu cred că problemele lor sunt suficient de mari.

    În 2022 am ajuns pentru prima dată pe canapeaua psihologului. A fost unul dintre cei mai buni, plini şi profitabili ani pe care i-am trăit. Şi totuşi, iată-mă în faţa specialistului. Nu treceam printr-o criză existenţială acută, nu mă aflam în depresie, nu sfârşisem o relaţie. Dar micile probleme de zi cu zi sunt arhisuficiente pentru a justifica o vizită la cabinet. Pentru că sunt mici doar la suprafaţă. Dedesubt, generează frustrări, anxietate, frici, obsesii. Ca orice boală fizică care, netratată, se amplifică şi generează infecţii, afecţiuni acute, cronicizându-se în timp. Nu trebuie să te afli în pragul sinuciderii pentru a merge la psiholog. Nu trebuie să treci printr-un divorţ ca să mergi la psiholog. Nu trebuie să fi suferit pierderea cuiva drag pentru a merge la psiholog. La psiholog mergi şi când te cerţi frecvent cu colegul de birou, şi când ai atacuri de panică inexplicabile, şi când eşti ipohondru, şi când eşti frustrat că munceşti peste program, şi când faci prea puţin sex, şi când crezi că nu eşti suficient de realizat, şi când simţi că se pune prea multă presiune pe tine legat de orice, de la a fi promovat la a face copii, la a furniza mai multe idei într-un proiect.

    Mulţi nu merg la psiholog pentru că e prea scump. Am fost şi eu acolo. Mă gândeam că o sesiune de shopping sau un bilet de avion sunt mai „terapeutice” decât două şedinţe de terapie. Probabil, peste 10-15 ani, când n-o să mai putem duce toate problemele acumulate în timp, în plan personal, familial, profesional, sacrificiul nu ni se va mai părea atât de mare, dar costul va fi, cu siguranţă, mai mare şi de durată. Pentru că, inevitabil, problemele se adună, şi dramele de la 25 de ani nu sunt aceleaşi şi la fel de multe ca la 40-50. Alţii încă stigmatizează acest obicei ca fiind un semn de slăbiciune, aşa cum consideră şi 47% dintre americanii citaţi în statistica mai sus amintită.

    Nu eşti „nebun” dacă mergi la psiholog, ci responsabil. Poate, dacă nu vei merge, chiar vei ajunge nebun. Sau deprimat. Sau frustrat. De aceea, întotdeauna e mai bine e să previi decât să combaţi, cum se spune adesea. Şi, oricât ne-ar plăcea să bravăm că am trecut cu bine, şi singuri, de hopul crizei sanitare recente, care nici măcar nu s-a terminat, contextul atipic pe care l-am traversat a adus cu certitudine schimbări în fiecare din noi. Unii încă spală obsesiv fiecare obiect cumpărat de la magazin, alţii încă se sperie când aud o tuse mai puternică, mulţi au devenit mai leneşi sau mai delăsători, unii ies prea rar din casă şi comandă încă totul online, nedepunând nici cel mai mic efort în traiul de zi cu zi. Depresia pe care am simţit-o cu toţii când am stat în izolare, certurile mărunte cu cei din casă, care au apărut în cazul multora, nevoiţi să petreacă 24 de ore din 24 alături de copii, parteneri, părinţi, socri, perechile de pijamale în care am lucrat luni de zile, canapeaua în care adormeam la Netflix şi ne petreceam şi cele 8-10 ore de program a doua zi după ce ne trezeam, prânzul şi cina comandate, mâncate din caserole de plastic, măştile sufocante purtate peste tot, frica, cafeaua băută virtual cu prietenii, concediile/nunţile amânate şi câte şi mai câte au avut, cu siguranţă, un ecou.

    O arată şi studiile: se estimează că, în urma pandemiei, au fost înregistrate 53 de milioane de cazuri noi de depresie acută şi 76 de milioane de cazuri noi de anxietate severă, femeile şi tinerii fiind cei mai afectaţi. Pe plan local, 55% dintre români susţineau, în ultima parte a anului 2022, că au resimţit în ultimul an un impact negativ asupra echilibrului emoţional din cauza pandemiei şi la fel de mulţi declarau că sunt afectaţi negativ de conflictul din Ucraina (citând costul vieţii mai ridicat, teama de război, empatia pentru oamenii din Ucraina) sau suferă de epuizare la locul de muncă, conform unui studiu realizat la iniţiativa reţelei de sănătate Regina Maria, citat de ZF. Cu toate acestea, deşi 44% dintre respondenţi consideră că mersul la psiholog ar putea fi un remediu potrivit, 89% dintre români nu au apelat niciodată la servicii de psihoterapie. Doar 22% dintre români recunosc că în ultimul an au simţit nevoia să discute cu un psihoterapeut, însă dintre aceştia din urmă, numai 50% au şi apelat la unul.

    Dacă nu aţi mers la psiholog nici măcar o dată după cei doi ani de pandemie, faceţi-vă cât mai repede o programare!   ■

    (andra.stroe@businessmagazin.ro)

  • În top la bancomat

    Un grup de artişti americani specializaţi în trăsnăi de artă, MSCHF, a revenit recent în atenţia publicului cu o lucrare expusă într-o galerie de artă în timpul evenimentului Art Basel Miami. Lucrarea propusă a fost un bancomat funcţional, scrie Dezeen, care nu numai că făcea un clasament al sumelor din conturile utilizatorilor săi, ci îi şi fotografia pe aceştia, afişând apoi poza în dreptul informaţiilor financiare. Vestea despre ineditul aparat s-a răspândit, vizitatorii galeriei ţinând să se evidenţieze în clasament fie prin conturi goale, fie prin sume mari, pe poziţii fruntaşe aflându-se un cuplu care a revenit după ce şi-a mai adăugat
    5 milioane de dolari în cont, ca să se mai fotografieze o dată. Pe lângă ideea de a face ceva amuzant, lucrarea MSCHF s-a dorit a fi şi o critică a rolului jucat de bani în lumea artei şi a designului, mizând pe impulsul persoanelor avute care vin să cumpere lucrări de artă de a-şi etala averea.