BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • O vacanţă memorabilă e parcă şi mai reuşită dacă te poţi lăuda cu ea stârnind invidia celorlalţi, iar oferta în domeniu e variată. Care sunt noutăţile anului 2023?

    O vacanţă memorabilă e parcă şi mai reuşită dacă te poţi lăuda cu ea stârnind invidia celorlalţi, iar oferta în domeniu e variată. Printre opţiunile pentru anul 2023 se numără, conform Telegraph, o vacanţă pe urmele lui James Bond, o vânătoare de comori sau campatul pe gheţari aproape de Polul Nord.

    Călătoria pe urmele lui James Bond, oferită de agenţia Black Tomato, porneşte, bineînţeles, de la Londra şi apoi ajunge în diverse locuri din Franţa şi Italia văzute în filmele seriei care-l are ca personaj principal pe Agentul 007. Denumită „The Assignment”, excursia a fost pusă la punct împreună cu EON Productions, compania care deţine drepturile asupra tot ce este legat de James Bond, şi poate fi rezervată începând din luna martie.

    Pentru cei care vor să se laude că şi-au pus în practică visele de exploratori din copilărie există opţiunea unor vacanţe sub forma vânătorii de comori, apărute în urma colaborării dintre agenţii de turism şi producători de film, cu aventuri gândite de scenarişti pornind de la poveştile cu piraţi. Exploratorii de vacanţă sunt plimbaţi cu un superiaht prin Sardinia, Antigua şi Barbuda sau Indonezia.

    Alt motiv de laudă îl poate reprezenta un voiaj aproape de spaţiul cosmic, la bordul Spaceship Neptune, care constă dintr-o capsulă ce poate transporta pasageri susţinută de un balon uriaş cu hidrogen. O călătorie până la 30.000 de metri înălţime costă 125.000 de dolari de persoană, iar la bord există internet, astfel încât exploratorii se pot lăuda în direct.

    Revenind pe Pământ, o altă opţiune o reprezintă campatul pe gheţari la Svalbard, unde turiştii stau în corturi încălzite şi au la dispoziţie un bucătar personal. Printre activităţi se numără schiatul sau urmăritul de urşi polari, toate momentele fiind imortalizate de un fotograf.

    Se mai poate ajunge şi într-un loc unde nu există poluare, la Sheldon Chalet, cocoţată la circa 2000 de metri pe o culme din Parcul Naţional Denali din Alaska şi accesibilă doar cu elicopterul.  

     

  • Angajatorii, între ciocan şi nicovală. Criza nu reduce doar din numărul de angajaţi ai companiilor, ci influenţează şi beneficiile extra-salariale acordate acestora. Ce aleg să facă angajatorii din România?

    Piaţa globală a muncii continuă să fie la un punct de cotitură. După ultimii doi ani şi jumătate de adaptare şi evoluţie, organizaţiile de la nivel global au trasat noi strategii de afaceri şi de atragere a talentelor, iar acest lucru a avut un impact important asupra direcţiei programelor de recompensă pentru angajaţi: salarii, beneficii extrasalariale, prime, bonusuri. Angajatorii s-au adaptat şi au evoluat timp de aproape trei ani marcaţi de evenimente importante, cu impact asupra tuturor economiilor. Anul 2023 este încă unul de evaluare şi acţiune.

    Un sondaj realizat de compania de consultanţă în resurse umane Korn Ferry despre evoluţia pieţei muncii în anul 2022 şi perspectivele pentru anul 2023 arată că evoluţia ratei inflaţiei continuă să fie o provocare pentru organizaţii, iar modul lor de a proceda în această situaţie este împărţit. Astfel, 55% dintre organizaţiile din România fie au făcut deja o creştere a salariilor bazată pe inflaţie, fie se gândesc să o facă, în timp ce 42% nu oferă o creştere în mod specific din cauza inflaţiei, iar 3% au ales să nu ofere nicio creştere salarială. „De când am început aceste sondaje, aceste interacţiuni cu piaţa legate de subiectul inflaţiei, ceea ce puteam să vedem ca tendinţă clară era o decizie de aştepta, de a amâna luarea unei decizii legate de inflaţie. Cu toate acestea, erau încă multe organizaţii care începuseră să-şi pună problema ca în următoarele luni să ia o decizie”, a spus Liviu Grigorescu, associate client partner, head of total rewards practice Central Eastern Europe, Korn Ferry, în cadrul unui webinar organizat de companie pentru prezentarea rezultatelor sondajului. 

    Astfel, circa 32% dintre companiile din România care au răspuns sondajului Korn Ferry au spus că au o parte separată de buget salarial din cauza creşterii inflaţiei. De exemplu, dacă creşterea totală a salariului a fost de 5% şi jumătate din aceasta s-a datorat inflaţiei, atunci creşterea din cauza inflaţiei este de 2,5%. „Din discuţiile pe care le-am avut, foarte puţine organizaţii au avut abordarea de a compensa integral inflaţia, iar dacă nu poţi  să compensezi integral scăderea puterii de cumpărare, atunci trebuie să decizi în ce să investeşti: creştem salariile, investim în beneficii, investim în wellbeingul angajaţilor, investind parţial în diverse elemente, creştem bonusurile de performanţă, ne orientăm asupra experienţei pe care o au angajaţii la locul de muncă. Sunt foarte multe acţiuni pe care o organizaţie le poate lua astfel încât să abordeze această problematică a creşterii inflaţiei”, a mai spus Liviu Grigorescu.

    În plus, mai mult de 27% dintre organizaţii au decis să ofere o anumită formă de beneficii suplimentare angajaţilor lor pentru a compensa creşterea inflaţiei. Dintre aceste organizaţii, 36% au ales să ofere o ajustare unică a costului vieţii ca principală formă de asistenţă a angajaţilor, în timp ce 13% au decis să-şi accelereze plăţile anuale de stimulente, faţă de doar 7% la nivel global. „Angajatorii sunt între ciocan şi nicovală pentru că pe de o parte vorbim despre o presiune asupra costurilor şi despre o abilitate de a transmite aceste costuri suplimentare în lanţul de valoare, iar pe de altă parte vorbim despre o piaţă a forţei de muncă extrem de competitivă, în care căutările salariale şi aşteptările angajaţilor de la angajator sunt în continuă creştere.  Astfel, suntem prinşi la mijloc”, mai spune Liviu Grigorescu.

    Organizaţiile sunt preocupate de perspectivele economice în creştere şi de impactul asupra afacerii lor, 77% dintre cele din România spunând că văd deja un impact sau că se pregătesc pentru un eventual impact. Cu toate acestea, chiar dacă organizaţiile sunt îngrijorate de perspectivele economice, majoritatea nu se aşteaptă să-şi reducă bugetul total de recompense pentru 2023 – probabil din cauza nevoii de a ajuta angajaţii să ţină pasul cu creşterea inflaţiei. „Au fost şi anul acesta companii care au decis să ia măsuri adiţionale vizavi de inflaţie şi să facă creşteri extraordinare sau să îşi mărească bugetele pe care le aveau stabilite de anul trecut sau de la începutul anului şi să facă nişte creşteri salariale mai mari”, a spus şi Mihaela Burete, associate director CEE în cadrul Korn Ferry. Deşi majoritatea organizaţiilor s-ar putea să nu îşi reducă bugetele totale de recompense, jumătate dintre organizaţii iau măsuri legate de recrutare. Dintre cei 51% care îşi ajustează planurile de recrutare, majoritatea acordă prioritate doar rolurilor cheie (70%) sau încetinesc semnificativ angajarea (59% în România faţă de 64% la nivel global).

    În timp ce evoluţia economiei are un impact asupra performanţei afacerilor, majoritatea companiilor nu au indicat că au început să facă reduceri ale forţei de muncă – 14% dintre respondenţii din România au spus că au făcut acest lucru până în prezent, faţă de 18% cât este ponderea de la nivel global. În ceea ce priveşte rata de fluctuaţie a personalului, rezultatele din România ale sondajului Korn Ferry arată o rată de fluctuaţie voluntară medie de 15,1%, dintr-o medie totală de 19,4% la nivel global. „Au fost câteva întrebări cu privire la posturile cu cea mai mare fluctuaţie, nu este nimic nou, aici lucrurile sunt extrem de liniare. La zona de acţiuni pe care companiile le-au luat pentru a diminua fluctuaţia de personal, jumătate dintre participanţi au considerat că fluctuaţia de personal este o problemă care trebuie adresată şi majoritatea au început să implementeze programe de dezvoltare pentru angajaţii talentaţi şi o parte relevantă a început să dea bonusuri de retenţie. România abia acum prinde trendul acesta al programelor de dezvoltare şi este o diferenţă faţă de nivelul global, având în vedere că ei le implementează fie că este criză, fie că nu este criză”, a spus Mihaela Burete.

    Circa 41% dintre respondenţii din România au indicat că vânzările au fost în topul fluctuaţiei, iar producţia, IT-ul, ingineria şi administraţia au fost şi ele în topul segmentelor cu cea mai mare fluctuaţie de personal. Printre funcţiile cu cea mai mică fluctuaţie sunt: afaceri corporative; planificare strategică şi corporativă, administrarea juridică şi a proprietăţilor. Astfel, mai mult de jumătate dintre respondenţi (56%) au spus că fluctuaţia de personal a fost suficient de semnificativă încât acum iau măsuri specifice pentru a o aborda. Media la nivel global a fost de 50%. Circa 67% dintre aceste organizaţii au să implementeze programe de dezvoltare pentru angajaţii lor cu potenţial. România abia acum ajunge din urmă tendinţele globale în această privinţă, cu 39% dintre respondenţi care oferă bonusuri de reţinere a angajaţilor, în timp ce la nivel global 44% dintre organizaţii oferă astfel de plăţi.

    În ceea ce priveşte recrutarea, 39% dintre respondenţi au indicat că IT-ul este cea mai dificilă funcţie pentru care recrutează în prezent. Sectorul juridic, managementul proprietăţii şi category management reprezintă funcţiile cu cele mai puţine probleme de recrutare şi, în mod similar, au avut cele mai puţine probleme legate de fluctuaţia personalului. Unele organizaţii oferă acum salarii mai mari pentru anumite funcţii din IT. Dezvoltarea de software şi managementul de proiecte sunt cele mai frecvente subfuncţii care primesc bonusuri, deşi nu sunt cele mai mari prime din toate domeniile.

    În ceea ce priveşte modul de lucru, sondajul Korn Ferry arată că mai mult de jumătate dintre organizaţii (57%) aduc acum din nou angajaţii la birou, cel puţin cu jumătate de normă, faţă de o pondere de 69% cât este la nivel global. Astfel, circa 69% dintre respondenţi au indicat că organizaţiile lor solicită angajaţii să se întoarcă la birou cel puţin două – trei zile pe săptămână, în timp ce alţi 12% dintre respondenţi sunt la birou cu normă întreagă, faţă de 27% la nivel global. Pentru acele organizaţii care au nevoie de angajaţi înapoi la birou, doar o mică pondere a indicat că reacţia angajaţilor a fost în general negativă. Cu toate acestea, 27% dintre respondenţi au indicat că organizaţiile lor sunt îngrijorate că astfel de politici ar putea avea un impact negativ asupra reţinerii angajaţilor în companie.

    Anda Marian, head of organizational strategy pentru România în cadrul Korn Ferry, a subliniat importanţa experienţei angajaţilor la locul de muncă în această perioadă. „Eu cred că este foarte important să dăm atenţie şi acelor aspecte care nu sunt un «must», cum sunt politica de remunerare sau creşterile salariale. Trebuie să ne gândim la ceea ce schimbă perspectiva angajaţilor şi ceea ce schimbă valorile lor şi determină alegerile lor de astăzi sau din viitorul apropiat. Piaţa muncii s-a schimbat foarte mult şi asta datorită faptului că mobilitatea s-a schimbat, ceea ce contează pentru angajaţi s-a schimbat”, a spus ea. În plus, starea de bine a angajaţilor este o parte mult mai importantă acum decât a fost în anii de dinainte de pandemie, afirmă ea. „Înainte de pandemie, focusul era pe performanţă. De aceea wellbeingul a devenit atât de important pentru că toată lumea ajunsese într-un fel de burnout.  A venit pandemia şi focusul nu a mai fost în zona aceasta de profesional.” Sondajul Korn Ferry s-a desfăşurat până în octombrie 2022 şi reflectă răspunsurile a 6.951 de participanţi din 112 ţări. Respondenţii la sondaj sunt de obicei profesionişti în HR, iar organizaţiile lor acoperă o gamă largă de dimensiuni, geografie şi structură de proprietate

    Respondenţii provin de obicei din funcţiile de HR şi finanţe. 

     

    „Eu cred că este foarte important să dăm atenţie şi acelor aspecte care nu sunt un «must», cum sunt politica de remunerare sau creşterile salariale. Trebuie să ne gândim la ceea ce schimbă perspectiva angajaţilor şi ceea ce schimbă valorile lor şi determină alegerile lor de astăzi sau din viitorul apropiat. Piaţa muncii s-a schimbat foarte mult şi asta datorită faptului că mobilitatea s-a schimbat, ceea ce contează pentru angajaţi s-a schimbat.”

    Anda Marian, head of organizational strategy pentru România, Korn Ferry

    „Angajatorii sunt între ciocan şi nicovală pentru că pe de o parte vorbim despre o presiune asupra costurilor şi despre o abilitate de a transmite aceste costuri suplimentare în lanţul de valoare, iar pe de altă parte vorbim despre o piaţă a forţei de muncă extrem de competitivă.”

    Liviu Grigorescu, head of total rewards practice Central Eastern Europe, Korn Ferry

    „În ceea ce priveşte zona de acţiuni pe care companiile le-au luat pentru a diminua fluctuaţia de personal, jumătate dintre participanţi au considerat că fluctuaţia de personal este o problemă care trebuie adresată şi majoritatea au început să implementeze programe de dezvoltare pentru angajaţii talentaţi şi o parte relevantă a început să dea bonusuri de retenţie.”

    Mihaela Burete, associate director CEE, Korn Ferry

  • Povestea omului care a crezut în produsul lui şi, deşi şi-a închis şi vândut afacerile de mai multe ori, el a reuşit să transforme un singur produs într-un imperiu mondial

    Pentru Glen Bell, reţeta succesului a constat într-un singur preparat: tacos. De la primul stand la care vindea acest produs până la inaugurarea primului restaurant Taco Bell nu a fost decât un pas, iar odată făcut, businessul a luat un avânt neaşteptat, fiind astăzi unul dintre cele mai cunoscute lanţuri de fast-food din întreaga lume.

    Primul contact al lui Bell cu „universul culinar” a fost în marina Statelor Unite, unde a servit ca bucătar pe durata celui de-al doildea război mondial. După terminarea serviciului militar a deschis în San Bernardino un stand de hot dog, Bell’s Drive-in, care a funcţionat timp de patru ani. În 1952 a vândut micul business şi  deschis o nouă locaţie în care vindea şi hamburgeri. Mai târziu, văzând cozile lungi formate la o cafenea mexicană de vizavi, care vindea tacos, i-a încolţit în minte ideea de a vinde şi el, la rândul său, acest preparat.

    Cu acordul proprietarului a învăţat reţeta şi, în 1951, a deschis propriul stand de tacos, pe care îi vindea cu 19 cenţi. În primă instanţă a numit noul business Taco-Tia, iar mai apoi El Taco, avându-l alături ca partener de afaceri pe John Galardi, pe care îl angajase iniţial pe un post part time. Mai târziu, acesta s-a retras din afacere şi-a deschis o altă companie, lanţul Wienerschnitzel. Rămas singur, Glen Bell a vândut businessul şi, în 1962, a lansat brandul Taco Bell, într-o unitate de dimensiunea unui garaj mai mare, deschisă în Downey, California. Acest prim restaurant s-a închis în 1986, însă clădirea, care a fost salvată de la demolare în 2015, a fost mutată în apropierea sediului Taco Bell.

    După numai doi ani de la deschidere antreprenorul a francizat businessul, care a înregistrat o creştere rapidă, iar la alţi doi ani distanţă, s-a listat la bursă, atrăgând atenţia gigantului PepsiCo, care l-a şi cumpărat în 1978, când compania ajunsese la o reţea de peste 850 de restaurante, într-o tranzacţie de 125 de milioane de dolari. Ulterior, Taco Bell s-a desprins de PepsiCo, sub o divizie numită în prezent Yum! Brands, care are în portofoliu şi brandurile KFC şi Pizza Hut, printre altele.

    În România, franciza Taco Bell e administrată de Sphera Franchise Group, care a înregistrat în 2021, ultimul an pentru care există date disponibile, venituri de 28,9 milioane de lei.  

    CARTE DE VIZITĂ

    Glen Bell, fondator, Taco Bell

    1. S-a născut pe 3 septembrie 1923 în Lynwood, California;

    2. A absolvit liceul San Benardino şi a intrat în armată, unde a lucrat ca bucătar;

    3. În 1948 şi-a deschis primul business, iar în 1962 deschidea primul Taco Bell;

    4. A fost căsătorit cu Martha Bell, alături de care a avut trei copii;

    5. A murit pe 16 ianuarie 2010.

  • Este bine sau nu ca statul să îşi plătească poporul pentru a face mai mulţi copii pentru a sprijini natalitatea

    În 2005, Franţa avea a doua cea mai mare rată a fertilităţii din Europa, după Irlanda. Dar premierul Dominique de Villepin voia mai mult, considerând că în familiile franceze apar prea puţini copii. Pe atunci, rata fertilităţii era de 1,9 (numărul mediu de copii pe care i-ar naşte o femeie în cursul vieţii sale fertile, în condiţiile fertilităţii anului respectiv), ceva la care acum ţările europene nici nu visează. „Dacă numărul de familii cu trei copii se dublează, ar fi asigurată reînnoirea generaţiilor”, explica Villepin.

     

    Franţa este unul dintre exemplele cele mai clare de stat providenţă, iar încurajarea natalităţii prin diferite mijloace, mai ales prin bani şi concedii pentru proaspeţii părinţi, este pe lista de prestaţii sociale. Premierul Villepin a anunţat atunci mai multe stimulente financiare pentru familiile care alegeau să facă mai mulţi copii. Până la intervenţia sa, femeile primeau de la guvern o alocaţie dacă îşi luau concediu de şase luni după naşterea primului copil şi 512 euro pe lună timp de trei ani de pauză de la muncă după al doilea şi al treilea copil. După iulie 2006, femeile ajunse la al treilea copil primeau opţiunea de a-şi lua concediu doar un an, dar cu o alocaţie de 750 de euro pe lună – „O încercare de a împăca mai bine familia cu viaţa profesională”. Aceasta este doar una din multele încercări şi experimente ale Franţei de a se asigura că nu îmbătrâneşte sau, cel puţin, că încetineşte ritmul de îmbătrânire. N-a reuşit. 2021  a fost primul an din ultimii şase în care numărul de naşteri a crescut. Totuşi, Franţa s-a aflat constant pe primele locuri sau chiar pe primul în Europa la rata fertilităţii. România este şi ea aproape. Criza demografică, în care bătrânii devin tot mai numeroşi în raport cu tinerii, în care populaţia îmbătrâneşte şi se micşorează ca număr, este una căreia nimeni din lumea civilizată nu i-a găsit rezolvare. Tot mai multe ţări caută să întârzie explozia bombei demografice prin măsuri financiare. Este o soluţie bună? Sau este doar politică şi populism? Schimbă banii ceva? se întreabă BBC.

    În comuna finlandeză Lestijärvi, din 2013 încoace fiecare nou-născut „valorează” 10.000 de euro. În 2013 autorităţile de acolo au decis să lupte contra declinului natalităţii şi scăderii populaţiei. În 2012, în această localitate s-a născut un singur copil. Administraţia a introdus un stimulent financiar numit „bonus de copil”: oricine putea primi 10.000 de euro de-a lungul a zece ani dacă aducea pe lume un copil. Strategia a funcţionat. Din 2013 până în 2019 aproape 60 de copii s-au născut în acest sat. Comparativ cu ultimii şapte ani, în care s-au născut doar 38 de copii, bebeluşii reprezintă un mare impuls. Localitatea are mai puţin de 800 de locuitori.

    Beneficiari ai bonusurilor pentru copii, Jukka-Pekka Tuikka, 53 de ani (în 2019), şi soţia sa Janika, 51 de ani, lucrează ca antreprenori în industria agricolă. A doua lor fiică, Janette, s-a născut în 2013, la timp pentru a-şi câştiga o poreclă nostimă: „Fata de zece mii de euro”.

    „Plănuiam de ceva vreme un al doilea copil şi îmbătrâneam”, explică Tuikka, „Aşadar nu pot spune că banii au influenţat cu adevărat decizia noastră de a avea un copil”. Totuşi, Tuikka consideră stimulentul o măsură importantă care arată că liderii locali sunt interesaţi să ofere o mână de ajutor familiilor. Tuikka a economisit cea mai mare parte a banilor primiţi de familia sa şi intenţionează să-i folosească într-un mod care să fie de folos tuturor.

    Alte câteva sate şi oraşe finlandeze au introdus bonusuri pentru copii variind de la câteva sute de euro până la 10.000 de euro. În 2022, media a fost de 500 de euro. În afară de Lestijärvi, doar alte două localităţi ofereau 1.000 de euro timp de zece ani. Însă numărul municipalităţilor care oferă bonus de copil a crescut de la 27 în 2019, la 58 în 2022.

    Cu toate acestea, în ciuda acestor stimulente locale, natalitatea la nivel naţional arată că Finlanda are probleme. Ca multe alte ţări europene, rata fertilităţii a scăzut semnificativ în ultimul deceniu: în 2018, a atins un prim minim record de 1,4 copii pe femeie, faţă de „rata de înlocuire” de 2,1. Cu zece ani înainte, rata era de 1,85. Declinul a continuat în 2019, indicatorul ajungând la 1,35 copii. 2020, anul celor mai recente date ale Eurostat, a adus o îmbunătăţire, dar nu grozavă – 1,37 copii. A fost anul lockdownurilor din timpul pandemiei de COVID.

    Finlanda are multe programe puternice de beneficii pentru familie – printre care setul tradiţional de pornire pentru proaspetele mămici, faimos în lume, o alocaţie lunară pentru copii de aproximativ 100 de euro per copil şi concediu pentru părinţi partajat care durează până la 7 luni (pentru ambii părinţi; dacă copilul are un singur părinte, concediul este de 14 luni) cu până la 90% din salariu plătit. Finlanda a reformat politicile de încurajare a natalităţii chiar anul trecut, în condiţiile în care i se reproşa că, deşi cheltuie pe ajutoarele familiale mai mulţi bani de la buget decât media UE, rămăsese în urma celorlalte ţări nordice, cum ar fi Suedia, care se laudă cu un concediu pentru părinţi mai generos.

    Deci este soluţia copilului de 10.000 de euro aplicată în Lestijärvi o modalitate eficientă de a creşte rata natalităţii? Ritva Nätkin, profesor de ştiinţe sociale la Universitatea Tampere, spune că întărirea stimulentelor financiare pentru familii ar contribui probabil la creşterea ratei natalităţii într-o oarecare măsură. Cu toate acestea, este puţin probabil ca stimulentele financiare singure să declanşeze un baby boom, spune ea, mai ales deoarece atitudinea oamenilor faţă de a avea copii s-a schimbat în timp.

    În Lestijärvi, Tuikka consideră că alocaţia a avut un impact pozitiv asupra deciziilor unor rezidenţi de a avea copii – dar nu crede că banii în sine i-ar încuraja pe oameni să se reproducă. „Mai important, datorită acestor bani unele familii au rămas în sat în loc să se mute”, a spus el.

    Imaginea este oarecum diferită pe celălalt mal al Golfului Finlandei, unde Estonia a reuşit să-şi crească rata natalităţii în ultimul deceniu şi jumătate.

    Deci este soluţia copilului de 10.000 de euro aplicată în Lestijärvi o modalitate eficientă de a creşte rata natalităţii? Ritva Nätkin, profesor de ştiinţe sociale la Universitatea Tampere, spune că întărirea stimulentelor financiare pentru familii ar contribui probabil la creşterea ratei natalităţii într-o oarecare măsură. Cu toate acestea, este puţin probabil ca stimulentele financiare singure să declanşeze un baby boom, spune ea, mai ales deoarece atitudinea oamenilor faţă de a avea copii s-a schimbat în timp.

    Creşterea poate fi atribuită într-o oarecare măsură deciziilor guvernamentale de a investi în politicile familiale, mai ales sub forma unui sprijin financiar sporit pentru familiile numeroase. Pe lângă politica generoasă de concedii pentru părinţi introdusă în 2004 – care oferă concediu timp de un an şi jumătate cu salariul plătit integral –, în 2017 guvernul a introdus o alocaţie lunară pentru copii: 60 de euro pentru primul copil, 60 de euro pentru al doilea şi 100 de euro pentru al treilea copil. De asemenea, statul recompensează familiile cu trei sau mai mulţi copii: acestea primesc un bonus lunar de 300 de euro. În total, o familie din Estonia cu trei copii primeşte 520 de euro pe lună sub formă de beneficii pentru familie.

    Având în vedere costul de trai relativ mic din Estonia şi venitul mediu scăzut, aceste beneficii reprezintă cu siguranţă un ajutor financiar generos. Programele par să fi funcţionat – rata fertilităţii a crescut de la 1,32 copii la începutul anilor 2000 la 1,67 în 2018 – deşi cu mici scăderi la începutul anilor 2010.

    Allan Puur, profesor de demografie la Universitatea din Tallinn, confirmă că stimulentele financiare pare să fi avut un impact pozitiv. El subliniază în special stimulentul din 2017, care a dus la ceea ce se numeşte un „al treilea baby boom” la scară mică.

    Dar, din nou, există mai multe interpretări ale poveştii. Puur menţionează, de asemenea, accesul îmbunătăţit la grădiniţe publice cu preţuri accesibile şi creşterea economică relativ stabilă a Estoniei ca factori care ar fi putut influenţa pozitiv rata naşterilor. „Fertilitatea este adesea prociclică, ceea ce înseamnă că natalitatea tinde să crească atunci când oportunităţile economice sunt bune şi invers”, spune el.

    Cu alte cuvinte, stimulentele financiare oferă fundaţia pentru a menţine rata naşterilor în creştere – dar şi factorii economici mai generali joacă un rol substanţial.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL 

  • Războiul platformelor de streaming. Cine câştigă şi cine pierde în 2023?

    2022 a marcat o nouă etapă în războiul din interiorul INDUSTRIEI DE STREAMING, cu noi show-uri de zeci de milioane de dolari, jucători abia intraţi pe piaţă şi un potenţial masiv de fuziuni. Reasigurându-şi investitorii că vor raporta profit în următorii 2-3 ani, majoritatea serviciilor au anunţat reduceri de investiţii anul acesta. Unde se îndreaptă astfel Netflix, Disney şi restul platformelor?

    În ceea ce priveşte liderul industriei de video streaming, Netflix, compania a stat destul de bine anul trecut la capitolul dedicat exclusiv conţinutului, plasarea anumitor seriale „hit” fiind realizată cu succes în cursul lui 2022. Anul a început cu noul sezon din Bridgerton şi a continuat cu o nouă miniserie de succes, Inventing Anna, urmată de mereu popularele Stranger Things, Ozark şi Better Call Saul, închizând cu Dahmer – Monster, The Crown şi Wednesday. De altfel, Wednesday este al treilea serial Netflix care a atins un miliard de ore vizionate în prima lună de la lansare, celelalte două fiind Squid Game şi Stranger Things (sezonul 4).

    Privind evoluţia pe piaţa de capital, serviciul de streaming a pierdut anul trecut peste jumătate din valoarea acţiunilor şi, implicit, a capitalizării, o reacţie directă a acţionarilor la faptul că numărul de abonaţi a scăzut semnificativ în al doilea trimestru, prima dată când gigantul american nu a reuşit să îşi menţină ritmul de creştere al clienţilor. Ştirea nu a tras semnale de alarmă doar în interiorul companiei, ci de-a lungul întregii pieţe.

    Drept răspuns, Netflix a anunţat un tip de abonament mai ieftin care include publicitate, un plan de limitare a partajării parolelor, alimentând astfel numărul de abonaţi, cât şi o plafonare a investiţiilor privind conţinutul. Chiar şi în acest context, grupul a cheltuit 17 miliarde de dolari în acest sens în 2022, potrivit Business Insider.

    Anterior, compania şi-a folosit rapidele procese de creştere pentru a justifica o serie aparent nesfârşită de investiţii, însă se pare că strategia s-a schimbat în anul abia încheiat. Analiştii argumentează că noua abordare se poate dovedi productivă, însă poate impune un nou set de provocări, având în vedere că Netflix nu pare să fi refuzat multe idei de seriale în anii precedenţi.

    Chiar dacă Netflix nu îşi va pierde prea curând titlul de lider al industriei de video streaming, compania nu se află în aceeaşi poziţie dominantă de la începutul anului trecut.

     

    Enter: Disney

    În 2022, Disney a anunţat că a furat statutul de lider al pieţei de streaming de la Netflix, numărând mai mulţi abonaţi pe toate platformele sale decât orice altă companie. Grupul numără însă separat abonaţii la nivel global ai Disney+, Hulu şi ESPN+, chiar dacă serviciile sunt oferite împreună în anumite pieţe. De exemplu, în România, Disney+ include show-uri originale Hulu, precum Dopesick, o miniserie despre criza opioidelor din SUA care nu se găseşte pe varianta americană a Disney+.

    Dacă luăm în calcul doar Disney+, numărul de abonaţi rămâne în continuare impresionant, la aproximativ 164 de milioane, faţă de 200 de milioane de clienţi pentru Amazon Prime Video şi 220 de milioane în cazul Netflix, arată datele Statista. Aici trebuie însă menţionat că Disney+ se află pe piaţă abia din toamna lui 2019 şi, de atunci, a înregistrat creşteri în fiecare trimestru. De asemenea, în varianta din Regatul Unit a serviciului există multe seriale care nu apar în versiunea din Statele Unite a Disney+, aşa că numărarea abonaţilor devine mai complicată prin comparaţie cu alţi jucători din industrie.

    Totuşi, verticalele de bază ale companiei au performat bine până în momentul de faţă, beneficiind de o audienţă fidelă prin Star Wars, Marvel şi producţii dedicate copiilor. Una dintre cele mai importante ştiri din ultima perioadă a constat însă în schimbările de la vârful companiei, fostul CEO Bob Iger revenind în funcţie după o pauză de doi ani. Înainte să plece în 2020, Iger voia să îşi concentreze eforturile către crearea unui conţinut din ce în ce mai generalist, ceea ce ar putea indica faptul că grupul ar produce mai puţine show-uri pentru copii şi adolescenţi.

    Unul dintre planurile lui Iger a constat în crearea unui catalog îndreptat tot mai mult către publicul adult, fapt reflectat de brandul internaţional Star, ce poate duce pe viitor la o fuziune completă între Disney+ şi Hulu, mai ales în contextul în care oamenii sunt mai puţin dispuşi să îşi cheltuie banii pe două sau trei servicii de streaming. O altă prognoză a pieţei spune că Iger, care are o vastă experienţă în industria filmelor, s-ar concentra în curând asupra producţiei de mari proiecte cinematografice. Anul trecut, Pixar a trebuit să facă muncă de convingere cu Disney pentru lansarea în cinematografe a filmului Lightyear, după ce pandemia i-a dat peste cap planurile din ultimii doi ani şi jumătate.

    Iger s-ar putea dovedi însă mai îngăduitor decât predecesorul său, Bob Chapek, în vreme ce Disney+ se pregăteşte să obţină primul său an cu profituri nete. La polul opus, Warner Bros. Discovery ar putea uni cele două platforme pe care le deţine, HBO Max şi Discovery+, în ceea ce s-ar numi simplu Max, un serviciu care ar urma să ofere producţii mai ieftine – prin comparaţie cu, de exemplu, Game of Thrones şi Succession – dar care ar genera profituri mai mari.

     

    Outsideri şi potenţiale achiziţii

    Revenind la Hulu, serviciul ar putea fi cumpărat în viitorul apropiat de acţionarul majoritar Disney sau de acţionarul minoritar Comcast, care ar putea folosi conţinutul original al platformei pentru a-şi îmbunătăţi oferta pe Peacock, un jucător mult mai mic decât cei menţionaţi anterior. Prezent momentan doar în Statele Unite, Peacock ar putea beneficia din plin de show-urile Hulu, într-o nouă încercare de majorare a numărului de abonaţi.

    O astfel de achiziţie ar putea marca începutul unei noi ere pentru Peacock. Până acum, serviciul s-a chinuit să îşi îmbunătăţească semnificativ numărul de clienţi. La lansare, platforma a reuşit să elimine celebrul The Office din catalogul Netflix, având în vedere că serialul este deţinut de NBC, controlat la rândul său de compania-mamă NBCUniversal.

    O bună parte din cei 13 milioane de abonaţi ai Peacock se datorează fanilor Yellowstone, unul dintre cele mai populare seriale din ultimii ani, concentrat asupra fictivei familii Dutton, cei mai mari proprietari de teren din Montana. Show-ul este produs însă de rivalii de la Paramount şi, deşi Peacock deţine drepturile de streaming, spinoffurile (seriale din acelaşi univers) 1883 şi 1923 se găsesc în SUA doar pe Paramount+.

    În prezent, presa internaţională scrie despre potenţialele discuţii privind o fuziune între NBCUniversal şi Warner Bros. Discovery într-o platformă ce ar conţine producţii HBO Max, Discovery+ şi Peacock. Fără o operaţiune de calibru, Peacock s-ar putea găsi într-o poziţie dificilă pe viitor. Un alt outsider este Paramount+, care numără de trei ori mai mulţi abonaţi decât Peacock, mai exact 43 de milioane.

    Serviciul a avut parte de creşteri considerabile în 2022 datorită unor branduri precum Halo, Star Trek şi Nickelodeon, cât şi de seriale precum Yellowstone, cu Kevin Costner în rol principal, Tulsa King, cu Sylvester Stallone, şi 1923, cu Harrison Ford şi Helen Mirren.  Platforma beneficiază şi de parteneriatul cu Showtime+, unde se găsesc seriale precum Your Honor, Dexter, Yellowjackets, Homeland, Billions şi Californication.

    Între timp, investitorii se întreabă dacă ritmul de creştere al serviciului este sustenabil sau dacă Paramount+ va deveni un jucător major. Istoricul CBS, care face parte din Paramount, sugerează însă că platforma ar putea avea parte de succes în industria de streaming, postul TV creând unele dintre cele mai populare seriale din Statele Unite. Un alt scenariu ar fi ca Paramount, care are o capitalizare de 12,8 miliarde de dolari, să fie cumpărat de un gigant precum Amazon sau Apple, grupuri cu valori de piaţă de 900 de miliarde, respectiv 2.000 de miliarde de dolari, potrivit MarketWatch. Totuşi, compania fondată de Jeff Bezos se află într-un proces complicat de achiziţie a MGM, iar producătorul iPhone-urilor nu a dus lipsă de producţii reuşite în 2022.

     

    Prime Video, Apple TV+ şi viitorul industriei

    Anul trecut, Prime Video şi-a schimbat într-un final interfaţa şi a realizat investiţii majore în conţinut, notând în primul rând Lord of the Rings: Rings of Power. Deşi a avut un buget de aproape 500 mil. dolari, serialul nu a reuşit să atragă audienţa la care spera Amazon. Compania a investit în difuzarea mai multor competiţii sportive din întreaga lume, de la fotbal la rugby şi de la tenis la  fotbal american, o strategie neobişnuită pentru majoritatea jucătorilor din industrie, care îi forţează pe fani să se aboneze la Prime Video.

    Gigantul are un potenţial aproape nelimitat de investiţii, cât şi un model diferit de business cu privire la industria de streaming. Amazon îşi poate permite să cheltuie o avere pe Prime Video pentru că abonaţii primesc servicii premium pe segmentul de livrare al companiei şi multe alte beneficii. Astfel, şansele ca utilizatorii să cheltuie bani pe Amazon cresc considerabil. Pe de altă parte, Apple TV+ face parte din strategia companiei-mamă de a cere o taxă unică nu numai pentru serviciile Apple, ci şi pentru hardware.

    Chiar dacă nu este un jucător convenţional, Apple TV+ a produs seriale precum Ted Lasso, The Morning Show, Severance şi Pachinko, bine primite de către critici. Serviciul nu îşi publică totalul de clienţi, în vreme ce planul grupului este să pună bazele unei oferte tot mai vaste de servicii, alegând să nu se bazeze în totalitate pe numărul de abonamente. Totodată, modelul de afaceri al Warner Bros. Discovery, care ar pune mai mult accent pe producţii casual, cu şanse mici de nominalizare la premiile Emmy şi Globurile de Aur, reprezintă un trend ce ar putea fi adoptat de către industrie.

    Aproape toate serviciile de streaming au promis că vor reduce investiţiile în 2023 şi şi-au asigurat investitorii că vor fi profitabile în următorii 2-3 ani, ceea ce ar necesita un nivel suplimentar de prudenţă. Un lucru este aproape sigur, anume că majoritatea abonaţilor vor avea de pierdut anul acesta.  

  • Una dintre cele mai mari companii româneşti pregăteşte investiţii gigant de 12 miliarde de euro, ce vor transforma România într-o putere în domeniul unde toate ţările europene suferă

    2022 este anul care ne-a arătat mai mult ca niciodată că viitorul economic al unui stat depinde, în mare parte, de cel energetic şi de felul în care sunt folosite resursele sale. Miza pe securitate şi independenţă energetică reprezintă nu doar o cale de ieşire din criză, ci poate deveni o oportunitate ca România să se transforme într-un jucător important la nivel regional. O demonstrează proiectele de 12 miliarde de euro planificate de Nuclearelectrica pentru următorii ani. Care sunt obiectivele acestor proiecte?

    „Prin măsurile adoptate, criza preţului la energie va fi atenuată. În ceea ce priveşte securitatea energetică, în furnizare, protecţia consumatorului din acest punct de vedere, investiţiile în extinderea capacităţilor sunt necesare şi România face paşi importanţi în acest sens”, răspunde, în câteva linii, Cosmin Ghiţă, directorul general al Nuclearelectrica, referindu-se la felul în care vede el evoluţia sectorului energetic – un domeniu a cărui importanţă a fost demonstrată poate mai mult ca niciodată în anul pe care urmează să îl încheiem.

    Dacă anterior, discuţiile despre „mixul energetic” ţineau mai degrabă de specialiştii din industrie, acum aproape că nu există consumator care să nu fie familiarizat cu expresia – ce poate avea un cuvânt atât asupra facturii de acasă, dar şi asupra evoluţiei crizei curente. Aşa cum orice criză naşte însă oportunităţi – şi potenţialul energetic al României este accentuat odată cu acest context – iar Nuclearelectrica (SNN) are un rol major în stabilirea câtorva dintre direcţiile posibile de dezvoltare, ce ar putea transforma piaţa locală într-un hub regional al producţiei de energie curată.

    În prezent, Nuclearelectrica este singurul producător de energie nucleară din România şi acoperă aproximativ 20% din consumul naţional de energie, ceea ce reprezintă aproximativ 33% din energia curată a României. Compania deţine Sucursala CNE Cernavodă, care operează două unităţi nucleare CANDU (acestea sunt două dintre cele mai performante unităţi dintre cele peste 400 de centrale nucleare din lume, fiecare dintre acestea are o putere instalată de producţie de 700 MW) şi sucursala FCN Piteşti (o fabrică de combustibil nuclear), şi se află în proces de realizare a unui ciclu integrat al combustibilului prin achiziţionarea unei linii de prelucrare a concentratului de uraniu, pentru a sprijini proiectele de investiţii pe termen lung ale companiei. Ţintele pe termen lung ale companiei sunt ambiţioase. „Scopul este ca după anul 2031, cu încă două unităţi CANDU în operare, să atingem o cotă de piaţă de 36%. La aceasta se adaugă şi 462 MW, capacitate instalată in SMR. Astfel vom acoperi aproximativ 66% din producţia de energie curată a României”, explică Ghiţă.

    În acest sens, SN Nuclearelectrica SA are în derulare proiecte de investiţii strategice în valoare estimată de 12 miliarde de euro, printre care: Retehnologizarea Unităţii 1 de la Cernavodă, Proiectul Unităţilor 3 şi 4, dezvoltarea reactoarelor modulare mici (SMR) în cooperare cu NuScale, dar şi proiecte suport pentru operarea curentă, cum ar fi o instalaţie de detritiere. „Proiectele de investiţii ale SNN vor contribui cu energie curată la stabilitatea enegetică a României, la dezvoltarea socio-economică, la dezvoltarea industriei nucleare şi la formarea unei noi generaţii de specialişti”, crede el. În ceea ce priveşte emisiile, realizarea proiectelor de investiţii ale SNN vor conduce, după anul 2031, la asigurarea a aproximativ 33% din necesarul de consum şi, estimativ, 66% din energia fără emisii de CO2 la nivel naţional, precum şi la evitarea eliberării în atmosferă a aproximativ 24 de milioane de tone de CO2 anual.

    În plus, proiectul  reactoarelor  modulare mici pe care România îl dezvoltă poate contribui la securitatea energetică a regiunii, prin exemplul de bune practici în dezvoltare şi operare pe care şi-l propun. „De peste 26 ani, România este recunoscută la nivel internaţional pentru standardele înalte de securitate nucleară şi operare la standarde de excelenţă şi performanţă, Unităţile 1 şi 3 fiind în top, pe locurile 1 şi 3 în peste 440 unităţi nucleare la nivel global”, argumentează Cosmin Ghiţă.

    De asemenea, adaugă el, România are un lanţ solid de furnizori în industria nucleară cu experienţă de peste 50 ani, o şcoală de ingineri apreciată la nivel internaţional, precum şi un reglementator (CNCAN) pe care îl descrie drept profesionist şi riguros. „Toate acestea sunt atuuri care permit României să ocupe o poziţie de lider în industria nucleară regională şi să devină un hub pentru dezvoltarea şi asamblarea de componente pentru reactoarele modulare mici, centru de pregătire pentru viitorii operatori şi susţinător al ţărilor care au intenţia să îşi dezvolte un program nuclear, înţelegând benefiicile pe termen lung ale acestuia, dar care nu au experienţa necesară în prezent.”

    Dincolo de obiectivele mari însă, investiţiile în proiecte de energie nucleară vor avea un efect direct şi asupra buzunarelor consumatorilor. Conform raportului cu privire la costurile energiei electrice, 2020, emis de Agenţia Internaţională pentru Energie (IAE) în colaborare cu Agenţia pentru Energie Nucleară (OECD-NEA) în 2020, retehnologizarea are cel mai scăzut cost al electricităţii dintre toate sursele de energie – în medie 32 de dolari/MWh (comparativ cu 50 de dolari/MWh pentru energia eoliana; 56 de dolari/MWh pentru panourile solare; 91 de dolari/MWh pentru centralele pe cărbune.). Costul energiei generate de capacităţi nucleare noi, de mari dimensiuni, este de 69 de dolari/MWh, în timp ce costul energiei generate de reactoarele modulare mici (SMR) NuScale este 64 de dolari/MWh, la costul forţei de munca din Statele Unite.

     

    Cum devine „small thinkingul” „big thinking” în industria energiei nucleare? Cosmin Ghiţă observă cum actualul context geopolitic global a subliniat mai mult ca niciodată importanţa unui sistem energetic rezistent, decarbonizat şi independent, având în vedere faptul că securitatea aprovizionării cu energie şi preţurile accesibile pentru cetăţeni şi întreprinderi sunt chestiuni urgente pentru factorii de decizie din întreaga lume. „În contextul actualei crize energetice şi în timpul pandemiei mondiale, energia nucleară şi-a dovedit capacitatea de a genera energie electrică în mod fiabil şi non-stop, asigurând funcţionarea continuă şi rezistentă a serviciilor critice şi menţinând stabilitatea socială, alimentând casele, birourile, şcolile, spitalele şi furnizorii de internet. Electricitatea produsă de flota existenta de centrale nucleare retehnologizate este extrem de competitivă şi rămâne opţiunea cu cel mai mic cost al energiei electrice nu numai în rândul surselor cu emisii reduse de dioxid de carbon, ci şi în rândul tuturor surselor de energie”, spune directorul general al SNN. Astfel, proiectele nucleare de construcţie nouă sunt, de asemenea, competitive din punctul de vedere al costurilor, iar reactoarele modulare de mici dimensiuni (SMR), aflate în prezent în curs de dezvoltare vor aduce  avantajul suplimentar al unor costuri iniţiale mai mici şi al unor perioade de construcţie mai scurte. În plus, reactoarele mari, SMR şi reactoarele modulare avansate pot oferi o mare varietate de aplicaţii neelectrice, cum ar fi producţia de hidrogen curat, energia termică pentru încălzire urbană, desalinizare, căldură industrială, precum şi completarea naturii variabile a tehnologiilor regenerabile. „Angajamentul  global de a creşte producţia de energie din surse regenerabile va necesita capacităţi suplimentare dispecerizabile cu emisii reduse de carbon pentru a ne echilibra reţelele electrice. Expertiza şi inovarea la nivel mondial în domeniul nuclear ar trebui să fie utilizate pe deplin pentru a ne asigura nevoile energetice actuale şi viitoare. Tranziţia energetică nu este posibilă fără menţinerea şi extinderea rolului energiei nucleare.”

    Cosmin Ghiţă observă şi că interesul internaţional faţă de dezvoltarea reactoarelor modulare mici a crescut semnificativ în ultima perioadă. SMR devin din ce în ce mai mult o soluţie optimă, luând în considerare necesitatea de a răspunde nevoilor de securitate energetică şi politicilor de mediu. Marea Britanie, Franţa, Polonia, Cehia, Estonia, Suedia, Belgia, Bulgaria sunt interesate de dezvoltarea SMR. În acelaşi timp, NuScale a semnat deja memorandumuri de colaborare cu companii din diverse ţări europene, cum ar fi KGHM şi PBE, Polonia; Energoatom, Ucraina; Energy Holding, Bulgaria; CEZ, Cehia; etc. „«Small thinking» este în esenţă «big thinking» prin modularitate. SMR-urile permit fabricarea componentelor majore şi transportul acestora pe amplasament. SMR-urile au un proiect mai simplu, trăsături de securitate nucleare sporite şi, implicit, costuri mai reduse şi flexibilitate. SMR-urile pot fi utilizate în reţele mai mici, pieţe energetice mai mici, zone izolate, pot fi adaptate diferitelor zone industriale, aspecte dificile pentru reactoarele de mare capacitate şi, de asemenea pot funcţiona mai bine în mixuri energetice ce au un grad de penetrare a surselor regenerabile mai mare”, explică CEO-ul Nuclearelectrica.

    În prezent, energia nucleară reprezintă o componentă a mixului energetic în 13 dintre cele 27 de state membre ale UE, având o pondere de aproximativ 26% din energia electrică produsă la nivelul Uniunii, potrivit datelor oficiale. Legat de scepticisimul unora dintre reprezentanţii statelor lumii de a se orienta spre acest tip de energie, cum ar fi Germania, care a preferat să repornească centrale pe cărbune în contextul energetic actual, Cosmin Ghiţă răspunde: „Este dreptul fiecărui stat în a-şi stabili strategia energetică în baza resurselor de care dispune sau a politicilor energetice pe care le consideră sustenabile pe termen mediu şi lung. În ceea ce priveşte dezvoltarea capacităţilor nucleare, fie că vorbim de reactoare cu o putere instalată mare sau de reactoare modulare mici, un singur lucru este cert: un accident de tipul celui de la Cernobîl nu mai este posibil astăzi, pe niciuna dintre tehnologiile nucleare în operare sau în dezvoltare.  Lecţiile învăţate atunci, la care se adaugă preocuparea constantă la nivel de industrie de a avea tehnologii robuste, cu sisteme redundante, pentru a preveni incidente sau accidente înseamnă o diferenţă majoră intre momentul 1986 şi 2022.”

    El spune şi că în prezent, industria nucleară este cea mai reglementată la nivel internaţional, beneficiind de îmbunătăţiri multiple pe o perioadă de 30 ani, indiferent de tipul de reactor/tehnologia utilizată. „Securitatea nucleară este prioritatea absolută, toate măsurile, standardele la nivel internaţional, misiunile de evaluare şi planurile de investiţii fiind direcţionate către asigurarea şi menţinerea unui nivel înalt de securitate nucleară.” În ceea ce priveşte situaţia din Ucraina şi îngrijorările referitoare la centrala nucleară de la Zaporojie, aceasta este într-adevăr una sensibilă, crede Cosmin Ghiţă, însă el observă că implicarea  organismelor nucleare are o importanţă deosebită în atenuarea potenţialelor riscuri, aşa cum reiese şi din implicarea deosebită a IAEA (Agenţia Internaţională a Energiei Atomice).

     

    Potenţialul nuclear al României, magnet pentru investiţii? „La nivel global, există un interes crescut pentru investiţiile în  industria nucleară că răspuns la asigurarea simultană a securităţii energetice, independenţei, protecţiei consumatorului, ţintelor de decarbonare. La interesul strategic şi/sau economic, se adaugă includerea energiei nucleare în taxonomia Comisiei Europene pentru finanţare durabilă”, descrie CEO-ul SNN ceea ce ar putea fi una dintre marile oportunităţi ale României, prin industria pe care el o reprezintă. Astfel, mecanismele de cooperare industrială în principal în domenii complexe precum cel nuclear reprezintă o prioritate la nivel internaţional. „Investiţiile, bonitatea, importurile şi exporturile unor echipamente critice şi a know-how-ului sunt astăzi unele dintre cele mai frecvente dificultăţi. Proiectele energetice strategice (capacităţi noi) şi alimentarea cu energie au o dimensiune de securitate puternică. O alimentare sigură şi constantă necesită diversificarea furnizorilor şi resurselor, o creştere a capacităţii necesită o reţea industrială consolidată care la rândul său vă duce la implicarea şi dezvoltarea unor companii interne mai mici”, crede el.

    În calitate de reprezentant al industriei, Ghiţă spune că aceasta are un angajament ferm de a dezvolta atât reactoare de mari dimensiuni, cât şi reactoare modulare mici. Reactoarele la scară mare pot asigura o energie electrică în bandă curată şi la preţuri accesibile iar, în plus, SMR-urile pot asigura flexibilitatea reţelei, precum şi aplicaţii non-electrice, cum ar fi căldura şi hidrogenul. „Ambele sunt necesare pentru a asigura securitatea aprovizionării şi decarbonizarea, iar România are nevoie de noi capacităţi nucleare, are nevoie de energie curată, stabilă şi la preţuri accesibile, ca soluţie pentru realizarea securităţii energetice şi protecţia consumatorilor. De asemenea, România, prin Nuclearelectrica, poate  să valorifice expertiza de peste 26 de ani în operarea nucleară la cele mai înalte standarde de siguranţă şi expertiză de peste 50 de ani a industriei nucleare româneşti şi să devină un lider regional în operare, un centru de producţie şi asamblare de componente şi un centru de pregătire a viitoarei generaţii de ingineri nucleari.”

    Cosmin Ghiţă oferă şi un argument care se bazează pe cifre în acest sens:  pe baza studiului ROMATOM privind capacitatea industriei nucleare româneşti de a participa la dezvoltarea programului nuclear românesc, se estimează că potenţialul de participare a industriei nucleare româneşti, cu referire la bunurile şi serviciile identificate în acest studiu, poate fi evaluat la aproximativ 1-1,6 miliarde de euro, ceea ce ar reprezenta între 25% şi 40% din valoarea totală a contractului de inginerie, procurare, construcţie şi punere în funcţiune. Studiul estimează, de asemenea, că industria locală poate asigura maximum 19.000 de locuri de muncă angajate în dezvoltarea programului nuclear românesc (11.000 de locuri de muncă existente plus 8.000 de locuri de muncă ce pot fi create în cazul în care se primesc comenzi).

     

    Paşii Nuclearelectrica pentru independenţa energetică a României. Valoarea totală a proiectelor de investiţii ale Nuclearelectrica se ridică la 12 miliarde de euro, potrivit lui Cosmin Ghiţă, principalele direcţii fiind atât retehnologizarea şi construcţia de noi reactoare la centrala de la Cernavodă, pregătirea personalului şi dezvoltarea de parteneriate cu universităţi, cât şi dezvoltarea reactoarelor de mici dimensiuni în parteneriat cu americanii de la NuScale. Concret, România, prin Nuclearelectrica, are în plan dezvoltarea a trei proiecte majore de investiţii, complementare, primul în plin proces de derulare, Retehnologizarea Unităţii 1 CNE Cernavodă, integral gestionat de SNN, proiectul unităţilor CANDU şi SMR, în cooperare cu parteneri americani.  „Primele două oferă energie curată, în bandă, implicit securitate în furnizare şi disponibilitate sistemului energetic, iar SMR-urile flexibilitate, posibilitatea de a proteja economic şi social zonele cu centrale pe cărbuni scoase din uz, dezvoltare locală, locuri de muncă. Ceea ce un reactor de mare capacitate nu poate face, poate realiza un SMR, între ele realizându-se astfel un echilibru esenţial în producţie şi răspuns la decarbonare şi necesităţi de sistem energetic sau zonale”, detaliază Cosmin Ghiţă.

    Proiectul Unităţilor CANDU (Reactoarele 3 şi 4) este prevăzut în Strategia Energetică a României 2019-2030 cu perspectiva anului 2050 precum şi în Planul Naţional Integrat în domeniul Energiei şi Schimbărilor Climatice, ca pilon al independenţei energetice a României şi al îndeplinirii ţintelor de decarbonizare asumate de România în calitate de Stat Membru UE. Proiectul urmează să fie implementat în trei etape; prima fiind etapa pregătitoare, demarată deja de Nuclearelectrica prin capitalizarea şi operaţionalizarea companiei de proiect, Energonuclear SA. Etapa a doua a proiectului va consta în realizarea de lucrări preliminare din Faza 1 a contractului de IPC (Inginerie, Procurare şi Construcţii) şi va avea o durata de 18-24 luni, iar etapa a treia a proiectului constă efectiv în realizarea lucrărilor în şantier de construcţie, montaj şi punere în funcţiune, etapă estimată la 69-78 de luni. Astfel, se previzionează că Unitatea 3 va fi pusă în funcţiune în 2030.

    Retehnologizarea Unităţii 1 a centralei de la Cernavodă presupune prelungirea duratei de viaţă a reactorului cu încă 30 de ani (acestea au o durată de viaţă iniţială de 30 de ani). Început în 2017, acest proces de retehnologizare are deja o primă etapă finalizată, iar faza a doua a continuat în iulie 2022 prin semnarea primului contract cu Candu Energy, membră a grupului SNC-Lavalin şi Autoritatea de Proiectare a Unităţii 1 şi OEM (producător de echipamente originale) pentru tehnologia CANDU, în faza a doua a proiectului.  Faza a treia  a proiectului începe odată cu oprirea Unităţii 1 şi constă în derularea efectivă a lucrărilor din Proiectul de Retehnologizare a U1, în instalaţiile unităţii, precum şi repunerea acesteia în funcţiune, în vederea exploatării comerciale pentru un nou ciclu de funcţionare de 30 de ani, după anul 2028.

    În ceea ce priveşte dezvoltarea reactoarelor de mici dimensiuni (SMR) în parteneriat cu americanii de la NuScale, acesta vizează dezvoltarea unei centrale NuScale cu 6 module, 462 MWh, cel mai devreme la nivelul anilor 2027/2028. „Tehnologia nucleară NuScale în bandă, sigură, accesibilă financiar, cu zero emisii de CO2, va fi în principal dezvoltată pe locaţiile fostelor centrale pe cărbune. De la momentul încheierii MOU cu NuScale, în anul 2019, Nuclearelectrica a lucrat constant pentru dezvoltarea acestui proiect”, spune Cosmin Ghiţă. La nivel internaţional, aproximativ 70 de concepte SMR sunt în curs de dezvoltare în diferite etape, având diferenţe tehnologice, diferite niveluri de implementare, precum şi diferite niveluri de licenţiere.

    Proiectul din România, de la Doiceşti, este încă în etapa  studiilor de amplasament. Recent, în octombrie 2022, Agenţia SUA pentru Comerţ şi Dezvoltare (USTDA) a acordat un grant de 14 milioane de dolari către RoPower, iar acesta va fi folosit pentru studiul preliminar de inginerie şi proiectare (FEED) pentru a avansa proiectul dezvoltării primei centrale nucleare SMR din România. Acest studiu preliminar va include elemente cheie de dezvoltare a proiectului, precum un plan de configurare a amplasamentului, o estimare bugetară şi un plan de execuţie a analizei de impact asupra mediului, detaliază Cosmin Ghiţă.

    Grantul de 14 miloane de dolari urmează finanţarii nerambursabile de 1,2 milioane de dolari tot din partea USTDA pentru finanţarea unei evaluări tehnice iniţiale de identificare şi ierarhizare a amplasamentelor potenţiale din România şi filierele ce pot fi utilizate pe acestea. „În urma selectării amplasamentului, România are potenţialul de a implementa primele reactoare modulare mici din Europa şi de a deveni un catalizator pentru implementarea SMR în regiune, în special în alte ţări din cadrul Iniţiativei celor Trei Mări care doresc să îşi consolideze securitatea energetică cu o sursă de energie sigură, stabilă, accesibilă şi curată şi să îşi atingă în acelaşi timp obiectivele de decarbonizare. Fiind printre primele ţări care se alătură demersului de independenţă energetică cu una dintre cele mai avansate tehnologii de energie nucleară, tehnologia inovatoare a reactoarelor modulare mici a NuScale, România va obţine o poziţie de lider şi multiple beneficii socio-economice: are potenţialul de a deveni o bază pentru susţinerea producţiei şi asamblarea componentelor SMR şi un centru de pregătire şi formare a viitorilor operatori şi specialişti”, descrie importanţa acestui proiect Cosmin Ghiţă.

    În acest sens, România va dezvolta primul simulator pentru camera de comandă a unui SMR NuScale din Europa, care va fi utilizat pentru formarea noii generaţii de ingineri. Comunitatea din Doiceşti are, de asemenea, potenţialul unor beneficii multiple, în timp ce NuScale şi Nuclearelectrica fac paşi spre implementarea în România, în acest deceniu, a primei centrale electrice NuScale cu 6 module, de 462 Mwe: „Se estimează că centrala electrică NuScale cu 6 module va genera 193 de locuri de muncă permanente, 1.500 de locuri de muncă în construcţii, 2.300 de locuri de muncă în producţie şi va ajuta România să evite producerea a 4 milioane de tone de emisii de CO2 pe an”.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

     

  • Care este noul Dubai, oraşul din deşert care vine tot mai tare din urmă. Care sunt atracţiile pe care mizează destinaţia de lux? – GALERIE FOTO

    Încă prea puţin popular în comparaţie cu Abu Dhabi, cel mai mare dinTRE cele şapte Emirate Arabe Unite, şi futuristicul Dubai, Ras al Khaimah se înscrie însă în cursa pentru atragerea turiştilor de pe tot globul. Care sunt atracţiile pe care mizează? Răspunsul ni-l oferă reprezentanţii Autorităţii de Dezvoltare Turistică a Emiratului.

    „Ras Al Khaimah este una dintre primele destinaţii din regiune care a revenit la nivelurile de vizitatori pre-Covid. Am primit 728.769 de vizitatori între ianuarie şi august 2022, o creştere totală de Ă12,8% faţă de aceeasi perioada din 2021 şi o revenire la cifrele pre-pandemie din 2019”, spune Iyad Rasbey, director executiv, Destination Tourism Development & MICE, Autoritatea de Dezvoltare Turistică a Emiratului Ras Al Khaimah. Potrivit lui, în prima jumătate a anului 2022, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, numărul de vizitatori români în Ras Al Khaimah a crescut cu 182%.

    Pe partea hotelieră, emiratul are în prezent 50 de proprietăţi care se întind în staţiuni pe malul mării, în oraş şi la munte, şi care răspund nevoilor şi bugetului unei game largi de călători. Însumat, Ras Al Khaimah dispune de peste 8.000 de camere disponibile şi 4.617 camere în pregătire, printre care mărci globale precum Waldorf Astoria, Hilton, Rixos, Rotana şi Ritz-Carlton, dar şi cel mai mare Hampton by Hilton din lume, cu peste 500 camere. „Recent deschise sunt hotelurile Radisson Resort Marjan Island, InterContinental Mina Al Arab şi Mövenpick Resort Al Marjan.”

    Vizitatorii pasionaţi de aventură optează în schimb pentru experienţe de glamping la Longbeach Campground, „un loc ce îmbină spiritul tradiţional de camping cu facilităţi de lux şi activităţi captivante – creând o experienţă autentică de glamping”.

    Printre atracţiile de care turiştii se pot bucura în emirat, Iyad Rasbey aminteşte de plajele curate, mangrovele luxuriante şi dunele din deşert, dar şi de o paletă largă de aventuri oferite de Jebel Jais, cel mai înalt vârf muntos din Emiratele Arabe Unite.  El recomandă un minimum de patru zile pentru a explora ceea ce emiratul are de oferit, „dar vizitatorii vor găsi multe activităţi tentante de făcut şi în cadrul unui sejur de o săptămână sau mai mult”, şapte zile fiind şi durata medie aleasă de turiştii români.

    Ca parte a planificării de dezvoltare, Iyad Rasbey spune că vor lucra cu branduri hoteliere orientate spre sustenabilitate, „cum ar fi Marriott, Anantara, Conrad şi Sofitel”. De asemenea, planurile de investiţii includ şi diversificarea portofoliului cu cazări durabile pe Jebel Jais, inclusiv un concept de hotel pop-up bazat pe principii eco, care va fi lansat la sfârşitul acestui an, şi Saij, „un Mantis Collection Mountain Lodge care va oferi o experienţă pură de refugiu montan cu ghid pentru drumeţii, activităţi şi experienţe creative”.

    La baza strategiei de dezvoltare se află însă în primul rând „investiţia continuă în consolidarea conectivităţii”. Astfel, autorităţile încheie în mod constant noi parteneriate strategice cu companiile aeriene pentru a face emiratul mai accesibil pieţelor-cheie. „Am anunţat recent noi rute de zboruri charter directe din destinaţii cheie din Europa şi parteneriatul cu Gulf Air pentru a ne creşte gradul de conectivitate. De asemenea, ne pregătim să primim primele nave de croazieră în Ras Al Khaimah, odată cu dezvoltarea unui terminal dedicat, care anticipăm că va suporta 10.000 de pasageri în următorii câţiva ani.” Astfel, până în 2030 ambiţiile autorităţilor sunt de a atrage 3 milioane de vizitatori pe an.

    Pe viitor, Iyad Rasbey spune că direcţia urmărită de Emirat este continuarea turismului echilibrat şi sustenabil, „pentru a dezvolta o industrie a turismului durabilă din punct de vedere economic, ecologic şi social şi care susţine calitatea vieţii cetăţenilor şi a forţei de muncă, conservând în acelaşi timp mediul nostru unic”. 

    El menţionează, ca exemplu, adoptarea unei abordări controlate în ceea ce priveşte hotelurile, care vor avea amenajări peisagistice ample şi terenuri extinse. „Investim 136 de milioane de dolari pentru a ne asigura că dezvoltăm atracţii cu un scop care să ne îmbunătăţească mediul natural. Investim, de asemenea, în conservarea patrimoniului cultural, cu patru situri provizorii incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO şi Suwaidi Pearls, singura fermă tradiţională de perle din Emiratele Arabe Unite.”  

     

    Atracţiile disponibile în Ras Al Khaimah includ:


    Munte şi aventură:

    1. Bear Grylls Explorers Camp: primul centru Bear Grylls Explorers Camp din regiune, cu 16 cabane pentru înnoptare;

    2. Restaurantul situat la cea mai mare altitudine din Emiratele Arabe Unite – 1484 by Puro;

    3. Jais Flight: Cea mai lungă tiroliană din lume, ce se întinde peste văile adânci ale vârfului Jebel Jais, parte din lanţul muntos Hajar;

    4. Jais Sky Tour – o serie de şapte tiroliane care se întind pe 5 km;

    5. Jais Sledder – cea mai lungă pistă de bob din regiune;

    6. Drumeţii – diverse trasee montane marcate prin lanţul montan accidentat al munţilor Hajar, ce sunt potrivite pentru drumeţii de toate nivelurile de experienţă.

     

    Deşert:

    1. Rezervaţia naturală Al Wadi – cu activităţi precum drumeţii în deşert pe cămile, călărie la Centrul Ecvestru Al Wadi, tir cu arcul privat şi spectacole cu şoimi;

    2. Sonara Camp – o experienţă luxoasă de servit masa şi de divertisment;

    3. Desert Camps – Bedouin Oasis Desert Camp, Bassata Bedouin Camp & Desert Village şi The Dunes, care oferă excursii în deşert, ce includ totul, de la safari cu maşinile 4×4 până la plimbări cu cămile.

     

    Cultură şi patrimoniu:

    1. Suwaidi Pearls – singura fermă de perle din Emiratele Arabe Unite – care oferă oaspeţilor o perspectivă asupra istoriei industriei perlelor din regiune;

    2. Muzeul Naţional din Ras Al Khaimah – oferă o călătorie înapoi în timp pentru a descoperi istoria bogată a emiratului, care datează din epoca bronzului;

    3. Situri de patrimoniu – patru situri emblematice din Ras Al Khaimah – Fortul Dhayah, Julphar, Shimal şi Jazirah Al Hamra, incluse în lista-tentativă a Patrimoniului Mondial UNESCO.

    „Investim 136 de milioane de dolari pentru a ne asigura că dezvoltăm atracţii cu un scop care să ne îmbunătăţească mediul natural. Investim, de asemenea, în conservarea patrimoniului cultural, cu patru situri provizorii incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO şi Suwaidi Pearls, singura fermă tradiţională de perle din Emiratele Arabe Unite.”

    Iyad Rasbey, director executiv, Destination Tourism Development & MICE, Autoritatea de Dezvoltare Turistică a Emiratului Ras Al Khaimah

  • Cine vine/cine pleacă

    Alexandra Rîştariu

    Din România, în toată Europa de Sud-Est

    ► Alexandra Rîştariu, care deţinea anterior funcţia de managing director pentru Mondelez România, va fi marketing director of bakery and meals pentru întreaga regiune South Central Europe (SCE), care include 12 pieţe: România, Bulgaria, Grecia, ţările din estul Adriaticii şi Cipru;

    ► Alexandra Rîştariu va gestiona activităţile de marketing pentru 11 branduri globale şi locale din regiune. Ea lucrează pentru Mondelez de
    14 ani;

    ► A apărut în anuarul 100 TINERI MANAGERI DE TOP, ediţia 2019 şi a fost premiată de Business MAGAZIN în gala de lansare a catalogului;

    ► Ea nu se află la prima experienţă internaţională din carieră, anterior experienţei locale a lucrat în Polonia şi Austria, de unde s-a întors în România pentru oportunităţile profesionale găsite aici.

     

    Mateja Podgornik

    Ascensiune dulce

    ► Mondelez International, unul dintre cei mai mari jucători din sectorul dulciurilor, a numit-o pe Mateja Podgornik în funcţia de managing director pentru Mondelez România şi Slovenia în cadrul Mondelez International începând cu ianuarie 2023;

    ► Mateja Podgornik a deţinut anterior funcţia de category planning & activation lead SCE, după o perioadă în care a gestionat activităţi de achiziţie şi integrare a companiei Chipita, din funcţia de senior manager M&A project, commercial planning. Mateja are o experienţă extinsă şi variată în Mondelez, fiind în companie de 14 ani;

    ► Mondelez are în portofoliu branduri precum Oreo, belVita, LU, Milka, Toblerone şi Trident;

    ► Compania Mondelez România Snacks Production (fosta Chipita România) a raportat pentru 2021 o cifră de afaceri de aproape 566,6 mil. lei, iar Mondelez România a avut o cifră de afaceri de 670 de milioane de lei în 2021, conform datelor de la Ministerul de Finanţe.

  • Franţa – natalitate. Merită ca statul să-şi plătească poporul să facă mai mulţi copii?

    În 2005, Franţa avea a doua cea mai mare rată a fertilităţii din Europa, după Irlanda. Dar premierul Dominique de Villepin voia mai mult, considerând că în familiile franceze apar prea puţini copii. Pe atunci, rata fertilităţii era de 1,9 (numărul mediu de copii pe care i-ar naşte o femeie în cursul vieţii sale fertile, în condiţiile fertilităţii anului respectiv), ceva la care acum ţările europene nici nu visează. „Dacă numărul de familii cu trei copii se dublează, ar fi asigurată reînnoirea generaţiilor”, explica Villepin.

     

    Franţa este unul dintre exemplele cele mai clare de stat providenţă, iar încurajarea natalităţii prin diferite mijloace, mai ales prin bani şi concedii pentru proaspeţii părinţi, este pe lista de prestaţii sociale. Premierul Villepin a anunţat atunci mai multe stimulente financiare pentru familiile care alegeau să facă mai mulţi copii. Până la intervenţia sa, femeile primeau de la guvern o alocaţie dacă îşi luau concediu de şase luni după naşterea primului copil şi 512 euro pe lună timp de trei ani de pauză de la muncă după al doilea şi al treilea copil. După iulie 2006, femeile ajunse la al treilea copil primeau opţiunea de a-şi lua concediu doar un an, dar cu o alocaţie de 750 de euro pe lună – „O încercare de a împăca mai bine familia cu viaţa profesională”. Aceasta este doar una din multele încercări şi experimente ale Franţei de a se asigura că nu îmbătrâneşte sau, cel puţin, că încetineşte ritmul de îmbătrânire. N-a reuşit. 2021  a fost primul an din ultimii şase în care numărul de naşteri a crescut. Totuşi, Franţa s-a aflat constant pe primele locuri sau chiar pe primul în Europa la rata fertilităţii. România este şi ea aproape. Criza demografică, în care bătrânii devin tot mai numeroşi în raport cu tinerii, în care populaţia îmbătrâneşte şi se micşorează ca număr, este una căreia nimeni din lumea civilizată nu i-a găsit rezolvare. Tot mai multe ţări caută să întârzie explozia bombei demografice prin măsuri financiare. Este o soluţie bună? Sau este doar politică şi populism? Schimbă banii ceva? se întreabă BBC.

    În comuna finlandeză Lestijärvi, din 2013 încoace fiecare nou-născut „valorează” 10.000 de euro. În 2013 autorităţile de acolo au decis să lupte contra declinului natalităţii şi scăderii populaţiei. În 2012, în această localitate s-a născut un singur copil. Administraţia a introdus un stimulent financiar numit „bonus de copil”: oricine putea primi 10.000 de euro de-a lungul a zece ani dacă aducea pe lume un copil. Strategia a funcţionat. Din 2013 până în 2019 aproape 60 de copii s-au născut în acest sat. Comparativ cu ultimii şapte ani, în care s-au născut doar 38 de copii, bebeluşii reprezintă un mare impuls. Localitatea are mai puţin de 800 de locuitori.

    Beneficiari ai bonusurilor pentru copii, Jukka-Pekka Tuikka, 53 de ani (în 2019), şi soţia sa Janika, 51 de ani, lucrează ca antreprenori în industria agricolă. A doua lor fiică, Janette, s-a născut în 2013, la timp pentru a-şi câştiga o poreclă nostimă: „Fata de zece mii de euro”.

    „Plănuiam de ceva vreme un al doilea copil şi îmbătrâneam”, explică Tuikka, „Aşadar nu pot spune că banii au influenţat cu adevărat decizia noastră de a avea un copil”. Totuşi, Tuikka consideră stimulentul o măsură importantă care arată că liderii locali sunt interesaţi să ofere o mână de ajutor familiilor. Tuikka a economisit cea mai mare parte a banilor primiţi de familia sa şi intenţionează să-i folosească într-un mod care să fie de folos tuturor.

    Alte câteva sate şi oraşe finlandeze au introdus bonusuri pentru copii variind de la câteva sute de euro până la 10.000 de euro. În 2022, media a fost de 500 de euro. În afară de Lestijärvi, doar alte două localităţi ofereau 1.000 de euro timp de zece ani. Însă numărul municipalităţilor care oferă bonus de copil a crescut de la 27 în 2019, la 58 în 2022.

    Cu toate acestea, în ciuda acestor stimulente locale, natalitatea la nivel naţional arată că Finlanda are probleme. Ca multe alte ţări europene, rata fertilităţii a scăzut semnificativ în ultimul deceniu: în 2018, a atins un prim minim record de 1,4 copii pe femeie, faţă de „rata de înlocuire” de 2,1. Cu zece ani înainte, rata era de 1,85. Declinul a continuat în 2019, indicatorul ajungând la 1,35 copii. 2020, anul celor mai recente date ale Eurostat, a adus o îmbunătăţire, dar nu grozavă – 1,37 copii. A fost anul lockdownurilor din timpul pandemiei de COVID.

    Finlanda are multe programe puternice de beneficii pentru familie – printre care setul tradiţional de pornire pentru proaspetele mămici, faimos în lume, o alocaţie lunară pentru copii de aproximativ 100 de euro per copil şi concediu pentru părinţi partajat care durează până la 7 luni (pentru ambii părinţi; dacă copilul are un singur părinte, concediul este de 14 luni) cu până la 90% din salariu plătit. Finlanda a reformat politicile de încurajare a natalităţii chiar anul trecut, în condiţiile în care i se reproşa că, deşi cheltuie pe ajutoarele familiale mai mulţi bani de la buget decât media UE, rămăsese în urma celorlalte ţări nordice, cum ar fi Suedia, care se laudă cu un concediu pentru părinţi mai generos.

    Deci este soluţia copilului de 10.000 de euro aplicată în Lestijärvi o modalitate eficientă de a creşte rata natalităţii? Ritva Nätkin, profesor de ştiinţe sociale la Universitatea Tampere, spune că întărirea stimulentelor financiare pentru familii ar contribui probabil la creşterea ratei natalităţii într-o oarecare măsură. Cu toate acestea, este puţin probabil ca stimulentele financiare singure să declanşeze un baby boom, spune ea, mai ales deoarece atitudinea oamenilor faţă de a avea copii s-a schimbat în timp.

    În Lestijärvi, Tuikka consideră că alocaţia a avut un impact pozitiv asupra deciziilor unor rezidenţi de a avea copii – dar nu crede că banii în sine i-ar încuraja pe oameni să se reproducă. „Mai important, datorită acestor bani unele familii au rămas în sat în loc să se mute”, a spus el.

    Imaginea este oarecum diferită pe celălalt mal al Golfului Finlandei, unde Estonia a reuşit să-şi crească rata natalităţii în ultimul deceniu şi jumătate.

    Deci este soluţia copilului de 10.000 de euro aplicată în Lestijärvi o modalitate eficientă de a creşte rata natalităţii? Ritva Nätkin, profesor de ştiinţe sociale la Universitatea Tampere, spune că întărirea stimulentelor financiare pentru familii ar contribui probabil la creşterea ratei natalităţii într-o oarecare măsură. Cu toate acestea, este puţin probabil ca stimulentele financiare singure să declanşeze un baby boom, spune ea, mai ales deoarece atitudinea oamenilor faţă de a avea copii s-a schimbat în timp.

    Creşterea poate fi atribuită într-o oarecare măsură deciziilor guvernamentale de a investi în politicile familiale, mai ales sub forma unui sprijin financiar sporit pentru familiile numeroase. Pe lângă politica generoasă de concedii pentru părinţi introdusă în 2004 – care oferă concediu timp de un an şi jumătate cu salariul plătit integral –, în 2017 guvernul a introdus o alocaţie lunară pentru copii: 60 de euro pentru primul copil, 60 de euro pentru al doilea şi 100 de euro pentru al treilea copil. De asemenea, statul recompensează familiile cu trei sau mai mulţi copii: acestea primesc un bonus lunar de 300 de euro. În total, o familie din Estonia cu trei copii primeşte 520 de euro pe lună sub formă de beneficii pentru familie.

    Având în vedere costul de trai relativ mic din Estonia şi venitul mediu scăzut, aceste beneficii reprezintă cu siguranţă un ajutor financiar generos. Programele par să fi funcţionat – rata fertilităţii a crescut de la 1,32 copii la începutul anilor 2000 la 1,67 în 2018 – deşi cu mici scăderi la începutul anilor 2010.

    Allan Puur, profesor de demografie la Universitatea din Tallinn, confirmă că stimulentele financiare pare să fi avut un impact pozitiv. El subliniază în special stimulentul din 2017, care a dus la ceea ce se numeşte un „al treilea baby boom” la scară mică.

    Dar, din nou, există mai multe interpretări ale poveştii. Puur menţionează, de asemenea, accesul îmbunătăţit la grădiniţe publice cu preţuri accesibile şi creşterea economică relativ stabilă a Estoniei ca factori care ar fi putut influenţa pozitiv rata naşterilor. „Fertilitatea este adesea prociclică, ceea ce înseamnă că natalitatea tinde să crească atunci când oportunităţile economice sunt bune şi invers”, spune el.

    Cu alte cuvinte, stimulentele financiare oferă fundaţia pentru a menţine rata naşterilor în creştere – dar şi factorii economici mai generali joacă un rol substanţial.

    Laurent Toulemon, cercetător la Institutul Francez de Studii Demografice, consideră că şi atmosfera din jurul familiilor contează. În Franţa, cetăţenii ştiu că statul iubeşte familiile şi au încredere că guvernul le va ajuta financiar, spune el. Deşi rata fertilităţii a scăzut uşor în ultimii patru ani, Franţa are în continuare cea mai mare rată a naşterilor din UE, cu 1,83 de copii în 2020.

    Franţa este cunoscută pentru politicile sale pronatalitate stabile şi pentru că cheltuie mai mulţi bani publici pe familii decât oricare altă ţară din OCDE. Statul francez oferă mai multe tipuri de prestaţii şi alocaţii, inclusiv o „subvenţie de naştere” de aproximativ 950 euro, urmată de alocaţii lunare pentru copii şi diverse alocaţii familiale. Multe dintre ele cresc odată cu numărul copiilor. Familiile franceze beneficiază, de asemenea, de reduceri ale impozitului pe venit şi de îngrijirea copilului în timpul zilei subvenţionată de stat.

    Totuşi, Toulemon este reticent să numească stimulentele financiare motivul din spatele ratei ridicate a fertilităţii din Franţa. Există şi alţi factori care pot juca, de asemenea, un rol important, cum ar fi sentimentul francez puternic şi pozitiv faţă de întemeierea unei familii şi împotriva lipsei de copii şi a familiilor cu un singur copil, spune el.

    Da, banii par să ajute – dar obţinerea unei creşteri semnificative a fertilităţii ţine mai degrabă de o combinaţie complexă de atitudini sociale, politici profamilie şi sprijin financiar.

    Un studiu de caz interesant în Italia arată cum această „furtună perfectă” de factori poate face diferenţa. În Italia, natalitatea este scăzută de zeci de ani şi în declin de mult timp. În 2020, indicatorul a atins un nou minim record, de 1,24 copii. Doar Spania, o altă economie mare dar care poate fi considerată neperformantă, are o rată mai mică.

    Dar există o provincie italiană care nu se încadrează în tendinţa naţională: Bolzano, situată la graniţa cu Elveţia şi Austria, avea în 2019 o rată a fertilităţii de 1,67 copii – mai mare chiar şi decât media UE de atunci de 1,53 copii per femeie.

    Provincia, cunoscută şi sub numele de Tirolul de Sud, are statut autonom şi mai multă libertate de a-şi stabili propriile politici. Politicile familiale sunt mai generoase decât în alte părţi ale Italiei, iar familiile primesc mai mult ajutor financiar. Alocaţia lunară pentru copii este de mai mulţi ani aproape 500 de euro – dublu faţă de nivelul naţional. Există, de asemenea, şi subvenţii speciale pentru cei cu venituri mici şi mai multe grădiniţe şi creşe decât alte regiuni italiene.

    Bolzano bate multe alte regiuni din Italia la capitolul servicii prietenoase cu familia, cum ar fi îngrijirea copiilor, explică Mirco Tonin, profesor de politică economică la Universitatea Liberă din Bolzano. În altă parte, tradiţia este ca bunicii să se ocupe de creşterea copiilor mici, dar în Bolzano este mai uşor să găseşti centre locale de îngrijire a copiilor, a explicat el.

    Ajutorul financiar mai mare pentru familii este util, spune Tonin, dar el consideră că miracolul din Bolzano reflectă şi  participarea femeilor la piaţa muncii. Acolo, 73% dintre femeile cu vârsta cuprinsă între 20 şi 64 de ani lucrează, faţă de o cotă de 53% la nivel naţional. Trebuie ţinut cont şi de faptul că atitudinile conservatoare cu privire la rolurile de gen predomină în zonele sudice, iar provincia în sine este de departe cea mai bogată din Italia. Angajatorii din Bolzano (inclusiv un sector public de dimensiuni mari) oferă program de lucru flexibil, precum şi muncă cu fracţiune de normă şi de la distanţă, a adăugat profesorul. Astfel, viaţa de mamă poate fi împletită mai armonios cu cariera.

    Bolzano este un studiu de caz interesant care arată că impulsionarea creşterii natalităţii nu are soluţii uşoare, ci mai degrabă unele complexe. Banii, până la urmă, nu fac singuri totul.  

  • Digitalizare pe teren

    În ultimii ani, majoritatea eforturilor de dezvoltare de software au mers către zona de digitalizare, eficientizare şi automatizare a activităţilor de birou din organizaţii, însă există şi foarte multe activităţi de teren care au nevoie de digitalizare pentru structurarea informaţiilor şi simplificarea proceselor. Un start-up local s-a gândit să atace această zonă şi a început încă de dinainte de pandemie să dezvolte o soluţie software dedicată persoanelor care lucrează pe teren.

     

     

    Noi în momentul de faţă suntem un software care este axat pe omul din teren şi pe «future of work» (viitorul muncii ‒ n.red.). Este un soft pentru omul «deskless» de fapt, care nu lucrează la birou. Sunt milioane de astfel de oameni care lucrează în picioare şi ei nu sunt cumva integraţi în structura organizaţiei –  nu ai date de la ei, nu le trimiţi date, nu există o structură de lucru clară. Asta este ceea ce oferim noi în prezent. Zona de management de service şi mentenanţă, de unde am pornit noi acum trei ani, este doar o parte din ceea ce facem în prezent. Acum, partea de task management şi de job management reprezintă circa 40-50% din ceea ce facem. În acest moment avem partea de document management, partea de fluxuri, de aprobare, de escalation protocols, partea de comunicare – oameni care trebuie să-şi dea OK-ul pe anumite activităţi/procese, oameni care trebuie să fie informaţi şi care să primească date ş.a.m.d.“, a explicat în cadrul emisiunii ZF IT Generation Ion Gavrilescu, cofondator şi managing partner al FieldOS (fostul Smarthuts), referindu-se la felul în care a evoluat soluţia dezvoltată încă din 2019.

    Soluţia FieldOS se adresează în prezent firmelor şi departamentelor de facility management şi de property management, proprietarilor de clădiri de birouri şi de spaţii comerciale mari. Aceste companii au nevoie în prezent de soluţii software cu ajutorul cărora să gestioneze mai bine şi mai eficient tot ce ţine de partea de mentenanţă şi de comunicarea cu echipele care lucrează pe teren. În prezent, FieldOS are un portofoliu de circa 35 de clienţi din România, printre cei mai mari numărându-se Therme, mallurile AFI şi clădirile de birouri AFI şi  Sterling Cruise – firma care deţine franciza Salad Box şi care a adus în România şi lanţul american de restaurante Popeyes. Anul trecut, start-up-ul a atras în total o investiţie de 220.500 euro, din care 190.500 euro au venit dintr-o campanie de strângere de fonduri pe SeedBlink. Acum, echipa FieldOS şi-a propus să obţină o nouă rundă de investiţii în valoare totală de 800.000 euro, din care o parte va veni de la trei angels investors care s-au angajat deja să investească în total 150.000 euro. O altă parte, în valoare de 200.000 – 300.000 euro, va fi obţinută printr-o campanie de strângere de fonduri pe platforma de equity crowdfunding SeedBlink, iar restul banilor necesari vor veni de la un fond de investiţii sau asociaţii de business angels. „Avem deja «commited» 150.000 de euro de la angel investors. Mai precis, este vorba despre cei doi business angles cu care am pornit la drum, Liviu Munteanu şi Mihai Guran, cărora li s-a alăturat şi un client de-al nostru care a fost foarte încântat de soluţia noastră, care şi el este angel investor. Lui, soluţia noastră i-a adus o valoare foarte mare şi a spus că vrea să investească 100.000 euro“, a spus Ion Gavrilescu. El a adăugat că majoritatea banilor din noua rundă de finanţare vor merge către marketing şi vânzări, în condiţiile în care start-up-ul se extinde şi pe piaţa internaţională şi vrea să se alinieze tendinţelor actuale în materie de strategii de vânzare. Echipa FieldOS vizează extinderea pe pieţele din Orientul Mijlociu, Africa şi Asia. „De câteva săptămâni avem un coleg pe marketing. Până acum noi ne ocupam şi de partea asta printre picături pentru că într-un start-up «porţi mai multe pălării», dar încercăm să specializăm departamentele. El se va ocupa de site pentru că pentru noi site-ul este foarte important – materialele de pe site, conţinutul educaţional. Oamenii în momentul de faţă cumva fug de vânzător şi de acest stil de vânzare: «Uite, ăsta este softul, vrei să cumperi?» Oamenii vor să se educe, vor să înţeleagă ce face, vor să înţeleagă cum îi ajută soluţia, vor să o testeze. Trebuie să ai conţinut educaţional care să crească încrederea clienţilor, să crească brandingul şi asta te ajută să nu mergi să baţi tu la uşa clienţilor, ci să bată ei la uşa ta în momentul în care deja cumva sunt pregătiţi, au nevoie, au încredere şi tu faci doar demo-ul şi închei tranzacţia. Dar deja ai făcut 80% din vânzare prin site, prin prezenţă ca speaker la conferinţe ş.a.m.d.“  

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

    Rubrica „Start-up Update”

    1. Invitat: Ion Gavrilescu, cofondator şi managing partner FieldOS (fostul Smarthuts) – aplicaţie pentru gestionarea echipelor din teren.

    2. Invitat: Alexandru Cojocaru, cofondator şi CEO al Licenseware – ecosistem de gestiune a licenţelor software.

    Ce e nou? Start-up-ul local şi-a propus să ajungă anul acesta la venituri recurente lunare de 100.000 euro, de cinci ori mai mari decât în prezent, atingerea acestui obiectiv urmând să ducă proiectul către runda de finanţare de tip serie A. În luna decembrie 2022, start-up-ul a anunţat obţinerea unei investiţii în valoare totală de aproape un milion de euro, runda de finanţare fiind condusă de Early Game Ventures, căruia i s-au alăturat şi Fortech Investments, Acequia Capital, Hellen’s Rock, plus Roca X, Growceanu, Transylvania Angels Network şi Startup Wise Guys.

    „Pentru anul acesta avem un obiectiv comercial: atingerea a 100.000 de euro ca venit lunar recurent, de cinci ori mai mare faţă de acum. Este obiectiv destul de agresiv, dar este şi relevant pentru etapa în care suntem noi ca dezvoltare. Atingerea obiectivului o să ne dea practic undă verde să intrăm în etapa de strângere de fonduri pentru seria A, unde o să vizăm o evaluare mult mai mare decât am avut până acum. Noi estimăm ca în următoarele 12 luni să începem să ridicăm seria A.“

    Rubrica „Start-up Boost”

     

    1. Invitaţi: Flavia Husar şi Daniel Rosner, cofondatori ai Innovation Labs – primul program de preaccelerare pentru start-up-uri tech din România, lansat în 2013 în cadrul Universităţii Politehnica din Bucureşti

    Flavia Husar: „O să avem un pas iniţial înainte de hackathon. Noi înainte începeam cu hackathonul, dar acum o să avem o structură de preprogram. Au mai încercat şi alte programe şi credem că o să ne ajute şi pe noi în a-i pregăti mai bine pe antreprenorii la început de drum înainte de hackathon. O să începem acest preprogram din ianuarie 2023, iar echipa noastră de specialişti, mentori, coach, traineri şi ambasadori o să fie alături de antreprenori. Ne-am uitat la experienţa utilizatorului de Innovation Labs pentru a vedea cum şi ce putem să îmbunătăţim, care a fost impactul programului asupra lor şi cum putem să fim mai buni. Astfel, am ajuns la concluzia că pentru hackathon antreprenorii puteau să fie mai pregătiţi.“

    Daniel Rosner: „Cu membri din boardul Innovation Labs am avut mai multe discuţii despre cum putem ajuta start-up-urile să se extindă la nivel internaţional, pentru că România are o economie în creştere dar este o economie mică, ceea ce înseamnă din start o limitare. Deci trebuie să ajutăm start-up-urile tinere să facă paşi spre internaţionalizare şi ne uităm la două direcţii – să îi ducem în contexte internaţionale (iar aici ne gândim la cele mai mari expoziţii şi conferinţe dedicate), şi ne uităm la unele tipuri de experienţe educaţionale (inclusiv să mergem cu ei în SUA, să mergem cu ei în ecosisteme dezvoltate).“

     

    2. Invitaţi: Ana Creţu, start-up programs coordinator în cadrul BCR şi cofondator al InnovX-BCR, şi Ionuţ Stanimir, directorul de marketing şi comunicare al BCR.

    Ecosistemul de start-up-uri tech din regiune îşi va continua creşterea şi în 2023 în ciuda contextului dificil, plin de provocări, iar România are chiar şansa de a deveni un pol al dezvoltării în acest segment.

    Ana Creţu: „În ciuda vremurilor incerte, grele, cu provocări pe toate planurile, totuşi Europa Centrală şi de Est rămâne în continuare ecosistemul cu cea mai mare creştere din Europa, atât în ceea ce priveşte valuarea start-up-urilor de tehnologie, finanţările pe care aceste start-up-uri le ridică, dar şi finanţarea medie pe companie de tehnologie care în Europa Centrală şi de Est a crescut deşi dacă te uiţi la nivel global, aceasta a scăzut în perioada asta.“

    Ionuţ Stanimir: „Eu cred că în regiunea Europa Centrală şi de Sud-Est, România începe să devină un pol foarte, foarte puternic, ceea ce înseamnă mai multe lucruri: dacă aici sunt banii, aici vor veni şi startup-urile din regiune, inclusiv din Macedonia, din Croaţia, din Serbia, poate chiar din Grecia; vom vedea cele mai interesante soluţii şi n-ar fi rău să fim şi cei mai pregătiţi să le adopte, pentru că un ecosistem de inovare se naşte în momentul în care tranzacţia se întâmplă, când cineva cumpără; iarăşi, să nu uităm această mare, mare temă a talentului ingineresc – dacă vrem să devenim tech nation, va trebui să avem tech education. Dacă nu avem educaţie tech, va trebui să avem migraţie tech.“

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noiembrie 2019 şi realizată în prezent împreună cu BCR Innovx, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 370 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Start-up Star, Investor Watch, Sfatul expertului şi What’s Hot.

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

     

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.