BusinessMagazin

Category: Revista BM

  • Lider într-o industrie mereu în schimbare: Ce repere de leadership şi-a fixat de-a lungul timpului Sînziana Maioreanu, executivul din fruntea Aegon România?

    În copilărie îşi dorea o carieră în domeniul artistic, dar pasiunea pentru maşini a făcut-o să devină inginer. După absolvirea facultăţii însă, a cochetat cu domeniul financiar, în care şi-a construit, în cele din urmă, parcursul profesional. Ce repere de leadership şi-a fixat de-a lungul timpului Sînziana Maioreanu, executivul din fruntea Aegon România?

    „De mică mi-am dorit o carieră în domeniul artistic, dar mi-au plăcut şi maşinile, aşa că m-am făcut inginer. Dar, cum socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, după absolvirea Universităţii Politehnica am interacţionat cu domeniul financiar privat nou apărut în România şi am ştiut că îmi doresc să rămân şi să-mi construiesc o carieră în acest sector”, a povestit pentru BUSINESS Magazin Sînziana Maioreanu, CEO al Aegon România, companie de asigurări specializată pe zona asigurărilor de viaţă. Ea se află la conducerea businessului din 2012, după ce a activat timp de doi ani ca director pe zona de vânzări şi alţi doi ani petrecuţi la cârma Signal Iduna Asigurări de Viaţă, companie pe care a coordonat-o încă de la lansarea pe piaţa locală.

    Executiva spune că, în ceea ce o priveşte, cel mai important este să evolueze permanent, ceea ce a însemnat că, de-a lungul timpului, a trebuit să îşi facă treaba cât a putut de bine, să înveţe, să îşi asume riscuri şi să se implice în proiecte noi şi provocatoare.

    Aflată de peste un deceniu în fruntea Aegon România, ea subliniază că factorii definitorii pentru această stabilitate au fost oamenii, impactul, rezultatul şi valoarea muncii. „Am visat să fiu în poziţia de a construi o organizaţie performantă în care oamenii să fie preţuiţi, ascultaţi, recunoscuţi, să fie ajutaţi să se dezvolte. Am ştiut că numai în acest fel pot să aduc valoare atât în viaţa clienţilor noştri, cât şi a colegilor mei şi a familiilor acestora. Pentru asta am învăţat şi am muncit neîncetat încă de la prima mea poziţie de leadership. Am ales, în urmă cu peste 20 de ani, să activez în domeniul financiar, care era foarte nou şi care a necesitat foarte multă învăţare, atât pentru profesionişti, cât şi pentru clienţi. Am îmbrăţişat aceste provocări, m-am implicat în multe proiecte inovatoare, am învăţat din fiecare experienţă trăită. Mi-am dorit încă de la începutul carierei să îmi aduc contribuţia în comunitate şi să îi ajut, prin natura activităţii mele, pe cei din jurul meu.” Faptul că a ajuns să activeze în domeniul financiar spune că i-a oferit această şansă şi, la rândul său, a creat cadrul pentru ca oamenii din echipa ei să se poată dezvolta la rândul lor şi să-şi realizeze aspiraţiile, dar în acelaşi timp să contribuie la îmbunătăţirea vieţii celor din jur, şi se simte mândră şi recunoscătoare că până acum a putut să-şi realizeze acest vis.

    Printre reuşitele care i-au marcat cariera se numără, de asemenea, lansarea primei asigurări private de sănătate, a primei companii de asigurări de sănătate din ţară, dar şi construirea primei companii de asigurări de viaţă specializată în bancassurance. „Fiecare dintre ele a avut şi etape dificile, iniţiative care nu au funcţionat. Din complexitatea lor, din succese şi din greşeli în egală măsură, am extras cât de multe lecţii am putut, dar cele mai importante au fost cele legate de îmbunătăţirea comunicării, dezvoltarea culturii organizaţionale şi a echipei.”

    O industrie cu multe provocări

    În paralel cu aceste realizări nu au lipsit însă nici provocările, „mai ales pe un domeniu la început, care a avut nevoie să crească, să se dezvolte, să se maturizeze, cu un cadru legislativ în continuă schimbare, şi acest lucru nu aduce cu sine stabilitatea mult dorită. Noi, ca profesionişti în domeniu, a trebuit să învăţăm mult şi să ne perfecţionăm şi alături de noi şi clienţii, care au început să vadă în număr din ce în ce mai mare care este valoarea şi siguranţa pe care o asigurare o poate aduce în viaţa lor”. Acest capital de încredere din partea clienţilor s-a format în timp, adaugă ea, şi este în continuare volatil, fiind repede influenţat de ştirile negative, de turbulenţele care apar pe piaţa financiară. Tot la capitolul provocări menţionează şi faptul că, în ultimii ani, lumea a cunoscut o digitalizare accentuată pe care clienţii se aşteaptă să o regăsească şi în industria din care şi ea face parte.

    O altă provocare importantă a fost reprezentată de perioada pandemică. „Din punctul de vedere al businessului, am reuşit să facem faţă cu bine întregii perioade de pandemie, să ne păstrăm echilibrul, echipa unită şi portofoliul de clienţi aproape. Am investit în crearea unei soluţii integrate de asigurări de viaţă dedicate sănătăţii şi am deschis noi parteneriate în reţeaua de brokeri, în timp ce am consolidat parteneriatele deja tradiţionale din zona de bancassurance. Ne propunem, în continuare, să fim relevanţi şi accesibili pentru clienţi si parteneri.”

     

    Filosofia de viaţă ca hobby

    În opinia sa însă, provocările şi obstacolele merg mână în mână cu bucuriile, succesul şi lecţiile de viaţă. „Sunt mamă, soţie şi am o carieră în industria asigurărilor. Am o viaţă plină, am parte de provocări, de bucurii, de obstacole, succese şi lecţii pe care mi le dă viaţa la fiecare pas. Îmi place să cred că sunt un om absolut normal, obişnuit, care încearcă să menţină un echilibru sănătos în viaţă, să facă sport, să călătorească, să fie aproape de cei dragi.” Chiar dacă a fi lider înseamnă o viaţă profesională plină de provocări şi o agendă plină, ea îşi rezervă timp şi pentru hobby-uri, pe care încearcă să le înglobeze în programul unui CEO cu normă întreagă. „Îmi place să citesc şi să mă plimb şi, de curând, am descoperit Kinsugi (arta japoneză de reparare a ceramicii sparte cu lac pudrat sau amestecat cu pudră de aur, argint sau platină, potrivit Wikipedia. Ca filosofie, tratează spargerea şi reparaţia ca parte a istoriei unui obiect, în loc să ascundă aceste evenimente – n. red.), pe care îmi propun s-o studiez în perioada următoare, pentru că reprezintă o filosofie de viaţă în care cred şi pe care o aplic ca lider şi coach.” La capitolul cărţi, recomandă ca „lectură obligatorie pentru toată lumea, nu doar pentru lideri, Mindset”, de Carol Dweck, şi „Inteligenţa pozitivă”, de Shirzad Chamine. „Ambele ne arată cum funcţionează mintea noastră şi ce trebuie să facem să depăşim obstacolele pe care ni le ridicăm singuri în cale, cum să îndepărtăm convingerile limitative şi să gândim productiv, pozitiv, ca să putem avea o viaţă personală şi profesională împlinită.”

    Sînziana Maioreanu este de părere că un lider bun trebuie, în primul rând, să-şi cunoască, înţeleagă şi asculte coechipierii. „Trebuie să aibă o pregătire profesională temeinică, etică şi să ghideze cu multă empatie. Un lider formează o echipă alături de angajaţii săi, îi inspiră să devină mai buni şi are grijă ca fiecare membru al echipei să aibă o voce şi să fie recunoscut. Consider că este esenţial, ca echipă, să fim cu toţii conduşi de valori şi obiective comune, pentru că doar în acest fel ne putem dezvolta împreună.”

    Executiva îi sfătuieşte pe tinerii aflaţi la începutul parcursului profesional să investească în educaţia lor, să nu înceteze să înveţe şi să-şi dezvolte noi abilităţi. „Sfatul meu pentru tinerii aflaţi la început de drum, indiferent de gen şi de domeniul pe care l-ar alege, este să investească în educaţia lor, să nu înceteze să înveţe şi să-şi dezvolte noi abilităţi. I-aş mai îndemna să îşi seteze obiective şi să aibă disciplina de a le urma şi îndeplini, chiar dacă la început drumul pare lung şi anevoios. Să nu se descurajeze şi să aibă mai multă încredere în ei.” Atât timp cât investesc în propria persoană, rezultatele nu vor întârzia să apară şi se vor putea adapta uşor la schimbările inerente din piaţa muncii şi din economie în general, este de părere ea. „Îmi doresc să pot împărtăşi experienţa mea profesională şi de viaţă şi să ajut alţi lideri, mai ales cei aflaţi la început de drum, să-şi croiască o carieră sănătoasă, cu impact pozitiv în viaţa lor şi a oamenilor lor. Industria în care voi activa e mai puţin importantă, pentru mine contează să fie provocator şi interesant, să îmi respect principiile şi să aduc valoare, fie în România, fie internaţional.”

     

    Familia, un motiv de responsabilizare

    Portofoliul Aegon România a ajuns în prezent la 1 milion de clienţi şi executiva spune că „ne-a bucurat să vedem, cel puţin în ultimii ani, că oamenii au devenit mai conştienţi de nevoia de protecţie, au mai multă grijă de ei şi sunt în căutare de soluţii. Am realizat studii pentru a înţelege mai bine cum putem ajuta şi am dezvoltat produse care să răspundă noilor nevoi pe care le-am identificat. Spre exemplu, am observat că majoritatea clienţilor noştri încheie o asigurare de viaţă în momentul în care în viaţa lor apare un copil”, descrie ea unul dintre trendurile pieţei.

    În ceea ce priveşte rezultatele de business, în primele nouă luni ale anului trecut, compania a avut, potrivit Sînzianei Maioreanu, un parcurs pozitiv, reuşind să atingă o cotă de piaţă de 4,5%. „Ne-am menţinut între primii şapte asigurători din România, cu o creştere de 9,6% a primelor brute subscrise comparativ cu primele 9 luni ale anului trecut, ajungând la 117,7 milioane de lei. Echipa, la rândul său, numără în momentul de faţă de 150 de angajaţi. Cu ajutorul lor am crescut an de an, am dezvoltat produse noi şi am reuşit să ajungem mai aproape de oameni cu soluţii de asigurare. Chiar anul acesta am avut trei colegi care au aniversat 15 ani în companie, fiind alături de Aegon încă de la începuturi.” 

     

    Carte de vizită

    Sînziana Maioreanu, CEO, Aegon România

    1. A urmat cursurile Universităţii Politehnica din Bucureşti;

    2. Activează de peste 20 de ani în industria financiară;

    3. S-a alăturat echipei Aegon România în 2010, preluând conducerea companiei doi ani mai târziu;

    4. Este pasionată de lectură, plimbări şi de arta japoneză Kinsugi.

  • Alergător de cursă lungă în imobiliare

    Aurelia Luca a venit la cârma operaţiunilor Skanska Property România în 2018, la şase ani după ce se alăturase companiei. După alţi trei ani a preluat şi coordonarea activităţii businessului pe piaţa din Ungaria, într-o perioadă plină de provocări pentru industria imobiliară. Cum a reuşit să îşi construiască cariera de 20 de ani în real estate fără să ardă etape?

     

    Rezilienţa, acel refuz de a te da bătut şi de a te lăsa distras de la obiectiv, este un atu pe care l-am dobândit şi pe care l-am practicat intens, mai ales în contextul atât de dificil al ultimilor ani. Ce cred că m-a ajutat, de asemenea, alături de perseverenţă şi rezilienţă, este deschiderea. Două decenii de experienţă alături de oameni cu backgrounduri, specializări şi personalităţi diferite mi-au testat limitele şi flexbililitatea şi mi-au întărit convingerea că, fiind deschisă cu ceilalţi, ascultând şi evaluând idei, observând şi interacţionând cu tipologii variate din toate meseriile industriei şi ale grupului, învăţ de fapt multe lucruri şi despre mine”, spune Aurelia Luca, executive vice president operations, Skanska România şi Ungaria. Aceste valori, adaugă ea, sunt cele care au ghidat-o până acum în profesia sa „şi cu siguranţă mă vor însoţi şi în viitor”.

    Aurelia Luca s-a alăturat echipei Skanska în anul 2012, iar şase ani mai târziu a preluat funcţia de managing director al Skanska Property România. În 2020 a devenit membră a echipei regionale de leadership, la nivelul Diviziei de Dezvoltare Comercială a Skanska Europa, iar în 2021 a preluat şi coordonarea activităţii din Ungaria, şi astfel, a primit postul de executive vice president operations Ungaria şi România. În toţi cei aproximativ 20 de ani de activitate profesională spune că a făcut tot ce a putut ca fiecare demers pe care l-a început să-şi arate rezultatele. Se descrie drept o persoană perseverentă şi această trăsătură de caracter a făcut-o să depăşească obstacole dintre cele mai provocatoare.

    Din noul rol coordonează dezvoltarea comercială a Skanska în România şi Ungaria. În acelaşi timp, este membră a echipei regionale de leadership la nivelul Diviziei de Dezvoltare Comercială a Skanska Europa, echipă care coordonează activităţile celor patru ţări din regiune. „Structura organizaţiei este una matricială, iar eu, din această poziţie, am, şi în România, şi în Ungaria, atât coordonare directă, cât şi «dotted line» cu toate departamentele. Asta însumează o echipă de aproximativ 50 de membri.” 

    Executiva spune că provocările rolului sunt echivalente cu provocările industriei de dezvoltare imobiliară: creşterea preţurilor materialelor şi serviciilor în construcţii, rata inflaţiei, noile modele de muncă, fluctuaţiile preţurilor la utilităţi, imprevizibilitatea economică. „În egală măsură, în ultimii ani am simţit o responsabilitate poate şi mai mare decât în trecut de a aduce şi menţine siguranţa psihică în cadrul echipei, de a crea un mediu de lucru sănătos şi de a păstra coeziunea şi echilibrul în tot ceea ce facem.”

    Dacă e să se raporteze la echipele din cele două ţări, spune că acestea nu sunt fundamental diferite între ele. „Ambele au energie şi dorinţă de reuşită şi alături de fiecare am putut lua decizii importante, chiar şi în cele mai grele momente. Structura pe care e construită organizaţia noastră face ca fiecare ţară să se asemene din punct de vedere organizaţional şi procedural, astfel că orice manager care astăzi ar prelua o ţară sau un grup de ţări ar aplica aceleaşi principii de guvernanţă, aceleaşi criterii de calitate şi aceleaşi valori de leadership. Pentru mine asta a însemnat că nu a trebuit să iau lucrurile de la zero atunci când am preluat această poziţie, ci doar mi-am luat timp să mă familiarizeze cu pieţele şi particularităţile culturale.”

     

    Echilibru diy. Aurelia Luca se descrie drept o persoană matinală şi este de părere că o zi bună e o zi începută devreme. Deşi spune că agenda sa nu are un standard, fiind deseori în călătorii de serviciu îşi organizeză activitatea astfel încât să încapă în program întâlnirile necesare, dar să se bucure şi de scurtele conversaţii relaxate cu colegii şi să aibă timpul şi pentru a analiza şi reflecta cu atenţie la deciziile strategice.

    „Sunt exact ca un dinam, îmi iau energia când sunt în mişcare şi fiecare lucru dus la bun sfârşit îmi umple bateriile pentru a doua zi.” De asemenea,  îşi ia energia de la oamenii cu care lucrează zi de zi, fără de care spune că proiectele dezvoltate de companie ar rămâne doar nişte planuri frumoase pe hârtie. „Îmi amintesc cum în pandemie ne întâlneam în calluri zilnice care nu aveau obiective de business, în care doar vorbeam, ne conectam, recunoşteam în ceilalţi propriile temeri şi nesiguranţe, ne încurajam reciproc, căpătam speranţă şi ştiam că nu suntem singuri. Am păstrat în toţi aceşti ani incerţi aceeaşi apropiere şi încredere pe care am construit-o de-a lungul timpului şi care ne face oneşti în faţa oricărei provocări, rezistenţi şi creativi.”

    Când vine vorba despre echilibrul work-life, nu crede în reţete predefinite, ci dimpotrivă, ştiind care îi sunt limitele spune că a învăţat cum să atingă echilibrul şi cum să îl păstreze. „Şi eu, ca toţi ceilalţi, am clipe în care am nevoie de un respiro şi mi-l acord, nu îl negociez cu mine însămi.”

    În cadrul companiei spune că există, de asemenea, cadrul şi instrumentele pentru ca angajaţii să îşi găsească fiecare echilibrul potrivit. „Mă refer aici la posibilitatea să lucreze de acasă, la orarul de lucru flexibil precum şi la cursuri de inteligenţă şi dezvoltare emoţională, ateliere de lucru despre gestionarea stresului la job sau team buildinguri de mindfulness.”

     

    Fără etape arse. Dacă în copilărie povesteşte că a avut o pasiune pentru chimie şi biologie, şi se vedea deseori într-un laborator, în cercetare, când a venit momentul alegerii facultăţii s-a îndreptat către ASE, deşi „până azi nu mi-am pierdut dorinţa de a face experimente şi a găsi soluţii, doar că de altă natură”.

    Despre decizia de a-şi construi un parcurs profesional în acest domeniu, Aurelia Luca povesteşte că a intrat în această industrie pentru că au atras-o complexitatea proiectelor şi a posibilităţilor si, deopotrivă, oportunităţile de a întâlni oameni din multe industrii, cu o diversitate de abilităţi şi cunoştinţe. „Fiind parte din echipa unui mare dezvoltator imobiliar, am ştiut că munca mea înseamnă să pot lăsa o amprentă pozitivă în zonele în care alegem să dezvoltăm, pe de o parte dând o perspectivă estetică nouă şi modernă oraşului şi pe de altă parte aducând valoare comunităţilor pentru care construim – vecini, rezidenţi ai clădirilor şi, în general, oricine interacţionează cu produsul nostru.  Aşadar, dacă o persoană care intră azi în acest domeniu regăseşte în el/ea motivaţii similare, cred că poate fi un semn că îi vă placea să-şi construiască aici o carieră”, le transmite executiva celor care cochetează cu o carieră în industria imobiliară.

    Dacă ar fi să îşi rezume într-o sintagmă întregul parcurs profesional, Aurelia Luca spune că ar alege „brick by brick”. „Am crescut profesional step by step şi nu am ars etape în parcursul meu, am muncit mult şi constant, ca un alergător de cursă lungă. Am învăţat treptat, am fost acolo în toate etapele de maturizare ale pieţei imobiliare din România, am înţeles industria şi apoi companiile în care am intrat şi în acest fel am putut să aduc valoare în toate rolurile pe care le-am îndeplinit.”

    „Am crescut profesional step by step şi nu am ars etape în parcursul meu, am muncit mult şi constant, ca un alergător de cursă lungă. Am învăţat treptat, am fost acolo în toate etapele de maturizare ale pieţei imobiliare din România, am înţeles industria şi apoi companiile în care am intrat şi în acest fel am putut să aduc valoare în toate rolurile pe care le-am îndeplinit.”

    Aurelia Luca, Executive Vice President Operations, Skanska România şi Ungaria.

    Uitându-se în urmă, ea simte că trăieşte  fiecare zi cu aceeaşi curiozitate şi deschidere pentru necunoscut pe care le avea şi în prima zi de lucru. „Diferă doar încrederea şi claritatea cu care acum privesc evenimentele unei zile.” În cei 20 de ani de carieră spune că a fost hotărâtă să crească cu fiecare ocazie pe care şi-a creat-o sau care i s-a arătat, şi-a recunoscut greşelile şi a înţeles că oricât ar şti, poate învăţa mai mult în fiecare zi. „Mi-am rafinat abilitatea de a mă conecta cu oamenii, de a-i auzi, de a le înţelege nevoile şi motivele şi împreună cu mulţi dintre ei am reuşit să găsim cele mai potrivite soluţii. Cred cu putere că, dacă ne dorim, putem să ajungem să fim cea mai bună versiunea a noastră, pentru noi şi ceilalţi din jur, însă e nevoie să ne menţinem mentalitatea de creştere şi să nu ne autolimităm niciodată.” Desigur, adaugă ea, este un proces, care nu se întâmplă peste noapte, şi în care „descoperi cu surprindere barierele pe care ţi le pui sigur, începi să lucrezi cu tine însuţi că să le îndepărtezi, îţi mai şi pierzi forţa, însă dacă ţii direcţia corectă ajungi unde trebuie”.

    La nivel de leadership, în opinia sa un bun manager trebuie să fie, întâi de toate, autentic. „Prin asta înţeleg să fie pasionat de munca pe care o face, să creadă în organizaţia din care face parte şi să aibă mintea deschisă. Să fie onest cu el însuşi şi clar cu privire la principiile care îl ghidează, dornic să asculte, să înveţe şi să crească şi, nu în ultimul rand, să arate compasiune.” Un astfel de manager, crede ea, are şanse mari să inspire în echipă acea calitate pe care executiva o consideră esenţială pentru fiecare dintre noi: mentalitate de creştere, de autoîmbunătăţire, care la finalul zilei vine cu extrem de multe satistacţii. În plus, dacă ar fi să le recomande ceva femeilor dornice să intre în această branşă, ar fi să nu se autolimiteze niciodată şi să se evalueze corect. „Suntem lideri într-o industrie în care tradiţional cele mai multe meserii sunt îndeplinite de bărbaţi, si totuşi, în România înregistram următoarele cifre la finalul anului 2022: în Departamentul Comercial Europa (CDE – Commercial Development Europe) din regiunea CEE care cuprinde România, Ungaria, Polonia şi Cehia, 63% din totalul posturilor sunt ocupate de femei, din totalul funcţiilor de conducere (nivel 3-4), 60% sunt tot în coordonarea femeilor, iar în cazul poziţiilor de top management, 44% sunt ocupate de femei.” De asemenea, adaugă că în cazul echipei Dezvoltare Comercială din România (excluzând sectorul Construcţii), 61% sunt femei.

    ai departe, sfatul meu către new-entries ar fi să aibă răbdare, să dea o şansă lucrurilor noi în faţa cărora sunt puşi şi să nu-şi piardă încrederea, pentru că aşa învaţă şi cresc. Piaţa de real estate este definită de ciclicitate şi se mişcă în funcţie de foarte mulţi factori economici, demografici, sociali, de mediu. Astfel că oricine intră în acest domeniu trebuie să îşi tragă lecţii mai ales din crize, nu numai din momentele de boom.” Experienţa profesională, adaugă ea, a început să nu mai fie principala condiţie în procesele de recrutare, ci mai degrabă capacitatea de a învăţa constant, de a te autoperfecţiona, spiritul critic, perspicacitatea, dorinţa de a caută soluţii şi autonomia. „Aşa că pariul meu este că vor reuşi în orice domeniu, nu doar real estate, cei care îşi vor păstra mintea deschisă şi nu vor da înapoi.”

    Un an cu obiective atinse. În ultimul an, Skanska România s-a concentrat pe consolidarea businessului în Bucureşti, „într-un context global imprevizibil”. În egală măsură, focusul a fost pe proiectul Equilibrium care a fost finalizat, odată cu livrarea în luna decembrie a celei de-a doua clădiri. Tot în 2022, pe care l-a încheiat cu o cifră de afaceri de 17,4 milioane de lei, Skanska a făcut parte din echipa care a dezvoltat, alături de România Green Building Council (RoGBC), certificarea Net Zero Carbon Buildings – o certificare de tip „add-on”, bazată pe performanţă, care completează alte certificări existente precum LEED, GREEN HOMES, BREEAM, WELL şi este „cea mai cuprinzătoare schemă de certificare de acest tip, aplicabilă la clădirile cu funcţiuni variate, de la comercial, la industrial şi rezidenţial”. Potrivit Aureliei Luca, Equilibrium 2, cea de-a doua fază a proiectului Equilibrium dezvoltat de Skanska în zona Barbu Văcărescu – Floreasca, a obţinut certificarea preliminară Net Zero Carbon Buildings şi astfel a devenit prima clădire de birouri din România care obţine noua pre-certificare.  

    Carte de vizită

    Aurelia Luca, Executive Vice President Operations, Skanska România şi Ungaria

    ♦Œ A absolvit cursurile Universităţii din Bucureşti, iar în 2007 a obţinut diploma de master în real estate din cadrul ASE Bucureşti. Pregătirea sa include şi specializări în străinătate, care fac parte din programele de dezvoltare din Skanska, cum ar fi: International Institute for Management Development (IMD Business School) şi Ivey Business School (Western University);

    ♦ Are o experienţă de peste 20 de ani în real estate;

    ♦Ž  S-a alăturat echipei Skanska în urmă cu 12 ani, iar în 2018 a preluat funcţia de managing director al Skanska Property România;

    ♦  Odată cu această numire, ea a devenit membră a echipei regionale de leadership, la nivelul Diviziei de Dezvoltare Comercială a Skanska Europa. Echipa are ca responsabilitate coordonarea activităţilor Skanska din România, Ungaria, Republica Cehă şi Polonia, iar astăzi este executive vice president operations al Skanska România şi Ungaria;

    ♦  În timpul liber apreciază experienţele oferite de locuri noi şi îi place să citească, în special cărţi de dezvoltare personală, alegând totodată să îşi petreacă timpul personal alături de familie şi prieteni.

  • Cum a reuşit să ţină în frâu economia Ucrainei Serhi Nikolaiciuk, viceguvernatorul Băncii Naţionale a Ucrainei, dintr-o cameră îngustă de patru metri pătraţi

    Serhi Nikolaiciuk s-a trezit devreme în ziua aceea. La telefonul care suna isteric era mama sa, plecată în străinătate. Zborul ei înapoi la Kiev fusese anulat, iar de la ştiri a aflat că tancuri ruseşti au trecut graniţa. Era pe 24 februarie 2022. Câteva minute mai târziu, traversând un oraş panicat, Serhi era în drum spre birou pentru o întâlnire de urgenţă. Aşa a început un an în care el şi colegii săi – mai obişnuiţi să supravegheze băncile şi să ia la ţintă inflaţia din paşnice săli de consiliu decât să dezbată în celule de război – au învăţat să conducă o economie sub asediu, trăgând pârghiile de politică monetară din buncăre şi locaţii secrete cu tot atâta speranţă pe cât credinţă. Serhi este viceguvernatorul Băncii Naţionale a Ucrainei, scrie Bloomberg.

    „Am avut mai multe sentimente amestecate: unul a fost frica pentru familia mea, iar al doilea a fost un imens simţ al responsabilităţii”, îşi aminteşte tânărul bancher de doar 41 de ani. „Mi-am dat seama că se întâmplă ceva cu adevărat oribil şi că menţinerea sistemului financiar pe linia de plutire va fi provocarea vieţii mele.”

    A fost un an dificil pentru toţi cei care iau decizii de politică monetară, fie că este vorba de bănci centrale mari ca Fed sau BCE, fie de instituţii mărunte, având în vedere inflaţia necruţătoare şi ameninţarea recesiunii. Dar astfel de probleme pălesc în comparaţie cu impulsul de a fugi dintr-un oraş asediat, cu a evalua ratele dobânzilor din adăposturi secrete şi cu a negocia un împrumut dintr-un buncăr antirachetă. Serhi şi colegii săi au devenit bancherii din buncăre (bankers in bunkers), un sugestiv joc de cuvinte făcut de Bloomberg pentru a arăta cum este viaţa pe timp de asediu şi război a celor care conduc banca centrală ucraineană.

    Banca Naţională de la Kiev avea deja o misiune destul de grea în a ghida o economie dependentă de ajutor extern prin dispute politice interne şi corupţie endemică. Aceste provocări au fost înlocuite cu a trăi şi munci sub ameninţarea bombelor şi asasinilor, cu a se asigura că evenimentele de pe frontul unui război fără final la orizont nu întunecă judecăţi.

    În timp ce Vladimir Putin încerca să zdrobească ordinea mondială de după Războiul Rece cu un război fulger, consiliul de administraţie al băncii centrale ucrainene şi mai mulţi şefi de departament s-au adunat în prima zi a invaziei în palatul în stil renascentist rusesc, cu roşu şi gri, din cartierul guvernamental al capitalei. Sarcina iniţială a fost aprobarea rapidă a Decretului nr. 18, o listă de 16 măsuri de urgenţă pentru a preveni panica, a consolida sistemul bancar şi a impune controale de capital.

    Documentul, a cărui formulare a fost finalizată rapid într-un grup de brainstorming, includea o limită zilnică de 100.000 grivne (2.708 dolari) pentru retragerile de numerar pentru gospodării, o interdicţie de retragere a valutei şi îngheţarea cursului de schimb oficial. La ora 10 dimineaţa actul era în vigoare. „Următorul pas a fost să ne asigurăm că sistemul de tranzacţii continuă să funcţioneze”, povesteşte Katerina Rojkova, prim-viceguvernatoare în vârstă de 50 de ani. „Eram concentrată total – nu simţeam nicio teamă”, a adăugat ea. Aveau cu ce să pornească la drum. Prima invazie rusească, din 2014, în care Rusia a anexat Crimeea, a provocat Ucrainei o criză financiară acută. Dar apoi economia s-a reechilibrat, iar banca centrală şi-a construit rezerve valutare de peste 27,5 miliarde de dolari, a spus viceguvernatoarea. „De data aceasta, am avut un amortizor care includea rezerve valutare şi sustenabilitatea financiară şi le-am folosit.”

    Apoi a venit rândul efortului de război: banca a creat un cont pentru donaţii către armată şi a coordonat chiar şi livrarea de camioane blindate de transport de numerar de la băncile comerciale către armată.

    După aceea, totul s-a oprit. Invazia lui Putin a dat peste cap economia, întrerupând liniile de aprovizionare. A închis industrii întregi, deoarece milioane de ucraineni au fugit din zonele de luptă pentru a căuta siguranţă în vestul Ucrainei sau în străinătate. Rojkova şi-a amintit cum se grăbea printr-un Kiev pustiu, printre capcane metalice pentru tancuri şi cratere fumegânde produse de rachete.

    „Asta pe fondul veştilor despre ocuparea oraşelor ucrainene precum Mariupol şi Melitopol. Se întâmplau lucruri oribile”, a spus Rojkova. „Realizezi că nu se întâmplă undeva departe, ci că este aproape de tine şi ştii asta nu din ziare, ci îţi spun propriile simţuri.”

    Preşedintele Volodimir Zelenski şi anturajul său au câştigat preţuire internaţională – precum şi mai multe runde de ajutor militar – pentru rezistenţa lor în faţa Rusiei, ca şi soldaţii ucraineni din prima linie. Dar între vârful guvernamental şi rezistenţa ucrainenilor de rând, acţiunile oamenilor de la banca centrală şi ale birocraţilor de stat sunt cele care au reuşit să menţină ţara funcţională. Uşor nu a fost şi nu este pentru nimeni. Povestea recentă din The Times, cu primele zile de război ale preşedintelui Zelenski, când ucigaşii paraşutaţi de Rusia în Kiev pentru a-l elimina au ajuns la distanţă de câteva minute de mers de palatul prezidenţial, este grăitoare.

    În timp ce forţele ruse atacau Kievul, pe 3 martie consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a amânat o decizie de politică monetară, îngheţând rata cheie la 10%. A spus că va reveni la activităţi mai normale, cum ar fi ajustarea inflaţiei şi un curs de schimb flotant, după ce Ucraina va fi „eliberată de invadatorii ruşi”.

    Următoarea mişcare a venit pe 2 iunie, când dobânda a fost urcată la 25%, un salt imens, disperat. Banca a spus că a trebuit să dubleze costurile de împrumut pentru a susţine moneda, a stabiliza economia şi a stopa accelerarea inflaţiei.

    În acelaşi timp, a recunoscut că instrumentele obişnuite de politică monetară şi-au pierdut eficienţa din cauza războiului, care a pus pe drumuri peste o treime din ucraineni şi a blocat afaceri. Mai mult, invazia a făcut ca sarcina oricărui economist de a încerca să previzioneze viitorul prin intermediul unor indicatori tehnici precum şomajul şi vânzările cu amănuntul să fie aproape imposibilă. Chiar şi în ţările care se bucură de pace o astfel de misiune pare să ţină mai degrabă de darul ghicitului decât de vreo ştiinţă exactă, aceasta tot din cauza incertitudinilor create de război, dar şi a inflaţiei şi perturbărilor de pe lanţurile de aprovizionare.

    Dobânda de referinţă este astăzi la acelaşi nivel, cu hrivna ancorată de dolar după ce banca a trebuit să o devalorizeze cu 20% în iulie pentru a-şi proteja rezervele de valută.

    O altă problemă care subminează politica monetară este o dispută cu ministerul de finanţe. În timp ce banca centrală a majorat ratele dobânzilor, ministerul a refuzat să le egaleze la vânzarea de obligaţiuni  pentru a evita plata unor costuri mult mai mari. Rezultatul este că creditorii preferă să-şi parcheze fondurile în exces în certificatele de depozit cu randament mai ridicat ale băncii centrale în loc să împrumute guvernul la preţuri mai aproape de ratele pieţei.

     

    „Costul unei greşeli, date fiind circumstanţele, a crescut”, a declarat AndriI PişnIi, guvernatorul băncii centrale, într-un interviu în decembrie făcut în timp ce sirenele de raid aerian sunau la Kiev. „Acest lucru mă face să petrec mai mult timp cu analizarea şi gândirea deciziilor decât atunci când era pace.”

     

    Acea pace a dispărut într-o clipă. Nikolaiciuk şi-a avertizat prietenii că totul indică spre o invazie şi să fie pregătiţi. Toţi cei din banca centrală au fost informaţi şi s-au pregătit – bagaje pline cu lucruri esenţiale lângă uşă şi planuri de evacuare din Kiev, dacă era necesar.

    Cu toate acestea, a fost un şoc când s-a întâmplat, a spus el. „Chiar dacă am dat sfaturi tuturor, nu eram deloc pregătit”, a spus el râzând la cină la un restaurant din capitală.

    Banca a evacuat personalul, într-o operaţiune care a durat 18 ore, într-o locaţie nedezvăluită din vestul Ucrainei. Ulterior, echipa s-a mutat la Lvov, un oraş aproape de graniţa cu Polonia. Zelenski n-a părăsit Kievul. În primele zile de invazie a rămas acolo, baricadat în palatul prezidenţial, alături de prieteni şi aliaţi, în timp ce gărzile sale se luptau pe străzile oraşului cu paraşutiştii ruşi trimişi să răstoarne guvernul. Abia după îndepărtarea acestui pericol a acceptat să-şi mute cartierul general într-un buncăr, părăsit uneori pentru a vizita trupele de pe front sau cartierele bombardate, spre exasperarea gărzilor personale. Războiul a fost ceva nou şi şocant şi pentru el. Dacă Nikolaiciuk se aştepta la o invazie, preşedintele a crezut până în ultima clipă că nu există acest pericol.

    Între timp, pentru echipa băncii centrale au fost multe momente în adăposturi, departe de masa din lemn masiv lăcuit din sala lor obişnuită de consiliu de la sediul principal. În martie, o alarmă de raid aerian a întrerupt o convorbire crucială pentru obţinerea unui acord de ajutor de urgenţă de 1,4 miliarde de dolari de la Fondul Monetar Internaţional. Oficialii ucraineni s-au refugiat în subteran pentru siguranţă.

    „Consiliul s-a reunit în faţa unui laptop într-o cameră îngustă de patru metri pătraţi şi aşa au continuat consultările”, a spus Nikolaiciuk. „Cred că echipa FMI a fost impresionată.”
     

    A fost loc şi pentru o nouă formă de afişare a solidarităţii profesionale. Fostul guvernator Kirilo Şevcenko şi-a supărat colegii şi a atras critici din partea lui Zelenski şi a FMI pentru stilul său autoritar şi pentru că a descurajat personalul reformator.

    Rojkova a spus că au reuşit să lase dezacordul deoparte citând o frază din „Cartea junglei” a lui Rudyard Kipling: Duşmanii nu se luptă la băltoacele cu apă în vremuri de secetă. „Acum vom avea un armistiţiu pentru apă”, povesteşte Rojkova că i-a spus lui Şevcenko. „Când războiul se va fi terminat, ne vom întoarce pe fostele noastre poziţii.”

    Asta nu s-a întâmplat, totuşi. Şevcenko a fost acuzat de deturnare de fonduri de la o bancă de stat pe care a condus-o cândva. El a demisionat şi a fost înlocuit de Pişnii în octombrie, după care a părăsit Ucraina.

    Un an mai târziu, economia este devastată de război. Bilanţul final al anului 2022 include o scădere de peste 30% a Produsului Intern Brut, inflaţie ce depăşeşte 26% şi o bancă centrală care-şi topeşte rezervele. Pe măsură ce conflictul a căpătat alte dimensiuni, la fel s-au schimbat şi îngrijorările băncii centrale. În ciuda unei campanii de atacuri cu rachete şi drone împotriva infrastructurii civile, inclusiv a reţelei energetice, ucrainenii sunt acum obişnuiţi cu bombardamentele şi cu avertismentele de raiduri aeriene, ignorând adesea adăposturile.

    La banca centrală, teama de bombardament sau că ucrainenii care fug de război vor declanşa un exod al capitalului din bănci a fost înlocuită cu îngrijorarea că întreruperile curentului ar putea paraliza băncile. Rata creditelor neperformante din sistemul bancar a atins 37% şi va mai creşte deoarece  războiul a distrus sursele de venit ale multora. Mulţi clienţi ai băncilor sunt plecaţi din ţară, iar creditele nu mai sunt o prioritate atunci când pe primul loc este supravieţuirea. Cum sfârşitul războiului nu pare aproape, există temeri că băncile vor rămâne fără bani şi nu vor mai avea cu ce credita economia când va reveni pacea. Ucraina încă aşteaptă jumătate din ajutorul financiar promis de Vest. Este vorba de 33 de miliarde de euro. Pentru comparaţie, guvernul SUA a cheltuit 50 de miliarde de dolari pentru a scoate General Motors din falimentul în care compania auto a intrat în 2009. Peste 30 de miliarde de euro au costat doar bailouturile a două companii financiare irlandeze doborâte de criza datoriilor suverane.

    Pentru a-şi ţine personalul în siguranţă – şi pregătit – banca centrală are acum un adăpost bine echipat sub centrul Kievului, care include spaţii de locuit pentru familii, astfel încât angajaţii esenţiali să poată rămâne peste noapte.

    În timp ce ucrainenii caută modalităţi de a ajuta la efortul de a-i scoate pe ruşi din ţară, Nikolaiciuk este recunoscător că are un scop clar definit departe de negura războiului. „A fost un mare avantaj să avem această misiune”, a spus el. „Trebuie să fii concentrat pe a lua decizii în cel mai eficient mod. Aceasta este contribuţia ta la rezistenţa ţării şi la victoria care va veni.”  

  • Tot mai multe companii se folosesc de nume din sportul românesc precum Simona Halep, Gheorghe Hagi, Ianis Hagi sau David Popovici pentru promovare. Cum se traduc astfel de parteneriate în rezultatele de business?

    Tot mai multe companii se folosesc de nume mari din sportul românesc pentru a se promova, datorită atributelor de performanţă, seriozitate, spirit de echipă, motivaţie sau efort depus pentru care sportivii sunt cunoscuţi. Simona Halep, Gheorghe Hagi, Ianis Hagi sau David Popovici sunt doar câteva dintre numele sportului românesc care au încheiat colaborări cu branduri pentru diverse campanii de marketing. Cum se traduc astfel de parteneriate în rezultatele de business?

    Sportul are o receptivitate extrem de mare în rândul tuturor clienţilor. Puţine lucruri sunt capabile să declanşeze asemenea emoţie, ca fenomen de masă, aşa cum o fac competiţiile sportive la care participă echipele naţionale sau sportivii îndrăgiţi. Brandul Edenia se mândreşte cu asocierea sportului de înaltă performanţă cu rezultate remarcabile în competiţiile internaţionale. De altfel, orice jucător din peisajul economic românesc este mândru de o asemenea asociere”, spune Oana Stîncel, marketing director al Macromex, companie care are în portofoliul său brandul de produse congelate Edenia.

    Macromex a încheiat încă de anul trecut parteneriate cu David Popovici şi Robert Glinţă, doi înotători de performanţă, pentru promovarea brandului Edenia. Oana Stîncel susţine că alegerea unei astfel de campanii de promovare prin intermediul sportivilor a fost una firească. Pe de o parte, oamenii din conducerea Macromex sunt amatori ai sporturilor, iar pe de altă parte, Edenia, un brand alimentar, se poate asocia cu un sportiv de performanţă, pentru care antrenamentele fac echipă bună cu nutriţia.

    „Primul efect al campaniilor noastre de imagine lansate pentru brandul Edenia se simte în nivelul notorietăţii dobândite. Prezenţa sportivilor în reclame facilitează transferul unor valori extraordinare din sport înspre brand: pasiune, determinare, perseverenţă, seriozitate, competitivitate, emoţie etc. Aşadar, brandul Edenia alimentează sportul şi este alimentat la rândul lui, într-o relaţie win-win. Un indicator important al rezultatelor campaniilor noastre este aşadar notorietatea brandului. Această notorietate se reflectă mai departe asupra cotei de piaţă, ceea ce duce la rezultatele pozitive ale vânzărilor atât în volum, cât şi în valoare”, precizează Oana Stîncel.

    Creşterea notorietăţii brandului a fost şi principalul obiectiv al campaniei de marketing desfăşurate de Banca Transilvania, care a încheiat colaborări cu Gheorghe şi Ianis Hagi. Sergiu Mircea, director executiv marketing şi comunicare la Banca Transilvania, susţine, de asemenea, că aceste asocieri contribuie la consolidarea brandului prin creşterea notorietăţii. „Proiectăm valorile şi atributele noastre către public, cu scopul de a ne consolida relaţia cu clienţii”, spune el.

    Brandurile se promovează prin intermediul sportivilor pentru că vor ca oamenii să le perceapă prin prisma unor atribute pe care sportivii le au. „Indicatorii principali pe care îi urmărim se împart în două categorii: cantitativi şi calitativi. Când ne gândim la indicatorii cantitativi ne dorim să vedem o imagine de ansamblu a campaniei, aşa că analizăm astfel media coverage, reach, echivalentul publicităţii plătite reflectat în comunicarea organică (AVE) şi views. În momentul în care ne uităm la idicatorii calitativi analizăm percepţiile pe care clienţii şi le formează în momentul în care văd campaniile, respectiv atributele care sunt transferate publicului, comparativ cu un benchmark”, explică Sergiu Mircea.

    Alegerea sportivilor nu este însă întâmplătoare. Banca Transilvania are încheiate parteneriate şi cu Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, precum şi cu Federaţia Română de Fotbal pentru echipele naţionale U21, juniori sau tineret. Lansarea unor astfel de campanii are puterea de a crea în mintea oamenilor faptul că anumite companii sunt prezente în societate, iar conform studiilor interne ale BT, clientul băncii are un profil emoţional, fiind receptiv la astfel de acţiuni.

    5 modalităţi prin care parteneriatul cu un sportiv poate ajuta o companie:

    1. Creşterea notorietăţii brandului;

    2. Transferarea valorilor specifice sportului înspre brand;

    3. Creşterea cotei de piaţă;

    4. Creşterea vânzărilor în volum şi valoare;

    5. Creşterea numărului de clienţi, ajungându-se la un public nou.

    Cu ochii pe Gen Z şi MillennialI

    Concentrarea campaniilor de promovare ale BT este reprezentat de generaţiile Z şi Millennials, astfel că strategia de promovare include mai multe canale precum TV, cât şi platforme online, social media şi Google. „Depinde foarte mult de sportivul cu care ne asociem, pentru că fiecare generaţie are idolii săi”, precizează Sergiu Mircea.

    Alegerea unui sportiv poate să ajute însă brandul să se adreseze unui public nou, iar astfel de campanii pot fi mai puţin costisitoare. „Prin strategia de girare, brandul poate să ajungă mai uşor la publicul sportivului, un public pe care, poate, nu l-a atins deloc sau suficient de mult. Spre exemplu, un brand, poate alege un fotbalist, fotbalul are încă o audienţă foarte mare pentru că este un sport foarte iubit. E uşor să ajungi la mase prin astfel de sporturi”, spune Dochiţa Zenoveiov, fondatoarea agenţiei de branding Inoveo.

    Cu toate că o astfel de campanie aduce o serie de beneficii pentru brand şi sportivul beneficiază de o susţinere financiară care îl poate ajuta în dezvoltarea profesională.

    Sportul românesc este slab dezvoltat, iar statul susţine prea puţin spre deloc drumul sportivilor spre performanţă. Tinerii sportivi, la început de drum, au ca singur sprijin financiar resursele părinţilor, care pot fi de multe ori insuficiente pentru practicarea sportului de performanţă care implică costuri foarte mari, de la echipamente, antrenor, aliementaţie, preparatori şi până la deplasări, unde costurile sunt suportate în întregime de sportiv.

    „Plecând de la obiectivele ambelor părţi (brand şi sportiv), cel care cumpără astfel de servicii are nevoie de acest transfer de atribute de brand, să le primească dinspre sportivi spre brandul lor versus beneficiul pe care îl are cealaltă parte şi anume sportivul care beneficiază din punct de vedere financiar”, spune Dochiţa Zenoveiov.

    Cu toate că astfel de campanii de marketing pot contribui la susţinerea sportului per ansamblu, multe dintre branduri se concentrează în continuare în special pe nume mari din sportul românesc, cărora le este foarte uşor să găsească sprijin financiar din partea companiilor. Însă există mulţi tineri sportivi care au potenţial, dar care nu au resursele financiare să ajungă la înalta performanţă. „Beneficiile sunt de ambele părţi şi brandurile ar trebui să se ducă şi către sportivii care poate încă nu au awareness-ul numelor mari, dar care ar putea ajunge, cu efort financiar, mai repede în acel punct, pentru că sprijinul financiar le-ar deschide nişte drumuri”, mai spune ea. 

  • Era digitală a avocaturii: avocatul online a devenit realitate. Cum funcţionează acesta?

    Odată cu valul de digitalizare accelerată dictată de pandemie şi susţinută şi ulterior, pe piaţa autohtonă au început să apară primele platforme online ce îşi propun să digitalizeze relaţia dintre client şi avocat. Una dintre acestea este NewLaw.ro, platforma fiind lansată recent în urma unei investiţii iniţiale de 50.000 DE euro, iar investiţiile continuă.

    „Filosofia «new law» este foarte îndrăgită de mine personal. De altfel, noi am interacţionat cu ea acum ceva vreme. Cred că era prin 2019 când, într-un proces de rebranding, am adus acest concept în România pentru prima dată. Apoi, pentru că aşa au funcţionat lucrurile, a trebuit să revenim la «old law», cum se spune, făcând o colaborare cu o altă echipă de avocaţi, am revenit la vechea filosofie, dar iată acum, după aproape cinci ani aproape, readucem în prim-plan conceptul de «new law» şi sper ca de acum înainte multă vreme să continuăm în această filosofie”, a spus în cadrul emisiunii ZF IT Generation Bogdan Ilie, avocat şi fondator al NewLaw.ro. Platforma a fost lansată în luna martie de casa de avocatură NDI Law, care şi-a propus ca în primul an de funcţionare să aducă împreună peste 100 de avocaţi la nivel naţional, în condiţiile în care unul dintre obiectivele platformei este colaborarea la distanţă. Investiţia iniţială în dezvoltarea platformei s-a situat la 50.000 euro, sumă ce va fi suplimentată până la peste 80.000 euro pe parcursul acestui an pentru promovarea NewLaw.ro şi a serviciilor juridice oferite prin intermediul său. „Pentru anul curent vom continua să ne autosusţinem din toate punctele de vedere. Nu ne gândim să contractăm o finanţare externă pentru primul an cel puţin. Vom susţine toate costurile intern, în funcţie de evoluţie. În funcţie de cum vor evolua lucrurile, cu siguranţă că va fi nevoie să aducem noi investiţii din ce în ce mai mari. Şi atunci, în măsura în care posibilităţile interne nu ne vor permite, probabil că vom apela şi la surse externe, dar pentru primul an toate costurile ne-am propus să fie susţinute de noi, pentru că credem cu adevărat în acest proiect şi ne dorim să creştem”, a precizat el. Într-o săptămână de la lansare, pe platformă s-au înregistrat circa 20 de solicitări din partea clienţilor. „Ceea ce noi ne dorim este ca în fiecare judeţ şi în fiecare arie de specialitate să avem un număr de maximum doi, poate cu excepţii trei avocaţi. De aici şi ideea de calitate, nu de cantitate, pentru că fiind mai puţini avocaţi automat şi dorinţa va fi de a livra un serviciu de mai mare calitate. (…) Pentru primul an de funcţionare a platformei ne dorim să creăm o reţea de avocaţi în toată ţara, iar ţinta noastră este de circa 100 de avocaţi“, a spus Bogdan Ilie, precizând că în momentul de faţă sunt 13 avocaţi activi în platformă, iar încă şase solicitări sunt în proces de analiză şi înregistrare pentru că toţi avocaţii sunt atent selectaţi. „Ne dorim ca avocaţii înscrişi în platformă să nu fie arondaţi la mai mult de două arii de specializare. Eu am ferma convingere că un avocat nu poate să facă toate ariile, nu poate să fie bun în toate ariile de activitate ale avocaturii şi atunci fie face drept civil, fie face drept penal. Dacă face drept civil, de asemenea face dreptul familiei şi probabil încă o arie destul de conexă, nu poate să facă cinci domenii de activitate şi să fie bun în toate. Deci încă o dată: nu ne dorim cantitate, ne dorim calitate.“

    Cum funcţionează însă platforma NewLaw.ro? Clienţii care au nevoie de asistenţă juridică intră pe platformă, îşi creează un cont, iar apoi completează un formular cu datele lor de contact şi cu problema pe care o au de rezolvat pe scurt. Odată trimisă solicitarea, aceasta este verificată de administratorul platformei. În cazul în care este nevoie de detalii suplimentare, administratorul le adresează direct clientului, apoi, în momentul în care se concretizează problema ce trebuie rezolvată, domeniul de care ţine şi aria geografică, solicitarea este repartizată unui avocat specializat pe problema respectivă, care preia practic cererea spre soluţionare. „Procesul de evaluare efectivă nu este automatizat. În principiu este filtrat încă de la momentul formulării cererii, dar este filtrat inclusiv prin perspectiva clientului, care de cele mai multe ori nu are pregătire juridică şi atunci este posibil ca problema pe care o are să o încadreze în mod greşit ca arie de specializare. Şi atunci este nevoie de un filtru uman”, a punctat Bogdan Ilie, adăugând că este de asemenea posibilă transmiterea de documente prin intermediul platformei, iar clientul poate discuta cu avocatul în secţiunea de chat. Odată stabilită legătura între client şi avocat, avocatul poate realiza în platformă foarte simplu oferta financiară, contractul de colaborare şi factura, iar clientul poate face plata online.

    „Am automatizat partea de contractare, partea de redactare, partea de întocmire a contractului de asistenţă juridică. La fel, există câmpuri distincte pentru persoane fizice, persoane juridice, unde se introduc doar datele personale ale clientului. Contractul de asistenţă juridică este generat automat, se creează un contract de asistenţă juridică cadru. Ulterior, în funcţie de solicitarea clientului, întocmim o ofertă financiară care ulterior acceptării devine anexă la contract. În oferta financiară este descris obiectul contractului care urmează să fie realizat de către avocat. Avem automatizată şi partea de întocmire a facturii, respectiv de plată printr-un procesator de plăţi”, a menţionat el. Utilizarea NewLaw.ro este gratuită atât pentru clienţi, cât şi pentru avocaţi, platforma percepând un comision doar în momentul în care se semnează contractul de asistenţă juridică şi se acceptă oferta financiară.

    „Din perspectiva veniturilor, lucrurile funcţionează în felul următor: clienţii vin în platformă, li se percepe un onorariu, iar din acel onorariu, un procent de 10% este oprit de către societatea civilă de avocaţi parteneră a platformei. Din procentul de 10%, 2-5% va fi achitat platformei pentru costurile de dezvoltare, costurile de promovare, costurile de dezvoltare ulterioară şi practic în felul acesta ne-am gândit noi să monetizăm, să funcţioneze businessul.” 

    Rubrica „Start-up Pitch”

    Bogdan Ilie, avocat şi fondator NewLaw.ro

    Ce face? A lansat o platformă online prin care vrea să digitalizeze relaţia dintre client şi avocat. Investiţia iniţială în dezvoltarea platformei s-a situat la 50.000 euro.

     

    Rubrica „Start-up Update”

    1. Vlad Marincaş, cofondator şi CEO al Aqurate – platformă AI pentru analiza datelor din e-commerce

    Ce e nou? Start-up local şi-a propus să îşi crească anul acesta veniturile recurente de patru-cinci ori, în condiţiile în care va creşte numărul integrărilor cu soluţiile de e-commerce şi va ataca şi pieţe din afara României. În prezent, start-up-ul are în portofoliu câteva zeci de clienţi – magazine online, produsul Aqurate născându-se anul trecut în cadrul companiei InsightOut Analytics din Timişoara.

    „2022 a fost un an foarte bun pentru noi şi vedem o creştere accelerată, vedem un răspuns foarte bun al pieţei din România. Noi suntem un start-up de «high growth» şi avem ambiţii foarte mari: să creştem de patru-cinci ori pe an şi până acum am reuşit să fim în grafic.“

     

    2. Ciprian Cazacu, cofondator şi CEO easySales – platformă SaaS pentru automatizarea şi centralizarea activităţilor de e-commerce

    Ce e nou? Start-up-ul local a atras o nouă finanţare de la Fortech Investments, acesta intrând în business ca acţionar minoritar. Valoarea finanţării nu a fost făcută public, însă per total start-up-ul a atras până în prezent investiţii totale de peste 1,1 milioane de euro. Noua investiţie va fi utilizată pentru intrarea pe piaţa din SUA anul acesta, dar şi pentru consolidarea businessului în România şi în cele două ţări vecine în care activează – Ungaria şi Bulgaria. În prezent, portofoliul easySales numără circa 700 de clienţi, 85% fiind din România.

    „Suntem norocoşi pentru că am fost susţinuţi şi suntem susţinuţi în continuare de o nouă finanţare oferită de la cei de la Fortech Investments, care practic au intrat printr-un pachet minoritar la noi în acţionariat şi ne dorim foarte mult să creştem şi să demonstrăm valoarea care o aducem comercianţilor. “

     

    3. Mihai Cepoi, fondator şi CEO al Jobful, şi Felix Crişan, partener la Netopia Ventures şi cofondator al Ronin

    Ce e nou? Platforma de recrutare Jobful şi fondul de investiţii de capital de risc Netopia Ventures, două dintre proiectele care au trecut în ultimii ani prin programul de accelerare InnovX-BCR, au planuri de expansiune în 2023.

    Mihai Cepoi: „După trei ani destul de grei de pandemie, de la startul pandemiei încoace, am reuşit să aducem Jobful pe linia de plutire, însemnând aducerea companiei într-o zonă de profitabilitate. Am trecut de partea de break-even, am reuşit să pivotăm modelul astfel încât să putem să comercializăm soluţia nu numai în România, ci şi în afara ţării.“

    Felix Crişan:  „Lucrul important care s-a întâmplat de când s-a terminat programul InnovX-BCR este că
    ne-am uitat mult mai mult la ce paşi sunt necesari pentru organizarea fondului astfel încât să putem să atragem alţi parteneri, deci să aducem fonduri din afară. Aici, bineînţeles că în Europa limited partner-ul cel mai urmărit de toată lumea este European Investment Fund. Dar ne uităm şi în alte direcţii.“

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noiembrie 2019 şi realizată în prezent împreună cu BCR Innovx, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 370 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Start-up Star, Investor Watch, Sfatul expertului şi What’s Hot.

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.

  • Era digitală a avocaturii: avocatul online a devenit realitate. Cum funcţionează acesta?

    Odată cu valul de digitalizare accelerată dictată de pandemie şi susţinută şi ulterior, pe piaţa autohtonă au început să apară primele platforme online ce îşi propun să digitalizeze relaţia dintre client şi avocat. Una dintre acestea este NewLaw.ro, platforma fiind lansată recent în urma unei investiţii iniţiale de 50.000 DE euro, iar investiţiile continuă.

    „Filosofia «new law» este foarte îndrăgită de mine personal. De altfel, noi am interacţionat cu ea acum ceva vreme. Cred că era prin 2019 când, într-un proces de rebranding, am adus acest concept în România pentru prima dată. Apoi, pentru că aşa au funcţionat lucrurile, a trebuit să revenim la «old law», cum se spune, făcând o colaborare cu o altă echipă de avocaţi, am revenit la vechea filosofie, dar iată acum, după aproape cinci ani aproape, readucem în prim-plan conceptul de «new law» şi sper ca de acum înainte multă vreme să continuăm în această filosofie”, a spus în cadrul emisiunii ZF IT Generation Bogdan Ilie, avocat şi fondator al NewLaw.ro. Platforma a fost lansată în luna martie de casa de avocatură NDI Law, care şi-a propus ca în primul an de funcţionare să aducă împreună peste 100 de avocaţi la nivel naţional, în condiţiile în care unul dintre obiectivele platformei este colaborarea la distanţă. Investiţia iniţială în dezvoltarea platformei s-a situat la 50.000 euro, sumă ce va fi suplimentată până la peste 80.000 euro pe parcursul acestui an pentru promovarea NewLaw.ro şi a serviciilor juridice oferite prin intermediul său. „Pentru anul curent vom continua să ne autosusţinem din toate punctele de vedere. Nu ne gândim să contractăm o finanţare externă pentru primul an cel puţin. Vom susţine toate costurile intern, în funcţie de evoluţie. În funcţie de cum vor evolua lucrurile, cu siguranţă că va fi nevoie să aducem noi investiţii din ce în ce mai mari. Şi atunci, în măsura în care posibilităţile interne nu ne vor permite, probabil că vom apela şi la surse externe, dar pentru primul an toate costurile ne-am propus să fie susţinute de noi, pentru că credem cu adevărat în acest proiect şi ne dorim să creştem”, a precizat el. Într-o săptămână de la lansare, pe platformă s-au înregistrat circa 20 de solicitări din partea clienţilor. „Ceea ce noi ne dorim este ca în fiecare judeţ şi în fiecare arie de specialitate să avem un număr de maximum doi, poate cu excepţii trei avocaţi. De aici şi ideea de calitate, nu de cantitate, pentru că fiind mai puţini avocaţi automat şi dorinţa va fi de a livra un serviciu de mai mare calitate. (…) Pentru primul an de funcţionare a platformei ne dorim să creăm o reţea de avocaţi în toată ţara, iar ţinta noastră este de circa 100 de avocaţi“, a spus Bogdan Ilie, precizând că în momentul de faţă sunt 13 avocaţi activi în platformă, iar încă şase solicitări sunt în proces de analiză şi înregistrare pentru că toţi avocaţii sunt atent selectaţi. „Ne dorim ca avocaţii înscrişi în platformă să nu fie arondaţi la mai mult de două arii de specializare. Eu am ferma convingere că un avocat nu poate să facă toate ariile, nu poate să fie bun în toate ariile de activitate ale avocaturii şi atunci fie face drept civil, fie face drept penal. Dacă face drept civil, de asemenea face dreptul familiei şi probabil încă o arie destul de conexă, nu poate să facă cinci domenii de activitate şi să fie bun în toate. Deci încă o dată: nu ne dorim cantitate, ne dorim calitate.“

    Cum funcţionează însă platforma NewLaw.ro? Clienţii care au nevoie de asistenţă juridică intră pe platformă, îşi creează un cont, iar apoi completează un formular cu datele lor de contact şi cu problema pe care o au de rezolvat pe scurt. Odată trimisă solicitarea, aceasta este verificată de administratorul platformei. În cazul în care este nevoie de detalii suplimentare, administratorul le adresează direct clientului, apoi, în momentul în care se concretizează problema ce trebuie rezolvată, domeniul de care ţine şi aria geografică, solicitarea este repartizată unui avocat specializat pe problema respectivă, care preia practic cererea spre soluţionare. „Procesul de evaluare efectivă nu este automatizat. În principiu este filtrat încă de la momentul formulării cererii, dar este filtrat inclusiv prin perspectiva clientului, care de cele mai multe ori nu are pregătire juridică şi atunci este posibil ca problema pe care o are să o încadreze în mod greşit ca arie de specializare. Şi atunci este nevoie de un filtru uman”, a punctat Bogdan Ilie, adăugând că este de asemenea posibilă transmiterea de documente prin intermediul platformei, iar clientul poate discuta cu avocatul în secţiunea de chat. Odată stabilită legătura între client şi avocat, avocatul poate realiza în platformă foarte simplu oferta financiară, contractul de colaborare şi factura, iar clientul poate face plata online.

    „Am automatizat partea de contractare, partea de redactare, partea de întocmire a contractului de asistenţă juridică. La fel, există câmpuri distincte pentru persoane fizice, persoane juridice, unde se introduc doar datele personale ale clientului. Contractul de asistenţă juridică este generat automat, se creează un contract de asistenţă juridică cadru. Ulterior, în funcţie de solicitarea clientului, întocmim o ofertă financiară care ulterior acceptării devine anexă la contract. În oferta financiară este descris obiectul contractului care urmează să fie realizat de către avocat. Avem automatizată şi partea de întocmire a facturii, respectiv de plată printr-un procesator de plăţi”, a menţionat el. Utilizarea NewLaw.ro este gratuită atât pentru clienţi, cât şi pentru avocaţi, platforma percepând un comision doar în momentul în care se semnează contractul de asistenţă juridică şi se acceptă oferta financiară.

    „Din perspectiva veniturilor, lucrurile funcţionează în felul următor: clienţii vin în platformă, li se percepe un onorariu, iar din acel onorariu, un procent de 10% este oprit de către societatea civilă de avocaţi parteneră a platformei. Din procentul de 10%, 2-5% va fi achitat platformei pentru costurile de dezvoltare, costurile de promovare, costurile de dezvoltare ulterioară şi practic în felul acesta ne-am gândit noi să monetizăm, să funcţioneze businessul.” 

    Rubrica „Start-up Pitch”

    Bogdan Ilie, avocat şi fondator NewLaw.ro

    Ce face? A lansat o platformă online prin care vrea să digitalizeze relaţia dintre client şi avocat. Investiţia iniţială în dezvoltarea platformei s-a situat la 50.000 euro.

     

    Rubrica „Start-up Update”

    1. Vlad Marincaş, cofondator şi CEO al Aqurate – platformă AI pentru analiza datelor din e-commerce

    Ce e nou? Start-up local şi-a propus să îşi crească anul acesta veniturile recurente de patru-cinci ori, în condiţiile în care va creşte numărul integrărilor cu soluţiile de e-commerce şi va ataca şi pieţe din afara României. În prezent, start-up-ul are în portofoliu câteva zeci de clienţi – magazine online, produsul Aqurate născându-se anul trecut în cadrul companiei InsightOut Analytics din Timişoara.

    „2022 a fost un an foarte bun pentru noi şi vedem o creştere accelerată, vedem un răspuns foarte bun al pieţei din România. Noi suntem un start-up de «high growth» şi avem ambiţii foarte mari: să creştem de patru-cinci ori pe an şi până acum am reuşit să fim în grafic.“

     

    2. Ciprian Cazacu, cofondator şi CEO easySales – platformă SaaS pentru automatizarea şi centralizarea activităţilor de e-commerce

    Ce e nou? Start-up-ul local a atras o nouă finanţare de la Fortech Investments, acesta intrând în business ca acţionar minoritar. Valoarea finanţării nu a fost făcută public, însă per total start-up-ul a atras până în prezent investiţii totale de peste 1,1 milioane de euro. Noua investiţie va fi utilizată pentru intrarea pe piaţa din SUA anul acesta, dar şi pentru consolidarea businessului în România şi în cele două ţări vecine în care activează – Ungaria şi Bulgaria. În prezent, portofoliul easySales numără circa 700 de clienţi, 85% fiind din România.

    „Suntem norocoşi pentru că am fost susţinuţi şi suntem susţinuţi în continuare de o nouă finanţare oferită de la cei de la Fortech Investments, care practic au intrat printr-un pachet minoritar la noi în acţionariat şi ne dorim foarte mult să creştem şi să demonstrăm valoarea care o aducem comercianţilor. “

     

    3. Mihai Cepoi, fondator şi CEO al Jobful, şi Felix Crişan, partener la Netopia Ventures şi cofondator al Ronin

    Ce e nou? Platforma de recrutare Jobful şi fondul de investiţii de capital de risc Netopia Ventures, două dintre proiectele care au trecut în ultimii ani prin programul de accelerare InnovX-BCR, au planuri de expansiune în 2023.

    Mihai Cepoi: „După trei ani destul de grei de pandemie, de la startul pandemiei încoace, am reuşit să aducem Jobful pe linia de plutire, însemnând aducerea companiei într-o zonă de profitabilitate. Am trecut de partea de break-even, am reuşit să pivotăm modelul astfel încât să putem să comercializăm soluţia nu numai în România, ci şi în afara ţării.“

    Felix Crişan:  „Lucrul important care s-a întâmplat de când s-a terminat programul InnovX-BCR este că
    ne-am uitat mult mai mult la ce paşi sunt necesari pentru organizarea fondului astfel încât să putem să atragem alţi parteneri, deci să aducem fonduri din afară. Aici, bineînţeles că în Europa limited partner-ul cel mai urmărit de toată lumea este European Investment Fund. Dar ne uităm şi în alte direcţii.“

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noiembrie 2019 şi realizată în prezent împreună cu BCR Innovx, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 370 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Start-up Star, Investor Watch, Sfatul expertului şi What’s Hot.

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.

  • Oportunitatea „de închiriat”. Piaţa imobiliară trece într-o nouă paradigmă, în care chiriile câştigă teren. Cum s-a ajuns la acest fenomen şi ce urmează?

    De ce vorbim despre piaţa chiriilor când 96% dintre români sunt proprietari? Cine închiriază în loc să cumpere? Acestea sunt două dintre cele mai întâlnite întrebări (sau răspunsuri?) în care se oprea până acum orice discuţie despre businessul de închirieri, mai exact despre tendinţa unor dezvoltatori şi investitori de a-şi forma portofolii de apartamente exclusiv pentru închiriere, tendinţă observabilă cu atât mai accentuat cu cât mergem înspre vestul Europei. Acum, datele problemei s-au schimbat, costul unei rate ipotecare a depăşit costul unei chirii, vânzările stagnează, iar piaţa închirierilor pare din ce în ce mai mult un răspuns, atât pentru proprietari, cât şi pentru cei care caută o locuinţă.

     

     

    Cu toţii ştim că 96% dintre români sunt proprietari, ne-am întrebat mereu de ce vorbim despre închirieri dacă ştim că doar 4% au locuinţă închiriată şi ne-am uitat mai în detaliu să înţelegem de unde vine cererea şi unde se duc aceşti oameni. Ne-am uitat la începutul acestui an pe Bucureşti şi oraşele mari şi am văzut că 15% dintre oameni închiriază de fapt, nu 5% cum e statistica naţională, şi e valabil şi la Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara, în jur de 15% este media, cu diferenţe destul de mici de la un oraş la altul”, a explicat Gabriel Blăniţă, associate director valuation & advisory services la Colliers România, în conferinţa ZF Tendinţe în Piaţa Rezidenţală 2023. Datele prezentate de el fac parte din concluziile unui studiu realizat de Unlock Research pentru Colliers, care arată că 15% dintre românii cu vârsta cuprinsă între 18 şi 55 de ani din oraşe locuiesc cu chirie, iar în rândul populaţiei de 18-24 de ani proporţia celor care stau în chirie este chiar dublă. „Ce am observat este că tinerii sunt cel mai dispuşi să locuiască în chirie, câteodată este o alegere, dar de multe ori este singura posibilitate economică pentru a accesa o locuinţă. Vedem că vârsta de la care există posibilitatea de a cumpăra o locuinţă creşte. În România, încă vorbim de o vârstă de sub 30 de ani, pe când în Europa de Vest vorbim de 35-38 de ani sau chiar mai mult vârsta la care o pesoană îşi permite să achiziţioneze o locuinţă.”

    Europa de Vest ne arată direcţia în care mergem odată cu parcurgerea unor etape de dezvoltare economică, cel puţin cu oraşele mari, dar asta nu înseamnă că acela trebuie să fie luat drept modelul ideal. Un exemplu negativ mai atipic este chiar piaţa din Germania, unde mai mult de jumătate din populaţie locuieşte în chirie, iar structura pieţei rezidenţiale generează nelinişte socială. „Acum noi pornim de la un nivel de 15% în Bucureşti şi oraşele mari şi dacă vrem să vedem unde poate ajunge este suficient să ne uităm la ţările care sunt cu câţiva ani în faţa României din acest punct de vedere şi mă refer la alte state din Europa Centrală, la Polonia sau Cehia. Aici zona de închirieri ajunge la 25% din totalul proprietăţilor în oraşele mari şi nu aş vrea să dăm exemplul Berlinului sau al Germaniei, unde jumătate dintre oameni închiriază şi jumătate sunt proprietari, pentru că este mai degrabă o piaţă atipică.” Asta înseamnă că şi în Bucureşti procentul real ar putea ajunge la 25%, după cum estimează specialistul, însă această tendinţă se va concretiza „în ani de zile”, nu de pe o zi pe alta.

    „Ne uităm la exemplul ţărilor din jur şi important este să avem în primul rând cerere şi apoi stocul necesar pentru tranziţia aceasta. Dacă ne uităm la stocul necesar, vedem din ce în ce mai multe ansambluri destinate exclusiv închirierii şi dezvoltatori care de la modelul clasic de a dezvolta şi de a vinde încep să gândească modele pe termen mediu şi lung, de a deţine proprietăţile pe o perioadă mai lungă şi de a le închiria.” În Praga s-au construit peste 50.000 de locuinţe destinate exclusiv închirierii în ultimii 10 ani, în timp ce Varşovia este mai la început de drum, cu 10.000 de locuinţe în astfel de ansambluri şi alte 20.000 -30.000 aflate în construcţie la acest moment. „Acestea se adaugă unui stoc de locuinţe deja existent şi numărul de locuinţe pentru închirieri vine de la acei investitori mici care au 1-2 apartamente pe care le pun la închiriat. Faptul că piaţa de închirieri creşte accelerat face ca din ce în ce mai mulţi jucători să gândească proiecte la scară largă.” În România, Colliers estimează că există circa 1.000 de apartamente în ansambluri destinate exclusiv închirierii, precum şi planuri pentru încă 3.000 – 4.000 de unităţi în următorii doi-trei ani de zile.

    „Ne aşteptăm ca probabil peste doi ani şi jumătate de acum să vedem cel puţin 4.000 astfel de unităţi în Bucureşti, care se adaugă la tot stocul de locuinţe, dar ele vor fi destinate exclusiv închirierii, vor avea facilităţi legat de zona de închirieri şi vor adăuga la piaţa rezidenţială un nou tip de produs cu care consumatorii din ţările din jurul nostru sunt obişnuiţi şi care şi la noi va avea un rol important în următorii ani. Deci circa trei ani va dura pentru 4.000 de unităţi în Bucureşti şi probabil în 7-10 ani ne vom apropia de acel prag de 25% în chirie.”

     

    Din declaraţie în declaraţie

    Discuţia despre apartamente destinate exclusiv închirierii nu era pe lista de priorităţi a dezvoltatorilor şi a investitorilor până în perioada recentă, însă în 2020 au început să se anunţe ambiţii la un nivel din ce în ce mai înalt. La începutul anului 2020, dezvoltatorul AFI Europe România a anunţat că va investi în Capitală în premieră într-un proiect rezidenţial dedicat exclusiv închirierii. Până la acel moment, portofoliile de apartamente despre care discutam în piaţa din România era legată de investitorii care cumpărau câte 10-20 de apartamente în cadrul proiectelor rezidenţiale pentru a le închiria, însă niciun dezvoltator de calibru nu realizase un pas în această direcţie. „Ne concentrăm acum pe conceptul AFI Home, un proiect demarat de câţiva ani, concentrat pe rezidenţial de închiriat, construit pentru a fi închiriat. Am început proiectul întâi în Cehia, unde suntem într-un stadiu avansat, având deja un total de 900 de apartamente, din care o parte sunt operaţionale, altă parte va fi operatională din primăvară iar din al doilea trimestru din 2024 vor fi disponibile încă 300 de apartamente. Astfel, din prima jumătate a anului viitor vor operaţionale toate unităţile, cele mai multe încă din acest an”, declara Doron Klein, CEO al AFI Europe România şi Cehia, pentru ZF, în martie 2023, ceea ce arată că ambiţiile rămân în această direcţie.

    La jumătatea anului 2022, Lucian Azoiţei anunţa că Forty Management nu vrea să vândă nimic din proiectul Central District Crystal Lagoon pe care îl dezvoltă în zona de nord a Capitalei şi care  cuprinde inclusiv 600 de apartamente. „Nu se vinde nimic. Apartamentele sunt strict pentru închiriere, business planul este făcut pentru operare. Pentru acest proiect noi am obţinut un credit de finanţare care este pe 15 ani, iar returnarea creditului se face din încasările din chirii“, explica atunci Lucian Azoiţei, CEO al Forty Management. Un alt dezvoltator de calibru din România care se uită la proiecte destinate exclusiv închirierii este One United Properties, cel mai activ jucător din Capitală. Tot în 2022, Andrei Diaconescu, cofondator al companiei, declara că are în vedere unul sau două proiecte în această direcţie, dar nu vede o creştere semnificativă pe acest segment în următorii zece ani. „În momentul de faţă avem şi noi o tentativă de creare a unui miniportofoliu de apartamente de închiriat, avem unul sau două proiecte cărora ne gândim să le dăm o destinaţie strict de închiriat, însă cred că suntem departe de acele economii care au acest built-to-rent. (…) Românii doresc să fie proprietari, au home equity prin faptul că au cel puţin un apartament, deci nu pleacă de la zero. Nu cred că în următorii 10 ani vom avea o creştere semnificativă pe acest segment, dar suntem în curs de a-l testa“, a spus Andrei Diaconescu, în toamna anului trecut. Acum, tendinţa a prins avânt, iar acest lucru este observat inclusiv de reprezentanţii One United, care nu au anunţat planuri pentru suplimentarea sau accelerare acestora, dar au subliniat prezenţa acestui trend. „Spuneam că nu avem o piaţă reală de închirieri, începem să o avem. Sunt portofolii foarte mari care apar în piaţă, unde se dezvoltă pe termen scurt sau pe termen lung închirieri care arată că este un beneficiu real şi arată că de fapt este foarte bine să îţi plasezi banii în diverse”, a declarat Beatrice Dumitraşcu, CEO Residential Division One United Properties, în conferinţei ZF Piaţa Rezidenţială 2023.

    De ce acum

    Discuţia despre chirii a început să prindă avânt anul trecut şi este important să ne uităm la factorii din spatele acestei evoluţii, atât din perspectiva consumatorului, a modelului de business, cât şi a oportunităţii venite într-un context de vânzări reduse. „Auzim din ce în ce mai des cuvântul închiriere pentru că de circa un an de zile suntem într-o zonă în care dobânzile au crescut accelerat, iar asta i-a împiedicat pe clienţi să cumpere locuinţa pe care o doresc, fie au amânat planurile, fie nu s-au mai încadrat la o achiziţie”, a explicat Gabriel Blăniţă. În acelaşi timp, ultimii doi ani au adus o creştere accelerată a preţurilor aparatmentelor, chiar dacă anul trecut ritmul tranzacţiilor a început să încetinească semnificativ aproape pe toate segmentele de piaţă. Cu preţuri în creştere şi cu o piaţă de credite ipotecare înfrânată de un mediu în care băncile centrale cresc dobânzile, diferenţa dintre preţul unei chirii şi preţul unei rate a început să crească, varianta închirierii fiind mai ieftină în Bucureşti şi oraşele mari.

    „Vedem un gap din ce în ce mai mare între chirie şi rată, dar în Bucureşti şi în oraşele mari a început de circa un an şi jumătate, doi ani de zile. În vestul Europei acest gap este mult mai mare şi îl vedem deja de o perioadă mai lungă de timp. Vedem că în Praga, în Varşovia, chiria e mult mai ieftină decât rata de mai mulţi ani. Asta a dus la o schimbare a modelului de dezvoltare şi a modelului în care se închiriază locuinţe.” Tinerii sunt cel mai dispuşi să stea în chirie, iar România asistă astăzi la o perioadă în care se face schimbul de generaţii. Noile generaţii pun mai mult preţ pe flexibilitate, pe a se putea muta dintr-un loc în altul, ceea ce dă naştere unui nou model pe piaţa rezidenţială. Din perspectiva dezvoltatorilor, Ionuţ Negoiţă, CEO şi fondator al HILS Development a explicat că vânzările de apartamente au scăzut la jumătate, iar formarea unui portofoliu de apartamente destinat închirierii este soluţia aleasă de companie pentru a aborda contextul actual. „Noi avem 1.000 de apartamente targetate anual. Înainte de pandemie vindeam ce «produceam», însă acum vindem 600 din 1.000, iar diferenţa le vom da către închiriere. Poate nu chiar 400 pe an, dar ţinta noastră este ca în următorii patru ani să formăm un portofoliu de 1.000 de apartamente pe care le vom mobila şi închiria. Lună de lună, 20-25 de apartamente vor fi configurate pentru a fi închiriate. Singurul dezavantaj acolo este că blochează capital, dar pentru cine îşi permite, este un lucru foarte bun“, a declarat el.

    Negoiţă spune că „în orice criză sunt şi oportunităţi, cum este portofoliul de închirieri”, ceea ce ilustrează unul dintre factorii care vor conduce în perioada următoare dezvoltarea acestui segment: oportunitatea de business. Dincolo de dezvoltatori, piaţa închirierilor este abordată şi de investitori, cum ar fi Meta Estate Trust, o structură de tip holding care a fost înfiinţat de mai mulţi investitori români, printre care Eugen Voicu, acţionar majoritar al Certinvest, Ionuţ Nicolescu, preşedinte SVN România, Adrian Stanciu, membru fondator Erudio, sau Dragoş Bonea şi Alex Bonea, fondatorii Delta Studio. Aceştia achiziţionează portofolii de unităţi pe care le scot la închiriat. Tendinţa este prezentă şi pe segmentul rezidenţial de lux, unde compania Toff Dominium construieşte un portofoliu cuprins din unităţi localizate în Bucureşti şi în proximitatea Capitalei.

    „Cumpărăm apartamente în blocuri noi şi le închiriem. Avem peste 200 de apartamente, utilate, mobilate, închiriate, şi încă 200 de apartamente pe care le-am semnat cu dezvoltatorii, pe care le vom recepţiona în următorii 2-3 ani. Ne uităm şi în Bucureşti şi în proximitate”, a spus Corina Stanciu, managing director al Toff Dominium.   

     

    „Ne uităm la exemplul ţărilor din jur şi important este să avem în primul rând cerere şi apoi stocul necesar pentru tranziţia aceasta. Dacă ne uităm la stocul necesar vedem din ce în ce mai multe ansambluri destinate exclusiv închirierii şi dezvoltatori care de la modelul clasic de a dezvolta şi de a vinde încep să gândească modele pe termen mediu şi lung, de a deţine proprietăţile pe o perioadă mai lungă şi de a le închiria.”

    Gabriel Blăniţă, associate director valuation & advisory services la Colliers România

     

    „Spuneam că nu avem o piaţă reală de închirieri, începem să o avem. Sunt portofolii foarte mari care apar în piaţă, unde se dezvoltă pe termen scurt sau pe termen lung închirieri care arată că este un beneficiu real şi arată că de fapt este foarte bine să îţi plasezi banii în mod diversificat.”

    Beatrice Dumitraşcu, CEO, Residential Division One United Properties

  • Oportunitatea „de închiriat”. Piaţa imobiliară trece într-o nouă paradigmă, în care chiriile câştigă teren. Cum s-a ajuns la acest fenomen şi ce urmează?

    De ce vorbim despre piaţa chiriilor când 96% dintre români sunt proprietari? Cine închiriază în loc să cumpere? Acestea sunt două dintre cele mai întâlnite întrebări (sau răspunsuri?) în care se oprea până acum orice discuţie despre businessul de închirieri, mai exact despre tendinţa unor dezvoltatori şi investitori de a-şi forma portofolii de apartamente exclusiv pentru închiriere, tendinţă observabilă cu atât mai accentuat cu cât mergem înspre vestul Europei. Acum, datele problemei s-au schimbat, costul unei rate ipotecare a depăşit costul unei chirii, vânzările stagnează, iar piaţa închirierilor pare din ce în ce mai mult un răspuns, atât pentru proprietari, cât şi pentru cei care caută o locuinţă.

     

     

    Cu toţii ştim că 96% dintre români sunt proprietari, ne-am întrebat mereu de ce vorbim despre închirieri dacă ştim că doar 4% au locuinţă închiriată şi ne-am uitat mai în detaliu să înţelegem de unde vine cererea şi unde se duc aceşti oameni. Ne-am uitat la începutul acestui an pe Bucureşti şi oraşele mari şi am văzut că 15% dintre oameni închiriază de fapt, nu 5% cum e statistica naţională, şi e valabil şi la Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara, în jur de 15% este media, cu diferenţe destul de mici de la un oraş la altul”, a explicat Gabriel Blăniţă, associate director valuation & advisory services la Colliers România, în conferinţa ZF Tendinţe în Piaţa Rezidenţală 2023. Datele prezentate de el fac parte din concluziile unui studiu realizat de Unlock Research pentru Colliers, care arată că 15% dintre românii cu vârsta cuprinsă între 18 şi 55 de ani din oraşe locuiesc cu chirie, iar în rândul populaţiei de 18-24 de ani proporţia celor care stau în chirie este chiar dublă. „Ce am observat este că tinerii sunt cel mai dispuşi să locuiască în chirie, câteodată este o alegere, dar de multe ori este singura posibilitate economică pentru a accesa o locuinţă. Vedem că vârsta de la care există posibilitatea de a cumpăra o locuinţă creşte. În România, încă vorbim de o vârstă de sub 30 de ani, pe când în Europa de Vest vorbim de 35-38 de ani sau chiar mai mult vârsta la care o pesoană îşi permite să achiziţioneze o locuinţă.”

    Europa de Vest ne arată direcţia în care mergem odată cu parcurgerea unor etape de dezvoltare economică, cel puţin cu oraşele mari, dar asta nu înseamnă că acela trebuie să fie luat drept modelul ideal. Un exemplu negativ mai atipic este chiar piaţa din Germania, unde mai mult de jumătate din populaţie locuieşte în chirie, iar structura pieţei rezidenţiale generează nelinişte socială. „Acum noi pornim de la un nivel de 15% în Bucureşti şi oraşele mari şi dacă vrem să vedem unde poate ajunge este suficient să ne uităm la ţările care sunt cu câţiva ani în faţa României din acest punct de vedere şi mă refer la alte state din Europa Centrală, la Polonia sau Cehia. Aici zona de închirieri ajunge la 25% din totalul proprietăţilor în oraşele mari şi nu aş vrea să dăm exemplul Berlinului sau al Germaniei, unde jumătate dintre oameni închiriază şi jumătate sunt proprietari, pentru că este mai degrabă o piaţă atipică.” Asta înseamnă că şi în Bucureşti procentul real ar putea ajunge la 25%, după cum estimează specialistul, însă această tendinţă se va concretiza „în ani de zile”, nu de pe o zi pe alta.

    „Ne uităm la exemplul ţărilor din jur şi important este să avem în primul rând cerere şi apoi stocul necesar pentru tranziţia aceasta. Dacă ne uităm la stocul necesar, vedem din ce în ce mai multe ansambluri destinate exclusiv închirierii şi dezvoltatori care de la modelul clasic de a dezvolta şi de a vinde încep să gândească modele pe termen mediu şi lung, de a deţine proprietăţile pe o perioadă mai lungă şi de a le închiria.” În Praga s-au construit peste 50.000 de locuinţe destinate exclusiv închirierii în ultimii 10 ani, în timp ce Varşovia este mai la început de drum, cu 10.000 de locuinţe în astfel de ansambluri şi alte 20.000 -30.000 aflate în construcţie la acest moment. „Acestea se adaugă unui stoc de locuinţe deja existent şi numărul de locuinţe pentru închirieri vine de la acei investitori mici care au 1-2 apartamente pe care le pun la închiriat. Faptul că piaţa de închirieri creşte accelerat face ca din ce în ce mai mulţi jucători să gândească proiecte la scară largă.” În România, Colliers estimează că există circa 1.000 de apartamente în ansambluri destinate exclusiv închirierii, precum şi planuri pentru încă 3.000 – 4.000 de unităţi în următorii doi-trei ani de zile.

    „Ne aşteptăm ca probabil peste doi ani şi jumătate de acum să vedem cel puţin 4.000 astfel de unităţi în Bucureşti, care se adaugă la tot stocul de locuinţe, dar ele vor fi destinate exclusiv închirierii, vor avea facilităţi legat de zona de închirieri şi vor adăuga la piaţa rezidenţială un nou tip de produs cu care consumatorii din ţările din jurul nostru sunt obişnuiţi şi care şi la noi va avea un rol important în următorii ani. Deci circa trei ani va dura pentru 4.000 de unităţi în Bucureşti şi probabil în 7-10 ani ne vom apropia de acel prag de 25% în chirie.”

     

    Din declaraţie în declaraţie

    Discuţia despre apartamente destinate exclusiv închirierii nu era pe lista de priorităţi a dezvoltatorilor şi a investitorilor până în perioada recentă, însă în 2020 au început să se anunţe ambiţii la un nivel din ce în ce mai înalt. La începutul anului 2020, dezvoltatorul AFI Europe România a anunţat că va investi în Capitală în premieră într-un proiect rezidenţial dedicat exclusiv închirierii. Până la acel moment, portofoliile de apartamente despre care discutam în piaţa din România era legată de investitorii care cumpărau câte 10-20 de apartamente în cadrul proiectelor rezidenţiale pentru a le închiria, însă niciun dezvoltator de calibru nu realizase un pas în această direcţie. „Ne concentrăm acum pe conceptul AFI Home, un proiect demarat de câţiva ani, concentrat pe rezidenţial de închiriat, construit pentru a fi închiriat. Am început proiectul întâi în Cehia, unde suntem într-un stadiu avansat, având deja un total de 900 de apartamente, din care o parte sunt operaţionale, altă parte va fi operatională din primăvară iar din al doilea trimestru din 2024 vor fi disponibile încă 300 de apartamente. Astfel, din prima jumătate a anului viitor vor operaţionale toate unităţile, cele mai multe încă din acest an”, declara Doron Klein, CEO al AFI Europe România şi Cehia, pentru ZF, în martie 2023, ceea ce arată că ambiţiile rămân în această direcţie.

    La jumătatea anului 2022, Lucian Azoiţei anunţa că Forty Management nu vrea să vândă nimic din proiectul Central District Crystal Lagoon pe care îl dezvoltă în zona de nord a Capitalei şi care  cuprinde inclusiv 600 de apartamente. „Nu se vinde nimic. Apartamentele sunt strict pentru închiriere, business planul este făcut pentru operare. Pentru acest proiect noi am obţinut un credit de finanţare care este pe 15 ani, iar returnarea creditului se face din încasările din chirii“, explica atunci Lucian Azoiţei, CEO al Forty Management. Un alt dezvoltator de calibru din România care se uită la proiecte destinate exclusiv închirierii este One United Properties, cel mai activ jucător din Capitală. Tot în 2022, Andrei Diaconescu, cofondator al companiei, declara că are în vedere unul sau două proiecte în această direcţie, dar nu vede o creştere semnificativă pe acest segment în următorii zece ani. „În momentul de faţă avem şi noi o tentativă de creare a unui miniportofoliu de apartamente de închiriat, avem unul sau două proiecte cărora ne gândim să le dăm o destinaţie strict de închiriat, însă cred că suntem departe de acele economii care au acest built-to-rent. (…) Românii doresc să fie proprietari, au home equity prin faptul că au cel puţin un apartament, deci nu pleacă de la zero. Nu cred că în următorii 10 ani vom avea o creştere semnificativă pe acest segment, dar suntem în curs de a-l testa“, a spus Andrei Diaconescu, în toamna anului trecut. Acum, tendinţa a prins avânt, iar acest lucru este observat inclusiv de reprezentanţii One United, care nu au anunţat planuri pentru suplimentarea sau accelerare acestora, dar au subliniat prezenţa acestui trend. „Spuneam că nu avem o piaţă reală de închirieri, începem să o avem. Sunt portofolii foarte mari care apar în piaţă, unde se dezvoltă pe termen scurt sau pe termen lung închirieri care arată că este un beneficiu real şi arată că de fapt este foarte bine să îţi plasezi banii în diverse”, a declarat Beatrice Dumitraşcu, CEO Residential Division One United Properties, în conferinţei ZF Piaţa Rezidenţială 2023.

    De ce acum

    Discuţia despre chirii a început să prindă avânt anul trecut şi este important să ne uităm la factorii din spatele acestei evoluţii, atât din perspectiva consumatorului, a modelului de business, cât şi a oportunităţii venite într-un context de vânzări reduse. „Auzim din ce în ce mai des cuvântul închiriere pentru că de circa un an de zile suntem într-o zonă în care dobânzile au crescut accelerat, iar asta i-a împiedicat pe clienţi să cumpere locuinţa pe care o doresc, fie au amânat planurile, fie nu s-au mai încadrat la o achiziţie”, a explicat Gabriel Blăniţă. În acelaşi timp, ultimii doi ani au adus o creştere accelerată a preţurilor aparatmentelor, chiar dacă anul trecut ritmul tranzacţiilor a început să încetinească semnificativ aproape pe toate segmentele de piaţă. Cu preţuri în creştere şi cu o piaţă de credite ipotecare înfrânată de un mediu în care băncile centrale cresc dobânzile, diferenţa dintre preţul unei chirii şi preţul unei rate a început să crească, varianta închirierii fiind mai ieftină în Bucureşti şi oraşele mari.

    „Vedem un gap din ce în ce mai mare între chirie şi rată, dar în Bucureşti şi în oraşele mari a început de circa un an şi jumătate, doi ani de zile. În vestul Europei acest gap este mult mai mare şi îl vedem deja de o perioadă mai lungă de timp. Vedem că în Praga, în Varşovia, chiria e mult mai ieftină decât rata de mai mulţi ani. Asta a dus la o schimbare a modelului de dezvoltare şi a modelului în care se închiriază locuinţe.” Tinerii sunt cel mai dispuşi să stea în chirie, iar România asistă astăzi la o perioadă în care se face schimbul de generaţii. Noile generaţii pun mai mult preţ pe flexibilitate, pe a se putea muta dintr-un loc în altul, ceea ce dă naştere unui nou model pe piaţa rezidenţială. Din perspectiva dezvoltatorilor, Ionuţ Negoiţă, CEO şi fondator al HILS Development a explicat că vânzările de apartamente au scăzut la jumătate, iar formarea unui portofoliu de apartamente destinat închirierii este soluţia aleasă de companie pentru a aborda contextul actual. „Noi avem 1.000 de apartamente targetate anual. Înainte de pandemie vindeam ce «produceam», însă acum vindem 600 din 1.000, iar diferenţa le vom da către închiriere. Poate nu chiar 400 pe an, dar ţinta noastră este ca în următorii patru ani să formăm un portofoliu de 1.000 de apartamente pe care le vom mobila şi închiria. Lună de lună, 20-25 de apartamente vor fi configurate pentru a fi închiriate. Singurul dezavantaj acolo este că blochează capital, dar pentru cine îşi permite, este un lucru foarte bun“, a declarat el.

    Negoiţă spune că „în orice criză sunt şi oportunităţi, cum este portofoliul de închirieri”, ceea ce ilustrează unul dintre factorii care vor conduce în perioada următoare dezvoltarea acestui segment: oportunitatea de business. Dincolo de dezvoltatori, piaţa închirierilor este abordată şi de investitori, cum ar fi Meta Estate Trust, o structură de tip holding care a fost înfiinţat de mai mulţi investitori români, printre care Eugen Voicu, acţionar majoritar al Certinvest, Ionuţ Nicolescu, preşedinte SVN România, Adrian Stanciu, membru fondator Erudio, sau Dragoş Bonea şi Alex Bonea, fondatorii Delta Studio. Aceştia achiziţionează portofolii de unităţi pe care le scot la închiriat. Tendinţa este prezentă şi pe segmentul rezidenţial de lux, unde compania Toff Dominium construieşte un portofoliu cuprins din unităţi localizate în Bucureşti şi în proximitatea Capitalei.

    „Cumpărăm apartamente în blocuri noi şi le închiriem. Avem peste 200 de apartamente, utilate, mobilate, închiriate, şi încă 200 de apartamente pe care le-am semnat cu dezvoltatorii, pe care le vom recepţiona în următorii 2-3 ani. Ne uităm şi în Bucureşti şi în proximitate”, a spus Corina Stanciu, managing director al Toff Dominium.   

     

    „Ne uităm la exemplul ţărilor din jur şi important este să avem în primul rând cerere şi apoi stocul necesar pentru tranziţia aceasta. Dacă ne uităm la stocul necesar vedem din ce în ce mai multe ansambluri destinate exclusiv închirierii şi dezvoltatori care de la modelul clasic de a dezvolta şi de a vinde încep să gândească modele pe termen mediu şi lung, de a deţine proprietăţile pe o perioadă mai lungă şi de a le închiria.”

    Gabriel Blăniţă, associate director valuation & advisory services la Colliers România

     

    „Spuneam că nu avem o piaţă reală de închirieri, începem să o avem. Sunt portofolii foarte mari care apar în piaţă, unde se dezvoltă pe termen scurt sau pe termen lung închirieri care arată că este un beneficiu real şi arată că de fapt este foarte bine să îţi plasezi banii în mod diversificat.”

    Beatrice Dumitraşcu, CEO, Residential Division One United Properties

  • O pasiune redescoperită după 30 de ani a venit şi cu un plan de business. Monceramice este dovada că hobby-ul uitat în sertar se poate transforma într-o afacere profitabilă

    Monceramice este Monica Mocanu. Şi invers. De când a ales să se întoarcă la una dintre cele mai mari pasiuni ale ei, la trei decenii după ce o închisese în sertar, Monica a găsit resurse şi inspiraţie să transforme în afacere un hobby aducător numai de bucurie. Aşa că din ceramică modelează obiecte diverse, iar din fiecare experienţă se modelează pe ea însăşi ca antreprenor.

    Ceramica este o pasiune la care m-am întors după 30 de ani. La început a fost doar ideea, apoi, în decembrie 2020, am reuşit cu ajutorul familiei să cumpăr cel mai important lucru – cuptorul electric, care a costat 13.000 de lei”, îşi aminteşte Monica Mocanu. Cu această investiţie iniţială la purtător, ea a dus mai departe chimia dintre ea şi ceramică, împletind-o cu o altă plăcere, cea pentru pictură. Astăzi, se completează armonios într-o colecţie întreagă de piese care atrag atenţia şi întorc privirile. „Pictura îmi dă libertatea să creez un univers colorat, să aduc culoare în viaţa de zi cu zi, să mă exprim. De fiecare dată creez modele noi, cu forme imperfecte şi desene originale pictate sub glazură, astfel că fiecare obiect are un caracter unic şi exclusiv, fiind piese decorative şi utile în acelaşi timp.” În modelarea lutului, Monica foloseşte puţine unelte, mâinile fiind cele care fac cu adevărat minuni, având în ele un potenţial infinit. „Îmi place tehnica ciupirii, să las urmele degetelor în lut, îmi plac asperităţile şi formele imperfecte.” De unde însă această afinitate pentru creaţia artistică? Monica Mocanu a început să deseneze din copilărie. În clasa a cincea, a dat examen pentru a intra la Liceul de Arte Plastice Nicolae Tonitza din Bucureşti, moment căruia i-au urmat mulţi ani de studiu în lumea desenului, a picturii, a modelajului. Absolvirea liceului a avut loc în 1988, la secţia Ceramică, următorul pas fiind – surprinzător – Facultatea de Drept. A fost practic momentul când pasiunea a fost încuiată în sertar. Cu unele mici escapade totuşi. „De-a lungul anilor, am făcut ilustraţii pentru diverse publicaţii şi companii, printre care şi Vodafone. Am participat la expoziţii de grup cu lucrări mixed media în Germania, Argentina, Spania.”

    Monica Mocanu îşi vinde creaţiile pe Facebook şi pe Instagram, la preţuri care variază, în funcţie de model, între 70 şi 200 de lei.

    După ce a luat decizia de a se întoarce la artă şi a investit în achiziţia cuptorului, Monica a fost invitată la o expoziţie de ceramică contemporană în Grecia, unde a experimentat noi tehnici de lucru pe care şi-a propus să le integreze în propriul stil de a crea.  Monica nu foloseşte materiale toxice, iar culorile cu care lucrează pentru pictat sunt cumpărate din afara ţării, după multe provocări prin care a trebuit să treacă până a găsit furnizorii potriviţi, la preţuri convenabile. În 2022, Monceramice a început o colaborare cu reţeaua de localuri Cannoleria, specializate în desertul sicilian cannoli, pentru realizarea unor farfurii din care clienţii să-şi savureze plăcerea dulce. Farfuriile sunt modelate şi pictate manual şi, mai ales, pline de culoare, proiectând îndată pofticioşii în universul „dolce far niente” italienesc. „Tot în 2022, pasiunea mea m-a adus alături de iniţiativa Nestlé (unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa de dulciuri, cafea şi mâncare pentru animale de companie – n. red.), prin care am adaptat în premieră în România ghidurile de nutriţie NutriPorţia şi VeggiePorţia în limbajul Braille. Am creat astfel farfurii concepute special pentru a ajuta persoanele cu dizabilităţi de vedere să-şi pregătească preparate echilibrate din punct de vedere nutriţional.” Pentru colecţiile proprii, clienţii Monceramice sunt oamenii care nu doar apreciază lucrurile făcute manual pentru ei înşişi, ci îşi doresc să şi dăruiască asemenea piese unicat. Nu de puţine ori, cumpărătorii revin pentru a-şi completa gama cu noi şi noi obiecte. Monica Mocanu îşi vinde creaţiile pe Facebook şi pe Instagram, la preţuri care variază, în funcţie de model, între 70 şi 200 de lei. La ce visează mai departe? „Îmi doresc un atelier în care oamenii să descopere şi să modeleze lutul, un magazin online şi multe colaborări frumoase, care să se potrivească cu ce creez. Nu am un spaţiu dedicat, lucrez într-un spaţiu mic, care este totodată şi spaţiul de locuit. Se numeşte «apartatelier»”, se destăinuie Monica.

    „Îmi doresc un atelier în care oamenii să descopere şi să modeleze lutul, un magazin online şi multe colaborări frumoase, care să se potrivească cu ce creez.”

    Monica Mocanu, fondatoare Monceramice

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de a stăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

     

    Panda Bubble Tea (jud. Harghita)

    Fondatoare: Daria Marc

    Investiţie iniţială: 42.000 de euro

    Vânzări: în medie, 800 de lei pe zi

    Prezenţă: Topliţa, judeţul Harghita

    DiAmo Jewelry – magazin de bijuterii (Bucureşti)

    Fondatoare: Aliona Marcu

    Investiţii: peste 50.000 de euro

    Prezenţă: online

    Ethereal Chalet – unitate de cazare (jud. Argeş)

    Fondator: Vlad Rusu

    Prezenţă: Valea Mare – Pravăţ, judeţul Argeş)

    Centru de radiologie dentară (jud. Bihor)

    Fondator: Călin Popa

    Investiţie iniţială: 100.000 de euro

    Cifră de afaceri estimată pentru 2023: 300.000 de lei (60.000 de euro)

    Prezenţă: Beiuş, judeţul Bihor

    Tai-Mălai cu Poveşti – platformă cu recomandări şi cărţi pentru copii (Bucureşti)

    Fondatoare: Iulia Scutaru Ghiţescu şi Anamaria Ghiţescu

    Prezenţă: online

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • O pasiune redescoperită după 30 de ani a venit şi cu un plan de business. Monceramice este dovada că hobby-ul uitat în sertar se poate transforma într-o afacere profitabilă

    Monceramice este Monica Mocanu. Şi invers. De când a ales să se întoarcă la una dintre cele mai mari pasiuni ale ei, la trei decenii după ce o închisese în sertar, Monica a găsit resurse şi inspiraţie să transforme în afacere un hobby aducător numai de bucurie. Aşa că din ceramică modelează obiecte diverse, iar din fiecare experienţă se modelează pe ea însăşi ca antreprenor.

    Ceramica este o pasiune la care m-am întors după 30 de ani. La început a fost doar ideea, apoi, în decembrie 2020, am reuşit cu ajutorul familiei să cumpăr cel mai important lucru – cuptorul electric, care a costat 13.000 de lei”, îşi aminteşte Monica Mocanu. Cu această investiţie iniţială la purtător, ea a dus mai departe chimia dintre ea şi ceramică, împletind-o cu o altă plăcere, cea pentru pictură. Astăzi, se completează armonios într-o colecţie întreagă de piese care atrag atenţia şi întorc privirile. „Pictura îmi dă libertatea să creez un univers colorat, să aduc culoare în viaţa de zi cu zi, să mă exprim. De fiecare dată creez modele noi, cu forme imperfecte şi desene originale pictate sub glazură, astfel că fiecare obiect are un caracter unic şi exclusiv, fiind piese decorative şi utile în acelaşi timp.” În modelarea lutului, Monica foloseşte puţine unelte, mâinile fiind cele care fac cu adevărat minuni, având în ele un potenţial infinit. „Îmi place tehnica ciupirii, să las urmele degetelor în lut, îmi plac asperităţile şi formele imperfecte.” De unde însă această afinitate pentru creaţia artistică? Monica Mocanu a început să deseneze din copilărie. În clasa a cincea, a dat examen pentru a intra la Liceul de Arte Plastice Nicolae Tonitza din Bucureşti, moment căruia i-au urmat mulţi ani de studiu în lumea desenului, a picturii, a modelajului. Absolvirea liceului a avut loc în 1988, la secţia Ceramică, următorul pas fiind – surprinzător – Facultatea de Drept. A fost practic momentul când pasiunea a fost încuiată în sertar. Cu unele mici escapade totuşi. „De-a lungul anilor, am făcut ilustraţii pentru diverse publicaţii şi companii, printre care şi Vodafone. Am participat la expoziţii de grup cu lucrări mixed media în Germania, Argentina, Spania.”

    Monica Mocanu îşi vinde creaţiile pe Facebook şi pe Instagram, la preţuri care variază, în funcţie de model, între 70 şi 200 de lei.

    După ce a luat decizia de a se întoarce la artă şi a investit în achiziţia cuptorului, Monica a fost invitată la o expoziţie de ceramică contemporană în Grecia, unde a experimentat noi tehnici de lucru pe care şi-a propus să le integreze în propriul stil de a crea.  Monica nu foloseşte materiale toxice, iar culorile cu care lucrează pentru pictat sunt cumpărate din afara ţării, după multe provocări prin care a trebuit să treacă până a găsit furnizorii potriviţi, la preţuri convenabile. În 2022, Monceramice a început o colaborare cu reţeaua de localuri Cannoleria, specializate în desertul sicilian cannoli, pentru realizarea unor farfurii din care clienţii să-şi savureze plăcerea dulce. Farfuriile sunt modelate şi pictate manual şi, mai ales, pline de culoare, proiectând îndată pofticioşii în universul „dolce far niente” italienesc. „Tot în 2022, pasiunea mea m-a adus alături de iniţiativa Nestlé (unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa de dulciuri, cafea şi mâncare pentru animale de companie – n. red.), prin care am adaptat în premieră în România ghidurile de nutriţie NutriPorţia şi VeggiePorţia în limbajul Braille. Am creat astfel farfurii concepute special pentru a ajuta persoanele cu dizabilităţi de vedere să-şi pregătească preparate echilibrate din punct de vedere nutriţional.” Pentru colecţiile proprii, clienţii Monceramice sunt oamenii care nu doar apreciază lucrurile făcute manual pentru ei înşişi, ci îşi doresc să şi dăruiască asemenea piese unicat. Nu de puţine ori, cumpărătorii revin pentru a-şi completa gama cu noi şi noi obiecte. Monica Mocanu îşi vinde creaţiile pe Facebook şi pe Instagram, la preţuri care variază, în funcţie de model, între 70 şi 200 de lei. La ce visează mai departe? „Îmi doresc un atelier în care oamenii să descopere şi să modeleze lutul, un magazin online şi multe colaborări frumoase, care să se potrivească cu ce creez. Nu am un spaţiu dedicat, lucrez într-un spaţiu mic, care este totodată şi spaţiul de locuit. Se numeşte «apartatelier»”, se destăinuie Monica.

    „Îmi doresc un atelier în care oamenii să descopere şi să modeleze lutul, un magazin online şi multe colaborări frumoase, care să se potrivească cu ce creez.”

    Monica Mocanu, fondatoare Monceramice

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de a stăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

     

    Panda Bubble Tea (jud. Harghita)

    Fondatoare: Daria Marc

    Investiţie iniţială: 42.000 de euro

    Vânzări: în medie, 800 de lei pe zi

    Prezenţă: Topliţa, judeţul Harghita

    DiAmo Jewelry – magazin de bijuterii (Bucureşti)

    Fondatoare: Aliona Marcu

    Investiţii: peste 50.000 de euro

    Prezenţă: online

    Ethereal Chalet – unitate de cazare (jud. Argeş)

    Fondator: Vlad Rusu

    Prezenţă: Valea Mare – Pravăţ, judeţul Argeş)

    Centru de radiologie dentară (jud. Bihor)

    Fondator: Călin Popa

    Investiţie iniţială: 100.000 de euro

    Cifră de afaceri estimată pentru 2023: 300.000 de lei (60.000 de euro)

    Prezenţă: Beiuş, judeţul Bihor

    Tai-Mălai cu Poveşti – platformă cu recomandări şi cărţi pentru copii (Bucureşti)

    Fondatoare: Iulia Scutaru Ghiţescu şi Anamaria Ghiţescu

    Prezenţă: online

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.