Category: Revista BM

  • Angajatul 3.0. Cum va fi angajatul ideal al anului 2030, potrivit ChatGPT, pus faţă în faţă cu specialiştii (umani), într-un exerciţiu jurnalistic al BUSINESS Magazin?

    Care vor fi cele mai căutate joburi ale anului 2030, ce calităţi trebuie să aibă angajaţii viitorului, cât şi liderii de companii, cum va arăta un CV şi ce rol vor avea emoţiile – sunt câteva dintre întrebările din dialogul cu specialişti (umani) din piaţa muncii, cât şi dintr-o discuţie virtuală cu ChatGPT. MidJouney, „Fratele” său cu înclinaţii mai artistice, ne-a ajutat să construim şi un tablou digital al felului în care angajaţii şi locul de muncă ar putea arăta peste ani, iar un candidat din viitor ne-a adus o perspectivă cât se poate de optimistă asupra ceea ce ne aşteaptă.


    O perspectivă  umană asupra angajatului viitorului

    Dezvoltatorul OpenAI a şocat din nou, odată cu lansarea unei versiuni recente a software-ului din spatele chatbotului care pare că a cucerit lumea, GPT-4: platforma a impresionat rapid utilizatorii prin capacitatea sa de a simplifica codarea şi de a crea rapid un site web dintr-o schiţă, de pildă, dar, după cum ne-a obişnuit deja, a trezit şi noi îngrijorări referitoare la felul în care AI ar putea să „fure” mare parte din joburile prezentului. Până la 300 de milioane de locuri de muncă cu normă întreagă din întreaga lume ar putea fi automatizate într-un fel sau altul de noua versiune a inteligenţei artificiale, care a dus la apariţia platformelor precum ChatGPT, potrivit unui studiu recent al economiştilor de la Goldman Sachs. Aceştia au prezis că 18% din activităţile de la nivel mondial ar putea fi computerizate, cu efecte mai profunde în economiile avansate decât în cele emergente. Aceasta se datorează în parte faptului că lucrătorii de birou sunt consideraţi mai expuşi riscului decât cei care lucrează fizic. Economiştii se aşteaptă ca funcţionarii administrativi să fie cel mai afectaţi, în comparaţie cu un efect mai redus observat asupra ocupaţiilor solicitante fizic sau în aer liber, cum ar fi construcţiile. În Statele Unite şi Europa, aproximativ două treimi dintre locurile de muncă actuale „sunt expuse într-o oarecare măsură automatizării prin AI”, iar până la un sfert din toate activităţile ar putea fi realizate complet de către AI, estimează banca. Totuşi, în timp ce locurile de muncă se pot schimba, adoptarea largă a AI ar putea creşte în cele din urmă productivitatea forţei de muncă – şi ar putea stimula PIB-ul brut global cu 7% anual pe o perioadă de 10 ani, potrivit Goldman Sachs.

    Cu aceste premise în minte, am pornit şi noi într-un un exerciţiu de imaginaţie, axat pe felul în care ne vom desfăşura activităţile în viitor şi, în acelaşi timp, ne-am propus să facem un test al felului în care inteligenţa artificială poate modela un text jurnalistic pentru BUSINESS Magazin. Concluziile? Răspunsuri lungi, pe care le-aş fi obţinut în cel puţin o săptămână şi după ore întregi de documentare, am reuşit să primesc de la ChatGPT în mai puţin de 40 de minute, într-o „discuţie” despre piaţa muncii anului 2030. Probabil că nu aş fi intrat în acest exerciţiu jurnalistic fără provocarea de a găsi „conţinut” suficient şi relevant pentru revista realizată în perioada sărbătorilor, cu mai puţin timp efectiv de muncă, dar cu acelaşi deadline de predare a articolelor. Specialiştii umani nu ne-au dezamăgit însă nici de această dată şi şi-au făcut timp şi ei să ne răspundă, astfel că ceea ce veţi citi este o combinaţie interesantă, spunem noi, între perspectiva lor asupra felului în care ar putea arăta angajatul şi piaţa muncii din viitor şi viziunea ChatGPT. Din punctul nostru de vedere, pare că şi peste 7 ani vom avea un job: dialogul cu AI nu se compară cu rezultatul interacţiunii umane, iar până când ChatGPT nu va dezvolta iniţiativă,  imaginaţie, puţină emoţie şi, mai ales, „surse” care să îi răspundă oricând – joburile noastre, dar şi ale lor, sunt sigure. Datorită lui Andrei Tabără, posibil angajat new entry în industria aerospaţială a anului 2030, care ne-a răspuns din avion în timp ce se îndrepta spre o competiţie internaţională de robotică,  piaţa muncii din viitor este una despre care aşteptăm cu interes să scriem – şi la prezent. 

    „Angajatul ideal trebuie să fie tânăr şi polivalent, multitasking, un excelent user al tehnologiei şi aplicaţiilor, să poată lucra de oriunde şi oricând, fără un program rigid fix, să răspundă la solicitări şi să rezolve taskuri la cerere, după nevoi, dar să şi empatizeze cu toţi colaboratorii, colegi, clienţi, furnizori etc., ceea ce roboţii nu vor face sau o vor face mecanic, fără emoţii! Va fi un fel de «angajat etern», căutat şi dorit şi astăzi de către diverşi angajatori.”

    prof. dr. Ovidiu Dîmbean-Creţa, rectorul şcolii de afaceri ASEBUSS


    Angajatul etern, săptămâna de lucru nonstop şi creativitatea pragmatică, printre principalele tendinţe din piaţa muncii identificate de specialiştii umani


    Care crezi că ar putea fi caracteristicile principale ale angajatului ideal în anul 2030?

    Prof. dr. Ovidiu Dîmbean-Creţa, rectorul şcolii de afaceri ASEBUSS: Până în 2030 sunt doar 7 ani, iar dacă ne uităm în urmă cu 7 ani, adică în 2016, acel an pare mai aproape decât cel din viitor, aşa ni se pare mereu. Dar tot mereu spunem, fără să greşim prea mult, că viteza de schimbare tehnologică şi comportamentală în piaţa muncii şi în organizaţii creşte continuu şi progresiv, dacă nu chiar exponenţial. Precedenţii 7 ani au fost indiscutabil însă marcaţi şi influenţaţi iremediabil de pandemia de COVID, cea care a accelerat schimbările şi în acest domeniu. Deci până în 2030, angajatul ideal trebuie să fie tânăr şi polivalent, multitasking, un excelent user al tehnologiei şi aplicaţiilor, să poată lucra de oriunde şi oricând, fără un program rigid fix, să răspundă la solicitări şi să rezolve taskuri la cerere, după nevoi, dar să şi empatizeze cu toţi colaboratorii, colegi, clienţi, furnizori etc., ceea ce roboţii nu vor face sau o vor face mecanic, fără emoţii! Va fi un fel de „angajat etern”, căutat şi dorit şi astăzi de către diverşi angajatori. Provocarea ChatGPT şi dezvoltarea ei până în 2030 vor obliga angajatul ideal să aibă abilităţi de a-l verifica şi valida sau nu, deci va avea nevoie de cunoaştere largă, bazată pe fundamentele ştiinţei, altfel vom fi pierduţi, trăind într-un fel de „fake life”.

    Iulia Stanca – people & culture business partner, Roche România: Perioada recentă ne-a demonstrat că felul în care ne uităm la modelele de business se poate schimba radical din multe perspective. Cred totuşi cu tărie că sunt câteva caracteristici care sunt foarte relevante astăzi şi care vor contura profilul angajatului ideal, atât în viitorul apropiat, cât şi pe termen lung, cum ar fi:

    ♦Œ înţelegerea cât mai bună a industriei, pentru a avea o imagine de ansamblu asupra tuturor aspectelor domeniului şi a naviga cu succes în rolul respectiv;

    ♦ domeniul şi procesele aferente rolului. Un expert în rolul său va avea întotdeauna un avantaj în a găsi soluţii care aduc valoare organizaţiei şi livrează cea mai bună experienţă pentru beneficiarul final;

    Ž♦ creativitate şi curaj. Este nevoie de oameni capabili să producă schimbări în procese şi în business care să îmbunătăţească constant atât rezultatele de business, cât şi satisfacţia clienţilor noştri.

    Care crezi că vor fi cele mai căutate joburi în anul 2030?

    Andrei Goşu, managing partner al firmei de training şi consultanţă în dezvoltare organizaţională Ascendis: Cred că economia României va rămâne la fel de diversificată, per ansamblu, şi în 2030, iar cererea de oameni va fi mare în toate domeniile. Profesorii, inginerii şi operatorii din fabrici vor reprezenta specializările cele mai căutate pe piaţa muncii. Cel puţin în România va fi o mare presiune pe recrutarea şi selecţia profesorilor şi învăţătorilor, pentru că aceştia reprezintă o categorie numeroasă de angajaţi – peste 200.000 sunt în prezent numai în învăţământul preuniversitar. Aceste profesii şi-au pierdut din atractivitate, din cauza salariilor mici, iar tinerii bine pregătiţi nu mai vor să urmeze o carieră în educaţie. Iar dacă situaţia actuală nu se va schimba semnificativ în următorii şapte ani, cred că şcolile bune vor intra într-o competiţie acerbă de recrutare a celor mai buni profesori.


    Creativitatea pragmatică, rezolvarea problemelor şi crearea unei culturi de «auto-responsabilizare» a oamenilor sunt abilităţile liderilor apreciaţi în prezent, abilităţi care, cred eu, vor fi cerute şi în viitor. Creativitatea pragmatică este trăsătura celor să facă conexiuni şi legături pentru a adăuga valoare în business. Valoroasă va rămâne şi abilitatea oamenilor de a rezolva probleme şi de a-şi asuma deciziile pe care le iau.”

    Andrei Goşu, managing partner al firmei de training şi consultanţă în dezvoltare organizaţională Ascendis


    Care vor fi top trei provocări pentru angajatul anului 2030?

    prof. dr. Ovidiu Dîmbean-Creţa, rectorul şcolii de afaceri ASEBUSS: Pentru angajaţi, top trei provocări ar putea fi:

    Œ♦  dacă să se mai angajeze sau să lucreze independent având propria firmă, pe bază de contract sau de proiect; deja se întâmplă asta, dar va creşte mult în 7 ani această tendinţă;

    ♦ să dovedească în faţa angajatorilor, a contractorilor, nevoia pentru cineva ca ea/el, în faţa concurenţei humanoide, dar mai ales a celei artificiale;

    ♦Ž motivaţia muncii în faţa unei tendinţe cel puţin prezente, despre care nu ştim cum va evolua în următorii 7 ani, de a nu mai acumula active, ci de a merge spre sharing de orice, de la trotinete şi biciclete, la maşini şi case, nu doar de vacanţă; un alt motiv al provocării motivaţiei muncii va fi conceptul de „minimum/social employment wage for all”, generat de înlocuirea accelarată a oamenilor cu maşini, roboţi şi algoritmi.

    Dar care vor fi cele mai mari provocări pentru un lider de companie în anul 2030?

    prof. dr. Ovidiu Dîmbean-Creţa, rectorul şcolii de afaceri ASEBUSS: Pricipala provocare a unui lider de companie în 2030 va fi cu câţi roboţi să lucreze (incluzând sau mai ales folosind ChatGPT şi urmaşii săi mai perfecţionaţi), care să fie raportul dintre roboţi şi oameni, dacă să mai lucreze cu oameni, fine tuning labor force structure! Orice alte provocări vor deriva din aceasta.

    ► Iulia Stanca – people & culture business partner, Roche România: Odată cu schimbările în modelele de business vine şi o nouă viziune asupra a ceea ce înseamnă leadershipul. Din ce în ce mai multe organizaţii se gândesc la detaşarea de scară ierarhică şi leadershipul pe bază de „demand and control” şi trecerea către un stil de leadership care încurajează angajaţii să acţioneze într-un mod independent. Cea mai mare provocare în viitor este schimbarea de mindset pe care liderii trebuie să o cultive în organizaţie şi adoptarea unui stil nou de leadership, acţionând ca vizionari, coach şi catalizatorii schimbării, inspirând colegii să inoveze, să colaboreze pentru a crea soluţii cu impact pentru clienţi şi pentru organizaţie.

    David Sebastian Stein, managing partner pentru Austria şi România în cadrul companiei de consultanţă în leadership şi executive search Signium – Stein & Partner: Cred că va deveni din ce în ce mai dificilă practicarea leadershipului în modul convenţional. În leadershipul actual, este important să comunici clar scopul şi viziunea companiei şi să ai o abordare unitară în ceea ce priveşte strategia de business. Pe viitor însă companiile trebuie să devină mai inovatoare atunci când trebuie să îşi stabilească şi să comunice viziunea către salariaţi, pentru că atenţia angajaţilor va fi „furată” din ce în ce mai mult de reţelele sociale inteligente şi de alte tipuri de divertisment, într-un context în care automatizarea îşi face tot mai mult loc în sarcinile uzuale de serviciu ale oamenilor.


    „În viitor, companiile trebuie să devină mai inovatoare atunci când trebuie să îşi stabilească şi să comunice viziunea către salariaţi, pentru că atenţia angajaţilor va fi «furată» din ce în ce mai mult de reţelele sociale inteligente şi de alte tipuri de divertisment, într-un context în care automatizarea îşi face tot mai mult loc în sarcinile uzuale de serviciu ale oamenilor.”

    David Sebastian Stein, managing partner Austria & România în cadrul companiei de consultanţă în leadership şi executive search Signium – Stein & Partner

     


    Care sunt principalele trei oportunităţi pentru angajatul anului 2030?

    prof. dr. Ovidiu Dîmbean-Creţa, rectorul şcolii de afaceri ASEBUSS:

    Oportunităţile angaja­tului din 2030 vor deriva parţial din provocările sale de la întrebarea anterioară; angajatul anului 2030 va avea şi mai mult decât azi independenţa şi libertatea de a alege ce şi cum să facă, dar depinde de calificarea şi de specializarea pe care le are şi de atitudine! E valabil şi astăzi. Ştiinţa/cunoaşterea de a face/influenţa lucruri vor redeveni esenţiale.

    Cum ar putea arăta un CV pentru recrutarea angajatului/ liderului ideal în 2030?

    Andrei Goşu, managing partner al firmei de training şi consultanţă în dezvoltare organizaţională Ascendis:

    Creativitatea pragma­tică, rezolvarea problemelor şi crearea unei culturi de „autoresponsabilizare” a oamenilor sunt abilităţile liderilor apreciaţi în prezent, abilităţi care, cred eu, vor fi cerute şi în viitor. Creativitatea pragmatică este trăsătura de a face conexiuni şi legături pentru a adăuga valoare în business. Valoroasă va rămâne şi abilitatea oamenilor de a rezolva probleme şi de a-şi asuma deciziile pe care le iau. „Fac eu” este motto-ul unei organizaţii cu o cultură sănătoasă, în care oamenii au aşa-numita „accountability” şi îşi asumă deciziile pe care le iau şi îşi iau sarcini de lucru fără să aştepte să li se dea să facă ceva. Şi astfel nu se va mai pierde timp cu controlul muncii, cu managementul, cu procesele şi cu verificările făcute în prezent în companii.

    prof. dr. Ovidiu Dîmbean-Creţa, rectorul şcolii de afaceri ASEBUSS: CV-urile viitorului vor fi analizate mai mult prin perspectiva punctelor tari şi a abilităţilor persoanei în loc de o potrivire a fişei postului scos la concurs cu un candidat. Astfel, companiile care fac recrutări se vor uita la punctele forte ale candidatului şi vor vedea unde ar putea fi potrivită persoana respectivă în organizaţie. Criteriile principale de selecţie vor fi: scopul individual al candidatului şi valorile candidatului.

    Cum va arăta săptămâna de lucru în 2030?

    Andrei Goşu, managing partner al firmei de training şi consultanţă în dezvoltare organizaţională Ascendis: Eu sper – chiar dacă este o opinie care nu e împărtăşită de toată lumea – că săptămâna de lucru a anului 2030 va fi… nonstop. Oamenii îşi vor putea alege când să lucreze, vor fi din ce în ce mai mulţi freelanceri, care lucrează pe bază de proiect şi care îşi aleg singuri când şi cât să lucreze.

    Iulia Stanca – people & culture business partner, Roche România: Dacă facem un pas în spate şi ne uităm la perioada trecută observăm că s-a simţit nevoia unei schimbări radicale a modelelor de lucru, o schimbare care să vină în întâmpinarea noilor priorităţi ale angajaţilor. Evident, aceste schimbări ale nevoilor au fost accelerate de situaţia pandemică, însă cu siguranţă lucrurile mergeau deja în această direcţie. Din ce în ce mai multe organizaţii încurajează flexibilitatea şi independenţa, dând posibilitatea angajaţilor de a-şi gestiona timpul de lucru astfel încât să-şi maximizeze contribuţia şi impactul rolului. Cred că în viitor fiecare organizaţie, în funcţie de industria în care activează, va trebui să identifice modelul de lucru care să aducă maximum de beneficii, găsind un echilibru între menţinerea culturii organizaţionale, sentimentul de apartenenţă şi nevoia de flexibilitate a angajaţilor. Astfel, organizaţiile trebuie să se concentreze pe promovarea unei culturi bazată pe încredere, responsabilitate şi rezultate şi pe redefinirea conceptului de carieră şi management al performanţei, de la o abordare „one size fits all” la un drum personalizat bazat pe capabilităţi şi competenţe.


    „Odată cu schimbările în modelele de business vine şi o nouă viziune asupra a ceea ce înseamnă leadershipul. Din ce în ce mai multe organizaţii se gândesc la detaşarea de scara ierarhică şi leadership-ul pe bază de «demand and control» şi trecerea către un stil de leadership care încurajează angajaţii să acţioneze într-un mod independent.” 

    Iulia Stanca – people & culture business partner, Roche România

     

     


    prof. dr. Ovidiu Dîmbean-Creţa, rectorul şcolii de afaceri ASEBUSS: Săptămâna de lucru în 2030 va fi şi mai flexibilă decât a început să devină în ultimii ani, în sensul lucrului pe proiecte, faze şi termene, tot mai separat de istoricul program fix de 8 ore zi, 5 zile pe săptămână. 5 zile, după ce au fost 6 zile şi chiar 7 din 7. Viitorul ne rezervă o reducere „oficială” a zilelor de lucru, pe săptămâna de la 5 la 4 zile cel mai probabil, dar în unele cazuri, deja întâlnite, cunoscute, zilele de lucru sunt înlocuite cu nopţile, oamenii lucrând fără un program rigid anume, cu atât mai mult roboţii, AI, machine learning etc. În medie faţă de întreagă piaţă a muncii, săptămâna de lucru va fi mai mică şi de 4 zile pe săptămână din cauza faptului că tot mai mulţi oameni vor fi înlocuiţi de roboţi/algoritmi, deci va creşte masa de oameni nerelevanţi pentru piaţa muncii din viitor, oameni care vor fi liberi tot timpul şi care vor avea un venit minim garantat din care să trăiască modest.

    Ce rol vor juca emoţiile şi inteligenţa emoţională pentru angajaţi în 2030?

    prof. dr. Ovidiu Dîmbean-Creţa, rectorul şcolii de afaceri ASEBUSS: Siguranţa psihologică şi bunăstarea mentală vor juca un rol din ce în ce mai important şi viitorul va fi mult mai despre sensul muncii angajatului decât despre parcurgerea unor etape pentru a fi promovat. Prin urmare, inteligenţa emoţională şi înţelegerea emoţională vor deveni esenţiale în relaţia cu angajaţii în viitor. Monitorizarea implicării angajaţilor şi a bunăstării lor mentale este doar începutul şi va reprezenta principala forţă care va duce businessul mai departe. Liderii capabili să se adapteze în timp util se vor concentra cu siguranţă pe o cultură care este incluzivă şi care va aborda şi partea emoţională.

    Care sunt joburile care vor dispărea ?

    Iulia Stanca – people & culture business partner, Roche România: Trăim într-o perioadă care ne arată în fiecare zi puterea tehnologiei. Sunt multe joburi în lume care au o mare componentă de sarcini repetitive. Până acum, aceste joburi au fost dependente de o persoană care trebuia să se asigure că lucrurile se întâmplă corect. Aceste roluri sunt şi cel mai expuse să devină redundante, pe măsură ce companiile apelează la puterea tehnologiei şi îşi digitalizează procesele.



    Viziunea ChatGPT asupra angajatului 3.0

    Cu toate că tehnologia va juca un rol tot mai important în mediul de lucru, nu va putea înlocui complet interacţiunea umană şi abilităţile sociale.

     

    Care crezi ca ar putea fi caracteristicile principale ale angajatului ideal în anul 2030?

    ChatGPT: Este dificil să prezic cu exactitate caracteristicile angajatului ideal în anul 2030, dar există anumite tendinţe care indică că anumite abilităţi şi calităţi vor fi foarte valorizate. În primul rând, adaptabilitatea şi flexibilitatea vor fi esenţiale într-o lume care se schimbă rapid. Angajatul ideal va trebui să fie capabil să se adapteze rapid la noile tehnologii şi la noile cerinţe ale pieţei.

    În al doilea rând, abilităţile digitale vor fi mai importante ca niciodată. Deşi competenţele digitale sunt importante deja în prezent, în 2030 vor fi mult mai valorizate, întrucât tehnologia va fi prezentă în toate aspectele vieţii şi ale muncii. În al treilea rând, capacitatea de a învăţa în mod continuu şi de a se dezvolta va fi la fel de importantă. Într-o lume în care noile tehnologii apar într-un ritm alert, angajatul ideal va trebui să fie capabil să îşi actualizeze constant cunoştinţele şi să înveţe lucruri noi. În plus, abilităţile de comunicare şi de lucru în echipă vor fi de asemenea importante în anul 2030. Cu toate că tehnologia va juca un rol tot mai important în mediul de lucru, nu va putea înlocui complet interacţiunea umană şi abilităţile sociale. În concluzie, angajatul ideal în anul 2030 va fi adaptabil, flexibil, cu abilităţi digitale puternice, capabil să înveţe continuu şi să se dezvolte, cu abilităţi de comunicare şi de lucru în echipă bune şi capabil să îşi adapteze abilităţile la noile cerinţe ale pieţei.

    Care crezi că vor fi cele mai căutate joburi în anul 2030?

    ChatGPT: Este dificil să prezic cu exactitate care vor fi cele mai căutate joburi în anul 2030, dar există anumite tendinţe care indică că anumite domenii vor fi mai solicitate. În primul rând, se aşteaptă o creştere semnificativă a cererii de specialişti în tehnologie şi IT, în special în domenii precum inteligenţa artificială, securitatea cibernetică, dezvoltarea de software şi robotică. Cu toate că tehnologia a evoluat foarte mult în ultimii ani, este de aşteptat să continue să avanseze rapid şi să ceară din ce în ce mai multe specializări în domeniul IT. În al doilea rând, se aşteaptă o creştere semnificativă a cererii pentru specialişti în domeniul sănătăţii şi al îngrijirii persoanelor în vârstă. Într-o lume în care populaţia îmbătrâneşte rapid şi în care există o creştere a bolilor cronice, se aşteaptă ca aceste domenii să fie foarte solicitate şi în viitor. În al treilea rând, se aşteaptă o cerere crescută de specialişti în domeniul energiei regenerabile şi al mediului. Oamenii devin tot mai conştienţi de impactul pe care îl au asupra mediului şi de necesitatea dezvoltării unor surse de energie durabile, astfel că se aşteaptă ca domeniul energiei regenerabile să crească semnificativ în următorii ani. În plus, se aşteaptă o cerere crescută pentru specialişti în domeniul creativ, cum ar fi designul şi marketingul digital, precum şi pentru specialişti în domeniul educaţiei şi formării profesionale. În concluzie, cele mai căutate joburi în anul 2030 ar putea fi cele din domeniul IT, al sănătăţii şi îngrijirii persoanelor în vârstă, al energiei regenerabile şi al mediului, al creativităţii şi al educaţiei şi formării profesionale.

    Top trei provocări pentru angajatul anului 2030 ?

    ChatGPT: Iată trei dintre cele mai mari provocări pentru angajatul anului 2030:

    Œ Reînnoirea abilităţilor şi adaptarea la schimbare: Tehnologia şi mediul de afaceri evoluează rapid, astfel încât angajaţii vor trebui să fie capabili să înveţe şi să-şi actualizeze constant abilităţile şi cunoştinţele pentru a rămâne relevanţi pe piaţa muncii.

     Managementul timpului şi al stresului: Într-un mediu de afaceri agitat, cu termene strânse şi aşteptări ridicate, angajaţii vor fi nevoiţi să gestioneze eficient timpul şi să îşi menţină nivelul de stres sub control pentru a fi productivi şi sănătoşi.

    Ž Menţinerea echilibrului între viaţa personală şi profesională: Într-o lume în care tehnologia face posibilă conectarea permanentă şi munca flexibilă, angajaţii vor fi nevoiţi să găsească un echilibru sănătos între carieră şi viaţa personală pentru a-şi menţine starea de bine şi productivitatea pe termen lung.

    Care vor fi cele mai mari provocări pentru un lider de companie în anul 2030?

    ChatGPT: În anul 2030, liderii de companii se vor confrunta cu o serie de provocări complexe şi diverse, într-o lume în schimbare rapidă şi continuă. Iată câteva dintre cele mai mari provocări pe care le-ar putea întâlni:

    ♦Œ Schimbările climatice şi dezvoltarea durabilă: În anul 2030, liderii de companii ar putea fi nevoiţi să facă faţă unei presiuni tot mai mari pentru a-şi adapta afacerile la schimbările climatice şi pentru a adopta practici de afaceri durabile. Aceasta poate implica dezvoltarea de produse şi servicii inovatoare care să reducă impactul negativ asupra mediului, dar şi adaptarea operaţiunilor pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră şi a îmbunătăţi eficienţa energetică.

    ♦ Tehnologia şi automatizarea: Avansul tehnologic şi creşterea automatizării pot avea un impact semnificativ asupra afacerilor şi asupra locurilor de muncă. Liderii de companii ar putea fi nevoiţi să găsească modalităţi de a utiliza tehnologia pentru a-şi îmbunătăţi operaţiunile, dar şi pentru a se asigura că angajaţii sunt pregătiţi pentru noile cerinţe ale locurilor de muncă.

    Ž♦ Globalizarea şi diversitatea: Într-o lume tot mai globalizată şi diversă, liderii de companii ar putea fi nevoiţi să navigheze prin culturi şi pieţe diferite, iar acest lucru poate fi o provocare majoră. Este important să înţeleagă şi să se adapteze la nevoile şi preferinţele consumatorilor din diverse regiuni şi să se asigure că companiile lor reflectă diversitatea şi incluziunea în ceea ce priveşte angajaţii şi clienţii.

    ♦ Reglementările guvernamentale şi politicile publice: Liderii de companii ar putea fi nevoiţi să navigheze prin reglementări şi politici publice complexe şi în schimbare, inclusiv în ceea ce priveşte taxele, reglementările de mediu şi sănătate şi siguranţa muncii. Este important să lucreze cu guvernele şi alte organizaţii pentru a promova o legislaţie care să sprijine dezvoltarea afacerilor şi să aducă beneficii economice şi sociale.

    ♦ Inovaţia şi concurenţa: Într-un mediu de afaceri tot mai competitiv, liderii de companii trebuie să fie inovatori şi să găsească modalităţi de a-şi diferenţia afacerile şi de a rămâne în fruntea pieţei. Aceasta poate implica dezvoltarea de noi produse şi servicii, îmbunătăţirea eficienţei şi a costurilor şi dezvoltarea unor culturi organizaţionale care să încurajeze creativitatea şi inovaţia.

    Top trei oportunităţi pentru angajatul anului 2030?

    ChatGPT: Iată trei dintre cele mai mari oportunităţi pentru angajatul anului 2030:

    Œ Dezvoltarea de noi abilităţi şi competenţe: Tehnologia şi evoluţia pieţei muncii vor aduce noi oportunităţi pentru angajaţi să înveţe şi să-şi dezvolte noi abilităţi, cum ar fi analiza datelor, programarea, inteligenţa artificială, managementul inovaţiei şi multe altele.

     Creşterea nivelului de flexibilitate şi autonomie: Într-un mediu de afaceri care se schimbă rapid, multe companii vor oferi oportunităţi de lucru flexibile şi de lucru la distanţă, permiţând angajaţilor să-şi organizeze munca în funcţie de propriile nevoi şi preferinţe.

    Ž Creşterea gradului de implicare şi satisfacţie în munca: Tehnologia va aduce oportunităţi noi de inovare şi schimbare în modul în care companiile îşi desfăşoară afacerile, iar acest lucru va fi motivant pentru mulţi angajaţi care doresc să se implice în proiecte noi şi interesante. De asemenea, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi a mediului de lucru poate duce la o creştere a satisfacţiei şi angajamentului în muncă.

    Ce rol vor avea emoţiile şi inteligenţa emoţională pentru angajaţii anului 2030?

    ChatGPT: În anul 2030, emoţiile şi inteligenţa emoţională vor juca un rol din ce în ce mai important în lumea locurilor de muncă. Într-o lume în care tehnologia avansează rapid, abilităţile tehnice pot fi automate sau externalizate, ceea ce înseamnă că angajaţii trebuie să se concentreze din ce în ce mai mult pe abilităţile umane, precum abilităţile interpersonale şi de comunicare. Inteligenţa emoţională, care include abilităţile de a înţelege şi gestiona propriile emoţii şi de a fi empatic faţă de emoţiile altora, va deveni o abilitate-cheie pentru angajaţii din 2030. Aceasta va fi importantă în echipa de lucru şi în interacţiunile cu clienţii sau furnizorii. De asemenea, emoţiile şi inteligenţa emoţională vor fi importante pentru a gestiona stresul şi presiunea din locul de muncă, precum şi pentru a-şi menţine angajaţii motivaţi şi productivi. Angajaţii care sunt capabili să gestioneze emoţiile negative şi să se concentreze pe rezolvarea problemelor vor fi valorizaţi de către companii. În concluzie, emoţiile şi inteligenţa emoţională vor juca un rol crucial în viaţa profesională a angajaţilor din 2030. Cei care sunt capabili să-şi dezvolte şi să-şi folosească abilităţile emoţionale într-un mod eficient vor fi cei mai căutaţi şi valorizaţi angajaţi.

    Cum ar putea arăta un CV pentru recrutarea angajatului ideal în 2030?

    ChatGPT: Un CV pentru recrutarea angajatului ideal în anul 2030 ar putea arăta diferit faţă de un CV tradiţional, deoarece abilităţile şi experienţele valorizate de companii se vor schimba în timp. În general, un astfel de CV ar putea să pună un accent mai mare pe abilităţile digitale, abilităţile de învăţare continuă şi abilităţile interpersonale.

    Iată câteva elemente pe care un astfel de CV le-ar putea include:

    Œ♦ Abilităţi digitale: Într-o lume în care tehnologia este din ce în ce mai importantă, un astfel de CV ar trebui să includă o secţiune care să evidenţieze abilităţile digitale, precum cunoştinţele de programare, de analiză a datelor, de gestionare a reţelelor sociale etc.

    ♦ Abilităţi interpersonale: Abilităţile de comunicare şi colaborare în echipă sunt din ce în ce mai importante în lumea locurilor de muncă. Un astfel de CV ar trebui să evidenţieze experienţa anterioară în lucrul în echipe şi abilităţile de comunicare şi negociere.

    ♦Ž Experienţă de învăţare continuă: Într-o lume în care tehnologia avansează rapid, angajaţii trebuie să fie capabili să înveţe mereu noi abilităţi. Un astfel de CV ar trebui să evidenţieze cursurile de formare sau de învăţare continuă, precum şi abilităţile de autoînvăţare.

    ♦ Realizări relevante: Un astfel de CV ar trebui să includă realizări specifice şi relevante pentru postul pentru care se aplică, precum proiecte finalizate cu succes sau soluţii inovatoare găsite la probleme dificile.

    ♦ Abilităţi emoţionale: Cum am menţionat anterior, emoţiile şi inteligenţa emoţională vor fi importante în anul 2030. Un astfel de CV ar putea să includă informaţii despre abilităţile emoţionale, cum ar fi capacitatea de a gestiona stresul sau de a comunica eficient în situaţii tensionate.În general, un astfel de CV ar trebui să fie adaptat la postul şi compania pentru care se aplică, evidenţiind abilităţile şi experienţele relevante pentru acele poziţii.

     

    Top 10 calităţi pe care ar trebui să le aibă angajatul ideal în anul 2030:

    1. Abilităţi tehnologice

    2. Învăţare continuă

    3. Gândire critică şi creativitate

    4. Inteligenţă emoţională

    5. Abilităţi de comunicare

    6. Experienţă în dezvoltarea durabilă

    7. Flexibilitate şi adaptabilitate

    8. Abilităţi de leadership

    9. Cunoştinţe despre inteligenţa artificială şi roboţi

    10. Abilitatea de a lucra în echipă

     

    Top 10 cunoştinţe pe care ar trebui să le deţină angajatul ideal în anul 2030 :

    1. Tehnologie avansată şi noile tehnologii emergente

    2. Abilităţi de programare şi dezvoltare software

    3. Inginerie robotică şi automatizare

    4. Cunoaşterea noilor modele de afaceri digitale

    5. Inteligenţa artificială şi machine learning

    6. Blockchain şi criptomonede

    7. Cybersecurity şi securitatea datelor

    8. Dezvoltare durabilă şi economie circulară

    9. Abilităţi de design thinking

    10. Comunicare digitală şi social media marketing

     

    Top 10 cele mai căutate joburi în anul 2030:

    1. Specialist în inteligenţa artificială şi machine learning

    2. Dezvoltator de software şi aplicaţii mobile

    3. Inginer robotic şi automatizare

    4. Specialist în securitatea cibernetică

    5. Manager de proiecte digitale

    6. Specialist în big data şi analiza datelor

    7. Specialist în dezvoltarea durabilă şi economia circulară

    8. Specialist în sănătate digitală

    9. Analist financiar şi consultanţă fiscală

    10. Specialist în marketing digital şi social media

     

    Top 10 cele mai profitabile industrii în anul 2030:

    1. Inteligenţa artificială şi machine learning

    2. Internetul lucrurilor (IoT)

    3. Tehnologia blockchain şi criptomonede

    4. Realitatea virtuală şi augmentată

    5. Energie regenerabilă şi sisteme de stocare a energiei

    6. Sănătate digitală şi tehnologie medicală

    7. Industria alimentară şi agricolă cu producţie sustenabilă

    8. Transportul autonom şi tehnologia vehiculelor electrice

    9. Robotică şi automatizare industrială

    10. Producţia de baterii şi stocare de energie

     

    Top 10 joburi care vor fi înlocuite

    Este dificil să se prevadă cu precizie care sunt exact joburile care vor fi înlocuite, deoarece acest lucru depinde de o varietate de factori, cum ar fi evoluţia tehnologiei şi schimbările în preferinţele consumatorilor. Cu toate acestea, iată o listă generală a joburilor care sunt susceptibile de a fi înlocuite în viitor:

    1. Operatori de linie de producţie şi fabricare, care lucrează prin activităţi repetitive care pot fi automatizate.

    2. Lucrători în domeniul agriculturii şi silviculturii, care ar putea fi înlocuiţi cu tehnologii avansate de agricultură şi producţie.

    3. Operatori de echipamente de birou, cum ar fi asistenţi şi secretari, care pot fi înlocuiţi de tehnologia de procesare a limbajului natural şi de inteligenţa artificială.

    4. Lucrători în domeniul producţiei şi distribuţiei de energie, care ar putea fi înlocuiţi de surse de energie regenerabilă şi de tehnologii avansate de stocare a energiei.

    5. Operatori de maşini şi echipamente de construcţii, care ar putea fi înlocuiţi de maşini autonome de construcţii şi de roboţi.

    6. Reprezentanţi de vânzări, care pot fi înlocuiţi de tehnologia de automatizare a vânzărilor şi de inteligenţa artificială.

    7. Lucrători în domeniul asistenţei medicale, cum ar fi tehnicienii de laborator şi asistenţii medicali, care pot fi înlocuiţi de tehnologia medicală avansată şi de robotica medicală.

    8. Lucrători în domeniul transporturilor, cum ar fi şoferii de camion şi operatorii de echipamente de transport, care pot fi înlocuiţi de vehicule autonome.

    9. Lucrători în domeniul serviciilor alimentare, cum ar fi bucătarii şi ospătarii, care pot fi înlocuiţi de automate de preparare şi servire a alimentelor.

    10. Operatori de echipamente de telecomunicaţii şi de reţele, care ar putea fi înlocuiţi cu tehnologii de automatizare şi de inteligenţă artificială.



    …şi perspectiva

    unui candidat ideal (şi real) pentru piaţa muncii anului 2030: mentalitate de fondator de start-up încă din liceu

     

    Andrei-Cristian Tabără este elev în clasa a XII-a, într-o clasă de profil matematică-informatică intensiv, este olimpic la informatică şi se mândreşte deja cu patru ani de activitate în cadrul echipei de robotică Ro2D2, care, în acest an, s-a calificat la campionatul mondial din Houston. Pasiunea lui pentru robotică l-a îndreptat şi către domeniul ingineriei – astfel, a aplicat pe profilul de inginerie aerospaţială din cadrul universităţii TU Delft din Olanda, unde a şi fost admis pe locul 62 din peste 2.300 de aplicanţi din toată lumea. Cum îşi imaginează el că va arăta jobul său când va începe să îşi construiască o carieră?

    Care este jobul pe care îţi doreşti să îl ai în anul 2030?

    2030 poate părea la o distanţă îndepărtată de prezent, dar timpul trece extrem de repede şi trebuie mereu să te gândeşti în viitor ce vei face, o imagine de ansamblu. Având în vedere domeniul facultăţii alese, chiar dacă reprezintă o ramură destul de restrânsă a ingineriei, aş dori să am un job în industria aerospaţială, dar opţiunile şi dorinţele mele nu se limitează doar aici. Încă de mic, am fost pasionat de Formula 1, iar în acest sport partea aerodinamică a maşinii are o influenţă mare asupra performanţei. Astfel, visul meu ar fi să ajung să lucrez în cadrul competiţie Formula 1, dar şi în domeniul aerospaţial, în principal la ESA.

    Care sunt aşteptările tale referitoare la un loc de muncă?

    Echipele de robotică din cadrul concursului First Tech Challenge le putem asemăna cu un start-up. Noi trebuie să organizăm campanii de fundraising pentru proiectele noastre şi să ne împărţim munca pe departamente, cum ar fi proiectare şi construcţie, programare, PR etc. Având în vedere experienţa mea din această echipă pot afirma că cel mai important lucru într-un spaţiu de muncă este să fii înconjurat de oameni cu acelaşi scop şi asemănări în gândire. Aş dori să am un loc de muncă care să îmi permită flexibilitate şi să îmi ofere facilităţile necesare pentru a excela în domeniul în care activez.

    Care crezi că vor fi aşteptările angajatorilor în 2030 şi cum te pregăteşti tu pentru acestea?

    Ţinând cont de modul în care tehnologia avansează în acest moment, este clar că angajatorii vor dori o anumită adaptabilitate în legătură cu schimbările din domeniu. În acest sens, eu încerc să învăţ constant lucruri noi, cum ar fi proiectarea 3D şi simulări mecanice din softurile de CAD pentru a avea un anumit avantaj, în cazul meu, faţă de studenţii din acelaşi an cu mine. De asemenea, angajatorii din viitor vor pune mai mult preţ pe eficienţă şi pe modul inovator de gândire al angajaţilor.

    Cum crezi că va arăta piaţa de muncii în acel an – care vor fi cele mai căutate abilităţi pentru angajaţii viitorului? Care crezi că vor fi calităţile ce vor face diferenţa?

    Este imposibil să încercăm să prezicem cum va evolua piaţa muncii chiar şi peste un interval scurt de timp, de doar 7 ani, dar cel mai probabil inteligenţa artificială şi automatizările vor lua multe din joburile actuale datorită randamentului sporit. Astfel, noii angajati vor trebui să se diferenţieze într-un mod anume faţă de tehnologia momentului, iar eu cred că acest lucru se poate realiza doar prin gândire critică şi soft skills.

    Cât de bine crezi că te pregăteşte şcoala din România pentru joburile viitorului – care sunt disciplinele pe care le găseşti utile şi pe care mai puţin utile?

    Şcoala din România oferă o bază teoretică solidă, dar acest fapt diminuează din motivaţia şi dorinţa de învăţare a elevilor, deoarece nu găsesc un scop. Aducând din nou robotica în discuţie, acest concurs oferă într-o măsură destul de mare o finalitate practică a conceptelor abstracte învăţate în timpul şcolii. Din punctul meu de vedere sistemul nostru de învăţământ trebuie să ofere elevilor şansa de a se axa mai mult pe materiile specifice profilurilor lor, iar în acelaşi timp să ofere şi un mod de a aplica lucrurile învăţate pe probleme din viaţa reală. Nu putem spune că există o materie mai puţin utilă decât alta, deoarece fiecare elev va avea o înclinaţie asupra unui grup restrâns de materii, făcându-le pe fiecare importante în modul lor, dar pe mine personal, dat fiind domeniul de studiu ales, matematica, fizica şi informatica mă vor ajuta mai mult în dezvoltarea mea profesională.

    Ce rol crezi că va avea inteligenţa artificială în felul în care oamenii îşi vor desfăşura munca în anul 2030?

    Inteligenţa artificială, dacă este folosită adecvat, va spori productivitatea oamenilor şi va ajuta în procesul de inovare în foarte multe domenii, precum ingineria, programarea şi probabil chiar şi medicina. Nu ar trebui să ne temem de aceste schimbări care pot părea şocante, deoarece fiecare dezvoltare din punct de vedere tehnologic a fost privită cu reticenţă la început de majoritate.

  • Câteva dintre problemele zilei de azi s-ar putea să nu îşi mai aibă sensul în era AI: Angajatul etern, un salariu minim pentru toată lumea, săptămâna de lucru nonstop sunt câteva dintre noile concepte din viaţa angajatului 3.0

    Am primit răspunsurile referitoare la angajatul în era AI cam în acelaşi timp în care preşedintele Emmanuel Macron a anunţat promulgarea legii de reformare a sistemului de pensii din Franţa, ce presupune creşterea pragului de pensionare de la 62 la 64 de ani, şi – mai ales, faptul că termenul minim de la care angajaţii se pot pensiona fără a fi nevoiţi să sufere deduceri de pensie creşte de la 42 de ani la 43.

    Dacă în viitor însă nu va mai exista un prag minim pre-stabilit în care să te poţi pensiona, iar anii de cotizaţii vor deveni irelevanţi?

    Protestele şi problemele prezentului pare că nu îşi mai au sensul în piaţa muncii de peste câţiva ani, aşa cum se conturează a fi aceasta în urma răspunsurilor primite pentru articolul de copertă al acestui număr. Este evident că sistemele de pensii, aşa cum sunt ele acum sunt supuse riscului şi incertitudinii – populaţiei active îi este din ce în ce mai greu să susţină populaţia care îmbătrâneşte (în prezent, raportul dintre pensionari şi numărul de angajaţi activi din România este de 1:1, iar balanţa va înclina în viitor înspre pensionari.) În viitor însă, statul ar putea fi nevoit să susţină şi o altă categorie de oameni: cei care, în baza pregătirii lor de până în era inteligenţei artificiale, au ajuns să aibă joburi depăşite. Prof. dr. Ovidiu Dîmbean–Creţa, rectorul şcolii de afaceri ASEBUSS, observă în materialul de copertă al acestui număr că până în 2030 „va creşte masa de oameni nerelevanţi pentru piaţa muncii din viitor, oameni care vor fi liberi tot timpul şi care vor avea un venit minim garantat din care să trăiască modest”.

    Există însă mai multe trenduri ce ar putea caracteriza piaţa muncii dintr-un viitor nu foarte îndepărtat – care ne determină să ne gândim că discuţiile la ordinea zilei în HR-ul prezentului vor fi înlocuite de cu totul altele.

    Un alt exemplu este cel al calităţilor şi abilităţilor pe care un angajat ideal va trebui să le aibă:  relevanţa ta ca angajat nu va fi atât de uşor de câştigat – un angajat din zona white collar înclinat spre acumularea de informaţii nu va mai fi atât de util unei organizaţii precum un tânăr înzestrat cu o serie de calităţi, printre care polivalenţa, multitaskingul, abilitatea de a utiliza extrem de bine tehnologia şi aplicaţiile, flexibilitatea – să poată lucra de oriunde şi oricând, să răspundă la solicitări şi să rezolve taskuri la cerere, după nevoi, dar să şi empatizeze cu toţi colaboratorii, ceea ce roboţii nu vor face sau o vor face mecanic, fără emoţii – practic să fie „un fel de angajat etern, căutat şi dorit şi astăzi de către diverşi angajatori”, după cum remarca tot prof. dr. Ovidiu Dîmbean–Creţa.

    Angajatul etern s-ar putea însă să şi muncească etern – atât în lipsa unui sistem de pensii care să îl susţină, cât şi pentru că el va găsi tot mai mult sens în munca sa şi va acţiona ca un freelancer sau ca un start-up. Mai mult decât atât, faptul că inteligenţa artificială ne va ajuta să realizăm cele mai multe dintre sarcinile repetitive  (în cazul jurnaliştilor, de pildă, scrisul efectiv – de ceva timp şi noi folosim un software de transcris interviuri, în condiţiile în care până nu de mult făceam asta manual – ceea ce se traducea atât în ore pierdute, cât şi, efectiv, în dureri fizice) ne va permite şi din punctul de vedere al sănătăţii să muncim timp de mai mulţi ani.

    Pentru cei care aşteaptă cu nerăbdare săptămâna de lucru de patru zile (sau chiar şi două, mai nou), Andrei Goşu, managing partner al firmei de training şi consultanţă în dezvoltare organizaţională Ascendis vine cu o idee mai puţin populară: cea a săptămânii de lucru nonstop. Nu vă alarmaţi însă, acest lucru nu înseamnă că va trebui să munciţi, efectiv, nonstop, ci că munca nu va mai fi delimitată de graniţe ca în trecut. Dacă pe vremea lui Henry Ford devenise revoluţionar programul de la 9 la 5, inteligenţa artificială va diminua tot mai mult graniţele temporale legate de muncă. Iar în ceea ce priveşte graniţele fizice, este deja evident cum conceptul de „work from everywhere” a devenit deja parte din vieţile angajaţilor care pot să îşi desfăşoare munca remote – iar în viitor pare că cele mai multe dintre ocupaţiile de tip white collar care vor „rămâne”, cu puţine excepţii, se vor putea desfăşura astfel. Odată cu schimbările în modelele de business vine şi o nouă viziune asupra a ceea ce înseamnă leadershipul: din ce în ce mai multe organizaţii se gândesc la detaşarea de o scară ierarhică şi la un leadership pe bază de „demand and control”: se va trece la un stil de leadership care încurajează angajaţii să acţioneze într-un mod independent, observă şi Iulia Stanca, people & business partner la Roche România, idee întărită de reprezentantul Ascendis, care crede şi el într-un sistem de autoresponsabilizare a angajaţilor. Cu alte cuvinte, munca nu este obligatorie, munceşte cine vrea şi cine poate. Tot el a menţionat conceptul de „creativitate pragmatică”, despre care îmi place să cred că va face diferenţa pentru liderii viitorului, – care vor deveni poate mai mult un liant între felul în care vor lucra, cot la cot, angajaţii umani cu inteligenţa artificială – ei vor fi cei de la care vor veni iniţiativa, imaginaţia şi emoţiile necesare pentru echilibrarea unui loc de muncă ce pare desprins din filmele SF.  

    Ioana Matei, editor Business Magazin

     

  • Povestea omului care a ajuns de la a fi ucenicul unui fierar, la a construi de la zero o companie de sute de milioane de euro. Produsele lui sunt folosite de milioane de oameni din toată lumea

    Se spune că noaptea e cel mai bun sfetnic, iar pentru Peter Bang a fost, în multe rânduri, cea mai bună sursă de inspiraţie pentru invenţiile sale sclipitoare. Transformate în electronice de larg consum, acestea au adus succesul companiei care poartă numele său şi al prietenului şi partenerului de business, Olufsen.

    Născut în 1900, Peter Boas Bang a crescut într-o familie înstărită din Copenhaga, într-o casă bine echipată pentru vremea aceea, cu lumini electrice, serviciu telefonic şi un fonograf; familia deţinea chiar şi o maşină. Interesat de tehnologie şi radiouri încă de la o vârstă fragedă, Bang obişnuia să îşi cheltuie banii de buzunar pe baterii, sonerii şi întrerupătoare.

    La 14 ani a părăsit internatul Nærum Kostskole, unde a locuit timp de cinci ani, şi a intrat la gimnaziu, timp în care şi-a explorat în continuare pasiunea pentru tehnologie şi mecanică, ajutat de vărul lui, Isse Wulff, care era asistent la Institutul Tehnic. În 1917 a terminat şcoala, unde îi fuseseră deja evidenţiate abilităţile practice.

    Tatăl său i-a găsit apoi un loc de muncă, ucenic fierar la forja Siemens & Halske, unde Peter obişnuia, în afara orelor de muncă, chiar şi noaptea, să facă experimente, inclusiv făurirea unei mori de vânt pentru a alimenta casa de vară a familiei cu energie electrică. A rămas în atelierul de fierărie patru ani şi, după o scurtă pauză, tatăl său a fost de acord să-l lase să studieze inginerie electrică la Aarhus Electrotechnikum. Aici, a construit mai multe staţii radio pentru familia sa, iar în al treilea an de studii a dezvoltat un receptor care nu se baza pe baterii.

    Atunci când industria audiovizualului a început să se dezvolte rapid, în special în Statele Unite, Bang a călătorit peste ocean pentru a-şi continua studiile, iar în următoarele şase luni a studiat producţia de radiouri şi a lucrat într-o fabrică de echipamente radio. Înainte de a pleca, a vorbit cu tatăl său despre ideea de a înfiinţa o fabrică în Danemarca. Nu a putut începe imediat, dar, odată întors în Copenhaga, a fost contactat de un fost coleg, Svend Andreas Grøn Olufsen, care construise un mic receptor în Quistrup şi avea nevoie de un partener pentru a dezvolta afacerea.

    Nu a durat mult până când ambii tineri ingineri şi-au dat seama că lucrează bine împreună, iar Camillo Cavour Bang, tatăl lui Peter, a înţeles că este un proiect serios şi le-a cerut să vină la Copenhaga pentru a finaliza formalităţile lansării a A/S Bang & Olufsen, fondată la data de 17 noiembrie 1925. Capitalul iniţial a fost de 10.000 de coroane daneze; fiecare fondator avea o cotă de 4.000 kr, iar taţii lor aveau fiecare câte 1.000 kr. Camillo Cavour Bang a fost ales preşedinte al consiliului de administraţie.

    După un început lent şi un succes modest cu un receptor alimentat de la reţea, ei au aflat că există o piaţă mai profitabilă pentru un produs care a furnizat receptoare alimentate cu baterii cu energie de la reţea. Acest produs, care corespunde cel mai îndeaproape adaptorului de alimentare de astăzi, a fost numit Eliminator. A fost lansat în 1926 ca primul produs comercial al companiei şi a fost mijlocul de existenţă al acesteia în primii câţiva ani. Bang & Olufsen a devenit din nou un producător de radio, în sarcina lui Peter Bang revenind responabilitatea inovaţiilor. Aşa că şi-a păstrat obiceiul de a rămâne treaz nopţile pentru a face experimente. După ce Svend Olufsen a murit în 1949, Peter Bang a condus singur compania până la moartea sa, în 1957; a apucat totuşi să fie martorul lansării unui nou produs al Bang & Olufsen, televizorul, în 1952.

    Compania a încheiat anul 2021 cu venituri de circa 230 de milioane de dolari.  

     

    Carte de vizită

    Peter Boas Bang, cofondator, Bang & Olufsen

    1. S-a născut pe 14 martie 1900 în Frederiksberg, Danemarca;

    2. A fost căsătorit de două ori şi a avut patru copii, doi băieţi şi două fete. Ambii fii au călcat pe urmele tatălui lor, devenind ingineri şi lucrând la fabrica din Struer a companiei;

    3. Primul său loc de muncă a fost ca ucenic fierar la forja Siemens & Halske;

    4. A studiat inginerie electrică la Aarhus Electrotechnikum;

    5. În 1925 a cofondat, alături de Svend Andreas Grøn Olufsen, compania Bang & Olufsen;

    6. A murit în anul 1957.

  • Cum a ajuns un medic liderul liderul pieţei de agribusiness din România cu compania creata de la zero de el. Acum veniturile companiei sale depăşesc 2,5 miliarde de lei

    Jabbar Kanani, de profesie medic, punea în anul 2000 bazele Agricover, ajuns astăzi liderul pieţei de agribusiness din România. Veniturile grupului s-au ridicat la 2,5 miliarde de lei în 2022, ceea ce înseamnă 5% din businessul total din agricultură. Antreprenorul cu origini azere a crescut afacerea organic şi următoarea etapă a dezvoltărIi este listarea la Bursa de Valori Bucureşti, intenţie pe care o avea încă din 2012, când a acordat primul interviu pentru presă, unui jurnalist al BUSINESS Magazin.

    Jabbar Kanani, născut în oraşul Mianeh, care aparţine de Azerbaidjanul de Est, a venit în anii ’90 la Bucureşti să studieze medicina, pentru că i se părea o meserie stabilă. La începutul anilor 2000 a schimbat macazul şi a riscat în antreprenoriat. A pariat pe agrobusiness, iar două decenii mai târziu, Agricover, afacerea căreia i-a pus bazele la 27 de ani, este liderul pieţei de profil şi el mişcă o cincime din agricultură. Afacerea a prosperat de la an la an şi următoarea etapă a dezvoltării este listarea la Bursa de Valori Bucureşti. „În ciuda faptului că ne-am confruntat cu provocări fără precedent în ultimii ani, Agricover a furnizat în mod constant rezultate financiare îmbunătăţite şi a crescut cota de piaţă pe care o deţine.

    Ca parte a strategiei noastre de dezvoltare durabilă şi în concordanţă cu ambiţia noastră de a defini agricultura de mâine, suntem încântaţi să anunţăm intenţia noastră de a lista Agricover la Bursa de Valori Bucureşti. Având la bază succesul emisiunii noastre de obligaţiuni în valoare de 40 de milioane de euro din anul 2021, obiectivul nostru este să atragem în continuare capital pentru dezvoltare şi noi investitori, care să se alăture parcursului nostru către succes”, a spus Jabbar Kanani, preşedintele Consiliului de Administraţie al Agricover Holding.

    Grupul Agricover, liderul pieţei de agribusiness din România, a raportat venituri de aproximativ 2,55 miliarde de lei în 2022, în creştere cu 50% comparativ cu anul 2021 şi un profit net de 91,3 milioane de lei, plus 7% an/an. Avansul major a rezultat din extinderea portofoliului de clienţi, furnizând inputuri agricole şi oferind finanţare la peste 10.000 de fermieri. Performanţa din 2022 validează modelul de afaceri sinergic, care conduce la obţinerea de rezultate continue şi susţinute, sublinia, odată cu acest anunţ, Liviu Dobre, CEO al Agricover Holding. Agricover Holding este format din mai multe filiale, Agricover Distribution, Agricover Credit IFN şi Agricover Technology. Acum, grupul îşi anunţă intenţia de a desfăşura o ofertă publică iniţială, listarea la Bursa de Valori Bucureşti fiind o dorinţă pe termen lung a antreprenorului Jabbar Kanani încă din 2012, atunci când a acordat primul său interviu presei, unui jurnalist al revistei BUSINESS Magazin. Oferta va include un număr maxim de 145 de milioane de acţiuni noi, ordinare, emise de ca parte a unei majorări a capitalului social, precum şi până la 800 de milioane de acţiuni ordinare existente, deţinute de actualii acţionari ai Agricover Holding, Jabbar Kanani (87,269%) şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD – 12,727%). Practic, Agricover se pregăteşte de listare la Bursa de Valori Bucureşti până în iunie 2023, ofertă care va cuprinde atât majorare de capital, cât şi vânzarea de acţiuni.

    În 2012, antreprenorul cu origini azere Jabbar Kanani acorda primul interviu din presa locală Ioanei Mihai-Andrei, jurnalistă la BUSINESS Magazin.

     

    Cum a ajuns Agricover Holding în acest punct?

    Prima companie înfiinţată de Jabbar Kanani a fost Agricover Distribution, activă în distribuţia de inputuri agricole. La început, povestea el, adesea mergea la negocieri cu clienţii fermieri, chiar la ei în curte. Astfel, ştia după nume toţi cei aproape 3.000 de fermieri cu care lucra Agricover acum un deceniu, când a acordat interviul pentru Business Magazin. Principala lui grijă era să gândească noi modele de afaceri, pe care le supravegheze până când merg ca pe roate sau, dimpotrivă, să le închidă. Pe segmente de activitate, în 2022, Agricover Distribution a înregistrat venituri de 2,5 miliarde de lei din vânzarea de inputuri agricole precum seminţe certificate, produse de protecţie a plantelor, produse de nutriţie a plantelor, biostimulatori şi combustibili. La nivelul Agricover Credit, valoarea contabilă brută a creditelor şi avansurilor în sold la 31 decembrie 2022, a ajuns la 2,84 miliarde de lei, o creştere cu 42% faţă de sfârşitul anului anterior. Acest segment de business s-a dezvoltat puternic atunci când Jabbar Kanani a făcut o mişcare îndrăzneaţă şi, după rezultate, înţeleaptă, aducându-l la cârmă, în 2012, pe Robert Rekkers, fostul director general al Băncii Transilvania.

    Olandezul este unul dintre cei mai cunoscuţi bancheri de pe piaţă şi îl leagă o istorie de 9 ani de Banca Transilvania. „Agricover Credit este un jucător important în finanţarea agriculturii româneşti, cu o cotă de piaţă de 6,9% la sfârşitul anului 2022, în creştere de la 5,7% la finalul anului 2021, având din 2018 o tendinţă generală de creştere. Estimăm că potenţialul acestui segment de activitate este în continuare considerabil, ţinând cont, în special, de nevoia de a investi în soluţii de digitalizare pentru a creşte productivitatea şi de a eficientiza lucrările în cadrul fermelor. În acest context, chiar dacă dobânzile în piaţă sunt ridicate, aceste investiţii realizate acum vor duce la creşterea randamentelor, rămânând în acelaşi timp competitivi pe pieţele respective”, a spus Liviu Dobre, CEO al Agricover Holding, într-un interviu acordat recent Ziarului Financiar. Sectorul instituţiilor financiare nebancare a avut o evoluţie ascendentă anul trecut, expunerile totale faţă de companiile nefinanciare şi gospodăriile populaţiei situându-se la nivelul de 42,1 miliarde lei în septembrie 2022, în creştere cu 12% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului anterior. Creditarea firmelor de către instituţiile financiare nebancare a consemnat o creştere anuală de 12,7% în septembrie 2022, arată raportul asupra stabilităţii financiare din decembrie 2022 al BNR.

    Liviu Dobre, care a preluat în 2012 funcţia de director general al Agricover Credit IFN, spune că acest segment de business a acoperit o lacună a sectorului agricol local, care a ajutat fermierii români să îşi dezvolte afacerile, prin finanţarea operaţiunilor agricole, a achiziţiilor şi investiţiilor. Dincolo de nevoia de bani a agricultorilor români, miza lui Kanani a fost pe echipa sa, astfel că a adus oameni bine pregătiţi în funcţii cheie, cum sunt Rekkers şi Dobre, pe care i-a promovat ulterior, menţinându-i astfel în companie. Robert Rekkers a fost numit în 2012 membru nonexecutiv al Consiliului de Administraţie al Agricover, iar în 2022 a preluat poziţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie Agricover Credit IFN. La sfârşitul anului 2022, Agricover avea 518 angajaţi, o creştere cu 11% în comparaţie cu anul anterior. Oficialii grupului susţin că acordă o importanţă deosebită selecţiei competitive a noilor angajaţi prin anunţarea tuturor rolurilor deschise pe piaţa muncii, integrării noilor angajaţi prin furnizarea de programe de iniţiere în primele trei luni de angajare, precum şi prin oferirea unui pachet atractiv de compensaţii şi a unor oportunităţi de dezvoltare. „Angajăm, formăm şi păstrăm unii dintre cei mai buni profesionişti din domeniul agriculturii, al serviciilor financiare şi al tehnologiei informaţiei. Obiectivul nostru este de a le oferi angajaţilor noştri cariere provocatoare şi satisfăcătoare. (…) În plus, oferim programe de stagiu şi de internship concepute în principal pentru studenţii aflaţi la început de carieră. Majoritatea tinerilor care au participat la programele noastre de internship au astăzi roluri active în companie”, a explicat Liviu Dobre. Executivul completează că Agricover a implementat un sistem de management al performanţei prin care angajaţii sunt evaluaţi periodic şi cel puţin o dată pe an, pe baza unui set de criterii calitative şi cantitative, inclusiv pe baza unor KPI (indicatori de performanţă) individuali specifici, stabiliţi la începutul fiecărui ciclu anual. 

     

    Kanani nu s-a limitat doar la businessuri în agricultură

    S-a format pentru a deveni doctor, deşi spunea că i-ar fi plăcut mai degrabă să studieze dreptul, poate pentru că tatăl său era avocat, însă specializarea în medicină nu l-a împiedicat să investească în sectorul băuturilor alcoolice. Prodal 94, acum un important producător de pe piaţa băuturilor spirtoase, a fost primul experiment de business al lui Jabbar Kanani. Prodal 94 are în portofoliu mai multe băuturi spirtoase, precum vodca Stalinskaya şi ginul Wembley, spumantul Rose Mary, vodca Stolichnaya, whiskey-ul Label 5, dar şi brandurile Săniuţa şi Drobeta care se vând în peste 20 de ţări şi îi aduc lui Jabbar Kanani venituri anuale de peste 100 de milioane de lei. Compania este condusă din funcţia de director general de Marius Gogoriţa, care are o experienţă de aproape 25 de ani în cadrul Coca-Cola HBC România, ceea ce arată, din nou, că antreprenorul cu origini azere a ales un om foarte pregătit în sectorul de profil. În 2020, în luna ianuarie, Prodal 94 s-a extins şi a cumpărat companiile producătoare de apă minerală plată şi apă minerală carbogazoasă Carpatina şi Lipomin.

    Astfel, în prezent Prodal 94 concurează pe piaţa de băuturi spirtoase cu companii precum Alexandrion, Scandic Distillieris, Prodalcom şi Prodvinalco, iar pe piaţa apelor se luptă cu Romaqua (Borsec), Coca-Cola HBC (Dorna – Izvorul Alb), Carpathian Spring (Aqua Carpatica), Maspex (Bucovina) şi Perla Harghitei. Prodal 94 mai este acţionar (51%) în compania Randdis, distribuitor naţional de băuturi alcoolice. Alţi asociaţi în firmă sunt Jabbar Kanani (24,5%) şi iranianul Mohammad Bagher Karimzadeh Hagh, fost acţionar la Dinamo (24,5%), care a încheiat anul 2021 cu afaceri de 120 de milioane de lei şi un profit de 250.000 de lei, potrivit platformei Termene.ro. Cu câţiva ani în urmă, Agricover a intrat şi în sectorul producţiei de carne. În 2015, Agricover a cumpărat Abatorul Periş din Niculeşti, judeţul Dâmboviţa, de la Romsuintest Periş, companie aflată în procedură de faliment. Apoi, Agricover a făcut investiţii de peste 20 milioane de euro, devenind astfel una dintre cele mai mari unităţi de procesare a cărnii de porc din România.

    Achiziţia a marcat revenirea Agricover în zona procesării din industria alimentară după o pauză de opt ani de la momentul în care grupul a vândut fabrica de ulei din Buzău către americanii de la Bunge. Sursele Business Magazin susţin că acum Kanani tatonează ideea vânzării companiei Abatorul Periş, iar BERD a ieşit din acţionariat. „Au trimis propuneri către câţiva jucători mari“, „au tot cochetat cu vânzarea, pentru că Agricover nu are core businessul în acest domeniu şi îi încurcă, mâncându-le mult focus şi resurse“, afirmă sursele din piaţă, precizând că „nu s-a concretizat nimic încă, ci sunt doar tatonări“. Abatorul Periş a încheiat anul 2021, ultimul pentru care există date disponibile, cu o cifră de afaceri de 309,9 milioane de lei, în scădere cu 6% faţă de anul precedent, conform datelor de pe site-ul Ministerului de Finanţe. De asemenea, compania a intrat pe pierdere, care a fost de 12,2 milioane de lei. Businessul este condus de Bogdan Grama, un executiv care a condus timp de cinci ani grupul Aaylex, producătorul brandului de carne de pui CocoRico. „Privind retrospectiv, creşterea noastră a fost organică şi nu a fost susţinută de achiziţii. Nu preconizăm o schimbare majoră a acestei strategii”, spune Liviu Dobre, întrebat dacă la nivel de grup analizează businessuri pe care să le achiziţioneze sau iau în calcul vânzarea unor divizii ori dezvoltarea unor noi divizii de business. „Astăzi, considerăm că modelul nostru de afaceri este sinergic şi include trei segmente majore de care fermierii au nevoie: inputuri, finanţare şi tehnologie, iar în perioada următoare ne vom concentra pe asigurarea faptului că clienţii noştri pot obţine randamente mai mari, rămânând în acelaşi timp competitivi, beneficiind de soluţiile noastre complete. Bineînţeles, rămânem deschişi pentru valorificarea de oportunităţi în cazul în care acestea vor exista”, a spus Liviu Dobre. În 2019, Adama Agriculture a devenit un investitor strategic semnificativ în una dintre filialele sale, Agricover Distribution, cu o participaţie de 10% din capitalul său social. Adama, compania care a cumpărat acţiuni la principalul distribuitor de inputuri agricole din România, este listată la bursa din Shenzhen (China). Acţionarul majoritar al Adama, China National Agrochemical, este deţinut integral de ChemChina, una dintre cele mai mari corporaţii din Asia cu vânzări.

     

    De la medicină la investiţii în sănătate

    Jabbar Kanani, cu toate că nu a profesat în domeniul medical, a investit în acesta. El este acţionar minoritar (15%) în Intermedicas Worldwide, un business în domeniul serviciilor medicale care intermediază accesul pacienţilor la o a doua opinie medicală, controlat majoritar de medicul Wargha Enayati (61%), fondatorul reţelei Regina Maria. Celălalt acţionar este Ana Maria Marian (24%), potrivit platformei Termene.ro. Cu acceaşi cotă, de 15%, Jabbar Kanani este acţionar şi al companiei Intermedicas Parteners. 

     

    Dincolo de nevoia de bani a agricultorilor români, miza lui Kanani a fost pe echipa sa, astfel că a adus oameni bine pregătiţi în funcţii cheie, cum sunt Robert Rekkers şi Liviu Dobre, pe care i-a promovat ulterior, menţinându-i astfel în companie.

    „Angajăm, formăm şi păstrăm unii dintre cei mai buni profesionişti din domeniul agriculturii, al serviciilor financiare şi al tehnologiei informaţiei. Obiectivul nostru este de a le oferi angajaţilor noştri cariere provocatoare şi satisfăcătoare. (…) În plus, oferim programe de stagiu şi de internship concepute în principal pentru studenţii aflaţi la început de carieră. Majoritatea tinerilor care au participat la programele noastre de internship au astazi roluri active În companie.”

    Liviu Dobre, CEO al Agricover Holding

     

     

    Robert Rekkers, fostul director general al Băncii Transilvania

  • Unul dintre liderii din industria turismului din România vorbeşte despre cea mai bună perioadă în care îţi poţi lua o vacanţă. Când îţi poţi lua bilete de avion cu mai puţin de 30 de euro?

    Pentru Daniel Truică, CEO şi fondator al platformei Vola.ro, s-ar zice că orice oraş al lumii este mai accesibil decât pentru majoritatea călătoriloR români. Totuşi, străbate în continuare cu plăcere străzile Bucureştiului, pe care îl consideră şi cel mai apropiat de parcursul său profesional din punctul de vedere al evoluţiei. Cum a fost însă perioada recentă pentru Vola.ro şi care sunt cele mai noi trenduri observate de el în industria turismului?

     

    2022 a fost cu siguranţă cel mai bun an din istoria noastră de 15 ani şi cred că suntem bine poziţionaţi să creştem şi în 2023. Estimăm că o să creştem cifra de afaceri cu aproximativ 20% faţă de 2022, iar pe partea de profit cred că o să creştem cu 500% faţă de 2019, ultimul an înainte de pandemie”, descrie Daniel Truică, CEO şi fondator al platformei pentru călătorii Vola.ro, felul în care a evoluat businessul pe care îl reprezintă în ultimii ani. Platforma se adresează mai ales românilor care călătoresc frecvent, fie în interes de muncă, fie pentru vacanţă, însă, de-a lungul anilor, şi-a tot extins audienţa.

    „Cred că principalul motiv pentru care românii aleg Vola.ro este siguranţa pe care le-o oferim atunci când vine vorba de călătorie, încrederea pe care am reuşit să o câştigăm în piaţă. Platforma reuneşte oferte de zbor la tarife accesibile, instrumente care îi ajută să găsească rapid cele mai bune preţuri, cazări, opţiuni de transfer, plus servicii de asigurare a călătoriei lor, ceea ce înseamnă că, în cazul în care zborul lor este amânat/anulat sau dacă ei trebuie să amâne deplasarea, echipa Vola.ro le oferă asistenţă în funcţie de nevoile lor. În acest fel, nu există riscul să piardă banii sau să nu ajungă la destinaţie.” În acelaşi timp, în jur de 40% dintre rezervările efectuate pe platforma lor sunt zboruri combinate, care, potrivit lui Truică, fie nu pot fi găsite pe alte platforme, fie ar fi greu de cumpărat pe bucăţi direct de la companiile aeriene. 

    2022 a fost un an foarte bun pentru  afacerea pe care el o dezvoltă din 2007, evoluţie argumentată de executiv prin cifre: comparativ cu anul 2021, au reuşit să îşi dubleze afacerile, să crească numărul numărul tranzacţiilor intermediate la 73 de milioane de euro (faţă de 40 de milioane de euro, cât au avut în 2021). În 2021, cel mai recent an pentru care există informaţii publice disponibile, Vola.ro a ajuns la o cifră de afaceri netă de aproximativ 31,3 milioane de lei. Au dezvoltat, de asemenea, şi servicii noi (Vola Flex şi Vola Trip Protect), ambele menite, potrivit lui Truică, să le ofere clienţilor lor mai multă siguranţă pentru călătoriile lor, certitudinea că au soluţii (fie continuarea călătoriei cu alte companii aeriene, fie returnarea rapidă a banilor), indiferent de situaţiile neprevăzute care le afectează deplasarea. Iar legat de felul în care neprevăzutul, respectiv pandemia şi izbucnirea războiului din Ucraina au influenţat businessul, executivul este de părere că cele mai importante sunt lecţiile cu care au rămas după acestea: „Am învăţat să reacţionăm rapid pentru a ne ajuta clienţii afectaţi de zborurile anulate, să dezvoltăm servicii noi, să punem la punct într-un timp record o strategie diferită, dar şi să ne direcţionăm resursele pentru a ajuta acolo unde putem”. Contextul inflaţionist actual nu a ocolit industria turismului, iar preţurile biletelor de avion au crescut cu aproximativ 25-30% faţă de anii pandemiei, unităţile de cazare înregistrează şi ele o creştere a tarifelor, astfel că bugetul mediu pentru un city-break în Europa, de 3-4 zile, poate ajunge la 300-400 de euro acum. Pentru vacanţele mai lungi, bugetul porneşte de la 700-800 de euro, în funcţie de destinaţie: „Din fericire, această majorare a tarifelor nu a diminuat entuziasmul românilor pentru călătorii, care vor acum să exploreze tot mai mult, mai ales după anii pandemiei, marcaţi de numeroase restricţii”.

     

    5 întrebări pentru Daniel Truică, CEO şi fondator al Vola.ro

    1. Cum influenţează contextul inflaţionist preţul călătoriilor şi care sunt „trendurile” modelate de acesta – aleg clienţii să facă şi compromisuri când vine vorba de călătorii?

    Creşterea preţurilor se resimte şi la noi, dar partea bună este că ştim să ne adaptăm în funcţie de orice situaţie. Un trend pe care l-am observat recent este cel al zborurilor combinate, care oferă preţuri mai mici, ore de decolare mai bune pentru călători, dar şi escale de scurtă durată. Conform datelor Vola.ro, anul trecut, aproximativ 40% dintre itinerarele rezervate prin platformă au fost formate din zboruri cu două sau mai multe companii aeriene diferite. Unele drumuri durează mai mult. Într-adevăr, putem spune că e un compromis aici, dar avantajul este că poţi ajunge astfel în destinaţii către care nu există zbor direct, profitând, în acelaşi timp, de preţuri mai mici. În plus, am creat o hartă nouă a zborurilor pentru a vedea mai uşor cum se ajunge în destinaţiile respective. Unele combinaţii de zboruri sunt rezultatul algoritmului nostru propriu şi nu se regăsesc pe alte site-uri. De asemenea, clienţii aleg să facă adesea compromisuri în ceea ce priveşte bagajul, mai ales dacă e vorba de o călătorie scurtă. Recomandarea noastră e să zboare fără bagaj de cală, dacă le e confortabil acest lucru, pentru a economisi mai mult. Dacă, totuşi, aleg să zboare cu bagaj de cală, sfatul nostru e să îl adauge odată cu rezervarea zborului, deoarece, de regulă, bagajele se scumpesc cu 20-30% chiar de a doua zi.

     

    2. Care este cea mai bună perioadă pentru achiziţia de călătorii pe platforma Vola.ro?

    Aş spune că ianuarie, luna în care derulăm an de an campania Ieftinuarie, care oferă cele mai mici preţuri din an la biletele de avion. Anul acesta, cele mai accesibile destinaţii de Ieftinuarie au fost Veneţia, Milano şi Roma (zboruri de la 26 de euro), Bruxelles (zboruri de la 28 de euro), Dortmund (zboruri de la 29 de euro), Londra (zboruri de la 35 de euro). E perioada în care mulţi români îşi rezervă zboruri pe tot anul, profitând de preţurile mici, mai ales că acum există mai multă predictibilitate şi certitudine în privinţa zborurilor, în contextul în care companiile aeriene nu se mai confruntă cu lipsa de personal şi anulările/întârzierile de anul trecut. Dar nu ne limităm numai la luna ianuarie, încercăm să punem în evidenţă promoţiile companiilor aeriene, să le aducem valoare adăugată, să ne coordonăm cu partenerii noştri din aviaţie pentru a lansa oferte noi pentru diferite destinaţii în funcţie de sărbători, de sezon, de calendarul evenimentelor internaţionale.

    3. Există teorii în presa internaţională conform cărora milenialii care trec prin „criza vârstei mijlocii” alocă o bună parte din timp călătoriilor şi dedică o mare parte a bugetului lor în această direcţie – se vede asta şi în rândul milenialilor români?

    Cu siguranţă şi milenialii români acordă o bună parte din timp şi buget călătoriilor, dar nu ştiu dacă este vorba neapărat despre o criză, cât de o deschidere mai mare către acest gen de experienţă. O experienţă care le poate aduce numeroase satisfacţii, dacă stăm să ne gândim la faptul că îmbină relaxarea, cunoaşterea unor culturi şi obiceiuri noi, distracţia, printre multe altele. În plus, în prezent, călătoriile au devenit mult mai accesibile decât în anii trecuţi, avem mai multe variante de zbor pentru diferite destinaţii, avem mai multe tipuri de cazări disponibile pentru toate buzunarele, avem tot acest mediu online şi toate aceste instrumente digitale care ne ajută să organizăm o călătorie într-un mod foarte simplu. Prin urmare, aş zice că nu e un comportament al milenialilor, ci o deschidere pe care o oferă lumea pentru orice generaţie. Toate generaţiile vor să călătorească mai mult, dar, spre deosebire de alte generaţii, milenialii au avut din start şansa de a trăi într-o lume în care e ieftin şi sigur să facă acest lucru. 

     

    4. Care sunt destinaţiile tale preferate şi de ce?

    Destinaţiile mele preferate sunt cele din Italia, unde găsesc ceva nou şi surprinzător la fiecare nouă vizită. Este ţara în care revin mereu cu plăcere şi pe care încă o mai explorez, locul unde frumuseţea naturii, ospitalitatea oamenilor şi experienţele deosebite sunt la orice pas. Mai nou, visez şi la o călătorie în Japonia, de preferat în sezonul de snowboarding, la care aş adăuga şi vizite în câteva oraşe din această ţară pentru noi experienţe culturale.

     

    5. O destinaţie pe care o poţi asemăna cu parcursul tău profesional (şi de ce)?

    Parcursul meu profesional a fost strâns legat de un oraş care îmi este foarte drag, Bucureştiul. Bucureştiul este un oraş care te cucereşte de-a lungul timpului, nu imediat.  Deşi este oraşul meu adoptiv, am locuit în el mai mult decât în oricare alt oraş, aşa că acum îl consider acasă. Îi descopăr mereu părţi interesante şi ies cu plăcere în oraş să-l bat la pas sau cu bicicleta şi să-l văd cum se schimbă. A evoluat foarte mult din 2002, când m-am mutat definitiv în Bucureşti. Uneori, am fost frustrat de ritmul schimbării şi mi-am dorit ca totul să se întâmple mai repede, însă per total, privind în urmă, evoluţia în bine este incontestabilă, iar eu sunt încrezător în viitorul lui, dovadă şi faptul că încă locuiesc aici. Exact aşa a fost şi parcursul meu profesional. În fiecare business în care am fost implicat am găsit plăcerea de a-l construi, de a lucra cu echipe motivate. Au fost momente de frustrare, uneori de criză, însă acum mă uit în spate la 20 de ani de antreprenoriat şi sunt mândru de oamenii pe care i-am avut alături şi de ce am construit împreună. Iar la viitor mă uit cu încredere şi optimism.  

  • Care este compania din România care tocmai a anunţat că va face investiţii de 1 miliard de euro. Investiţia poate transforma un oraş întreg şi să îl pregătească pentru un viitor mai bun

    Industria grea, metalurgia, şi-a făcut un renume ca fiind o industrie murdară, poluantă, de care tinerii fug. În contextul în care tot continentul european se  vorbeşte despre combaterea schimbărilor climatice prin reducerea amprentei de carbon, şi industria europeană şi românească trebuie să ţină pasul cu trendul. Este o misiune grea, din care derivă multe întrebări: cât costă şi cine îşi asumă costurile înverzirii industriei? Cine finanţează şi cum va mai fi competitivă industria europeană?

    Uniunea Europeană are ambiţia de a deveni neutră din punctul de vedere al emisiilor de carbon până în 2050, adică emisiile de dioxid de carbon să fie la nivelul la care să nu afecteze mediul înconjurător. „Ambiţia noastră este de a fi neutri din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon, nu până în 2050, ci până în 2030”, spune Sandip Biswas, CEO al Primary Mining la Liberty Steel Group, unul dintre principalii jucători europeni din siderurgie şi din care face parte şi combinatul siderurgic de la Galaţi. Liberty, proprietarul combinatului din Galaţi, vrea să producă local oţel, printr-un proces care să nu polueze.

    Provocarea este mare, pentru că în acest moment Galaţiul încă produce oţel şi produse din oţel în furnal, folosind cocs. Este nevoie, aşadar, de cuptoare noi, alimentate de energie verde. De ce este însă nevoie, concret, pentru a produce oţel verde, aşa-numitul „greensteel”, la Galaţi? De bani, în primul rând. „Am anunţat deja un program ambiţios greensteel, în valoare de aproximativ 1 miliard de euro, care va reduce intensitatea carbonului din producţia de la Galaţi la aproximativ 0,3 tone pe tona de oţel produs. Acest lucru reprezintă în sine o reducere de peste 80%”, spune Ajay Aggarwal, preşedintele Liberty Steel Europe.

    În al doilea rând, este nevoie de o sinergie între autorităţi, dar şi cu mediul de învăţământ. Cheia este, în primul rând, producţia locală de hidrogen, care să alimenteze consumatori mari, precum facilitatea de producţie de la Galaţi. „Noi acţionăm deja prin lansarea Academiei Greensteel şi a Fundaţiei GFG aici, în România, pentru a pregăti angajaţii din industria siderurgică pentru viitor şi pentru a atrage tineri talentaţi într-o industrie nouă şi ecologică. Dar avem nevoie de mai multe astfel de iniţiative pentru a crea masa critică de specialişti tehnici necesari, pe măsură ce ne îndreptăm spre un viitor al hidrogenului verde, ecologic”, mai spune Sandip Biswas.

    „Aici, în regiunea Galaţi, putem produce hidrogen verde  şi prin alimentarea unităţilor noastre siderurgice în mod direct putem evita problemele de depozitare şi transport. Acesta este motivul pentru care ne concentrăm astăzi pe dezvoltarea Galaţiului într-un Green Valley.”

    Sandip Biswas, CEO, Primary Mining, Liberty Steel Group


    Hidrogenul verde, despre care vorbesc industriaşii, se obţine prin procesul numit electroliza apei. Practic, curentul electric trece prin apă şi desparte moleculele de oxigen de cele de hidrogen. Pentru acest lucru este nevoie însă de energie electrică, de asemenea verde, cum sunt centralele eoliene. Şi aici Galaţiul şi regiunea au un potenţial mare, pentru că sunt favorabile condiţiile meteorologice.

    Lăcrămioara Diaconu-Pinţea, country manager la OX2, care are în derulare proiecte eoliene cu o putere instalată de 600 MW, inclusiv la Galaţi, a detaliat avantajele Galaţiului din punctul de vedere al unui dezvoltator de proiecte de energie eoliană. „Galaţi-Brăila este o regiune foarte bună de vânt, o regiune cu infrastructură bună, relativ aproape de Constanţa, deci transportul turbinelor va fi unul mai facil decât dacă ne gândim la Botoşani sau alte zone mai îndepărtate ale ţării. Clar sunt multe elemente care se încheagă şi vedem o colaborare foarte bună cu autorităţile”, a spus Lăcrămioara Diaconu-Pinţea.

    Este foarte important ca, cel puţin în prima fază, producţia de hidrogen să se realizeze aproape de locul de consum, pentru că una dintre cele mai mari  provocări pentru tehnologia hidrogenului este transportul acestuia. Şi din acest punct de vedere Galaţiul joacă un rol central, aici fiind combinatul siderurgic, spun specialiştii din piaţă. „Galaţiul are o şansă foarte bună să fie cel puţin într-un top 3 al dezvoltatorilor din România, pentru că are potenţialul cel mai mare de cerere de hidrogen curat din România la nivel de monoindustrie. Dacă vorbim de hidrogen, este  foarte important să pleci cu zone care au concentrată o cerere mare, aceasta este cheia pornirii proiectelor de hidrogen”, spune Cătălin Stancu, associated senior la Horvath, care este implicat şi în strategia de adoptare a energiei hidrogenului în România.

    Conceptul de Hydrogen Valley reprezintă o zonă geografică unde există producţie de hidrogen, dar care este şi locul de consum pentru cea mai mare parte a acestuia. De asemenea, în tot acest ecosistem nu poate lipsi partea de producţie de energie verde, pentru că producţia de hidrogen curat are nevoie de o cantitate considerabilă de energie. „Galaţi are zonă liberă şi dacă avem hidrogen aici, avem oţel verde aici, împreună cu oraşul îi putem convinge pe clienţii noştri să vină în Zona Liberă să creeze locuri de muncă să crească eocnomia în această zonă şi efectul pe lanţ va fi imens. Doar pentru că nu poţi lua hidrogenul, va trebui să vii aici”, a mai spus Ajay Aggarwal.

    De asemenea, se pune şi întrebarea cine şi cum finanţează proiectele. Lara Tassan Zanin, head of group office în România la Banca Europeană de Investiţii, a spus că finanţatorii sunt gata să pună banii pe masă pentru proiectele verzi şi BEI chiar a dat o finanţare de 750 mil. euro pentru un asemenea proiect. „Ce face BEI pe oţel verde, într-adevăr rămânem dedicaţi să sprijinim tranziţia verde, inclusiv în acest sector important pentru Europa, iar la finalul anului 2022 am acordat un credit de 750 de milioane de euro pentru un producător de oţel suedez, care produce cu ajutorul hidrogenului verde. Proiectul va ajunge până în 2025 să producă 2,5 milioane de tone de oţel verde pe an, urmând să dubleze capacitatea până în 2030”, a spus ea. De asemenea, este şi varianta finanţării prin schemele de sprijin de la nivel naţional, sau prin fondurile europene dedicate tranziţiei verzi. Florin Spătaru, ministrul economiei, a spus că pentru sectorul siderurgic din România există o schemă de ajutor de stat de 500 de milioane de euro: „În jurul acestui concept de hi­dro­gen se creează un adevărat lanţ de valoare care duce la dezvolta­rea zonei, care duce la crearea unor ecosisteme. Cifra de afaceri şi PIB-ul zonei va creşte substanţial. Galaţi – Brăila este un pol aproape de Dunăre, putem să folosim Dunărea ca un canal de transport“, a spus el.   

    „România are un potenţial enorm de a deveni principalul producător de hidrogen din Europa, iar Galaţiul s-ar putea afla în centrul acestui program. Ne dorim să fim parte integrantă a viitorului verde al Galaţiului şi al comunităţii locale.”

    Ajay Aggarwal, preşedinte, Liberty Steel Europe

  • Cu trenul prin Riviera Franceză

    În urmă cu un an, mă urcam îmăpreună cu o prietnă în avion pentru a petrece patru zile pe vestita Coastă de Azur, una dintre cele mai populare, dar şi scumpe zone ale Franţei. Şi, cu toate că cele mai Cunoscute staţiuni din sudul ţării sunt Nisa, Cannes şi Saint-Tropez, abia micile orăşele, mai puţin cunoscute, pe care le-am descoperit în puţinul timp petrecut acolo m-au făcut să mă îndrăgostesc cu adevărat de această regiune.

    Am aterizat într-o seară de joi pe micul aeroport al Nisei, după un scurt zbor, pentru care plătisem, la acea vreme, doar 35 de euro/persoană.

    După două luni de iarnă mohorâtă eram avidă de soare şi de explorat străzi, catedrale, pieţe, magazine şi natură. Soarele s-a încăpăţânat însă în mare parte a timpului să îşi facă apariţia, însă la toate celelalte capitole n-am fost câtuşi de puţin dezamăgită.

    De la aeroportul din Nisa se ajunge foarte uşor în centrul oraşului, cu tramvaiul L2, costul biletului, pe care l-am cumpărat direct dintr-o aplicaţie de transport locală redenumită între timp Lignes d’Azur, fiind de doar 1,5 euro. Deşi iniţial am vrut să rezervăm un mic apartament pe Promenade des Anglais, faptul că ne făcusem un itinerar destul de aglomerat, pentru care depindeam de tren, ne-a determinat să ne reorientăm spre un hotel amplasat aproape de gară, mai ales că plănuiam să plecăm dis de dimineaţă la drum.

    Prima seară ne-am petrecut-o căutând o masă liberă în furnicarul de terase presărate pe străzile din centru. A doua zi, trezite la 8:00, în ciuda ploii mărunte şi a norilor vineţii am decis să ne respectăm planul. Preţul biletului de tren pentru întreaga zi a fost cât se poate de convenabil, căci pentru doar 10 euro am avut posibilitatea de a face trei opriri de-a lungul traseului.

    <5 km2, sufrafaţa orăşelului Villfranche-sur-Mer. 15 euro costă accesul în Vila Ephrussi de Rothschild


    Start la maratonul excursiilor

    Am poposit întâi în pitorescul Villfranche-sur-Mer, unde, entuziasmate de câteva raze timide care reuşiseră să străbată până la noi, ne-am aşezat chiar pe malul Mediteranei pentru a savura un al doilea mic dejun, pe îndelete: crêpes, cappuccino şi un fresh îmbietor de portocale. Cu o suprafaţă de nici 5 kilometri pătraţi, Villfranche-sur-Mer este poate cel mai colorat orăşel din sudul Franţei, încântându-şi vizitatorii cu o explozie de culoare, nuanţele calde de roz, portocaliu şi galben intens contrastând puternic cu obloanele verzi şi albastre şi copertinele dungate, atât de caracteristice regiunii, creând acel aer estival pe care turiştii îl caută cu jind când ajung prin aceste locuri. Zgribulite, am reuşit în cele din urmă să intrăm şi noi în această atmosferă de vacanţă, căci era greu să îi rezişti.

    Am explorat apoi, pentru încă o oră, străduţele înguste şi întortocheate, încântându-ne privirile cu mici suvenirurile artizanale expuse în ferestrele buticurilor care abia începeau să îşi ridice obloanele când noi deja ne pregăteam să plecăm spre următoarea destinaţie.

    Am mai fi vrut să rămânem, mai ales că la mică distanţă se afla unul dintre cele mai vizitate obiective ale regiunii: Saint-Jean-Cap-Ferrat, o localitate situată într-o peninsulă cunoscută pentru vilele şi resorturile luxoase, dintre care poate cea mai faimoasă este Vila Ephrussi de Rothschild. Construită pentru baroneasa Béatrice de Rothschild, membră a celebrei familii de bancheri, aceasta poate fi vizitată contra unei taxe de acces de 15 euro. Lipsa timpului ne-a împins însă din nou spre gară.

    ~ 5 euro, tariful de acces la Jardin exotique d’Èze


    Pe urmele lui Nietzsche

    Următoarea staţie în care am coborât a fost cea din Èze. Drumul din gară până în oraş nu fost însă deloc uşor, şi asta pentru că micul orăşel medieval e situat la peste 400 de metri altitudine, iar noi am vrut să îl străbatem pe jos, urmând abrupta Potecă a lui Nietzsche, numită astfel deoarece cunoscutul filosof obişnuia să îşi petreacă aici vacanţele.

    Deşi paltoanele ne atârnau greu pe umeri iar tălpile se ridicau din ce în ce mai obosite de jos, pe măsură ce urcam panorama superbă care se năştea la picioarele noastre, devenind pas cu pas tot mai amplă, mai bogată, ne-a recompensat efortul pe deplin. Se spune chiar că, în zilele senine, poţi zări în depărtare insula Corsica.

    Spre deosebire de comunele colorate de la poalele lui, medievalul Èze, în care găseşti şi rămăşiţele unui castel, era acoperit de piatră cenuşie, de parcă îmbătrânise şi devenise, de-a lungul secolelor, sur, bătut de ploi şi vânturi.

    Străzile pavate, ca un labirint, ascundeau fel de fel de surprize, de la magazine artizanale la galerii de artă, însă din păcate multe erau încă închise în lipsa turiştilor, ceea ce ne-a oferit totuşi plăcerea de a-l explora fără grabă.

    Highlightul vizitei noastre, pentru care am plătit doar câţiva euro, a fost însă Jardin exotique d’Èze, o superbă grădină botanică cocoţată pe stâncă, în care am găsit o colecţie impresionantă de cactuşi şi alte suculente, specii aduse de prin diferite colţuri ale lumii. Printre ele se iveau, graţioase, Zeiţele Pământului – siluete feminine sculptate cu migală de Jean-Philippe Richard, care, pentru a-şi desăvârşi munca, a adăugat în dreptul fiecăreia un scurt poem.

    Din timp în timp găseam câte un loc de popas, unde te puteai opri pentru a contempla peisajele dramatice din vale, care l-au inspirat şi pe filosoful mai înainte amintit să scrie celebra operă „Aşa grăit-a Zarathustra”.

    În cetate există şi un hotel de lux, Chateau Èze, amenajat în fostul castel, iar în afara zidurilor se află o fabrică de săpun şi o alta de parfumuri.

    La plecare am luat autobuzul şi, ajunse din nou în gară, am plecat spre Monaco.

    10 euro, costul biletului de acces la Palatul Princiar din Monaco, cu ghid audio inclus. 1929 este anul în care a fost organizată pentru prima dată cursa de Formula 1 la Monaco


    Spectatori sau părtaşi la lux

    Monaco ne-a întâmpinat ploios şi mohorât, ceea ce nu ne-a împiedicat să dăm însă o raită prin micul oraş-stat vecin cu Franţa. Prima oprire am făcut-o la celebrul cazino din Monte-Carlo, unde se rulează, anual, zeci de milioane de euro, dar doar de străini, şi asta pentru că monegascii nu au voie să parieze „la ei acasă”, ca urmare a unei reguli stabilite în urmă cu peste două secole de prinţesa Caroline, regent de facto al ţării.

    Bolizii parcaţi în faţă îţi luau ochii, fie că erai pasionat sau nu de lumea automobilelor, dar nici clădirea-monument, proiectată în stil Beaux-Arts chiar de celebrul arhitect francez Charles Garnier, şi care adăposteşte nu doar cazinoul, ci şi Opéra de Monte-Carlo şi biroul Les Ballets de Monte-Carlo, nu se lăsa mai prejos, atrăgând deopotrivă turiştii şi obiectivele camerelor foto ca un magnet, sub privirea vigilentă a agenţilor de securitate. Dacă vrei să-ţi încerci norocul la „păcănelele” istorice, intrarea în atrium e gratuită, dar pentru a putea vizita restul sălilor, fie pentru poze, fie pentru a juca la ruletă, trebuie să plăteşti o taxă de acces de 17 euro.

    Lângă cazino stau înşirate câteva terase cu preţuri piperate, dar pline ochi. Un alt reper al locului e grădina din faţă, o oază verde, amenajată cu gust.

    La vreo 20 de minute de mers pe jos sau la câteva staţii de autobuz distanţă se află Palatul Princiar, pe care, din păcate, nu l-am mai putut explora, deoarece în luna martie era încă închis. Cu o istorie de peste nouă secole, reşedinţa regală în care a trăit inclusiv celebra actriţă Grace Kelly, după căsătoria cu prinţul Rainier III, îşi aşteaptă vizitatorii între aprilie şi jumătatea lunii octombrie, iar costul biletului este de 10 euro, cu ghid audio inclus.

    Dacă în miez de vară sau în timpul celebrului Grand Prix oraşul e ticsit de lume şi asurzit de vuietul maşinilor de curse, în timpul vizitei noastre, fiind abia martie, străzile încă erau pustii, străbătute în grabă de câte-un bancher elegant, cu pantofi comozi şi servietă.

    1946 este anul în care a fost organizată prima ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Cannes


    Hollywoodul Europei

    Fiind în zonă, nu puteam să nu vizităm şi celebrul Cannes, renumit pe întregul mapamond în special pentru Festivalul Internaţional de Film, organizat aici încă din 1946. Aşa că a doua zi am luat trenul în direcţia opusă şi, după o scurtă călătorie, am ajuns. Nu am zăbovit însă prea mult. După o scurtă plimbare pe Promenade de la Croisette, câteva poze pe covorul roşu, tocit de numeroasele defilări, şi un mic ocol până la Notre-Dame d’Espérance, unde, din spatele literelor ce alcătuiesc numele oraşului, imitând celebrul logo de la Hollywood, poţi admira portul, ne-am întors la Nisa.

     

    VILLE DU CITRON

    Cu o zi înaintea plecării ne-am îndreptat din nou spre gară pentru o ultimă excursie, mergând de această dată până aproape de graniţa cu Italia. La Menton.

    Poreclit Ville du Citron (Oraşul Lămâilor), încă de la primii paşi te va uimi cu puzderia de culori ce mânjesc zidurile vii ale caselor construite abrupt, pe stâncă. O plajă cu nisip de culoarea aurului înnegrit de vreme îmbrăţişează cu valuri spumoase promenada, îmbiindu-te să te aşezi pe mal şi să contempli în linişte panorama.

    Influenţele italiene începeau să-şi spună cuvântul, căci din loc în loc mai găseai câte un vendor stradal, care te invita gălăgios să cumperi arancini (bile de orez prăjit, cu diferite umpluturi), pe care i-am încercat, însă nu s-au ridicat la nivelul celor testaţi pe străzile Siciliei.

    Ne-am rătăcit până spre seară pe străduţe, ascunzându-ne de ploaie sub tarabele ticsite de citrice apetisante, prin patiseriile cu geamuri aburinde şi miros îmbietor, în care am mâncat cele mai bune mese, ori prin magazinele de suveniruri şi mici ateliere de artă. Într-unul am fost chiar invitate de un tânăr cu şorţul plin de vopsea să explorăm pe îndelete şevaletele încărcate de culoare, pensulele ciufulite şi bucăţile ciobite de grafit, îngrămădite într-un haos ordonat în tot spaţiul disponibil, în timp ce el ne povestea entuziasmat cum s-a mutat în Franţa cu visul de a-şi deschide o galerie. 

    6-7 euro este preţul unui bilet de tren pe ruta Nisa-Menton


    Moştenire românească

    Duminica ne-am petrecut-o în Nisa, cu o primă vizită la muzeul Marc Chagall, pentru a descoperi viziunea artistului asupra diferitelor teme biblice. Intrarea costă 5 euro, iar persoanele de sub 26 de ani beneficiază de acces gratuit. Ne-am oprit apoi la Église Saint-Nicolas et Sainte-Alexandra de Nice, o superbă catedrală ortodoxă, ornată cu turle colorate, ca o căsuţă de turtă dulce. Un „must” al Nisei e hotelul Negresco, fondat de Henri Alexandre Negresco, un hotelier de origine română, în 1913. Proiectat în stil neoclasic, cu influenţe baroce, e unul dintre cele mai emblematice hoteluri istorice ale Europei, dat fiind că s-a numărat printre primele astfel de edificii de lux de pe continent construite de o persoană din afara clasei nobiliare. Oricât ar părea de surprinzător, furate de peisaj, nu am apucat să îl vizităm, însă e un bun motiv să revenim pe Coasta de Azur.  

    1913 este anul în care a fost construit hotelul Negresco

  • Preistorie de colecţie

    Pe lângă colecţia de artă merge foarte bine şi una de fosile, după cum se vede în ultimii ani, scrie Financial Times. Colecţionari care altădată ar fi căutat numai opere de artă acum doresc în special dinozauri mari, iar dacă nu găsesc unul întreg, fiindcă asemenea schelete sunt foarte rare şi foarte scumpe la licitaţii, se mulţumesc şi cu o bucată, de regulă un craniu. 

    Dinozaurii au ajuns şi la festivaluri de artă, cel puţin la Londra, unde anul trecut au fost scoase la vânzare capete sau schelete pentru sume de peste 700.000 de euro şi respectiv peste un milion de euro. Mai mult, unii comercianţi de artă şi-au adăugat în ofertă asemenea fosile, pe care le expun în vederea vânzării. Chiar şi companii, cum ar fi cele de tehnologie din Silicon Valley, caută rămăşiţe de dinozauri pentru a le expune printre lucrările de artă din colecţia de la sediu, iar vedete ca Nicolas Cage şi Leonardo DiCaprio ajung să se întreacă la licitaţii pentru cranii ale reptilelor preistorice.

     

  • Maşini mici pentru oameni mari

    Când maşinile clasice stau în garaj, fiindcă proprietarii se tem să le conducă pentru ca să nu se deterioreze şi să le scadă valoarea, e bine să existe o rezervă, lucru de care se ocupă o firmă britanică, Little Car Company, scrie The Times. Aceasta construieşte versiuni electrice la scară redusă ale unor vehicule de colecţie, care sunt însă suficient de mari cât să poată fi conduse de posesori, dar prea scumpe să fie lăsate pe mâna copiilor. Little Car Company a pornit la drum cu Baby Bugatti Type 35 şi a continuat cu o versiune de Aston Martin DB5. A trecut apoi la Ferrari, în baza unui acord de licenţă, primul model reinterpretat fiind 250 Testa Rossa, pentru care a folosit planurile originale ale maşinii, construind o ediţie limitată de 299 de exemplare. Versiunile mai mici produse de The Little Car Company nu pot fi folosite pe drumuri publice, dar cumpărătorii se plimbă cu ele pe proprietăţile lor, participă cu ele la curse sau le cumpără ca lucrări de artă şi ca investiţie. Preţurile automobilelor mici încep de la circa 90.000 de euro.

     

  • Decor cu scrumiere

    Articolele vintage, ca hainele sau mobila, sunt încă la mare căutare, dar, mai nou, prezintă interes şi umilele scrumiere, cu condiţia să aibă ceva vechime. Obiecte indispensabile în mai toate casele cu nişte zeci de ani în urmă, scrumierele au fost fie aruncate când multă lume s-a lăsat de fumat, fie puse bine undeva unde să nu încurce, cele care au supravieţuit devenind obiecte de colecţie.

    Există cerere în creştere şi pentru modele mai ieftine, şi pentru modele mai scumpe, confecţionate din sticlă de Murano de artişti ca Alfredo Barbini, ori produse cândva de companii importante din industria luxului, ca Hermes, scrie Washington Post. Se caută şi scrumiere cu sigle de firme, unele dintre ele de mult dispărute, cum ar fi compania aeriană Pan Am. Cele mai apreciate sunt din perioada anilor cincizeci şi şaizeci, iar costurile în magazine de antichităţi variază de la câteva zeci de dolari, la câteva sute sau chiar mai mult.

    Cei care le cumpără o fac atraşi de aspect, dorindu-le ca obiecte decorative în casă, pentru a da o notă aparte încăperii în care le amplasează. Cum puţină lume mai fumează înăuntru, scrumierele vintage ajung să-şi găsească alte întrebuinţări, pe lângă rolul decorativ, cu ajutorul decoratorilor de interioare. Astfel, ele sunt folosite pe post de suport de chei, de pahare sau de lumânări ori săpuniere sau chiar pentru sos de sushi. Cererea de astfel de obiecte a crescut şi datorită pandemiei, când s-au căutat mai ales scrumiere, veselă şi tacâmuri vintage cu sigle de hoteluri, care-i ajutau pe oameni să se simtă ca şi cum ar fi fost în vacanţă, deşi nu puteau să plece de acasă din cauza restricţiilor.