Category: Revista BM

  • Sunteţi dispuşi să susţineţi pe altcineva pe parcursul unui an sabatic?

    O să ne mai vedem doar până la finalul lui septembrie. Îmi voi lua un an sabatic; vrem să călătorim, să vedem mai multe ţări. Iar apoi vom decide ce vom face mai departe”, spune M., kinetoterapeut care are spre 30 de ani. L-am felicitat pentru decizie; în ce mă priveşte, lipsa lui din peisaj nu este cel mai favorabil lucru. Ba chiar mi-am amintit de V., un alt kinetoterapeut, care de când l-am cunoscut, acum mai bine de 10 ani, avea drept ţel primordial să călătorească (estimp, s-a şi mutat în SUA, iar postările din social media arată că numărul de călătorii l-au purtat prin multe destinaţii din lumea largă).

    Ce m-a frapat, de fapt, este capacitatea lui M. de a-şi asuma (este un act de curaj, din perspectiva mea) o decizie atât de amplă. Pune punct (sau cel puţin puncte de suspensie) unui parcurs profesional în care a investit ani buni (de cel puţin şase la clinica unde îl văd săptămânal), implicit veniturilor care sunt legate de acest job. Oare are posibilitatea de a monetiza activitatea din perioada anului sabatic? Sau este chiar o pauză totală de la sistemul „vând timp şi efort pe bani şi, eventual, beneficii”? Are oare suficiente resurse financiare pentru a renunţa la locul său în marele puzzle al forţei de muncă? Sau se poate baza pe susţinerea altcuiva? Şi astfel se naşte următoarea întrebare – aţi fi dispuşi să susţineţi pe altcineva să-şi ia un an sabatic? Concret, să plătiţi pentru călătorii, perioade de huzur sau regăsirea eului interior, pentru descoperirea adevăratelor pasiuni sau explorarea de noi afinităţi? Şi dacă răspunsul este cumva „da”, oare sunt mai multe persoane care ar putea beneficia de un astfel de tratament?

    Sondajul BM derulat săptămâna trecută în social media arată că marea majoritate a celor care au răspuns dacă ar lua sau nu în considerare un an sabatic răspund că se gândesc, dar nu-şi permit. Cinstit vorbind, marea majoritate a noastră visează la un stil de viaţă „neatârnat”, dar suntem legaţi de rate, taxe, cheltuieli de tot soiul. Cu cât sunt mai multe aceste legături – cu proprietăţi, relaţii de tot felul (ca partener, ca părinţi, cu părinţii, cu angajatorul, cu angajaţii/firma proprie etc.) „bagajul” de cărat ne permite scurte incursiuni în libertatea promisă de concedii, care nici aceea nu este pentru toţi o garanţie de desprindere totală. Cel puţin nu atât timp cât conturile din bănci/randamentele pe deţineri bursiere sau cine ştie ce venituri nu sunt suficient de „grase” pentru a acoperi toate nevoile uzuale. Până una-alta însă, statutul de rentier este doar un vis pentru cei mai mulţi. Fireşte, anul sabatic trebuie privit din unghiul potrivit, adică nu este o perioadă de pauză necesară pentru eforturi imperios necesare pentru refacerea sănătăţii personale sau pentru susţinerea/îngrijirea altei persoane.

    Majoritatea milenialilor sunt de părere că lipsurile cu care s-au confruntat au fost o motivaţie puternică, un motor pentru efort susţinut, am auzit adeseori diverse variante ale ideii „nevoia te învaţă”. Dar dacă anul sabatic dorit, poate necesar pentru o persoană apropiată implică un efort din partea voastră, ce perspectivă aveţi?

    „Mănâncă, roagă-te, iubeşte”, cartea scrisă de Elizabeth Gilbert, dar şi pelicula care o are protagonistă pe Julia Roberts, este titlul care îmi aminteşte de abordarea vieţii dintr-o perspectivă neconvenţională, cu plusurile şi minusurile care decurg din ea. 

     

    Pasărea mălai visează…

    Sondajul LinkedIn desfăşurat săptămâna trecută publicării acestei ediţii a BUSINESS Magazin (pe platformele LinkeIn ale revistei şi Ziarul Financiar):

    Anul sabatic devine tot mai popular printre cei care doresc să-şi ia o pauză de la rutina zilnică. Este o perioadă dedicată învăţării, călătoriilor sau altor activităţi care contribuie la dezvoltarea personală.

     

    Ioana Mihai-Andrei este redactor-şef Business Magazin

  • Ochii din spatele raftului

    După un pivot strategic de la retaileri la marii producători de bunuri de larg consum, start-up-ul deep-tech Neurolabs a ajuns la venituri recurente anuale de ordinul milioanelor de dolari şi ţinteşte o creştere de 2,5x în 2025. În aprilie anul acesta, start-up-ul a luat cea mai mare finanţare a sa de până acum: o rundă de serie A în valoare de 7,8 milioane de dolari, condusă de fondul de investiţii londonez Nauta Capital. Iar acum compania plănuieşte pentru 2026 o nouă rundă de finanţare, de anvergură mai mare, pentru a-şi cimenta poziţia pe piaţa din SUA, care generează deja 70% din veniturile sale.

    O parte semnificativă din resurse o să meargă spre a ne asigura că, din punct de vedere operaţional, ducem compania la un nivel de maturitate care se aliniază mai mult cu cerinţele venite de la companii precum Coca-Cola, Procter & Gamble etc. Însă, pe lângă asta, o parte semnificativă o să meargă şi pe partea de go-to-market. Aici specific vorbim de a extinde prezenţa noastră activă în SUA, ţinând cont de faptul că deja avem o bază de clienţi semnificativă acolo. Acum simţim că este şi momentul de a face un prim pas spre acea piaţă şi să deschidem un birou pe Coasta de Est“, a spus Remus Pop, cofondator al Neurolabs, în cadrul emisiunii ZF IT Generation.

    Odată cu această nouă investiţie atrasă, start-up-ul Neurolabs a ajuns la un total al finanţărilor de peste 12 milioane de dolari, printre investitorii săi numărându-se şi Techstart Ventures, LAUNCHub Ventures şi Lunar Ventures, plus o serie de business angels. Înainte de această rundă de serie A, ultima finanţare atrasă de start-up fusese în mai 2022, valoarea acesteia fiind de 3,5 milioane de dolari.

    În ultimii trei ani, Neurolabs a schimbat publicul ţintă al produsului său, a crescut echipa la aproape 30 de oameni şi a semnat contracte cu giganţi internaţionali din industria bunurilor de larg consum, ajungând la venituri anuale recurente de câteva milioane de dolari.

    Cea mai importantă schimbare strategică din ultimii ani a fost pivotarea de la retaileri către producători. „Strategic vorbind, noi ne-am schimbat puţin orientarea; tehnologia a rămas aceeaşi, focusul pe produs a crescut, însă cred că schimbarea majoră e aplicaţia tehnologiei. Deşi spaţiul e acelaşi, cel de retail, am decis să mergem mai mult spre partea de producători de bunuri din retail, faţă de magazinele de retail, ca înainte. Am realizat că o piaţă mult mai mare şi cu o nevoie mult mai mare este cea a producătorilor din aceeaşi industrie“, a precizat Remus Pop, explicând cum îi ajută mai exact pe producători cu tehnologia Neurolabs.

    „Marii producători, companii precum Coca-Cola şi Heineken, planifică enorm de mult activitatea lor de execuţie – de la ce se produce la ceea ce se oferă. Odată planurile făcute, trebuie şi executate în teren. Când vorbesc de execuţie, în jargon de retail se numeşte «commercial execution» sau «retail execution». Practic, planul odată decis la headquarter trebuie implementat în teren. Mai specific, o companie ca  Heineken are un anumit plan când vine vorba de cum să se poziţioneze în magazine, la raft de exemplu, sau în zona de frigidere sau în cea dedicată activităţilor promoţionale. Acesta este doar un segment unde pot vinde aceste companii, care au sute de oameni în teren pentru partea de execuţie. Iar noi, cu tehnologia noastră, echipăm aceste echipe din teren ca să poată, într-un mod foarte scalabil, să colecteze informaţiile din teren şi să aibă vizibilitate când vine vorba de execuţie.“

    Mai exact, tehnologia Neurolabs funcţionează ca un motor de inteligenţă artificială, care se integrează în aplicaţiile de CRM sau Salesforce Automation deja folosite de agenţii de vânzări din teren ai producătorilor. Aceştia folosesc dispozitivele mobile pentru a fotografia rafturile, frigiderele sau zonele promoţionale din magazine, iar platforma analizează imaginile pentru a extrage date esenţiale.

    „Noi acţionăm mai mult ca un motor de inteligenţă artificială, un fel de motor pentru recunoaşterea imaginilor. Practic, noi primim date şi dăm înapoi rezultate care sunt foarte crude, foarte «raw», iar acestea sunt integrate pe urmă în diferite sisteme, în diferite procese, spre exemplu pentru rapoarte ale instrumentelor de business intelligence, cum ar fi Power BI. Deci datele extrase de tehnologia naostră sunt folosite ca şi combustibil în diferite procese interne“, a punctat el.

    Strategia de a se adresa producătorilor de bunuri de larg consum a adus rezultate concrete. Compania are un portofoliu de „câteva zeci“ de clienţi, printre care se numără trei din primii zece cei mai mari producători din lume, din industrii precum băuturi alcoolice şi răcoritoare sau dulciuri. Majoritatea veniturilor, circa 70%, provin deja de pe piaţa din SUA, deşi compania nu a avut până acum o prezenţă activă acolo.

    Traiectoria financiară a fost una de creştere accelerată: de la „pre-revenue“ acum cinci ani, la câteva sute de mii de dolari în venit recurent anual în 2023, la ordinul milioanelor în prezent. „În 2024 am închis un an chiar foarte bun şi la final de an am avut o creştere de 4x faţă de anul anterior. Acum urmărim un 2,5x până la sfârşitul acestui an“, a precizat Remus Pop. Ambiţia pentru următoarele
    18 luni este de a ajunge la venituri de zeci de milioane de dolari.

    Echipa se gândeşte deja la următoarea etapă. „Planul nostru este să începem din nou să ridicăm o rundă în toamna anului viitor, cu planul de a o închide înainte de sfârşitul anului sau în primul trimestru din 2027. Cu următoarea rundă de finanţare sperăm să ne cimentăm locul în piaţa de vest, mai ales în America“, a concluzionat Remus Pop.    

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noiembrie 2019 şi realizată în prezent împreună cu BCR, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. Formatul emisiunii cuprinde o serie de rubrici ce aduc plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Start-up Star, Investor Watch, Sfatul expertului şi What’s Hot. Până acum s-au difuzat peste 1.200 de ediţii ale ZF IT Generation.



    Rubrica Start-up Pitch

     

     

     1. Cristian Buţă, fondatorul Minside

    Ce face? A dezvoltat o platformă de analiză pentru piaţa imobiliară.

    „Poţi să vezi circa
    30 de indicatori, cum ar fi numărul de tranzacţii lunare, pe diferite segmente: rezidenţial, teren intravilan, extravilan, cu construcţii, fără construcţii, ipoteci, numărul de ipoteci, poţi să vezi numărul de cereri pe care Agenţia Naţională de Cadastru le înregistrează, poţi să vezi numărul de autorizaţii de construire care s-au dat într-o lună. Poţi să vezi preţurile de listare şi preţurile de listare indexate cu inflaţia.“

     

    2. Sebastian Şuteu, team manager al TUCN Racing Team

    Ce face? A dezvoltat de la zero un vehicul solar în urma unei investiţii totale de peste 200.000 de euro. Vehiculul, numit Sol Invictus, este al patrulea model creat de echipa TUCN Racing Team.

    „Proiectul a început în anul 2019. Un profesor de la universitatea noastră a urmat un master în Franţa şi acolo a auzit prima dată de conceptul de vehicul solar. Era o echipă în cadrul universităţii din Franţa şi când s-a întors în ţară a încercat mult timp să pună bazele unui astfel de proiect şi iată-ne aici, în 2025, încă făcând astfel de vehicule.“


    Rubrica Start-up Update

    1. Remus Pop, cofondator al Neurolabs – tehnologie computer vision pentru producători

    Ce e nou? Start-up-ul deep-tech are în plan să îşi consolideze anul acesta operaţiunile şi să se extindă mai mult în SUA, în condiţiile în care piaţa americană generează deja majoritatea veniturilor companiei. Extinderea vine în contextul în care start-up-ul a atras în aprilie anul acesta cea mai mare finanţare a sa de până acum: o rundă de serie A
    în valoare de
    7,8 milioane de dolari, condusă de fondul de investiţii londonez Nauta Capital.

    „O parte semnificativă din resurse o să meargă spre a ne asigura că, din punct de vedere operaţional, ducem compania la un nivel de maturitate care se aliniază mai mult cu cerinţele venite de la companii precum Coca-Cola, Procter & Gamble etc. Însă, pe lângă asta, o parte semnificativă o să meargă şi pe partea de go-to-market. Aici specific vorbim de a extinde prezenţa noastră activă în SUA, ţinând cont de faptul că deja avem o bază de clienţi semnificativă acolo. Acum simţim că este şi momentul de a face un prim pas spre acea piaţă şi să deschidem un birou pe Coasta de Est.“

     

    2. Bogdan Năforniţă, CEO, Profluo – automatizare contabilă pentru enterprise

    Ce e nou? Start-up-ul local se află în discuţii pentru o nouă rundă de finanţare, pe care intenţionează să o aloce integral planurilor de expansiune internaţională. Până în prezent, în proiectul Profluo s-au investit peste 600.000 de euro, bani obţinuţi de la fondul de investiţii Early Game Ventures şi de la o serie de business angels.

    „În momentul acesta suntem relativ bine şi putem aşeza pe o bază foarte solidă creşterea viitoare. Încercăm să luăm o nouă rundă de finanţare pe care o vom folosi exclusiv pentru extinderea în afara României, pentru că piaţa din România este destul de micuţă, iar soluţia noastră se pretează la foarte multe lucruri care se întâmplă şi în restul Europei. Suntem în discuţii deja pentru această rundă de finanţare, suntem într-un due diligence. Dacă iese şi dacă trecem de toate aceste jaloane interne ale investitorului, vom merge mai departe, dacă nu, ne vom axa pe creştere organică.“

     

    3. Cosmin Cosma, cofondator şi CEO, Finqware – fintech specializat în automatizare financiară şi integrare bancară

    Ce e nou? Start-up-ul local a devenit o companie profitabilă, cu un cash-flow pozitiv, şi se află pe o traiectorie de creştere, generată de clienţi locali şi internaţionali.

    „Suntem deja profitabili, avem EBITDA pozitiv, suntem profit driven, avem cash-flow pozitiv. În momentul acesta discutăm şi investiţii, dar nu mai sunt neapărat o chestie de supravieţuire, sunt mai degrabă o chestie de planificare a creşterii.“

     

    4. Matei Maloş, CEO, Directimo, marketplace imobiliar cu agenţi AI pentru case de vacanţă

    Ce e nou? Start-up-ul românesc se află în etapele finale de a închide o rundă de finanţare în valoare totală de 2 milioane de euro. Banii vor fi folosiţi pentru a alimenta planurile de extindere rapidă în noi pieţe europene şi pentru a dezvolta în continuare tehnologia bazată pe inteligenţă artificială folosită în cadrul platformei.



    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00
    sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.

  • Antreprenoriatul ca sport extrem care dă dependenţă

    2025 este un an complicat care continuă linia începută in 2020, odată cu declanşarea crizei sanitare, spune Bogdan Florea, CEO şi cofondator al Connections, furnizor de tehnologie specializat în transformarea digitală a afacerilor. Compania, listată la Bursa de Valori Bucureşti, a încheiat 2024 cu venituri totale de 106 milioane lei şi o marjă brută de 10%, iar pentru acest an vizează o creştere de 20% a veniturilor, o marjă brută de 12,4% şi una netă de 9%.

     

    Lipsa predictibilităţii fiscale, turbulenţele economice locale şi globale, deplasări neaşteptate de plăci tectonice geopolitice la nivel planetar, prevalenţa inteligenţei artificiale în trenduri, toate conturează un context oscilant”, declară Bogdan Florea. El spune că în piaţa de IT predomină un interes constant pentru inteligenţa artificială şi integrarea ei în sistemele digitale tradiţionale. Securitatea cibernetică devine un imperativ la nivelul organizaţiilor, publice şi private. Atacurile sunt din ce în ce mai sofisticate, iar dacă vorbim de infrastructuri critice, acolo lucrurile sunt din ce în ce mai complexe. Analiza extinsă a volumelor foarte mari de date, crearea de corelaţii şi utilizarea modelelor predefinite, precum şi îmbunătăţirea/actualizarea lor, toate sunt piese de puzzle dintr-un viitor în care digitalul ne va ajuta să trăim mai bine.

    „Într-o perioadă dominată de a patra revoluţie industrială, care schimbă fundamental modul în care trăim şi lucrăm, Connections oferă companiilor-client instrumentele digitale avansate necesare pentru a-şi optimiza şi îmbunătăţi semnificativ activitatea”, afirmă antreprenorul. Compania combină tehnologii de ultimă generaţie precum inteligenţa artificială, automatizarea proceselor (RPA), analiza avansată a volumelor mari de date şi securitatea cibernetică cu expertiza umană, facilitând astfel tranziţia companiilor către un viitor în care sinergia între om şi maşină este esenţială pentru competitivitate şi succes.

    „Connections ajută clienţii să-şi eficientizeze procesele de business şi să implementeze soluţii digitale inovatoare, susţinându-i în călătoria lor către industria 5.0, o nouă etapă a revoluţiei industriale caracterizată prin echilibrul între puterea creativă a oamenilor şi capacitatea de execuţie a tehnologiei”, susţine Bogdan Florea. Compania românească de tehnologie specializată în transformarea digitală a afacerilor a fost fondată în 2005 şi listată la Bursa de Valori Bucureşti în 2021 (simbol bursier: CC). Listarea pe piaţa AeRo a fost un pas strategic, marcând angajamentul companiei pentru creştere transparentă, sustenabilă şi scalare internaţională, povesteşte reprezentantul Connections. De-a lungul celor 20 de ani, compania s-a dezvoltat în pieţele din Europa Centrală şi de Est, precum şi în Orientul Mijlociu, UK şi SUA.

    „După 20 de ani de activitate, Connections a devenit lider de piaţă în transformarea digitală. Am evoluat spre proiectarea şi implementarea de infrastructuri digitale extrem de complexe şi cu impact extins în rândul actorilor sociali – persoane fizice şi companii. Această orientare ne-a pus în faţa unor proiecte integrate emblematice pentru România. Noua etapă în care am intrat ne-a adus creştere, expunere şi responsabilităţi corespunzătoare”, adaugă Bogdan Florea.


    BIO

    1. Bogdan Florea este fondator şi co-CEO al Connections.

    2. Anterior, a lucrat ca inginer software şi manager de proiecte la Motorola/Freescale Semiconductor între
    2001 şi 2007, concentrându-se pe dezvoltarea de sisteme software integrate şi coordonarea proiectelor tehnice complexe.

    3. Este şi vicepreşedinte în boardul ANIS (Asociaţia Naţională pentru Industria Software şi Servicii), unde contribuie la dezvoltarea strategiei pentru industria IT.

    4. Are o diplomă de inginer obţinută la Politehnica din Bucureşti şi un MBA de la Vienna University of Economics and Business, completându-şi formarea cu o certificare PMP de la Project Management Institute.


    Tot el povesteşte că afacerea Connections a început din dorinţa de a experimenta pasiunea şi emoţia actului antreprenorial. „Am fost întotdeauna pasionat de a crea valoare adăugată şi de a genera echipe solide. Mi-a plăcut să construiesc şi trebuie să recunosc că obsesia construcţiei a fost mai mereu prioritizată faţă de randamentul financiar al momentului”, admite antreprenorul. A început acest parcurs cu servicii de suport IT, a migrat la software şi tehnologii avansate şi a construit echipe şi soluţii cu care se mândreşte, după cum spune chiar el, şi peste ani. „Investiţia cea mai importantă au fost oamenii. Avem şi acum colegi care au cel puţin 10 ani în companie. Pentru mine, acest lucru este, poate, succesul major al vieţii mele profesionale.”

    Reprezentantul Connections spune că a trecut prin momente complicate dar şi prin victorii dulci. „A fost un carusel care mi-a hrănit din plin nevoia de adrenalină şi m-a făcut dependent de cel mai provocator sport extrem: antreprenoriatul. Cred că extinderea internaţională, în Bulgaria şi Serbia, primul contract cu o companie multinaţională de top, listarea la bursă şi vânzarea diviziei de Business Process Outsourcing (BPO) sunt bornele esenţiale”, povesteşte anteprenorul. La fel cum implementarea serviciului de schimbare a furnizorului de energie de la ANRE şi automatizarea proceselor de business în zece bănci din cele 20-25 din sistemul bancar au poziţionat compania ca lider al transformării digitale în România şi în regiune.

    Un pas esenţial în evoluţia companiei a fost listarea pe piaţa AeRO a Bursei de Valori Bucureşti în 2021, o decizie care a deschis accesul la capital pentru proiecte strategice şi a consolidat guvernanţa corporativă. Listarea a oferit nu doar o metodă alternativă de finanţare, ci şi o validare a viziunii pe termen lung.

    Tot în linie cu strategia de optimizare şi concentrare a businessului, în 2025 Connections a finalizat vânzarea diviziei de Back Office Services către IGT Solutions. Această mutare face parte din procesul companiei de repoziţionare către segmente cu valoare adăugată mai mare, precum AI, cybersecurity şi software development, şi le permite să se concentreze pe creşterea capabilităţilor proprii în aceste arii.

     

    Un ecosiStem vibrant

    Migrarea către cloud computing, aplicaţii de tip SaaS, utilizarea automatizărilor pe baza de roboţi software dar şi adopţia inteligenţei artificiale, o cultură antreprenorială de tip tech, cu evoluţii în zona de start-up, un ecosistem vibrant de huburi de inovare, creşterea educaţiei digitale a cetăţenilor şi acceptarea deschisă şi generoasă a ultimelor tehnologii – fie că este vorba de terminale mobile sau aplicaţii software complexe, sunt elemente benefice care marchează ultimii 10 ani de tehnologia informaţiei în România, descrie Bogdan Florea evoluţia pieţei.

    Ce lipseşte? „O asociaţie puternică a companiilor de tehnologie locale, cu acţionariat românesc, care să susţină misiunea inovatoare a acestora şi să favorizeze dezvoltarea locală în detrimentul migrării în alte ţări – US, UK; o implicare integrată a instituţiilor statului român care să permită interoperabilitatea reală a sistemelor IT; o strategie naţională coerentă care să ne permită să recuperăm decalajul faţă de Polonia, de exemplu, în ceea ce priveşte leadshipul tehnologic regional”, punctează antreprenorul.

     

    The best is yet to come

    2024 a fost un an marcat de frământări şi turbulenţe locale şi globale, în care Connections a implementat măsuri curajoase atât în zona tehnică cât şi în cea operaţională şi de guvernanţă corporativă, spune Bogdan Florea. „Efectele pozitive ale acestor schimbări s-au simţit în cifrele anului 2024 şi le vedem şi în 2025, prin prisma rezultatelor şi a sinergiilor interne între echipe. «The best is yet to come» şi 2025 va arăta, sperăm, acest lucru.”

    Compania a încheiat 2024 cu venituri totale de 106 milioane lei şi o marjă brută de 10%, peste estimările bugetate şi în creştere faţă de 2023, iar profitul brut s-a situat aproape de nivelul estimat. Pentru 2025, compania vizează o creştere de 20% a veniturilor, o marjă brută de 12,4% şi una netă de 9%, construite pe o strategie de scalare disciplinată, extinderea portofoliului enterprise şi dezvoltarea accelerată a produselor proprii în zonele de AI, automatizare şi cybersecurity. „Strategia acestui an are în vedere scalarea segmentelor profitabile, controlul riguros al costurilor şi dezvoltarea de produse proprii. În plus, noua identitate de brand (#TechHumanityForward) reflectă nu doar o direcţie creativă, ci o viziune de business în care tehnologia este creată pentru oameni, cu impact real în societate”, conchide Bogdan Florea.   



    De vorbă cu Bogdan Florea, CEO, Connections

    Care sunt planurile pe care le ai pentru viitorul apropiat? Ce înseamnă pipe-line de oportunităţi pentru următorii doi ani?

    Începând cu 2025, Connections îşi concentrează atenţia pe trei direcţii strategice cu impact major: inteligenţa artificială, securitatea cibernetică şi analiza volumelor mari de date. Recent, am realizat un pas important prin vânzarea diviziei de Business Process Outsourcing (BPO), ceea ce ne permite să ne focalizăm resursele şi energia pe tehnologiile de vârf.

    Spaţiul nostru de lucru natural va fi reprezentat de proiectele mari de infrastructuri critice, atât în zona publică, cât şi în mediul privat. Acolo ne dorim să aducem valoare prin expertiză şi inovaţie.

    Pipeline-ul pentru următorii doi ani include oportunităţi majore generate din două direcţii: pe de o parte, digitalizarea accelerată a instituţiilor publice, iar pe de altă parte, nevoia companiilor private de a-şi eficientiza procesele de business prin adoptarea emerging technologies. Ne aşteptăm ca aceste tendinţe să se consolideze, iar Connections este pregătită să fie un partener de încredere în materializarea lor.

    Ce planuri de investiţii aveţi? Care este cea mai recentă investiţie şi ce anume a vizat?

    Urmează o perioadă complicată în plan local şi regional, nu este exclusă o recesiune şi o rearanjare geostrategică. În acest context, evaluăm cu atenţie investiţiile şi prioritizăm dezvoltarea companiei prin creşterea nivelului de competenţe interne. Cu alte cuvinte, vom investi în oameni, în expertiză, în certificări şi parteneriate.

    În măsura în care există sinergii tehnice puternice, vizăm achiziţii de companii complementare tehnic sau atractive strategic din punct de vedere al pieţelor în care activează.

    Care este strategia de optimizare a resuselor interne şi control al costurilor?

    Tehnologia ca furnizare de servicii este o provocare. Corelarea pipeline-ului de proiecte şi oportunităţi cu disponibilitatea resurselor, gestiunea furnizorilor şi managementul suportului postimplementare sunt provocări care trebuie gestionate în funcţie de specificul pieţei, al clienţilor şi al companiei despre care vorbim.

    În Connections, procesul de optimizare şi guvernanţă internă este un exerciţiu incremental, perpetuu şi gândit pentru a răspunde la schimbări. Ne dorim să transpunem, în timp, în Connections, concepte precum Team of Teams Leadership, care să ofere un grad ridicat de adaptabilitate şi rezilienţă organizaţiei. Pe scurt, optimizarea resurselor la Connections este un proces continuu, centrat pe flexibilitate şi eficienţă, susţinut de modele de leadership inovatoare care ne permit să gestionăm riguros costurile şi să ne adaptăm rapid schimbărilor din piaţă.

    Care sunt principalele oportunităţi şi dificultăţi ale prezentului?

    În orice criză exista o oportunitate. Criza locală a momentului – deficit excesiv şi perspectiva de recesiune – corelată cu cea globală – redefinierea paradigmei lumii aşa cum o ştim din perspectiva geopolitică – oferă posibilităţi infinte de dezvoltare. Secretul succesului este perseverenţa şi inovaţia, adoptarea tehnologiilor emergente şi o abordare generoasă şi deschisă a viitorului şi a schimbării.

    Este piaţa internă aliniată la tendinţele internaţionale din industria IT?

    Da, considerăm că România este deschisă la inovaţie tehnologică. Un avantaj, ironic, este lipsa unei infrastructuri consolidate deja existente, lucru care conduce la un apetit enorm pentru instrumente de ultimă generaţie dar şi la spaţiu de manevră extins. Această situaţie creează un spaţiu amplu pentru dezvoltarea unui ecosistem digital avansat, construit practic de la zero, cu potenţial important de creştere şi transformare.

    Dacă ai putea să te întorci în timp, ai face ceva diferit?

    După 20 de ani, este normal să spui că unele lucruri ar fi trebuit să fie tratate diferit. Totuşi, întrebarea este, dacă le-am fi făcut altfel, unde am fi ajuns? Am fi fost tot aici? Am fi evoluat mai bine, mai rău, în cu totul altă direcţie? Cred cu tărie că fiecare om urmează un drum iniţiatic, şi că, departe de a avea o traiectorie deterministică, este suma evenimentelor prin care a trecut (pe lângă cărţile citite şi prietenii pe care îi are). Aşadar, am fi putut să facem altfel multe lucruri, la momentul respectiv, dar, privind retrospectiv, nu aş schimba nimic. Poate doar ritmul internalizării experienţelor prin care am trecut ar fi trebuit mărit.

  • „Industria financiară este, în mod tradiţional, una dominată de bărbaţi, dar acest lucru se schimbă”

    …spune Irina Cristescu, general manager al XTB România. Iar ea, la rândul său, îşi doreşte să contribuie la această transformare. Adeptă a criteriului meritocraţiei, ea crede şi în puterea exemplului. De aceea, susţine un mediu în care talentul şi competenţele primează, indiferent de gen.


    Bio

    Irina Cristescu, general manager al XTB România, are o experienţă de aproape 20 de ani într-un sector predominant masculin.

    Încă din 2008 a jucat un rol important în înfiinţarea sucursalei XTB din România şi dezvoltarea uneia dintre cele mai respectate case de brokeraj, specializată în tranzacţionarea pe burse internaţionale.

    De altfel, de-a lungul carierei sale la XTB, a coordonat procese şi departamente precum compliance, client service, marketing, vânzări, resurse umane, căpătând astfel o viziune de ansamblu asupra businessului.

    Este pasionată de lectură, muzică şi voluntariat. În timpul liber citeşte, cântă la tobe în studioul de muzică al companiei şi face voluntariat în cadrul serviciului de ambulanţă.


    „Aleg să sprijin femeile în business prin mentorat şi educaţie. Ori de câte ori am ocazia, împărtăşesc din experienţa mea profesională şi le încurajez pe doamnele şi domnişoarele care îşi doresc o carieră în domeniul financiar să îşi urmeze obiectivele cu încredere. Ţin să le subliniez, de asemenea, că au puterea să obţină tot ce şi-au propus”, adaugă general managerul XTB, companie de investiţii pe bursele internaţionale. Compania a înregistrat în primul trimestru din 2025, la nivel de grup, venituri din operare de 138,7 milioane euro, cu 7,8% mai mari faţă de anul precedent, şi a atras 194.300 de clienţi noi, în creştere cu 49%.

    Numărul clienţilor activi a crescut cu 76,5%, iar activele totale ale clienţilor au depăşit 7,2 miliarde euro. „Rezultatele din primul trimestru confirmă eficienţa strategiei de dezvoltare la nivel internaţional, inclusiv pe piaţa din România, unde observăm un interes pentru investiţiile personale – atât active, cât şi pasive. Numărul tot mai mare de clienţi care aleg XTB indică nu doar încrederea în platforma noastră, ci şi o maturizare a conduitei investitorilor, care devin mai atenţi la diversificare, accesibilitate şi instrumente educaţionale de calitate”, afirmă Irina Cristescu.

     

    VISION BOARD, PRINCIPII & MOTIVAŢIE

    Care este citatul cheie care îţi defineşte viziunea profesională sau personală? Cum te motivează acest citat în activitatea zilnică?

    Chiar dacă nu este atribuit unei personalităţi, mă ghidez după faptul că „succesul nu este o destinaţie, ci un proces continuu de adaptare şi învăţare.” De fapt, aş putea spune că acest citat reflectă perfect viziunea mea profesională şi personală. Într-o industrie dinamică precum cea financiară, adaptabilitatea şi învăţarea continuă sunt esenţiale. Piaţa evoluează constant, iar tehnologia schimbă rapid regulile jocului, motiv pentru care consider că succesul vine din capacitatea de a anticipa tendinţele, de a lua decizii informate şi de a rămâne mereu cu un pas înainte.

    În activitatea zilnică, acest principiu mă motivează să fiu mereu deschisă la noi perspective, să încurajez inovaţia în echipa XTB România şi să îmi ghidez deciziile strategice pe baza unei viziuni pe termen lung. De asemenea, cred cu tărie în puterea educaţiei financiare – cu cât înţelegem mai bine mecanismele pieţelor, cu atât putem lua decizii mai informate şi mai sigure, care ne pot construi un viitor financiar de care să fim mulţumiţi.

    Cum arată „imaginea centrală” de pe vision board? Ce simbolizează aceasta pentru tine şi ce rol joacă în drumul profesional şi personal?

    Pe vision boardul meu este o busolă. De ce? Pentru că pentru mine, această imagine simbolizează direcţie, adaptabilitate şi claritate în decizii. Într-o industrie atât de dinamică precum cea a investiţiilor şi a pieţelor financiare, este esenţial să ai acel north star, adică o direcţie clară care să ghideze atât deciziile strategice, cât şi dezvoltarea personală.

    Această busolă îmi aminteşte constant de importanţa leadershipului bine calibrat, de nevoia de a rămâne conectată la tendinţele pieţei şi de a adapta strategia XTB România la un mediu aflat în continuă schimbare. În acelaşi timp, pe plan personal, aş putea spune că busola reprezintă echilibrul şi capacitatea de a mă reinventa, indiferent de provocările pe care le întâlnesc. Cu alte cuvinte, în parcursul meu, îmi doresc ca fiecare decizie pe care o iau să fie ghidată de principii solide şi de o viziune clară.

    Care sunt cele mai importante trei obiective pentru următorii cinci ani în business şi în viaţa personală?

    Unul dintre obiectivele mele principale este, în continuare, contribuirea la transformarea grupului XTB într-un one-stop-shop. Concret, ne dorim ca XTB să fie mai mult decât o platformă de tranzacţionare – să fie un partener de încredere pentru investitori, care le oferă o platformă de gestionare financiară funcţională şi cuprinzătoare. Cu alte cuvinte, vorbim despre soluţii care ne aduc mai aproape de a deveni un lider european în industrie.

    Al doilea obiectiv este extinderea bazei de clienţi şi diversificarea portofoliului de produse. Piaţa investiţiilor este în continuă schimbare, iar investitorii caută soluţii flexibile, eficiente şi sigure. XTB deja răspunde acestor nevoi, dacă avem în vedere că anul trecut am înregistrat, la nivel de grup, 498.400 de clienţi noi – cu 59,8% mai mulţi faţă de anul trecut.

    De altfel, pe parcursul întregului an 2024, XTB a introdus un număr record de produse noi, menite să îmbunătăţească atât investiţiile pe termen lung, cât şi gestionarea financiară zilnică. Printre principalele produse noi se numără funcţia de autoinvestire în planurile de investiţii, conturile IKE în Polonia, conturile ISA în Regatul Unit şi un portofel electronic cu un card multivalutar.

    În acelaşi timp, securitatea conturilor a fost consolidată semnificativ prin implementarea sistemului de autentificare cu doi factori (2FA), iar noua interfaţă a portofoliului a simplificat accesul la informaţii esenţiale despre tranzacţii şi produse.

    Dacă ne referim la obiectivele pentru anul acesta, intenţionăm să ne extindem oferta pentru investitorii care doresc să-şi pună banii să lucreze eficient. Concret, vor fi introduse produse precum contul IKZE (pentru pensii) în Polonia şi contul PEA (plan de economii în acţiuni) în Franţa. Mai avem, de asemenea, serviciul eWallet, disponibil pentru toţi clienţii XTB din Europa, care permite accesul imediat la fonduri şi care va fi îmbunătăţit. În acelaşi timp, pentru actualele produse, XTB intenţionează să adauge opţiuni. De exemplu, datorită potenţialului asociat cu investiţiile în criptomonede, sunt în curs pregătirile de adăugarea acestui instrument în ofertă.

    Un alt aspect pe care eu îl consider esenţial este crearea unui mediu de lucru inovator şi motivant pentru echipă. Cred cu tărie că performanţa unei companii depinde de oamenii care o construiesc zi de zi.

    Pe plan personal, unul dintre obiectivele mele principale este menţinerea unui echilibru sănătos între viaţa profesională şi cea personală. Ritmul alert al industriei financiare impune un nivel ridicat de implicare, dar cred că succesul este sustenabil doar atunci când reuşim să păstrăm armonia între carieră şi viaţa personală.

     

    LEADERSHIP & CARIERĂ

    Ce te inspiră cel mai mult atunci când iei decizii importante pentru compania pe care o conduci? Există un moment definitoriu sau o persoană care a influenţat acest stil de leadership?

    Atunci când iau decizii importante pentru XTB România, am în vedere în primul rând impactul pe termen lung pe care acestea îl pot avea asupra echipei, investitorilor noştri şi grupului, în ansamblu. Ştiu că fiecare decizie trebuie să fie bine fundamentată, bazată pe date şi tendinţe, dar şi pe o viziune clară asupra viitorului pieţelor financiare.

    Un element esenţial în procesul meu decizional este responsabilitatea faţă de clienţi. Cu alte cuvinte, într-o industrie în care încrederea este esenţială, fiecare decizie trebuie să contribuie la consolidarea relaţiei dintre investitori şi XTB, oferindu-le transparenţă, educaţie financiară de calitate şi produse care să răspundă nevoilor lor reale.

    Dacă ar fi să identific un moment definitoriu care mi-a influenţat stilul de leadership, aş spune că a fost prima decizie strategică importantă pe care am luat-o ca lider. A fost un moment în care am înţeles cu adevărat că poziţia aceasta nu înseamnă doar asumarea deciziilor, ci şi construirea unei echipe unite, capabile să implementeze acele decizii într-un mod eficient.

    În ceea ce priveşte influenţele, am avut norocul de a lucra alături de profesionişti excepţionali, de la care am învăţat că un lider bun nu este doar un strateg, ci şi un vizionar care inspiră. Cred că un lider care are un stil bazat pe transparenţă şi inovaţie este unul care obţine rezultate.

    Cum foloseşti influenţa şi leadershipul pentru a genera un impact social sau pentru a susţine alte femei în business?

    Consider că un lider autentic nu se limitează doar la adoptarea unor decizii strategice pentru companie, ci include în suita de calităţi şi responsabilitatea de a inspira, de a susţine şi de a contribui la dezvoltarea unei comunităţi mai puternice.

    În calitate de lider, mi-am propus să generez un impact pozitiv, atât în industria financiară, cât şi în rândul femeilor care îşi doresc  fie să investească, fie să urmeze o carieră în acest univers financiar.

    Într-adevăr, industria financiară este, în mod tradiţional, una dominată de bărbaţi, dar acest lucru se schimbă. Şi eu, la rândul meu, îmi doresc să contribui la această transformare. De ce spun asta? Pentru că eu cred în meritocraţie, dar şi în puterea exemplului. De aceea, susţin un mediu în care talentul şi competenţele primează, indiferent de gen.

    Aleg să sprijin femeile în business prin mentorat şi educaţie. Ori de câte ori am ocazia, împărtăşesc din experienţa mea profesională şi le încurajez pe doamnele şi domnişoarele care îşi doresc o carieră în domeniul financiar să îşi urmeze obiectivele cu încredere. Ţin să le subliniez, de asemenea, că au puterea să obţină tot ce şi-au propus.

    Desigur, impactul social pe care mi-l doresc nu se limitează doar la susţinerea femeilor în business, ci şi la promovarea educaţiei financiare, astfel încât tot mai multe persoane să aibă acces la cunoştinţele necesare pentru a lua decizii informate. Prin iniţiativele XTB, ne propunem să reducem barierele de acces la educaţia financiară şi să oferim instrumente utile tuturor celor care vor să îşi gestioneze mai bine resursele. Cred că fiecare pas făcut în direcţia corectă contribuie la o schimbare reală şi sustenabilă, iar acesta este impactul pe care mi-l doresc prin rolul meu.

    Care este cea mai mare realizare personală de care eşti mândră, dincolo de cariera profesională?

    Pe lângă carieră, pot spune că cea mai mare realizare din viaţa mea este familia. De asemenea, voluntariatul pe ambulanţă este important pentru mine. În plus, faptul că reuşesc sa îmbin armonios cariera cu cele de mai sus, să îmi dedic timp pentru familie, prieteni şi pasiunile mele, chiar şi într-un mediu dinamic, este o realizare de care sunt profund recunoscătoare

    STIL & INFLUENŢĂ

    Cum integrezi valorile personale în modul în care conduci echipa sau compania? Există o legătură între pasiunile tale şi business?

    Valorile mele personale sunt strâns legate de modul în care interacţionez cu echipa şi îmi ghidez cariera. Deşi iniţial mi-am imaginat un parcurs profesional diferit, cel de psihoterapeut, coincidenţele m-au adus în domeniul financiar, unde am descoperit că pot performa la un nivel înalt. Am investit în dezvoltarea mea prin studii de management financiar şi am urmat un traseu ascendent, construindu-mi o carieră solidă.

    Cu toate acestea, pasiunea mea pentru oameni şi dorinţa de a avea un impact direct în comunitate nu au dispărut. Chiar dacă nu am ajuns psihoterapeut, am găsit o modalitate de a rămâne conectată la acest domeniu prin voluntariat.

    În acelaşi timp, activitatea mea de voluntar pe ambulanţă îmi oferă o perspectivă diferită asupra leadershipului: în momente de criză, fiecare secundă contează, iar deciziile trebuie luate rapid şi eficient – o lecţie pe care o aplic şi în business.

    Ce te motivează în fiecare dimineaţă să mergi mai departe? Este o persoană, o dorinţă personală sau o aspiraţie care te conduce?

    Cred că motivaţia vine dintr-un cumul de factori care mă definesc ca om şi ca profesionist. În fiecare dimineaţă, mă ghidează dorinţa de a deveni cea mai bună versiune a mea, atât în viaţa personală, cât şi în carieră.

    De asemenea, mă motivează provocările. Îmi place să găsesc soluţii, să depăşesc obstacole şi să cresc odată cu experienţele prin care trec.

    Pe un plan mai personal, voluntariatul pe ambulanţă mi-a oferit o perspectivă diferită asupra vieţii – mă face să apreciez fiecare moment şi să fiu recunoscătoare pentru ceea ce am.

     

    HOBBY-URI & INSPIRAŢIE PERSONALĂ

    Ce hobby-uri sau activităţi te ajută să te relaxezi şi să te reîncarci cu energie pentru a face faţă provocărilor din business?

    Nu este o surpriză faptul că echilibrul dintre viaţa profesională şi cea personală este important, însă hobby-urile şi activităţile care mă relaxează joacă un rol aici.

    Muzica este o una dintre pasiunile care mă ajută să mă deconectez. Îmi place să cânt la tobe, pian, chitară, iar studioul de muzică amenajat în subsolul companiei este locul unde pot experimenta această pasiune. Aici mă descarc şi încarc cu energie în acelaşi timp şi îmi exprim creativitatea.

    În plus, voluntariatul pe ambulanţă este o activitate care îmi aduce multă satisfacţie personală. Este una din cele mai valoroase experienţe din viaţa mea, care mi-a oferit privilegiul ca, în lupta cu boala, suferinţa, moartea, eu să mă pot poziţiona de cealaltă parte a baricadei, cea a salvatorului. Este vorba despre privilegiul de a putea ieşi învingător din aceasta luptă, de a avea puterea sa produci schimbare.

    Mă refer la schimbare, mai mică sau mai mare: de la a salva o viaţă, până la a aduce un simplu zâmbet pe chipul unui pacient sau un pic de linişte prin nişte cuvinte potrivite spuse la momentul potrivit.

    Şi chiar şi atunci când nu poţi ieşi învingător, ştii că ai încercat, si că ai fost acolo şi ai făcut tot posibilul. Este o experienţă unică, mult mai aproape de ceea ce contează cu adevărat şi care pe mine mă face să privesc viaţa cu alţi ochi şi să fiu mult mai recunoscătoare în fiecare zi pentru tot ceea ce am.

    Dincolo de asta, pe ambulanţă am învăţat cum să reacţionez în situaţii critice, cum sa iau decizii rapide sub presiunea timpului, cum să rămân calmă în orice situaţie, sau cum să îmbin sângele rece cu empatia. Experienţa m-a mai ajutat să învăţ cum să fiu în orice moment concentrată pe ceea ce fac şi orientată pe identificarea unor soluţii, indiferent  de context.  Toate aceste lucruri se aplică nu doar în situaţii critice, ci şi în leadership.

    Care este locul sau activitatea care te inspiră cel mai mult atunci când ai nevoie de o pauză pentru a-ţi clarifica viziunea?

    Atunci când simt nevoia de o pauză, găsesc inspiraţie în câteva activităţi care mă ajută să mă reîncarc. Aşa cum am menţionat anterior, cântatul la tobe reprezintă, pentru mine, un mod ideal de a mă deconecta şi de a-mi regăsi concentrarea. În egală măsură, ascult multă muzică.

    Un alt aspect important în acest proces de reîncărcare este petrecerea timpului alături de fetiţa mea, care îmi aduce un echilibru emoţional şi mă ajută să privesc lucrurile cu o minte mai clară.

    Există o carte, un film sau o piesă de artă care te-a influenţat profund şi care reflectă valorile sau viziunea ta? Dacă da, de ce?

    Pot menţiona aici cartea „Eat that Frog!”, de Brian Tracy, care a avut un impact semnificativ asupra mea şi reflectă foarte bine valorile şi viziunea mea profesională. Cartea promovează ideea de a începe ziua cu cele mai dificile şi mai puţin plăcute sarcini, ceea ce, pe termen lung, aduce un sentiment de realizare şi eficienţă. Această abordare mă ajută să gestionez provocările cu care mă confrunt zilnic şi să am o atitudine proactivă în faţa activităţilor mai puţin atractive.

    Concret, principiul „începe cu ce nu-ţi place” este unul care îmi stimulează disciplina şi mă ajută să rămân concentrată pe obiectivele pe termen lung. Este o filosofie care se aliniază perfect cu abordarea mea de a nu evita dificultăţile, ci de a le înfrunta direct pentru a progresa constant, atât pe plan profesional, cât şi personal. De asemenea, mi-a întărit convingerea că succesul nu vine din evitarea provocărilor, ci din capacitatea de a le aborda eficient şi cu perseverenţă.

    Dacă ai putea să înveţi o nouă abilitate sau să explorezi un nou hobby, ce ai alege şi de ce?

    Cred că aş alege să aprofundez arta fotografiei. Consider că fotografia este o modalitate fascinantă de a captura momente unice din viaţa unui om şi de a exprima emoţii. În plus, cred că ar fi un mod excelent de a îmbina creativitatea cu tehnologia, un domeniu în care mă simt foarte confortabil.

    Ce loc din lume te inspiră cel mai mult şi de ce? Există o destinaţie pe care visezi să o vizitezi în viitor?

    Un loc care mă inspiră profund este Japonia. Ceea ce mă atrage la această destinaţie este echilibrul perfect între tradiţie şi modernitate. Consider că este o ţară unde istoria şi cultura sunt păstrate cu mândrie, dar în acelaşi timp, se află în fruntea inovaţiei tehnologice şi a designului contemporan.

    În ceea ce priveşte o destinaţie pe care visez să o vizitez în viitor, îmi doresc să ajung în Noua Zeelandă. Peisajele naturale spectaculoase, atmosfera liniştită şi cultura prietenoasă sunt exact ceea ce caut atunci când doresc să mă deconectez şi să mă încarc cu energie pozitivă.   

    Ce te motivează să continui drumul spre excelenţă în ciuda provocărilor? Există o valoare sau un principiu personal care îţi oferă această putere?

    Motivaţia de a continua drumul spre excelenţă, chiar şi în faţa provocărilor, vine din dorinţa de a evolua constant şi de a contribui la succesul echipei şi al organizaţiei. Cred că, fără perseverenţă şi disciplină, nu aş putea depăşi momentele care, la început, ar putea părea dificile.

    Un principiu personal care mă susţine este „nu te opri niciodată din învăţat”. Această mentalitate mă ajută să rămân motivată în faţa obstacolelor şi să continui să îmi doresc să dau tot ce am mai bun în tot ceea ce fac. Exigenţa faţă de mine însămi şi dorinţa de a învăţa din fiecare experienţă mă impulsionează să îmi menţin un nivel înalt de performanţă, chiar şi atunci când drumul devine mai greu. 

  • Care este cel mai important export al Chinei pe care toate companiile mari din lume îl doresc cu ardoare

    Chinezilor „nu li se poate permite să-şi croiască drum spre prosperitate prin exporturi”, susţine secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, care apreciază că economia Chinei este „în cel mai mare dezechilibru din istorie”. Astfel de remarci reflectă teama crescândă de la Washington că supracapacitatea, subvenţiile şi dumpingul Chinei distorsionează comerţul global, scrie Jeffrey Wu,  director la MindWorks Capital, într-o analiză publicată în Project Syndicate.

    Preocuparea mai presantă, însă, nu este ce exportă China, ci cum. Structurile costurilor la nivel global sunt într-adevăr remodelate, dar de o forţă mai tăcută şi mai complexă: îmbunătăţirile neobosite ale productivităţii. China nu doar că vinde mai multe bunuri, ci şi exportă un nou model de producţie bazat pe automatizare, inteligenţă artificială şi optimizare industrială ghidată de stat. Această schimbare este perturbatoare, deflaţionistă şi în mare parte încă neînţeleasă. Ascensiunea Chinei ca fabrică a lumii la sfârşitul secolului al XX-lea a fost determinată de forţa de muncă şi dimensiunile mari. Dar acum, China îşi propune să obţină o nouă formă de dominaţie prin intermediul unei infrastructuri inteligente. Nemaifiind limitată la aplicaţii sau chatboţi, inteligenţa artificială a fost integrată în întreaga economie fizică – ghidând totul, de la braţe robotice şi flote de depozite până la linii de producţie autonome. De exemplu, fabrica „lights-out” a Xiaomi din Beijing (o uzină complet automatizată şi computerizată) poate asambla 10 milioane de smartphone-uri anual cu o intervenţie umană minimă. Inteligenţa artificială dirijează o simfonie de senzori, maşini şi analize care formează o ţesătură industrială densă, conducând la eficienţe pe care producătorii tradiţionali le pot aborda doar treptat.

    De asemenea, acest ecosistem bazat pe tehnologie nu este limitat la o singură fabrică. Modelul de limbaj mare open-source de 671 de miliarde de parametri al DeepSeek este deja implementat nu doar pentru codare, ci şi pentru a optimiza logistica şi producţia. JD.com îşi modernizează reţelele de aprovizionare prin automatizare. Unitree exportă roboţi bipezi pentru depozite. Iar Foxconn (principalul partener de producţie al Apple) dezvoltă microfabrici modulare, conduse de inteligenţa artificială, pentru a-şi reduce dependenţa de liniile de producţie statice. Aceste exemple pot să nu reprezinte „inovaţie de prestigiu”, dar atestă o cultură largă a optimizării industriale.


    Nemaifiind limitată la aplicaţiisau chatboţi, inteligenţa artificială a fost integrată în întreaga economie fizică – ghidând totul, de la braţe robotice şi flote de depozite până la linii de producţie autonome. De exemplu, fabrica „lights-out” a Xiaomi din Beijing (o uzină complet automatizată şi computerizată) poate asambla 10 milioane de smartphone-uri anual cu o intervenţie umană minimă.


    Sub denumirea de „noi forţe productive de calitate”, guvernul chinez lansează zone pilot unde inteligenţa artificială este folosită intens şi subvenţionează modernizări ale fabricilor, iar oraşe precum Hefei şi Chengdu oferă granturi locale care rivalizează cu amploarea iniţiativelor naţionale din alte părţi ale lumii.

    Srategia o reflectă pe cea urmărită de industria japoneză în anii 1980, când automatizarea, producţia eficientă şi consolidarea industrială au ajutat firmele să-şi depăşească rivalii globali. Dar abordarea chineză merge mai departe, combinând inteligenţa artificială cu economii de scară, bucle de feedback şi o dinamică culturală unică cunoscută sub numele de involuţie (neijuan, un concept din sociologie care se referă la o societate care nu mai poate evolua, oricât de mult ar încerca): o cursă care se autoperpetuează pentru optimizare şi depăşirea concurenţei, adesea în detrimentul marjelor de profit. BYD, printre producători auto cu cel mai mare grad de integrare din lume, a redus recent preţurile la zeci de modele, declanşând o vânzare masivă de acţiuni care a totalizat 20 de miliarde de dolari.

    În sectoare de la comerţul electronic la vehiculele electrice, această practică a condus la o compresie a costurilor atât de continuă încât statul a considerat în câteva ocazii că trebuie să intervină. În aprilie 2025, ziarul Cotidianul Poporului a avertizat că involuţia extremă distorsionează stabilitatea pieţei, invocând un război distructiv al preţurilor în sectorul livrării de alimente între JD.com, Meituan şi Ele.me. Şi problema este şi mai acută în industria vehiculelor electrice. Peste 100 de mărci chinezeşti de vehicule electrice concurează în prezent, însă 400 au dat faliment din 2018. Arena competitivităţii globale este neiertătoare.

    Cei care supravieţuiesc ies în lume mai supli, mai adaptabili şi mai bine poziţionaţi decât concurenţii lor tradiţionali. Aşa au reuşit producătorii chinezi de vehicule electrice de succes să pătrundă în Europa, oferind modele la preţuri pe care companiile locale se chinuie să le egaleze. Privit de la distanţă, procesul pare haotic. În practică, însă, seamănă cu selecţia naturală. China promovează în mod deliberat evoluţia industrială: statul încurajează un câmp larg de concurenţi şi apoi lasă piaţa să plivească terenul.

    Această abordare se extinde în toate industriile. În domeniul panourilor solare, producătorii chinezi reprezintă acum peste 80% din capacitatea de producţie la nivel mondial, ceea ce a dus la scăderea preţurilor cu peste 70% în ultimul deceniu. Şi o tendinţă similară apare în cazul bateriilor pentru vehicule electrice, unde firmele chineze domină cursa costului pe kilowatt. Dar să nu vă lăsaţi înşelaţi: această deflaţie nu provine din supraofertă sau dumping. Reflectă structuri de costuri reproiectate, care sunt rezultatul inteligenţei artificiale, al concurenţei intense şi al repetiţiilor neobosite. Astfel, industria chineză a transformat eficienţa într-un activ comercializabil – unul care remodelează dinamica globală a preţurilor. Odată ce această schimbare se va concretiza, companiile din întreaga lume se vor trezi adaptându-şi propriile strategii de stabilire a preţurilor, dislocarea forţei de muncă şi configuraţiile lanţului de aprovizionare. Dar această evoluţie prezintă noi provocări pentru multe economii.


    Sub denumirea de „noi forţe productive de calitate”, guvernul chinez lansează zone pilot unde inteligenţa artificială este folosită intens şi subvenţionează modernizări ale fabricilor, iar oraşe precum Hefei şi Chengdu oferă granturi locale care rivalizează cu amploarea iniţiativelor naţionale din alte părţi ale lumii. Strategia o reflectă pe cea urmărită de industria japoneză în anii 1980, dar abordarea chineză merge mai departe, combinând inteligenţa artificială cu economii de scară şi o dinamică culturală unică, cunoscută sub numele de „involuţie”.


    Luaţi în considerare rolul băncilor centrale, a căror misiune este de a asigura stabilitatea preţurilor. Ce pot face ele dacă inflaţia este redusă nu de o cerere slabă, ci de o eficienţă superioară a ofertei provenite din străinătate? Cel mai probabil, politica monetară va pierde din tracţiune într-un astfel de scenariu. Marşul progreselor software nu va încetini doar pentru că ratele dobânzilor cresc sau scad. În schimb, politica industrială va trebui să iasă în prim-plan – nu ca protecţionism, ci ca o necesitate adaptivă. Diviziunea fundamentală nu va mai fi între capitalism şi planificarea statală, ci între sisteme statice şi dinamice. Legea de reducere a inflaţiei din SUA  (U.S. Inflation Reduction Act) şi CHIPS and Science Act  (legea pentru încurajarea producţiei  locale de semiconductori şi cercetării ştiinţifice avansate), precum şi Planul Industrial din Pactul Verde al UE au reprezentat eforturile timpurii ale Occidentului de a contesta poziţia de lider a Chinei. Dar aceste pachete au fost în mare parte reactive, izolate sau concentrate pe chestiuni finale, cum ar fi cipurile.

    În timp ce SUA şi aliaţii săi implementează taxe vamale, subvenţii şi controale la export, adevărata concurenţă constă în integrarea IA în economia reală: nu cine construieşte cel mai inteligent chatbot, ci cine construieşte cea mai inteligentă fabrică, al cărei model poate fi reprodus în mod sustenabil la scară largă. Desigur, modelul chinezesc face compromisuri. Condiţiile de muncă se pot înrăutăţi în contextul reducerii neîncetate a costurilor; supraoferta rămâne un risc de sistem; excesul de reglementare poate deraia progresul; şi nu toate câştigurile de eficienţă se traduc în prosperitate comună. Consumatorii pot beneficia, dar muncitorii şi firmele mai mici vor suporta greul ajustării. Însă, chiar dacă modelul chinezesc nu este universal replicabil, acesta ridică întrebări importante pentru factorii de decizie politică de pretutindeni. Cum vor concura alţii cu sisteme care produc mai mult, mai rapid şi mai ieftin – nu prin reducerea salariilor, ci prin ingeniozitate? A respinge abordarea Chinei ca fiind doar distorsionantă ratează esenţialul. Guvernul chinez nu doar că joacă mai dur în vechiul joc comercial, ci şi schimbă regulile şi o face nu prin taxe vamale, ci printr-o transformare industrială. Dacă ultimul val al globalizării a urmărit forţa de muncă mai ieftină, următorul va urmări sisteme mai inteligente. Inteligenţa nu va mai trăi doar în cloud – ci în maşini, depozite şi linii de asamblare 24/7. Cel mai important export al Chinei astăzi nu este un produs, ci un proces. Şi va redefini natura concurenţei globale.   

    Traducere şi adaptare: Bogdan Cojocaru

  • Războiul viitorului este aici şi arma principală este inovaţia

    Războiul din Ucraina rescrie regulile confruntărilor militare: dronele, inteligenţa artificială şi roboţii marini au transformat frontul într-un laborator de inovaţie letală. Într-un conflict în care 70–80% dintre victime sunt cauzate de sisteme fără pilot, fiecare lună aduce arme şi contramăsuri noi. Omenirea trăieşte, pentru prima dată, era războiului robotic.

     

    „Dronele nu sunt doar vârful tehnologiei – sunt vârful ascuţit mortal”, spunea în primăvară un general american în retragere. „Dacă ar avea mai mulţi bani, Ucraina ar putea produce patru până la cinci milioane de drone pe an.”  Cam atât crede şi Iuri Fedorenko, cu numele de cod Ahile, că ar fi minimul necesar pentru ca Ucraina să rămână competitivă în războiul pornit contra ei de Rusia. Iuri este comandantul Regimentului Separat 429 de Sisteme Autonome. Cu el a discutat Ibrahim Naber, corespondentul în Ucraina al publicaţiei Politico, despre războiul de tip nou. „În total, vorbim despre 350.000 de drone pe lună”, a spus comandantul ucrainean. „Abia atunci vom putea atinge în mod obiectiv paritatea cu inamicul, am putea chiar să-i depăşim în anumite zone şi să menţinem un ritm susţinut de distrugere a forţelor lor pe câmpul de luptă.” Estimarea sa se bazează pe capacitatea Rusiei de a recruta între 25.000 şi 30.000 de soldaţi noi în fiecare lună – mai mult decât suficient pentru a compensa pierderile de pe câmpul de luptă. „Avem nevoie de cel puţin două drone per soldat inamic, plus drone suplimentare pentru piloţii de drone inamice, logistică, artilerie, facilităţi de depozitare şi aşa mai departe”, a calculat Iuri. „Cu cât avem mai multe drone, cu atât mai bine.”

    În atacurile recente din regiunea Kupiansk, coloanele blindate ruseşti nu au reuşit nici măcar să atingă linia frontului — au fost distruse de dronele ucrainene înainte de a intra în contact cu inamicul. Totuşi, Iuri face o distincţie importantă: „Vehiculele blindate nu şi-au pierdut relevanţa — şi-au pierdut puterea de luptă.” Dar într-un război cu forţe disproporţionate cum este cel din Ucraina, un tanc rusesc fără putere de luptă contează. Războiul Rusiei împotriva Ucrainei a devenit un conflict tehnologic la scară largă, unde 70-80% din victime sunt cauzate de drone aeriene, aparate fără pilot. După trei ani şi jumătate, războiul a devenit un joc nonstop de-a şoarecele şi pisica, în care fiecare sistem nou de arme oferă doar un scurt avantaj de două sau trei luni înainte ca cealaltă parte să dezvolte contramăsuri, notează Ragnar Sass, antreprenor tech estonian şi angel investor, într-o analiză publicată pe platforma online Project Syndicate cu titlul „Am intrat în era războiului robotic”.

    Omenirea, continuă el, este martora primei etape a războiului robotic – pe cerul Ucrainei, pe uscat şi pe mare. Cea mai rapidă dezvoltare tehnologică militară din lume are loc în garaje, subsoluri şi fabrici ucrainene, unde sute de echipe mici construiesc drone şi interceptoare de model nou. Multe din ele lucrează nonstop din februarie 2022, fără weekenduri sau vacanţe. De îndată ce un produs nou este gata, acesta este dus pe linia frontului. Soldaţii îl testează a doua zi, iar în termen de 24 de ore feedbackul de luptă este trimis dezvoltatorilor, începând un nou ciclu. Unele echipe de tehnologie de apărare îşi livrează personal produsele în zonele de luptă şi lucrează direct cu soldaţii la integrare şi repetare. „Însă maşina de război a Rusiei merge şi ea cu viteză maximă, multe fabrici funcţionând nonstop.

    Războiul Rusiei împotriva Ucrainei a devenit un conflict tehnologic la scară largă, unde 70-80% din victime sunt cauzate de drone aeriene, aparate fără pilot. După trei ani şi jumătate, războiul a devenit un joc non-stop de-a şoarecele şi pisica, în care fiecare sistem nou de arme oferă doar un scurt avantaj de două sau trei luni înainte ca cealaltă parte să dezvolte contramăsuri, notează Ragnar Sass, antreprenor tech estonian şi angel investor, într-o analiză publicată pe platforma online Project Syndicate cu titlul „Am intrat în era războiului robotic”. Foto: Hepta

    Un semn clar de cât de repede poate Rusia să-şi extindă sistemele de arme eficiente a venit pe 9 iulie, când a lansat 728 de drone Shahed într-o singură zi. Până la sfârşitul lunii, peste 6.200 de drone Shahed fuseseră desfăşurate în luptă – de 14 ori mai multe decât în iulie 2024 şi cu 16% mai multe decât în iunie. Pentru a face faţă acestei ameninţări, cel puţin două companii de apărare ucrainene au dezvoltat drone interceptoare bazate pe inteligenţă artificială care utilizează învăţarea automată pentru a identifica şi distruge Shahedurile. În cele mai bune nopţi, acestea au obţinut rate de succes de 60-70%. Dar lupta evoluează rapid. Şi Shahedurile devin mai inteligente. Când Ucraina a desfăşurat mitraliere pentru apărarea aeriană, Shahedurile au răspuns zburând la o înălţime de peste trei kilometri  – cu mult în afara razei de acţiune. Apoi, la sfârşitul lunii iulie, Rusia a lansat o dronă Shahed cu reacţie care poate zbura cu până la 700 de kilometri pe oră, mai rapid decât majoritatea interceptoarelor cunoscute.” Mai mult, unele modele Shahed sunt acum echipate cu imagistică termică, procesoare avansate şi chiar coordonare autonomă a roiului. Se pare că aeronavele fără pilot simt când sunt vânate, deviind şi eschivându-se pentru a scăpa de urmăritor.

    Aceasta este natura primului război robot contra robot. Conflictul este purtat de două sisteme autonome, fiecare încercând să-l depăşească pe celălalt în timp real. Descoperiri similare au loc şi pe teren. Dronele FPV (first-person view) cu conexiuni prin cablu optic (ceea ce înseamnă că semnalul lor nu poate fi bruiat) pot acum ataca ţinte aflate la până la 30 de kilometri în adâncime faţă de linia frontului – făcând orice manevră în acea zonă extrem de periculoasă. Ambele părţi au început să utilizeze „drone adormite”, care aşteaptă ascunse la sol ore întregi până când apare o ţintă. Drept urmare, şi vehicule terestre fără pilot sunt acum desfăşurate la scară largă – în principal pentru logistică, reaprovizionare, evacuare, săpat şi chiar atacuri. Deocamdată, Ucraina pare să fie în frunte în acest domeniu. În iulie, Brigada a 3-a de Asalt a efectuat o operaţiune istorică complet autonomă, combinând drone FPV şi vehicule robotice terestre pentru a forţa trupele ruse să se predea în regiunea Harkov, iar aceasta fără ca vreun soldat ucrainean să participe direct la asalt. Unul dintre cele mai mari succese ale Ucrainei a fost utilizarea dronelor maritime pentru a împinge navele ruseşti afară din Marea Neagră. Şi aceste unităţi au fost modernizate în timp. Pe 31 decembrie 2024, o dronă maritimă ucraineană Magura V5, înarmată cu o rachetă sol-aer, a distrus un elicopter rusesc Mi-8 deasupra Mării Negre. Niciodată până atunci un vehicul de suprafaţă fără pilot nu doborâse o aeronavă cu pilot. Iar acum, unele drone maritime sunt folosite ca platforme de lansare sau relee de comunicaţii pentru drone mai mici, extinzând atât raza de acţiune, cât şi capacitatea de atac. Acestea nu sunt cazuri izolate. Ele confirmă că omenirea a intrat într-o nouă eră a războiului, în care sistemele autonome sunt esenţiale pentru succesul pe câmpul de luptă. Unităţile de drone de top din Ucraina operează ca nişte startup-uri tehnologice de înaltă performanţă, fiecare cu propria recrutare, instruire, finanţare şi cultură de echipă. O brigadă avansată include peste 70 de arhitecţi de date care analizează informaţii live nonstop.

    Aceste unităţi construiesc bucle de învăţare rapidă, adaptându-se la schimbările de pe câmpul de luptă mai rapid decât unităţile militare tradiţionale. Cel mai de succes jucător nou în conflictul ucrainean este compania de apărare Swift Beat, condusă de fostul CEO al Google Eric Schmidt, care intenţionează să livreze sute de mii de drone în acest an. Compania a produs una dintre cele mai eficiente drone interceptoare de Shahed şi dezvoltă sisteme capabile să intercepteze rachete de croazieră şi balistice. Dar, în mod remarcabil, multe dintre noile tehnologii nu sunt dezvoltate de mari contractori din domeniul apărării, ci de mii de voluntari şi de societatea civilă. Aceste tipuri de inovaţii ajută la explicarea modului în care Ucraina a reuşit să ţină la distanţă o superputere militară atât de mult timp. NATO şi aliaţii săi trebuie urgent să studieze şi să îşi consolideze sprijinul pentru Ucraina. Războiul robotic este aici, iar Ucraina scrie manualul de utilizare în teren. Ibrahim Naber, corespondentul de la Politico, insistă asupra dronelor ghidate prin fibră optică. Puţine tehnologii evidenţiază intersecţia dintre geopolitică şi producţia de masă a dronelor mai clar decât dronele cu fibră optică, cea mai recentă revoluţie în domeniul războiului cu telecomandă, scrie el. Implementate pentru prima dată de Rusia în vara anului 2024, aceste sisteme seamănă cu modelele convenţionale FPV încărcate cu explozibili. Dar, în loc să se bazeze pe semnale radio – care pot fi bruiate – acestea sunt conectate la operator prin kilometri de cablu ultra-subţire cu fibră optică, ceea ce le face extrem de rezistente la războiul electronic.

    Aceasta este natura primului război robot contra robot. Conflictul este purtat de două sisteme autonome, fiecare încercând să-l depăşească pe celălalt în timp real. Descoperiri similare au loc şi pe teren. Dronele FPV (first-person view) cu conexiuni prin cablu optic (ceea ce înseamnă că semnalul lor nu poate fi bruiat) pot acum ataca ţinte aflate la până la 30 de kilometri în adâncime faţă de linia frontului – făcând orice manevră în acea zonă extrem de periculoasă. Ambele părţi au început să utilizeze „drone adormite”, care aşteaptă ascunse la sol ore întregi până când apare o ţintă. Foto: Hepta

    Atâta timp cât cablul rămâne intact, drona rămâne sub control deplin şi poate fi neutralizată doar prin foc direct. Pentru infanteria de la sol, dronele cu fibră optică sunt un coşmar de care nu pot scăpa decât dacă le distrug. Dar în general avansul rapid şi utilizarea pe scară largă a dronelor de observare şi atac ieftine – în aer şi la sol – au transformat războiul din Ucraina din 2022 şi reprezintă unul dintre cele mai importante motive pentru care Ucraina a reuşit să-şi blocheze adversarul mult mai mare. Grupuri de drone kamikaze ieftine – fiecare cu diametrul de numai 15 centimetri şi putând livra lovitura explozivă a unei grenade sau a unei mine terestre – vânează acum practic orice tip de ţintă: poziţii fortificate ascuse sub liniile de copaci, vehicule blindate, infanterişti individuali. Apărarea din ambele părţi se adaptează şi ea. Porţiuni întregi de străzi de pe linia frontului sunt acum acoperite cu plase pentru protecţie împotriva atacurilor aeriene. Această extindere a zonei ucigaşe a depopulat oraşele apropiate de linia frontului, cum ar fi Kosteantînivka din estul Ucrainei. Mulţi locuitori au fost ucişi şi mai mulţi au fugit, reducând o populaţie de 70.000 de locuitori de dinainte de război la doar câteva mii, oameni care îndură zeci de atacuri zilnice cu drone ruseşti. Această extindere a avut şi consecinţe militare grave. Drumurile de acces sunt sub supraveghere constantă şi atacate de drone, ceea ce face ca reaprovizionarea tradiţională şi transportul trupelor către poziţiile din linia frontului să fie aproape imposibile în unele zone. Unităţile de infanterie şi de asalt de ambele părţi operează în principal în grupuri de maximum 10 persoane, iar avansurile mecanizate la scară largă au devenit rare din cauza pierderilor devastatoare provocate de atacurile cu drone. Drept urmare, multe sarcini care erau odinioară îndeplinite de soldaţi sunt acum efectuate de dispozitive fără pilot.

    Conform rapoartelor ucrainene din mass-media din martie, ministerul apărării al Ucrainei intenţionează să livreze 15.000 de roboţi tereştri pe câmpul de luptă până la sfârşitul acestui an – o creştere de câteva ori faţă de anul precedent. Unele brigăzi comandă, de asemenea, independent drone terestre de la producători folosind fonduri donate de civili – o practică care a devenit comună în Ucraina. Cea mai mare promisiune în războiul cu drone este inteligenţa artificială. Una dintre cele mai vizibile tendinţe pe fronturile ucrainene este utilizarea tot mai mare a ghidării semiautonome a ţintelor – de la curs programat la sistemele îmbunătăţite cu inteligenţă artificială – în special în rândul echipelor de atac FPV de elită. Sistemul permite dronelor să se fixeze pe o ţintă şi să îşi finalizeze misiunea chiar dacă operatorul pierde semnalul – un avantaj major în mediile saturate de război electronic. Comandantul Iuri Fedorenko spune că dronele ucrainene zboară acum la o anumită altitudine unde semnalul de control este cel mai puternic, se fixează pe ţintă şi apoi trec la modul autonom pentru a ataca atât vehicule terestre statice, cât şi pe cele în mişcare. Şi, având în vedere că mii de noi kituri de ghidare bazate pe inteligenţă artificială sunt livrate acum Ucrainei, este de aşteptat ca astfel de capabilităţi să devină mult mai răspândite şi sofisticate în lunile următoare. Dezvoltatorii ucraineni cred că inteligenţa artificială va rezolva în curând una dintre cele mai mari provocări din războiul cu drone: conectivitatea.

    În regiunea Zaporijia, Politico a observat o unitate a Brigăzii 65 care utiliza o dronă modificată pentru a-i permite să funcţioneze folosind un lanţ de emiţătoare care o ajută să zboare la altitudini mai mari, extinzând astfel orizontul comunicării radio la 40 de kilometri. Producătorul acestei drone, firma ucraineană Twist Robotics, oferă şi software integrat de inteligenţă artificială, capabil să detecteze automat ţintele inamice. Sistemul este antrenat pe baza a mii de ore de fotografii şi videoclipuri din lupte reale, extrase în mare parte din surse publice – ele însele în mare parte din războiul de după 2022 – precum şi din materiale nepublice de pe câmpul de luptă. „Când îi arăţi inteligenţei artificiale un milion de tancuri din diferite anotimpuri şi locaţii, în cele din urmă poate distinge un tanc de un tufiş”, a declarat fondatorul şi CEO-ul Viktor Sakarciuk, fost dezvoltator de software. O viziune mult aşteptată, dar până acum nerealizată în războiul dronelor, este desfăşurarea de roiuri – grupuri de aeronave fără pilot care lucrează împreună pentru a ataca ţinte în mod autonom. Sakarciuk numeşte acest lucru „sarcini pentru grup de drone” şi spune că tehnologia nu mai este departe. „Vom vedea în curând două sau trei drone atacând în grup. Şi vom vedea drone mai mari transportând altele mai mici adânc în teritoriul inamic şi lansându-le automat. Am ajuns acum în punctul din acest război în care dronele ieftine, low-tech, şi-au atins limita”, a spus el. „În decurs de un an, 90% din operaţiunile cu drone de succes vor fi influenţate de inteligenţa artificială.” Războaiele robotice la scară largă rămân science fiction – deocamdată. „De aceea, oamenii continuă să fie principalul capital de război.”    

  • Super-Liderul în era AI: oamenii înaintea algoritmilor

    Superliderul businessului românesc nu zboară şi nu poartă pelerină. Îl recunoşti după felul în care schimbă energia unei echipe, clarifică direcţia şi transformă presiunea în progres. Din banking la tech, din Real estate la energie, am întrebat lideri şi fondatori care sunt superputerile care îi ţin în joc când totul se schimbă.

    Superliderul anului 2025 nu este cel cu cele mai multe „like-uri”, ci acela care reuşeşte să livreze rezultate fără să piardă din vedere oamenii. Răspunsurile adunate din industrii diferite desenează un portret comun, cu trei linii importante: empatie, claritate, rezilienţă – la care se adaugă, inevitabil, curiozitatea şi orientarea spre soluţii. „Algoritmii pot analiza date şi automatiza procese, dar nu pot simţi. Nu pot înţelege nuanţele emoţionale şi nu pot naviga complexitatea relaţiilor umane”, spune un lider din banking, care subliniază că empatia rămâne un avantaj imposibil de replicat. Din zona antreprenorială, alt răspuns vine ca o lecţie de rezilienţă: „Cele mai reziliente afaceri şi cei mai rezilienţi profesionişti au prosperat în momentele de incertitudine şi o vor face şi în următorii ani”.

    Într-o industrie creativă, accentul cade pe echilibrul dintre consecvenţa necesară pentru a transforma o viziune în realitate şi abilitatea de a te adapta în momentele-cheie. În real estate, negocierea nu e privită ca o luptă, ci ca o punte între două lumi, iar răbdarea strategică devine un atu. În tehnologie, superliderul e cel care se uită la date ca un detectiv, nu doar pentru a confirma ipoteze, ci pentru a descoperi ce poate fi îmbunătăţit. „Succesul nu vine peste noapte, ci se clădeşte cărămidă cu cărămidă, întotdeauna în echipă”, spune un executiv din zona pensiilor private, rezumând una dintre cele mai puternice lecţii adunate.

    Poate cea mai puternică concluzie vine din felul în care aceste voci se suprapun, deşi vorbesc din industrii diferite. Superliderul este o sumă de practici, nu o imagine, este un om care ascultă mai mult decât vorbeşte, clarifică fără să simplifice excesiv, caută datele care contrazic ipoteza, nu pe cele care o confirmă. Îşi dozează energia între o viziune pe termen lung şi  nu confundă viteza cu graba, nici empatia cu indulgenţa.

    Într-o frază, superliderul este acel profesionist care reuşeşte să livreze şi să crească oameni în acelaşi timp. În era AI, acesta va fi avantajul imposibil de replicat.

    Cel mai bine este să vedeţi însă voi cea mai mare parte din răspunsurile primite, parte din cele incluse în anuarul „100 tineri manageri de top”, ediţia 2025. Redăm modul în care văd ecuaţia leadershipului în era AI 40 de lideri sub 40 de ani din România, care au răspuns la întrebarea: „Numiţi trei superputeri profesionale. Ce abilităţi sunt esenţiale pentru succesul în carieră?”.

     

     

    Adelina Elena Bădescu

    director adjunct direcţia juridic, Salt Bank

    Adelina Elena Bădescu, doctor în economie, este director adjunct al direcţiei juridice al Salt Bank, asistent universitar la FAIMA–UPB şi cadru universitar asociat la Facultatea de Drept – ASE. Este membră a AEDBF-România şi contribuie la dezvoltarea de strategii juridice şi financiare.

    ♦ Pentru mine, cele mai importante abilităţi nu se rezumă la ce scrie într-un CV – competenţele tehnice contează, sigur, dar nu sunt totul. Adevăratul succes profesional se construieşte în jurul unor calităţi mai profunde: cum vezi lucrurile, cum reacţionezi la schimbare şi cum te conectezi cu oamenii din jur. În primul rând, cred în leadershipul strategic – adică să poţi vedea imaginea de ansamblu, să anticipezi riscuri şi să iei decizii cu gândul la impactul pe termen lung. Apoi, adaptabilitatea: trăim vremuri în care direcţiile se schimbă des, aşa că e esenţial să fii flexibil, fără să pierzi din vedere ce ai de construit. Şi, poate cel mai important, comunicarea clară şi autentică – cu echipa, cu colegii din alte departamente, cu partenerii externi. Fără comunicare reală, nicio strategie nu prinde viaţă. Cred că echilibrul dintre cele trei – viziune, flexibilitate şi relaţie – face diferenţa între a performa bine şi a construi ceva care chiar contează.

     

    Roxana Mariana Ivan

    Head of Contact Center, BCR

    Roxana Ivan este head of customer center la BCR şi coordonează o echipă aflată în prima linie a relaţiei cu clienţii. Sub conducerea sa, capacitatea Contact Centerului BCR a crescut constant, ajungând astăzi la cinci centre regionale – în Bucureşti, Ploieşti, Timişoara, Iaşi şi Sibiu – cu aproximativ 300 de colegi care gestionează anual circa 4 milioane de solicitări venite de la persoane fizice şi companii.

    ♦   În primul rând curiozitatea şi dorinţa de învăţare continuă, pentru că în lumea de astăzi sunt abilităţi esenţiale de supravieţuire.

    ♦ n  Apoi ar fi empatia. Pentru că discutăm despre cum AI poate analiza date, automatiza procese sau cum poate oferi răspunsuri rapide. Dar, oricât de avansată ar fi tehnologia, AI nu poate simţi. Nu poate înţelege nuanţele emoţionale şi nu poate naviga complexitatea relaţiilor umane.

    ♦   Iar a treia, claritatea. Claritate în gândire, în comunicare şi direcţie. Ţine de leardership şi puterea execuţiei strategice. Pentru că un lider bun trebui să vadă limpede, să exprime simplu şi să acţioneze. Cu intenţie, cu perseverenţă, constant.

     

     

    Daniel Tudose

    Country Manager Romania, Key Account Manager Romania & Moldova, Ericsson

    Şi-a început cariera la Ericsson în urmă cu 16 ani, ca inginer junior, aceasta fiind şi prima sa experienţă profesională. La doar 25 de ani a preluat primul rol de management, iar de atunci a ocupat diferite poziţii de conducere în cadrul companiei, atât în România, cât şi la nivel internaţional. Parcursul său profesional include experienţe acumulate în Marea Britanie, Egipt, Suedia şi în ţările nordice. Astăzi este responsabil de businessul Ericsson în România şi Moldova, o geografie strategică pentru companie în regiune, iar obiectivul său este să dezvolte parteneriatele cu clienţii, echipa pe care o conduce şi propria sa evoluţie ca lider.

    ♦  Atitudinea potrivită, inteligenţa emoţională, şi dorinţa de dezvoltare, de ieşire din zona de confort. Atitudinea cu care abordăm situaţiile care apar în viaţa profesională, şi atitudinea cu care interacţionăm cu cei din jur, consider că este esenţial să fie una potrivită. Apoi, succesul depinde de capabilitatea noastră de a colabora cu cei din jur, de a lucra în echipă, de a creea noi conexiuni, o zonă în care inteligenţa emoţională poate face diferenţa. Şi nu în ultimul rând, sunt importante curiozitatea de a învăţa lucruri noi şi dorinţa de a ne expune la situaţii care oferă oportunităţi de creştere.

     

    Sever Savanciuc

    Chief Executive Officer, Lowe Group

    Absolvent al universităţilor Warwick, Bocconi şi St. Gallen, şi fost membru în consiliile de administraţie ale unor companii evaluate la peste 1 miliard de dolari, are o vastă experienţă în domenii strategice precum fintech, healthcare sau data intelligence. Acum coordonează activitatea de management a agenţiilor din grupul Lowe.

    ♦   Echilibrul – între consecvenţa necesară pentru a-ţi aduce viziunea la realitate şi abilitatea de a te adapta, în momentele-cheie, la oportunităţile care schimbă regulile jocului; 

    ♦   Empatia – pentru că succesul nu poate fi construit în lipsa colaborării;

    ♦   Creativitatea – pentru că astfel te diferenţiezi.

     

    Adrian Netu

    Director vânzări divizia de proiecte, ASBIS România

    Coordonează divizia de proiecte din cadrul ASBIS România, una dintre cele mai importante companii de distribuţie IT&C din regiune. El consideră că misiunea sa este să transforme provocările tehnologice în oportunităţi concrete de business pentru partenerii firmei.

    ♦   Pentru mine, superputerea profesională constă în capacitatea de a învăţa rapid şi de a te adapta. Industria în care activez se schimbă rapid, iar abilitatea de a înţelege trendurile, de a anticipa cerinţele pieţei şi de a ajusta strategia în funcţie de context este esenţială pentru succesul pe termen lung.

    ♦   O altă superputere pe care o consider esenţială este comunicarea clară şi empatică. În rolurile de leadership, trebuie să ştii să transmiţi viziunea şi să coordonezi echipe diverse. Ascultarea activă, abilitatea de a înţelege perspectivele diferite şi de a găsi soluţii comune sunt fundamentale.

    n  De asemenea, rezilienţa şi gestionarea presiunii sunt abilităţi care, în contextul actual, fac diferenţa. A şti cum să îţi păstrezi calmul, să iei decizii raţionale chiar şi în faţa provocărilor mari, este crucial.

    ♦  Şi, nu în ultimul rând, cred că o superputere esenţială este orientarea către rezultate, dar nu într-un mod rigid — ci adaptabil. Capacitatea de a menţine o direcţie strategică clară, în timp ce îţi ajustezi abordările tactice pentru a obţine cele mai bune rezultate, este ceea ce face cu adevărat diferenţa într-o carieră de succes.

     

    Andrada Tănase

    Partener, Regulatory Advisory, Deloitte România

    S-a alăturat Deloitte România în 2015, în calitate de senior consultant, şi are peste 15 ani de experienţă în domenii precum Basel III, guvernanţă, risc de credit, gestionarea capitalului şi a lichidităţii, guvernanţă şi raportare financiară. Este licenţiată în Finanţe, Bănci şi Burse de Valori şi are un masterat în Managementul Proiectelor Internaţionale de la ASE. Este membră a ACCA şi CECCAR şi este certificată ca financial risk manager (FRM).

    ♦   Pentru un consultant, succesul nu ţine doar de expertiză, ci de impactul pe care îl creezi în organizaţia clientului şi în cadrul echipei. Din punctul meu de vedere, este esenţial să anticipezi nevoile clientului, să gândeşti strategic şi orientat către soluţii, să fii adaptabil şi să înveţi continuu.

     

    Elena Panait

    Head of Leasing, Genesis Property

    Elena Panait se descrie ca arhitect de formare, antreprenor prin vocaţie şi lider prin experienţă. În prezent, este head of leasing & comYunitY la Genesis Property, unde creează spaţii şi momente care aduc valoare reală oamenilor şi comunităţilor din jurul clădirilor de birouri din campusurile Yunity Park şi West Gate Business District.

    ♦   Empatia care te învaţă să înţelegi nevoile reale ale celorlalţi, claritatea atât de importantă în decizii şi în comunicare şi viziunea care te ajută să priveşti dincolo de prezent şi de ce este evident în faţa ta. Pe lângă acestea, ascult activ, creez punţi între oameni şi am un simţ al spaţiului care mă ajută să transform ideile în locuri vii, care aduc bucurie, abilităţi care m-au ajutat mereu să conduc echipe diverse şi să administrez proiecte cu un impact real în societate.

     

    Alexandru Luchian Constantinescu

    fondator şi CEO, Life in Codes

    Este fondator şi CEO al Life in Codes, companie de tehnologie specializată în consultanţă şi implementare de soluţii care optimizează colaborarea şi managementul proiectelor în organizaţii. Cu mai mult de 12 ani de experienţă în industrie şi numeroase certificări internaţionale, conduce o echipă remote de 15 specialişti care activează în şapte ţări europene. Sub coordonarea sa, Life in Codes s-a extins din România în pieţe strategice precum Bruxelles, Londra şi Dubai, consolidându-şi poziţia la nivel internaţional.

    ♦   Cred că una dintre cele mai valoroase abilităţi pe care le-am cultivat este gândirea clară în contexte complexe. Într-un mediu în care informaţia e abundentă, dar rareori ordonată, am învăţat să descompun haosul în paşi simpli, concreţi şi acţionabili. A doua forţă esenţială este capacitatea de a asculta activ – nu ca să ofer un răspuns rapid, ci ca să înţeleg cu adevărat ce se ascunde în spatele unei cerinţe sau al unui blocaj. De multe ori, soluţiile nu vin dintr-un răspuns genial, ci dintr-o întrebare bine pusă. Iar poate cea mai subtilă, dar importantă superputere este conectarea oamenilor potriviţi între ei. Cred sincer că marile idei se nasc din colaborări bine alese şi că sinergiile puternice valorează mai mult decât oricare soluţie solo, oricât de strălucită ar părea.

     

    Alexandra Bălan Marinescu

    director general adjunct, Allianz-Ţiriac Pensii Private

    Este directorul general adjunct al Allianz-Ţiriac Pensii Private S.A.F.P.P. S.A. din 2023, iar din 2024 deţine şi rolul de director general interimar. Are o experienţă de peste 18 ani în industria financiară, specializându-se de-a lungul carierei în actuariat, audit financiar şi consultanţă financiară.

    ♦   Răbdarea, perseverenţa şi empatia. Succesul nu vine peste noapte, ci se clădeşte cărămidă cu cărămidă, întotdeauna în echipă.

     

    Răzvan Ungureanu

    director, Liderul Departamentului de Impozitare Internaţională, EY România

    Este director în cadrul departamentului de asistenţă fiscală a EY Romania şi coordonatorul practicii de consultanţă în impozitarea internaţională. Este licenţiat Finanţe-Bănci la ASE, unde a absolvit şi un masterat în finanţe corporative. S-a alăturat EY în urmă cu aproape 17 ani.

    ♦   Perseverenţă, calm, capacitatea de gestionare a timpului şi rezolvare a problemelor.

    Alexandru Atanasiu

    Board Member, Head of Construction Services, Colliers România

    Are o experienţă de peste 19 ani în consultanţă imobiliară, facility, property şi asset management, coordonând echipe multidisciplinare şi proiecte tehnice complexe, cu o viziune orientată spre eficienţă operaţională, calitate sustenabilă şi relaţii solide cu partenerii.

    ♦  Cred că succesul în carieră se sprijină pe motivaţia intrinsecă, acel combustibil interior care te susţine chiar şi atunci când lucrurile devin dificile. La fel de importantă este atenţia la detalii, pentru că din ele se construieşte, în mod real, calitatea. Iar peste toate, dorinţa sinceră de a lăsa o amprentă pozitivă – asupra oamenilor, echipelor, businessului şi societăţii – este ceea ce dă sens şi energie fiecărei zile.

     

    Roxana Băbătie

    Head of Domestic Sales, Cargus

    Cu peste 17 ani de experienţă în industria de logistică şi curierat, Roxana Băbătie şi-a construit cariera în jurul ideii de conectare eficientă între oameni şi afaceri şi s-a implicat în dezvoltarea unor parteneriate strategice, precum şi creşterea eficienţei operaţionale. Din 2023 face parte din echipa Cargus, unde a fost promovată în rolul de head of domestic sales.

    ♦   Cred că succesul profesional de durată se sprijină pe un set solid de abilităţi esenţiale. Adaptabilitatea este prima dintre ele,  pentru că schimbarea este singura constantă, iar capacitatea de a răspunde cu flexibilitate şi echilibru la contexte noi face diferenţa între stagnare şi evoluţie. Importantă este şi integritatea, pilonul încrederii, fără de care niciun parteneriat, echipă sau proiect nu poate funcţiona sănătos pe termen lung. Iar empatia completează acest trio: pentru mine, leadershipul autentic porneşte de la capacitatea de a-l înţelege cu adevărat pe celălalt, de a-i recunoaşte nevoile, emoţiile şi perspectivele, şi de a lua decizii care ţin cont şi de impactul uman, nu doar de cel strategic.

     

    Ana Maria Olaru

    fondator & CEO, Smart Electric

    Are peste zece ani de experienţă în sectorul energetic şi este fondatorul Smart Electric, un proiect dedicat soluţiilor sustenabile. Cu un profil multidisciplinar, combină viziunea antreprenorială cu pasiunea pentru inovaţie şi tehnologie verde.

    ♦   Pentru mine, cele trei superputeri esenţiale sunt: claritatea în decizie, rezilienţa în faţa presiunii şi capacitatea de a aduce oamenii împreună în jurul unui scop comun. Aceste abilităţi fac diferenţa reală într-un context instabil. Te ajută să navighezi prin haos, să menţii direcţia şi să transformi echipele din simple resurse în adevăraţi parteneri de drum.

    Anca Pamfiloiu

    director sucursala Dorobanţi, BRD Groupe Société Générale

    De peste 15 ani este manager în cadrul BRD Groupe Société Générale, dar cariera sa în banking se întinde pe parcursul a 18 ani. Se descrie drept pasionată de operations management, orientată către oameni şi inovaţie.

    ♦   Cele trei superputeri necesare pentru a avea succes sunt creativitatea, adaptabilitatea şi comunicarea eficientă. Ai nevoie de fiecare dintre cele trei pentru a inova, a fi deschis către noi modalităţi de lucru, a putea fi clar şi concis în viziunea pe care o vei descrie echipei.

     

    Andreea Moroşanu

    CEO, Veraltis Asset Management (B2IMPACT)

    Are peste 15 ani de experienţă în asset management şi operaţiuni. Şi-a început cariera în cadrul Telekom, companie în care a parcurs mai multe etape, iar apoi a avut roluri tot mai complexe în alte firme. A gestionat transformări majore, cu accent pe eficienţă, performanţă şi relaţii solide de business, iar de peste doi ani s-a alăturat companiei pe care o conduce.

    Dacă ar fi să aleg trei superputeri profesionale care m-au ajutat constant în carieră, aş spune:

    ♦   Empatia, pentru că oamenii nu au nevoie doar să fie coordonaţi, ci şi înţeleşi. Ca lider, cred că performanţa reală vine din conexiunea autentică cu echipa. Empatia m-a ajutat să depăşesc momente dificile, să ascult, să inspir şi să construiesc încredere.

    ♦   Claritatea în gândire, dar mai ales în comunicare. Cred că unul dintre cele mai subestimate atuuri în leadership este capacitatea de a formula clar o direcţie, o decizie sau chiar o îngrijorare. Claritatea evită ambiguitatea, reduce fricile şi dă energie acţiunii.

    ♦   Rezilienţa, pentru că am trecut prin multe tranziţii, crize şi momente de incertitudine. Ceea ce m-a menţinut pe direcţia mea a fost puterea de a rămâne consecventă în valorile mele, chiar şi atunci când totul părea instabil.

    Ancuţa Apalaghiei

    F&C Manager NHSc SEE, Nestlé Romania

    Are o experienţă de 17 ani în domeniul financiar, iar parcursul său în cadrul Nestlé a început în 2009 şi a avut mai multe roluri în diverse categorii. A absolvit Facultatea de Contabilitate şi Informatică de Gestiune din cadrul ASE şi programul de master „Concepte şi practici de audit la nivel naţional şi internaţional”.

    ♦   Abilităţile esenţiale pentru succesul în carieră sunt: adaptabilitatea, inteligenţa emoţională, gândirea strategică.

     

    Bogdan Ionescu

    practice manager – store app development & technical lead, Devhd, ServiceNow Partner

    Se concentrează în egală măsură pe dezvoltarea aplicaţiilor inovatoare pentru ServiceNow Store – atât cu IP Devhd, cât şi pentru clienţi din diverse pieţe globale şi pe consolidarea echipei, pentru a crea soluţii scalabile şi de impact.

    Pentru orice carieră, următoarele trei lucruri pot face diferenţa:

    ♦   Motivaţia de a fi mai bun, de a face mai bine – fiecare zi aduce ocazia să înveţi ceva nou sau să îmbunătăţeşti ceva ce ai făcut ieri. Cred mult în progresul constant, în paşi mici, dar siguri.

    ♦   Dorinţa reală de a ajuta – fie că vorbim despre clienţi sau despre colegi, cred că succesul vine din capacitatea de a înţelege cu adevărat o nevoie şi de a construi o soluţie care chiar contează. Asta înseamnă să fii atent, să asculţi şi să creezi un produs care aduce valoare.

    ♦   Să nu te dai bătut – obstacolele apar inevitabil, dar am învăţat că oricâte ziduri ai avea în faţă, întotdeauna vei găsi şi o uşă. Important e să o cauţi cu răbdare şi încredere.

     

    Cristian Brînză

    fondator, Moon Resorts

    Cristian Brînză este antreprenorul care a creat Moon Resorts – o reţea de căsuţe premium în inima naturii. A pornit cu zece unităţi şi un vis: vacanţe fără griji, fără compromisuri. Azi, conduce un business de milioane de euro şi are o viziune clară: turism sustenabil, cu suflet.

    ♦   Primul lucru: capacitatea de a vedea lucrurile în ansamblu. Întotdeauna mi-am dorit să înţeleg cum funcţionează întregul mecanism, nu doar o piesă din el. A doua e decizia – nu doar să o iei rapid, ci să o iei bine, cu date şi intuiţie în acelaşi timp. Iar a treia, poate cea mai importantă: capacitatea de a aduce oamenii potriviţi aproape şi de a-i păstra. În orice business, oricât de bun ar fi produsul, echipa face diferenţa. Fără încredere, claritate şi comunicare constantă, totul se rupe. Astea trei abilităţi – viziune, decizie, oameni – sunt ceea ce încerc să exersez zilnic.

     

    Mihai Ciprian Osiac

    CEO, ABC Insurance

    Traseul său profesional a început în domeniul vânzărilor, a continuat în zona de control, compliance/guvernanţă, combaterea fraudelor şi daune, pentru mai bine de zece ani. Acum, este cel mai tânăr CEO al unei companii din industria asigurărilor şi membru în Consiliul de Administraţie al PAID România.

    ♦   Trei superputeri profesionale esenţiale pentru succesul în carieră sunt: capacitatea de a comunica eficient, inteligenţa emoţională şi adaptabilitatea. Inteligenţa emoţională este crucială, deoarece ne ajută să înţelegem şi să gestionăm propriile emoţii şi pe ale celor din jur, facilitând relaţiile interpersonale şi luarea deciziilor echilibrate. De asemenea, adaptabilitatea este esenţială într-un mediu de business în continuă schimbare, iar comunicarea clară asigură o colaborare eficientă. Aceste abilităţi, împreună, sunt fundamentale pentru a naviga cu succes provocările profesionale.

     

    Dan Huru

    CEO & Co-Founder, MeetGeek.ai

    Inginer software la bază, om de produs şi de business, PhD în AI, venit din provincie în Bucureşti – sunt câteva dintre reperele cu care se caracterizează antreprenorul care a pus bazele MeetGeek. Folosită de peste 4.000 de companii din mai mult de 100 de ţări, MeetGeek automatizează complet procesul întâlnirilor – de la participare şi transcriere, până la extragerea de insighturi şi sincronizarea automată cu peste 5.000 de aplicaţii de productivitate şi colaborare.

    ♦   Nu există o singură formulă magică pentru succes.

    Din punctul meu de vedere, pentru un antreprenor (şi nu doar), cea mai importantă calitate e determinarea – sau, altfel spus, rezistenţa la frustrare. Să poţi merge mai departe chiar şi când lucrurile merg prost. E o abilitate care se poate cultiva, dar greu de măsurat cu adevărat.

    Aş mai menţiona:

    ♦  Atenţia şi comunicarea cu oamenii – capacitatea de a observa nu doar cifrele, ci şi detaliile şi nevoile celor din jur. Să ştii să asculţi problemele punctual şi să găseşti soluţii împreună cu fiecare.

    ♦   Caracterul şi exemplul personal fac diferenţa. Integritatea te duce departe, mai ales când lucrurile devin dificile. La fel de important mi se pare să fii un lider hands-on – să înţelegi provocările echipei tale şi să fii dispus să te implici direct, nu doar să delegi.

    Alexandra Ţiţan

    Director pentru Relaţia cu Investitorii, Roca Industry

    ♦  Cred că succesul profesional se clădeşte pe câteva repere esenţiale.
    În primul rând, disciplina decizională, capacitatea de a rămâne echilibrat, de a lua decizii clare şi de a gestiona presiunea cu luciditate, inclusiv în momente de incertitudine. Apoi, curiozitatea profesională, dorinţa permanentă de a învăţa, de a evolua şi de a transforma fiecare experienţă într-o lecţie aplicabilă. Şi nu în ultimul rând, la fel de importantă este construirea relaţiilor şi a echipelor,  răbdarea de a clădi încredere, parteneriate şi rezultate durabile împreună
    cu oamenii alături de care lucrezi.

  • „Leadership nu înseamnă să verifici fiecare detaliu, ci să creezi contextul în care echipa are curajul să experimenteze şi puterea să livreze mai mult decât ai putea face singur.”

    – crede Paul Butnaru, Director of Product Management, Bitdefender. Drumul său de la suport tehnic până la coordonarea unor echipe complexe de product managers a fost marcat de schimbări de direcţie şi lecţii de leadership. În interviul acordat pentru anuarul 100 TINERI MANAGERI DE TOP, povesteşte cum a învăţat să transforme greşelile în procese, să crească lideri autonomi şi să construiască produse cu impact global.

     

    Paul Butnaru coordonează în prezent mai mulţi Group Product Managers, care ghidează echipele de Technical Product Managers pentru platforma GravityZone din cadrul Bitdefender. Rolul său este să alinieze direcţia echipelor cu strategia companiei şi să asigure că, la lansarea de noi funcţionalităţi sau produse, întreaga organizaţie înţelege contextul şi obiectivele. De-a lungul parcursului profesional, Paul a evoluat din Enterprise Support – unde a învăţat să gestioneze rapid situaţii critice şi să fie empatic cu utilizatorii – spre rolul de Technical Account Manager. Ulterior, a preluat roluri de coordonare, mai întâi Team Lead şi apoi Manager pentru mai multe echipe din suport. Această experienţă i-a deschis drumul spre Technical Product Manager, unde a acumulat expertiză în business şi leadership.  Astăzi, este pasionat de transformarea rapidă a ideilor în realitate, de validarea constantă a feedbackului din piaţă şi de construirea unor soluţii care răspund exact nevoilor utilizatorilor.

     

    START CU IMPACT

    1. Ai dat-o în bară? Perfect. Povesteşte-ne. Care a fost cea mai mare greşeală din carieră şi lecţia pe care n-o vei uita niciodată?

    Am observat un tipar constant în greşelile de la începutul carierei mele în people management: ţineam proiectul atât de aproape încât nu mai vedeam imaginea de ansamblu. În dorinţa de a verifica fiecare detaliu, ajungeam să muncesc mai mult decât întreaga echipă pe anumite proiecte. Perfecţionismul s-a transformat în micromanagement, iar rezultatul a fost un consum de timp disproporţionat faţă de impact. Am învăţat – nu fără efort – că leadership înseamnă să trasezi direcţia şi să delegi inteligent, nu să te afunzi personal în fiecare task.

    2. Greşeală vs. eşec: unde tragi linia? Şi ce înseamnă, de fapt, eşecul pentru tine?

    O greşeală punctuală devine eşec doar dacă o ignor şi n-o transform în proces, indicator sau nou obicei. De asemenea, încerc mereu să măsor diferenţa dintre cost şi randament. Dacă impactul unei decizii e acoperit de valoarea insightului obţinut, dar decizia se dovedeşte a fi o greşeală, rămân în zona de greşeală cu R.O.I. pozitiv. Şi în acest caz eşecul apare când costul fie nu aduce nicio învăţătură, fie depăşeşte orice învăţătură extrasă – de exemplu, perfecţionismul poate consuma luni de muncă, dar nu va aduce mereu un avantaj esenţial şi competitiv. Este important şi cât de repede schimb direcţia în funcţie de greşelile făcute, pentru a ajusta parcursul unui proiect.

     

    TRASEU & AMBIŢIE

    3. Ce responsabilităţi duci azi în spate – şi unde vrei să ajungi mâine? Povesteşte-ne despre traseul tău profesional.

    Astăzi coordonez mai mulţi Group Product Managers care, la rândul lor, ghidează echipe de Technical Product Managers pentru platforma GravityZone. Rolul meu este mă asigur că ne sincronizăm cu strategia Bitdefender şi că, atunci când lansăm funcţionalităţi sau produse noi, toţi colegii înţeleg contextul şi direcţia. Îmi place să transform rapid ideile în realitate, cer constant feedback de la partenerii şi clienţii Bitdefender şi îl validez în piaţă, astfel încât ce construim să răspundă exact nevoilor. Drumul până aici a fost unul interesant şi plin de schimbări de direcţie: am pornit din Enterprise Support, unde am învăţat să rezolv rapid situaţii critice şi să fiu empatic cu utilizatorii; apoi am trecut prin Technical Account Management, unde am înţeles cum succesul clientului influenţează succesul produsului; ulterior am pivotat către poziţia de Technical Product Manager şi, în timp, am acumulat din ce în ce mai multă expertiză de business şi de people leadership. Această evoluţie m-a obligat să trec de la rezolvarea incidentelor punctuale la orchestrarea unui portofoliu complex de produse, mereu cu gândul la impactul asupra clienţilor şi a echipelor care le dezvoltă. Privind spre mâine, vreau să îmi amplific rolul de mentor. Planul meu este să cresc product managers care pot inova autonom, să le ofer contextul, datele şi curajul de a experimenta. În esenţă, succesul meu viitor se va măsura în capacitatea de a ghida alte echipe să depăşească ceea ce am reuşit eu până acum.

    4. CEO sau antreprenor? Care e visul tău pe termen lung?

    Ambiţia mea este să devin un reper în product management, capabil să formeze echipe care inovează natural şi transformă ideile în soluţii scalabile. Îmi doresc să ghidez generaţii de product managers spre produse cu impact global şi să menţin un echilibru sănătos între muncă şi viaţa personală. În paralel, vreau să-mi şlefuiesc intuiţia pentru trenduri tehnologice emergente şi să contribui la definirea strategiilor de securitate cibernetică la nivel internaţional. Momentan, nu mă motivează statutul de antreprenor, ci arhitectura unor ecosisteme de produs care evoluează armonios, predictibil şi mereu în folosul clienţilor.

     

    MOMENTE CARE CONTEAZĂ

    5. Care e reuşita de care eşti cel mai mândru? Un proiect, o decizie, o echipă?

    Platforma GravityZone a evoluat rapid în ultimii ani, dar adevărata mea victorie este cultura din spatele codului: o echipă care înţelege contextul, îşi asumă deciziile şi livrează fără să fie împinsă de la spate. Cea mai mare reuşită rămâne formarea unei comunităţi de Group şi Technical Product Managers capabili să preia orice provocare. Impactul lor cumulativ depăşeşte cu mult contribuţia mea individuală. Sunt mândru că am creat un mediu în care această evoluţie este posibilă şi ştiu că pot conta pe ei oricând, mai ales în momentele de criză.

     

    STIL & INFLUENŢĂ

    6. Cum arată stilul tău de leadership?
    Şi ce oameni sau momente te-au format ca lider?

    Carmen Cernev m-a învăţat să alternez fermitatea delegării cu atenţia la starea de spirit a echipei. Anii au adăugat un al doilea pilon, inspirat de Silviu Hotăran: echipele funcţionează durabil atunci când au repere clare de încredere reciprocă, nu doar procese. În rest, fiecare manager cu care am lucrat mi-a oferit câte o piesă din puzzle; aşa a apărut un stil aflat mereu în lucru, calibrat la context şi la oamenii din jur, nu la un manual fix. Am adunat principii,
    le-am testat pe proiecte reale, am păstrat ce a funcţio­nat şi am renunţat la ce nu s-a potrivit contextului.

    7. Ce curs sau experienţă ţi-a schimbat perspectiva profesională? Un moment care ţi-a dat direcţie.

    Nu pot indica un singur „moment eureka”, dar cursul susţinut de Silviu Hotăran a recalibrat felul în care privesc leadershipul. Am învăţat să menţin echilibrul dintre competenţe, atitudine şi influenţă, pornind de la ideea că nu doar talentul nativ decide succesul, ci modul în care îl cultivăm. Am înţeles că viziunea precede metodele: întâi defineşti clar unde vrei să ajungi, apoi găseşti drumurile potrivite. Cursul mi-a adus o doză necesară de pragmatism în gestionarea timpului: nu este de partea noastră, aşa că evaluarea rapidă a riscului de eroare versus costul amânării deciziilor devine obligatorie. De atunci induc schimbarea prin experimente de tip trial-and-error şi ghidez oamenii să se dezvolte pe punctele lor forte; altfel, frustrarea apare când sunt puşi în roluri care nu li se potrivesc.

     

    ECHILIBRU & INSPIRAŢIE

    Job Ă viaţă personală â echilibru? Cum reuşeşti să le păstrezi în armonie?

    Nu cred într-un echilibru perfect, mai ales atunci când un people manager se implică profund. Proiectele critice impun uneori un efort prelungit şi accept că spaţiul personal se restrânge; alteori planific deliberat perioade de repaus. Performanţa ridicată la lucru şi o viaţă personală armonioasă pot coexista doar cu un ecosistem solid de sprijin. Influencerii sau mentorii care susţin că poţi face totul singur omit echipa din spate. Eu mă bazez pe colegi de încredere cărora le pot delega proiecte critice, pe familie care înţelege vârfurile de încărcare şi pe prieteni care mă scot din bula profesională. Dacă una dintre aceste structuri este sub presiune, reduc voluntar ambiţiile pe celelalte fronturi.

    Nu urmăresc un ideal de „work-life balance”, ci un aranjament pragmatic şi sustenabil.  


    Ce faci când nu lucrezi? Un hobby, o pasiune, o recomandare de carte?

    Când nu lucrez, caut activităţi care ţin mâinile ocupate şi mintea deconectată: repar sau îmbunătăţesc lucruri prin casă ori în curte şi, din când în când, recondiţionez câte o masă veche din lemn. Nu le pot numi hobby în sens strict, fiindcă timpul puţin nu-mi permite o rutină constantă, dar satisfacţia de a vedea rezultatul imediat echilibrează orele petrecute în faţa ecranelor. Pentru pauzele scurte de lectură recomand patru cărţi care mi-au influenţat modul de a conduce şi de a gândi:

    • Simon Sinek – Leaders Eat Last, o perspectivă clară despre cum susţii echipa şi creezi loialitate reală;

    • Simon Sinek – The Infinite Game, un ghid util ca să priveşti businessul ca pe un maraton, nu ca pe un sprint;

    • The School of Life – How Emotionally Mature Are You?, un instrument direct pentru evaluarea maturităţii emoţionale în relaţii profesionale;

    • Philippa Perry – How to Stay Sane, un manual concis de igienă mentală, excelent pentru perioadele aglomerate.  


    BUSINESS Magazin a lansat şi anul acesta o ediţie a catalogului 100 TINERI MANAGERI DE TOP. Paul Butnaru s-a aflat printre cei propuşi pentru acest catalog.

  • Carmina Fusté: „Faceţi ceea ce credeţi că este corect – chiar şi atunci când nu este calea cea mai uşoară.”

    …este unul dintre principiile de leadership ale Carminei Fusté, un mesaj pe care îl transmite tinerilor aflaţi la început de drum şi pe care îl aplică în propriul parcurs profesional. Cum arată traseul de carieră al unui lider format în pieţe precum Elveţia, Franţa şi Spania, care astăzi conduce transformarea Philip Morris România şi una dintre cele mai mari investiţii industriale din ţară?

     

    Carmina Fusté are peste două decenii de experienţă în cadrul Philip Morris International (PMI) şi un parcurs profesional construit în pieţe diverse, de la Elveţia la Franţa şi Spania, până la România. Noul director general al Philip Morris România, care ocupă acest rol din iunie 2025, şi-a construit cariera prin mutări curajoase, schimbări de roluri şi pieţe noi, iar fiecare etapă i-a redefinit stilul de leadership, după cum povesteşte chiar ea. „În cei peste 20 de ani pe care i-am petrecut în cadrul PMI au existat câteva momente care mi-au schimbat modul de a conduce”, îşi începe ea povestea de carieră. Mutarea din Marketing în Vânzări şi, ulterior, în rolul de director comercial pentru Spania a reprezentat pentru ea o schimbare de paradigmă: „M-a făcut să trec de la a crea mesaje la a livra rezultate. O piaţă mai mare şi o echipă mai numeroasă te obligă să elimini zgomotul: să te concentrezi pe priorităţi, să spui «nu» lucrurilor bune pentru a putea spune «da» celor potrivite şi să faci vizibil «de ce-ul», astfel încât oamenii să acţioneze cu încredere”.

    Un alt moment definitoriu a fost numirea ca director general în Insulele Canare, care a fost,  după cum spune ea, „una formativă, care mi-a modelat profund stilul de leadership”. Piaţa era dinamică, consumatorii aveau comportamente distincte, iar cadrul de reglementare era specific. „Am învăţat să citesc complexitatea repede şi să iau decizii şi mai repede”, explică ea. Rolul de general manager a însemnat asumarea totală a responsabilităţii: echipă, rezultate, întreaga afacere. „Practic, m-a învăţat să construiesc un ritm operaţional: să fiu atentă la semnalele timpurii din piaţă şi din zona de reglementare, să testez scenarii în mod regulat şi să invit opinii divergente din timp.”

    Această experienţă o aplică astăzi în România, o piaţă mai mare şi mai diversă, cu consumatori exigenţi şi o amprentă industrială strategică. „Aici, creşterea este mutuală: alegeri mai bune pentru fumătorii adulţi, capabilităţi mai solide în rândul oamenilor noştri şi o bază industrială mai competitivă prin tehnologie, exporturi şi furnizori locali. Investim pe termen lung – în competenţe, inginerie şi tehnologie digitală – pentru că predictibilitatea ne permite să planificăm, iar România beneficiază prin locuri de muncă stabile, transfer de know-how şi valoare creată local. Acesta este standardul pentru un adevărat câştig reciproc.” De asemenea, Fusté crede că diferenţele culturale dintre pieţele în care a lucrat — Elveţia, Franţa, Spania şi acum România — sunt un atu. „M-au învăţat să ascult mai întâi şi să adaptez modul în care lucrăm la obiceiurile locale – cine vorbeşte, cum se oferă feedbackul, când se iau deciziile. Empatia este cel mai important lucru – ea este punctul de plecare al încrederii şi modul în care claritatea se transmite.”

    Dacă obiectivele de business sunt similare de la o geografie la alta, modul de a le atinge este întotdeauna diferit. „Este mai puţin despre ajustarea strategiei şi mai mult despre conectarea cu oamenii într-un mod semnificativ – şi asta este ceea ce generează succes sustenabil.” În România, spune ea, există un amestec particular: „cunoştinţe tehnice avansate combinate cu energie antreprenorială. Asta înseamnă să creezi planurile împreună cu echipele şi partenerii locali, să transformi subiectele complexe în limbaj simplu şi investiţii în capabilităţi care ridică nivelul pentru toţi – comercial, producţie, furnizori”.  În ceea ce priveşte primele obiective ale mandatului său, acestea reflectă atât continuitate, cât şi ambiţie. „Sunt hotărâtă să accelerez transformarea către un viitor fără fum, prin extinderea accesului la alternativele noastre mai puţin dăunătoare, destinate fumătorilor adulţi care altfel ar continua să fumeze. Asta înseamnă informaţii clare, canale responsabile şi un suport excelent după achiziţie.”

    Pe lângă misiunea externă, Fusté pune accent pe consolidarea poziţiei Philip Morris România ca partener de încredere pentru stat şi pentru economie. „România este una dintre puţinele ţări din UE selectate pentru o investiţie strategică, alături de Italia şi Grecia. Cu peste 730 de milioane de dolari investiţi în ultimii opt ani, fabrica Philip Morris România este acum una dintre cele nouă fabrici globale PMI dedicate exclusiv produselor fără fum. Acest lucru subliniază importanţa strategică a României în operaţiunile globale şi angajamentul nostru faţă de această ţară.” Al treilea obiectiv ţine de cultura organizaţională: „Vreau ca viziunea curajoasă pe care o urmărim extern să fie reflectată şi în interiorul companiei – unde fiecare membru al echipei se simte încurajat să conducă cu scop şi să contribuie semnificativ la parcursul nostru. Transformarea prin care trecem este profundă”.

     

    România, hub strategic pentru Philip Morris International

    Pentru Carmina Fusté, România ocupă un loc central în strategia globală a Philip Morris International. „România este un motor de scalare pentru transformarea pentru un viitor fără fum a PMI – o platformă de export unde calitatea se transmite şi fiabilitatea se acumulează”, observă directorul general al companiei. Din fabrica de la Otopeni, aproximativ 92% din producţie ajunge în peste 50 de pieţe internaţionale, valoarea exporturilor ridicându-se la aproape un miliard de euro în 2024. „Un exemplu care contează foarte mult: timp de ani de zile, fabrica Philip Morris România a furnizat peste 42% din toate produsele din tutun încălzit vândute în Japonia, una dintre cele mai exigente pieţe din lume. Această performanţă nu înseamnă doar volum – ci conformitate, precizie şi încredere la scară mare.”

    Fusté subliniază că rolul României depăşeşte graniţele industriei. Ţara are „greutate politică şi o voce credibilă în UE”, iar o poziţie naţională coordonată oferă influenţă la Bruxelles şi protejează ceea ce face ca acest hub să funcţioneze: predictibilitatea, regulile proporţionale cu riscul şi o piaţă unică funcţională. „Deşi produsele pe care le dezvoltăm şi comercializăm nu sunt lipsite de riscuri, studiile arată constant că acestea au un profil de risc semnificativ mai redus comparat cu ţigările convenţionale. Această diferenţiere este esenţială din perspectiva sănătăţii publice şi susţine implementarea unui regim fiscal proporţional cu nivelul de risc.” În acest context, Carmina Fusté avertizează că România trebuie să-şi apere în continuare interesul economic „cu claritate”, pentru că „stabilitatea politicilor este infrastructura invizibilă care menţine fabricile active şi exporturile în mişcare”. Un element-cheie al prezenţei PMI pe piaţa locală îl reprezintă fabrica din Otopeni, unde compania a investit peste 730 de milioane de dolari începând cu 2017. „Această investiţie reprezintă un angajament pe termen lung faţă de România – a transformat fabrica din Otopeni într-un centru high-tech pentru producţia alternativelor fără fum şi a ancorat competenţe avansate în ţară.”


    „România este înaintea curbei pe partea industrială. Comparat cu multe pieţe din UE, aici nu doar pilotăm inovaţii – le industrializăm la scară. Fabrica din Otopeni funcţionează ca un hub dedicat produselor fără fum, cu talent ingineresc profund şi sisteme digitale de calitate pe care alţii îl vizitează şi din care învaţă.”

    Carmina Fusté, director general, Philip Morris România


    Beneficiile nu sunt doar imediate – locuri de muncă, transfer de tehnologie, exporturi cu valoare adăugată mai mare – ci şi structurale. „Fabrica Philip Morris România este o bază industrială stabilă care atrage talente, ridică nivelul furnizorilor şi creşte standardele naţionale de calitate şi siguranţă. O fabrică devine un centru de excelenţă atunci când continuă să înveţe şi să împărtăşească ceea ce a învăţat în întregul ecosistem.” Potrivit datelor furnizate de companie, contribuţia la bugetul de stat a fost de aproximativ 4,16 miliarde de lei în 2023, iar în perioada 2022–2024 totalul s-a ridicat la 12,4 miliarde de lei. „Modelul nostru reprezintă aproximativ 0,63% din PIB şi 1,6% din veniturile fiscale ale statului, cu peste 1.500 de locuri de muncă directe şi mii de alte locuri susţinute în cadrul furnizorilor şi partenerilor locali. Aceasta este reindustrializare cu impact măsurabil, nu doar un titlu pentru presă.” Pe lângă dimensiunea economică, Philip Morris România mizează şi pe investiţii în sustenabilitate şi în dezvoltarea capitalului uman. „Pe termen lung, cel mai important export este know-how-ul codificat în oameni şi furnizori. Continuăm să investim în inginerie, tehnologie digitală şi sisteme de calitate – şi în programe de sustenabilitate precum Zero Carbon Tech, Drive for Zero, Sustainable Fleet, plus epurarea şi reutilizarea avansată a apei.” Fusté consideră că tocmai aceste iniţiative sunt cele care transformă „capitalul în capacitate şi capacitatea în competitivitate durabilă pentru România”.

     

    Un viitor fără fum, între viziune şi realitate

    Pentru Carmina Fusté, obiectivul Philip Morris International este clar: „Produsele fără fum reprezintă viitorul fumatului. Un viitor fără fum înseamnă înlocuirea ţigărilor cu alternative mai puţin dăunătoare pentru fumătorii adulţi care altfel ar continua să fumeze”. Ea subliniază că această misiune este „condusă de ştiinţă şi responsabilitate – mai puţin dăunător nu înseamnă lipsit de risc, iar succesul se măsoară prin substituţie, nu prin adăugare”. Responsabilitatea, explică Fusté, este integrată în fiecare etapă a procesului: „Produsele noastre sunt destinate doar adulţilor – nu minorilor, fără excepţii. Extindem acest standard pe tot lanţul nostru valoric – toleranţă zero pentru încălcări din partea furnizorilor şi distribuitorilor, aplicat contractual – şi comercializăm în conformitate cu legislaţia aplicabilă şi codurile de marketing ale PMI”. În România, unde există aproximativ patru milioane de fumători adulţi, progresul durabil „vine din alegeri informate, nu din sloganuri”. Un element central în accelerarea tranziţiei îl reprezintă tehnologia. „În fabrica din Otopeni, digitalul nu este un gadget – este coloana vertebrală a calităţii”, spune Carmina Fusté.

    Sistemele implementate acolo „monitorizează procesele în timp real şi integrează conformitatea în flux, nu ca o etapă ulterioară”. În viziunea sa, inovaţia digitală aduce două tipuri de beneficii: industriale şi comerciale. Pe partea de producţie, „tehnologii şi procese noi îmbunătăţesc repetabilitatea pe liniile de producţie şi scurtează ciclurile de decizie pe teren – de la controale de proces mai inteligente la mentenanţă bazată pe date şi instruire digitală”. Pe partea de consum, „digitalul este un strat de servicii pentru adulţi – transformă ştiinţa în ghidaj şi suport post-achiziţie la scară. Adevărata barieră nu este conştientizarea, ci know-how-ul – cum să alegi, să configurezi, să foloseşti şi să rămâi fidel unei alternative mai bune.” Cea mai mare provocare în România, afirmă Fusté, nu este ostilitatea, ci confuzia. „Vocile extreme devin mai puternice. Nuanţele sunt greu de perceput când panica se propagă mai repede decât faptele. Polarizarea nu ajută societatea şi cu siguranţă nu ajută fumătorii adulţi care caută opţiuni clare privind alternativele mai puţin nocive la fumat.” Pentru a contracara această realitate, strategia companiei se bazează pe trei piloni: claritate, dovezi şi experienţă. „Claritate – informaţii în limbaj simplu despre ce sunt şi ce nu sunt produsele fără fum. Ştiinţă – date transparente şi conformitate cu standarde recunoscute, fără promisiuni exagerate. Experienţă – acces responsabil, configurare ghidată şi suport post-achiziţie de încredere, astfel încât adulţii să poată judeca singuri.” În România, consumatorii sunt exigenţi, dar şi bine informaţi, ceea ce Fusté consideră un avantaj: „Consumatorii pun întrebări dificile – şi asta este un atu. Investim în pregătire, astfel încât echipele din prima linie să răspundă consecvent, în instrumente care transformă subiectele complexe în limbaj simplu şi în servicii care rezolvă rapid problemele. Informaţia mişcă percepţiile; experienţa le consolidează.”

     

    România, înaintea curbei în adoptarea inovaţiilor

    Carmina Fusté consideră că România are un avantaj competitiv clar în raport cu alte pieţe europene. „România este înaintea curbei pe partea industrială. Comparat cu multe pieţe din UE, aici nu doar pilotăm inovaţii – le industrializăm la scară. Fabrica din Otopeni funcţionează ca un hub dedicat produselor fără fum, cu talent ingineresc profund şi sisteme digitale de calitate pe care alţii îl vizitează şi din care învaţă.” Acest lucru oferă ţării două atuuri structurale: calitate repetabilă şi viteză de la idee la implementare. Pe segmentul de consum, piaţa locală se mişcă rapid, cu spaţiu de accelerare. În opinia sa, ceea ce poate ridica România şi mai mult este un mix de predictibilitate şi parteneriat. „Calendare multianuale stabile, reguli proporţionale cu riscul, combaterea consecventă a comerţului ilicit şi un ecosistem care dezvoltă competenţe şi conţinut local. Dacă păstrăm aceste fundamente, România poate deveni punctul de referinţă al regiunii – avansată industrial, digitalizată şi de încredere pentru consumatori. Inovaţia se păstrează acolo unde fabricile educă, pieţele învaţă şi politicile rămân stabile.”

    Ce urmează? Pentru următorii ani, strategia PMI vizează consolidarea rolului României ca hub de producţie pentru consumabilele dedicate alternativelor fără fum. „Practic, asta înseamnă modernizări treptate, astfel încât să putem onora contracte complexe de export cu fiabilitate din România. Aceasta este reindustrializare în practică: evoluţia fabricii din Otopeni de la producţie clasică la un campus high-tech, unde sistemele digitale şi procesele de precizie stabilesc ritmul.” Traiectoria investiţională este deja solidă: peste 1,1 miliarde de dolari investiţi din 1993 şi mai mult de 730 de milioane de dolari începând cu 2017 pentru transformarea fabricii într-un centru de producţie de ultimă generaţie. Planurile nu se opresc aici. „Vom continua să investim în talentul românesc şi în ecosistemul local. Salariile sunt semnificativ peste media pieţei – aproximativ de 2,2 ori mai mari decât salariul brut naţional – iar programele pentru furnizori îi transformă pe aceştia din producători la comandă în parteneri implicaţi activ în procesul de dezvoltare.” Impactul este vizibil şi în piaţa muncii. „Fiecare loc de muncă din fabrică generează altele în afara porţilor acesteia, iar operaţiunile noastre susţin peste 9.000 de locuri de muncă directe, indirecte şi induse. Aşa se acumulează reindustrializarea: capabilitate construită la nivel de linie, competenţă şi furnizor, ancorând România mai profund în lanţuri valorice globale reglementate.”

    Sustenabilitatea rămâne o prioritate strategică. Philip Morris România investeşte în eficienţă energetică prin programe precum Zero Carbon Tech şi Sustainable Fleet, în siguranţă prin Drive for Zero, dar şi în tratarea şi reutilizarea avansată a apei. Un alt element-cheie este stabilitatea fiscală. „Calendarul accizelor anunţat din timp pentru perioada 2022–2026 a oferit vizibilitate în planificare şi a generat fluxuri bugetare constante, auditate, în perioada 2022–2024 – accize anuale de aproximativ 2,85–2,90 miliarde de lei şi TVA constant peste 1 miliard de lei.” În concluzie, Fusté afirmă că drumul este deja trasat: „Când sectorul public şi cel privat trag în aceeaşi direcţie – reguli clare, aplicare consecventă şi dialog deschis – toată lumea câştigă. România îşi consolidează brandul de export şi baza fiscală, iar predictibilitatea internă este esenţială pentru ca produsele ‘Made in Romania’ să ajungă în lume. Drumul nostru rămâne acelaşi – construim capabilitate, câştigăm încredere şi continuăm să investim acolo unde fiabilitatea se scalează.”

     

    Lecţii de leadership şi rezilienţă

    Pentru Carmina Fusté, una dintre cele mai mari provocări de leadership a fost gestionarea etapelor incipiente ale transformării către un viitor fără fum în cadrul PMI. „A conduce în timpuri de incertitudine şi a schimba mentalităţi adânc înrădăcinate a necesitat răbdare, claritate şi ritm. Am învăţat repede că transformarea nu este doar o prezentare strategică, este un sistem uman. O câştigi prin traducerea «de ce»-ului în «ce facem săptămâna aceasta», prin secvenţierea schimbării şi prin celebrarea micilor reuşite care construiesc momentum fără a epuiza echipa.” O altă provocare constantă a fost gestionarea performanţei oamenilor şi a afacerii, mai ales în pieţele cu rezultate sub aşteptări. „Regula mea este simplă: stabileşte standardul, oferă ajutor pentru atingerea lui şi acţionează dacă nu este îndeplinit. Când piaţa nu livrează, resetăm planul, ne concentrăm pe ce putem controla şi realocăm rapid resursele.” Concluzia? „Dificultatea nu este să vezi o problemă şi să propui o soluţie – adevărata provocare este să decizi şi să execuţi împreună cu echipa.”


    „Dificultatea nu este să vezi o problemă şi să propui o soluţie – adevărata provocare este să decizi şi să execuţi.
    Folosesc şi astăzi o regulă: vezi devreme, spune clar, acţionează decisiv.”

    Carmina Fusté, director general, Philip Morris România


    Aceste experienţe i-au întărit câteva convingeri esenţiale: să fie blândă cu oamenii, dar neclintită în privinţa standardelor, să facă vizibile compromisurile şi să menţină deciziile „până când faptele se schimbă”. Rezilienţa, spune ea, nu înseamnă să nu cazi niciodată, ci „să te redresezi rapid şi calm”. Abordarea sa este una de adaptare: „Dacă ceva nu funcţionează, ajustăm, corectăm sau anulăm şi regândim complet abordarea. Optimismul ajută, dar claritatea ajută mai mult.” Cu echipele sale aplică regula „adaptează – corectează – anulează” şi le reaminteşte constant că este în regulă să ceară sprijin. „Definim criteriile de succes înainte de a începe şi eliminăm stigmatul opririlor inteligente – nu pierzi momentum anulând, ci îl recâştigi pentru ceea ce funcţionează.” Un episod din începutul carierei sale i-a rămas lecţie de referinţă. „La începutul carierei mele, o campanie a avut performanţe slabe. Mi-am asumat responsabilitatea, am analizat ce a eşuat şi am revenit cu un plan de adaptare, corectare sau anulare. M-a învăţat ceva simplu: problema nu este să vezi o problemă şi să propui o soluţie – adevărata provocare este să decizi şi să execuţi. Folosesc şi astăzi o regulă: vezi devreme, spune clar, acţionează decisiv.”

    Un alt principiu pe care îl aplică şi îl transmite echipei este menţinerea echilibrului între viaţa personală şi cea profesională. „Echilibrul între viaţa profesională şi cea personală nu este un lux – este o necesitate. Este unul dintre principiile mele şi ceva ce încerc să practic constant.” Ea îşi păstrează limite clare: când este la muncă, este complet concentrată; când este cu familia, încearcă să fie prezentă. „Dacă trebuie să lucrez în weekend, prefer să merg la birou decât să lucrez de acasă. Mă ajută să fiu conectată când este nevoie şi deconectată când nu este – creând un ritm mai sănătos.” Dincolo de propria rutină, Fusté consideră că liderii stabilesc tonul pentru întreaga organizaţie. „Când modelăm limite sănătoase şi prioritizăm starea de bine, creăm o cultură în care oamenii se simt în siguranţă să facă la fel. În cele din urmă, echilibrul între viaţa profesională şi cea personală duce la decizii mai bune, echipe mai puternice şi un mod de lucru mai sustenabil.”

     

    Sfaturi pentru noua generaţie de lideri

    Directorul general al Philip Morris România crede că un tânăr manager care îşi doreşte să conducă echipe complexe are nevoie, înainte de orice, de trei calităţi fundamentale: curiozitate, empatie şi rezilienţă. „Curiozitatea alimentează învăţarea continuă şi inovaţia – esenţiale într-un mediu de afaceri în continuă schimbare. Empatia construieşte încredere şi favorizează colaborarea, mai ales în echipe diverse şi interdepartamentale. Iar rezilienţa ajută liderii tineri să rămână ancoraţi şi concentraţi atunci când navighează prin incertitudini sau obstacole.”

    Dincolo de aceste trăsături, ea subliniază importanţa comunicării clare şi a leadershipului condus de un scop. „Un manager tânăr trebuie să fie un comunicator clar, capabil să articuleze viziunea şi direcţia cu încredere şi autenticitate. Şi, poate cel mai important, leadershipul trebuie să fie condus de un scop, de abilitatea de a-i inspira pe ceilalţi nu prin autoritate, ci prin valori comune şi obiective semnificative.” Întrebată ce sfat ar da generaţiei de lideri care vine din urmă, Fusté răspunde fără ezitare: „Conduceţi cu autenticitate şi rămâneţi fideli valorilor voastre. Faceţi ceea ce credeţi că este corect – chiar şi atunci când nu este calea cea mai uşoară. Apoi alegeţi ce este potrivit pentru piaţă şi susţineţi acea alegere – asumaţi-o, explicaţi-o şi duceţi-o până la capăt.” Pentru ea, autenticitatea în leadership înseamnă şi vulnerabilitate: „Am învăţat că a arăta vulnerabilitate nu este o slăbiciune – este o forţă. Vulnerabilitatea creează spaţiu pentru încredere, pentru conversaţii reale şi pentru colaborare semnificativă. Leadershipul nu înseamnă să fii perfect; înseamnă să fii autentic. Şi când conduci astfel, le dai forţă celorlalţi să facă la fel”.

    Observând parcursul managerilor tineri, Fusté remarcă şi greşelile frecvente pe care aceştia le fac. „Una dintre cele mai frecvente greşeli este tendinţa de a încerca să se afirme prin control, mai degrabă decât prin colaborare. Există adesea presiunea de a avea toate răspunsurile sau de a controla fiecare detaliu, crezând că asta demonstrează leadership. În realitate, leadershipul eficient înseamnă să îi susţii pe ceilalţi – nu să ştii totul, ci să creezi condiţiile în care echipa să prospere.” Un alt obstacol este lipsa de asumare totală. „Leadershipul înseamnă să îţi asumi rezultatul – bun sau rău – şi să te asiguri că echipa este aliniată şi susţinută pe tot parcursul. Nu doar execuţi sarcini; conduci proiectul, stabileşti tonul şi asiguri colaborarea între toate funcţiile.” Iar sfatul ei pentru a evita aceste capcane este unul simplu, dar esenţial: „Fii agil, fii transparent şi nu te teme să ceri ajutor. Leadershipul – şi viaţa, în general – este un parcurs, iar cu cât accepţi mai repede că nu este despre perfecţiune, ci despre progres, cu atât vei deveni mai eficient. Şi chiar mai fericit.”   

     

    5 întrebări şi răspunsuri din interviul cu Carmina Fusté, director general, Philip Morris România

     

    1. România are una dintre cele mai mari rate de fumat din Uniunea Europeană. Cum răspundeţi criticilor care consideră că transformarea spre „un viitor fără fum” e mai mult o strategie de comunicare decât o realitate palpabilă?

    Scepticismul este firesc în faţa oricărei schimbări majore, dar aceasta nu este o campanie – este o schimbare de model de business care poate fi măsurată. Astăzi, produsele fără fum reprezintă deja aproximativ 41% din veniturile nete totale ale PMI la nivel global, iar compania noastră a investit peste 14 miliarde USD din 2008 pentru a dezvolta, valida ştiinţific şi comercializa aceste alternative. Acestea nu sunt intenţii – sunt rezultate livrate şi capital pe termen lung pus în mişcare. În România, vedem aceeaşi disciplină în modul în care operăm: calitate industrială integrată în proces, canale cu acces restricţionat pe vârstă şi suport post-achiziţie care ajută fumătorii adulţi care altfel ar continua să fumeze să treacă la alternativele noastre fără fum şi să rămână fideli unei alegeri mai bune. Suntem transparenţi în privinţa ştiinţei, fermi în privinţa măsurilor de protecţie – doar adulţi, nu minori, fără excepţii – şi monitorizăm ceea ce contează: substituţia şi retenţia, nu doar cantităţile comercializate. Progresul se scalează atunci când businessul şi politica trag în aceeaşi direcţie. Reguli clare, proporţionale cu riscul, şi aplicare consecventă oferă companiilor predictibilitatea necesară pentru a investi şi oferă societăţii încrederea că barierele de protecţie funcţionează. Aşa se transformă un viitor fără fum din slogan în sistem – pas cu pas, cu dovezi, nu cu promisiuni.

    2.  Cum vă asiguraţi că echipele pe care le conduceţi rămân motivate şi aliniate la obiective pe termen lung?

    Motivaţia se menţine atunci când oamenii pot răspunde clar la trei întrebări: de ce contează, cum progresăm şi cum contribuie munca mea la rezultate. Stabilim un punct de referinţă simplu, o Stea a Nordului, şi un panou de control vizibil cu indicatori de progres, nwu doar rezultate finale. Operăm pe două ritmuri – execuţie săptămânală pentru momentum şi priorităţi multianuale pentru direcţie. Alinierea este un obicei, nu un eveniment; se vede în deciziile de marţi la ora 15:00, nu doar la întâlnirile strategice. Pentru a menţine energia ridicată, aducem exteriorul în interior. Vocea consumatorului şi realitatea din fabrică sunt prezente în fiecare săptămână – feedback real, reuşite şi eşecuri, împărtăşite rapid. Echipele primesc spaţiu să rezolve probleme în cadrul unor limite clare de calitate şi siguranţă. Invităm opinii divergente din timp, apoi ne aliniem după decizie pentru ca execuţia să fie clară. Dezacordul este oxigen pentru idei atunci când se încheie cu responsabilitate. Echitatea este un sistem de performanţă. Standardele egale şi plata egală pentru muncă egală, recunoaşterea pentru impact, nu pentru volum, şi creştere vizibilă prin rotaţii, sesiuni de predare şi proiecte provocatoare. Gestionăm şi ritmul, astfel încât performanţa să fie sustenabilă. Oamenii rareori se epuizează din cauza muncii grele – se epuizează din cauza muncii care nu contează sau nu produce rezultate. Rolul nostru este să facem sensul şi progresul vizibile, în fiecare săptămână.

    3. Industria tutunului este adesea privită cu scepticism. Cum reuşiţi să atrageţi şi să inspiraţi tineri manageri să îşi construiască o carieră în acest sector?

    Cred că esenţial este să fim sinceri în privinţa provocărilor şi cu adevărat entuziasmaţi de oportunitatea de a conduce schimbarea. Philip Morris International nu mai este doar o companie din industria tutunului – este o companie care se transformă şi transformă industria. Misiunea noastră de a crea un viitor fără fum este îndrăzneaţă, ghidată de un scop clar şi profund relevantă pentru valorile profesioniştilor tineri de astăzi. Suntem dedicaţi acestei misiuni şi îmbunătăţirii vieţii a milioane de fumători — atât în România, cât şi la nivel global — oferindu-le alternative mai puţin nocive, validate ştiinţific, la continuarea fumatului. Atragem talente oferind cariere cu impact real. Şi prin faptul că suntem Angajator de Top. La Philip Morris România, managerii tineri găsesc expunere globală, o cultură a inovaţiei şi şansa de a face parte din una dintre cele mai ambiţioase transformări din industrie. Când văd cum munca lor contribuie la un viitor fără fum, scepticismul se transformă adesea în motivaţie. Ne concentrăm, de asemenea, pe construirea unui mediu colaborativ şi unit, pe programe de lucru flexibile şi pe încurajarea unui echilibru sănătos între viaţa profesională şi cea personală – un aspect esenţial pentru reducerea stresului şi creşterea satisfacţiei în muncă. Cultura noastră pozitivă recunoaşte şi valorizează contribuţiile angajaţilor, iar ADN-ul PMI – We Care, We Are Better Together, We Are Game Changers – creează un sentiment de apartenenţă şi scop. Dezvoltarea profesională este o piatră de temelie pentru noi: investim în învăţare continuă, trasee clare de carieră şi rotaţii, astfel încât fiecare coleg să aibă instrumentele şi oportunităţile necesare pentru a creşte. La fel de important, ascultăm – oamenii vor să fie auziţi şi să li se recunoască nevoile – şi acţionăm pe baza acelui feedback pentru a transforma satisfacţia în creştere sustenabilă. Leadershipul, la rândul său, ar trebui să se simtă ca o plasă de siguranţă, nu ca un reflector: oferă credit public, asumă responsabilitatea în privat şi protejează spaţiul pentru asumarea de riscuri bine gândite. Managerii tineri nu îşi doresc doar un titlu; îşi doresc un lider care îi susţine, o echipă care joacă împreună şi o muncă care contează dincolo de un trimestru. Când combini o misiune semnificativă cu reguli corecte, dezvoltare reală şi lideri care sunt alături de echipele lor, scepticismul se transformă în angajament – iar talentul rămâne pentru a face diferenţa.

    4. În leadership, nu toate deciziile sunt populare. Care a fost momentul în care a trebuit să luaţi o decizie dificilă, contestată la început, dar care s-a dovedit corectă în timp?

    În Spania, în primele zile ale lansării IQOS, am decis să reorganizez echipa de vânzări într-un model operaţional unitar, centrat pe consumatori şi pe conversie. Am resegmentat teritoriile, am pus accent pe stimulente legate de calitatea execuţiei şi serviciul oferit retailerilor, am adăugat roluri dedicate relaţiei cu consumatorii şi am recalificat echipa din teren. Primele săptămâni au fost inegale; însă, în câteva trimestre, am observat o execuţie mai bună pentru IQOS, cu un focus clar pe consumator şi pe conversia de calitate. Indicatorii interni au arătat decizii mai rapide, procese mai clare, feedback îmbunătăţit din partea retailerilor şi un ritm mai constant de adopţie. Implicarea a crescut pe măsură ce colegii au văzut legătura directă dintre munca lor, rezultate şi oportunităţile de carieră. În final, rezultatele au validat direcţia şi au confirmat că a fost decizia corectă pentru acea piaţă. Concluzia mea: ia decizii, conduce schimbarea, acordă atenţie maximă execuţiei şi nu te opri până nu vezi rezultate. Rolul unui lider este să absoarbă primul şoc, pentru ca organizaţia să poată absorbi

    5. Dacă ar fi să oferiţi un singur sfat generaţiei de lideri care vine din urmă, care ar fi acela?

    Conduceţi cu autenticitate şi rămâneţi fideli valorilor voastre. Faceţi ceea ce credeţi că este corect – chiar şi atunci când nu este calea cea mai uşoară. Apoi alegeţi ce este potrivit pentru piaţă şi susţineţi acea alegere – asumaţi-o, explicaţi-o şi duceţi-o până la capăt. Spuneţi „de ce”-ul cu voce tare şi, când faptele se schimbă, ajustaţi-vă în mod transparent – aceasta este responsabilitate, nu încăpăţânare. Oamenii sunt atraşi de liderii care sunt autentici, transparenţi şi consecvenţi. Nu este vorba despre a avea toate răspunsurile. Este vorba despre curajul de a pune întrebările potrivite, de a asculta şi de a evolua. Integritatea se scalează mai repede decât carisma. Am învăţat că a arăta vulnerabilitate nu este o slăbiciune – este o forţă. Vulnerabilitatea creează spaţiu pentru încredere, pentru conversaţii reale şi pentru colaborare semnificativă. Leadershipul nu înseamnă să fii perfect; înseamnă să fii autentic. Şi când conduci astfel, le dai forţă celorlalţi să facă la fel. Dacă aş putea transmite un singur lucru din propria mea experienţă, ar fi acesta: nu subestimaţi puterea de a fi voi înşivă. Acolo începe adevăratul leadership. Oamenii urmează ceea ce modelaţi în cea mai grea zi, nu ceea ce spuneţi în cea mai bună.

     

    Carte de vizită Carmina Fusté, director general, Philip Morris România

      A preluat, din iunie 2025, funcţia de director general al Philip Morris România;

      Are peste 24 de ani de experienţă în cadrul Philip Morris International, unde a ocupat roluri în departamentele de Marketing şi Vânzări din Spania şi la nivel international;

      Din 2022 până în 2025, a fost director general în Insulele Canare;

      Este licenţiată în drept la Universitatea din Navarra şi deţine un MBA la IE Business School din Madrid;

       Expert strategii comerciale, inclusiv vânzări şi marketing, conduce transformarea prin responsabilizare, concentrare şi prioritizare;

    Este specializată în vânzări şi în crearea de ecosisteme digitale, cu o abordare orientată spre inovaţie şi transformare organizaţională;

      Conduce o companie care a realizat investiţii de peste 730 milioane de dolari în fabrica high-tech din Otopeni, devenită hub strategic pentru PMI.

  • Câţi aţi fi dispuşi să vă vindeţi proprietatea ca să obţineţi o rentă/pensie viageră ca să vă puteţi plimba în lume?

    Acum aproape două săptămâni, în ZF, pe baza unei analize din Business Insider, a fost o ştire extrem de citită – 53.000 de vizualizări: din nevoia de venituri suplimentare, polonezii care au ajuns la pensie încep să se gândească la o modalitate de a-şi creşte veniturile, respectiv o ipotecă inversă, adică o rentă viageră, care înseamnă transferul dreptului de proprietate asupra locuinţei lor către o instituţie financiară, iar în schimb primesc o plată lunară şi garanţia de a locui pe viaţă în acea proprietate. Vârsta medie a clienţilor polonezi care apelează la această soluţie este de 76,7 ani, iar valoarea medie a unei proprietăţi transferate este de 110.000 de euro, cu o suprafaţă medie de 51,4 mp. Pe baza speranţei medii de viaţă a polonezilor, cei care apelează la această modalitate de a primi o rentă viageră mai trăiesc 11 ani. Acest model de business este prezent în America şi în piaţa occidentală, dar este mai puţin prezent în Europa fostă comunistă. În România nu multă lume se gândeşte să apeleze la această soluţie pentru a mai face rost de nişte bani la pensie. Acum, este un subiect tabu pentru generaţia care este azi la pensie, adică baby boomers, dar pentru generaţia care va ieşi peste 10 ani la pensie, adică generaţia decreţeilor, este o idee care va fi la masa de discuţii. Când ieşi la pensie, scăderea de venituri este destul de drastică, pensia fiind în jurul a 40% din câştigul de când erai salariat. Pensia din Pilonul II de pensii nu este atât de mare pe cât este retorica din jurul Pilonului II de pensii. Ca să iei o pensie mare din Pilonul II de pensii ar fi trebuit să ai câştiguri lunare de zeci şi sute de mii de euro, or nu mulţi români pot spune că s-au aflat în această situaţie. Eu cred că generaţia decreţeilor va începe să studieze modalităţi de a avea câştiguri mai mari decât pensia, mai ales că au fost obişnuiţi cu un anumit nivel de trai. Economiile de la bancă, investiţiile pe bursă sunt acolo, dar câştigurile sunt extrem de riscante. Azi poţi să câştigi la bursă, mâine poţi să fii pe o acţiune care scade şi poţi să-ţi vezi investiţia reducându-se imediat. Decreţeii vor ieşi la pensie având în proprietate apartamentul sau apartamentele, mai ales că cei care au avut salarii de multinaţională au investit în achiziţia unor apartamente ca să le dea ulterior în chirie. Decreţeii au avut şansa să prindă nişte posturi bune, mai ales în multinaţionale, au avut şansa să pună ceva bani deoparte, au avut şansa să se plimbe în lume. Dacă părinţii sau bunicii decreţeilor nu au avut această şansă pentru că au prins ultimii ani din perioada comunistă şi deceniul dramatic din perioada capitalistă, decreţeii, odată cu deschiderea graniţelor, au avut şansa şi banii să vadă lumea. La pensie vor dori să-şi menţină nivelul de trai şi să aibă posibilitatea să călătorească în continuare. Aşa că soluţia unei ipoteci inverse sau varianta unui lease buy back, adică să vinzi proprietatea în care stai, dar să rămâi în chirie, vor fi pe masă. Dacă părinţii şi bunicii au făcut totul pentru a-i ajuta pe copii să-şi cumpere o locuinţă, eu cred că generaţia decreţeilor nu va mai avea în totalitate această dorinţă să lase moştenire proprietatea imobiliară. Mai ales că certurile din familie legate de moştenire sunt destul de prezente. Probabil că decreţeii îşi vor pune întrebarea dacă n-ar fi mai bine să-şi valorifice proprietatea fie printr-o pensie viageră, fie printr-un lease buy back, fie prin intermediul altor instrumente financiare ca să facă rost de cash pentru a se putea plimba şi bucura de viaţă. Aceste modalităţi de valorificare a proprietăţii vor naşte discuţii în familie, dar eu cred că generaţia decreţeilor va trece peste acest lucru şi va apela la aceste instrumente financiare ca să se poată plimba prin lume. Asta dacă nu cumva banii obţinuţi prin valorificarea proprietăţilor vor fi folosiţi pentru plata facturilor, pentru anii în care vârsta şi sănătatea fiecăruia îşi vor spune cuvântul. La noi există un acord nescris, prin care copiii au grijă de părinţi când aceştia nu mai pot să aibă grijă singuri de ei, în schimbul transferului proprietăţii şi al activelor financiare acumulate în decenii către copii. Eu cred că decreţeii vor mai avea cel puţin 10 ani de viaţă mai bună după ce ies la pensie la 65 de ani, poate chiar 15 ani. După 75–80 de ani, uzura începe să-şi facă simţită prezenţa. În acest moment, societatea românească nu este pregătită pentru astfel de produse, în care vârstnicii să-şi poată valorifica în timpul vieţii activele, proprietăţile deţinute, pentru că ideea de a lăsa moştenire copiilor un apartament este extrem de valabilă. Dar peste 10 ani eu cred că părerile se vor nuanţa şi decreţeii care intră la pensie se vor uita în dreapta şi în stânga pentru a-şi valorifica activele imobiliare şi financiare deţinute, ca să-şi menţină starea de wellbeing. Dacă asta înseamnă vânzarea proprietăţii fie prin rentă viageră, fie prin lease buy back, asta e. Se va vedea însă ce vor spune copiii, care îşi vor da seama că părinţii vor merge pe ideea să le fie lor mai bine, să aibă o viaţă activă bună, cu bani, nu cu o pensie de care tragi de la o lună la alta. Dar asta înseamnă că urmaşii lor, adică copiii, vor fi, ei, văduviţi de o moştenire care le-ar fi făcut viaţa mai bună. Să vedeţi atunci discuţii în familie când părinţii vor vrea să stea o săptămână pe Coasta de Azur cu banii din „moştenirea” copiilor.  

    (cristian.hostiuc@zf.ro)