„Orice femeie îşi doreşte o geantă Hermès”, spune Tatiana Popescu, care a fondat împreună cu soţul său, Hussein Ibrahim, afacerea Quadra Casa, furnizor de produse şi soluţii complete de finisaj pentru construcţii. Afacerea, care are un ritm anual de creştere în procente de două cifre şi previziuni pentru dublarea vânzărilor în 2026, mizează pe apetitul în creştere pentru confort, estetică şi sustenabilitate. Şi, punctează cu umor antreprenoarea, portofoliul companiei setează un nou standard, fără a fi doar aspiraţional, cum sunt celebrele genţi.
Suplă, dichisită, volubilă şi cu alură de adolescentă, Tatiana Popescu vorbeşte degajat şi cu explicaţii amănunţite despre orice detaliu ţine de afacerea pe care a înfiinţat-o în urmă cu zece ani şi care a crescut permanent. În 2025, rezultatele sunt peste cu 30% faţă de aceeaşi perioadă cu anul trecut, şi, spune ea, „cred că o să menţinem un ritm de 30% – 35%, dar în 2026 preconizez că vom dubla cifra de afaceri, pentru că avem câteva proiecte foarte mari, care încep la anul, şi care sunt semnate, specificate, stabilite. Pe grup avem deja vânzări de 8 milioane de euro (40 mil. lei) în primele opt luni şi cred că vom închide anul în jur de 10 milioane de euro.” Anul trecut, plusul s-a plasat la 60%, iar antreprenoarea mai spune că evoluţia firmei a fost permanent ascendentă, dar ritmul a depins de gradul său de implicare, pentru că au fost ani în care a născut – are trei copii – iar în acei ani avansul a fost de 20-25%; în anii în care a fost foarte implicată în business, plusurile au fost de 30-60%.
Ce face Quadra Casa? „În momentul de faţă este poate singurul furnizor care poate să ofere o soluţie completă pentru proiect, din exterior până în interior, fără structură. Tot ce ţine de «skin», de învelişul unei clădiri. Suntem singurii care putem să livrăm soluţii pentru faţadă, materiale, montaj, pardosele, exterior – grădini, piscine şi aşa mai departe.”
Spune amuzată că nu a ales ea domeniul finisajelor pentru dezvoltarea afacerii, ci alegerea a fost firească prin prisma experienţei soţului – „eu eram undeva mult mai sus, în ce priveşte preţul pe produse”. Înainte de a alege antreprenoriatul, se specializase în vânzarea, la nivel internaţional, a pietrelor semipreţioase, care au preţuri mult mai mari decât produsele din portofoliul actual al companiei. Licenţiată a Facultăţii de Finanţe, Tatiana Popescu şi-a început parcursul profesional în cadrul unei firme de export în lohn din Franţa. Cariera sa a fost dezvoltată în domeniul exportului şi cu precădere în afara ţării şi a decis să se axeze pe piaţa românească, să nu mai călătorească foarte mult, în momentul în care rolul de mamă a impus prezenţa sa în universul familiei. La acel moment, nu cunoştea piaţa din România, iar când a înfiinţat Quadra Casa, „nefiind, pe româneşte, flămândă să fac bani, pentru că aveam destui, am targetat clienţii hi-end, foarte mari, acesta fiind focusul. Primul meu client a fost Globalworth, unul dintre cei mai mari dezvoltatori, cu care am şi făcut din primul an un proiect mare. În plus, din start nu am intrat în competiţie cu firme locale pe aceeaşi categorie de produse sau pe aceeaşi soluţie.”
Lecţiile străinătăţii aplicate local
Având know-how din afară, Tatiana Popescu povesteşte că a aplicat pe plan local modele de lucru, iar soţul său, Hussein Ibrahim, are experienţă pe piaţa de produse sanitare, dezvoltând o afacere cu sediul în Arabia Saudită, care are rulaje anuale de „multe sute de milioane de euro”, după cum spune chiar el. „Am importat alte soluţii faţă de ce se cerea sau ce exista pe piaţa de România. Lucrând la foarte multe proiecte pe export şi având şi experienţa soţului, mi-a fost cumva uşor să mă detaşez de ce era în România şi să vin cu alte tipuri de produse, cu altă abordare faţă de ce era aici”, spune antreprenoarea. Dă şi un exemplu – în ce priveşte produsele pentru finisaje exterioare, în urmă cu zece ani se folosea granit de tip sare şi piper, „şi toată lumea ştia doar asta. Noi în schimb am adus piatra tehnică de 2 cm, care arată ca un granit, este net superior ca specificaţii, iar preţul este mai mare. Dar am reuşit să conving clienţii că este o alegere mai bună, pentru că la un moment dat şi ei înţeleg că dacă cumpără mai ieftin îi costă de fapt dublu sau triplu, deoarece trebuie să-şi schimbe proiectele sau soluţiile pe care le au în proiecte după 2-3 ani, pentru că nu sunt sustenabile”.
Activitatea companiei este completată de cea a Quadra Casa Projects, cu 25 de angajaţi proprii, iar antreprenoarea spune că acoperă destul de bine proiectele pe care le are. „Alegem proiectele în care să intrăm cu montaj, nu în cele foarte mari, dar pentru cele de 1.000-2.000 mp ne implicăm, pentru că oamenii noştri sunt foarte buni şi foarte rapizi ce pe care sunt specializaţi – lastre (plăci de dimensiuni foarte mari – n.red.). Nu facem, de exemplu, montaj pentru plăci de
30×60 cm sau proiecte rezidenţiale în care, în continuare, se pune placă de 60×60 cm. Şi, evident, montăm doar pentru proiectele în care vindem produsele noastre.”
Tatiana Popescu povesteşte că Quadra Casa se poate ocupa de realizarea faţadelor de clădiri – fie cele ventilate fie prin lipire (mai puţin), iar pentru faţada ventilată are în ofertă foarte multe soluţii. „Putem face orice proiect, de dimensiuni mari, faţadele cu plăci de dimenisuni foarte mari şi până la efectul de piatră naturală. Clădirea Millo, de exemplu, din spatele Palatului Telefoanelor, în zona Victoriei, este făcută de noi. Avem pardoselile exterioare, lipite sau flotante (variantă pe care o recomandăm şi o şi furnizăm, o şi montăm cu toate piesele speciale) şi tot ce ţine de această soluţie pentru grădini, piscine, intrări, alei şi aşa mai departe. Iar pentru interioul unei clădiri avem absolut toate soluţiile, la capitolul finisaj.”
Compania, care are peste 50.000 de tipuri de produse în portofoliu, lucrează cu furnizori internaţionali, de renume, iar Tatiana Popescu spune că circa 95% din produse sunt importate din Italia. Diferenţa este reprezentată de mărfuri aduse de la furnizori din Spania sau China, pentru că, povesteşte antreprenoarea, nici în Italia nu se mai lucrează produse foarte personalizate, manufacturate, acestea fiind realizate acum doar din China. De pildă un anumit model de desen pentru o sticlă necesară într-o baie este realizat de manufacturieri chinezi.
Forţă de negociere
70% din business este realizat din colaborările cu dezvoltatori, iar diferenţa este reprezentată de clienţi din segmentul rezidenţial. În general, pentru clienţii persoane fizice, valoarea proprietăţilor pleacă de la 200.000 de euro. Stilul de lucru al companiei presupune colaborarea pe proiect, cu consiliere profesionistă, adaptarea bugetului, alegerea soluţiilor potrivite, până la livrare şi servicii post livrare. Fiecărui proiect îi sunt alocate, în medie, orele de lucru aferente unei întregi săptămâni de lucru din partea unui membru al echipei Quadra Casa. Câte dintre discuţii sunt productive şi câte nu sunt? Ponderea este de 50/50. Pentru că există firme care lucrează cu şabloane, fiind interesaţi de numere, culori şi preţuri – acestea se regăsesc în statisticile companiei şi din 100 de licitaţii compania câştigă 20. „Dar aş spune că clienţii care vin direct, aceştia nu pleacă niciodată – se simt confortabil, văd diferenţa în serviciu şi pachetul complet este accesibil. La proiecte, avem un scor de nouă din zece. Rareori pierdem un proiect.”
Şi un avantaj este dat de cele trei show-roomuri ale Quadra Casa – unul dintre ele deschis în Agora Floreasca, iar celelalte două în zona Otopeni, unde antreprenorii deţin un teren de 20.000 mp. Spaţiile de expunere au rolul de a prezenta concret produsele şi soluţiile, iar pentru companie un avantaj extrem de important este faptul că toate mărfurile sunt disponibile, stocurile având o valoare de circa 20 de milioane de euro.
„Showroomul de aici (în zona Floreasca – n.red.) are 1.500 mp. Anul acesta am deschis showroomul de la Otopeni, un spaţiu care reuneşte produsele pe care clienţii le pot alege pe loc, un luxury cash-and-carry. Tot în Otopeni avem în prezent două depozite. Astfel, clienţii pot vedea concret produsele şi le pot cumpăra, pentru că sunt disponibile. Acest spaţiu se adresează cu precădere clienţilor persoane fizice, care de regulă nu lucrează cu consultaţi, şi proiectelor de dimensiuni mai mici decât cele cu care am lucrat de-a lungul anilor.”
Clienţi mici, în perspectiva antrepre-noarei, sunt şi cei care au nevoie, de pildă, să realizeze 150 de băi într-un proiect rezidenţial, iar Tatiana Popescu spune că „îl putem ajuta fără probleme”. În diferite configuraţii de ceramică, obiecte sanitare şi alte tipuri de produse necesare pentru realizarea şi echiparea băilor, Quadra Casa poate acoperi necesarul pentru peste 500 de unităţi.
Clienţii, dezvoltatorii şi arhitecţii nu mai construiesc doar „cuburi”: spaţiile comune se lărgesc, iar facilităţile devin tot mai numeroase.
În condiţiile în care compania are un avans anual al cifrei de afaceri de două cifre, cum creşte numărul de angajaţi? Vânzarea pare a fi mai uşoară decât recrutarea personalului. „E foarte complicat. Încercăm întotdeauna pe orice post deschis să angajăm doi sau trei oameni, din care rămâne unul. Am avut toate tipurile de tentative; am angajat şi persoane mai în vârstă, în ideea în care sunt mai serioase, dar nu s-au adaptat cu ritmul nostru de muncă. Suntem foarte rapizi, foarte agresivi. Am încercat să angajăm şi persoane mai tinere. Dar nu au un apetit de muncă corespunzător ritmului nostru, asta în condiţiile în care nivelul de salarii este foarte mare, comparativ şi cu alte ţări. În Italia, de pildă, un export manager într-o firmă de finisaje, are un salariu de 2.000 de euro. Eu aş fi fericită să găsesc oameni buni pe aceste salarii”, afirmă Tatiana Popescu.
Iar recrutarea de personal specializat în vânzări pe alte categorii de produse nu este o soluţie. „Eu întotdeauna zic că un vânzător trebuie să ştie să vândă scump. Din experienţa avută în Quadra, de fiecare dată când am avut o tentativă să angajăm colegi care veneau dintr-un business cu produse mult mai ieftine, n-au fost capabili să vândă produsele noastre, care sunt mai scumpe. Pentru mine a fost cumva uşor să mă adaptez, că eu veneam deja de foarte sus. Eram deja foarte tough în negocieri pe pe sume mari. N-aveam o problemă să scad în valori pe metru pătrat sau în valori pe preţ unitar. Pur şi simplu am implementat aici formula aplicată în afaceri de soţul meu în Arabia Saudită”, punctează antreprenoarea. Graţie sprijinului oferit de acesta în afaceri – deopotrivă experienţă, acces la produse dar şi la resurse financiare, Tatiana Popescu spune franc că în afaceri nu a întâmpinat dificultăţi, nu a existat niciodată o situaţie fără ieşire.
Milionar la 21 de ani
Întrebat despre înfiinţarea Quadra Casa, Hussein Ibrahim, care are un grup de firme cu activităţi pe trei continente, spune că „povestea adevărată este că atunci când ne-am căsătorit, Tatiana avea un alt job într-o altă companie ca export manager. Călătorea mult şi am decis să renunţe şi să începem ceva în România, ceva uşor, care să o ţină ocupată, având în vedere că eu călătoream tot timpul, fiind rezident în Arabia Saudită”. În ţara din Orientul Mijlociu este, de fapt, sediul central al afacerilor pe care le gestionează, dar povestea lui de viaţă bate multe scenarii de film. Originar din Liban, a început să lucreze la o vârstă foarte fragedă, în jur de 12 ani, pe perioada verii, la fel ca şi alţi copii din Taiwan, unde locuia pe-atunci, povesteşte el. La 17 a început facultatea, într-o ţară europeană pe care nu o numeşte, iar la 18 a început să lucreze din nou, cu chinezii, dar în Europa. „Am studiat economia internaţională şi am obţinut un master. Am lucrat până la 23 de ani, dar la 21 de ani am făcut primul milion de dolari. La 21 de ani aveam exact 1 milion de dolari cash”, povesteşte Hussein Ibrahim. Cum a reuşit această performanţă? Din activităţi de comerţ, iar unul din avantajele sale era că vorbea chineza („la vremea aceea, era ceva rar”), engleză, franceză, arabă. „Aşa că puteam să conectez diferite culturi. Am început ca translator, apoi am intrat în parteneriate şi lucram pe sezon: papetărie, produse pentru grădiniţe, bandă adezivă, superglue, jucării, brichete, diverse produse de retail.”
La 23 de ani, proaspăt absolvent, s-a întors în Liban, apoi a plecat în China, unde a stat între 2003 şi 2005. În China avea un unchi arhitect, care a studiat în Italia, unde avea o companie. „La acea vreme începeau să producă în China piese de schimb pentru italieni. Era greu şi scump să produci multe produse de alamă”, explică antreprenorul. Era vorba de tot felul de piese din acest material – piese pentru mixere, duşuri suspendate, toalete, ţevi, şamd, produse pe-atunci în Italia şi Spania. „Unchiul meu, arhitect, producea în Italia şi adusese matriţe cu care a început producţia în China. Am trăit acolo, l-am ajutat, am început să înţeleg mai bine afacerea, cum se face şi de unde vin produsele. Când am adoptat obiceiuri chinezeşti – am început să mănânc noodles, orez… – am zis, gata! M-am întors în Liban, unde am întâlnit un prieten care era conectat cu familia regală din Arabia Saudită şi astfel am ajuns în acea ţară, în 2005.”
În acelaşi an a început afacerile în Orientul Mijlociu. Primul pas a fost cunoaşterea pieţei. „Am început prin a studia ce era nevoie pe piaţă. Aveam resursele. Era o piaţă în principal pentru chinezi, indieni şi cei din Emirate, iar noi am început să aducem produse italieneşti pentru a viza proiectele medii. Dar era o ţară închisă din toate punctele de vedere. Era foarte greu să obţii o viză – trebuia să aştepţi şase luni. În acea perioadă, Arabia Saudită era în alb şi negru”, îşi aminteşte Hussein Ibrahim. Spune că a avut norocul de a fi implicat în megaproiectele pe care Arabia Saudită le-a început în timpul regelui Abdullah în 2007; la acel moment, au început să lucreze în Arabia Saudită companii internaţionale, designeri şi consultanţi internaţionali, au apărut standarde înalte. „Am început să folosim ştiinţa, produsele şi cunoaşterea, iar cu puţin noroc am început renovarea zonelor din Mecca, un proiect în expansiune care continuă şi acum, de aproape 15 ani. Suntem furnizorii principali ai acestui proiect. Este unul dintre cele mai mari proiecte în desfăşurare din lume, deoarece atrage anual 50 de milioane de musulmani”, explică Hussein Ibrahim. Şi estimează că în Arabia Saudită afacerea pe care a construit-o se află în poziţia de lider, reprezentând aproximativ 35% din importurile totale din Italia către această ţară. Iar la nivel de cifre, „vorbim de sute de milioane de euro” şi circa 950 de angajaţi.
Quadra Casa are trei showroomuri – unul în Agora Floreasca şi două în zona Otopeni, pe un teren de 20.000 mp. Spaţiile de expunere prezintă concret produsele şi soluţiile, iar stocurile disponibile imediat au o valoare de circa 20 mil. euro.
Când banii sunt suficienţi
Cum a ales România ca ţară în care să locuiască? „Când eşti tânăr eşti încăpăţânat, cauţi succesul, eşti mult mai determinat, cariera este pe primul loc, iar «viaţa» ocupă un loc secundar. Nu înţelegi unele lucruri până când nu vezi cum cresc copiii tăi şi simţi că îmbătrâneşti. Repeţi aceleaşi lucruri, ajungi la un punct în care îţi împlineşti visurile şi ai o stabilitate financiară. Atunci încep să vină demonii şi mintea se schimbă, apar înţelepciunea şi deciziile.” Concret, a decis să se stabileasă în România după pandemie care a fost declanşatorul, pentru că în timpul COVID-ului a fost blocat în Arabia Saudită timp de doi ani. „Nimeni nu putea ieşi şi nimeni nu putea intra. Spre deosebire de Europa, care era mai flexibilă, acolo prima perioadă a fost de patru luni de izolare totală. Apoi au fost mai flexibili, dar ţara a fost blocată pentru doi ani. Aşa am înţeles că orice se poate întâmpla într-o lume civilizată. Familia într-o parte a lumii, eu într-altă parte.” Soţia şi copiii săi locuiau în Bucureşti, o altă parte a familiei era în Liban, iar el eram în Arabia Saudită. „Nu puteam ieşi, nu puteam veni înapoi. Dacă ieşeam, nu ştiam dacă eram acceptat acolo, dacă eram acceptat aici. Era imposibil de prezis ce se va întâmpla.” Atunci s-a hotărât că este momentul să se mute, să fie alături de familie, în România sau unde altundeva ar fi decis să locuiască.
Pandemia a schimbat tipul de lucru şi în business, acelerând folosirea tehnologiilor. „Pentru noi, întâlnirile erau întâlniri în persoană. Dacă cineva voia să te întâlnească, venea din altă ţară, sau urcai avion şi te duceai tu. Apoi, dintr-o dată, am început să folosim Zoom şi alte platforme. Am descoperit Zoom cu o lună înainte de COVID şi era ca un joc pentru noi, cu prietenii din Dubai. Ne adunam noaptea, doar pentru a nu fi pe telefoane. Dar am înţeles că poţi gestiona lucruri de la distanţă. Prezenţa nu mai este atât de importantă cum era înainte. Poţi delega, poţi avea un sistem puternic.” A implementat această nouă abordare de lucru, treptat, a delegat atribuţiile către executivi şi unităţi de afaceri, şi s-a mutat în România.
Cum se rafinează piaţa
Cât de repede se schimbă lucrurile la nivelul pieţei româneşti de finisaje? „Pe măsură ce creştem, realizăm că facem lucrurile corect. Ne-am asumat riscurile. Cred că mai sunt multe de făcut, mult mai multe, dar este un ciclu. Nu vrem să îl ardem prea repede. Avem răbdare şi credem că totul se îndreaptă în direcţia corectă. Românii călătoresc, trăiesc pe ici şi colo, văd camere de hotel. Încep să înţeleagă ce înseamnă confortul în interiorul caselor lor. Pentru că acum câţiva ani, maşina era mai importantă decât casa. Mă plimb prin oraş, văd maşini care sunt mai valoroase decât apartamentele în care trăiesc cuplurile”, punctează Hussein Ibrahim.
El identifică mai multe perioade în ce priveşte comportamentul legat de prezentarea unei imagini personale. „A fost era telefonului, apoi era aspectului, apoi era maşinii. Aceste tipuri de manifestare reprezintă o parte din cum ne exprimăm, o variantă de a fi încrezători, de a arăta ceva. Şi la final, care este confortul tău? Stai poate 3-4 ore pe zi în maşină, dar în casă, tu şi familia ta petreceţi 60-70% din timp. Confortul este cu adevărat important şi am văzut acum că în piaţă există deja interes pentru diversitate.” Şi, adaugă el, în trecut cererea era mai mare decât oferta, aşa că oamenii cumpărau orice era disponibil, mai ales expaţii români care lucrează în străinătate, cei care au plecat în Statele Unite, în Australia. „Călătoreşti, pleci din ţară pentru a avea o viaţă mai bună, nu ca să rămâi acolo, ci ca să cumperi o casă, un teren, să îţi construieşti o casă, să te întorci; nimeni nu călătoreşte afară fără intenţia de a se întoarce în ţară. În primul val, românii plecaţi în străinătate au început să cumpere orice era disponibil, doar pentru a avea o prezenţă. Cererea a fost mare pentru că sunt mulţi români care lucrează în străinătate, sunt muncitori, sunt buni şi câştigă bani şi asta s-a reflectat în piaţa de aici.”
Al doilea val care a influenţat piaţa se leagă de momentul în care România a început să fie o ţară bună pentru afaceri şi a atras multe companii internaţionale să fie bază logistică sau hub pentru multe companii, explică omul de afaceri. Aceste companii internaţionale aveau manageri care veneau din ţări europene cu standarde înalte, salarii mari, aşa că îi interesau apartamente bune. Care erau destul de limitate sau erau locaţii bune, dar cu finisaje proaste, aşa că au început renovările. „Acesta este un ciclul normal – o poţi vedea şi în industria alimentară, şi în modă. Ceea ce are cea mai mare valoare este spaţiul tău de locuit, dar ajungem întotdeauna prea târziu (la acest capitol – n.red.). Pentru că la început vrem să călătorim, să facem poze, vrem vacanţe de vară, de iarnă, de schi, să mergem în Dubai, Bali, Maldive etc. Dar la final, întotdeauna ne întoarcem acasă. Restul sunt amintiri şi viaţa ta este acolo. Aşa îţi apreciezi viaţa. Spaţiul impactează şi copiii. Spaţiul, culorile, totul afectează mentalitatea copiilor, încrederea lor, perspectiva lor asupra vieţii, impactul asupra vieţii lor, asupra soţiei tale şi asupra ta însuţi.”
Iar schimbări de comportament sunt vizibile deopotrivă din partea clienţilor finali, dar şi a dezvoltatorilor şi arhitecţilor. Înainte era toată lumea construia cuburi şi apartamente, acum este vizibil că spaţiile comune se lărgesc, sunt mai multe facilităţi, oamenii pun săli de sport, piscine. „Este o piaţă vibrantă. Oamenii călătoresc, reţelele sociale influenţează, oamenii văd şi poţi observa preţurile dezvoltărilor din întreaga lume. Şi înţelegi când plăteşti 5.000 de euro pe metru pătrat în Bucureşti şi abia ai un loc de parcare că nu merită. În alte capitale ale lumii plăteşti aceeaşi sumă şi locuieşti într-un bloc înalt sau ai piscină, grădini, facilităţi diferite, servicii diferite, valet, spălătorie, ca nişte servicii care nu existau aici”, subliniază Hussein Ibrahim, care observă că piaţa rezidenţială se îndreaptă în acea direcţie, în zona de top. Dar, completează el, Quadra Casa nu se adresează pieţei cu apartamente de 60.000 – 100.000 de euro, cu suprafeţe de 60 mp.
Compania are stocuri în valoare aproximativă de 20 de milioane de euro, dar aceasta nu este fixă, ci poate să scadă la 17 milioane mâine, iar poimâine să fie 21. „Încercăm să menţinem un stoc mediu de 20 milioane. Pentru că în afacerea noastră, lanţul de aprovizionare este foarte important şi contează mult că produsele sunt disponibile pe loc. Multe afaceri similare nu au avut succes din cauza timpului lung de livrare. Clientul vine şi pleacă foarte repede, vrea produsul imediat, nu are răbdare să aştepte trei sau şase luni. Vrea să meargă într-un loc, într-un magazin şi să găsească totul. La fel ca în piaţa era cu produse de nivel cel mult mediu, cum sunt magazinele de bricolaj, care sunt multe. Poţi să îţi faci casa, dar ajungem să fim ca pe vremea comunismului – un produs pentru toate naţiile.” Iar Hussein Ibrahim adaugă că la Quadra Casa clientul poate veni ca la McDonald’s – plăteşte, ia burgerul şi toată lumea este fericită. Pe de altă parte, admite el, din punctul de vedere al afacerii, acest nivel de stoc este neperformant, „pentru că stocul trebuie să se mişte de minimum două ori pe an, ceea ce nu a fost cazul nostru la început, dar avem viziunea. Ştiu că vom ajunge acolo. Credem în ceea ce facem, iubim ceea ce facem şi avem răbdare”.
Perspective de creştere
„Aşa cum am spus, piaţa este încă foarte de bază. Nu există proiecte de utilizare mixtă aici. Ospitalitatea este încă foarte de bază – Bucureştiul este capitală europeană, cea care a intrat cel mai recent în Schengen. În total, are 8.000 de camere în segmentul de 5 stele. Două zboruri din Dubai cu 600 de vizitatori ar bloca oraşul. Mai sunt multe de făcut, la nivel de oraş. Trebuie să începem de la aeroport, autobuze, gară. Sunt trei lucruri majore care trebuie dezvoltate de la zero. Apoi trebuie dezvoltate spitale”, evidenţiază Hussein Ibrahim direcţii de dezvoltare pe care le urmăreşte.
În plus, adaugă e, locaţia geopolitică a României astăzi echivaloază cu a Turciei acum 50 de ani. „Ţara este pe prima linie de apărare a NATO, din partea Rusiei. Este foarte important din punct de vedere geopolitic. Cu siguranţă ar trebui să vină foarte multe investiţii din partea NATO, din partea americanilor, din partea tuturor celor din vest, în această parte a lumii. Sunt foarte multe lucruri de făcut, nu există limite.”
Quadra Casa lucrează în mod tradiţional, ceea ce implică colaborarea cu arhitecţi, dezvoltatori, oferind timp, „pentru că cel mai valoros factor în afacerea noastră este timpul. Noi nu suntem un magazin DIY unde vii, cumperi şi pleci. Noi proiectăm, detaliem, personalizăm fiecare proiect. Pe baza proiectului, avem nevoie de timp, inteligenţă, selecţia produsului, desene tehnice. Oferim o soluţie completă. În afacerea tradiţională, cum operăm noi, nu putem creşte peste pragul de 100 milioane de euro. În 2030, Quadra Casa ar trebui să ajungă la o cifră de afaceri de 60-70 de milioane de euro”, conchide Hussein Ibrahim.
De vorbă cu Hussein IBrahim,Cofondator al Quadra Casa
Ai afaceri în domeniu în mai multe ţări. Care este nivelul pieţei din România?
După pandemie, am început să petrec mai mult timp în România, pentru a fi mai prezent aici. Am început să analizăm piaţa, să vedem ce se întâmplă în diferite segmente şi cum s-au dezvoltat. Unde suntem noi? Ce plăteşte consumatorul? Care sunt standardele? (Am văzut că) nu există standarde româneşti. În sectorul nostru de afaceri, pur şi simplu nu există standarde. Există standarde americane, australiene, există standarde europene generale, dar nu există standarde româneşti.
Dacă vorbim de urbanism, ar trebui să existe coduri de construcţie. Dar fiecare dezvoltator face cum şi ce vrea. Nu există un caracter al oraşului. De exemplu în partea oraşului de la Floreasca până la Charles de Gaulle în triunghi poţi vedea că dezvoltările din perioada post-1990 sunt toate albe şi gri.
Toate zonele frumoase din oraş sunt deja ocupate şi sunt sub standarde, sub orice standarde. Iar consumatorul român plăteşte cu adevărat un preţ mare. Plăteşte mai mult decât merită pentru ceea ce primeşte. Aşa că am avut trei direcţii de acţiune şi a fost riscant, toate lucrurile erau riscante. Era o piaţă foarte de bază, extrem de orientată pe preţ. Am început să punem cunoştinţele şi experienţa noastră pentru a aduce mai multă valoare, să fim în bugetul pe care dezvoltatorii, constructorii sau consumatorii erau dispuşi să-l aloce, dar să aducem mai multă valoare, mai multe opţiuni, standarde mai înalte pentru confortul celor care vor locui într-un anumit spaţiu. Am început cu un showroom mic, apoi l-am extins pe un etaj întreg. Aici (Agora Floreasca – n.red.) sunt 1.500 de metri pătraţi pe care sunt expuse produse varietate; am început să educăm consultanţii noştri de vânzări, clienţii, partenerii. Şi am început să vedem rezultatele.
Care sunt oportunităţile şi dificultăţile pe care le vezi în această perioadă pe piaţă?
Dificultăţile se leagă de faptul că în toată Europa cheltuielile au fost redistribuite între sectoare, aşa că există mai puţină finanţare din partea guvernelor, a băncilor naţionale, băncilor pentru construcţii. Se mută spre sectorul de apărare. Acest lucru creează dificultăţi pe piaţă din punctul de vedere al fluxului de numerar şi al finanţării. Este mai provocator, dar benefic pentru noi, pentru că acest lucru curăţă piaţa. Doar cei puternici şi bine organizaţi vor rămâne. Iar noi am proiectat compania să funcţioneze în toate condiţiile. Şi performăm mai bine în condiţii dificile.
Care este ţinta pentru afacerea din România?
Nu sunt o persoană „financiară”, ne-am făcut banii. Iubim cu adevărat ceea ce facem. Scopul meu este să schimb mentalitatea dezvoltatorilor, pentru a oferi o viaţă mai bună pentru toţi cetăţenii oraşului în care operăm. Nu vreau să vorbesc despre servicii, nu este vorba de produse, este despre stilul de viaţă. Este vorba de stilul de viaţă pe care orice fiinţă umană îl merită.
Cât ai investit în România?
30-35 milioane de euro.
În câte ţări ai activităţi?
Să zicem că operăm în trei continente.
Din România, acoperiţi doar piaţa locală?
Da, dar pot fi unii clienţi români care au case sau afaceri în alte ţări, şi îi putem deservi de aici. Poate fi o vilă în Grecia, Spania, Franţa dau Italia. Dar pentru afaceri internaţionale avem birourile din Dubai care se ocupă de ele.
Cât de mult călătoreşti?
În prezent? În fiecare săptămână. În trecut, aproape în fiecare zi. Obişnuiam să călătoresc de 180 de ori pe an, ceea ce era destul de obositor.
Dacă ar fi să începi o altă afacere astăzi, ce ar fi?
Medicală.
În România sau altundeva?
Oriunde, pentru că facem deja agricultură în altă parte.
Umanitatea are nevoie de hrană, educaţie şi sănătate. Cred că sănătatea este ceva ce necesită pasiune, dedicare, cunoştinţe şi pentru domeniul medical văd o mare oportunitate aici.
Dacă ai putea să te întorci la tine când aveai 20 de ani, ce sfat ţi-ai da?
Am avut o viaţă foarte interesantă şi am savurat fiecare etapă. Sunt foarte fericit pentru realizările mele. Aş păstra totul la fel. Nu aş schimba nimic.
Un sfat pentru tinerii de astăzi?
Este complicat. Pentru că este ca şi cum i-aş cere sfaturi bunicului meu, dar nu voiam să-i aud sfaturile atunci. Fiecare trebuie să aibă un vis, să lucreze la abilităţile lui, să fie onest, determinat, să muncească din greu, nu doar inteligent. Munca grea este cu adevărat apreciată şi aduce rezultate pentru oameni. Există zicale ca „Munceşte inteligent, nu munci din greu”, dar totuşi, astăzi depindem de oameni de vârsta mea sau mai mari, care încă apreciază aceste valori: onestitate, loialitate, şi abia apoi vine cunoaşterea. Şi fiecare are nevoie şi de un pic de noroc pentru a reuşi.
Ai trăit în multe ţări până acum. Care este preferata ta?
Aceasta este preferata mea. Pentru mine, România este acasă, datorită soţiei şi copiilor. Mă simt ca acasă, sincer. Ori de câte ori mă întorc, simt liniştea şi relaxarea. Merg pe străzi şi mă simt ca acasă. Chiar dacă nu este a mea.
Îmi place pentru că încă are acel „gust românesc”. Nu este cosmopolit. Oraşele ca Londra, Paris, Milano şi-au pierdut din specific. Aici încă vezi obiceiuri şi are un stil vechi. Cultura românească este mai influentă în oraş.
Libanul este ţara mea, este parte din mintea mea. Este o zonă problematică, haotică, instabilă pentru moment.
Care este ţinta ta personală ca om de afaceri?
Pe piaţa românească, în industria noastră, construim conceptul de fine dining la preţuri de bufet. Cred că trebuie să oferim o soluţie completă. Soluţiile complete înseamnă amenajări complete, mobilă, iluminat, aparate, bucătării. La Quadra intri într-un mall, unde vei găsi specialişti care îţi oferă soluţii complete şi livrări imediate. Fine dining fără preţuri mari.
De vorbă cu Tatiana Popescu, co-fondator Quadra Casa
Care este tipul de proiecte pe care le abordaţi în segmentul persoanelor fizice, care este nivelul de preţ al unei proprietăţi care este client al Quadra Casa?
În general, nivelul de preţ al unei proprietăţi pleacă de la 200.000 de euro. Majoritatea clientelei, în segmentul persoanelor fizice, este în zona de nord a Capitalei. Rar facem apartamente mici sau facem doar dacă e vorba de clienţi din bula noastră şi găsesc spaţii mici pe care vor să le renoveze. În general este vorba de locuinţe care au cel puţin trei băi, adică sunt spaţii mari.
Care este tipul de client?
Încercăm să operăm prin trei canale: pentru dezvoltatori, utilizatori şi un fel de distribuţie. Cam 70% din afacerea noastră este făcută prin dezvoltatori.
Care sunt cele mai importante lecţii din sfera de business, din prisma experienţelor proprii, pe care ţi le-ai însuşit de-a lungul anilor?
Cel mai important lucru în relaţia mea cu clienţii este că trebuie să răspunzi cât se poate de repede, indiferent care este răspunsul. Au fost situaţii în care am evitat să răspund pe loc, am amânat un pic răspunsul, şi mi-am dat seama că n-a fost cea mai bună abordare că mi-a luat timp să rezolv cu anumită situaţie, chiar dacă rezultatul final a fost OK şi a fost toată lumea fericită. Am ajuns la concluzia că este mai bine să răspunzi pe loc; clienţii – cel puţin cei cu care lucrăm noi – caută să fii onest cu ei, direct şi să le dai informaţia clar şi rapid.
Cu ce dificultăţi te-ai confruntat în antreprenoriat?
Ce mi se pare foarte greu este că muncesc foarte mult, dar nu am avut situaţii dificile, din care să nu văd o ieşire. Nu pot să mă plâng, n-am n-am avut dificultăţi. Pe lângă asta, mă pot baza pe soţul meu, pot să mă sprijin de el oricând. Dacă îi spun astăzi că am nevoie de 10.000m² dintr-un anumit tip de materiale, pe care trebuie să-i livez săptămâna viitoare, el rezolvă. Sau dacă îi spun astăzi că mâine am nevoie de 500.000 euro, se rezolvă. Probabil acestea sunt şi motivele pentru care am realizat atât de mult într-un termen atât de scurt (în ce priveşte dezvoltarea firmei – n.red.), pentru că el m-a ajutat să rezolv orice situaţie.
Eu întotdeauna zic că un vânzător trebuie să ştie să vândă scump. Din experienţa avută în Quadra, de fiecare dată când am
avut o tentativă să angajăm colegi care veneau dintr-un business cu produse mult mai ieftine, n-au fost capabili să vândă
produsele noastre, care sunt mai scumpe. Pentru mine a fost cumva uşor să mă adaptez, că eu veneam
deja de foarte sus. Negociam înainte pe sume mari.
Tatiana Popescu, copropRietar Quadra Casa
În domeniul nostru, dacă trimiţi o comandă unei fabrici, deşi ai o relaţie foarte bună cu partenerii, ei au stabilite date de producţii. În schimb Hussein, fiind un client atât de mare pentru majoritatea fabricilor, are zilele lui de producţie în fabrică, în care decide ce produce, când, ce cantitate şi aşa mai departe. Şi asta m-a ajutat foarte mult. Astfel, eu când merg la negocieri, dacă mi se cere termen de livrare de două săptămâni, pot onora comanda. În schimb, dacă ai avea o relaţie normală cu fabrica, trebuie să aştepţi producţia, care este poate peste 45 de zile sau este peste două luni. Aici am un avantaj mare faţă de alte firme. În plus, diferă şi preţul pe produs, pentru că un client care are nevoie doar de câteva plăci mari (lastre) avea de plătit o sumă mai mare decât la noi. La Quadra Casa poate cumpăra produsele direct din stoc, la calitatea premium garantată de producător.
Faţă de competitorii noştri, putem oferi preţuri mai mici, pentru că avem optimizat tot fluxul de aprovizionare. Camioanele merg la grad de încărcare maximă, paleţii sunt compleţi, ceea ce este important şi pentru că la împachetări mai mici există riscul de deteriorare a produselor.
Lucrăm doar cu fabrici care au modele în producţie, nu cumpăr niciodată capete de stocuri, astfel încât dacă un client are nevoie de un anumit produs la un moment dat, peste câţiva ani de când a terminat proiectul, poate găsi la noi acelaşi produs. Unele firme de pe piaţa locală au ales să importe marfă la calitatea a doua – ani în şir România a fost tratată şi văzută ca o piaţă de desfacere pentru mărfuri care nu erau de calitate premium sau standard. Sau ajungeau la noi pe piaţă produse care ieşiseră din producţie.
Dacă nu ar fi fost domeniul amenajărilor, ce alt business ţi-ar fi plăcut să construieşti?
Cred că în universul de fashion, dar nu aş putea spune ceva anume. Îmi place frumosul şi cred că dacă nu era design, arhitectură, amenajări af fi fost ceva legat de fashion.
Pentru tinerii la început de drum ce sfat ai avea?
Nu cred că sunt în postura în care să dau sfaturi tinerilor. Dar fiicei mele, care are
16 ani şi a început să lucreze la Quadra, încerc să-i dau sfaturi în fiecare zi. Un sfat este să se „atârne” un pic mai serios de viaţă şi faţă de viaţă şi să nu creadă că tot ce zboară se mănâncă. Copiii din ziua de azi au o viaţă foarte uşoară. Pentru că noi ca părinţi, cei generaţia noastră sau mai avansaţi în vârstă, am încercat să oferim copiilor absolut tot confortul, nu le-a lipsit absolut nimic. Ei nu sunt flămânzi – nici la propriu şi nici la figurat – şi nu au un target în viaţă. Eu când când am „deschis ochii” şi când am înţeles că mă cheamă Tatiana, ştiam clar că vreau să am casă la 22 de ani. Iar la 21 de ani mi-am cumpărat prima casă. Aveam obiective foarte clare, foarte bine stabilite pentru mine, nu pentru alţii. Nu căutam să demonstrez nimănui. Tinerii, copiii din ziua de azi nu au mentalitatea de a-şi stabili obiective.
Viviana Corneţeanu 
Elena Bodislav 
Coordonează proiectele de transformare digitală pentru reţeaua de dealeri a companiei. A început să lucreze la Porsche Inter Auto Romania din al doilea an de facultate, având iniţial o poziţie part-time şi, povesteşte el, era bun să tasteze repede (100 WPM). Pas cu pas a avansat ulterior în organizaţie, ajungând în să conducă programul Online Dealer, lansat ca pilot în România.
Bogdan Ionuţ Sorescu
Claudia Cetăţoiu este Corporate Transaction Director, cu peste 15 ani de experienţă în real estate, acumulată într-un parcurs profesional început chiar în plină criză, în 2009. A pornit ca asistentă într-o echipă renumită la acea vreme, atrasă de mediul de business şi de oamenii eleganţi din industrie, fără să bănuiască atunci cât de repede va învăţa lecţiile pieţei. Astăzi, coordonează portofolii complexe pentru companii multinaţionale, de la strategii de relocare şi optimizare, până la decizii de portofoliu cu impact local şi global.
Dragoş Şimonescu
Ştefan Surcel 
Astăzi, ea îşi împarte timpul între Colţul Boho şi un job part-time în social media, unde colaborează cu restaurante, cabinete, saloane sau galerii din Timişoara.
„O afacere de familie e un proiect pe termen lung, nu e doar un business, nu e doar ceva legat de cifre. E despre moştenire, mai degrabă decât despre făcut bani”, spune Francesco Mutti, CEO-ul şi acţionarul majoritar al grupului. El adaugă că reprezintă cea de-a patra generaţie a familiei implicată în acest proiect. E singurul moştenitor. Mai departe, povestea poate fi continuată de fiica sa, care are 30 de ani. „Avem o istorie lungă şi complicată. Spre exemplu, în timpul Primului Război Mondial, trei dintre cei patru fii ai unuia dintre fondatori (au fost doi reprezentanţi ai familiei Mutti cei care au pornit businessul – n.red.) au plecat să lupte. Din fericire, toţi s-au întors acasă după, dar a fost o perioadă foarte dificilă pentru companie. Şi acum trăim momente complexe, dar nimic comparabil cu ce a fost atunci.” Totuşi, el recunoaşte că la nivel global situaţia e marcată de incertitudine. Aşadar, când vorbeşte despre viitor, spune că vrea să ducă povestea mai departe, dar dincolo de a-şi face prea multe planuri îndepărtate, alege să se ancoreze în prezent. Spre exemplu, pentru anul acesta, grupul Mutti estimează vânzări de circa 800 de milioane de euro. Spre comparaţie, în 2010, cifra de afaceri a companiei era de aproape cinci ori mai mică. Această creştere accelerată a venit chiar în era lui Francesco Mutti.
Un model de funcţionare diferit
„E greu de spus un număr exact de SKU-uri dat fiind că avem dimensiuni diferite pentru fiecare articol şi avem etichete diferite pentru fiecare ţară în parte.”
Dar în România?
Din Italia în toată lumea
Întrebările oaspeţilor, răspunsurile gazdelor: