Category: Revista BM

  • Cum au ajuns asistenţii AI să ştie ce planuri ai pentru prânz, ce năzbâtii ţi-a mai făcut pisica şi până şi glumiţa aceea deplasată făcută cu colegul pe care şeful nu trebuia s-o ştie

    În graba de a adopta instrumente bazate pe inteligenţă artificială care îmbunătăţesc productivitatea, este posibil ca firmele şi persoanele private să nu îşi dea seama de un cost esenţial: confidenţialitatea, sau intimitatea.

     

    Un articol publicat recent de The Wall Street Journal evidenţiază modul în care aplicaţiile de luat notiţe în conversaţii folosind inteligenţa artificială, concepute pentru a eficientiza întâlnirile şi comunicarea, captează şi distribuie în mod accidental conversaţii private, remarci nonşalante şi chiar picanterii personale. De la preferinţe legate de sandvişuri la accidente implicând cartofi dulci, aceste instrumente transcriu mai mult decât li se cere. Şi, în timp ce unii utilizatori râd de stânjeneală, alţii sunt lăsaţi să navigheze printre trădările neintenţionate ale încrederii. Tiffany N. Lewis era îngrijorată că este victima unei păcăleli. Un posibil client o contactase pentru a colabora cu agenţia ei de marketing digital pro-bono, dar mesajul său a ajuns direct în spam. Apoi a ratat mai multe întâlniri programate cu domnişoara Lewis. Să fi fost acesl om un impostor? Când clientul a rugat-o să se întâlnească din nou, Lewis l-a adăugat la un apel pe care îl purta deja cu asistentul ei. Înainte de a deschide conversaţia, Lewis a glumit: „Vom vorbi cu legendarul prinţ nigerian?” În ciuda semnalelor de alarmă că are de-a face cu o escrocherie, personajul s-a dovedit a fi o persoană legitimă. Lewis s-a simţit uşurată – până când şi-a dat seama că noul ei client  a primit un rezumat complet al apelului în căsuţa sa poştă electronică, inclusiv remarca ei cu „prinţul nigerian”. Tot timpul ea folosea un sistem de notiţe bazat pe inteligenţă artificială. „Am avut mare noroc că persoana avea un bun simţ al umorului”, a spus Lewis, care locuieşte în Stow, Ohio. Inteligenţa artificială îţi ascultă şedinţele  de lucru – inclusiv părţile pe care nu vrei să le audă nimeni. Înainte ca participanţii să se înscrie sau când un coleg îi cere altuia să se retragă pentru a discuta o problemă separat, cei care iau notiţe prin intermediul inteligenţei artificiale pot intercepta conversaţiile şi discuţiile private destinate unui public select, apoi pot transmite citate brute tuturor celor prezenţi la întâlnire. Nicole şi Tim Delger conduc o firmă de branding din Nashville numită Studio Delger. După o întâlnire de afaceri de la sfârşitul anului trecut, cuplul a primit un rezumat de la asistentul de inteligenţă artificială al Zoom, care în mod clar nu avea legătură cu munca. „Studio a discutat despre posibilitatea de a obţine ingrediente pentru sandvişuri de la Publix”, spunea un paragraf. O altă concluzie cheie: „Nu-mi place supa”. Clientul lor nu s-a prezentat la întâlnire, iar cei doi îşi petrecuseră timpul discutând despre ce să pregătească pentru prânz. „Aceasta a fost prima dată când a prins o conversaţie privată”, a spus Nicole. Din fericire, rezumatul nu a ajuns la client. Andrea Serra, coordonator de strategie la o agenţie de comunicare, a simţit pe pielea ei ce înseamnă incursiunile inteligenţei artificiale în viaţa privată. Într-o transcriere, un asistent AI de luat notiţe a surprins-o descriindu-şi frustrarea faţă de noul magazin Whole Foods din cartierul ei. Deşi îşi setase preferinţele astfel încât notiţele să ajungă doar la gazdă, a distribuit e-mailul cu alte două persoane participante la apel pentru a se amuza. O altă recapitulare a întâlnirii cuprindea paragrafe în care ea discuta despre faptul că aproape că şi-a dat foc bucătăriei încercând să facă o nouă reţetă cu cartofi dulci. „Erau acolo toţi paşii noştri de acţiune, toată strategia pe care am discutat-o în timpul întâlnirii şi apoi, la întâmplare, ceva despre viaţa noastră personală despre care am vorbit săptămâna trecută şi am vrut să recuperăm şi săptămâna aceasta”, a povestit Serra. „Doar o mică propoziţie, ca o surpriză, acolo.” Deşi şefa ei, Debora Lima, sperase că rezumatele lucrului cu inteligenţa artificială vor reduce munca echipei, încă aşteaptă ca tehnologia să se îmbunătăţească. Între timp, ea şi colegii ei au îmbrăţişat noua tehnologie ca pe o rătăcire comică. În timp ce se uita peste notiţele unei întâlniri pe care a găzduit-o recent, a observat expresia „hei, plăcinţică drăgălaşă” în transcriere. Lima a spus că ar trebui să existe un canal la nivelul întregii companii unde să fie arhivate cele mai amuzante exemple. Aplicaţiile de luat notiţe pot îndeplini o varietate de sarcini, de la înregistrarea şi transcrierea apelurilor, generarea de acţiuni pentru echipe şi recapitularea a ceea ce s-a spus deja pentru oricine se alătură cu întârziere. Multe semnalează participanţilor că o întâlnire este înregistrată şi transcrisă. Funcţia AI Companion de la Zoom, care a generat peste 7,2 milioane de rezumate ale întâlnirilor până la sfârşitul lunii ianuarie 2024, afişează o casetă de dialog în partea de sus a ecranului pentru a anunţa participanţii când este activată. Atâta timp cât este activă, o pictogramă diamant cu AI Companion continuă să clipească în colţul din dreapta sus al întâlnirii. De asemenea, utilizatorii pot solicita gazdei să nu mai utilizeze funcţia AI Companion. „Vrem ca utilizatorii să simtă că deţin cu adevărat controlul”, a declarat Smita Hashim, director de produs la Zoom. Funcţia de notiţe AI de la Google funcţionează similar, doar gazdele întâlnirilor sau angajaţii organizaţiei gazdă având posibilitatea de a o activa sau dezactiva. Când este activată, utilizatorii vor vedea o notificare şi vor auzi un semnal audio, iar o pictogramă creion albastru va apărea în colţul din dreapta sus. „Lucrăm cu multă atenţie pentru a ne asigura că participanţii la întâlnire ştiu exact dacă şi când sunt utilizate instrumentele AI din Meet”, a declarat Awaneesh Verma, director senior de management de produs şi comunicare în timp real la Google Workspace. Rezumatele automate pot fi informative şi pot economisi timp sau, în mod neintenţionat, pot fi amuzante. Kelsey Ogletree, director executiv al unei platforme tehnologice pentru profesioniştii din mass-media, a primit un rezumat Zoom AI intitulat „Dimineaţa dezordonată a lui Monty”, care descrie cum câinele ei, Monty, a mâncat resturi de mâncare de pe tejghea şi a vomitat prin casă. În continuare, se arată că „Kelsey a fost dezgustată de incident şi s-a gândit să-i spele capul lui Monty cu detergent de vase Dawn”. A fost o conversaţie între ea şi soţul ei, care este şi partenerul ei de afaceri. (Şi Monty este de fapt o pisică, nu un câine.) John Barentine, astronom şi consultant în Tucson, Arizona, nu foloseşte dispozitive de notiţe bazate pe AI, dar a avut numeroase apeluri în care  acestea au fost activate. Cel mai recent, a fost surprins de ce a înţeles AI dintr-o convorbire care i-a fost trimisă.  Rezumatul de la începutul conversaţiei spunea: „John Barentine menţionează cu umor că există o doză letală de apă pentru oameni”. Barentine a explicat că a discutat despre inundaţiile devastatoare din Texas cu un client; inteligenţa artificială a înţeles complet greşit contextul. El apreciază că acum este mai probabil să folosească funcţia de chat privat în cadrul întâlnirilor, în loc să spună ceva cu voce tare în timp ce inteligenţa artificială ascultă. „Cel puţin ştiu că, dacă fac o remarcă cuiva în privat, deocamdată aceasta nu este înţeleasă de inteligenţa artificială care ia notiţe”, a spus astronomul.    

    Traducere şi adaptare: Bogdan Cojocaru

  • Cristina Ivasuc, SABON: „Nu trebuie să ai toate răspunsurile. E mai valoros să ştii să aduni oamenii potriviţi şi să le dai spaţiu să construiască”

    Cristina Ivasuc este, din octombrie 2024, International Omnichannel Marketing Director la SABON. Înainte de acest pas, a condus filiala din România, unde brandul a trecut de la statutul de marcă de nişă la o prezenţă constantă în marile oraşe, cu o comunitate loială. Cum se schimbă perspectiva unui lider atunci când trece de la o piaţă locală la responsabilităţi internaţionale?

     

    Cariera Cristinei Ivasuc nu a început în retail, ci în banking, domeniu în care a petrecut peste un deceniu. „Anii petrecuţi în bancă m-au ajutat să înţeleg în profunzime mecanismele financiare şi strategiile de business. Acolo am învăţat disciplina şi rigoarea, lucruri care îţi rămân ca reflex, indiferent unde mergi mai departe.” Trecerea în retail a schimbat modul în care privea relaţia dintre business şi oameni, după cum îşi aminteşte ea evoluţia în carieră într-un interviu amplu pentru BUSINESS Magazin. „Retailul m-a adus mai aproape de client şi de deciziile lui. Mi-am dat seama cât de mult contează experienţa, felul în care intri într-un magazin, cum eşti întâmpinat, ce trăire îţi rămâne după ce pleci. Toate acestea fac diferenţa, nu doar produsul în sine.” Când a preluat conducerea SABON România, a pus accent pe echipă şi pe felul în care oamenii se raportează la brand. „Nu m-am gândit niciodată că voi lucra la nivel global, dar am înţeles repede că dacă munceşti cu pasiune şi rămâi deschis la învăţare, oportunităţile apar. Pentru mine, rolul la SABON România a fost momentul în care am putut să adun toate experienţele din trecut şi să le aplic într-un context unde emoţia şi businessul merg împreună.” Despre lecţiile de leadership, Ivasuc vorbeşte fără ocolişuri: „Am învăţat să ascult. Pe oamenii din echipă, pe clienţi, pe parteneri. Nu cred că un lider bun trebuie să ştie totul. Mai degrabă trebuie să fie capabil să pună împreună oamenii potriviţi, să creeze contextul şi apoi să le dea spaţiu să construiască. Este important să păstrezi direcţia clară, dar să respecţi diversitatea şi felul diferit în care lucrează oamenii în pieţe variate.” Această adaptare se vede cel mai mult în noul ei rol internaţional. „În Europa, echipele apreciază autonomia şi valorizarea ideilor. În Asia, lucrurile se mişcă altfel: există un respect profund pentru ierarhii şi detalii, iar încrederea se clădeşte în timp. Nu pot aplica aceleaşi soluţii peste tot. Încerc să fiu atentă la nuanţe, să fiu sprijin pentru echipe şi, în acelaşi timp, să le dau libertatea să creeze.”

    În ceea ce priveşte strategia omnichannel a SABON, aceasta este este construită pe un set clar de valori: ospitalitate, bucurie, răsfăţ personal, surpriză şi emoţie. „Încercăm să creăm un parcurs armonios pentru client, indiferent de canal. Dacă intri într-un magazin şi eşti întâmpinat la fântâna noastră, devenită laitmotiv, sau dacă comanzi online şi interacţionezi cu brandul pe social media, scopul este acelaşi: să trăieşti o experienţă autentică şi să te simţi răsfăţat.” Ea povesteşte cum, într-o piaţă europeană dominată de eficienţă şi trenduri rapide, SABON încearcă să rămână fidel unei abordări diferite. „Nu vindem doar produse, ci creăm ritualuri. Designul poetic, inspiraţia din natură şi atenţia la detalii fac ca fiecare contact cu brandul să fie mai mult decât o achiziţie. Este o experienţă multisenzorială. Într-un fel, ceea ce diferenţiază SABON este tocmai această autenticitate.” România joacă un rol special în această poveste. „Este una dintre pieţele cele mai importante din grup, atât prin cifră de afaceri şi profit, cât şi ca exemplu de loialitate şi apropiere faţă de brand. Am construit aici o comunitate puternică şi o echipă care a inovat constant. Experienţele de pe piaţa românească au devenit surse de inspiraţie şi bune practici şi pentru alte ţări.”


    TENDINŢE ÎN BEAUTY & SELF-CARE – PE CE MIZEAZĂ SABON ÎN ROMÂNIA

    Œ Natural & organic – consumatorii devin tot mai atenţi la ingrediente şi cer formule curate, sigure şi sustenabile.

     eCommerce în expansiune – canalele online câştigă teren pentru varietate şi convenienţă, în special în rândul clienţilor fideli.

    Ž Formate sustenabile – refill-urile şi ambalajele eco-friendly devin tot mai populare, mai ales în zona produselor pentru baie şi îngrijire.

     Premiumness – cererea pentru branduri premium rămâne solidă, susţinută de loialitate şi accesibilitate mai mare.


    După pandemie, tendinţele din beauty şi self-care s-au schimbat vizibil. „Consumatorii sunt mult mai atenţi la echilibrul dintre minte, corp şi suflet. Nu mai e vorba doar de estetic, ci de cum te simţi. Oamenii caută produse care le aduc bucurie, momente de linişte, ritualuri care dau sens zilelor. Online-ul a câştigat mult teren, dar magazinul fizic rămâne esenţial pentru a testa texturi şi arome. În România, clienţii noi preferă să descopere SABON direct în magazin, iar cei loiali comandă simplu online.” Diferenţele culturale sunt evidente şi în raport cu consumatorii. „În România, cumpărăturile sunt adesea legate de starea de spirit, de emoţie. În Asia, deciziile sunt mai planificate, cu atenţie la simboluri şi detalii. Fiecare ţară are propriul său calendar emoţional şi comercial, iar pentru noi asta înseamnă că nu putem face copy-paste la nivel global. Campaniile trebuie gândite pe specific.”

    Cât despre viitorul pieţei de beauty din România, unde, potrivit datelor publice disponibile, SABON înregistrează afaceri de cca. 9,6 mil. euro,  Cristina Ivasuc mizează pe câteva direcţii clare: „Consumatorii devin tot mai atenţi la ingrediente, există o cerere reală pentru formule curate şi sustenabile. eCommerce-ul va continua să crească, la fel şi formatele refill sau ambalajele eco-friendly. În acelaşi timp, cererea pentru branduri premium rămâne solidă, pentru că nu vorbim doar de trend, ci şi de loialitate şi de disponibilitate mai mare a acestor produse.” În final, pentru cei care îşi doresc o carieră în industrii dinamice, Ivasuc se întoarce la un sfat simplu: „Curiozitatea e esenţială. Dacă nu întrebi, nu cauţi şi nu vrei să înveţi, te blochezi repede. Nu trebuie să ai un plan rigid, ci disponibilitatea de a te adapta şi de a creşte odată cu contextul.” România rămâne în centrul atenţiei, chiar dacă rolul Cristinei Ivasuc este astăzi unul global. „Ne concentrăm pe consolidarea prezenţei în oraşele şi magazinele cheie, prin experienţe mai bune, programe de loialitate şi campanii locale relevante. Nu planificăm noi magazine permanente, dar explorăm pop-up store-uri şi formate flexibile, care ne apropie de clienţi în momente speciale. Piaţa românească este promiţătoare, cu un ritm sănătos de creştere şi un public receptiv la inovaţie şi sustenabilitate.” Comparată cu pieţe mai mature din Europa sau Asia, România oferă spaţiu real pentru experiment. „În Franţa, Italia sau Japonia competiţia e acerbă şi saturaţia mult mai mare. România, în schimb, e într-o etapă de dezvoltare care permite să construim loialitate şi să educăm piaţa în privinţa unor concepte precum refill, sustenabilitate sau personalizare. Consumatorii sunt conectaţi la trendurile internaţionale, dar şi foarte ataşaţi de experienţele care au suflet.”

    Obiectivele internaţionale ale SABON pentru următorii ani se leagă tot de această coerenţă între pieţe. „Îmi doresc să dezvolt mai departe strategia omnichannel, să întărim prezenţa în pieţele cheie şi să aducem mai multă inovaţie în experienţa de brand. România va rămâne o piaţă strategică şi un loc de test & learn, dar şi o comunitate care confirmă faptul că brandul poate creşte sănătos atunci când este apropiat de oameni.”

    Definiţia succesului pentru Cristina Ivasuc nu are legătură doar cu cifrele. „Pentru mine, succesul nu înseamnă poziţii sau rezultate financiare, ci sentimentul că ceea ce fac are sens şi impact, pentru brand, pentru echipă şi pentru mine ca om. Succesul e evoluţie constantă şi momentele în care simt că am construit ceva durabil şi autentic.”

    Pentru cei care îşi doresc o carieră în cadrul unui brand global, mesajul ei este simplu: „Să fie curioşi, răbdători şi autentici. Să nu se teamă să înceapă de jos şi să înveţe din fiecare etapă. Să îşi păstreze valorile, dar să fie deschişi la diversitate şi culturi diferite. Şi, mai ales, să nu uite că fiecare om contează. În final, nu doar experienţa profesională te face valoros, ci şi felul în care contribui cu empatie, energie şi viziune.”    

     

     

    Cinci întrebări şi răspunsuri din interviul cu Cristina Ivasuc, International Ommnichannel Marketing Director, Sabon:

    Ce lecţii din parcursul profesional consideraţi esenţiale pentru a conduce o echipă şi un brand cu prezenţă internaţională?

    Cred că una dintre cele mai importante lecţii este să ştii să asculţi, oamenii din echipă, clienţii, competiţia. Să rămâi curios şi deschis, să poţi adapta mesajul în funcţie de ceea ce funcţionează în piaţa în care îl transmiţi, pentru că ceea ce funcţionează într-o ţară nu se aplică mereu peste tot. Am învăţat şi că nu trebuie să ai toate răspunsurile – e mai valoros să ştii să aduni oamenii potriviţi şi să le dai spaţiu să construiască. Iar în tot acest proces, e esenţial să păstrezi viziunea clară, dar cu mult respect faţă de diversitatea culturală în contextul meu actual.

    Care este rolul României în povestea SABON la nivel internaţional – este doar o piaţă de consum sau şi un hub strategic?

    România este cea mai importantă piaţă din România, atât prin cifră de afaceri cât şi din punctul de vedere al profitului, dar şi un exemplu de creştere sănătoasă, loialitate şi apropiere faţă de brand. De-a lungul anilor, am reuşit să construim aici o comunitate puternică şi o echipă care inovează constant. Experienţele din România au devenit surse de inspiraţie şi bune practici şi la nivel internaţional.

    Cum s-a schimbat comportamentul consumatorilor postpandemie, mai ales în zona beauty şi self-care?

    Postpandemie, consumatorii au devenit mult mai atenţi la echilibrul dintre minte, corp şi suflet. În zona de beauty şi self-care, nu mai e vorba doar de estetic, ci de cum te simţi. Oamenii caută produse care le aduc bucurie, momente de linişte şi ritualuri care dau sens zilelor. Grija faţă de sine a devenit o prioritate, iar brandurile care oferă emoţie, nu doar funcţionalitate, au câştigat teren. Bineînţeles, dacă vorbim de experienţa multicanal, comerţul online a crescut în pondere versus perioada de dinaintea pandemiei, clienţii loiali preferă să îşi comande produsele preferate mai simplu şi mai rapid. Clienţii noi vor alege mereu magazinul fizic, pentru că au şansa să testeze texturile şi aromele care le încântă cel mai mult simţurile.

    Observaţi diferenţe majore între consumatorii din România şi cei din Asia în ceea ce priveşte percepţia brandului şi obiceiurile de cumpărare?

    Da, diferenţele există şi sunt fascinante. În România, consumatorii sunt foarte loiali şi conectaţi emoţional cu brandul, iar cumpărăturile sunt adesea impulsionate de starea de spirit. În Asia, mai ales în Japonia, deciziile de cumpărare sunt mai planificate, iar atenţia la detalii şi simbolistică este esenţială. Diferenţele culturale, momentele comerciale cheie şi chiar anotimpurile influenţează puternic modul în care lansăm un produs. Fiecare ţară are propriul său calendar emoţional şi comercial, iar activarea campaniilor trebuie să ţină cont de aceste nuanţe pentru a fi relevantă cu adevărat.

    Cum se diferenţiază stilul dvs. de leadership în contextul Europei şi Asiei, două regiuni cu dinamici de piaţă foarte diferite?

    Am învăţat să-mi adaptez stilul de leadership în funcţie de context, fără să-mi pierd autenticitatea. În Europa, echipele caută autonomie şi valorizarea ideilor, aşa că abordarea mea este mai colaborativă. În Asia, am observat o cultură a respectului profund şi a detaliilor, unde e important să construieşti încrederea în timp şi să comunici cu multă fineţe. În ambele cazuri, rămân atentă la nuanţe, încercând să fiu un sprijin real pentru echipe, să ofer direcţie clară, dar şi libertatea de a crea. Apreciez autonomia, încurajez iniţiativele însă toate trebuie aplicate în ritmul fiecărei echipe.

  • Ce trebuie să facă un lider în ziua de azi ca să nu fie depăşit de inteligenţa artificială?

    Continuăm seria despre superliderii anului 2025. După primul val de răspunsuri care a conturat triada empatie–claritate–rezilienţă, revenim cu partea a II-a: o nouă selecţie de perspective din banking, tech, real estate, energie, retail şi industrii creative. Întrebarea rămâne aceeaşi — „Numiţi trei superputeri profesionale. Ce abilităţi sunt esenţiale pentru succesul în carieră?” — iar concluzia este simplă şi complexă în acelaşi timp: în era AI, avantajul imposibil de replicat rămâne omul care ştie să livreze rezultate fără să piardă din vedere oamenii.

     

    Superliderul anului 2025 nu este cel cu cele mai multe like-uri, ci acela care reuşeşte să livreze rezultate fără să piardă din vedere oamenii. Răspunsurile adunate din industrii diferite desenează un portret comun, cu trei linii importante: empatie, claritate, rezilienţă – la care se adaugă, inevitabil, curiozitatea şi orientarea spre soluţii. „Algoritmii pot analiza date şi automatiza procese, dar nu pot simţi. Nu pot înţelege nuanţele emoţionale şi nu pot naviga prin complexitatea relaţiilor umane”, spune un lider din banking, care subliniază că empatia rămâne un avantaj imposibil de replicat. Din zona antreprenorială, alt răspuns vine ca o lecţie de rezilienţă: „Cele mai reziliente afaceri şi cei mai rezilienţi profesionişti au prosperat în momentele de incertitudine şi o vor face şi în următorii ani”.

    Într-o industrie creativă, accentul cade pe echilibrul dintre consecvenţa necesară pentru a transforma o viziune în realitate şi abilitatea de a te adapta în momentele-cheie. În real estate, negocierea nu e privită ca o luptă, ci ca o punte între două lumi, iar răbdarea strategică devine un atu. În tehnologie, superliderul e cel care se uită la date ca un detectiv, nu doar pentru a confirma ipoteze, ci pentru a descoperi ce poate fi îmbunătăţit. „Succesul nu vine peste noapte, ci se clădeşte cărămidă cu cărămidă, întotdeauna în echipă”, spune un executiv din zona pensiilor private, rezumând una dintre cele mai puternice lecţii adunate.

    Poate cea mai puternică concluzie vine din felul în care aceste voci se suprapun, deşi vorbesc din industrii diferite. Superliderul este o sumă de practici, nu o imagine, este un om care ascultă mai mult decât vorbeşte, clarifică fără să simplifice excesiv, caută datele care contrazic ipoteza, nu pe cele care o confirmă. Îşi dozează energia între o viziune pe termen lung şi  nu confundă viteza cu graba, nici empatia cu indulgenţa.

    Într-o frază, superliderul este acel profesionist care reuşeşte să livreze şi să crească oameni în acelaşi timp. În era AI, acesta va fi avantajul imposibil de replicat.

    Cel mai bine este să vedeţi însă voi cea mai mare parte din răspunsurile primite, parte din cele incluse în anuarul „100 tineri manageri de top”, ediţia 2025. Redăm modul în care văd ecuaţia leadershipului în era AI 40 de lideri sub 40 de ani din România, care au răspuns la întrebarea: „Numiţi trei superputeri profesionale. Ce abilităţi sunt esenţiale pentru succesul în carieră?”.

     

    Călin Candea

    Fondator, Maidan Events

    A început, povesteşte chiar el, „la firul ierbii”, făcând de toate, de la curăţenie la contracte şi facturi. Azi, cu o echipă formată din 80 de oameni, se concentrează pe strategie, cultură organizaţională, marketing şi lansarea unei noi linii de business: mâncarea ready meal. Pentru el Maidan rămâne ca o echipă de fotbal: când e nevoie, şi portarul urcă în careu să dea gol.

    ► Perseverenţa m-a învăţat să rămân pe drum chiar şi când e greu. Curajul m-a făcut să fac paşi pe care alţii îi evitau. Iar ambiţia – să nu mă mulţumesc niciodată cu „merge şi-aşa”. Dacă aş adăuga o a patra superputere, ar fi adaptabilitatea. Într-o lume care se schimbă mai repede decât apuci să-ţi faci planuri, ea m-a ţinut mereu în joc. Combinaţia asta e, cred, ce m-a adus până aici.

     

    Alexandru Adrian Şoaică

    Partener Asociat, KPMG Delivery Center SRL – Audit Delivery Academy

    Alexandru Şoaică şi-a construit cariera pas cu pas, urmărind obiective pe termen lung şi dorinţa de a demonstra că poate reuşi – pentru el, familie şi prieteni. De la primele aspiraţii de a deveni un contabil bun sau de a dezvolta o firmă de construcţii, traseul său profesional l-a condus către audit, domeniu în care a crescut constant: de la o echipă restrânsă de şapte persoane şi un rol de supervizare la coordonarea unui departament cu peste 380 de profesionişti.

    ► Determinarea – refuzul de a renunţa în faţa obstacolelor şi dorinţa de a găsi soluţii chiar şi atunci când drumul pare dificil. Determinarea te menţine pe traiectorie, indiferent de provocări.

    ► Persuasiunea – capacitatea de a comunica eficient, de a convinge şi de a influenţa deciziile într-un mod constructiv. Un lider trebuie să inspire şi să mobilizeze oamenii, iar persuasiunea este un instrument esenţial în acest proces.

    ► Perseverenţa – succesul nu vine peste noapte; el este rezultatul eforturilor susţinute şi al capacităţii de a continua, indiferent de dificultăţi. Perseverenţa transformă obiectivele ambiţioase în realitate şi deschide noi oportunităţi.

     

    David Schiefer

    director D&T, Heineken România

    Cu un background multicultural – tată german, mamă poloneză – a locuit în toată Europa, din Germania până în UK, iar din 2015 România este casa lui. Această diversitate i-a alimentat curiozitatea pentru tehnologie şi inovaţie.

    ► Să rămân calm în haos şi să nu iau lucrurile personal, să traduc nevoile de business în impact concret şi să construiesc şi să împuternicesc echipe.

     

    Vlad Neamu

    Engineering Manager, Creative Cloud, Firefly, Adobe

    Este managerul echipei de ingineri software din cadrul organizaţiei Firefly Digital Media din Adobe, care implementează soluţii de generare imagini, video şi documente, cu inteligenţă artificială. Scopul său, povesteşte el, este să aducă cele mai noi inovaţii tehnice din generative AI, în produsele Adobe folosite de milioane de utilizatori.

    ► Empatia – lucrăm cu oameni, pentru oameni, empatia este crucială atât în relaţiile cu colegii de muncă, cât şi pentru a te ajuta să înţelegi perspectiva utilizatorului care va folosi produsul la care lucrezi. Empatia stă şi la baza creării unui mediu de lucru în care oamenii se simt în siguranţă şi pot să greşească, în drumul lor spre succes.

    ► Concentrarea (Focus) – activăm într-un domeniu (Generative AI) în care inovaţia are un ritm de creştere accelerat, în care apar modele noi literalmente peste noapte iar competiţia se intensifică de la o zi la alta. Fără capacitatea de a şti să selectezi pe ce să te concentrezi şi să înţelegi în profunzime prin focus deliberat, nu poţi face performanţă în acest domeniu.

    ► Curiozitatea continuă – legat tot de progresul tehnologic accelerat din domeniul inteligenţei artificiale, capacitatea de a fi curios te face să fii deschis la abordări noi, esenţiale în diferenţierea faţă de competiţie şi crearea unor funcţionalităţi care să le facă viaţa mai plăcută utilizatorilor produselor tale.

     


    Irina Dragon 

    Sales Operations Support Manager, Mercedes-Benz România 

    Sărbătorind un deceniu alături de Mercedes-Benz, Irina Dragon are 15 ani de experienţă, făcând tranziţia din corporaţii IT şi sectorul bancar către industria auto. La 35 de ani, Irina Dragon a navigat prin patru poziţii dinamice în trei echipe din cadrul Mercedes-Benz România, demonstrând creştere şi adaptabilitate. Ca manager de peste şase ani, nu doar că a condus echipe deja formate, dar a şi construit cu succes o echipă de la zero. Echilibrând o carieră prosperă cu bucuriile maternităţii, Irina este mândră de băieţelul ei de un an şi jumătate. Călătoria Irinei la Mercedes-Benz exemplifică dedicare, leadership şi pasiune pentru dezvoltare continuă.

    ► Flexibilitate şi adaptabilitate: unul dintre principiile noastre de leadership la Mercedes-Benz este agilitatea şi adaptarea rapidă la un mediu de lucru divers şi dinamic. Prezenţa noastră globală înseamnă interacţiunea cu oameni din diverse culturi şi generaţii, fiecare aducând perspective unice. Îmbrăţişarea acestor diferenţe şi adaptarea la ele nu este doar esenţială pentru colaborarea eficientă, ci şi pentru stimularea inovaţiei şi succesului. Această agilitate ne permite să rămânem înainte într-o lume complexă şi volatilă.

    ► Autenticitate: leadershipul în compania noastră este înrădăcinat în a face lucrurile cu sens, cu scop. Prin menţinerea autenticităţii, conducem cu integritate şi pasiune, oferind însemnătate acţiunilor noastre. Această autenticitate îi inspiră pe alţii şi asigură că drumul noastru nu este doar plăcut, ci şi satisfăcător. Este vorba despre obţinerea rezultatelor cu o înţelegere clară a motivului pentru care facem lucrurile, insuflând pasiune şi inspirând performanţe superioare.

    ► Accesibilitate şi deschidere la dialog: la Mercedes-Benz, promovăm o cultură a învăţării prin accesibilitate şi deschidere la dialog. În ciuda cerinţelor leadershipului, este crucial să rămânem abordabili. Crearea unui spaţiu în care membrii echipei se simt încrezători să îşi împărtăşească gândurile, să vorbească şi să admită greşeli cultivă încredere şi inovaţie. Această deschidere este cheia învăţării şi dezvoltării continue, asigurându-ne că creştem atât individual, cât şi colectiv.

     

    Viviana Corneţeanu

    cofondatoare şi COO al HempAID şi Molecules of Youth

    Se visa procuror criminalist, motiv pentru care a absolvit Facultatea de Drept la Universitatea Bucureşti, dar acum este un antreprenor care construieşte afaceri. Spune că a schimbat siguranţa carierei clasice pe construcţia de afaceri care educă, inspiră şi rezistă. „Nu bifez liste. Construiesc businessuri care contează: pentru mine, echipă şi societatea în care trăiesc.”

    Am trei constante care m-au însoţit peste tot:

    ►Încrederea. În oameni, în proces, în intuiţie. Când o ai, o transmiţi. Şi e contagioasă.

    ► Adaptabilitatea. Am învăţat că nu câştigă cel care ştie totul, ci cel care ştie să se adapteze la schimbare.

    ► Problem-solving. Îmi plac puzzle-urile. De la bugete la echipe, de la lansări la strategii, mă activez când ceva nu merge şi trebuie reparat.


    ► Bonus: răbdarea şi echilibrul într-o echipă. Când alţii nu mai pot, mai pot eu puţin.

     


    Matei Stratan

    CEO şi cofondator, Ogre AI

    Acum este CEO şi cofondator al Ogre AI, o companie deep-tech în domeniul energiei, unde conduce o echipă de 25 de specialişti aflaţi în şase ţări. Compania dezvoltă soluţii de prognoză şi management energetic bazate pe AI şi machine learning, care ajută clienţii din energie să ia decizii mai bune, mai rapide şi mai sustenabile.

    ► Într-un mediu profesional în continuă transformare, există câteva competenţe care se dovedesc esenţiale indiferent de industrie sau rol: pasiunea, inteligenţa emoţională şi gândirea orientată spre soluţii.

    ► Pasiunea aduce energie, implicare autentică şi dorinţa constantă de a depăşi aşteptările. Este forţa care susţine progresul pe termen lung, mai ales în domenii dinamice şi exigente.

    ► Inteligenţa emoţională facilitează construirea de relaţii de încredere, comunicarea eficientă şi capacitatea de a gestiona momentele dificile cu echilibru. În leadership, aceasta devine un diferenţiator major. Iar orientarea spre soluţii – abilitatea de a analiza rapid o problemă şi de a identifica paşi concreţi spre rezolvare – este o calitate indispensabilă într-un ecosistem profesional marcat de incertitudine, presiune şi decizii rapide.

     

    Vlad Mihălăchioiu

    fondator, the N space

    Este un antreprenor care a organizat peste 1.000 de evenimente. Gestionează Romanian Business Club, o organizaţie cu peste 500 de membri, şi construieşte primul spaţiu de evenimente într-o clădire de birouri, the N space.

    ► Superputerile mele: viziune pe termen lung, capacitate de mobilizare şi storytelling. Dacă ştii să vinzi povestea, vinzi şi realitatea.

     

    Adrian Pânzaru

    Director General, Banca de Celule Stem, Regina Maria

    Are 20 de ani de experienţă în domeniul sănătăţii, dintre care ultimii 17 în reţeaua de sănătate Regina Maria. Cele mai importante lecţii din carieră le-a deprins de la fiecare om alături de care a lucrat, iar astăzi, coordonează echipe de oameni, de la care, spune el, continuă să înveţe zilnic.

    ► Dacă ar fi să-mi descriu cele trei superputeri profesionale, aş spune: 1. Adaptabilitatea – capacitatea de a rămâne flexibil şi deschis, mai ales în contexte dificile; 2. Perseverenţa – nu renunţ atunci când lucrurile devin complicate; şi 3. Ambiţia – dorinţa de a construi ceva care contează. Cred că aceste calităţi m-au ajutat nu doar să merg mai departe în carieră, ci şi să fiu un sprijin real pentru echipele pe care le conduc.

     

    Elena Bodislav

    Director Date, Raiffeisen Bank România

    Elena Bodislav este director date la Raiffeisen Bank, unde coordonează o echipă de peste
    200 de specialişti – de la ingineri şi arhitecţi de date la analişti de business, dezvoltatori Business Intelligence, DevOps şi administratori de baze de date. În acest rol, este responsabilă de definirea şi implementarea strategiei şi viziunii privind datele în bancă, de la cazuri de utilizare în timp real până la soluţii menite să răspundă cerinţelor de zi cu zi şi transformărilor tehnologice.

    Superputerile ce mi-au fost de ajutor în această călătorie profesională:

    ► Abilitatea de a lua decizii rapide şi bine fundamentate aş zice că este esenţială într-un mediu atât de dinamic. Aceasta implică evaluarea rapidă a informaţiilor disponibile, anticiparea consecinţelor şi alegerea celei mai bune opţiuni pentru organizaţie.

    ► Abilitatea de a comunica clar şi concis cu toate nivelurile organizaţiei este, de asemenea, vitală pentru succesul în carieră. Comunicarea eficientă asigură că toţi membrii echipei sunt aliniaţi la obiectivele comune şi că informaţiile esenţiale sunt transmise corect şi la timp.

    ► Capacitatea de a inspira şi de a motiva echipa – e crucială pentru atingerea obiectivelor. Un lider eficient trebuie să fie capabil să comunice viziunea şi să creeze un mediu de lucru colaborativ şi productiv. În plus, leadershipul feminin aduce o perspectivă valoroasă, promovând empatia, colaborarea şi diversitatea în echipă.

     


    Cezar Ciot

    Manager, Pofta FoculuI

    Absolvent al Facultăţii de Medicină Veterinară, promoţia 2011, este căsătorit, are un copil de 5 ani şi activează în cadrul Pofta Focului alături de mamă şi de soţie.

    ► Având în vedere contextele actuale şi viitoare, care sunt în continuă schimbare, consider că este nevoie de o combinaţie echilibrată de abilităţi şi superputeri profesionale şi cred că cele mai importante ar fi adaptabilitatea şi gândirea critică, rezilienţa si flexibilitatea, curiozitatea şi învăţarea continuă, inovaţia şi nu în ultimul rând inteligenţa socială şi comunicarea eficientă.

     

    Silviu Nistorescu

    Digital Business Manager, Porsche Inter Auto Romania

    Coordonează proiectele de transformare digitală pentru reţeaua de dealeri a companiei. A început să lucreze la Porsche Inter Auto Romania din al doilea an de facultate, având iniţial o poziţie part-time şi, povesteşte el, era bun să tasteze repede (100 WPM). Pas cu pas a avansat ulterior în organizaţie, ajungând în să conducă programul Online Dealer, lansat ca pilot în România.

    ► Intuiţia – am învăţat să citesc oamenii.

    ► Sinceritatea constructivă – spun ce trebuie spus, chiar dacă nu e confortabil. Deşi poate m-ar ajuta mai mult să am o abordare mai politică, nu cred că mai suntem în contextul în care să pierdem timp menajând sensibilităţi exagerate.

    ► Setarea obiectivelor pe termen lung – dacă pe termen scurt şi mediu obiectivele se schimbă din cauza dinamicii vieţii, cel pe termen lung îl am setat şi a devenit ca o doctrină pentru mine. De acolo reuşesc să-mi extrag motivaţia, de acolo reuşesc să trec peste obstacole şi tot timpul să caut o soluţie la orice moment critic întâmpinat.

    ► Orientarea către soluţii – mereu caut soluţii odată cu problema ridicată. Deşi acum Elon Musk a avut atâtea derapaje cât să devină persona non-grata, în biografia lui are câteva învăţături bune – undeva în carte spune că era obligatoriu ca oricine venea la el cu o problemă să aibă pregătită şi soluţia, indiferent dacă era una bună sau una rea. Dacă veneai doar să te plângi… nu era bine.

    ► Succesul arată diferit pentru fiecare. Am văzut un numitor comun: motivaţia şi proactivitatea. Oameni care nu-şi fac doar treaba, ci trag organizaţia după ei.

     

    Bogdan Ionuţ Sorescu

    Senior Director Seller Experience & Advertising, eMAg

    Bogdan Sorescu este senior director seller engagement & advertising la eMAG, rol în care coordonează dezvoltarea soluţiilor de promovare şi a instrumentelor menite să sprijine antreprenorii din eMAG Marketplace să îşi crească afacerile. A împlinit recent zece ani în cadrul companiei, unde a început în perioada de debut a revoluţiei aplicaţiilor mobile, fiind implicat în dezvoltarea aplicaţiei eMAG chiar din primele etape. De-a lungul carierei sale, fiecare rol a avut ca punct central construcţia de produse care aduc valoare atât clienţilor, cât şi partenerilor din marketplace.

    ► Capacitatea de a construi împreună cu echipe diverse. Curiozitatea – să pui întrebările care desfac problema. Şi, poate cea mai importantă, să ştii să te uiţi la date ca un detectiv, nu doar ca să validezi, ci ca să descoperi ce poţi îmbunătăţi.

     

    Claudia Cetăţoiu

    Corporate Transaction Director, iO Partners

    Claudia Cetăţoiu este Corporate Transaction Director, cu peste 15 ani de experienţă în real estate, acumulată într-un parcurs profesional început chiar în plină criză, în 2009. A pornit ca asistentă într-o echipă renumită la acea vreme, atrasă de mediul de business şi de oamenii eleganţi din industrie, fără să bănuiască atunci cât de repede va învăţa lecţiile pieţei. Astăzi, coordonează portofolii complexe pentru companii multinaţionale, de la strategii de relocare şi optimizare, până la decizii de portofoliu cu impact local şi global.

    ► Traduc nevoile de business în soluţii de spaţiu. Am învăţat că biroul nu este un spaţiu, este un instrument de lucru, de cultură, de brand. Ştiu să citesc dincolo de brief, astfel încât pot transforma cerinţele generale într-o strategie reală de ocupare.

    ► Găsesc echilibru între interesul chiriaşului şi realitatea pieţei. Negocierea nu e o luptă, e o artă. Reprezint chiriaşul, dar ştiu foarte bine cum gândesc proprietarii şi dezvoltatorii. Această dublă înţelegere mă ajută să obţin condiţii excelente pentru clientul meu, fără să blochez procesul. Sunt puntea dintre două lumi – şi cred că asta e o superputere esenţială în piaţa actuală.

    ► Răbdare strategică. Suntem într-o industrie cu presiune, termene şi KPI. Dar am învăţat că cele mai bune decizii se iau atunci când ai răbdare să asculţi, să analizezi şi să spui „nu acum”, dacă e cazul. Nu împing tranzacţii doar pentru a se închide. Îmi pasă de ceea ce se întâmplă după semnare, şi asta mă face un partener pe termen lung, nu un intermediar.

    Adrian Florin Ivan

    Head of Accounting & Tax, MOL Romania Petroleum Products SRL

    Cu o fundaţie solidă construită în aproape un deceniu de experienţe operaţionale în domeniul financiar – de la bancă şi trezorerie la roluri într-o multinaţională financiar-contabilă – şi-a început cariera confruntându-se cu provocări care i-au modelat rezilienţa şi simţul responsabilităţii. Tranziţia către leadership a venit firesc: mai întâi prin proiecte mici şi echipe restrânse, apoi prin coordonarea unei echipe de circa 50 de colegi. Astăzi, îşi vede rolul nu doar ca pe un pas spre viitor, ci ca pe un angajament de a consolida prezentul, oferind stabilitate, claritate şi rezultate, ca bază pentru ceea ce urmează.

    ► Consider că este esenţială o combinaţie între disciplină, capacitatea de a învăţa din feedback, fără ego şi capacitatea de a susţine echilibrul între performanţă şi sănătate emoţională în echipă. Toate acestea respectând standarde de calitate şi profesionalism, corectitudine şi încredere în decizii. O superputere ce m-a ajutat de fiecare dată este calmul în haos – în perioade tensionate devin mai calm şi structurat.

     

    Dragoş Şimonescu

    Group Key Accounts Manager, Ursus Breweries

    Dragoş Simonescu şi-a legat întreaga carieră de Ursus Breweries, unde a intrat în 2015 ca trainee în departamentul de Key Account Management. A descoperit atunci pasiunea pentru vânzări şi pentru dinamica oamenilor care gestionau relaţii şi contracte importante cu retailerii din întreaga ţară. După trei ani dedicaţi proiectelor din Trade Marketing, s-a întors în Key Accounts, domeniul în care şi-a dorit mereu să evolueze, pentru a deveni unul dintre profesioniştii pe care îi admira la început de drum. Astăzi, coordonează jumătate din businessul de retail modern al Ursus Breweries, alături de o echipă experimentată şi profesionistă.

    Nu există o reţetă universală, frumuseţea stă în faptul că nu avem toţi aceleaşi puncte forte, calităţi native sau carismă. Dacă ar fi să mă rezum la 3 lucruri ele sunt următoarele:

    ► Rezilienţa – curajul de a încerca încă o dată şi de a sta constant în afară zonei de confort. Ultimii 5 ani ne-au arătat că rezilienţa a fost mai importantă că niciodată, mai ales în business. Cele mai reziliente afaceri şi cei mai rezilienti profesionişti au prosperat în momentele de incertitudine şi o vor face şi în următorii ani.

    ► Motivaţia pozitivă – unii o numesc „mentalitate de creştere”, eu o numesc motivaţie pozitivă – capacitatea de a privi provocările cu curiozitate şi încredere, iar eşecul ca pe o experienţă de învăţare.

    ► Caracterul puternic şi controlul impulsului – calitatea de a fi cea mai calmă persoană din încăpere în situaţii complicate este o superputere în viaţă în general, care dă linişte în jur şi îi face pe ceilalţi să se simtă în siguranţă şi ia decizii mai bune.

    ► Bonus: consider că autenticitatea  este de asemenea o supercalitate a unui profesionist desăvârşit. Autenticitatea construieşte încredere, iar încrederea construieşte business sustenabil. Este o reţetă care la mine a funcţionat întotdeauna.

     

    Ştefan Surcel

    Head of Industrial Agency, Cushman Wakefield Echinox

    Ştefan Surcel a preluat coordonarea unui departament înainte de a împlini 30 de ani, o responsabilitate pe care o priveşte atât prin prisma bugetelor companiei, cât şi a impactului pe care îl poate avea asupra parcursului profesional al colegilor săi. Ambiţia lui este ca, în următorii trei ani, echipa pe care o conduce să devină lider de piaţă pe segmentul imobiliar în care activează şi să fie prima alegere pentru clienţi atunci când iau decizii ce implică o componentă imobiliară.

    ► Capacitatea de a reţine informaţii

    ► Empatia

    ► Capacitatea de a transforma un eşec în combustibil pentru viitor

    Mihai Zugrăvescu

    CEO, OBI Systems

    Mihai Zugrăvescu şi-a început cariera în IT, în cadrul unor multinaţionale, cu planul de a acumula experienţă până la 30 de ani, pentru ca apoi să pornească pe cont propriu. Lucrurile au evoluat însă mai repede decât anticipase: în 2013, la doar 25 de ani, a primit oportunitatea de a colabora cu o companie din Marea Britanie la dezvoltarea unui CRM personalizat, proiect care a devenit punctul de pornire al propriei afaceri. Astăzi coordonează o echipă de zece programatori, dezvoltând soluţii software web şi mobile pentru clienţi din industrii diverse.

    ► Munca susţinută şi autodisciplina – fără ele, talentul sau ideile bune nu pot fi valorificate pe termen lung. Gândirea logică şi structurată este esenţială mai ales în rezolvarea situaţiilor complexe sau în luarea deciziilor critice. Comunicarea clară şi adaptabilitatea – capacitatea de a te plia rapid pe schimbări, de a înţelege contextul şi de a interacţiona eficient cu oameni foarte diferiţi. Lista nu se opreşte aici, dar acestea sunt, în opinia mea, topul abilităţilor care fac diferenţa în carieră.

    Raluca Băetu

    Manager Customer Experience, Depanero

    Raluca Băetu şi-a început parcursul profesional ca agent customer support, un rol din care a descoperit pasiunea pentru oameni – pentru vocea din spatele fiecărei probleme şi pentru energia unui „mulţumesc” sincer. Astăzi coordonează echipe, creează structuri şi se asigură că oamenii potriviţi ajung la locul potrivit, păstrându-şi însă aceeaşi dorinţă: să crească oameni, nu doar cifre.

    ► M-aş opri asupra a trei abilităţi pe care le consider esenţiale pentru a avea succes în carieră. Empatia activă este una dintre ele. Consider că nu poţi crea echipe fără să „vezi” individul. Curajul de a spune lucrurilor pe nume, mai ales atunci când adevărul este inconfortabil sau când tăcerea ar însemna complicitate, este o altă abilitate importantă. Pentru mine, acest curaj nu înseamnă lipsă de diplomaţie, ci onestitate asumată, orientată spre soluţii şi progres. Înseamnă, în fond, respect pentru ceilalţi şi pentru valorile în care credem. Şi, nu în ultimul rând, capacitatea de a transforma haosul în strategie – să reuşeşti să identifici rapid esenţialul dintr-o situaţie confuză, să prioritizezi, să aduci claritate şi direcţie. Nu e vorba doar despre organizare, ci despre viziune, adaptabilitate şi asumarea responsabilităţii pentru decizii. E ceea ce face diferenţa între a reacţiona la probleme şi a construi pe termen lung.

  • Cum a devenit un colţ de grădină amenajat pentru nuntă inspiraţie de business?

    Florina Bobar lucrează din 2009 în domeniul designului vestimentar, iar deoarece creativitatea a fost mereu motorul său, a început să-şi construiască un business în acest domeniu. Mai întâi a lucrat alături de sora ei în atelierul de design vestimentar Bobar, iar mai apoi s-a decis să se dedice proiectului Colţul Boho, inspirat de ideea unui colţ relaxant în grădină, gândit pentru cununia ei civilă împreună cu prietena ei Anca Lupu, pe care a pierdut-o între timp.

     

    Colţul Boho a luat naştere oficial în 2022, dar povestea lui începe de fapt în 2020, în pandemie. Eram în plină carantină, urma să mă căsătoresc civil şi căutam un decor special pentru acel moment. Am descoperit un backdrop macrame care m-a cucerit, dar nu am găsit nimic de închiriat sau cumpărat în România. Aşa că mi-am spus: «Dar eu nu pot să fac asta?»”, povesteşte Florina, fondatoarea brandului Colţul Boho, care astăzi are un portofoliu concentrat pe genţi lucrate manual şi obiecte textile de zi cu zi, ce păstrează un spirit boho, liber şi autentic.

    Ea îşi aminteşte că o vreme Colţul Boho a însemnat şi decoruri pentru evenimente – închirieri de obiecte, decoruri boeme, piese de accent – o activitate care a prins foarte bine şi care a fost susţinută în mare parte de colaborările frecvente cu prietena ei Anca şi cu aranjamentele florale pe care le făcea aceasta. „După dispariţia ei, ceva s-a schimbat în mine şi, fără să-mi dau seama, nu am mai avut acelaşi entuziasm pentru zona aceasta. Am simţit nevoia să merg în altă direcţie, mai aproape de obiecte practice, durabile, purtabile.”

    Astăzi, ea îşi împarte timpul între Colţul Boho şi un job part-time în social media, unde colaborează cu restaurante, cabinete, saloane sau galerii din Timişoara.

    De altfel, promovarea Colţului Boho o face în principal prin social media – Instagram, Facebook şi Google Ads. „Când sunt consecventă cu postările (3–4 pe săptămână), se vede clar şi în comenzi. Deşi fac marketing pentru alţii cu uşurinţă, pentru Colţul Boho e mai greu să-mi ţin propriul ritm – dar lucrez la asta cu umor şi răbdare”, punctează ea. Florina spune că a pornit businessul cu fonduri proprii, a reinvestit constant ce a câştigat în materiale, accesorii, aparate şi experimente, iar cel mai important susţinător al ei este soţul ei.

    Astăzi, în portofoliul Colţul Boho sunt trei modele de genţi: The Adorable Bucket, The Sexy Baguette şi The Market Bag – fiecare cu o funcţionalitate clară şi un vibe propriu, după cum descrie fondatoarea brandului. „Sunt piese gândite pentru femeia activă, cu stil, care îşi doreşte un obiect practic, dar şi diferit de ce găseşti în magazinele de serie. The Baguette e companionul ideal pentru o seară în oraş, Bucketul adaugă acel strop de «cute & cool» unei ţinute casual, iar Market Bagul e nelipsit în weekendurile la piaţă sau la plajă.” Pe lângă acestea, antreprenoarei îi place să lanseze, din când în când, colecţii capsulă sau serii mici de obiecte lucrate manual. „Fie că e vorba de o ediţie limitată de decoraţiuni de perete, suporturi de ghivece, suporturi de farfurii sau piese tufted (tapiserii sau mini covoare), toate au acelaşi ADN creativ: sunt colorate, expresive şi făcute cu grijă, într-un stil care combină boemul cu modernul. Îmi ofer libertatea să experimentez, să creez fără presiune şi să aduc varietate în viaţa brandului şi a clienţilor mei”, a menţionat Florina Bobar.

    Clienţii Colţul Boho sunt, în cea mai mare parte, femei între 25 şi 50 de ani – femei creative, independente, cu un simţ al stilului bine definit. Sunt genul de femei care nu cumpără „doar o geantă” sau „doar un obiect”, ci caută produse autentice, cu suflet, care le reflectă personalitatea, după cum explică Florina. „The Sexy Baguette” e pentru serile de ieşit, „The Market Bag” e geanta preferată pentru ieşirile la piaţă sau plajă, iar „The Adorable Bucket” e pentru momentele în care vrei să adaugi un strop de delicateţe unei ţinute casual”, a punctat ea. „Dar conexiunea nu se opreşte la accesorii purtabile. Acelaşi tip de clientă se regăseşte şi în obiectele decorative boho – fie că e vorba de un suport de ghiveci cu personalitate, o decoraţiune de perete care schimbă complet o cameră sau un obiect tufted pe care nu-l găseşti nicăieri altundeva. Sunt femei care iubesc detaliile, care dau sens spaţiului în care trăiesc şi vor să fie înconjurate de obiecte care le inspiră – în moduri mici, dar semnificative, zi de zi.” Produsele se găsesc atât online pe site-ul propriu, dar şi fizic în atelierul din Timişoara, pe care îl împarte cu Bobar Atelier (design vestimentar), Josephine (bijuterii) şi Adriana Unguraş MUA (make-up studio). „Cele mai apreciate produse sunt The Adorable Bucket, The Sexy Baguette şi The Market Bag – fiecare cu personalitatea ei, dar toate gândite pentru femeia modernă.” Iar anul trecut, Colţul Boho a intrat în comunitatea Iarmaroc, a participat la târguri în zona Transilvaniei şi a avut parte de un feedback extraordinar. „Lucrăm deja la 2–3 modele noi de genţi. Vreau să reluăm şi partea de tufting – dar nu neapărat covoare, ci mai degrabă obiecte decorative ca feţe de pernă, tapiserii sau piese unicat de perete.    

    De asemenea, vreau să particip din nou la târguri şi să dezvolt mai mult latura experimentală a brandului – obiecte creative, cu mesaj şi funcţionalitate.” Practic, tehnica de tufting implică folosirea unui aparat care arată ca un pistol – tufting gun – care împinge aţa (de diferite tipuri) printr-o pânză, o taie, şi repetat de mai multe ori procesul se creează un strat gros de fire, ca un covor. În final, ţesătura este foarte densă. Obiectivul Florinei este să ajungă la un ritm de 10 comenzi pe săptămână, care să-i permită să se dedice full-time brandului. Însă, în paralel, ea dezvoltă alături de Florina Erimescu (designer de bijuterii – Josephine) şi de Traian Bugescu, soţul ei, care face parte din echipa brutăriilor Prospero, proiectul Masa Lungă, unde organizează evenimente lunare – mese comunitare lungi, cu meniu de sezon, decor inspirat, mâncare gătită cu grijă şi o atmosferă relaxată. „Îmi doresc ca, într-o zi, să mă pot dedica 100% Colţului Boho – să fie activitatea principală, nu doar o parte din mine. Poate asta înseamnă chiar o extindere într-o direcţie mai puţin tradiţională – cum ar fi combinarea părţii creative cu experienţa din social media. Glumesc uneori că aş putea deschide prima agenţie de marketing în care toate produsele folosite în ad-uri şi campanii să fie de la Colţul Boho.” Dar până acolo, ia fiecare zi aşa cum vine: cu bucurie pentru fiecare comandă, pentru fiecare mesaj frumos de la un client, pentru fiecare produs care iese din mâinile ei şi pentru fiecare mic progres. „Poate nu mai visez la scară mare, dar trăiesc cu sens – şi asta e mai important pentru mine acum.”



    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

     

    Tothek – brutărie

    Locaţie: Săcele (jud. Braşov)

    Fondatori: Gabriel şi Noemi Toth

    Investiţie iniţială: peste 60.000 de euro

    Număr produse în portofoliu: peste 30

    Număr produse realizate/zi: peste 500


    OutdoorFUN – platformă de închirieri, cursuri de schi

    Fondator: Vlad Nimăt

    Anul lansării: 2017

    Locaţie: Poiana Braşov

    Număr angajaţi: 20


    Cărţile pe faţă – asociaţie şi proiect cultural

    Fondator: Victor Miron

    Număr copii ajutaţi: 10.000

    Echipă: 8 persoane

    Număr voluntari: peste 100


    Help Autism – centre dedicate tinerilor şi copiilor cu tulburări de spectru autist

    Iniţiatoare şi coordonatoare: Daniela Bololoi

    Număr centre: şapte

    Locaţii: Bucureşti, Suceava şi Târgovişte

    Număr familii ajutate: peste 3.000

    Plan de dezvoltare: deschiderea de noi locaţii


    D-Light by Mazdrunka – atelier de bijuterii

    Fondatoare: Luciana Răducanu

    Anul lansării: 2019

    Planuri de viitor: lansarea propriului site şi a unei noi colecţii



    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

  • „Tomeito‟ Tomato: bulionul care cucereşte lumea

    Într-un sat de 1.000 de locuitori de lângă Parma, o familie de italieni ajunsă la cea de-a patra generaţie produce bulion, dar şi alte alimente pe bază de roşii, care sunt trimise apoi în mai bine de 100 de ţări – inclusiv România. Compania Mutti, căci despre ea este vorba, are o istorie de mai bine de 125 de ani, o istorie marcată de războaie, de revoluţia internetului, dar şi de transferul între generaţii. Ce urmează?

     

    „O afacere de familie e un proiect pe termen lung, nu e doar un business, nu e doar ceva legat de cifre. E despre moştenire, mai degrabă decât despre făcut bani”, spune Francesco Mutti, CEO-ul şi acţionarul majoritar al grupului. El adaugă că reprezintă cea de-a patra generaţie a familiei implicată în acest proiect. E singurul moştenitor. Mai departe, povestea poate fi continuată de fiica sa, care are 30 de ani. „Avem o istorie lungă şi complicată. Spre exemplu, în timpul Primului Război Mondial, trei dintre cei patru fii ai unuia dintre fondatori (au fost doi reprezentanţi ai familiei Mutti cei care au pornit businessul – n.red.) au plecat să lupte. Din fericire, toţi s-au întors acasă după, dar a fost o perioadă foarte dificilă pentru companie. Şi acum trăim momente complexe, dar nimic comparabil cu ce a fost atunci.” Totuşi, el recunoaşte că la nivel global situaţia e marcată de incertitudine. Aşadar, când vorbeşte despre viitor, spune că vrea să ducă povestea mai departe, dar dincolo de a-şi face prea multe planuri îndepărtate, alege să se ancoreze în prezent. Spre exemplu, pentru anul acesta, grupul Mutti estimează vânzări de circa 800 de milioane de euro. Spre comparaţie, în 2010, cifra de afaceri a companiei era de aproape cinci ori mai mică. Această creştere accelerată a venit chiar în era lui Francesco Mutti.

     

    O scurtă poveste

    „Mi-am petrecut tinereţea în cadrul Mutti, însă apoi am decis să îmi croiesc propria cale, aşa că am plecat.” Timp de şapte ani, a făcut altceva. Nu credea că o să se mai întoarcă. La un moment dat însă, compania avea ceva probleme, iar tatăl său l-a întrebat ce să facă pe mai departe. „Mutti era o firmă mult mai mică la acel moment. Încă suntem un business relativ mic, dar am crescut mult de atunci, de la jumătatea anilor ’90. Spre exemplu, acum am ajuns la 550 de angajaţi permanenţi.”

    A fost o decizie grea să revină în business. Era tânăr şi a trebuit să se dedice unei afaceri cu roşii într-o eră a internetului. Aşadar, i-a spus tatălui său că se întoarce la Mutti doar dacă îl lasă să conducă firma. L-a lăsat. „Şi am început să schimb unele lucruri.” Acum, privind retrospectiv, el realizează că a crescut împreună cu Mutti. „Tata iubea mult natura. De altfel, noi am trăit în comuniune cu ea. Casa familiei mele a fost la câţiva metri de fabrică.” La momentul acela, satul avea doar vreo 400 de locuitori. Acum are circa 1.000. „Eu locuiesc la câteva sute de metri de fabrică astăzi. Sunt în continuare apropiat de natură. Tata m-a plimbat prin natură, nu prin muzee.” Fiica sa, spune Francesco Mutti, are un simţ şi mai dezvoltat al naturii. E vegană, are un porc, un porc de guineea salvat şi doi câini. El are doi măgari, un câine şi o pisică. De altfel, şi businessul în care activează se dezvoltă în comuniune cu natura. „Suntem un business care e la mâna vremii.”

    Despre roşi

    Roşiile sunt un produs-cheie pentru economia oraşului Parma şi pentru economia zonei. La final de secol XIX, Italia era în criză. Economia era inundată de importuri ieftine, mai ales de carne de porc. „Noi aveam aici porci negri, cu o greutate medie de 80 de kilograme. Din import veneau unii de alt tip, dar de 150 de kilograme la aceeaşi vârstă. Şi erau mult mai ieftini.” Italia avea o economie agrară la acel moment, iar roşiile au readus-o pe creştere. Astfel, orice familie care avea teren a început să cultive roşii. „Familia Mutti s-a mutat aici de la deal. Şi a luat teren în arendă, pe care să cultive tot roşii. Apoi, a început să le fiarbă şi a ajuns să realizeze primele produse procesate.” Acum, Mutti se ocupă doar de procesare, nu mai are propriile terenuri cultivate cu tomate. „Folosim 100% roşii italiene. Lucrăm cu fermieri care se găsesc pe o rază de circa 100 de kilometri faţă de fabricile noastre. Noi nu cultivăm, lucrăm cu 800 de fermieri, din care unii grupaţi în cooperative. În maximum trei ore de la momentul în care au fost culese, roşiile ajung în fabricile Mutti”, spune Francesco Mutti. În sezon, circa 500 de camioane cu tomate ajung în cele trei unităţi de procesare ale grupului – două situate în nordul Italiei, iar una în sud. Un camion are 27 de tone. Din total, 2,5% dintre camioane sunt refuzate pe motive de calitate.

     

    Un model de funcţionare diferit

    Preţurile la roşii se stabilesc în avans, la începutul anului. La cereale, ele fluctuează în funcţie de ce se întâmplă pe bursa de mărfuri, explică oficialii companiei. „La tomate, le stabilim înainte, fără să ştim cum va fi anul. Fermierii ştiu însă pe ce se pot baza. În 2024, am plătit în medie 140 de euro pe tonă, iar în 2025 preţul e de 145 de euro pe tonă. El diferă în funcţie de calitate, cele mai bune produse putând fi achiziţionate la un preţ cu până la 10% mai mare”, explică un reprezentant al companiei. De la momentul în care se plantează o roşie şi până este coaptă durează cam 100 de zile. Fermierii nu plantează însă tot terenul în acelaşi timp. Încep cu 10% din el în aprilie. Apoi, săptămânal, mai adaugă câte 10%, ajungând astfel până în iunie. Partenerii Mutti lucrează deja pentru a se putea adapta încălzirii globale, mai spun reprezentanţii grupului. Spre exemplu, discută cu producătorii de seminţe pentru a pregăti seminţe care să reziste la temperaturi extreme. E nevoie însă de circa 7 ani ca totul să fie gata. Totodată, ei pregătesc terenurile pentru a putea cultiva în continuare. „În businessul nostru, avem 70 de zile de foc, atunci când au loc culesul şi procesarea celor mai multe produse Mutti. Ce realizăm vara depozităm şi vindem tot restul anului. În sezon, lucrăm în fabrici şapte zile din şapte, în trei schimburi”, explică Francesco Mutti. Compania are 550 de angajaţi permanenţi (în 2019 avea doar 209), plus alţi 1.300 sezonieri. „Sunt mai ales studenţi care vin să muncească pe vară. E un job bine plătit şi nici nu plătesc taxe. Nu avem mulţi români care să facă asta, sunt mai degrabă italieni.”

     

    Despre portofoliu

    Mutti are în total nouă familii de produse – de la bulion la sosuri de paste.

    „E greu de spus un număr exact de SKU-uri dat fiind că avem dimensiuni diferite pentru fiecare articol şi avem etichete diferite pentru fiecare ţară în parte.”

    Spre exemplu, doar pe sosuri pentru paste sunt undeva la 20-25 de SKU-uri. Totul a pornit cu bulionul, iar apoi portofoliul s-a extins către alte produse mai proaspete – piure de roşii, roşii tăiate sau decojite. „Suntem un jucător important din acest domeniu, dar nu suntem cei mai mari.” În alte companii mai mari decât Mutti, cum ar fi unele din SUA, spune CEO-ul grupului. „Noi am fost şi am rămas o afacere de familie. Am început să procesăm roşii în 1899. De-a lungul istoriei, ne-am remarcat prin două inovaţii – tubul de bulion (anterior erau doar conserve) şi pulpa de roşii.” Trecerea de la conservă la tub a reprezentat o inovaţie pentru că a permis consumatorilor să folosească pe moment cât au nevoie şi, apoi, să refolosească bulionul. „Sosurile de paste reprezintă un pariu mai nou al nostru, dar mizăm mult pe el. Vorbim de o piaţă de 3,2 mld. euro doar în Europa.” Francesco Mutti completează că grupul pe care îl conduce activează într-o industrie cu marje mici de profit, cu CAPEX mare. E un business dificil, de aceea corporaţiile nu se înghesuie. „Avantajul nostru ca firmă e că facem doar produse din roşii. Alte companii merg pe mai multe legume simultan”, explică Juan Pablo Carnevale, CEO-ul Mutti pentru regiunea Europei Centrale şi de Est. Plus că Mutti produce doar sub brand propriu. Nu face marcă privată. „Suntem foarte specializaţi. Ne ajută şi faptul că suntem un brand italian. Lumea ne asociază automat cu gastronomia italiană, care e cunoscută în întreaga lume.”

    Mutti, o afacere de familie din Italia, ajunsă la cea de-a patra generaţie, vrea să câştige teren pe piaţa de 80 mil. euro a bulionului, unde unul dintre principalii competitori sunt chiar gospodinele românce.

     

    O strategie aparte

    Când Francesco Mutti a decis să se reîntoarcă în companie, la jumătatea anilor ’90, în industria aceasta existau două tendinţe, două direcţii de mers – produse de tip discount, cu preţuri mici, şi mărci private. „Am ales să mergem contra curentului, să ne poziţionăm pe segmentul premium. Am avut nevoie de 10 ani să ne repoziţionăm, dar am făcut-o. Ne-am selectat cu atenţie fermierii, am realizat investiţii, iar apoi a trebuit să îi convingem pe consumatori să ne cumpere. Cel mai uşor au înţeles cu ce venim noi cei din HoReCa.” Acum, tot mai mulţi oameni sunt dispuşi să plătească suplimentar pentru produse de calitate, crede el. Dar între timp s-au schimbat şi alte lucruri. La începutul anilor 2000, Mutti vindea în multe ţări, dar vindea puţin. Treptat însă, datorită noii strategii, au început să crească volumele. Şi acasă, în Italia, au crescut. „Astăzi, suntem prezenţi în peste 100 de ţări, iar 99% dintre ele cresc în continuare.” Cele mai importante pieţe pentru companie sunt Italia, Franţa, Germania şi Australia. Vin tare din urmă Marea Britanie şi Polonia. „Europa contribuie cu 80% la vânzări şi este în focusul nostru. Pe de altă parte, internaţionalizarea se vede în ceea ce priveşte contribuţia Italiei la business.” În 2017, cota de piaţă a ţării-mamă era de 60%. La final de 2024 a ajuns la 40%. Vânzările acasă s-au dublat în aceşti ani, dar celelalte au crescut de patru ori. „De altfel, vrem ca pieţele externe să ajungă la 70% cotă de piaţă. În Italia, suntem lider şi avem 33,3% cotă de piaţă. În Europa, în ansamblul său, suntem undeva la 15,1%.”

     

    Dar în România?

    În România, compania e prezentă de 13 ani, iar produsele sunt distribuite de Parma Food. Firma a fost preluată însă în 2024 de grupul Aquila, unul dintre cei mai mari actori din zona de distribuţie de bunuri FMCG. Mutti lucrează în fiecare ţară cu distribuitori (câte unul per ţară), iar la nivel european are un parteneriat cu grupul METRO. Altfel, nu are relaţii directe cu retailerii. Pe viitor, grupul ţinteşte trei canale de vânzare în România – comerţ modern, comerţ tradiţional şi HoReCa. „Ţinând cont de forţa grupului Aquila, vedem potenţial mare de dezvoltare aici. E important pentru noi şi că România e apropiată cultural de Italia. Astfel, vrem să dublăm cota de piaţă în 4-5 ani. De altfel, la nivel de Europa Centrală şi de Est ne dorim o cotă de piaţă de două cifre (peste 10%).” Cota de piaţă actuală în România e de puţin sub 5%, dar creşte repede, spune Juan Pablo Carnevale, CEO-ul Mutti pentru regiunea Europei Centrale şi de Est. Consumul de produse din roşii e undeva la 1,5 kilograme per capita pe an, al doilea cel mai mare din regiune, după Polonia (2 kg). În restul ţărilor e la 1 kilogram, mai completează el. „În România, mărcile private au circa 40% cotă de piaţă în domeniul nostru. Dincolo de ele însă, e o industrie foarte fragmentată. Liderul are undeva la 13% cotă din vânzările totale – e vorba de brandul Sultan. Pe poziţia secundă vine Olympia cu 10%. Ambele mărci activează pe un alt segment de preţ faţă de noi, pe cel economic. În România nu există un brand premium puternic.” Şi nu există nici un lider detaşat. Piaţa totală a produselor din roşii (bulion, suc de roşii, etc) e undeva la 80 mil. euro în România, explică Juan Pablo Carnevale. „La produsele din roşii nu sunt diferenţe mari de preţ între jucători, chiar şi între cei care activează pe segmentul premium (cum suntem noi) şi cei din segmentul economic. Nu suntem în piaţa de şampanie ca să avem diferenţe mari de preţ. Aşadar, cred că putem convinge consumatorii să facă uptrading şi să ne aleagă.” Totuşi, oficialii Mutti recunosc că în România, în continuare, bulion şi alte produse din roşii se realizează şi în casă. E o tradiţie. La fel e şi în sudul Italiei. Totuşi, pe măsură ce trece timpul, tot mai puţini oameni fac asa. „Generaţiile noi nu vor să muncească pentru a-şi produce singure bulionul, preferă să îl cumpere.”

    Cele mai importante pieţe pentru companie sunt Italia, Franţa, Germania şi Australia. Vin tare din urmă Marea Britanie şi Polonia.

    Din Italia în toată lumea

    Compania are producţie doar în Italia şi vrea să rămână aşa. „Avem trei fabrici, două în nord şi una în sud. Şi avem şapte subsidiare – Franţa (deschisă în 2013), SUA (2017), Scandinavia (2018), Australia (2019), Germania (2022), Marea Britanie (2024) şi Polonia (2025)”, afirmă Francesco Mutti. În 2010, grupul avea vânzări de 170 de milioane de euro, iar exporturile reprezentau 32 mil. euro, cu Franţa ca piaţă principală. Anul acesta, estimările sunt de vânzări de circa 800 mil. euro, din care jumătate pe pieţele străine (toate mai puţin Italia).

    „În ordine cronologică, primele pieţe pe care am pătruns sunt Franţa, ţările nordice, Australia, SUA, Germania, Marea Britanie şi, apoi, cele din Europa Centrală şi de Est.” În 2025, grupul ce are sediul lângă Parma a deschis un birou comercial în Polonia, de unde administrează 10 ţări din Europa Centrală şi de Est, printre care şi România. „Polonia e una dintre cele mai competitive pieţe din Europa”, spune Juan Pablo Carnevale. În România, grupul Mutti şi-a dublat cota de piaţă între 2022 şi 2024. „Suntem între cele mai importante patru branduri şi suntem cel care creşte cel mai rapid.” Sunt 20 de jucători care au cote de piaţă cuprinse între 1 şi 13%, explică executivul. „Excludem aici mărcile private. E vorba de companiile care sunt prezente pe segmentul de bulion. Noi, la Mutti, acoperim şi alte segmente. Pe unele dintre acestea suntem chiar singurul actor.”

     

    În concluzie

    Pe piaţa locală a bulionului şi a altor produse din roşii, Mutti se luptă aşadar atât cu alte companii locale şi internaţionale precum Sultan şi Olympia, cât şi cu gospodinele românce care în continuare produc acasă asemenea alimente. Într-o perioadă în care însă comportamentele se schimbă, iar timpul înseamnă bani, Francesco Mutti, CEO şi acţionar al grupului Mutti, crede că producţia domestică de astfel de bunuri va scădea, pe măsură ce tinerii vor alege să îşi petreacă altfel timpul. Aşadar, există loc pentru creşterea businessului. Iar asta nu doar în România, ci şi pe toate cele peste 100 de pieţe unde brandul italian e prezent. Deşi grupul a rămas în continuare o afacere de familie, în 2016, Mutti a atras în acţionariat un investitor de tip family office care a cumpărat 24,5% din business. „Noi am păstrat diferenţa. Ei sunt însă, ca şi noi, investitori de cursă lungă. Asta ne-am dorit. Vom rămâne o afacere de familie”, conchide Francesco Mutti.    

  • Harry Meintassis, Partener, Meintassis Partners: De ce iubirea este cheia succesului nostru

    „A atins succesul cel care a trăit frumos, a râs des şi a iubit mult” — Bessie Anderson Stanley.

    Zborul spre Paris era plin. Când mi-am ocupat locul, ochii mi-au căzut pe tânăra stewardesă, care întâmpina pasagerii cu căldură, profesionalism şi un zâmbet larg. Îi saluta pe toţi cu o voce jucăuşă, se mişca asemenea unei balerine pentru a-i ajuta pe toţi să se simtă confortabil. Danae (aşa o chema) făcea totul pentru a-şi încânta oaspeţii. Când am întrebat-o „Cum reuşeşti să faci asta?”, a zâmbit… „Ştii… pur şi simplu iubesc ceea ce fac… şi le fac ziua mai bună.”

    Trăim vremuri extraordinare. Niciodată până acum nu am avut atât de mult succes material, atâtea opţiuni, dar nici nu am suferit atât de multă epuizare sau goliciune interioară. Ca societate, schimbăm sensul pentru divertisment. Autenticitatea pentru popularitate. Cei mai mulţi dintre noi mergem la mormânt „cu muzica încă în noi, neascultată”, aşa cum spunea Oliver Wendell Holmes. Dar există o cheie a succesului adevărat – şi a unei vieţi împlinite. Cei mai buni lideri şi cei care aduc schimbarea împărtăşesc această putere secretă: conduc prin iubire.

    Iubire pentru ceea ce fac. Iubire pentru ceilalţi.

    Aceasta nu este o idee „utopică”, ci va fi avantajul competitiv suprem şi diferenţiatorul în era AI.

    Una dintre cele mai mari erori este să credem că suntem homo economicus – nu suntem… Suntem homo amor, conexiunea, intimitatea, grija sunt esenţa experienţei noastre umane. Ele sunt piatra de temelie a încrederii, prieteniilor, loialităţii şi a impactului cu adevărat semnificativ. Mai ales acum, când există atât de multă dezbinare, frică, războaie – dar şi culturi care eşuează, lipsă de loialitate a angajaţilor şi burnout la locul de muncă.

    Permiteţi-mi să sugerez ce înseamnă asta pentru lideri.

    1. Succesul adevărat cere sufletul nostru – nu doar abilităţile.

    Viitorul aparţine celor care conduc cu inima, nu doar cu mintea. Celor care pot lumina o încăpere când intră. Celor care apar cu intenţia de a servi, de a face lucrurile mai bine, de a fi acolo pentru ceilalţi, cu orice preţ. Soluţia nu este să ne facem doar fişa postului, ci să turnăm iubire în tot ce facem. Să oferim muncă excelentă şi să adăugăm iubire „în amestec”: Nu există „clienţi” – doar parteneri. Nu există „pasageri” – doar oaspeţi. Nu există „joburi” – doar fiinţe umane. Nu există „reţele” – doar prietenii.

    2. Iubirea este un act. Este mai mult decât un sentiment…

    Iubirea ne dă curajul să navigăm în larg, să descoperim noi tărâmuri. Fiecare antreprenor simte această flacără în interior. Iubirea dă aripi pentru a zbura mai sus, pentru a urmări extraordinarul. Iubirea nu ne lasă să ne mulţumim cu „destul de bine” sau „mediocru”. Nu e despre a căuta un „echilibru” confortabil. Este un act curajos, dar şi vulnerabil.

    3. Relaţiile sunt noua măsură a succesului

    Există o legătură directă între relaţii, cultură şi performanţă. Cei mai buni performeri au culturi bazate pe relaţii. Şi totuşi, suntem obsedaţi de măsurile de productivitate şi eficienţă. E greu să măsori relaţiile… Şi iată cea mai mare ironie: cu cât ne concentrăm mai mult doar pe acei KPI uşor de măsurat, cu atât atingem mai puţin potenţialul nostru uman… Cei mai buni antrenori din sport îi privesc pe jucători nu doar ca pe atleţi, ci ca pe indivizi. Îi ajută să fie cele mai bune persoane care pot fi.

    4. Inteligenţa artificială vs intimitatea autentică

    „Intimitatea autentică” îţi va oferi avantajul ca lider. Explozia de informaţie şi inteligenţă artificială va crea un „spaţiu” pentru experienţe umane reale. Această biochimie umană este făcută din iubire. Aceasta este cea mai valoroasă investiţie a ta. Aceasta este ultima frontieră a umanităţii, pe care inteligenţa artificială nu o va putea reproduce.

    5. Etosul războinic-artist

    Să iubeşti este o muncă grea, cum spunea Dostoievski. Te poate aduce în genunchi. Dar te poate duce şi pe Lună. Ai nevoie de forţă pentru a merge împotriva cinismului şi pentru a avea încredere în îngerii noştri mai buni. Niciun performer de top, atlet, lider sau inovator nu a reuşit fără iubire. Să îndure pregătirea, adversitatea, feedbackul dur, eşecurile, dezamăgirile – şi să-şi păstreze focusul pe creaţia lor. Liderii luptă precum războinicii şi simt precum artiştii. A conduce prin iubire nu este „moale”, nu evită conflictul, ci îl direcţionează către sinceritate şi reconectare. Este alegerea de a vedea binele în fiecare situaţie, în fiecare persoană.

    6. Ajută oamenii să se îndrăgostească de ceea ce fac

    Oamenii nu fac lucruri uimitoare pentru un bonus, ci pentru că iubesc ceea ce fac, cu cine o fac şi pentru cine o fac. Iubirea este calul sălbatic din fiecare dintre noi care cere să fie eliberat. Leadershipul înseamnă să ajuţi oamenii să se îndrăgostească de ceea ce fac.

    7. Iubirea este carismatică

    Îţi aminteşti profesorul care a făcut o diferenţă în viaţa ta? Liderul care te-a inspirat cu adevărat să fii mai bun? Ceea ce aveau în comun era cât de profund simţeai că le pasă de tine, nu cât de deştepţi erau. Şi asta este carisma reală. Acum gândeşte-te la tine, liderul, ca la Soarele care răspândeşte căldură şi lumină asupra altora, generos, altruist şi constant, fără să calculeze „ce câştig eu din asta”. Străluceşti pentru ceilalţi, pentru că „asta eşti tu” – şi apoi priveşti cum se întâmplă magia. Unii ar spune că ceea ce avem nevoie astăzi este mai puţină pasiune şi mai multe limite, o mentalitate stoică atunci când totul este atât de haotic. Joacă la sigur. Fii calculat. „Prea multă iubire te va ucide”, cânta Freddie Mercury. Poate… Dar cu prea puţină iubire vom rămâne mici, incapabili să ne atingem visul. Prea speriaţi să sărim mai sus, să trăim pe deplin.

    A conduce prin iubire înseamnă să faci din fiecare zi o capodoperă. Să atingi viaţa cuiva, să-i faci ziua mai bună. Iubirea câştigă mereu la final. Viaţa şi leadershipul sunt o poveste de iubire.    

  • Drumul de la o afacere micuţă înfiinţată în anii ’50, până la a produce haine pentru celebrităţi purtate pe covorul roşu şi venituri de miliarde şi cine este omul ce a înfiinţat-o

    Puţini şi-ar fi imaginat că o mică fabrică din Toronto, fondată în anii ’50 de un imigrant polonez, va ajunge să facă haine purtate de celebrităţi pe covorul roşu, să aibă magazine flagship în cele mai importante capitale ale lumii şi să reprezinte o companie care este listată pe bursele din New York şi Toronto. Totuşi, povestea demnă de scenariu de film este cât se poate de reală şi are în centru unul dintre cele mai scumpe branduri de haine sport de exterior, Canada Goose.

    Povestea începe în 1957, când Sam Tick, proaspăt sosit din Polonia în Canada, a fondat o companie modestă de îmbrăcăminte denumită Metro Sportswear Ltd. Produsele erau gândite pentru muncitori, poliţişti de frontieră sau persoane care aveau nevoie de echipamente rezistente la frigul canadian. Departe de a fi o afacere cu glamour, era o linie de supravieţuire: jachete groase, uniforme şi accesorii utilitare. Schimbarea a venit odată cu generaţia următoare. David Reiss, ginerele fondatorului, a preluat conducerea şi a pus accent pe specializare. În anii ’70 şi ’80, compania a început să producă haine tehnice pentru expediţii polare şi cercetători din regiuni arctice.

    Produsele au fost apreciate pentru rezistenţă, iar umplutura cu pene de gâscă a devenit semnătura brandului, oferind protecţie la temperaturi care coborau cu mult sub zero. De aici avea să se nască numele care astăzi a cucerit lumea: Canada Goose. Anii ’90 şi începutul anilor 2000 au adus o schimbare radicală. Canada Goose a depăşit statutul de echipament strict utilitar şi a pătruns în cultura pop. Prezenţa în filme de la Hollywood, precum The Day After Tomorrow, a făcut ca jachetele masive cu logo-ul rotund să fie recunoscute instant. În acelaşi timp, în marile oraşe occidentale, consumatorii urbani au început să adopte stilul parka, nu pentru expediţii polare, ci pentru o iarnă în metropole.

    Momentul decisiv a fost în 2001, când la conducerea companiei a venit Dani Reiss, nepotul fondatorului. Într-o perioadă în care aproape toată industria modei îşi muta producţia în Asia pentru a reduce costurile, Reiss a luat o decizie riscantă: a păstrat fabricile în Canada şi a transformat acest lucru într-un element central al brandului. „Made in Canada” a devenit nu doar o etichetă, ci o promisiune de autenticitate şi calitate.

    Într-o lume globalizată, în care aproape orice haină de lux venea din Italia sau China, Canada Goose spunea o poveste diferită: un brand născut şi crescut în nordul îngheţat. Această strategie a fost dublată de un marketing inteligent. Canada Goose nu a încercat să concureze cu brandurile de modă tradiţionale, ci a cultivat imaginea de lux funcţional. Parka nu era doar o haină groasă, ci un simbol al rezistenţei şi al autenticităţii. În marile oraşe, a devenit un fel de uniformă a celor care doreau să transmită că sunt conectaţi la trendurile internaţionale, dar în acelaşi timp apreciază un produs cu utilitate reală.

    În 2013, fondul Bain Capital a cumpărat o participaţie majoritară şi a pus pe masă resursele necesare pentru expansiunea globală. Canada Goose a deschis magazine flagship la New York, Londra, Paris şi Beijing, şi-a dezvoltat o linie completă de accesorii şi a intrat în categoria „lux accesibil”. Apogeul a venit în 2017, când compania s-a listat simultan la Toronto Stock Exchange şi New York Stock Exchange. Oferta publică iniţială (IPO) a fost un succes răsunător, iar valoarea de piaţă a brandului a urcat la câteva miliarde de dolari.

    Pentru mulţi investitori, Canada Goose era dovada că o afacere de familie, construită pe rădăcini autentice şi scalată inteligent, putea deveni un imperiu global. Nu au lipsit însă şi controversele. Brandul a fost intens criticat de organizaţiile pentru drepturile animalelor, în special pentru folosirea blănii de coiot la glugile jachetelor. Presiunea publică a crescut, iar compania a fost ţinta protestelor repetate. În 2021, Canada Goose a anunţat oficial că va renunţa la folosirea blănii naturale, un pas văzut ca o victorie pentru activişti, dar şi ca o repoziţionare strategică în linie cu cerinţele noii generaţii de consumatori. Astăzi, Canada Goose rămâne unul dintre cele mai vizibile branduri de fashion luxury din lume. 


    Anul şi locul fondării: 1957, Toronto, Canada

    Fondator: Sam Tick (Metro Sportswear Ltd.)

    CEO actual: Dani Reiss (din 2001)

    Sediu central: Toronto, Canada

    Venituri: peste 1,2 miliarde de dolari (2024)

    Listare la bursă: 2017 – Toronto Stock Exchange şi New York Stock Exchange (simbol: GOOS)

    Magazine flagship: New York, Paris, Londra, Beijing, Tokyo

    Produse emblematice: Parka Canada Goose, „Made in Canada”

    Schimbare-cheie: Eliminarea blănii naturale din colecţii (2021)


    Surse: Bloomberg, Financial Times, The Guardian, Forbes, Business of Fashion, The New York Times, CNBC, Reuters, Vogue Business, Toronto Star, Wikipedia


    Traducere şi adaptare: Ioana Matei

  • Care este singura unitate de cazare din zona Transilvaniei inclusă în celebrul Ghid Michelin. Aceasta se află într-un sat din judeţul Mureş

    Ghidul Michelin, cel mai vechi şi prestigios reper internaţional al ospitalităţii, a inclus recent în selecţia sa Bethlen Estates Transylvania, aceasta fiind singura unitate din zona Transilvaniei aflată pe cunoscuta listă. Însă, în micul sat Criş din judeţul Mureş, luxul nu înseamnă să urmezi şabloane, ci să trăieşti autenticitatea – o poveste în care liniştea, confortul şi patrimoniul sunt personajele principale.

    Aici, luxul înseamnă să dormi sub grinzi de lemn din secolul al XVIII-lea restaurate de meşteşugari locali, să te trezeşti cu ciripitul păsărilor în locul zgomotului urban şi să mănânci mâncare care provine direct din grădinile, pădurile şi fermele din jur. Este siguranţa liniştită că totul, de la mobilierul din cameră până la aromele din farfurie, este conectat la o poveste, un loc şi o tradiţie”, spune Nikolaus Bethlen, cel care împreună cu familia sa dezvoltă în prezent Bethlen Estates Transylvania. Într-o lume în care luxul este tot mai mult definit prin opulenţă, Bethlen Estates îşi propune să arate că luxul e şi altceva, nu cel încadrat în anumite şabloane, cât ceva care are la bază autenticitatea, liniştea, confortul discret şi patrimoniul. „Recent, am avut un oaspete care s-a plâns că nu i-a fost servit avocado la micul dejun şi a considerat acest lucru ca dovadă că nu suntem o destinaţie de lux. Pentru noi, luxul nu înseamnă neapărat elemente importate sau simboluri generice de confort”, spune el. Bethlen Estates Transylvania a fost adăugat recent în lista de recomandări a Ghidului Michelin, recunoscut la nivel internaţional ca un standard al calităţii în industria ospitalităţii, fiind cel mai vechi şi mai cunoscut ghid al hotelurilor şi restaurantelor din toată lumea, pe lângă alte 11 unităţi de cazare din România. Totuşi, din zona Transilvaniei, Bethlen Estates este singura unitate inclusă în acest ghid.

    Nikolaus Bethlen a condus operaţiunile fondului de investiţii Mid Europa Partners pe plan local şi a ales să dezvolte împreună cu familia sa proiectul din domeniul ospitalităţii, singura investiţie în turism a familiei. Satul Criş nu a fost ales la întâmplare pentru a dezvolta proiectul, ci este locul în care strămoşii săi au trăit. Nikolaus Bethlen a cumpărat de-a lungul timpului mai multe clădiri din sat, aflate în diferite stadii de degradare pentru a duce istoria locului mai departe. Astăzi, Bethlen Estates este format din trei unităţi de cazare, anume  Casa Depner, cu două dormitoare, Casa Administratorului, cu patru camere, şi Hambarul din Colţ, cu patru camere care pot fi rezervate individual. Fiecare casă are însă povestea ei şi propriul său caracter, motiv pentru care, atunci când sunt renovate, se ţine cont de acest aspect astfel încât să fie păstrat elementul de autenticitate. „Ideea de a transforma casele într-un hotel boutique a fost una graduală, nefiind planificată de la început, astfel încât dezvoltarea s-a făcut treptat. Suntem un mic hotel de familie, cu 20 de paturi în prezent, care creşte organic şi lent. Ceea ce a început ca o viziune de a salva patrimoniul familiei a devenit, pas cu pas, o destinaţie ce primeşte călători din întreaga lume. Fiecare restaurare a fost realizată cu grijă, implicând meşteşugari locali, respectând tehnicile tradiţionale şi adaptând fiecare clădire la confortul modern, fără a-i compromite caracterul”, explică Nikolaus Bethlen.

    Anul viitor, familia Bethlen îşi doreşte să deschidă o a patra casă, în care a funcţionat cândva şcoala săsească, unde vor exista 12 paturi şi un restaurant de fine dining. Proiectul este însă în continuă dezvoltare, familia Bethlen deţine mai multe case în sat, însă acestea sunt renovate şi deschise pe parcurs. „Deţinem mai multe case care aşteaptă să fie renovate. Pentru că toate investiţiile s-au făcut din fonduri proprii, renovăm câte o casă pe rând. Nu este ideal din punct de vedere al businessului, dar este sănătos pentru dezvoltare, pentru că astfel putem îmbunătăţi gradual. Această abordare garantează că fiecare restaurare primeşte atenţia cuvenită şi că dezvoltarea noastră nu vine în detrimentul calităţii, autenticităţii sau sustenabilităţii”, explică el. Antreprenorul îl numeşte “proiect multigeneraţional”, existând mereu loc de îmbunătăţiri şi extinderi. Bethlen Estates reuşeşte să atragă nu doar turişti din România, dar şi din SUA şi Marea Britanie, curioşi de ce înseamnă autenticitatea într-un sat din Transilvania. „Toate casele au primit numeroase solicitări, de la familii private până la cluburi exclusive care au dorit să organizeze experienţe dedicate aici. Pentru noi, anul trecut a fost deja unul foarte bun, iar 2025 se conturează şi mai promiţător, cu o rată de ocupare mai mare în sezonul de vară. În fiecare an depăşim aşteptările”, explică el. La Bethlen, nu doar cazarea şi mâncarea fine dining sunt căutate, dar şi diferite activităţi, de la picnicuri gourmet, la tururi cu biciclete electrice şi până la vânătoare de trufe în sezon, cât şi zboruri cu balonul cu aer cald, helibiking, heliskiing şi călărie prin parteneri locali. „Acest mix de experienţe lente şi opţiuni pline de adrenalină reflectă diversitatea Transilvaniei: poate fi atât un refugiu liniştit, cât şi un loc al aventurii. Privind spre viitor, intenţionăm să extindem şi mai mult gama de activităţi, păstrând mereu principiul de a conecta oaspeţii la pământul şi cultura din jur”, conchide Nikolaus Bethlen.   


    Suntem un mic hotel de familie, cu 20 de paturi în prezent, care creşte organic şi lent. Ceea ce a început ca o viziune de a salva patrimoniul familiei a devenit, pas cu pas, o destinaţie ce primeşte călători din întreaga lume.

    Nikolaus Bethlen, proprietar, Bethlen Estates Transylvania


    Întrebările oaspeţilor, răspunsurile gazdelor:

    Care este cea mai populară casă printre vizitatori?

    The Caretaker’s House, cu piscina privată.

    Care sunt cele mai aglomerate perioade ale anului?

    August şi, mai ales, octombrie – luna mea preferată. În octombrie, culorile peisajului sunt extraordinare, iar recolta aduce la viaţă bogăţia Transilvaniei, atât în gastronomie, cât şi în atmosferă.

    Cu cât timp înainte recomandaţi să se facă o rezervare?

    Depinde de sezon, dar de obicei recomandăm cu o lună înainte, cu excepţia sărbătorilor naţionale, când sunt necesare chiar şase luni. (Încurajăm rezervările timpurii, pentru că avem o capacitate limitată şi vrem ca oaspeţii să îşi asigure casa preferată.)

    Care este preparatul emblematic al restaurantului?

    Nu avem un singur preparat „semnătură”, deoarece meniul lui Chef Róbert Tordai se schimbă constant. Este influenţat de anotimpuri, de ritmul zilnic al naturii şi de inspiraţia din bucătărie. Această evoluţie continuă şi surpriza fiecărei mese sunt exact ceea ce oaspeţii apreciază cel mai mult.

    Care sunt activităţile preferate ale oaspeţilor?

    Picnicurile în pajiştile cu flori sălbatice sunt poate cele mai îndrăgite, pentru că îmbină gastronomia, natura şi liniştea. Tururile cu biciclete electrice prin satele săseşti, degustările de vin şi vizitele ghidate ale domeniului se bucură şi ele de popularitate, în timp ce iubitorii de aventură preferă zborurile cu balonul şi vânătoarea de trufe.

  • Citatul săptămânii. Bogdan Naforniţă, Profluo: Un antreprenor ambiţios trebuie să gândească că vrea să iasă din România

    „Un antreprenor ambiţios trebuie să gândească că vrea să iasă din România.Piaţa din România este una mică, care cumpără greu, care cumpără ieftin şi prost. Asta este România. Dacă vrei să fii mare, trebuie să te gândeşti la un moment dat la un model de business care sa meargă Şi pe pieţele din jurul tău.“

    Bogdan Naforniţă, CEO, cofondator, Profluo


     

     

  • „Orice femeie îşi doreşte o geantă Hermès.” Antreprenoarea care vrea să facă din finisaje noul obiect de dorinţă

    „Orice femeie îşi doreşte o geantă Hermès”, spune Tatiana Popescu, care a fondat împreună cu soţul său, Hussein Ibrahim, afacerea Quadra Casa, furnizor de produse şi soluţii complete de finisaj pentru construcţii. Afacerea, care are un ritm anual de creştere în procente de două cifre şi previziuni pentru dublarea vânzărilor în 2026, mizează pe apetitul în creştere pentru confort, estetică şi sustenabilitate. Şi, punctează cu umor antreprenoarea, portofoliul companiei setează un nou standard, fără a fi doar aspiraţional, cum sunt celebrele genţi.

    Suplă, dichisită, volubilă şi cu alură de adolescentă, Tatiana Popescu vorbeşte degajat şi cu explicaţii amănunţite despre orice detaliu ţine de afacerea pe care a înfiinţat-o în urmă cu zece ani şi care a crescut permanent. În 2025, rezultatele sunt peste cu 30% faţă de aceeaşi perioadă cu anul trecut, şi, spune ea, „cred că o să menţinem un ritm de 30% – 35%, dar în 2026 preconizez că vom dubla cifra de afaceri, pentru că avem câteva proiecte foarte mari, care încep la anul, şi care sunt semnate, specificate, stabilite. Pe grup avem deja vânzări de 8 milioane de euro (40 mil. lei) în primele opt luni şi cred că vom închide anul în jur de 10 milioane de euro.” Anul trecut, plusul s-a plasat la 60%, iar antreprenoarea mai spune că evoluţia firmei a fost permanent ascendentă, dar ritmul a depins de gradul său de implicare, pentru că au fost ani în care a născut – are trei copii – iar în acei ani avansul a fost de 20-25%; în anii în care a fost foarte implicată în business, plusurile au fost de 30-60%.

    Ce face Quadra Casa? „În momentul de faţă este poate singurul furnizor care poate să ofere o soluţie completă pentru proiect, din exterior până în interior, fără structură. Tot ce ţine de «skin», de învelişul unei clădiri. Suntem singurii care putem să livrăm soluţii pentru faţadă, materiale, montaj, pardosele, exterior – grădini, piscine şi aşa mai departe.”

    Spune amuzată că nu a ales ea domeniul finisajelor pentru dezvoltarea afacerii, ci alegerea a fost firească prin prisma experienţei soţului – „eu eram undeva mult mai sus, în ce priveşte preţul pe produse”. Înainte de a alege antreprenoriatul, se specializase în vânzarea, la nivel internaţional, a pietrelor semipreţioase, care au preţuri mult mai mari decât produsele din portofoliul actual al companiei. Licenţiată a Facultăţii de Finanţe, Tatiana Popescu şi-a început parcursul profesional în cadrul unei firme de export în lohn din Franţa. Cariera sa a fost dezvoltată în domeniul exportului şi cu precădere în afara ţării şi a decis să se axeze pe piaţa românească, să nu mai călătorească foarte mult, în momentul în care rolul de mamă a impus prezenţa sa în universul familiei. La acel moment, nu cunoştea piaţa din România, iar când a înfiinţat Quadra Casa, „nefiind, pe româneşte, flămândă să fac bani, pentru că aveam destui, am targetat clienţii hi-end, foarte mari, acesta fiind focusul. Primul meu client a fost Globalworth, unul dintre cei mai mari dezvoltatori, cu care am şi făcut din primul an un proiect mare. În plus, din start nu am intrat în competiţie cu firme locale pe aceeaşi categorie de produse sau pe aceeaşi soluţie.”

     

    Lecţiile străinătăţii aplicate local

    Având know-how din afară, Tatiana Popescu povesteşte că a aplicat pe plan local modele de lucru, iar soţul său, Hussein Ibrahim, are experienţă pe piaţa de produse sanitare, dezvoltând o afacere cu sediul în Arabia Saudită, care are rulaje anuale de „multe sute de milioane de euro”, după cum spune chiar el. „Am importat alte soluţii faţă de ce se cerea sau ce exista pe piaţa de România. Lucrând la foarte multe proiecte pe export şi având şi experienţa soţului, mi-a fost cumva uşor să mă detaşez de ce era în România şi să vin cu alte tipuri de produse, cu altă abordare faţă de ce era aici”, spune antreprenoarea. Dă şi un exemplu – în ce priveşte produsele pentru finisaje exterioare, în urmă cu zece ani se folosea granit de tip sare şi piper, „şi toată lumea ştia doar asta. Noi în schimb am adus piatra tehnică de 2 cm, care arată ca un granit, este net superior ca specificaţii, iar preţul este mai mare. Dar am reuşit să conving clienţii că este o alegere mai bună, pentru că la un moment dat şi ei înţeleg că dacă cumpără mai ieftin îi costă de fapt dublu sau triplu, deoarece trebuie să-şi schimbe proiectele sau soluţiile pe care le au în proiecte după 2-3 ani, pentru că nu sunt sustenabile”.

    Activitatea companiei este completată de cea a Quadra Casa Projects, cu 25 de angajaţi proprii, iar antreprenoarea spune că acoperă destul de bine proiectele pe care le are. „Alegem proiectele în care să intrăm cu montaj, nu în cele foarte mari, dar pentru cele de 1.000-2.000 mp ne implicăm, pentru că oamenii noştri sunt foarte buni şi foarte rapizi ce pe care sunt specializaţi – lastre (plăci de dimensiuni foarte mari – n.red.). Nu facem, de exemplu, montaj pentru plăci de
    30×60 cm sau proiecte rezidenţiale în care, în continuare, se pune placă de 60×60 cm. Şi, evident, montăm doar pentru proiectele în care vindem produsele noastre.”

    Tatiana Popescu povesteşte că Quadra Casa se poate ocupa de realizarea faţadelor de clădiri – fie cele ventilate fie prin lipire (mai puţin), iar pentru faţada ventilată are în ofertă foarte multe soluţii. „Putem face orice proiect, de dimensiuni mari, faţadele cu plăci de dimenisuni foarte mari şi până la efectul de piatră naturală. Clădirea Millo, de exemplu, din spatele Palatului Telefoanelor, în zona Victoriei, este făcută de noi. Avem pardoselile exterioare, lipite sau flotante (variantă pe care o recomandăm şi o şi furnizăm, o şi montăm cu toate piesele speciale) şi tot ce ţine de această soluţie pentru grădini, piscine, intrări, alei şi aşa mai departe. Iar pentru interioul unei clădiri avem absolut toate soluţiile, la capitolul finisaj.”

    Compania, care are peste 50.000 de tipuri de produse în portofoliu, lucrează cu furnizori internaţionali, de renume, iar Tatiana Popescu spune că circa 95% din produse sunt importate din Italia. Diferenţa este reprezentată de mărfuri aduse de la furnizori din Spania sau China, pentru că, povesteşte antreprenoarea, nici în Italia nu se mai lucrează produse foarte personalizate, manufacturate, acestea fiind realizate acum doar din China. De pildă un anumit model de desen pentru o sticlă necesară într-o baie este realizat de manufacturieri chinezi.

     

    Forţă de negociere

    70% din business este realizat din colaborările cu dezvoltatori, iar diferenţa este reprezentată de clienţi din segmentul rezidenţial. În general, pentru clienţii persoane fizice, valoarea proprietăţilor pleacă de la 200.000 de euro. Stilul de lucru al companiei presupune colaborarea pe proiect, cu consiliere profesionistă, adaptarea bugetului, alegerea soluţiilor potrivite, până la livrare şi servicii post livrare. Fiecărui proiect îi sunt alocate, în medie, orele de lucru aferente unei întregi săptămâni de lucru din partea unui membru al echipei Quadra Casa. Câte dintre discuţii sunt productive şi câte nu sunt? Ponderea este de 50/50. Pentru că există firme care lucrează cu şabloane, fiind interesaţi de numere, culori şi preţuri – acestea se regăsesc în statisticile companiei şi din 100 de licitaţii compania câştigă 20. „Dar aş spune că clienţii care vin direct, aceştia nu pleacă niciodată – se simt confortabil, văd diferenţa în serviciu şi pachetul complet este accesibil. La proiecte, avem un scor de nouă din zece. Rareori pierdem un proiect.”

    Şi un avantaj este dat de cele trei show-roomuri ale Quadra Casa – unul dintre ele deschis în Agora Floreasca, iar celelalte două în zona Otopeni, unde antreprenorii deţin un teren de 20.000 mp. Spaţiile de expunere au rolul de a prezenta concret produsele şi soluţiile, iar pentru companie un avantaj extrem de important este faptul că toate mărfurile sunt disponibile, stocurile având o valoare de circa 20 de milioane de euro.

    „Showroomul de aici (în zona Floreasca – n.red.) are 1.500 mp. Anul acesta am deschis showroomul de la Otopeni, un spaţiu care reuneşte produsele pe care clienţii le pot alege pe loc, un luxury cash-and-carry. Tot în Otopeni avem în prezent două depozite. Astfel, clienţii pot vedea concret produsele şi le pot cumpăra, pentru că sunt disponibile. Acest spaţiu se adresează cu precădere clienţilor persoane fizice, care de regulă nu lucrează cu consultaţi, şi proiectelor de dimensiuni mai mici decât cele cu care am lucrat de-a lungul anilor.”

    Clienţi mici, în perspectiva antrepre-noarei, sunt şi cei care au nevoie, de pildă, să realizeze 150 de băi într-un proiect rezidenţial, iar Tatiana Popescu spune că „îl putem ajuta fără probleme”. În diferite configuraţii de ceramică, obiecte sanitare şi alte tipuri de produse necesare pentru realizarea şi echiparea băilor, Quadra Casa poate acoperi necesarul pentru peste 500 de unităţi.

    Clienţii, dezvoltatorii şi arhitecţii nu mai construiesc doar „cuburi”: spaţiile comune se lărgesc, iar facilităţile devin tot mai numeroase.

    În condiţiile în care compania are un avans anual al cifrei de afaceri de două cifre, cum creşte numărul de angajaţi? Vânzarea pare a fi mai uşoară decât recrutarea personalului. „E foarte complicat. Încercăm întotdeauna pe orice post deschis să angajăm doi sau trei oameni, din care rămâne unul. Am avut toate tipurile de tentative; am angajat şi persoane mai în vârstă, în ideea în care sunt mai serioase, dar nu s-au adaptat cu ritmul nostru de muncă. Suntem foarte rapizi, foarte agresivi. Am încercat să angajăm şi persoane mai tinere. Dar nu au un apetit de muncă corespunzător ritmului nostru, asta în condiţiile în care nivelul de salarii este foarte mare, comparativ şi cu alte ţări. În Italia, de pildă, un export manager într-o firmă de finisaje, are un salariu de 2.000 de euro. Eu aş fi fericită să găsesc oameni buni pe aceste salarii”, afirmă Tatiana Popescu.

    Iar recrutarea de personal specializat în vânzări pe alte categorii de produse nu este o soluţie. „Eu întotdeauna zic că un vânzător trebuie să ştie să vândă scump. Din experienţa avută în Quadra, de fiecare dată când am avut o tentativă să angajăm colegi care veneau dintr-un business cu produse mult mai ieftine, n-au fost capabili să vândă produsele noastre, care sunt mai scumpe. Pentru mine a fost cumva uşor să mă adaptez, că eu veneam deja de foarte sus. Eram deja foarte tough în negocieri pe pe sume mari. N-aveam o problemă să scad în valori pe metru pătrat sau în valori pe preţ unitar. Pur şi simplu am implementat aici formula aplicată în afaceri de soţul meu în Arabia Saudită”, punctează antreprenoarea. Graţie sprijinului oferit de acesta în afaceri – deopotrivă experienţă, acces la produse dar şi la resurse financiare, Tatiana Popescu spune franc că în afaceri nu a întâmpinat dificultăţi, nu a existat niciodată o situaţie fără ieşire.

     

    Milionar la 21 de ani

    Întrebat despre înfiinţarea Quadra Casa, Hussein Ibrahim, care are un grup de firme cu activităţi pe trei continente, spune că „povestea adevărată este că atunci când ne-am căsătorit, Tatiana avea un alt job într-o altă companie ca export manager. Călătorea mult şi am decis să renunţe şi să începem ceva în România, ceva uşor, care să o ţină ocupată, având în vedere că eu călătoream tot timpul, fiind rezident în Arabia Saudită”. În ţara din Orientul Mijlociu este, de fapt, sediul central al afacerilor pe care le gestionează, dar povestea lui de viaţă bate multe scenarii de film. Originar din Liban, a început să lucreze la o vârstă foarte fragedă, în jur de 12 ani, pe perioada verii, la fel ca şi alţi copii din Taiwan, unde locuia pe-atunci, povesteşte el. La 17 a început facultatea, într-o ţară europeană pe care nu o numeşte, iar la 18 a început să lucreze din nou, cu chinezii, dar în Europa. „Am studiat economia internaţională şi am obţinut un master. Am lucrat până la 23 de ani, dar la 21 de ani am făcut primul milion de dolari. La 21 de ani aveam exact 1 milion de dolari cash”, povesteşte Hussein Ibrahim. Cum a reuşit această performanţă? Din activităţi de comerţ, iar unul din avantajele sale era că vorbea chineza („la vremea aceea, era ceva rar”), engleză, franceză, arabă. „Aşa că puteam să conectez diferite culturi. Am început ca translator, apoi am intrat în parteneriate şi lucram pe sezon: papetărie, produse pentru grădiniţe, bandă adezivă, superglue, jucării, brichete, diverse produse de retail.”

    La 23 de ani, proaspăt absolvent, s-a întors în Liban, apoi a plecat în China, unde a stat între 2003 şi 2005. În China avea un unchi arhitect, care a studiat în Italia, unde avea o companie. „La acea vreme începeau să producă în China piese de schimb pentru italieni. Era greu şi scump să produci multe produse de alamă”, explică antreprenorul. Era vorba de tot felul de piese din acest material – piese pentru mixere, duşuri suspendate, toalete, ţevi, şamd, produse pe-atunci în Italia şi Spania. „Unchiul meu, arhitect, producea în Italia şi adusese matriţe cu care a început producţia în China. Am trăit acolo, l-am ajutat, am început să înţeleg mai bine afacerea, cum se face şi de unde vin produsele. Când am adoptat obiceiuri chinezeşti – am început să mănânc noodles, orez… – am zis, gata! M-am întors în Liban, unde am întâlnit un prieten care era conectat cu familia regală din Arabia Saudită şi astfel am ajuns în acea ţară, în 2005.”

    În acelaşi an a început afacerile în Orientul Mijlociu. Primul pas a fost cunoaşterea pieţei. „Am început prin a studia ce era nevoie pe piaţă. Aveam resursele. Era o piaţă în principal pentru chinezi, indieni şi cei din Emirate, iar noi am început să aducem produse italieneşti pentru a viza proiectele medii. Dar era o ţară închisă din toate punctele de vedere. Era foarte greu să obţii o viză – trebuia să aştepţi şase luni. În acea perioadă, Arabia Saudită era în alb şi negru”, îşi aminteşte Hussein Ibrahim. Spune că a avut norocul de a fi implicat în megaproiectele pe care Arabia Saudită le-a început în timpul regelui Abdullah în 2007; la acel moment, au început să lucreze în Arabia Saudită companii internaţionale, designeri şi consultanţi internaţionali, au apărut standarde înalte. „Am început să folosim ştiinţa, produsele şi cunoaşterea, iar cu puţin noroc am început renovarea zonelor din Mecca, un proiect în expansiune care continuă şi acum, de aproape 15 ani. Suntem furnizorii principali ai acestui proiect. Este unul dintre cele mai mari proiecte în desfăşurare din lume, deoarece atrage anual 50 de milioane de musulmani”, explică Hussein Ibrahim. Şi estimează că în Arabia Saudită afacerea pe care a construit-o se află în poziţia de lider, reprezentând aproximativ 35% din importurile totale din Italia către această ţară. Iar la nivel de cifre, „vorbim de sute de milioane de euro” şi circa 950 de angajaţi.

    Quadra Casa are trei showroomuri – unul în Agora Floreasca şi două în zona Otopeni, pe un teren de 20.000 mp. Spaţiile de expunere prezintă concret produsele şi soluţiile, iar stocurile disponibile imediat au o valoare de circa 20 mil. euro.


    Când banii sunt suficienţi

    Cum a ales România ca ţară în care să locuiască? „Când eşti tânăr eşti încăpăţânat, cauţi succesul, eşti mult mai determinat, cariera este pe primul loc, iar «viaţa» ocupă un loc secundar. Nu înţelegi unele lucruri până când nu vezi cum cresc copiii tăi şi simţi că îmbătrâneşti. Repeţi aceleaşi lucruri, ajungi la un punct în care îţi împlineşti visurile şi ai o stabilitate financiară. Atunci încep să vină demonii şi mintea se schimbă, apar înţelepciunea şi deciziile.” Concret, a decis să se stabileasă în România după pandemie care a fost declanşatorul, pentru că în timpul COVID-ului a fost blocat în Arabia Saudită timp de doi ani. „Nimeni nu putea ieşi şi nimeni nu putea intra. Spre deosebire de Europa, care era mai flexibilă, acolo prima perioadă a fost de patru luni de izolare totală. Apoi au fost mai flexibili, dar ţara a fost blocată pentru doi ani. Aşa am înţeles că orice se poate întâmpla într-o lume civilizată. Familia într-o parte a lumii, eu într-altă parte.” Soţia şi copiii săi locuiau în Bucureşti, o altă parte a familiei era în Liban, iar el eram în Arabia Saudită. „Nu puteam ieşi, nu puteam veni înapoi. Dacă ieşeam, nu ştiam dacă eram acceptat acolo, dacă eram acceptat aici. Era imposibil de prezis ce se va întâmpla.” Atunci s-a hotărât că este momentul să se mute, să fie alături de familie, în România sau unde altundeva ar fi decis să locuiască.

    Pandemia a schimbat tipul de lucru şi în business, acelerând folosirea tehnologiilor. „Pentru noi, întâlnirile erau întâlniri în persoană. Dacă cineva voia să te întâlnească, venea din altă ţară, sau urcai avion şi te duceai tu. Apoi, dintr-o dată, am început să folosim Zoom şi alte platforme. Am descoperit Zoom cu o lună înainte de COVID şi era ca un joc pentru noi, cu prietenii din Dubai. Ne adunam noaptea, doar pentru a nu fi pe telefoane. Dar am înţeles că poţi gestiona lucruri de la distanţă. Prezenţa nu mai este atât de importantă cum era înainte. Poţi delega, poţi avea un sistem puternic.” A implementat această nouă abordare de lucru, treptat, a delegat atribuţiile către executivi şi unităţi de afaceri, şi s-a mutat în România.

     

    Cum se rafinează piaţa

    Cât de repede se schimbă lucrurile la nivelul pieţei româneşti de finisaje? „Pe măsură ce creştem, realizăm că facem lucrurile corect. Ne-am asumat riscurile. Cred că mai sunt multe de făcut, mult mai multe, dar este un ciclu. Nu vrem să îl ardem prea repede. Avem răbdare şi credem că totul se îndreaptă în direcţia corectă. Românii călătoresc, trăiesc pe ici şi colo, văd camere de hotel. Încep să înţeleagă ce înseamnă confortul în interiorul caselor lor. Pentru că acum câţiva ani, maşina era mai importantă decât casa. Mă plimb prin oraş, văd maşini care sunt mai valoroase decât apartamentele în care trăiesc cuplurile”, punctează Hussein Ibrahim.

    El identifică mai multe perioade în ce priveşte comportamentul legat de prezentarea unei imagini personale. „A fost era telefonului, apoi era aspectului, apoi era maşinii. Aceste tipuri de manifestare reprezintă o parte din cum ne exprimăm, o variantă de a fi încrezători, de a arăta ceva. Şi la final, care este confortul tău? Stai poate 3-4 ore pe zi în maşină, dar în casă, tu şi familia ta petreceţi 60-70% din timp. Confortul este cu adevărat important şi am văzut acum că în piaţă există deja interes pentru diversitate.” Şi, adaugă el, în trecut cererea era mai mare decât oferta, aşa că oamenii cumpărau orice era disponibil, mai ales expaţii români care lucrează în străinătate, cei care au plecat în Statele Unite, în Australia. „Călătoreşti, pleci din ţară pentru a avea o viaţă mai bună, nu ca să rămâi acolo, ci ca să cumperi o casă, un teren, să îţi construieşti o casă, să te întorci; nimeni nu călătoreşte afară fără intenţia de a se întoarce în ţară. În primul val, românii plecaţi în străinătate au început să cumpere orice era disponibil, doar pentru a avea o prezenţă. Cererea a fost mare pentru că sunt mulţi români care lucrează în străinătate, sunt muncitori, sunt buni şi câştigă bani şi asta s-a reflectat în piaţa de aici.”

    Al doilea val care a influenţat piaţa se leagă de momentul în care România a început să fie o ţară bună pentru afaceri şi a atras multe companii internaţionale să fie bază logistică sau hub pentru multe companii, explică omul de afaceri. Aceste companii internaţionale aveau manageri care veneau din ţări europene cu standarde înalte, salarii mari, aşa că îi interesau apartamente bune. Care erau destul de limitate sau erau locaţii bune, dar cu finisaje proaste, aşa că au început renovările. „Acesta este un ciclul normal – o poţi vedea şi în industria alimentară, şi în modă. Ceea ce are cea mai mare valoare este spaţiul tău de locuit, dar ajungem întotdeauna prea târziu (la acest capitol – n.red.). Pentru că la început vrem să călătorim, să facem poze, vrem vacanţe de vară, de iarnă, de schi, să mergem în Dubai, Bali, Maldive etc. Dar la final, întotdeauna ne întoarcem acasă. Restul sunt amintiri şi viaţa ta este acolo. Aşa îţi apreciezi viaţa. Spaţiul impactează şi copiii. Spaţiul, culorile, totul afectează mentalitatea copiilor, încrederea lor, perspectiva lor asupra vieţii, impactul asupra vieţii lor, asupra soţiei tale şi asupra ta însuţi.”

    Iar schimbări de comportament sunt vizibile deopotrivă din partea clienţilor finali, dar şi a dezvoltatorilor şi arhitecţilor. Înainte era toată lumea construia cuburi şi apartamente, acum este vizibil că spaţiile comune se lărgesc, sunt mai multe facilităţi, oamenii pun săli de sport, piscine. „Este o piaţă vibrantă. Oamenii călătoresc, reţelele sociale influenţează, oamenii văd şi poţi observa preţurile dezvoltărilor din întreaga lume. Şi înţelegi când plăteşti 5.000 de euro pe metru pătrat în Bucureşti şi abia ai un loc de parcare că nu merită. În alte capitale ale lumii plăteşti aceeaşi sumă şi locuieşti într-un bloc înalt sau ai piscină, grădini, facilităţi diferite, servicii diferite, valet, spălătorie, ca nişte servicii care nu existau aici”, subliniază Hussein Ibrahim, care observă că piaţa rezidenţială se îndreaptă în acea direcţie, în zona de top. Dar, completează el, Quadra Casa nu se adresează pieţei cu apartamente de 60.000 – 100.000 de euro, cu suprafeţe de 60 mp.

    Compania are stocuri în valoare aproximativă de 20 de milioane de euro, dar aceasta nu este fixă, ci poate să scadă la 17 milioane mâine, iar poimâine să fie 21. „Încercăm să menţinem un stoc mediu de 20 milioane. Pentru că în afacerea noastră, lanţul de aprovizionare este foarte important şi contează mult că produsele sunt disponibile pe loc. Multe afaceri similare nu au avut succes din cauza timpului lung de livrare. Clientul vine şi pleacă foarte repede, vrea produsul imediat, nu are răbdare să aştepte trei sau şase luni. Vrea să meargă într-un loc, într-un magazin şi să găsească totul. La fel ca în piaţa era cu produse de nivel cel mult mediu, cum sunt magazinele de bricolaj, care sunt multe. Poţi să îţi faci casa, dar ajungem să fim ca pe vremea comunismului – un produs pentru toate naţiile.” Iar Hussein Ibrahim adaugă că la Quadra Casa clientul poate veni ca la McDonald’s – plăteşte, ia burgerul şi toată lumea este fericită. Pe de altă parte, admite el, din punctul de vedere al afacerii, acest nivel de stoc este neperformant, „pentru că stocul trebuie să se mişte de minimum două ori pe an, ceea ce nu a fost cazul nostru la început, dar avem viziunea. Ştiu că vom ajunge acolo. Credem în ceea ce facem, iubim ceea ce facem şi avem răbdare”.

     

    Perspective de creştere

    „Aşa cum am spus, piaţa este încă foarte de bază. Nu există proiecte de utilizare mixtă aici. Ospitalitatea este încă foarte de bază – Bucureştiul este capitală europeană,  cea care a intrat cel mai recent în Schengen. În total, are 8.000 de camere în segmentul de 5 stele. Două zboruri din Dubai cu 600 de vizitatori ar bloca oraşul. Mai sunt multe de făcut, la nivel de oraş. Trebuie să începem de la aeroport, autobuze, gară. Sunt trei lucruri majore care trebuie dezvoltate de la zero. Apoi trebuie dezvoltate spitale”, evidenţiază Hussein Ibrahim direcţii de dezvoltare pe care le urmăreşte.

    În plus, adaugă e, locaţia geopolitică a României astăzi echivaloază cu a Turciei acum 50 de ani. „Ţara este pe prima linie de apărare a NATO, din partea Rusiei. Este foarte important din punct de vedere geopolitic. Cu siguranţă ar trebui să vină foarte multe investiţii din partea NATO, din partea americanilor, din partea tuturor celor din vest, în această parte a lumii. Sunt foarte multe lucruri de făcut, nu există limite.”

    Quadra Casa lucrează în mod tradiţional, ceea ce implică colaborarea cu arhitecţi, dezvoltatori, oferind timp, „pentru că cel mai valoros factor în afacerea noastră este timpul. Noi nu suntem un magazin DIY unde vii, cumperi şi pleci. Noi proiectăm, detaliem, personalizăm fiecare proiect. Pe baza proiectului, avem nevoie de timp, inteligenţă, selecţia produsului, desene tehnice. Oferim o soluţie completă. În afacerea tradiţională, cum operăm noi, nu putem creşte peste pragul de 100 milioane de euro. În 2030, Quadra Casa ar trebui să ajungă la o cifră de afaceri de 60-70 de milioane de euro”, conchide Hussein Ibrahim.    

     

     

    De vorbă cu Hussein IBrahim,Cofondator al Quadra Casa

     

    Ai afaceri în domeniu în mai multe ţări. Care este nivelul pieţei din România?

    După pandemie, am început să petrec mai mult timp în România, pentru a fi mai prezent aici. Am început să analizăm piaţa, să vedem ce se întâmplă în diferite segmente şi cum s-au dezvoltat. Unde suntem noi? Ce plăteşte consumatorul? Care sunt standardele? (Am văzut că) nu există standarde româneşti. În sectorul nostru de afaceri, pur şi simplu nu există standarde. Există standarde americane, australiene, există standarde europene generale, dar nu există standarde româneşti.

    Dacă vorbim de urbanism, ar trebui să existe coduri de construcţie. Dar fiecare dezvoltator face cum şi ce vrea. Nu există un caracter al oraşului. De exemplu în partea oraşului de la Floreasca până la Charles de Gaulle în triunghi poţi vedea că dezvoltările din perioada post-1990 sunt toate albe şi gri.

    Toate zonele frumoase din oraş sunt deja ocupate şi sunt sub standarde, sub orice standarde. Iar consumatorul român plăteşte cu adevărat un preţ mare. Plăteşte mai mult decât merită pentru ceea ce primeşte. Aşa că am avut trei direcţii de acţiune şi a fost riscant, toate lucrurile erau riscante. Era o piaţă foarte de bază, extrem de orientată pe preţ. Am început să punem cunoştinţele şi experienţa noastră pentru a aduce mai multă valoare, să fim în bugetul pe care dezvoltatorii, constructorii sau consumatorii erau dispuşi să-l aloce, dar să aducem mai multă valoare, mai multe opţiuni, standarde mai înalte pentru confortul celor care vor locui într-un anumit spaţiu. Am început cu un showroom mic, apoi l-am extins pe un etaj întreg. Aici (Agora Floreasca – n.red.) sunt 1.500 de metri pătraţi pe care sunt expuse produse varietate; am început să educăm consultanţii noştri de vânzări, clienţii, partenerii. Şi am început să vedem rezultatele.

    Care sunt oportunităţile şi  dificultăţile pe care le vezi în această perioadă pe piaţă?

    Dificultăţile se leagă de faptul că în toată Europa cheltuielile au fost redistribuite între sectoare, aşa că există mai puţină finanţare din partea guvernelor, a băncilor naţionale, băncilor pentru construcţii. Se mută spre sectorul de apărare. Acest lucru creează dificultăţi pe piaţă din punctul de vedere al fluxului de numerar şi al finanţării. Este mai provocator, dar benefic pentru noi, pentru că acest lucru curăţă piaţa. Doar cei puternici şi bine organizaţi vor rămâne. Iar noi am proiectat compania să funcţioneze în toate condiţiile. Şi performăm mai bine în condiţii dificile.

    Care este ţinta pentru afacerea din România?

    Nu sunt o persoană „financiară”, ne-am făcut banii. Iubim cu adevărat ceea ce facem. Scopul meu este să schimb mentalitatea dezvoltatorilor, pentru a oferi o viaţă mai bună pentru toţi cetăţenii oraşului în care operăm. Nu vreau să vorbesc despre servicii, nu este vorba de produse, este despre stilul de viaţă. Este vorba de stilul de viaţă pe care orice fiinţă umană îl merită.

    Cât ai investit în România?

    30-35 milioane de euro.

    În câte ţări ai activităţi?

    Să zicem că operăm în trei continente.

    Din România, acoperiţi doar piaţa locală?

    Da, dar pot fi unii clienţi români care au case sau afaceri în alte ţări, şi îi putem deservi de aici. Poate fi o vilă în Grecia, Spania, Franţa dau Italia. Dar pentru afaceri internaţionale avem birourile din Dubai care se ocupă de ele.

    Cât de mult călătoreşti?

    În prezent? În fiecare săptămână. În trecut, aproape în fiecare zi. Obişnuiam să călătoresc de 180 de ori pe an, ceea ce era destul de obositor.

    Dacă ar fi să începi o altă afacere astăzi, ce ar fi?

    Medicală.

    În România sau altundeva?

    Oriunde, pentru că facem deja agricultură în altă parte.

    Umanitatea are nevoie de hrană, educaţie şi sănătate. Cred că sănătatea este ceva ce necesită pasiune, dedicare, cunoştinţe şi pentru domeniul medical văd o mare oportunitate aici.

    Dacă ai putea să te întorci la tine când aveai 20 de ani, ce sfat ţi-ai da?

    Am avut o viaţă foarte interesantă şi am savurat fiecare etapă. Sunt foarte fericit pentru realizările mele. Aş păstra totul la fel. Nu aş schimba nimic.

    Un sfat pentru tinerii de astăzi?

    Este complicat. Pentru că este ca şi cum i-aş cere sfaturi bunicului meu, dar nu voiam să-i aud sfaturile atunci. Fiecare trebuie să aibă un vis, să lucreze la abilităţile lui, să fie onest, determinat, să muncească din greu, nu doar inteligent. Munca grea este cu adevărat apreciată şi aduce rezultate pentru oameni. Există zicale ca „Munceşte inteligent, nu munci din greu”, dar totuşi, astăzi depindem de oameni de vârsta mea sau mai mari, care încă apreciază aceste valori: onestitate, loialitate, şi abia apoi vine cunoaşterea. Şi fiecare are nevoie şi de un pic de noroc pentru a reuşi.

    Ai trăit în multe ţări până acum. Care este preferata ta?

    Aceasta este preferata mea. Pentru mine, România este acasă, datorită soţiei şi copiilor. Mă simt ca acasă, sincer. Ori de câte ori mă întorc, simt liniştea şi relaxarea. Merg pe străzi şi mă simt ca acasă. Chiar dacă nu este a mea.

    Îmi place pentru că încă are acel „gust românesc”. Nu este cosmopolit. Oraşele ca Londra, Paris, Milano şi-au pierdut din specific. Aici încă vezi obiceiuri şi are un stil vechi. Cultura românească este mai influentă în oraş.

    Libanul este ţara mea, este parte din mintea mea. Este o zonă problematică, haotică, instabilă pentru moment.

    Care este ţinta ta personală ca om de afaceri?

    Pe piaţa românească, în industria noastră, construim conceptul de fine dining la preţuri de bufet. Cred că trebuie să oferim o soluţie completă. Soluţiile complete înseamnă amenajări complete, mobilă, iluminat, aparate, bucătării. La Quadra intri într-un mall, unde vei găsi specialişti care îţi oferă soluţii complete şi livrări imediate. Fine dining fără preţuri mari.

     

     

    De vorbă cu Tatiana Popescu, co-fondator Quadra Casa

    Care este tipul de proiecte pe care le abordaţi în segmentul persoanelor fizice, care este nivelul de preţ al unei proprietăţi care este client al Quadra Casa?

    În general, nivelul de preţ al unei proprietăţi pleacă de la 200.000 de euro. Majoritatea clientelei, în segmentul persoanelor fizice, este în zona de nord a Capitalei. Rar facem apartamente mici sau facem doar dacă e vorba de clienţi din bula noastră şi găsesc spaţii mici pe care vor să le renoveze. În general este vorba de locuinţe care au cel puţin trei băi, adică sunt spaţii mari.

    Care este tipul de client?

    Încercăm să operăm prin trei canale: pentru dezvoltatori, utilizatori şi un fel de distribuţie. Cam 70% din afacerea noastră este făcută prin dezvoltatori.

    Care sunt cele mai importante lecţii din sfera de business, din prisma experienţelor proprii, pe care ţi le-ai însuşit de-a lungul anilor?

    Cel mai important lucru în relaţia mea cu clienţii este că trebuie să răspunzi cât se poate de repede, indiferent care este răspunsul. Au fost situaţii în care am evitat să răspund pe loc, am amânat un pic răspunsul, şi mi-am dat seama că n-a fost cea mai bună abordare că mi-a luat timp să rezolv cu anumită situaţie, chiar dacă rezultatul final a fost OK şi a fost toată lumea fericită. Am ajuns la concluzia că este mai bine să răspunzi pe loc; clienţii – cel puţin cei cu care lucrăm noi – caută să fii onest cu ei, direct şi să le dai informaţia clar şi rapid.

    Cu ce dificultăţi te-ai confruntat în antreprenoriat?

    Ce mi se pare foarte greu este că muncesc foarte mult, dar nu am avut situaţii dificile, din care să nu văd o ieşire. Nu pot să mă plâng, n-am n-am avut dificultăţi. Pe lângă asta, mă pot baza pe soţul meu, pot să mă sprijin de el oricând. Dacă îi spun astăzi că am nevoie de 10.000m² dintr-un anumit tip de materiale, pe care trebuie să-i livez săptămâna viitoare, el rezolvă. Sau dacă îi spun astăzi că mâine am nevoie de 500.000 euro, se rezolvă. Probabil acestea sunt şi motivele pentru care am realizat atât de mult într-un termen atât de scurt (în ce priveşte dezvoltarea firmei – n.red.), pentru că el m-a ajutat să rezolv orice situaţie.


    Eu întotdeauna zic că un vânzător trebuie să ştie să vândă scump. Din experienţa avută în Quadra, de fiecare dată când am
    avut o tentativă să angajăm colegi care veneau dintr-un business cu produse mult mai ieftine, n-au fost capabili să vândă
    produsele noastre, care sunt mai scumpe. Pentru mine a fost cumva uşor să mă adaptez, că eu veneam
    deja de foarte sus. Negociam înainte pe sume mari. 

    Tatiana Popescu, copropRietar Quadra Casa


    În domeniul nostru, dacă trimiţi o comandă unei fabrici, deşi ai o relaţie foarte bună cu partenerii, ei au stabilite date de producţii. În schimb Hussein, fiind un client atât de mare pentru majoritatea fabricilor, are zilele lui de producţie în fabrică, în care decide ce produce, când, ce cantitate şi aşa mai departe. Şi asta m-a ajutat foarte mult. Astfel, eu când merg la negocieri, dacă mi se cere termen de livrare de două săptămâni, pot onora comanda. În schimb, dacă ai avea o relaţie normală cu fabrica, trebuie să aştepţi producţia, care este poate peste 45 de zile sau este peste două luni. Aici am un avantaj mare faţă de alte firme. În plus, diferă şi preţul pe produs, pentru că un client care are nevoie doar de câteva plăci mari (lastre) avea de plătit o sumă mai mare decât la noi. La Quadra Casa poate cumpăra produsele direct din stoc, la calitatea premium garantată de producător.

    Faţă de competitorii noştri, putem oferi preţuri mai mici, pentru că avem optimizat tot fluxul de aprovizionare. Camioanele merg la grad de încărcare maximă, paleţii sunt compleţi, ceea ce este important şi pentru că la împachetări mai mici există riscul de deteriorare a produselor.

    Lucrăm doar cu fabrici care au modele în producţie, nu cumpăr niciodată capete de stocuri, astfel încât dacă un client are nevoie de un anumit produs la un moment dat, peste câţiva ani de când a terminat proiectul, poate găsi la noi acelaşi produs. Unele firme de pe piaţa locală au ales să importe marfă la calitatea a doua – ani în şir România a fost tratată şi văzută ca o piaţă de desfacere pentru mărfuri care nu erau de calitate premium sau standard. Sau ajungeau la noi pe piaţă produse care ieşiseră din producţie.

    Dacă nu ar fi fost domeniul amenajărilor, ce alt business ţi-ar fi plăcut să construieşti?

    Cred că în universul de fashion, dar nu aş putea spune ceva anume. Îmi place frumosul şi cred că dacă nu era design, arhitectură, amenajări af fi fost ceva legat de fashion.

    Pentru tinerii la început de drum ce sfat ai avea?

    Nu cred că sunt în postura în care să dau sfaturi tinerilor. Dar fiicei mele, care are
    16 ani şi a început să lucreze la Quadra, încerc să-i dau sfaturi în fiecare zi. Un sfat este să se „atârne” un pic mai serios de viaţă şi faţă de viaţă şi să nu creadă că tot ce zboară se mănâncă. Copiii din ziua de azi au o viaţă foarte uşoară. Pentru că noi ca părinţi, cei generaţia noastră sau mai avansaţi în vârstă, am încercat să oferim copiilor absolut tot confortul, nu le-a lipsit absolut nimic. Ei nu sunt flămânzi – nici la propriu şi nici la figurat – şi nu au un target în viaţă. Eu când când am „deschis ochii” şi când am înţeles că mă cheamă Tatiana, ştiam clar că vreau să am casă la 22 de ani. Iar la 21 de ani mi-am cumpărat prima casă. Aveam obiective foarte clare, foarte bine stabilite pentru mine, nu pentru alţii. Nu căutam să demonstrez nimănui. Tinerii, copiii din ziua de azi nu au mentalitatea de a-şi stabili obiective.