Category: Revista BM

  • Teodora Adamache, Managing Consultant, See First Marketing: Gata cu paradigma „Fac eu tot”! Antreprenorul anului 2025 este arhitectul unui ecosistem sănătos

    Antreprenoriatul românesc a parcurs un drum lung în ultimele decenii. De la iniţiative mici, conduse aproape exclusiv de fondatori, până la companii cu ambiţii regionale sau chiar globale, peisajul de business s-a sofisticat. Astăzi, în România, conform datelor publice preluate de Ziarul Financiar, peste 800.000 de firme sunt înregistrate ca întreprinderi mici şi mijlocii (IMM-uri), iar acestea contribuie cu circa 45% la cifra de afaceri totală a economiei şi susţin aproximativ 65% din forţa de muncă. Sunt cifre care vorbesc despre un rol central în economia naţională — dar şi despre o presiune uriaşă pe umerii fondatorilor. Dincolo de date, rămâne o întrebare esenţială: cum construim companii care nu doar supravieţuiesc, ci cresc sănătos şi sustenabil? Tot mai des, observ o provocare comună în rândul fondatorilor: nevoile lor antreprenoriale se rafinează, dar mulţi rămân ancoraţi într-o paradigmă veche, obositoare, cea a antreprenorului care face totul singur. Îmi asum riscul de a emite o generalizare, dar diferenţa între antreprenorii care au interacţionat cu pieţele internaţionale şi cei ancoraţi exclusiv în realitatea locală este vizibilă. Cei dintâi învaţă mai repede valoarea parteneriatelor şi a delegării. Cei din urmă se luptă adesea cu o mentalitate de tip „ştiu eu mai bine” sau „nimeni nu poate face la fel ca mine”. Perfecţionismul devine, fără să ne dăm seama, o frână de creştere. O companie care îşi propune să crească sănătos nu mai poate funcţiona ca o prelungire a voinţei fondatorului. Are nevoie de un ecosistem solid de susţinere, în care toate funcţiile sunt prezente şi aliniate: nu doar vânzări, ci şi strategie financiară, resurse umane, marketing, comunicare, procese operaţionale şi tehnologie. De multe ori, un business „şchioapătă” nu pentru că nu are clienţi, ci pentru că nu are structură în spate. Pe partea financiară, cifrele nu trebuie doar urmărite sau contabilizate, ci înţelese strategic. Fără control financiar real şi fără un partener de încredere în zona aceasta, deciziile devin reactive, iar oportunităţile trec pe lângă tine. O strategie sănătoasă de resurse umane e la fel de vitală: oamenii nu sunt doar executanţi, ci parteneri în construcţia unei viziuni antreprenoriale. O echipă bine aleasă şi motivată poate accelera dezvoltarea mai mult decât orice investiţie în echipamente sau software.

     

    De la pompier la arhitect

    Antreprenorul român joacă adesea rolul pompierului: sare în toate direcţiile, stinge incendii, ia toate deciziile. Dar antreprenorul anului 2025 nu mai poate fi pompier. Trebuie să fie arhitect. Arhitectul unui ecosistem coerent, care funcţionează şi fără ca el să apese toate butoanele. Această transformare începe cu o schimbare profundă de mentalitate. Delegarea nu este un semn de slăbiciune, ci unul de maturitate. Este nevoie de curaj să renunţi la control şi de înţelepciune să alegi oamenii sau partenerii cărora le încredinţezi părţi din businessul tău. În delegare, efortul cel mai mare este interior: să ne vindecăm de perfecţionism şi să învăţăm să respectăm şi alte perspective — care pot duce la rezultate diferite, dar la fel de bune. Ca specialist în marketing şi antreprenor, am văzut pe teren cum marketingul a evoluat dintr-un „lux” într-un element fundamental al oricărei strategii de business. Nu mai vorbim despre campanii punctuale sau despre „a face puţină promovare” atunci când vânzările scad. Marketingul înseamnă astăzi prezenţă strategică, dialog cu piaţa, empatie faţă de client şi adaptare constantă. Este funcţia care poate valida ideea de business, testa pieţe noi, consolida brandul şi susţine retenţia clienţilor. Într-o companie sănătoasă, marketingul nu vine „la final”, după ce se termină produsul. El face parte din procesul de creare, ajustare şi scalare a produsului. De aceea, antreprenorii care au ales să externalizeze anumite procese, să angajeze specialişti sau să colaboreze cu parteneri dedicaţi în zone precum marketing, finanţe sau HR au făcut salturi reale. Am văzut antreprenori care, în doar câteva luni de colaborare cu profesionişti, au obţinut mai multă claritate, stabilitate şi viteză de reacţie decât în ani de muncă solitară.

     

    Viitorul aparţine celor care construiesc pe termen lung

    Cred cu tărie că antreprenorii care vor reuşi în următorul deceniu sunt cei care ştiu să-şi cizeleze nevoile, să ceară ajutor profesionist şi să construiască structuri funcţionale în jurul lor. Compania sănătoasă în 2025 nu mai este o structură centrată pe un singur om, ci un organism viu, echilibrat şi susţinut de parteneriate solide. A fi arhitectul unei astfel de construcţii nu înseamnă să renunţi la viziunea ta, ci să o traduci într-un model care să poată funcţiona şi fără tine. Este nevoie de răbdare, deschidere şi multă muncă (uneori chiar şi de introspecţie). Dar este singura cale reală spre autonomie. Iar primul pas este simplu, dar nu uşor: să ieşim din paradigma „fac eu tot” şi să acceptăm că succesul înseamnă colaborare, încredere şi direcţie clară. De la pompier la arhitect – aceasta este transformarea care va face diferenţa în anii următori.  

  • Meet the CEO. Fă doi paşi în spate!

    Este îndemnul pe care îl aplică (şi recomandă) pentru evaluarea situaţiilor sau deciziilor complicate Elena Gheorghe, country manager al PayU GPO România, liderul pieţei de plăţi digitale din România. În luarea deciziilor se bazază în mod egal pe intuiţie şi cifre, iar domeniul tehnologiei, povesteşte ea, a fermecat-o. Care au fost principalii paşi în parcursul său profesional, care este dinamica din industria plăţilor digitale şi cum arată viitorul, a povestit în cadrul celei mai recente ediţii a Meet the CEO.

     

    „Ce vrei să fii când creşti mare?” este una dintre întrebările adresate adeseori copiilor. În cazul Elenei Gheorghe, proiecţia din copilărie s-a materializat pe deplin. „Practic eu am ajuns să fac ceva similar cu ceea ce mă jucam când eram mică cu fraţii mei; mai am încă doi fraţi, eu sunt cea mai mare. Unul dintre jocuri era să vând ceva şi să zic că fac <profit>”, povesteşte Elena Gheorghe, care a preluat în 2020 funcţia de country manager al PayU GPO România, liderul pieţei de plăţi digitale din România. Ea priveşte interlocutorul drept în ochi, răspunde franc la orice întrebare şi râde des; de fapt, unul dintre sfaturile pe care le are pentru tineri este să se bucure de viaţă, să râdă mult, pentru că provocările sunt permanente.

    Despre felul în care şi-a construit parcursul profesional, ea povesteşte că în momentul când a trebuit să aleagă o direcţie de studiu, să decidă spre ce liceu să se îndrepte, părinţii i-au propus liceu economic. Deşi, spune ea, nu prea înţelegea ce înseamnă, punea multe întrebări şi a aflat ce poate să ajungă după promovarea unui astfel de liceu; astfel, a înţeles că exact aceasta este calea pe care vrea să o urmeze. Din acel moment a avut un plan clar, iar pentru a merge la facultate povesteşte că a avut de înfruntat dificultăţi, pentru că îşi dorea să ajungă la Bucureşti, provenind dintr-o familie fără posibilităţi financiare mari. Părinţii i-au şi spus că nu o pot susţine la studii în Bucureşti, dar după ce a fost admisă la ASE, a ales facultatea din Capitală. „Primul an n-a fost tocmai uşor, a fost destul de greu.” Printr-un concurs de circumstanţe, povesteşte ea, a ajuns să lucreze în contabilitate, încă din primul an de facultate, un atu fiind liceul economic absolvit. Şi, punctează ea, unul dintre avantajele pe care le-a avut ASE-ul este că a avut posibilitatea să şi lucreze.

    „Există şi sisteme care chiar te ajută să te dezvolţi; am avut noroc că am fost o generaţie foarte bună, dar şi profesorii au fost foarte receptivi şi ne şi încurajau să lucrăm, ca să vedem perspectiva de business pe măsură ce învăţăm”, explică Elena Gheorghe. Tot ea adaugă că în opinia ei este recomandat ca studenţii să lucreze. „Cred că e bine să începi chiar din primul an, în cazul meu a fost foarte bine. Făceam legătura între ce învăţam la şcoală, pe profil de contabilitate şi informatică de gestiune, cu ceea ce munceam şi m-a ajutat foarte mult. Când ajungeam la muncă, întâi îmi deschideam calculatorul, citeam ştirile ZF, apoi începeam să muncesc. Era important să mă informez despre trenduri, pentru că ne ajuta şi la şcoală şi în munca pe care o făceam zi de zi, fiind un domeniu financiar.”

     

    De la audit la tehnologie

    A lucrat, continuă ea, pe tot parcursul facultăţii, iar în ultimul an a luat contact cu specializarea de audit şi analiză. Şi-a dat seama că dacă ar ajunge să lucreze la o companie din Big 4 (Deloitte, PwC, EY şi KPMG) ar avea acces la un set de informaţii extrem de valoros despre companii mari şi cunoştinţe despre respectivele companii, despre felul în care funcţionează acestea. Aşa şi-a stabilit un nou ţel – direcţia de audit. „Am avut un profesor foarte sincer şi care ne-a zis că n-o să avem viaţă personală dacă ne ducem în audit, că trebuie să ne gândim bine când luăm decizia asta. Mi-aduc aminte că stăteam în prima bancă şi am zis că nu mă interesează, eu asta vreau să fac, audit.” A ales calea auditului, lucrând în domeniu circa cinci ani, până când, povesteşte ea, a simţit că nu mai poate progresa foarte mult sau că nu ar fi putut avea o valoare adăugată, având în vedere că în audit nu putea da sfaturi, chiar dacă ar fi văzut soluţii, fiind contrar codului etic al domeniului. Acela a fost momentul în care a făcut pasul către industrie. Primul pas a fost într-o companie antreprenorială, în care a petrecut foarte puţin timp, în jur de o lună, pentru că i s-a spus că trebuie să fie disponibilă 24/24. „Antreprenorul era român şi am zis «OK, nu» şi mi-am luat un pic de timp pentru linişte, pe care n-am avut-o timp de aproape cinci-şase ani.” Apoi a început iar să aplice, iar în urma unei recomandări a ajuns la un interviu la PayU. „Evident, am trecut prin toate etapele şi acum sunt aici”, spune Elena Gheorghe, referindu-se la funcţia pe care o deţine în prezent.

    Povesteşte râzând că la momentul în care a ales PayU, avea trei oferte, iar cea pe care a ales-o oferea cel mai mic venit, dar nu îşi aminteşte concret, care era salariul. Ce a contat? Echipa cu care urma să lucreze – o condiţie la care se gândise în perioada de pauză: „Am vrut să văd cu cine voi lucra, nu doar în mod direct, ci toată echipa; am avut această cerinţă pentru CEO-ul de la momentul respectiv.”


    20 de ani de plăţi digitale cu ADN românesc

    1. PayU PayU este un furnizor de plăţi digitale din România care combină expertiza locală cu accesul la know-how global prin apartenenţa la grupul PayU GPO, unul dintre principalii furnizori de servicii financiare şi de plăţi la nivel global, care operează în peste 40 de ţări

    2. A fost lansată în 2004 sub numele GECAD ePayment, ca parte a grupului GECAD, iar câţiva ani mai târziu a fost achiziţionată de Naspers, unul dintre cei mai mari investitori în tehnologie la nivel mondial (owner-ul PayU).

    3. Într-un context în care plăţile online erau la început, compania a devenit rapid lider pe piaţa de plaţi digitale din România.

    4. În 2012, a adoptat numele PayU România, integrându-se în reţeaua globală PayU. Afilierea internaţională a adus acces la tehnologii avansate şi înţelegerea tendinţelor globale în plăţi digitale.

    5. În 2024, PayU a marcat 20 de ani de activitate, contribuind constant digitalizarea şi dezvoltarea economiei româneşti.

    6. PayU înseamnă mult mai mult decât un procesator de plăţi pentru e-commerce. Este o platformă completă de plăţi digitale, care răspunde nevoilor unui consumator conectat în toate aspectele vieţii sale financiare. De la cumpărăturile online, la plata utilităţilor, a poliţelor de asigurare, a ratelor sau a serviciilor de zi cu zi, PayU facilitează accesul la un ecosistem digital sigur, rapid şi intuitiv. Extinderea naturală dincolo de zona clasică de e-commerce arată o realitate de piaţă: digitalizarea plăţilor nu mai este despre o verticală, ci despre stil de viaţă.


    Parcursul său în cadrul PayU a început cu poziţia de manager financiar. „Practic, când am ajuns acolo a trebuit să reconstruiesc echipa, să implementez sisteme de raportare internaţionale, pentru că era un start-up, nu avea avea sisteme de control, de exemplu.”

    Despre propriile atuuri care au ajuta-o, în timp, Elena Gheorghe cred că cel mai mult o ajută faptul că întotdeauna analizează care sunt posibilităţile, face o analiză, discută deschis cu colegii despre potenţialele soluţii. „Cred că sunt şi creativă – în momentul în care sunt provocări, pentru că aşa este şi domeniul nostru, e unul care te solicită să gândeşti câteodată la soluţii care poate nu există. De fapt, aşa am şi evoluat la PayU. Şi cred că şi asta e un atu.” Evaluează că acesta este şi motivul pentru care este în continuare în cadrul companiei, pentru că îi place să găsească împreună cu ceilalţi colegi, soluţii şi să evoluăm. „Un alt atu este rezilienţa, zic eu. Am şi o vorbă, când lucrurile sunt foarte complicate, să încercăm cumva să facem doi paşi în spate, să ne uităm la imaginea de ansamblu, poate lucrurile pot fi văzute şi într-o altă lumină.”

    Cel mai provocator moment din cariera sa, îşi aminteşte, a fost în 2015, când organizaţia din România a trecut printr-o transformare, concomitent cu o fuziune transfrontalieră. „Şi pentru ambele aveam la dispoziţie cam un an. A fost destul de complicat, cu emoţii, cu foarte multă muncă, efort, de găsit noi soluţii. A fost destul de solicitant, dar am învăţat încă o dată că trebuie să cauţi soluţii, să discuţi, să negociezi până când poţi să obţii mai mult decât poate e în discuţie la start. În momentul când ai calendare, deadline-uri, există presiune să găseşti soluţii astfel încât să te încadrezi în respectivele deadline-uri.”

    Doza potrivită de presiune

    Cât priveşte greşelile, Elena Gheorghe spune că din perspectiva sa cel mai important este să fie privite, în primul rând, toate opţiunile. „Ştii că poţi să greşeşti, pentru că n-ai cum să nu greşeşti ca om, dar măcar la final, când tragi linia poţi zice «OK, am încercat, atât s-a putut». E important să nu punem presiune mai mult decât trebuie, pentru că oricum ea există şi este destul de mare. Au fost şi decizii care nu au fost neapărat cele mai bune, dar în contextul respectiv, cu datele de la momentul acela, atât s-a putut.” Cât priveşte lecţiile învăţate din greşeli, spune că sunt legate de decizii de business care acum trebuie gestionate. Şi adaugă că uneori cifrele pot să arate o soluţie, dar e important şi instinctul, primul gând legat de o anumită acţiune. „Eu îmi urmez instinctul, dar în momentul când eşti responsabil de o echipă, trebuie să discuţi, nu poţi doar anunţa o decizie, spunând că «asta îmi spune intuiţia». Mai există şi partea de business, de cifre care se discută «pe masă» întotdeauna.”

    Ce contează mai mult în luarea unei decizii? Cifrele sau instinctul? „Cred că 50/50. Mă bazez mult pe cifre şi de multe ori le şi spun colegilor că e bine să avem cifre la dispoziţie, ponderăm emoţiile. Asta zic şi în momentul în care trebui să evaluăm o situaţie: să ne dăm doi paşi în spate, pentru imaginea de ansablu. Trebuie să decidem – ce pierdem, ce câştigăm, ca să mai scădem un pic din presiune. Cifrele ne ajută foarte mult. Dar câteodată mai sunt şi decizii greşite.” Cât priveşte limita dintre greşeală şi eşec, în opinia Elenei Gheorghe, aceasta depinde de perspectivă, de felul cum vrei să le priveşti. „Poţi să priveşti şi o greşeală ca eşec şi invers, dar o greşeală pare că e mai mică.”


    „Ştii că poţi să greşeşti, pentru că NU ai cum să nu greşeşti ca om, dar măcar la final când tragi linia poţi zice «OK, am încercat, atât s-a putut». E important să nu punem presiune mai mult decât trebuie, pentru că oricum ea există şi este destul de mare. Au fost şi decizii care nu au fost neapărat cele mai bune, dar în contextul respectiv, cu datele de la momentul acela, atât s-a putut.”

    Elena Gheorghe, country manager al PayU GPO România


    În urma anumitor decizii, a învăţat să calibreze şi aportul instinctului, să discute mai mult, să nu acorde atenţie excesivă presiunii deadline-urilor. „Cred că am învăţat cum să comunic în anumite situaţii, când suntem sub presiune, şi în continuare învăţăm. Mi se pare că e un aspect care nu are limită, pentru că lucrurile evoluează. Am învăţat că poţi să înveţi şi de la cei care poate nu neapărat au atâta experienţă cât tine, dar vin cu altă viziune, sunt atentă la astfel de colegi şi cer părerea. Poţi să greşeşti pentru că deja eşti pe un format anume şi cineva cu perspectivă mai fresh poate să vină şi cu altă opţiune. Am învăţat să pun şi astfel de întrebări, chiar şi celor care nu sunt neapărat foarte implicaţi într-un topic, de exemplu, dar e bine să vezi o altă perspectivă decât bula în care trăim noi”, explică Elena Gheorghe abordarea sa.

    Spune că pune întrebări tocmai pentru că uneori când trăim în bula noastră, e posibil să privim greşit anumite aspecte sau decizii, „unde poate poţi să obţii un pic mai mult, dar obţii mai puţin pentru că vezi doar în anumite perspective.”

    Despre comunicare, reprezentanta PayU spune că a devenit mai complicată, mai ales după pandemie. „Se simte impactul. Subiecte pe care înainte le discutai zilnic, poate vorbeai direct cu colegul în birou, acum, dacă e online, există riscul să nu te înţelegi. Şi practic cred că se şi lucrează mai mult din cauza asta, pentru că trebuie să formalizezi, să confirmi dacă subiectul a fost înţeles sau nu. Acesta este un challenge. Noi lucrăm hibrid şi ţin foarte mult să ne vedem două zile pe săptămână la birou, astfel încât măcar să menţinem acest human touch (latura umană – n.red.) şi pe cât posibil unde nu ne înţelegem online, să ne înţelegem faţă în faţă. Nu e simplu.”

     

    Onestitate înainte de toate

    De-a lungul anilor, Elena Gheorghe s-a axat pe un set de valori la care ţine foarte mult. „Contează să fii deschis, să fii tu însuţi. Dacă nu eşti aşa, se observă, şi în busineesul PayU nu ne ajută.” Ce înseamnă să fie cineva el însuşi? Să spună ce gândeşte, să fie onest. „În primul rând să spui ceea ce gândeşti, pentru că dacă tu gândeşti ceva, dar spui altceva, în primul rând creezi o presiune asupra ta, pentru că, la un moment dat, tot apare o nemulţumire. Ţin foarte mult şi la onestitate. Şi la deschidere, chiar şi în a prezenta un challenge, pentru că experienţa la PayU a arătat că dacă ne provocăm unii pe alţii putem găsi şi soluţii mai bune”, conform executivului.

    O altă valoare se leagă de flexibilitate, în sensul de a fi dispus să asculţi şi părerea altuia. „Cred că aceste abordări m-au şi ajutat de-a lungul timpului. De exemplu, flexibilitatea, adaptabilitatea şi discuţiile deschise m-au ajutat să găsesc soluţii şi în relaţia cu clienţii, şi cu partenerii, şi cu colegii.” Cât priveşte situaţia de a concedia pe cineva, spune că a avut această experienţă, dar nu din pricina unei greşeli, pentru că la PayU, „nu operăm cu greşeli, ci doar cu planuri de dezvoltare şi dacă respectivul angajat chiar nu-şi doreşte să evolueze, dacă îi faci un plan de dezvoltare şi nu încearcă să evolueze, atunci e clar că nu pot să continui împreună cu el.”

     

    Inovaţie venită din nevoie

    Dinamica domeniului, despre care nu ştia nimic, pentru că nu l-a „atins” în audit, este un factor esenţial care a atras-o în universul plăţilor digitale. La început a fost provocator, datorită contextului, pentru că, povesteşte ea, în 2011 când s-a alăturat companiei, începuse să apară competiţia pentru PayU şi erau necesare soluţii noi. „Când apare competiţia, vin, de exemplu, cu comisioane mai mici, şi trebuie să vezi cum poţi să reacţionezi, să te gândeşti la soluţii cu care să-ţi menţii valoarea adăugată şi profitabilitatea”, declară Elena Gheorghe.

    Compania a lansat de-a lungul anilor multe soluţii inteligente, dar cel mai mare impact, evaluează executivul, se leagă de începuturi. „Când am început să lucrăm cu băncile, să ne gândim cum să facem asta, cum să implementăm plăţile cu rate şi varianta de salvare a cardului. Avem şi experienţe când am pornit într-un fel şi ne-am dat seama că nu o să meargă şi n-o să fie scalat. Şi ne-am regrupat. De exemplu, pentru salvarea de card, ne-am dat seama că am fi dependenţi de o singură bancă sau de un singur sistem.” Ca urmare, s-au regrupat astfel încât să construiască altceva, care să permită, de fapt, să ofere un mecanism de backup către comercianţi. „Colaborarea cu băncile locale este, de altfel, unul din punctele noastre foarte valoroase şi când discutăm despre competiţia globală. POS sharing în offline a pornit din online, de la PayU, când am început să ne integrăm cu diverse bănci. Şi ce e foarte interesant este că inovaţia a pornit dintr-o provocare, din nevoia de a rezolva ceva la momentul respectiv.”


    Bio

    Œ  Elena Gheorghe, country manager al PayU GPO România – liderul pieţei de plăţi digitale din România – este una dintre cele mai influente voci din industria locală de plăţi. Parcursul său în cadrul companiei a început în 2011, iar evoluţia profesională a fost organică, trecând prin roluri-cheie precum finance manager şi business development manager, înainte de a prelua funcţia actuală, în mai 2020.

      Pe tot parcursul mandatului său, a coordonat procesul de finanţare pentru extinderea platformei locale la nivel internaţional, a gestionat procesul de transformare organizaţională şi fuziunea transfrontalieră a companiei şi a consolidat parteneriate strategice cu instituţii financiare din România, Ungaria şi Bulgaria, pentru a deservi comercianţii din regiune.


    Pentru a-şi menţine poziţia de lider de-a lungul anilor şi construcţia parteneriatelor cu cele mai mari companii din zona comerţului electronic, reprezentanta companiei este de părere că a fost de folos faptul că atunci când au apărut provocări s-au gândit la diverse soluţii, unele chiar out-of-the box, care sunt astăzi aplicate. „Ne-am asumat să luăm decizii dificile atunci când chiar trebuie să luam astfel de decizii. De exemplu, dacă ar trebui să decidem să renunţăm la un partener sau altul. Câteodată ai situaţii când trebuie să decizi întreruperea unui parteneriat, dar trebuie să o faci în mod deschis, onest, astfel încât să poţi lăsa uşa deschisă pentru momentul în care te poţi întoarce la acel partener, să faci business cu el.”

    Cât priveşte cele mai mari provocări din industria de plăţi digitale în prezent, acestea se leagă de dinamica cu care vin soluţii în general în domeniul plăţilor, nu neapărat în România, ci sunt vizibile la nivel de trenduri internaţionale. „Le vedem şi prin prisma faptului că PayU este un jucător global şi înţelegem tendinţele din alte părţi, cum pot să ajungă şi în România. Competiţia, evident, este o provocare.”

    O altă provocare, punctează Elena Gheorghe, este faptul că în România în ecommerce, între 63% şi 65% sunt încă plăţi cu cash la livrare. „O provocare este să găseşti soluţiile cu care să capturezi potenţialul acesta pentru clienţii care poate nu vor să plătească cu cardul.”

    Privită din perspectiva macroeconomică, şi a statisticilor de anul trecut pe BNR, Elena Gheorghe observă că plăţile cu cardul sunt la acelaşi nivel cu retragerile. „Vedem că există potenţial şi trebuie să identificăm ce anume îi face pe clienţi să scoată banii de pe card şi cum am putea veni cu soluţii pentru astfel de perspective. Evident, pentru companii există şi provocări în ceea ce priveşte bugetele de livrat.”

    Cât de diferit e consumatorul din România faţă de alte pieţe? „România cred că are cea mai mare pondere, din ce ştiu, la momentul actual în Uniunea Europeană din perspectiva plăţilor cu cash în ecommerce. Pentru cei care activează în domeniul nostru sau pentru cei care vor să vină ca investitori în România este un lucru bun. Este potenţial, dacă vorbim de retrageri de numerar de pe card. Privind şi din perspectiva a ceea ce se întâmplă în regiune, România e o piaţă care este încă în dezvoltare şi are un potenţial foarte mare de a creşte. Poate să ajungă după Polonia, la capitolul ecoomerce cel puţin, pentru că aşa cum suntem noi, nu avem nişte pieţe mature, dar totuşi stăm bine la nişte indicatori.” Elena Gheorghe punctează că diverse companii care fac analize în ceea ce priveşte România observă că investitorii par să cam aibă două ţări în vizor – Polonia şi România.

    Cât priveşte colaborările cu clienţii, reprezentanta companiei puncterază că acestea sunt bune, unele dintre ele fiind iniţiate de foarte mulţi ani. „Avem clienţi cu care lucrăm din 2006, de exemplu. PayU a fost iniţial Gecad Payments, o companie înfiinţată în 2004 de Radu Georgescu, după 2011 a fost cumpărată de Nasper şi atunci a luat numele PayU.”

    Cum a prognozat compania încă de la începutul lui 2024, piaţa locală de comerţ electronic, care cuprinde atât bunuri, cât şi servicii vândute online, a continuat să crească, atingând o valoare de 11,7 miliarde euro până la sfârşitul anului, afirmă Elena Gheorghe. „Unul dintre principalele motoare de creştere a fost sectorul serviciilor – inclusiv călătoriile, divertismentul şi transportul – care a înregistrat o creştere anuală medie de 30 %. Consumatorii sunt din ce în ce mai atraşi de avantajele serviciilor online în materie de confort şi economisire a timpului. Rezervarea şi plata online a zborurilor, vacanţelor, livrărilor de alimente sau serviciilor de ridesharing sunt pur şi simplu mai rapide, mai convenabile şi mai eficiente.”

    Tendinţa de creştere din e-commerce ar urma să continue şi anul acesta, iar PayU se aşteaptă la o     creştere de 11,5%. „Segmentul serviciilor va continua să joace un rol central în această evoluţie. În ceea ce priveşte plăţile online, tendinţele actuale indică o creştere continuă a portofelelor digitale, a soluţiilor BNPL şi a plăţilor account to account, alături de o preferinţă din ce în ce mai mare pentru plăţi fără sincope, cu un singur click. Piaţa  locală se aliniază tot mai mult tendinţelor globale în materie de plăţi, iar companiile care se adaptează la aceste inovaţii vor obţine un avantaj competitiv semnificativ”, declară Elena Gheorghe.


    „Am învăţat că poţi să înveţi şi de la cei care poate nu au neapărat atât de multă experienţă cât tine, dar vin cu altă viziune, sunt atentă la astfel de colegi şi cer părerea.”

    Elena Gheorghe, country manager al PayU GPO România


    În 2025, PayU România se axează, în continuare, pe inovaţii în domeniul soluţiilor de plată, susţinând în acelaşi timp dezvoltarea business-urilor locale şi potenţialul acestora de a fi competitive la nivel regional. PayU se poziţionează nu doar ca un furnizor de soluţii de plată, ci ca un partener strategic pentru creşterea şi extinderea regională a comercianţilor locali.

    Sub conducerea Elenei Gheorghe, PayU a dezvoltat o colaborare solidă între echipele locale, regionale şi partenerii locali, inclusiv băncile locale pentru implementarea unor soluţii şi modele de business inovatoare. Printre acestea se numără primul smart routing între bănci, primul marketplace din România, plăţile în rate cu cardul, serviciile Instant Money Back / Fast Refund, ratele off-us prin Visa, soluţiile Buy Now Pay Later (BNPL) şi Slice, precum şi transferurile instant prin tehnologiile Visa Direct şi MoneySend si multe altele.

    În România, sub coordonarea ei, PayU GPO a dezvoltat parteneriate cu branduri precum Allianz-Ţiriac, Altex, eMAG, F64, Hidroelectrica, Fashion Days, Flanco, JYSK, NN, OLX, PC Garage, Tazz, TBI Bank, Telekom, Vodafone şi alţii.

    Pentru construcţia acestor parteneriate de lungă durată, Elena Gheorghe spune că a contat că PayU încearcă întotdeauna să găsească soluţii la nevoile clienţilor, la provocările care există în piaţă. „De exemplu, în industria de utilităţi, noi vedem în continuare că nu e neapărat o rată mare de penetrare a plăţii online. A evoluat faţă de momentul când am venit eu, dar în continuare există un potenţial destul de mare şi cred că, de fapt, digitalizarea României, dacă este să mergem aşa la un nivel macro, se poate realiza şi prin plată, în special pentru industriile unde costurile pentru client sunt recurente. Adică există un obicei lunar, unde el trebuie, de exemplu, să facă o plată digitală şi are acces la o aplicaţie, poate mobilă. Frecvenţa obiceiului, practic, îl ajută să se familiarizeze din ce în ce mai mult cu partea digitală”, afirmă Elena Gheorghe.

     

    Actor în piaţa digitală

    Beneficiile plăţilor digitale sunt multiple, în opinia reprezentantei PayU, care dă şi un exemplu, al companiilor de utilităţi, care pot să-şi încaseze mai repede plăţile, dar şi pentru client. De exemplu, dacă un client uită să plătească o factură, o plată online se vede imediat la client, care are confirmare instantă. „Noi putem oferi inclusiv posibilitatea comerciantului să debiteze el, după ce şi-a dat clientul acordul, astfel încât să nu ajungă în situaţia în care să uite să plătească factura şi să-i fie sistate serviciile.”

    Elena Gheorghe subliniază şi că portofelele digitale prind avânt: „Am observat o creştere semnificativă a portofelelor digitale, Google Pay şi Apple Pay reprezentând acum 10% din totalul tranzacţiilor online. Mai mult, soluţiile Buy Now, Pay Later (BNPL) au înregistrat o creştere de peste 100% anul trecut, reflectând o cerere clară a consumatorilor pentru gestionarea flexibilă a cheltuielilor. În plus, pe baza datelor privind tranzacţiile PayU GPO pentru 2024, valoarea medie a coşului de cumpărături pentru plăţile în rate este de aproximativ trei ori mai mare decât pentru tranzacţiile cu plată integrală. Acest lucru indică faptul că plăţile în rate prelungite cu dobândă zero contribuie la creşterea valorii medii a comenzilor şi la creşterea vânzărilor globale, plăţile în rate reprezentând până la 30% din totalul tranzacţiilor pentru unii comercianţi online.”. 

    Cât priveşte demararea unor noi parteneriate, cerinţele clienţilor sunt direct proporţionale cu mărimea lor. „Cu cât clientul este mai mare, cu atât este mai provocator, pentru că apar cerinţe specifice din partea sa. Dacă este un client mai mic, încercăm noi să facem procesul de onboarding cât mai simplu. Ea adaugă că în ultimii ani compania a lucrat cu comercianţi foarte mari şi s-au familiarizat deja cu o parte din cerinţe, care sunt deja adresate, „pentru că am făcut diverse dezvoltări şi am învăţat cum să dezvoltăm astfel încât să preîntâmpinăm astfel de cerinţe. Am ajuns inclusiv la conceptul de avea soluţii de backup dezvoltate, pentru cazul în care se întâmplă ceva cu o bancă cu care lucrăm să punem backup imediat cu o altă bancă, astfel încât comerciantul să aibă disponibilă plata în continuu, pentru a nu fi un deranj vizibil clientului final.”

    Tot ea subliniază că digitalizarea nu mai este doar un avantaj competitiv, ci un drept pentru consumatori şi un imperativ pentru economie.

    Cât priveşte planul pe termen lung, deşi are în minte posibilitatea unei aventuri antreprenoriale, „cu siguranţă tot în domeniul tehnologiei”, se vede, în continuare, tot în cadrul PayU, „pentru că mai sunt multe de construit aici”, conchide Elena Gheorghe. 

     

    10 sfaturi pentru tineri la început de drum

    1. Îndrăzneşte să visezi.

    2. Cred că absenţa unui ghidaj autentic care te poate ajuta să descoperi şi să-ţi urmezi cu adevărat pasiunile, te poate conduce la decizii dictate de circumstanţe. Pe termen lung, acest lucru poate genera stări de nemulţumire şi o lipsă de armonie cu tine însuţi.

    3. Asumaţi-vă propriul eu – autenticitate şi asumarea a ceea ce eşti.

    4. Faceţi un plan, după ce identificaţi ceea ce vă doriţi.

    5. Stabiliţi clar care sunt următorii paşi pe care vreţi să îi parcugeţi în viaţă sau în carieră.

    6. Nu ezitaţi să cereţi ajutor atunci când aveţi nevoie. Indiferent de temerile sau ezitările pe care le puteţi avea, solicitarea sprijinului este un act de înţelepciune, nu de slăbiciune.

    7. Nu vă opriţi niciodată din învăţat, în special în ce priveşte evoluţia tehnologică şi adoptaţi instrumentele care vă pot spori eficienţa – de la Microsoft Office până la soluţiile AI moderne. Este esenţial să căutăm constant modalităţi de a optimiza modul în care muncim, pentru a lucra mai inteligent, nu mai mult.

    8. Schimb constant de experienţe cu alte culturi, pentru că oferă o altă perspectivă, nu doar cea pe care o vedem în România. Deşi nu suntem cei mai pesimişti din regiune, avem tendinţa să fim rezervaţi în anumite aspecte unde o doză sănătoasă de optimism ar fi benefică.

    9. Găsiţi un echilibru între carieră, sănătate şi viaţa personală.

    10. Nu uitaţi să râdeţi, să vă bucuraţi de viaţă. Provocările sunt zilnice, dar românii au capacitatea de a face haz de necaz, pentru a le face faţă.

     

    Întrebări din discuţia cu Elena Gheorghe

    Ce înseamnă funcţia de country manager la PayU?

    Înseamnă să lucrez cu echipă locală, dar şi cu echipe regionale. Vorbim de o multinaţională, cu organizare matricială, deci cooperare atât pe plan intern, cât şi extern. Sau, simplu spus, să lucrezi şi intern şi extern pentru ceea ce doreşti să obţii. Funcţia înseamnă şi o presiune, pentru că atunci când eşti lider este important cum menţii poziţia, portofoliul, cum să aduci business nou. Apar provocări – cum să fii informat şi ce trenduri se conturează în lume, iar apoi să te gândeşti cum se pot aplica în România.

    Cum arată o zi din agenda ta?

    De regulă, calendarul meu este pe jumătate rezervat cu cel puţin cu o lună în avans, uneori chiar mai mult. Programul variază în funcţie de tipul de activitate: în perioadele de lucru online predomină meeting-urile virtuale, iar în cele offline alternez între întâlniri la birou şi întâlniri externe cu clienţi sau parteneri potenţiali.

    Vorbeşti cu toţii oamenii din companie?

    Deşi nu îi cunosc pe toţi colegii, am relaţii strânse cu echipa din regiunea noastră. Activitatea noastră se desfăşoară atât local, cât şi regional în Europa Centrală şi de Est, ceea ce mă pune în contact cu profesionişti din diverse departamente din regiune. Uneori colaborez chiar şi cu echipe din America Latină, întrucât organizaţia noastră operează pe mai multe continente. PayU procesează plăţi în peste 40 de pieţe şi are birouri locale în 13 ţări”

    Câte ore lucrezi pe zi?

    10-12. Nu e ca în audit, acolo erau mai multe ore. Dar perioada pandemiei a pus o mare presiune  şi totul a devenit foarte accelerat pentru domeniul nostru. Eram obişnuiţi cu ritmul, pentru că lucrăm în plăţi digitale, plăţi online, dar pandemia a accelerat totul. Dinamica actuală din industria plăţilor este foarte intensă, ceea ce înseamnă că analizele de piaţă, discuţiile strategice sau consultările cu colegii pot rescrie adesea modul în care arată programul standard de lucru.

    Care e cea mai provocatoare parte a funcţiei tale în prezent şi care este cea cea mai frumoasă faţetă a funcţiei tale?

    Cea mai mare provocare o reprezintă motivarea echipei în momentele de impas. Adoptăm strategia ‘celor doi paşi în spate’ – analizăm ce funcţionează şi ce nu, tragem linia şi căutăm o perspectivă nouă pentru a încheia cu succes. Această provocare este amplificată de modul nostru hibrid de lucru.

    Cel mai frumos aspect este reuşita în ciuda obstacolelor. Să atragi parteneri şi comercianţi noi chiar şi atunci când şansele par mici, dar să perseverezi pentru un obiectiv mai mare – contribuţia la digitalizarea României. Este o satisfacţie deosebită când visul devine realitate, aşa cum s-a întâmplat în cazul Hidroelectrica.

    În ce priveşte motivarea oamenilor, că ziceai că e dificilă, ai constatat că există mecanisme diferite prin care pot fi motivaţi oameni din generaţii diferite?

    Există diferenţe, dar şi un numitor comun fundamental: înţelegerea motivaţiilor personale. Identificarea factorilor declanşatori te ajută să înţelegi comportamentul celorlalţi şi să îţi adaptezi abordarea pentru a răspunde nevoilor lor autentice. În esenţă, totul se rezumă la a descoperi ce îşi doreşte cu adevărat să realizeze la nivel personal omul din faţa ta.

    Care sunt cele mai eficiente metode de motivare?

    E dificil de spus pentru că nu există nişte criterii general valabile. Un test Galup a evidenţiat că una dintre aptitudinile mele este individualizarea, în sensul că eu privesc un om ca pe un individ, îl iau cu plusuri şi cu minusuri, încerc să găsesc un mod de abordare în funcţie de cum e el. Dar, repet, e important să înţelegi omul respectiv şi la nivel personal, pentru că asta îţi poate oferi claritate în momentele în care  poţi să apeşi pedala şi în cele în care nu poţi să faci asta.

    Pe tine ce te motivează?

    Să fac ceea ce îmi place. În momentul în care n-aş mai face ceea ce îmi place, m-aş opri. Dar deocamdată mă motivează ceea ce fac, şi pentru că văd că avem un impact nu doar la nivelul industriei noastre, ci şi în general pentru economia din România. Ce înseamnă practic plăţile online? Plăţi digitale, cu care ajungem la mulţi români, prin serviciile pe care le oferim.

    Ce greşeli ţi se par impardonabile în relaţia cu colegii, cu colaboratorii, poate cu clienţii?

    În relaţia cu colegii nu apreciez minciuna. Sunt o persoană deschisă şi îi încurajez, indiferent care e situaţia, să vorbim deschis. Mă refer la minciuni cu impact. Iar în ce-i priveşte pe parteneri, sunt cele legate de deschidere – dacă nu vrei să mai lucrezi cu mine, e OK, poţi să-mi dai măcar un feedback, să-mi spui care e motivul. Cred că aceasta e o abordare constructivă pentru ambele părţi.

    Care este părerea ta despre inteligenţa artificială şi cum crezi că va impacta domeniul?

    Trăim într-o lume extrem de dinamică, inovaţia tehnologică e aici şi o să rămână. Această dinamică ne inspiră zilnic la PayU, întrucât conştientizăm potenţialul nostru de a genera impact semnificativ în România prin activitatea noastră.

    Legat de AI încerc să menţin o perspectivă echilibrată. Dacă eşti într-o zonă în care ai valoare adăugată, AI va ajuta să-ţi reduci din timpul de lucru. Însă pentru rolurile care presupun exclusiv activităţi mecanice – cum ar fi introducerea datelor dintr-o factură – transformarea este inevitabilă. În aceste cazuri, perfecţionarea profesională devine esenţială, deoarece automatizarea va prelua astfel de responsabilităţi. Deci cred că AI ne va forţa pe fiecare să ne uităm cu ce putem veni ca valoare adăugată într-o companie. Şi va forţa foarte mult zona de reeducare.

    AI va trebui să fie asistat pentru diverse decizii, pentru că poate la fel de bine să dea nişte soluţii proaste. Din experienţa mea directă, chiar şi atunci când am furnizat context complet şi am ghidat procesul, rezultatele au fost nesatisfăcătoare, demonstrând limitele actuale ale tehnologiei şi necesitatea ghidajului uman.

    Cum ar arăta o zi de shopping în 2040?

    O să venim cu metode de plată cu plată, care nu o să fie neapărat pe bază de card, o să fie pe bază de cont bancar, cum ar fi plată prin open banking sau QR code, de exemplu RoPay. Dacă vorbim de 2040, cred că inteligenţa artificială, AI-ul va transforma radical shopping-ul. Algoritmii vor anticipa preferinţele consumatorilor cu o precizie extraordinară, generând sugestii de produse şi campanii de marketing extrem de ţintite. Această evoluţie va genera o provocare majoră în peisajul retail-ului digital. În prezent, fiecare retailer îşi dezvoltă propriile aplicaţii, însă viitorul aparţine unei experienţe unificate, în care AI-ul va funcţiona ca un intermediar universal de căutare şi selecţie. Aici se va purta adevărata bătălie competitivă. Plăţile digitale vor deveni instantanee.Tranzacţiile se vor putea finaliza prin comenzi vocale sau prin recunoaştere facială, eliminând complet necesitatea interacţiunii fizice cu dispozitivele. Cumpărăturile vor deveni un proces fluid, aproape invizibil din perspectiva utilizatorului.

    Ai refuzat vreodată vreun job? 

    Da, am refuzat oferte de job pentru ca am considerat ca ceea ce fac are un impact mai mare. 

  • Mobilier auto

    Cunoscut pentru creaţiile sale năstruşnice, colectivul de artişti şi designeri MSCHF revine cu o colecţie de mobilă şi accesorii. Colecţia, intitulată „MSCHF x Mercedes-AMG”, este compusă din piese la realizarea cărora, aşa cum arată şi numele, s-au întrebuinţat diverse piese de la autovehicule Mercedes-AMG, scrie Dezeen. Printre elementele colecţiei se numără o canapea cu faruri în braţe, un grătar la care s-a folosit o grilă frontală, un scaun confecţionat din trei tetiere unite de ţevi metalice galbene sau o lampă prevăzută cu centură de siguranţă, care necesită introducerea centurii în lăcaşul ei pentru a se aprinde.

  • Mihaela din connecticut şi Alina din Ohio

    Sunt fascinat de oamenii, de românii care la un moment dat, fără să mai fie la 20 de ani, după ce termină şcoala, dintr-o dată decid să plece în lume, să-şi facă o altă viaţă, să aibă o altă carieră profesională, să aibă un alt drum. Şi nu pleacă din motive financiare, chiar deloc.

    Dacă ar fi fost în anii ’90, la începutul anilor 2000, când au plecat foarte mulţi, sau poate imediat după criza din 2008, când am avut un exod destul de puternic, aş mai fi zis. Dar acum, în timpurile noastre, când România, cel puţin statistic, este la cel mai înalt nivel din punct de vedere economic, când viaţa socială este destul de diferită faţă de cum a fost în anii ’90?

    Poate aşa văd eu lucrurile.

    Când am fost în luna mai la Washington, m-am întâlnit/reîntâlnit la Ambasada României de acolo cu Mihaela Ungureanu, cea care până în toamna lui 2021 a fost CEO, cea mai înaltă poziţie de management, al farmaciilor Dona, un business care atunci avea venituri anuale de 1,5 miliarde de lei, adică peste 300 de milioane de euro. Ea era unul dintre cei mai cunoscuţi executivi din industria farma. Să laşi peste noapte o funcţie de top în România şi să pleci aproape cu totul în Statele Unite, să o iei practic de la capăt într-o altă ţară, într-o altă lume de business, într-un alt job, este fascinant.

    Mihaela Ungureanu este acum administratorul unui club nautic în Connecticut, deţinut de familia Winklevoss (cei doi fraţi gemeni Winklevoss au fost unii dintre fondatorii Facebook).

    Cum este să o iei de la capăt într-o altă lume, unde nu te ştie nimeni şi unde nu ştii pe nimeni? (Peste tot este o lume de networking, mai ales în business.)

    O singură întrebare, foarte multe răspunsuri. Dar, până la urmă, e o nouă experienţă de viaţă.

    Poate mulţi dintre noi, după ce am văzut cum s-au desfăşurat lucrurile în cei 35 de ani de la căderea comunismului, am fi luat alte decizii, poate am fi vrut să avem mai multe experienţe în carieră. La un moment dat te gândeşti că timpul tău a trecut.

    Dar uite, nu este aşa, cel puţin din perspectiva Mihaelei Ungureanu.

    Dacă pe Mihaela Ungureanu o cunoşteam, ea fiind prezentă în ZF şi BUSINESS Magazin, la Washington am interacţionat şi cu o altă româncă, Alina Hărăstăsanu, care la un moment dat, de data asta în 2012, şi-a luat viaţa/cariera în propriile mâine şi a ajuns în SUA, iar acum este director pentru zona europeană pentru dezvoltarea relaţiilor cu investitorii din Europa care ar vrea să investească în statul american Ohio. Cum a ajuns cineva care a terminat Universitatea din Bucureşti în Ohio, mult prea departe de România, este la fel de fascinant. Cariera te poate duce în lume atât de surprinzător, încât te poţi mira şi tu unde ajungi.

    De ce a plecat Alina din România în Ohio? Unul dintre răspunsurile ei a fost că nu ar fi putut niciodată în România să ajungă într-o asemenea poziţie unde este ea acum, să reprezinte un stat american în a atrage investiţii străine. Se spune că America este ţara tuturor posibilităţilor, dar lumea mai mult se referă la a face bani. Este şi ţara tuturor posibilităţilor poate şi pentru o altă carieră.

    Românii s-au împrăştiat peste tot în lume. Dacă primul val, din anii ’90, a fost mai degrabă în căutarea unui job, oricare ar fi el, din care să câştigi mai mulţi bani decât cei 100-300 de dolari pe care puteai să-i încasezi în România, odată cu trecerea anilor lucrurile s-au mai schimbat. O parte s-au dus la studii, o parte au avut şansa să intre pe un drum de carieră în multinaţionale, o parte s-au dus în lume pentru a căuta o altă carieră, un alt job, o altă lume.

    Sunt sigur că exemplele Mihaelei din Connecticut (cu un MBA la Harvard) şi Alinei din Ohio (cu un MBA la The Ohio State University) pot fi regăsite la zeci şi sute de mii de români, care au ajuns peste tot în lume în nişte poziţii de top. Noi ştim mai puţin.

    Pentru noi percepţia este că toţi cei care au plecat din ţară – şi sunt peste 4 milioane – sunt căpşunari, au mers la cules de sparanghel, sunt bucătari şi chelneri, de altfel joburi extrem de respectabile, de care toţi avem nevoie până la urmă.

    Pe de altă parte, ar fi interesant de văzut, de consemnat, unde au ajuns românii care au vizat poziţii de management, de top management. Sunt fascinante cariera lor profesională şi răspunsurile la întrebările: de ce au plecat din România, ce nu au găsit aici, ce nu ar fi putut să facă în România, unde nu ar fi putut să ajungă în România şi unde au ajuns.

    La BM, noi am încercat să găsim români cu o carieră în afară care să ne răspundă la aceste întrebări, să scriem povestea lor. Şi vom continua.    

    Mihaela Ungureanu – Connecticut

    Ea  a deţinut până în toamna lui 2021 cea mai înaltă poziţie de management al farmaciilor Dona şi este acum administratorul unui club nautic în Connecticut

    Alina Hărăstăsanu – Ohio

    director pentru zona europeană pentru dezvoltarea relaţiilor cu investitorii din Europa care ar vrea să investească în statul american Ohio

  • Ne putem vedea liniştiţi de concedii, de planurile personale şi de carieră? Sau punem frână la consum şi investiţii?

    Cât de reală este uşurarea? Ne-a zdrelit niţel glonţul care ne-a trecut pe la ureche şi mulţi am trăit emoţii puternice cu prilejul celor mai recente alegeri. Iar pieţele s-au calmat, efectul a fost vizibil imediat asupra cursului euro/leu, bursa s-a înzdrăvenit, iar oamenii au tras adânc aer în piept. Mai e un hop totuşi, destul de important. Mediul economic este în expectativă, aşteaptă numirea noului guvern şi măsurile economice pentru redresarea deficitului bugetar uriaş. 

    Semnale de toate soiurile sunt în piaţă – de la lipsa de lichidităţi în piaţa bancară (BNR a intervenit organizând lunea trecută o licitaţie repo generală şi a dat băncilor comerciale 13,5 mld. lei, pe o săptămână), până la estimările bancherilor legate de reducerea ritmului de economisire. Mihail Ion, vicepreşedinte, Divizia Pieţe de Capital, Servicii Bancare de Investiţii şi Planificare Financiară Personală, Raiffeisen Bank România, a declarat într-un interviu pentru Ziarul Financiar că se aşteaptă ca economisirea să crească şi în 2025, chiar dacă într-un ritm ceva mai redus decât în 2024, deoarece ritmul de creştere reală a veniturilor disponibile ar putea să scadă.

    În plus, potrivit Indicatorului de Încredere Macroeconomică al Asociaţiei CFA România, încrederea în economie a scăzut în aprilie la cel mai mic nivel de la pandemie. Deficitul bugetar anticipat s-a majorat către 8% din PIB, iar creşterea economică anticipată a scăzut sub 1%.

    Una peste alta, diverse semnale indică faptul că deşi nivelul de adrenalină s-a redus, nu am ajuns la liman, iar pieţele plutesc în ape chiar dacă nu agitate, dar măcar tulburi. Multe companii sunt încă în expectativă, aşteaptă să vadă ce impact vor avea măsurile care vor fi luate. Ce urmează, în aceste condiţii? Cum să ne pregătim? Facem scenarii sau ne bucurăm de vara care tocmai a început şi aduce cu ea concedii şi relaxare? Oare în concediu vom deschide larg baierile pungii, ca de obicei în ultimii ani, sau vom fi mai cumpătaţi, gândindu-ne la ce ne aşteaptă? Pe termen scurt este puţin probabil să ne modificăm dramatic comportamentul de consum, fie că vorbim de mersul la cumpărături, cheltuieli pe servicii sau achiziţii majore. Nici măcar când vom plăti bacşişul pentru Uber, consumaţia de la terasă sau curierul care bate la uşă. Cutuma plătirii bacşişului este adânc înrădăcinată în compotamentul românilor, iar pentru sute de mii de oameni (coafeză, instalator, mecanic auto, livrator sau chelner) salariul este „mărunţişul” şi veniturile mai consistente se datorează „atenţiilor” primite de la clienţi. Valoarea acestor „atenţii” este suficient de interesantă pentru stat, care a introdus impozit pe acest tip de venituri în urmă cu doi ani; mai cu seamă operatorii din Horeca au făcut ceva vâlvă la momentul respectiv. Cum încasările au fost de circa zece ori mai mici decât estimările, o propunere de lege lansată anul acesta vizează eliminarea acestui impozit. În aceste condiţii, cine va avea mai mult de câştigat? Cei care primesc bacşiş? Clienţii care nu s-ar mai simţi la fel de presaţi să scoată mărunţiş din buzunare? Sau firmele care nu vor mai trebui să-şi bată capul cu colectarea acestor bani şi virarea taxelor aferente la bugetul de stat?   

    Întrebarea săptămânii în cadrul sondajului BUSINESS Magazin (realizat pe LinkedIn):

    În 2006, un material de pe coperta revistei, „Miliardul invizibil”, prezenta fenomenul bacşişului, o taxă pe care o plătim de bunăvoie, şi pe care o estima la 1 miliard de euro. În 2025, bacşişul mai e un gest de apreciere sau o obligaţie?

  • Cine este femeia ce conduce una dintre cele mai mari companii din România, cu afaceri de peste 2 miliarde de euro

    …spune Claudia Griech, CEO al E.ON Energie România. Cu o carieră de aproape 20 de ani în cadrul grupului şi o viziune orientată spre empatie şi responsabilitate, Claudia crede că adevăratul leadership se construieşte zi de zi – prin acţiuni care dau sens, prin curajul de a asculta şi prin dorinţa de a construi un viitor sustenabil pentru oameni şi comunităţi.

    Claudia Griech lucrează în compania E.ON Energie România din anul 2005, având roluri de management în zona de marketing şi vânzări, iar din poziţiile deţinute a coordonat cu succes transformarea segmentului B2C, în tranziţia de la statutul de furnizor de energie electrică şi gaze naturale la cel de furnizor de soluţii energetice. Din 2016 este membru al Boardului E.ON România, în funcţia de chief commercial officer. A preluat funcţia de director general al E.ON Energie România începând cu data de 1 mai 2021, având responsabilitatea integrală a segmentului Soluţii Clienţi, atât aria B2C, cât şi B2B. Totodată, Claudia îndeplineşte şi rolul de membru al Boardului E.ON România. Grupul E.ON este unul dintre liderii pieţei de energie, având în România o prezenţă consolidată de-a lungul a 20 de ani. Despre filosofia ei de leadership, a povestit în interviul pentru anuarul 100 CELE MAI PUTERNICE FEMEI DIN BUSINESS, lansat recent de BUSINESS Magazin.

    1. Care este citatul cheie care îţi defineşte viziunea profesională sau personală?

    Fii bun de câte ori se poate. Şi întotdeauna se poate!, spunea Dalai Lama. Acesta ar fi unul dintre principiile pe care le urmez atât în viaţa profesio­nală, cât şi în cea personală. Să fii bun în ceea ce faci, să fii cel mai bun, să încerci să fii un foarte bun profesionist şi, în acelaşi timp, să înţelegi că doar inteligenţa nu este suficientă. Umanitatea are nevoie de bunătate, de lumină sufletească, de blândeţe şi delicateţe, de empatie şi toleranţă. Cred că în afara acestor valori ne dezumanizăm şi-atunci la ce bun isteţimea, cultura, titlurile, inteligenţa, erudiţia, profesionalismul… Nimic nu poate înlocui calitatea noastră de oameni buni. Aşadar, cred în bunătate, în onestitate, frumos, adevăr. Zilnic încercăm să avem succes în ceea ce facem. Succesul – termenul acesta generic, este o continuă călătorie, nu o destinaţie, pe parcursul căreia încerci să fii bun. Pentru mine e mai importantă şi motivantă călătoria, acţiunea, nu destinaţia. Succesul nu e neapărat un scop în sine, ajungem la el pe măsură ce ne apropiem de sensul real al lucrurilor. Încercând să fim buni, în ambivalenţa termenului, nu putem cădea în capcanele în care ne prindem traversând alcătuirile lumii şi doar aşa ne putem păstra cât mai mult, cât mai vii, sentimentele, visele, lumea, încrederea… Redau aici credinţa lui Al. Paleologu din volumul „Despre lucrurile cu adevărat importante“, cel care spunea că „viaţa şi marile cărţi m-au făcut să ştiu că adevărata bunătate, cu zâm­betul ei îngăduitor şi perspicace, cu răbdarea ei imensă, dar nu nesfârşită, e totdeauna genială şi puternică, orice ar crede cinicii şi aşa-zişii oameni tari, adică slăbănogii sufleteşti.” Prin urmare, cred că suntem puternici dacă suntem buni!

    2. Cum arată „imaginea centrală” de pe vision boardul tău?

    The best way to predict the future is to create it! Aşadar, mereu sunt la răscruce de drumuri şi cred că drumul pe care trebuie să îl aleg este cel pe care tocmai îl construiesc. Sunt recunoscătoare pentru toate intersecţiile pe care viaţa mi le-a oferit, pentru toate bucuriile, momentele de cumpănă şi încercările pe care mi le-a scos în cale, pentru că nu am pierdut niciodată, ori am câştigat ori am învăţat. Trăiesc cu convingerea că învăţarea, curiozitatea trebuie exersate continuu cu forţa care nu vine decât din interior, singura care poate învinge îndoiala.

    3. Care sunt cele mai importante trei obiective pe care ţi le-ai propus pentru următorii cinci ani în business şi în viaţa personală?

    Cred că un viitor sustenabil, digital şi curat sintetizează foarte bine ceea ce îmi doresc atât pentru mine, cât şi pentru clienţii E.ON. Îmi doresc foarte mult ca prin ceea ce facem în lumea energiei să reuşim să „democratizăm” energia, acest lucru însemnând să reuşim să oferim mai multe opţiuni clienţilor noştri să-şi producă şi să-şi gestioneze singuri energia, oferindu-le confort, siguranţă, predictibilitate. Exact aşa s-ar traduce şi rolul de playmaker în tranziţia energetică asumat de E.ON.

    În plus, recunosc că în ultima vreme nu-mi dă pace un gând: ce pot eu să fac aşa încât să reuşim să redăm acestei lumi umanitatea, să ne exersăm cultura dialogului, să învăţăm să ne respectăm opiniile, chiar şi atunci când sunt diferite. Încă nu am ajuns să transform acest gând în obiectiv, tocmai pentru că încă nu am găsit răspunsul, dar cu siguranţă este una dintre preocupări.

    4. Ce te inspiră cel mai mult atunci când iei decizii importante pentru compania pe care o conduci?

    Curajul şi convingerea că decizia luată de mine aduce impact pozitiv şi că este în concordanţă cu valorile şi principiile mele. Stilul este omul însuşi, iar eu am crezut întotdeauna că dacă prin ceea ce fac, acţiunile mele îi inspiră pe ceilalţi să înveţe mai mult, să se implice mai mult, să fie mai entuziaşti, să implementeze schimbări reale, atunci poţi fi cu adevărat un lider. De cele mai multe ori nu te poţi vedea în mod clar până nu te vezi prin ochii celorlalţi. În acest sens, colegii mei, partenerii noştri sunt un real barometru pentru mine.

    5. Cum îţi foloseşti influenţa şi leadershipul pentru a genera un impact social sau pentru a susţine alte femei în business?

    Bussinesul nu e de genul masculin. Eu cred în forţa femeilor, în capacitatea lor de a schimba faţa lumii pentru că au dovedit, de fiecare dată, tenacitate, intuiţie, empatie, creativitate, perseverenţă. Unul dintre privilegiile acestui rol este tocmai implicarea în comunitate şi faptul că pot susţine multe cauze sociale. Cred în binele pe care îl facem, cred că el este multiplicat de nivelul mare de voluntariat al colegilor mei. Şi mai cred că implicarea în comunităţile în care suntem prezenţi ne şi menţine ancoraţi în realitate, face ca strategia de business să abordeze şi nevoile pe care le identificăm astfel şi ne reaminteşte în permanenţă cât de norocoşi suntem că putem da o mână de ajutor acolo unde este mare nevoie. Prin tot ceea ce fac încerc să dăruiesc speranţă, încredere şi sensuri, puterea de a continua drumul. Să ofer din ceea ce eu am primit. Proiecte precum Dăruieşte lumină sunt campanii care ne-au învăţat că a face binele este un privilegiu. Iar bucuria este a celui care dăruieşte!

    6. Care este cea mai mare realizare personală de care eşti mândră, dincolo de cariera profesională?

    Cu siguranţă, bucuria familiei şi împlinirea omului prin oameni. Felul în care, în familie, ştim să fim împreună. Dar nu sunt mândră, sunt recunoscătoare pentru toate acestea. Familia mea e un model de existenţă unde găsesc echilibrul necesar pentru a fi în armonie cu mine şi cu lumea, ea rămâne cel mai mare dătător de sens în existenţa mea. De la oamenii din viaţa mea am învăţat că nu pot opri valurile, dar pot învăţa să navighez. Mă bucur că am reuşit să rămân ancorată în sistemul meu de valori şi nu am rătăcit prea mult.

    7. Cum îţi integrezi valorile personale în modul în care îţi conduci echipa sau compania?

    E esenţial ce porţi înăuntru, ce echilibru interior ai şi ce valori alegi din lumea aceasta ca să-ţi devină proprii. Acestea sunt integrate în viaţa profesională, pentru că şi aici valoarea cuvântului dat, demnitatea, adevărul, loialitatea sunt principiile fundamentale ale companiei care pot crea un modus vivendi sănătos, profesionist. Mă bucur că nu mi-am pierdut curiozitatea cunoaşterii, că după atâţia ani în diverse roluri de management am reuşit să nu am răspunsuri la orice, ci mai degrabă întrebări, să nu am doar certitudini, ci să mă las surprinsă de perspectiva celorlalţi. Aş spune că am crescut frumos împreună cu colegii mei, am învăţat să ne ascultăm unii pe alţii şi să găsim un set de valori comune: susţinerea reciprocă, curajul de a încerca lucruri noi, asumarea responsabilităţii, respectul, loialitatea, onestitatea, dar şi dorinţa permanentă de învăţare.

    8. Ce te motivează în fiecare dimineaţă să mergi mai departe?

    Motivaţia este interioară, încerc să dau sens timpului ce mi s-a dat, fără ambiţii, doar cu bucurie şi entuziasm. Gândul că şi eu contribui la un efort mult mai mare pentru ca milioane de oameni să aibă parte de energia necesară în casele lor, zi de zi, indiferent de anotimp, indiferent de situaţia din piaţă, reprezintă o motivaţie puternică. Îmi place această zonă de business pentru că aici, în tot ceea ce faci, pui clientul pe primul loc. Fiind vorba despre oameni, nu avem voie să dezamăgim şi de aici pleacă totul.

    9. Ce hobby-uri sau activităţi te ajută să te relaxezi şi să îţi reîncarci energia?

    Încerc să găsesc sens, emoţie şi frumos în tot ceea ce fac şi de aceea nu aş face o distincţie între hobby-uri şi ceea ce fac zi de zi. Şi încerc să nu renunţ la ceea ce mă împlineşte şi mă bucură dincolo de viaţa profesională, să îmi acord câte un mic răgaz şi să privesc în mine şi în jur, altfel. Îmi place să citesc, este un obicei care mă îmbogăţeşte întotdeauna. Îmi fac timp să merg la teatru, la concerte, în călătorii sau în excursii de schi, pentru jocuri de strategie sau chiar grădinărit, uneori. Prin toate acestea reuşesc să văd o altă parte frumoasă a vieţii, să schimb puţin perspectiva şi, uneori, atitudinea.

    10. Care este locul sau activitatea care te inspiră cel mai mult atunci când ai nevoie de o pauză pentru a-ţi clarifica viziunea?

    Mă simt foarte bine când reuşesc să fac sport, mă ajută să mă concentrez într-un alt fel şi, implicit, să-mi limpezesc mintea. Aşa văd lucrurile într-o altă lumină şi atunci se creează terenul pentru inspiraţie. Când am şi timpul să accesez copilul din mine si să mă joc, indiferent că e vorba de construcţii lego sau puzzle reuşesc să îmi ordonez gândirea într-un fel care mă ajută să mă detaşez foarte mult de agitaţia cotidiană. Evident, toate astea se întâmplă acasă, locul unde mă simt cel mai confortabil şi unde nici o idee nu este prea îndrăzneaţă.

    11. Există o carte, un film sau o piesă de artă care te-a influenţat profund şi care reflectă valorile sau viziunea ta?

    Îmi este greu să mă limitez la o carte, un film… Cred că sunt suma a tot ceea ce am citit, a tot ceea ce am văzut şi m-a inspirat până acum. Toate au fost formatoare. Fiecare interacţiunea cu arta, în oricare dintre formele sale, este un prilej de reflecţie şi de întoarcere spre sine, spre ceea ce suntem şi spre ceea ce tindem să devenim. Am fost dintotdeauna fascinată de Constantin Brâncuşi, tânărul provenit dintr-o familie de ţărani cu şase copii, care pleacă din Hobiţa la Paris şi ajunge celebru, revoluţionând sculptura modernă. Brâncuşi ne învaţă că nimic nu te poate opri din drumul tău, şi că pentru asta este nevoie, la un moment dat chiar să te desparţi de mentor, în cazul lui, Rodin, ca să poţi să îţi iei zborul fiindcă „la umbra marilor copaci nu creşte nimic”.

    Determinarea lui Brâncuşi, zestrea sănătoasă cu care a venit din Gorjul natal, creativitatea şi puterea lui de muncă l-au făcut celebru şi fiecare sculptură de-a lui exprimă dorinţa de ascensiune şi perfecţiune, dorinţă pe care mi-o transmite de fiecare dată când îi văd operele. Un autor pe care l-am descoperit în ultimii ani şi a cărui scriitură mwă emoţionează de fiecare dată este Eric Emanuel Schmitt, iar ultima carte pe care am citit-o, Jurnalul unei iubiri pierdute, mi se pare cea mai frumoasă declaraţie de iubire făcută Mamei.

    12. Ce te motivează să continui drumul spre excelenţă în ciuda provocărilor?

    Motivaţia zilnică îmi vine din mai multe surse, dar ceea ce îmi doresc este să pot să fac ceva cu sens în fiecare zi. Ce nu îmi place deloc este să renunţ. O replică din, poate surprinzător, Rocky Balboa, pe care o redau aproximativ, e definitorie pentru mine: să fii învingător nu este despre cât de tare poţi lovi, ci despre câte lovituri poţi primi şi să continui să mergi mai departe („It’s not about how hard you hit. It’s about how hard you can get hit and keep moving forward. That’s how winning is done”). Succesul nu e niciodată final, contează curajul de a continua. Cred că puterea noastră, a oamenilor, de regenerare este un dar incredibil şi mai cred că nu există nimic fără rezolvare, cred că există lucruri pe care nu am încercat de suficient de multe ori să le facem pentru a reuşi. Iar drumul spre excelenţă de care spuneaţi, cred că nu e altceva decât rezultatul permanentei încercări de a face mai bine, excelenţa e o abilitate nu o atitudine. Motivaţia vine şi din faptul că în cei 20 de ani, în care am avut diferite roluri în domeniul energetic, am putut să contribui la transformarea acestuia într-un domeniu centrat pe nevoile clienţilor, accesibil şi prietenos, unde clienţii au posibilitatea de a relaţiona cu uşurinţă cu furnizorul lor, în orice situaţie.

    13. Dacă ai putea să înveţi o nouă abilitate sau să explorezi un nou hobby, ce ai alege şi de ce?

    M-a preocupat dintotdeauna istoria artei. Mi-ar plăcea să învăţ arta restaurării. E un domeniu fascinant, care presupune o intervenţie asupra unui obiect de patrimoniu aflat într-un anumit stadiu de degradare, dar fără a aduce modificări esenţiale. A restaura înseamnă, aşadar, a păstra frumuseţea, autenticul, originalul, a conserva readucând la viaţă, însufleţind. Vei fi cel care păstrează frumuseţea poveştilor imemoriale.

    14. Ce loc din lume te inspiră cel mai mult şi de ce?

    Acasă rămâne pentru mine locul unde mă regăsesc întru totul. Chiar dacă munca mea presupune să călătoresc mult, ştiu că oricât de solicitantă ar fi perioada aceea, mă întorc cu bucurie acasă, la Târgu-Mureş. Nu înseamnă că nu mă bucură fiecare călătorie de vacanţă, fiecare loc te îmbogăţeşte, descoperi culturi şi civilizaţii, aduni experienţe frumoase, îţi construieşti amintiri. Următoarea destinaţie visată, iar acum deja planificată, este o călătorie în Alaska, un loc pe care mi-am propus de multă vreme să îl explorez. 



    BUSINESS Magazin a lansat de curând catalogul 100 Cele mai puternice femei din business, ediţia 2025. Ne-am propus ca în cadrul ediţiei de anul acesta a proiectului să punem accentul pe conceptul Vision Board, un instrument utilizat de liderii din întreaga lume pentru a-şi vizualiza obiectivele şi aspiraţiile. Claudia Griech, CEO al E.ON Energie România este una dintre doamnele prezentate în ediţia din acest an a acestui proiect.

  • Care este oraşul din România ce se poate lăuda cu cele mai „globalizate” restaurante

    Vacanţa ideală este un concept extrem de vag, oricât de mult ne dorim să o definim. Pentru unii înseamnă doar somn şi relaxare, în timp ce alţii visează să escaladeze munţi sau să practice sporturi extreme. În plus, opţiunile depind de ţară, de buget, de contextul geopolitic în care se găseşte fiecare turist. Chiar şi aşa, indiferent ce ne dorim de la vacanţă, pasiunile şi experienţele continuă să fie factori esenţiali în modelarea industriei turismului. Şi indiferent pe unde mergem şi în ce mod ne relaxăm, mâncarea rămâne un aspect esenţial al oricărei călătorii.

    În încercarea de a identifica câteva tendinţe globale, Mastercard Economics Institute (MEI) a lansat recent un raport care analizează obiceiurile globale de consum în materie de călătorii, inclusiv în privinţa gastronomiei. Când vine vorba de mâncare, preferinţele sunt extrem de subiective şi influenţate de backgroundul cultural, de gusturile personale, restricţiile alimentare şi experienţele individuale. Drept urmare, există multe moduri de a măsura care sunt cele mai bune destinaţii culinare. O variantă este să ne uităm la cât de diverşi sunt clienţii, din câte ţări provin ei, identificând astfel cele mai „globalizate” oraşe din punct de vedere culinar.

    Surprinzător, sau nu, în cazul României nu Bucureştiul ocupă locul fruntaş, ci Braşovul, unde, în medie, restaurantele au atras anul trecut turişti din 38 de ţări. Comparativ, vecinii noştri de la sud apar pe listă cu Varna şi cu o medie similară, de 38 de naţionalităţi care au format clientela restaurantelor din oraş.

    În vârful clasamentului format din 43 de ţări şi oraşe se află Istanbul, ale cărui restaurante găzduiesc în medie clienţi de 67 de naţionalităţi diferite. Localizarea oraşului pe două continente influenţează puternic gastronomia locală, în ale cărei arome se simt influenţe asiatice, meditaraneene, est-europene şi arabe. Pe locul doi se află Cannes (Franţa), urmat de Interlaken (Elveţia), Bali (Indonesia), Barcelona (Spania) şi Dubrovnik (Croaţia), toate atrăgând vizitatori din întreaga lume datorită gastronomiei vibrante.

    Braşovul  este cu siguranţă o destinaţie de top atât în rândul românilor, cât şi al străinilor care ne vizitează. Fie că ajung în zonă pentru o excursie de o zi din Bucureşti sau parte a unui circuit mai amplu prin Transilvania, numeroşi turişti descoperă indirect şi calităţile gastronomiei locale.

    „Sectorul turistic din Europa continuă să demonstreze o rezilienţă remarcabilă. Chiar şi în contextul incertitudinii economice, observăm o orientare clară a călătorilor europeni către experienţe care oferă sens personal şi valoare pe termen lung. Fie că vorbim despre retreaturi pentru starea de bine, explorări culturale sau aventuri în natură, europenii prioritizează călătoriile care sunt aliniate cu propriile valori şi aspiraţii”, a declarat în raport Natalia Lechmanova, economist-şef pentru Europa în cadrul Mastercard Economics Institute.

    Pe plan global, Miami Beach, o Meca pentru bucătăria latino-americană şi caraibiană, ocupă primul loc pe lista oraşelor din SUA vizitate de gurmanzi, restaurantul din zonă primind, în medie, vizitatori din 56 de ţări diferite în 2024. New York City, un loc unde găseşti mâncare din toate colţurile lumii, apare şi el pe listă, alături de mai multe locaţii din California. În America Latină, cea mai globalizată destinaţie culinară este Cartagena (Columbia), în Asia-Pacific tronează Bali, în Orientul Mijlociu cei mai mulţi se îndreaptă spre Doha, iar dacă ajung în Africa cei mai dedicaţi „foodies” nu pot rata Marrakech.

     

    Braşovul, pe scena globală

    Pe această scenă globală, Braşovul nu se poată lăuda cu cifre impresionante, dar el este cu siguranţă o destinaţie de top atât în rândul românilor, cât şi al străinilor care ne vizitează. Fie că ajung în zonă pentru o excursie de o zi din Bucureşti sau parte a unui circuit mai amplu prin Transilvania, numeroşi turişti descoperă indirect şi calităţile gastronomiei locale. În ultimii ani, în afară de reşedinţa judeţului, numeroase sate din împrejurimi au început să atragă tot mai mult atenţia vizitatorilor din toată lumea, după ce casele bătrâneşti au fost transformate în pensiuni cochete şi potecile ce legau pe vremuri dealuri şi păduri au devenit trasee turistice.

    Statistic, judeţul Braşov a atras anul trecut 1,5 milioane de turişti, din care 12% dintre ei străini, ocupând locul trei la nivel naţional, după Bucureşti şi Constanţa, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică (INS). Acelaşi loc îl ocupă şi când vine vorba de numărul înnoptărilor, cu un total de
    2,8 milioane. Dintre turiştii străini, cei mai mulţi au venit din Germania, Israel, SUA, Spania, Republica Moldova şi Polonia. Amplasarea lui geografică, aproape de Capitală, la poalele munţilor, dar putând fi şi loc de plecare pentru explorarea multor zone pitoreşti din Transilvania face ca Braşovul să atragă turişti cam tot anul, fie pentru city break, schi, Crăciun, Revelion sau Paşte. În ceea ce priveşte capacitatea de cazare, în judeţul Braşov există 947 de unităţi, cu un total de 28.493 locuri, din care 10.646 în hoteluri, 5283 în pensiuni agroturistice şi 3.646 în pensiuni turistice. La nivel regional, Braşov ocupă locul I în cadrul Regiunii Centru în clasamentul judeţelor după numărul de sosiri, cu o pondere de 47%, urmat de judeţele Sibiu (17,5%), Mureş (15,3%), Alba (8,1%), Harghita (6,9%) şi Covasna (5,2%).  Durata medie a sejurului a fost în 2024 de 1,9 zile, mai mică decât cea din 2023 (două zile). 

    Cu siguranţă, indiferent de unde vine, niciun turist nu ratează în Braşov zona centrală, Piaţa Sfatului, Biserica Neagră şi străduţele alăturate, unde s-a dezvoltat un adevărat pol gastronomic. Fie că eşti în căutare de bucate tradiţionale sau preferi meniuri mai internaţionale, Braşovul are ceva de oferit fiecăruia. Dacă e să estimăm cam câte restaurante se află în oraş, platforma Tazz listează de exemplu 280 de restaurante partenere, iar pe siteul de review-uri Tripadvisor sunt evaluate peste 350 de localuri, cu specific românesc, italian, mediteraneean, vegan, cu burgeri, pizza sau fast-food. Atractivitatea Braşovului nu este limitată doar la oraş, ci şi la satele împrăştiate în jurul lui, unde mici antreprenori curajoşi pariază pe alt tip de turism decât cel de masă. Dedicate celor care caută originalitatea, individualitatea, şicul ascuns sau eleganţa delicată, mici restaurante deschise în foste ferme, şoproane sau ridicate de la zero aşteaptă turistul curios, dornic de linişte şi pofticios.  

  • Povestea româncei ce a adus un nou tip de afacere în România şi planurile acesteia pentru viitor

    Loredana Micheten a pus bazele Acuarello în 2017 atunci când a adus pentru prima dată în România ideea de picturi realizate în funcţie de numere. Iniţial, totul a pornit de la pasiunea de a picta, atunci ea însăşi a realizat primul astfel de tablou şi şi-a dorit să împărtăşească experienţa cu toţi din jurul ei. Cum a evoluat Acuarello şi care sunt următorii paşi de dezvoltare a businessului lansat în urmă cu opt ani?

    Propria pasiune a antreprenoarei a prins aripi şi în scurt timp ideea a fost validată la nivel naţional, pentru toţi cei care şi-au dorit o experienţă care să îi transforme în artişti fără a avea talent şi pentru toţi cei care au căutat relaxarea prin pictură, povesteşte chiar Loredana Micheten. „În momentul când am pornit propriu zis primul meu business, nu am avut un plan de afacere sau cunoştinţe antreprenoriale, tot ce mi-am dorit atunci a fost să ajungă tablourile Acuarello la câţi mai mulţi oameni, în special la copii, pentru a se bucura de această experienţă”, spune antreprenoarea, care la momentul în care a intrat în antreprenoriat avea în paralel şi un job. Însă tot timpul liber îl dedica dezvoltării acestui proiect, investind în cursuri, în oameni specializaţi în domeniu, de unde a învăţat în timp tot ce are de făcut pentru a construi un business solid. Pentru a dezvolta propria afacere care a început să devină astfel mai mult decât o pasiune, a apelat la bănci. „Fără credite la bancă, nu aş fi reuşit să dezvolt acest proiect. Un pas foarte important este relaţia cu băncile partenere şi eligibilitatea pentru obţinerea unui credit. Totodată, am investit mult în mine ca antreprenor prin cursuri de vânzări, marketing, contabilitate, astfel încât să pot înţelege holistic toată activitatea de dezvoltare pe viitor. Când antreprenorul creşte, creşte şi businessul”, punctează ea.

    Primul produs cu care a început povestea Acuarello au fost seturile de pictură pe numere pentru adulţi şi copii,  iar ulterior antreprenoarea a dezvoltat portofoliul cu goblenuri cu diamante, picturi pe numere personalizate după poza clienţilor şi ceramică de pictat pentru copii. „În perioada pandemiei, vânzările pentru aceste produse au crescut exponenţial, atunci a fost şi momentul de vârf al businessului, deoarece le-am oferit oamenilor o activitate creativă şi unică de a petrece timp de calitate acasă cu cei dragi, totodată fiind şi o idee ingenioasă de cadou”, explică Loredana Micheten. Cum afacerea a crescut, deschiderea unui spaţiu fizic a intervenit ca pas firesc, primul magazin al afacerii fiind deschis în mallul Promenada din Bucureşti. În plus, antreprenoarea a dezvoltat şi o altă ramură a businessului şi a început să organizeze ateliere de pictură în cafenelele din Bucureşti, sub îndrumarea unor artişti de la Universitatea de Arte.

    „Atelierele sunt destinate tuturor celor care îşi doresc să petreacă timp de caliatate, dezvoltând un nou hobby, deoarece învăţăm să pictam la liber, pas cu pas, un tablou, ghidaţi de un artist profesionist, iar după două ore de lucru, realizăm tablouri cu adevărat superbe”, spune Loredana Micheten. Tot ea adaugă că, cu ocazia acestui tip de întâlniri, oamenii socializează şi îşi dezvoltă şi o nouă abilitate, într-un ambient plăcut, cu o cafea bună. Atelierele sunt promovate prin intermediul Instagram şi Facebook sub numele Acuarello.

    Anul trecut, cea mai importantă realizare a fost creşterea proiectului Acuarello prin atelierele de pictură la liber. „Am organizat numeroase ateliere de pictură pentru organizaţiile corporate, zile de naştere, petreceri de burlăciţe, pictând şi conectând oamenii între ei”. Pentru anul acesta, antreprenoarea şi-a propus să dezvolte atelierele de pictură şi magazinul online, iar în lunile de iarnă va redeschide insula de picturi pe numere din Mall Promenada. De altfel, Loredana Micheten punctează că produsele Acuarello se potrivesc tuturor categoriilor de vârstă, începând cu vârstă de 3-4 ani, dar şi pentru adulţi.

    Pe de altă partea, ea adaugă că magazinul online acuarello.ro este cel care acoperă întreaga plajă de servicii şi produse pe care le oferă. „Momentan livrăm doar în România, iar atelierele de pictură la liber au loc doar în Bucureşti. În continuare, cel mai îndrăgit produs al nostru este kitul de pictură pe numere”. Cât despre lecţiile învăţate pe parcursul a opt ani de activitate antreprenorială, spune că a învăţat că drumul nu este unul uşor şi chiar trebuie să fii pasionat, altminteri nu este loc de rezistat şi inovat, dar calea antreprenoriatului este şi frumoasă şi plin de satisfacţii.

    „Am cunoscut oameni extraordinari fără de care nu aş fi reuşit ceea ce este astăzi Acuarello”. Pentru viitor, plănuieşte să îşi deschidă propriul studio de pictură Acuarello, unde oamenii pot veni să picteze alături de prieteni sau de familie – „Un cadru cozy şi artistic unde să poţi savura o cafea bună şi să te relaxezi prin pictură în toate formele ei”, conchide Loredana Micheten.   

    „Atelierele sunt destinate tuturor celor care îşi doresc să petreacă timp de calitate, dezvoltând un nou hobby, deoarece învăţăm să pictam la liber, pas cu pas, un tablou, ghidaţi de un artist profesionist.”

    Loredana Micheten, fondatoare, Acuarello



    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma
    www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    O’DOR. Bob de Suflet – producător de genţi

    Fondatoare: Cerasela Teoharie

    Investiţie: peste 20.000 de euro

    Prezenţă: online, târguri şi evenimente

    Plan de dezvoltare: deschiderea propriului site


    Crilermar producător de articole din plastic

    Fondator: Adrian Stănuşoiu

    Locaţie producţie: Târgu Jiu

    Prezenţă: internă şi pe alte unsprezece pieţe

    Plan de dezvoltare: investiţie de 15 mil. euro într-o nouă fabrică


    Atlas Sport – construcţii sportive

    Fondator: Emanuel Toma

    Număr proiecte/an: 200

    Investiţie fabrică existentă: 2 mil. euro

    Investiţie fabrică nouă: 18 mil. lei


    Dr. Fresh  – brand de sucuri naturale

    Fondatori: familia Csizek

    Anul lansării producţiei: 2010

    Investiţie: 2-3 mil. euro

    Plan de dezvoltare: ieşirea la export


    Albu Bretzels – lanţ de simigerii

    Fondator: Andrei Albu

    Anul lansării: 2011

    Număr locaţii: şapte

    Număr angajaţi: 16

    Plan de dezvoltare: producţia de covrigi şi grisine


    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

  • Cine sunt românii care au trăit visul american, dar la o scară românească, şi au reuşit să-şi crească afacerea pe piaţa din ţara noastră, deşi aceasta este foarte dificilă şi reticentă?

    Pornind de la o etichetă iniţială de „faliment în negare” într-o piaţă autohtonă sceptică la ideea de a plăti pentru software, o companie românească a demonstrat ulterior cum se poate trăi un veritabil „american dream” la scară locală.

    Parcursul său de succes, marcat de perseverenţă, o tranziţie strategică la modelul cloud şi o investiţie cheie, a transformat start-up-ul într-un lider de piaţă în soluţii de facturare şi gestiune. Această evoluţie a culminat nu doar cu o achiziţie de către un grup internaţional, ci şi cu o predare de ştafetă la conducere către chiar primul său client, devenit noul CEO. „Noi am trăit business-ul acesta într-un «american dream» care s-a întâmplat la o scară românească”, a povestit Mircea Căpăţână, cofondator al SmartBill, în cadrul emisiunii ZF IT Generation.

    Încercările timpurii de a atrage capital de risc s-au lovit însă de realitatea dură a ecosistemului de atunci. „Am mers pe ideea de investiţie, am vorbit cu investitori care ne-au zis: «Sorry guys, you’re not investable, sunteţi un faliment în negare», ceva de genul acesta.”  Contextul de acum circa 18 ani, când demarase businessul SmartBill, era dificil deoarece companiile nu erau obişnuite să plătească pentru software, piaţa fiind dominată de soluţii piratate.  „Pornind din paradigma asta, faci tu soft şi vrei să-ţi plătească piaţa. Şi nu prea era România obişnuită să plătească pe software.

    În niciun caz online, abonamente şi subscripţii”, a explicat Căpăţână.  Această realitate i-a forţat să adopte iniţial un model considerat ulterior „păgubos”: licenţa pe viaţă. „Ne-am şi pornit cu modelul acela păgubos de licenţă pe viaţă. A fost una dintre marile pietre de moară pe care le-am târât ani de zile după noi. Pentru că nu aveam recurenţă. Luam bani o dată de la clienţi şi gata.”   În ciuda acestor dificultăţi şi a creşterii iniţiale lente, compania a supravieţuit mizând pe o cultură organizaţională centrată pe client.  O primă investiţie minoritară a venit în 2013 de la antreprenorul sibian Lucian Todea, însă momentul transformator a fost decizia strategică de a trece la modelul cloud şi la subscripţie în 2014, chiar dacă piaţa încă nu era pe deplin pregătită.   

     

    Investiţia Catalyst: punctul de cotitură

    Astfel, SmartBill a revenit atunci în faţa investitorilor cu noul model de business bazat pe venituri recurente, iar abordarea fondului Catalyst a fost decisivă. „Ne-am mutat pe modelul de subscripţie şi ne-am dus la Catalyst şi am spus: «Guys, se întâmplă». Şi au zis: «OK, looks good»”, îşi aminteşte Căpăţână. Implicarea lui Marius Ghenea, care a înţeles potenţialul companiei, a facilitat procesul. „Ne-am înţeles super-bine cu el şi am zis: «Gata, we make it».”   

    Negocierile pentru investiţia de circa un milion de euro nu au fost însă simple. „Nu a fost simplu, au fost şase luni cumplite”, recunoaşte Căpăţână. El descrie un proces tensionat, comparându-l cu un meci de tenis între avocaţii celor două părţi. „Erau avocatele fondului care vorbeau, după aia întorceam capul încolo, la avocaţii noştri, şi ziceau şi ei ceva. Scorul era ca la tenis. A fost greu şi o spun oricând: nu faceţi rabat când e vorba de puncte critice. Nu vă zgârciţi la specialişti, fie ei fiscalişti, fie ei avocaţi.”   

    Primirea finanţării în 2016 a fost un moment de validare, dar şi de conştientizare a responsabilităţii. „Am făcut poză la ecran, ca să rămână în posteritate. Cum am simţit eu? Era: «Chiar s-a întâmplat? Stai că trebuie să livrăm». Şi a fost greu.”   

     

    Achiziţia Visma: un „cămin bun” după negocieri complexe

    Cu o poziţie consolidată de lider de piaţă  şi un produs robust, SmartBill a intrat pe radarul grupului norvegian Visma. Primele discuţii, purtate în 2017-2018, nu s-au concretizat imediat. „Au zis: «Vrem să cumpărăm pământul acesta al vostru». Şi noi am zis: «Nu este pământ, este un lan de porumb». Adică: veniţi prea devreme. Noi nu apucaserăm să creştem suficient după ce primiserăm banii de la fond”, a explicat Căpăţână metafora folosită.   

    Discuţiile au fost reluate ulterior, iar în 2019-2020 s-a ajuns la un acord. „Până la urmă am zis: OK, hai să facem, va fi un bun cămin Visma pentru SmartBill. Şi pare că este”, a spus Căpăţână.  Negocierea a fost facilitată de implicarea unui consultant extern. „Am avut chiar şi un investment banker. Şi deşi a fost scump, a fost un middleman care a preluat toate şocurile. A ajutat pentru că am intrat în relaţia asta foarte prieteni şi nu a rămas niciun grăunte de ranchiună de la negociere, deşi acolo, cum se zice pe româneşte «s-au rupt nişte oase». Acest middleman a absorbit toată drama. Deci când ne-am întâlnit după, a fost aşa, aproape totul roz.”   

    Ce a contat în decizia Visma? „A contat în primul rând toată traiectoria, tot ce însemna SmartBill. Eram lideri de piaţă. Avem produs excelent, avem o echipă super-stabilă. Adică era, cum zicea bunica, «no brainer» că o să se întâmple asta”, consideră cofondatorul SmartBill.   

    Achiziţia a fost structurată în etape, procesul de vânzare a participaţiilor deţinute de fondatori şi investitorii iniţiali finalizându-se recent, conform înţelegerii de la început.  Semnarea tranzacţiei majoritare a avut loc chiar înainte de lockdownul din 2020. „Şi ne-am zis: Slavă Domnului, ce bine că s-a întâmplat aşa, nu ştim ce va urma, e OK, e bine”, a punctat Căpăţână.   

     

    Cum a ajuns primul client al companiei la conducerea SmartBill?

    Alex Leca, unul dintre primii clienţi ai companiei şi una din persoanele care a ajutat la dezvoltarea primului produs SmartBill, a fost numit recent în funcţia de CEO. Numirea sa vine într-o perioadă de creştere a bazei de utilizatori, influenţată inclusiv de contextul digitalizării accelerate şi al implementării e-Factura. „Alex, vechiul nostru coleg, este noul CEO al SmartBill. Practic, noi fondatorii ne pensionăm un pic, nu de tot, dar pentru Alex era absolut firesc să vină în acest rol. Era stabilit încă de atunci, din 2019 (când a intrat Visma Software în acţionariatul SmartBill – n.red.), că el va fi CEO şi mi se pare că este «the best match», «the right man for the right job»”, a spus Mircea Căpăţînă. El a povestit că Alex Leca a fost de fapt primul client al SmartBill. Mai exact, în perioada 2006-2007, când Mircea Căpăţînă, Radu Hasan şi Ioana Hasan au pus bazele unei companii de web design, firma de contabilitate a părinţilor lui Alex Leca a fost primul client al lor, iar împreună cu Leca au decis să creeze un software de facturare. Având cunoştinţe atât în contabilitate, cât şi în informatică de gestiune, Leca a oferit consultanţă pentru definirea primelor versiuni ale aplicaţiei de facturare SmartBill.

    „Am apelat la primul nostru client pentru ajutor la designul interfeţelor. Şi Alex avea sosul secret. Sunt două lumi care nu prea se întâlnesc: lumea contabilului şi lumea IT-iştilor. Iar Alex a avut şi are skill-ul acesta de a face legătura între cele două lumi. Să înţeleagă şi din punct d evedere contabil fluxul de date şi să poată să gândească şi în interfeţe, nu doar ca un contabil. E un skill foarte rar întâlnit”, a punctat Căpăţînă. Leca a confirmat că, din postura de utilizator şi consultant timpuriu, a avut un rol activ. „Îmi amintesc foarte bine cum lucram noi împreună la primele proiecte. ş…ţ Am fost aşa, poate un chin pentru ei la un moment dat, pentru că îţi doreai ca totul să fie perfect”, a spus el.


    „Spiritul de start-up trebuie să existe, esenţa trebuie să rămână, dar să conştientizăm faptul că suntem o firmă mare şi sănătoasă şi acum să capitalizăm pe chestia asta. Mi-ar plăcea să văd că SmartBill profită la maximum de tot ce înseamnă AI.”
    Alex Leca, CEO al SmartBill


    Leca s-a alăturat oficial echipei în 2014, într-o perioadă importantă pentru companie, odată cu lansarea versiunii cloud şi adoptarea modelului de business bazat pe abonament. Angajarea a avut loc într-un context de start-up, cu riscurile aferente asumate. „Eu intrasem în 2014 în firmă, când aplicaţia se muta de pe desktop pe aplicaţie online. Şi Radu (Hasan – n.red.) îmi zice: «Fii atent: tu vii, dar noi nu ştim dacă o să meargă businessul ăsta, s-ar putea să n-avem bani să te plătim», ştii? Am apreciat onestitatea şi reacţia mea a fost: «Dacă e greu, hai să ne fie greu împreună, pentru că eu pot să vă ajut»”, a relatat el. Înainte de a trece însă la modelul pe subscripţie, soluţia SmartBill se comercializa cu licenţă pe viaţă. “Nu prea era România obişnuită să plătească pe software. În niciun caz online, abonamente şi subscripţii. Ne-am şi pornit cu modelul păgubos de licenţă pe viaţă, care a fost una dintre marile pietre de moară pe care le-am târât ani de zile după noi. Pentru că nu aveam recurenţă. Luam bani o dată de la clienţi şi gata”, a subliniat Căpăţînă.

    Experienţa anterioară a lui Alex Leca în calitate de utilizator de software de business a influenţat apoi abordarea SmartBill în dezvoltarea produselor. „Eu, când am lucrat în contabilitate, aveam frustrări, eu efectiv am plâns la început de lună când mi s-a pierdut baza de date. Să ai aplicaţii care să te facă să plângi nu e normal”, a spus Leca, adăugând că această experienţă a stat la baza orientării produsului SmartBill către simplitate şi eficienţă. „Toate frustrările pe care eu le-am avut, am zis că trebuie să dispară». Asta e ideea pe care încercăm toţi să mergem: cum facem cel mai scurt drum până la rezultatul pe care îl vrea omul şi fără ca el să aibă un doctorat în felul în care gândeşte SmartBill.”

    Astfel, SmartBill a ajuns să aibă o suită de soluţii software pentru partea de facturare, gestiune şi contabilitate. “Am reuşit să-l cucerim pe Alex şi să vină în echipa noastră. Aveam planuri de a face mult mai mult decât un programel care emitea facturi, chitanţe, avize, proforme. Am îmbunătăţit versiunea de gestiune a stocului, care e un minim ERP, pe care a gândit-o Alex de atunci. Eram în filmul acesta de a închide cercul complet, pentru că era problema antreprenorilor: bagă multe date în SmartBill, iar contabilul le ia şi le bagă de la zero din nou în softul de contabilitate. Erau prăpăstii între lumile astea două”, a menţionat Căpăţînă. Ca CEO, Alex Leca are ca obiective adaptarea operaţiunilor la dimensiunea actuală a companiei, continuând însă să păstreze o abordare orientată spre client şi inovaţie. „Cred că în următoarea perioadă trebuie să ne obişnuim cu ideea că suntem o firmă mare. Ar trebui să învăţăm să ne comportăm ca o firmă mare, în ideea în care acum avem resurse şi trebuie să le investim cu cap, în favoarea clienţilor noştri”, a spus el.  Planurile includ dezvoltarea continuă a platformei, explorarea integrării AI pentru a aduce valoare adăugată utilizatorilor şi menţinerea unei culturi interne centrate pe feedback şi adaptabilitate. „Spiritul de start-up trebuie să existe, esenţa trebuie să rămână, dar să conştientizăm faptul că suntem o firmă mare şi sănătoasă şi acum să capitalizăm pe chestia asta. Mi-ar plăcea să văd că SmartBill profită la maxim de tot ce înseamnă AI.”



    Ediţii speciale

    Care este impactul campusului de calcul cuantic şi AI FreeYa Mind din Iaşi?

    Speakeri: Astrid Bălăucă, cercetător, şi Tudor Vasiliu, cercetător.

    Astrid Bălăucă: „ Poate ar trebui să începem cu ceea ce ne-a determinat să plecăm. În principiu, cred că toată lumea, în orice domeniu, atunci când pleacă, pleacă din cauza lipsei de resurse. Pentru noi ce a însemnat foarte tare lipsa aceasta de resurse? A însemnat lipsa de resurse computaţionale. Nu existau calculatoare destul de puternice puse la dispoziţia universităţilor în România.”

    Tudor Vasiliu: „ Inteligenţa artificială este o oportunitate foarte mare pentru dezvoltarea şi ajutarea chimiei, ca ştiinţă, în general. Chimia înseamnă lucru în laborator, înseamnă chimicale, înseamnă reacţii, înseamnă consum mare de resurse. Şi atunci când unui cercetător îi vine o idee nouă, de un medicament nou, de un produs nou, niciodată nu-i vine ideea finală.”

    @ Dezbatere la ANIS International Summit 2025: „Mapping the venture capital and private equity instruments“

     

    Speakeri: Andrei Dudoiu – CEO & cofondator al SeedBlink, Marius Istrate – preşedintele TechAngels, Bogdan Axinia – managing director la eMAG Ventures

    Andrei Dudoiu: „Cred că ne lipseşte, asta e părerea mea în România, o pepinieră, un kindergarten (grădiniţă – n. red.) de fondatori. Şi acest tip de proiect ar trebui, de asemenea, să fie sprijinit de stat – pentru că e etapa cea mai riscantă a unui startup, când este doar o idee. Iar sume mici venite din surse guvernamentale ar trebui să sprijine potenţialii antreprenori mult mai puternic.“

    Marius Istrate: „Trebuie să dereglementăm şi să avem mai puţină birocraţie. Dacă astăzi, cu un fond de venture capital care are bani publici, încurci start-up-urile întâziind fondul de investiţii cu un an şi jumătate, apoi întâzii şi primele investiţii care au fost promise unui start-up cu un an, un an şi jumătate, cum ajuţi? Cum e ăsta un mecanism de sprijin dacă tot întârzii, întârzii“, s-a întrebat retoric Istrate, avertizând că fără o mişcare rapidă şi eficientă, „o să pierdem acest război“.

    Bogdan Axinia: „Avem nevoie de (…) o legislaţie mai bună pentru investitorii angel, chiar şi pentru start-up-uri, să aibă programe de opţiuni (ESOP) mai simple şi modalităţi mai uşoare de a reinvesti banii. (…) Iar acum concurăm cu statul, cu titlurile de stat. Şi e mai uşor să spui ca investitor: «Am 7% pe euro la obligaţiuni, deci de ce să-mi risc banii în altceva, chiar şi ţintind la 20%, dar cu risc mai mare?».“


    Rubrica „Sfatul Expertului”

    Invitat: Ken Morse, expert MIT, antreprenor şi ex-consilier al preşedintelui Obama

    „Companiile româneşti trebuie să folosească orice tehnologie pentru a deveni globale cât mai repede. AI-ul nu va dispărea, dar contractele de milioane de dolari nu le vor semna boţii, ci tot oamenii.”

    „Piaţa românească este lentă, conservatoare, ieftină. Dacă vrei să construieşti o companie de succes, trebuie să ieşi de pe piaţa din România cât mai curând posibil. “



    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noiembrie 2019 şi realizată în prezent împreună cu BCR, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. Formatul emisiunii cuprinde o serie de rubrici ce aduc plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Start-up Star, Investor Watch, Sfatul expertului şi What’s Hot. Până acum s-au difuzat peste 1.200 de ediţii ale ZF IT Generation.

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma
    www.zf.ro/zf-it-generation

    acă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.

  • Carmen Micu, fondatoare şi director executiv, Envisia: Profesionalizarea consiliilor de administraţie – de la conformitate şi formalism la leadership autentic, meritocraţie şi guvernanţă colaborativă în România post-OCDE

    România se află la o răscruce istorică: în pragul aderării la Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), avem oportunitatea de a schimba fundamental modul în care înţelegem şi aplicăm guvernanţa corporativă. Stabilitatea şi performanţa companiilor – fie ele publice, private sau de stat – pot face diferenţa între stagnare şi dezvoltare sustenabilă. De aceea, în acest moment rar, putem alege să facem o schimbare profundă a modului în care funcţionează consiliile de administraţie, cu impact real şi valoros asupra mediului de afaceri în ansamblul său.

    Nu vorbim despre o simplă bifare a unor criterii tehnice, de un exerciţiu birocratic, ci despre un salt calitativ spre o guvernanţă a bunului-simţ, în care consiliile de administraţie nu sunt doar structuri formale, ci motoare reale de performanţă şi dezvoltare sustenabilă. Ele pot deveni spaţii de leadership autentic, unde deciziile sunt luate de oameni cu competenţă, viziune şi curaj – membri de board profesionişti, numiţi pe criterii de meritocraţie, nu de conjunctură. Dacă ne dorim o Românie performantă, atunci şi guvernanţa trebuie să fie una a bunului-simţ – în care transparenţa, responsabilitatea şi integritatea nu sunt doar lozinci, ci practici zilnice. OCDE nu cere doar existenţa unor structuri concrete de guvernanţă, ci eficienţă, transparenţă, diversitate şi un proces decizional robust. Este o provocare, dar şi o direcţie clară: profesionalizarea boardurilor trebuie să devină noul standard. Iar la baza acestei transformări trebuie să stea educaţia şi comunitatea.

     

    OCDE – catalizatorul unei transformări reale: profesionalizarea boardurilor, un imperativ strategic

    În aprilie 2025, România a primit avizul formal al OCDE, confirmând alinierea cadrului legislativ şi a practicilor de guvernanţă corporativă la standardele internaţionale, inclusiv în domeniile digitalizării accelerate, sustenabilităţii şi presiunilor ESG. Totodată, vine în prim-plan Agenţia pentru Monitorizarea şi Evaluarea Performanţelor Întreprinderilor Publice (AMEPIP), care ar trebui să joace un rol esenţial în implementarea acestor standarde, asigurând selecţia transparentă şi profesionistă a membrilor de board. Este momentul să construim consilii de administraţie formate pe criterii de meritocraţie, compuse din lideri autentici, competenţi, capabili să anticipeze riscuri, să cultive strategii sustenabile şi să creeze valoare reală. Acest pas important ne cheamă să demonstrăm nu doar că avem consilii de administraţie, ci că acestea sunt profesioniste, autonome, diverse şi pregătite să genereze valoare strategică reală. Ca profesionist implicat activ în dezvoltarea de soluţii de educaţie continuă pentru consiliile de administraţie, văd prea des cum acestea sunt tratate ca simple formalităţi: numiri pe criterii parţial relevante, întâlniri rare şi decizii reactive sau, în cel mai rău caz, roluri simbolice. În aceste condiţii, consiliile de administraţie riscă să devină obstacole birocratice, şi nu catalizatori ai progresului. Un board funcţional este, în schimb, un grup de profesionişti cu roluri bine definite, cu membri care înţeleg complexitatea riscurilor, au capacitate strategică şi un apetit autentic pentru învăţare continuă. Este diferenţa dintre a fi un simplu spectator şi a fi un actor activ în crearea viitorului companiei. Spre exemplu, în timp ce un board formal se limitează la prezenţă şi la aprobarea deciziilor, un board funcţional este activ implicat şi orientat spre crearea de valoare adăugată. Autonomia, transparenţa şi diversitatea sunt piloni fundamentali ai unui board performant, conform recomandărilor OCDE.

     

    Educaţia – pilonul profesionalizării şi al unei culturi a responsabilităţii

    În contextul actual, educaţia devine pilonul esenţial al profesionalizării. Envisia Boards of Elite este prima şcoală de afaceri din Europa Centrală şi de Est dedicată profesionalizării membrilor în consiliile de administraţie şi promovării bunelor practici de guvernanţă corporativă – un pionier regional în educaţia pentru consilii de administraţie. Prin colaborări cu instituţii de prestigiu, precum Henley Business School, Bursa de Valori Bucureşti şi Universitatea Româno-Americană, Envisia a construit un ecosistem educaţional complex, validat de peste 500 de profesionişti şi membri în consiliile de administraţie din România. Un exemplu concret este programul „Guvernanţă corporativă care creează valoare”, acreditat şi recunoscut de curând oficial de către Ministerul Educaţiei, prin parteneriatul cu Universitatea Româno-Americană. Acest program oferă un cadru educaţional robust şi contextualizat, clarificând rolurile membrilor de board, definind bune practici şi antrenând capacitatea decizională şi strategică. Programul se adresează atât membrilor de consilii, cât şi celor care îi sprijină activ în procesul de guvernanţă, contribuind astfel la creşterea maturităţii organizaţionale şi la alinierea cu aşteptările OCDE. Profesionalizarea reală nu se opreşte la formare. Este nevoie de spaţii sigure, de încredere, unde liderii pot discuta dileme reale, testa idei, învăţa din greşeli şi interacţiona cu profesionişti care se confruntă cu provocări similare. Comunitatea dezvoltată în jurul Envisia funcţionează ca un laborator viu de guvernanţă: membri de board care învaţă unii de la alţii, dezbat studii de caz şi dezvoltă reflexe sănătoase de guvernanţă. Această componentă de peer learning este esenţială pentru guvernanţa viitorului, bazată pe construirea unei culturi moderne, definite de colaborare, integritate şi învăţare continuă.

     

    Ce înseamnă „board ready” în 2025?

    Să fii pregătit pentru un rol într-un board înseamnă, astăzi, mult mai mult decât să înţelegi rapoartele financiare. Înseamnă să navighezi printre riscuri sistemice, să evaluezi impactul deciziilor prin lentila sustenabilităţii, să pui întrebări strategice şi să fii parte activă într-o guvernanţă care nu doar păzeşte valoarea, ci o şi creează. Aderarea la OCDE nu este doar un test de conformitate, ci o oportunitate de leadership pentru România, într-un context complex şi dificil, dar care poate reprezenta o şansă unică. Profesionalizarea consiliilor de administraţie este o miză naţională, iar educaţia – structurată, aplicată şi continuă – este cheia acestei tranziţii. Pentru ca România să devină un model de guvernanţă în regiune, este nevoie de mai mult decât cadre legale. Este nevoie de spaţii de dialog şi încredere, în care membrii de board să înveţe unii de la alţii, să îşi confrunte dilemele şi să inoveze împreună. Comunitatea creată în jurul Envisia este un exemplu de guvernanţă colaborativă, în care învăţarea între egali devine vector de transformare organizaţională şi societală. La Envisia, construim nu doar programe, ci şi o comunitate de lideri pregătiţi să seteze un nou standard. Este momentul să transformăm consiliile de administraţie din simple structuri formale în veritabili arhitecţi ai viitorului economic al României.