România şi-a menţinut şi anul acesta locul 4 în clasamentul ţărilor din Europa Centrală şi de Est după numărul companiilor prezente în Top 500 Coface, cu 56 de firme, cu două mai multe decât în ediţia anterioară, devansată de Polonia, Cehia şi Ungaria, pe baza rezultatelor financiare raportate anul trecut.
Deşi este a doua cea mai mare economie din regiune, România continuă să rămână în urma vecinilor săi din punctul de vedere al prezenţei în clasamentul celor mai mari companii, cu doar 11% din total, trend ce evidenţiază o serie de probleme structurale, inclusiv nivelul redus al investiţiilor şi focusul pe firme mai mici, care nu cresc la nivelul adecvat pentru a fi incluse în top.
Cea mai mare companie din regiune provine din Polonia, gigantul de petrol şi gaze Orlen, cu afaceri de 69 miliarde euro în 2024, urmată, la distanţă, de fabricantul de maşini Skoda Auto din Cehia, cu 24 de miliarde euro.
Tot din zona de oil & gas este şi prima companie din România prezentă în Top 500, OMV Petrom, un business de 6 miliarde euro aflat pe locul 21 la nivel regional, urmat, pe locul 27, de producătorul Automobile Dacia. În clasamentul primelor 100 de companii din regiune, ţara noastră mai este prezentă cu OMV Petrom Marketing, Lidl Discount, Kaufland Romania SCS, Ford Otosan Romania, Rompetrol Rafinare, Profi Rom Food SRL şi Rompetrol Downstream SRL.
Totuşi, de ce Polonia şi chiar Ungaria au companii mai mari decât România?
„În primul rând, Polonia este o ţară mai mare. Apoi nouă ne place să stăm acasă, să ne dezvoltăm în mediul pe care îl cunoaştem. România are totuşi o piaţă locală foarte mare şi poate că din acest motiv companiile nu au simţit de la început nevoia de a ieşi în afară. Suntem o ţară mare, a doua ca mărime în Europa Centrală şi de Est. Polonia, pe de altă parte, are avantajul de a fi geografic mai aproape de Vestul la care noi, cu toţii, visăm”, a explicat Matei Mihăilescu, Business Information Services Director Coface CEE Region, în cadrul emisiunii ZF Live.
Cifrele arată că, deşi România a avut în ultimii ani o creştere spectaculoasă a PIB-ului şi se apropie de 400 miliarde euro, schimbările la nivel micro, în clasamentele companiilor, au loc mai lent. Unele companii au creşteri rapide, altele au un ritm diferit, atât în România, cât şi în alte pieţe. Asta face ca locul 2 la nivel de PIB în CEE să nu asigure neapărat un loc similar în topul companiilor.
În plus, adaugă Matei Mihăilescu, România a avut ani de zile două atuuri: zona agro şi industria chimică. Între timp, lucrurile s-au schimbat la nivel local şi internaţional. Investiţiile în agrobusiness s-au dus mai degrabă spre segmentul de retail, în timp ce procesarea nu a ţinut pasul. „Noi nu avem un Maspex ca al Poloniei (n.red – grup care a devenit acţionar majoritar la Purcari) sau nu îl avem deocamdată. Nu avem grupuri integrate, nu avem verticale, în aşa fel încât materia primă de la început până la final în retail să poată fi folosită la maximum şi să permită altfel de fluxuri de investiţii. Astea sunt nişte lucruri care pot fi schimbate foarte greu.”
Alte avantaje ale României în ochii investitorilor au fost, pentru mult timp, energia şi forţa de muncă ieftine. „Care s-au estompat în ultimii trei ani. Energia, pe fondul global al creşterii preţurilor după conflictul din Ucraina, iar forţa de muncă ieftină nu mai este atât de ieftină, chiar dacă nu este în continuare extraordinar de scumpă. România rămâne mai ieftină decât ţările din Europa de Vest, dar nu mai este aşa de atractivă din acest punct de vedere cum era în urmă cu câţiva ani.”
În ceea ce priveşte comparaţia cu a doua ţară din clasamentul regional, Cehia, aceasta este ţara din Europa cu cel mai mare număr de antreprenori la mia de locuitori. „Este o chestiune care s-a creat în zeci de ani, în sute de ani. A fost o situaţie care, evident, le-a oferit firmelor timp să crească mai repede decât au avut la noi. România a avut cel mai drastic regim comunist dintre toate aceste ţări. Cred că sunt şi nişte surse istorice ale statisticilor de acum”, completează Matei Mihăilescu. La fel de adevărat este şi că, având o piaţă locală foarte mare, dublă faţă de cea a Cehiei, companiile româneşti au reuşit să culeagă roadele businessurilor lor pe plan intern, iar cele care s-au extins pe alte pieţe s-au dus mai degrabă cu serviciile şi nu neapărat cu produse.
Raportul subliniază că firmele din România se confruntă cu provocări semnificative, înregistrând o scădere de 70% a profitului mediu net, cea mai mare din regiune, influenţată şi de politici fiscale relaxate, care alimentează o creştere nesustenabilă a salariilor, ceea ce a dus implicit la majorarea costurilor operaţionale şi la scăderea marjelor. Totuşi, în ciuda acestor dificultăţi, companiile româneşti îşi menţin cele mai ridicate rate ale marjei de profit din regiune, reflectând eficienţă operaţională şi putere de stabilire a preţurilor.
Cumulat, cifra de afaceri a tuturor firmelor româneşti din clasament a crescut cu 3% anul trecut, ceea ce plasează România pe locul 4 la nivel regional, după Estonia, Lituania şi Serbia, ţări cu bază de calcul mult mai mică însă, şi la egalitate cu Cehia. Restul ţările din CEE au înregistrat scăderi ale afacerilor la nivel cumualt.
„În ceea ce priveşte profitul consolidat, regiunea a fost pe scădere, cu un minus de 22%, la 35 miliarde euro, faţă de 45 miliarde euro în anul precedent. În schimb România arată o scădere de la 5,5 la 5 miliarde euro, ceea ce înseamnă doar 10%. România este după Croaţia, Estonia şi Slovacia, în jumătatea de sus a clasamentului”, a mai spus reprezentantul Coface.
În plus, România se poate lăuda şi cu aspectele legate de forţa de muncă, despre care analiştii consideră că ar avea o dezvoltare sustenabilă, gradul de ocupare în marile companii crescând în tandem cu veniturile. „În ciuda faptului că operează pe o piaţă a muncii foarte restrictivă şi cu salarii minime în creştere, firmele româneşti din clasament angajează 215.000 de lucrători, o parte semnificativă din forţa de muncă totală a ţării, de 8,2 milioane de persoane.
Interesant este că România ocupă locul al treilea la numărul total de angajaţi din marile companii, deşi se află doar pe locul al patrulea în ceea ce priveşte numărul total de firme din clasament, ceea ce evidenţiază dimensiunea şi intensitatea utilizării forţei de muncă în cele mai mari întreprinderi ale sale”, se mai arată în raport.
Comparativ, Polonia rămâne motorul economic al Europei Centrale şi de Est, cu 178 de companii în Top 50, afaceri cumulate de 480 miliarde euro şi peste 1,2 milioane de angajaţi. Cu toate acestea, ponderea sa în clasament a scăzut uşor (de la 184 de firme în ediţia din 2024), iar veniturile totale s-au redus, reflectând provocările aduse de un zlot puternic şi de lipsa forţei de muncă. Republica Cehă şi-a mărit reprezentarea, cu 71 de companii, urmată de Ungaria, cu 61 de firme. Locul 5 în topul regional este ocupat de Bulgaria, cu 27 de companii, ţară care a urcat o poziţie în acest an, devansând Slovacia.
Raportul Coface susţine că, pentru a-şi menţine avantajul competitiv, firmele româneşti trebuie să-şi optimizeze costurile, să valorifice stabilitatea financiară pentru a face investiţii strategice şi să susţină politici fiscale echilibrate, care să atenueze presiunile generate de creşterea salariilor.
Cum ar putea companiile din România să devină mai puternice?
O problemă care frânează momentan creşterea companiilor locale este productivitatea angajaţilor şi a firmelor, aflată la 80% din media Europei. Fără o creştere pe acestă zonă, companiile nu pot ieşi pe alte pieţe şi câştiga bătălia cu concurenţii lor de acolo. Un prim pas, prudent, ar fi creşterea exporturilor, pentru a tatona anumite regiuni, înainte de a intra cu o filială locală. „Trebuie să avem mai mult curaj să facem export”, spune Matei Mihăilescu. Un alt factor negativ este costul finanţării, mai mare în România decât în alte ţări, ceea ce temperează creşterea companiilor şi apetitul lor pentru dezvoltare externă.
În schimb, piaţa de capital trimite semnale foarte bune spre mediul de business, atât prin listările pe AeRo, cât şi cele de pe segmentul principal.
Cum arată regiunea în 2024 vs 2023
În 2024, redresarea regiunii Europei Centrale şi de Est a fost determinată de o scădere bruscă a inflaţiei şi de o relaxare treptată a politicii monetare, oferind o oarecare uşurare după ani de rate ridicate ale dobânzii. În timp ce creşterea medie a PIB-ului în ţările ECE s-a stabilizat la aproximativ 2%, cifra de afaceri totală a celor mai mari companii din regiune a scăzut cu 3,7%, în principal din cauza contracţiilor din sectorul petrochimic. Cu toate acestea, veniturile medii ale celor mai importante 500 de companii au crescut cu 3,1%, semnalând condiţii mai stabile în întreaga economie. În ciuda acestei tendinţe pozitive, profitabilitatea a fost supusă presiunilor. Marjele de profit net au scăzut de la 4% la 3,2%, pe fondul creşterii costurilor forţei de muncă şi al cheltuielilor de finanţare mai mari, care au afectat veniturile companiilor. Per total, Matei Mihăilescu vede mai degrabă o evoluţie negativă a regiunii. Din cele 500 de companii incluse în top, 231 au avut profit mai mare în 2024, ceea ce înseamnă 45% din total. În raportul de anul trecut, ponderea acestei categorii era de 55%. La nivelul cifrei de afaceri, 290 de companii au fost pe creştere, deci aproape 60%. Dar anul trecut ponderea era de 64%. „A fost mai greu în anul fiscal 2024”.
Revenind la profitabilitate, în total, companiile care au fost pe plus şi-au îmbunătăţit profitul cu 34%, de la 17 miliarde euro la 23 de miliarde euro. Anul trecut, procentul a fost de 130%. „Deci, din punct de vedere a profitabilităţii, chiar şi cei care au făcut foarte bine, au făcut mai puţin bine decât cu un an în urmă. Dacă mă mut la cifra de afaceri, firmele pe creştere sau cu rezultate egale cu anul precedent, au avut în medie un avans de 12%. Cu un an înainte creşterea medie a afacerilor a fost de 21%. Aproape dublu.”
Pe de altă parte, un semnal îmbucurător este că firmele care au reuşit o cifră de afaceri mai mare au avut şi profit mai mare, cumulat, cu 25%, faţă de doar 4% anul precedent. „Spuneam anul trecut că, probabil, au sacrificat din profitabilitate pentru expansiune. Iată că anul acesta au reuşit. Firmele care au crescut şi-au îmbunătăţit semnificativ şi profitabilitatea. Şi asta este un lucru extraordinar de bun”, subliniază reprezentantul COFACE.
Studiul anual Coface CEE Top 500 compară companiile din regiune în funcţie de cifra de afaceri şi alţi indicatori suplimentari, precum dimensiunea forţei de muncă, cadrul de afaceri, sectoarele şi evaluările de credit.
Greşeala este un lucru absolut firesc în orice activitate pe care o întreprindem. Să nu greşeşti niciodată, înseamnă fie că eşti o fiinţă supranaturală – puţin probabil – sau mai degrabă că nu încerci să ieşi niciodată din zona de maxim confort. Eşecul, pe de altă parte, cred că se poate prefigura dacă se persistă în aceleaşi greşeli fără a învăţa nimic din asta.
Momentul în care am început să realizez că a fi pregătit tehnic este doar o mică parte a businessului de consultanţă fiscală. Abilităţile de comunicare, de negociere, de motivare a echipei, de creare a relaţiilor interpersonale, de gestionare a timpului sunt o parte esenţială, fără de care nu putem excela din punct de vedere profesional (cel puţin în acest domeniu).
Viziunea profesională coincide cu cea a companiei pe care o reprezint. Citi este o bancă globală de referinţă şi un partener bancar de top pentru instituţii cu nevoi transfrontaliere. În rolul meu de coordonare a diviziei de Corporate Bank a Citi România, am privilegiul de a lucra cu clienţi corporativi mari, cu nevoi complexe. Impactul pe care îl pot genera prin activitatea mea – atât la nivel de client, cât şi la nivelul pieţei locale, într-un sens mai larg – este ceea ce mă motivează cel mai mult pe plan profesional. Mă bucură să văd cum, cu fiecare tranzacţie majoră în care sunt implicată alături de echipa Citi – în sectoare precum energie, tehnologie, consumer retail sau real estate – contribuim la dezvoltarea pieţei şi la consolidarea imaginii României dincolo de graniţele ei.
Vorbim despre un set de valori pe care le împărtăşim în Citi. Sunt valori cultivate de multe generaţii de bancheri, care contribuie la succesul nostru global şi care creează o comunitate condusă de principii, responsabilitate şi talent.
Succesul în retail nu vine dintr-o cursă pentru profituri rapide, ci dintr-un echilibru atent între oameni, procese şi rezultate. Poţi avea cele mai bune produse şi cele mai frumoase magazine, dar fără o echipă implicată nu construieşti nimic durabil.
Cred că antreprenorii români pot construi businessuri competitive la nivel global dacă păstrează curajul şi autenticitatea începuturilor. Musette este dovada că un brand născut la Huşi poate merge cu fruntea sus pe marile bulevarde ale lumii.
Din garajul modest s-au construit birouri moderne în Solihull, magazine fizice şi un ecosistem de brand global care vinde în peste 230 de ţări. Cu toate acestea, Ben Francis a insistat mereu că nu creşterea rapidă este succesul final, ci păstrarea valorilor lor: comunitatea, performanţa, identitatea vizuală şi atenţia la detaliu. Astăzi, Gymshark este unul dintre cele mai influente branduri de fitness din lume, cu venituri de peste 600 milioane de lire şi marjă brută de 63% în ultimul an raportat. În 2022, compania a deschis primul magazin fizic la Londra, iar Francis – devenit între timp CEO din nou – vorbeşte despre următoarea etapă: sustenabilitate, tehnologie integrată în produs şi un ecosistem complet pentru comunitatea globală de sportivi amatori.
Gymshark nu a crescut prin reclame tradiţionale, ci printr-o reţea de creatori de conţinut pasionaţi de fitness, care purtau hainele şi le promovau autentic. Brandul a devenit viral înainte să devină global.