Înainte de a alege oraşul de pe Bega, a studiat temeinic ţara, dintr-un capăt în altul. S-a stabilit la Timişoara în urmă cu şapte ani. însă, slovacă fiind, nu duce dorul tărâmurilor natale, căci merge acasă aproape în fiecare weekend. Ce plusuri şi minusuri remarcă în ţara noastră Ivana Martinakova, aflată la cârma operaţiunilor locale ale retailerului german dm drogerie markt?
Am ajuns în România pentru prima dată în vara anului 2016. Am străbătut ţara cu maşina, de la vest la est, unde am văzut diferenţe mari în dezvoltarea fiecărei regiuni. Am venit cu gândul să vizitez înainte de a mă hotărî să rămân în Timişoara, însă oraşul m-a cucerit. Acum, ca şi atunci, văd în Timişoara un oraş în plină dezvoltare”, povesteşte Ivana Martinakova, CEO al dm drogerie markt. România rurală, la rândul ei, a impresionat-o total, cu toate că a sesizat şi aici discrepanţe punctul de vedere al dezvoltării de la o regiune la alta a ţării. „Acum, la şapte ani de când locuiesc aici, infrastructura încă mi se pare o provocare, cel puţin atunci când vine vorba de călătorit în ţară.” Din punctul de vedere al locurilor de vacanţă preferate, recomandă Delta Dunării, Poiana Braşov, Cluj-Napoca sau Iaşi – oraşele sale preferate pentru un city-break.
Făcând o comparaţie între români şi compatrioţii săi, executiva spune că slovacii sunt un pic mai exigenţi şi reţinuţi cu produsele nou apărute pe piaţă şi performanţa acestora. „Aici, oamenii sunt mai deschişi să încerce produse noi, chiar din primele zile ale apariţiei pe piaţă. Oamenii urmăresc lansările, sunt documentaţi şi dispuşi să le testeze.”
Ea mai spune despre români că sunt relaxaţi, spontani, capabili să se bucure de viaţă, creativi, „şi m-a impresionat faptul că majoritatea cunosc bine mai multe limbi internaţionale”. Nu admiră în mod special o singură figură românească, ci se declară „încântată în general de felul de a fi al românilor” şi se lasă inspirată de oamenii din jurul său.
„Cuvântul «potenţial» îmi este cel mai la îndemână când mă gândesc la România. Această ţară este plină de oameni inteligenţi, care ştiu ce îşi doresc şi astfel pot realiza orice. România are potenţialul de ajunge pe cele mai înalte culmi, indiferent de domeniu, iar acest lucru l-a demonstrat în repetate rânduri, în aproape toate domeniile”, adaugă executiva.
Acasă merge des, datorită proximităţii. „Sunt norocoasă din acest punct de vedere, deoarece mă duc acasă în Slovacia aproape în fiecare weekend. Distanţa îmi permite să nu simt dorul de casă, iar de câte ori mă întorc la origini profit la maximum.”
Ca expat spune că nu are beneficii în plus faţă de un salariat din ţară, „deoarece sunt angajată ca salariat român – plătesc aceleaşi taxe şi impozite şi am aceleaşi beneficii”.
În ceea ce priveşte preparatele locale, spune că întotdeauna găseşte ceva bun indiferent de regiunea în care se află. „Mănânc cu plăcere la restaurantele din ţară şi toţi cunoscuţii mei au fost plăcut impresionaţi de restaurantele din România şi revin cu drag aici. În afară de preparatele tradiţionale româneşti, apreciez mult influenţele italiene din bucătăria românească, foccacia cu buratta fiind un preparat pe care îl regăsesc mai mereu la restaurantele mele preferate din ţară. Ştiu că e cu specific italian, însă preparat de bucătari români devine unul cu totul special.” Consideră totodată că vinurile româneşti sunt, de asemenea, excepţionale. „Am descoperit în România vinul meu preferat: Sauvignon Blanc produs de cramele locale.”
Birocraţia, luptă grea. Întrebată ce ar îmbunătăţi aici, executiva spune că birocraţia este încă o luptă grea în România, cu documente pe care e nevoie să le duci personal la ghişee, cu acte de care statul are nevoie şi aşa mai departe. „Cu toate că pandemia ne-a învăţat multe, ne-a deschis calea către digitalizare şi am făcut paşi mari în această direcţie, cred că mai avem de lucru aici şi cred că este nevoie de o investiţie serioasă în digitalizarea agenţiilor guvernamentale. Şi, aşa cum am spus şi mai sus, infrastructura este un alt punct slab al ţării, este mare nevoie de dezvoltarea reţelei de autostrăzi şi avem nevoie de acestea pentru transporturi, turism şi pentru economia ţării.” Consideră, de asemenea, şi că legislaţia din România ar putea fi îmbunătăţită pentru a permite accesul mai facil al investiţiilor.
Mereu în mişcare. Vorbind despre felul în care se desfăşoară o viaţă obişnuită din viaţa sa în rolul actual, Martinakova spune că munca sa este una dinamică, împărţită între birou şi deplasări în ţară sau în UE. „Nicio zi nu seamănă cu cealaltă, mereu în mişcare şi mereu o provocare. De cele mai multe ori, când mă aflu la birou, ziua este plină de întâlniri naţionale, dar şi internaţionale, cu partenerii din concern. Însă astfel de zile sunt mai rare decât cele în care călătoresc în interes de muncă.” Potrivit ei, singurul dezavantaj la deplasările dese este faptul că în viaţa privată nu mai călătoreşte, ci preferă să-şi petreacă timpul în natură alături de câinele său, cu plimbări menite să-i consolideze atât sănătatea fizică, cât şi cea mentală. „Provocarea ultimilor doi ani a fost, fără doar şi poate, pandemia, care ne-a luat pe toţi pe nepregătite şi am fost nevoiţi să găsim soluţii eficiente din mers, în timp foarte scurt, cu o mulţime de limitări. Alături de echipă, am reuşit să gestionez situaţiile apărute atunci. Acum, dacă ar fi s-o luăm de la capăt, lucrurile ar arăta altfel, am fi mult mai pregătiţi.”
Un an al schimbărilor. Anul 2022 povesteşte că a fost unul epuizant din punct de vedere personal. „Fiica mea a decis să studieze în afara ţării, iar din acest motiv am simţit un gol, atât în casă, cât şi în suflet, iar acest lucru a însemnat o mare schimbare pentru viaţa mea personală.” Pe de altă parte, din punctul de vedere al afacerilor spune că acestea au fost foarte reuşite – „ne-am urmat consecvent strategia, iar acest lucru a adus roade”. Ea aminteşte că luna septembrie a anului trecut compania a lansat şi magazinul online dm.ro, unde clienţii au posibilitatea de a comanda produse din confortul casei, cu livrare la nivel naţional, lansare urmată, la două luni distanţă, şi de lansarea aplicaţiei de mobil.
„În 2023, ne dorim să continuăm să aducem produse noi, tendinţe şi surprize, cu o calitate foarte bună, la preţuri cât mai joase, dar întotdeauna cu o perspectivă sustenabilă asupra pământului şi naturii din jurul nostru. (…) Dorim să inspirăm oamenii din mediul nostru cu privire la sustenabilitate socială şi ecologică şi vrem să fim un exemplu în comunitate.”
Totodată, spune că se concentrează de fiecare dată pe nevoile oamenilor – colegi, prieteni, clienţi, familie. „Scopul meu este de a le oferi lor sprijin pentru a-şi atinge propriile obiective şi visuri. Simt nevoia de armonie în cercul celor apropiaţi, atât în familie, cât şi în mediul profesional.”
Îşi doreşte aşadar să construiască doar relaţii bazate pe încredere. „De aceea, consider că un an se poate numi complet atunci când la sfârşit trag linie şi constat că mi-am îndeplinit obiectivele atât în viaţa privată, cât şi în cea profesională. De fiecare dată urmăresc să realizez acţiuni pe tot parcursul anului, astfel încât, la final de an, în perioada sărbătorilor de iarnă, să simt împlinire şi recunoştinţă.”
Greşelile, episoade de învăţare. În privinţa echipei, executiva spune că pune accentul pe autenticitatea fiecărei persoane şi pe dialog. „Un adevărat lider are limbajul clar, concis, orientat către obiectiv. Totodată, sunt importante interesul pentru inovaţie şi curiozitatea faţă de informaţii noi, care să te ajute să-ţi clădeşti un mod de gândire mai bun pentru cei pe care-i conduci. Există o diferenţă clară între un lider adevărat şi un simplu şef, iar noi încercăm mereu să fim aproape de membrii echipei, să dezvoltăm împreună compania. (…) Pentru mine important este să înţeleg care sunt motivele pentru care un om doreşte să lucreze în dm. Valorile şi obiectivele de viaţă ale unui viitor membru al echipei provenite din motivaţia interioară îmi arată dacă acestea sunt în concordanţă cu cele ale companiei.”
La polul opus, susţine că nu poate tolera minciuna şi nu-i plac certurile inutile, ci mai degrabă apreciază soluţiile aduse într-un moment tensionat. „Consider că doar cine nu este implicat cu adevărat nu poate greşi, de aceea încurajez rezolvarea problemelor prin comunicare, încrederea fiind foarte importantă pentru cooperare şi soluţionarea conflictelor.”
La acest capitol are însă şi o filosofie puternică de viaţă, „şi nu văd lucrurile ca pe greşeli sau probleme gestionate defectuos, ci ca pe episoade de învăţare”. Le percepe ca pe nişte provocări pe care toată lumea le întâlneşte de-a lungul carierei, inclusiv ea. „Astfel, pot spune că nu am făcut greşeli, ci doar am acumulat experienţă, am aflat informaţii noi şi am găsit căi inovatoare pentru a rezolva problemele sau situaţiile apărute în business. Din fiecare decizie am avut câte ceva de învăţat, iar pentru asta sunt recunoscătoare. Nu aş schimba nimic în cariera mea, cred că fiecare obstacol a dus la drumul pe care înaintez acum.”
Tinerilor profesionişti, Ivana Martinakova le transmite că motivul interior este cel mai important, indiferent de domeniu sau de poziţia în scara ierarhică a unei companii. „Lucrurile pe care le faci sunt cele care dau sens, într-o formă sau alta, vieţii tale. Decizia de a urma o anumită profesie, decizia de a lucra într-un loc sau altul, de a urma cursuri de formare profesională sau pentru a învăţa ceva nou – sunt toate necesare şi trebuie să fie în acord cu sensul din interiorul tău. E important să nu-ţi calci pe propriile valori niciodată pentru a nu te simţi de parcă îţi conduce altcineva viaţa. Şi foarte important este să nu faci lucrurile pentru că «trebuie» făcute, ci pentru că îţi doreşti să le faci şi, iarăşi important, să nu faci lucrurile «aşa cum trebuie făcute», ci să le faci bine.”
Carte de vizită
Ivana Martinakova, CEO, dm drogerie markt
1. Este absolventă a Brno International Business School;
2. Primul său job a fost ca asistent achiziţii la dm Slovacia, între anii 1996 şi 1999;
3. S-a angajat apoi ca manager de marketing la Seagrams, tot în ţara natală;
4. În 2000 s-a întors în echipa dm Slovacia, ca director logistică, vânzări şi procurist;
5. În 2016 a preluat operaţiunile locale ale dm România.

Punctul de întâlnire a celor două sisteme medicale. „Sistemul privat de sănătate nu ar putea funcţiona fără cel de stat” este concluzia fermă a preşedintelui MedLife. Acest model funcţionează în toată Europa, iar schimbări prea mari nu se întrevăd la orizont. Totuşi, este nevoie de adaptare la vremurile actuale în privinţa problemelor pe care să le rezolve cele două componente ale medicinei în România. „Sistemul public trebuie să se ocupe de boli rare, de oamenii care nu îşi permit să aibă cheltuieli mari, să se ocupe de boli cronice, să le prevină. Sistemul public are şi rolul de a fi echitabil, să le dea drepturi tuturor pacienţilor, să se asigure că ţara are back-up în ceea ce înseamnă oncologie, citostatice, radioterapie. O parte din sistemul privat poate să preia ce înseamnă medicina sistemului de viaţă şi monitorizarea sănătăţii. Rolul unui sistem privat este acela de a fi complementar şi mai ales în zona de alternativă de piaţă şi de monitorizare a sănătăţii”, crede Mihai Marcu. Sistemul privat a pus accent în ultimii ani pe zona academică, pe atragerea medicilor cu experienţă, recunoscuţi în domeniu, pe care pacienţii îi găseau anterior doar în marile spitale de stat. Ce ar putea să adapteze medicina publică şi să preia de la cea privată este grija pentru pacient, să îi ofere şi condiţii de confort atunci când vine la spital pentru o problemă medicală. „Modernizarea spitalelor publice este necesară, dar pe de altă parte ele trebuie să crească din punctul de vedere al nivelului serviciilor. Nu e suficient să faci medicină, ci omul are nevoie şi de grijă, de loc de parcare, de confort. Fără sistemul public, o societate nu funcţionează, sunt lucruri pe care sistemul privat nu le va surmonta nicăieri”, a mai adăugat Mihai Marcu.
Natalitatea, o problemă imperativă. Principala provocare pe care preşedintele MedLife o vede în viitorul României ţine de natalitate, de faptul că tinerele familii nu mai sunt încurajate să crească mai mult de un copil. Acest lucru, pe fondul unei îmbătrâniri masive a populaţiei la nivel european, va crea dezechilibre puternice în societate, dar mai ales în economie. Iar măsurile trebuie luate imediat pentru a opri curba accelerată spre scăderea populaţiei, crede el. „Cred că grija ministrului sănătăţii şi al muncii ar trebui să fie să stea la masă şi să înţeleagă că dacă nu încurajează fetele tinere să nască nu vom avea despre cine să vorbim în 50 de ani. Aceasta este, de fapt, problema cea mare. Cred că preocuparea sistemului medical ar trebui să fie cea legată de natalitate masivă pentru că nu o să aibă cine să ne ţină la pensie. Sistemul de sănătate va vindeca mai multe boli, oamenii vor trăi mai mult, dar nu va avea cine să ne plătească pensiile şi cine să ne ducă la doctor”, susţine Mihai Marcu. El a dat exemplul societăţii franceze, care a încurajat politica celor trei copii, iar mamele acestor copii aveau bonă, tabără pentru cei mici, transport gratuit şi rămâneau în acest mod şi active în câmpul muncii. „Problema natalităţii este şi una economică severă, nu numai una socială. Este o problemă medicală, n-are cine să ne îngrijească, una socială pentru că nu apucăm să ne dezvoltăm şi una economică pentru că nimeni nu investeşte într-o ţară cu declin demografic. Ministerul Sănătăţii, împreună cu tot guvernul, are o responsabilitate majoră, direct legată de demografia acestei ţări. O societate nu e sustenabilă în momentul în care scăderea populaţiei este foarte abruptă”, a mai completat preşedintele MedLife. În plus, măsurile de creştere a natalităţii trebuie să fie completate şi de o viziune îndreptată spre viitor, spre tehnologii, genetică, elemente care vor schimba viaţa şi modul în care se face medicină în câţiva ani. Soluţia pentru a face medicina mai eficientă, în viziunea lui Mihai Marcu, este ca spitalele mici să devină centre de tranzit către unităţi mari, multidisciplinare. Iar miza pentru autorităţi este să convingă medicii să acopere cu asistenţă medicală câteva sate, astfel încât oamenii să aibă acces la zona de prevenţie, înainte de a ajunge la spital.
Un exerciţiu de imaginaţie pentru autorităţi











