BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • Anna Kashfi, prima soţie a actorului Marlon Brando, a murit la vârsta de 80 de ani

    Actriţa Anna Kashfi, care a avut o carieră de scurtă durată la Hollywood în anii 1950, s-a născut în India şi şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa în Marea Britanie. S-a căsătorit cu actorul Marlon Brando în 1957. Cei doi actori au avut un fiu, Christian, care s-a născut în 1958.

    Anna Kashfi şi Marlon Brando au divorţat în 1959 şi au dus o luptă aprigă în justiţie pentru custodia fiului lor, care a murit în 2008 după ce a petrecut o perioadă în închisoare, deoarece l-a împuşcat mortal pe iubitul surorii lui vitrege.

    Înainte de face cunoştinţă cu Marlon Brando, Anna Kashfi a jucat în câteva filme de succes la Hollywood, în care i-a avut ca parteneri pe actorii Rock Hudson şi Spencer Tracy.

    Anna Kashfi a scris şi un volum de memorii, intitulat “Brando For Breakfast”, ce a fost lansat în 1979.

    După divorţul de Marlon Brando, Anna Kashfi a fost căsătorită, în perioada 1974 – 1986, cu James Hannaford.

    Marlon Brando a avut o viaţă personală tumultuoasă, marcată de numeroase relaţii, aventuri şi despărţiri. După divorţul de Anna Kashfi, celebrul actor american, care a avut 16 copii, a fost căsătorit de alte două ori – cu Movita Castaneda, în perioada 1960 – 1962, şi cu Tarita Teriipaia, în perioada 1962 – 1972.

  • Anna Kashfi, prima soţie a actorului Marlon Brando, a murit la vârsta de 80 de ani

    Actriţa Anna Kashfi, care a avut o carieră de scurtă durată la Hollywood în anii 1950, s-a născut în India şi şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa în Marea Britanie. S-a căsătorit cu actorul Marlon Brando în 1957. Cei doi actori au avut un fiu, Christian, care s-a născut în 1958.

    Anna Kashfi şi Marlon Brando au divorţat în 1959 şi au dus o luptă aprigă în justiţie pentru custodia fiului lor, care a murit în 2008 după ce a petrecut o perioadă în închisoare, deoarece l-a împuşcat mortal pe iubitul surorii lui vitrege.

    Înainte de face cunoştinţă cu Marlon Brando, Anna Kashfi a jucat în câteva filme de succes la Hollywood, în care i-a avut ca parteneri pe actorii Rock Hudson şi Spencer Tracy.

    Anna Kashfi a scris şi un volum de memorii, intitulat “Brando For Breakfast”, ce a fost lansat în 1979.

    După divorţul de Marlon Brando, Anna Kashfi a fost căsătorită, în perioada 1974 – 1986, cu James Hannaford.

    Marlon Brando a avut o viaţă personală tumultuoasă, marcată de numeroase relaţii, aventuri şi despărţiri. După divorţul de Anna Kashfi, celebrul actor american, care a avut 16 copii, a fost căsătorit de alte două ori – cu Movita Castaneda, în perioada 1960 – 1962, şi cu Tarita Teriipaia, în perioada 1962 – 1972.

  • Cele două Corei, în alertă militară, reiau negocierile într-o încercare de a ieşi din impas – VIDEO

    Întâlnirea în satul armistiţiului, Panmunjom, situat în zona demilitarizată (DMZ), au început sâmbătă seara, în timp ce ambele părţi se aflau în stare de alertă militară, imediat după expirarea unui ultimatum prin care Phenianul a cerut Seulului să oprească mesajele de propagandă difuzate la difuzor, ameninţând cu o acţiune militară. Reuniunea a fost întreruptă duminică dimineaţa, înainte de zori.

    Emisarii, prezentanţi în imagini difuzate la televizor strângându-şi mâinile şi zâmbind reţinut la începutul întâlnirii, au discutat despre modalităţi de dezamorsare a tensiunilor şi îmbunătăţire a relaţiilor, a anunţat Casa Albastră, sediul preşedinţiei sud-coreene, într-un scurt comunicat.

    “Ambele părţi se află sub o mare presiune pentru a obţine ceva din această” întâlnire, declară Jeon Young-sun, un profesor la Institutul de Discipline Umane pentru Unificare de la Konkuk University din Seul, apreciind că durata întâlnirii la nivel înalt ar putea fi fără precedent.

    Negocierile au avut loc în Casa Păcii a Coreei de Sud, situată imediat la sud de corturile albastre mult-fotografiate din Panmunjom, locul în care oficiali de rang inferior au purtat negocieri în februarie 2014, dar fără să ajungă la un rezultat.

    Negocierile au fost întrerupte de ambele părţi, care au dorit să se consulte cu guvernele lor, şi pentru a servi nişte gustări, potrivit agenţiei sud-coreene de presă Yonhap.

    “Coreea de Nord cere să se oprească propaganda la difuzoare, în timp ce Coreea de Sud nu o poate face fără să obţină ceva în schimb”, spune Jeon.

    Cele două Corei se află teoretic în stare de război, deoarece Războiul Coreei (1950-1953) s-a încheiat cu un armistiţiu – semnat la Panmunjom – şi nu cu un tratat de pace, iar relaţiile intercoreene sunt practic blocate după scufundarea unei nave coreene de război în 2010. Phenianul a negat orice responsabilitate.

    Actualele tensiuni au început la începutul acestei luni, după ce doi militari sud-coreeni au fost răniţi de mine de teren amplasate la linia de demarcaţie. Nordul dezminte că a amplasat aceste mine. Câteva zile mai târziu, Seulul a început să transmită mesaje de propagandă, la interval de trei ore, la 11 difuzoare, inslusiv muzică pop şi buletine de ştiri din Sud, reluând o practică pe care ambele părţi o abandonaseră în 2004.

    Criza a escaladat joi, când Nordul a tras patru obuze în Sud, potrivit Seulului, care a răspuns cu 29 de focuri de baraj de artilerie. Phenianul a declarat o “cvasi-stare de război” în zone din prima linie şi a dat ultimatum Seulului să oprească difuzoarele.

    Ultimatumul a expirat sâmbătă, fără să se raporteze incidente.

    ONU, Statele Unite şi China – singurul aliat al Nodului izolat – au îndemnat la calm.

    Statele Unite, care au 28.500 de oameni în baze militare în Coreea de Sud, efectuează exerciţiile militare comune anuale cu Sudul. Phenianul condamnă în mod regulat manevrele drept o pregătire de război.

    Consilierul pentru Securitate Naţională al preşedintei sud-coreene Park Geun-hye şi ministrul ei pentru Unificare s-au întâlnit sâmbătă cu Hwang Pyong-so, consilierul militar cu cel mai înalt rang al liderului nord-coreean Kim Jong-un, şi Kim Yang-gon, un veteran în domeniul Afacerilor intercoreene, alimentând speranţa unor progrese.

    În pofida negocierilor, militarii nord-coreeni au rămas în stare de alertă ridicată, a declarat un oficial din domeniul Apărării, iar Sudul a anunţat că nu intenţionează să oprească difuzoarele. Presa de stat nord-coreeană şi-a continuat retorica ostilă faţă de Sud.

    Armata nord-coreeană se afla duminică în poziţie de luptă, un număr dublu faţă de obicei de piese de artilerie fiind mobilizate la linia de demarcaţie, iar o majoritate din flota sa de submarine – peste 50 – nu se aflau în baze, potrivit Yonhap.

    Seulul a acuzat Phenianul că a torpilat o corvetă, cu un submarin, în 2010, ceea ce regimul stalinist dezminte.

    Cei doi negociatori nord-coreeni au efectuat o vizită-surpriză în Sud în octombrie, când au participat la ceremonia de încheiere a Jocurilor Asiatice, unde s-au întâlnit cu Kim Kwan-jin, consilierul lui Park pentru Securitate Naţională, care conduce delegaţia sud-coreeană la negocierile din acest weekend. Acea întâlnire a alimentat unele speranţe în vederea unei îmbunătăţiri a relaţiilor, dar care nu s-au materializat.

    Coreei de Nord i-au fost impuse sancţiuni de către ONU şi Statele Unite, din cauza unor teste nucleare şi testării unor rachete. Phenianul consideră aceste măsuri un atac la adresa dreptului său suveran de a se apăra.

  • Cele două Corei, în alertă militară, reiau negocierile într-o încercare de a ieşi din impas – VIDEO

    Întâlnirea în satul armistiţiului, Panmunjom, situat în zona demilitarizată (DMZ), au început sâmbătă seara, în timp ce ambele părţi se aflau în stare de alertă militară, imediat după expirarea unui ultimatum prin care Phenianul a cerut Seulului să oprească mesajele de propagandă difuzate la difuzor, ameninţând cu o acţiune militară. Reuniunea a fost întreruptă duminică dimineaţa, înainte de zori.

    Emisarii, prezentanţi în imagini difuzate la televizor strângându-şi mâinile şi zâmbind reţinut la începutul întâlnirii, au discutat despre modalităţi de dezamorsare a tensiunilor şi îmbunătăţire a relaţiilor, a anunţat Casa Albastră, sediul preşedinţiei sud-coreene, într-un scurt comunicat.

    “Ambele părţi se află sub o mare presiune pentru a obţine ceva din această” întâlnire, declară Jeon Young-sun, un profesor la Institutul de Discipline Umane pentru Unificare de la Konkuk University din Seul, apreciind că durata întâlnirii la nivel înalt ar putea fi fără precedent.

    Negocierile au avut loc în Casa Păcii a Coreei de Sud, situată imediat la sud de corturile albastre mult-fotografiate din Panmunjom, locul în care oficiali de rang inferior au purtat negocieri în februarie 2014, dar fără să ajungă la un rezultat.

    Negocierile au fost întrerupte de ambele părţi, care au dorit să se consulte cu guvernele lor, şi pentru a servi nişte gustări, potrivit agenţiei sud-coreene de presă Yonhap.

    “Coreea de Nord cere să se oprească propaganda la difuzoare, în timp ce Coreea de Sud nu o poate face fără să obţină ceva în schimb”, spune Jeon.

    Cele două Corei se află teoretic în stare de război, deoarece Războiul Coreei (1950-1953) s-a încheiat cu un armistiţiu – semnat la Panmunjom – şi nu cu un tratat de pace, iar relaţiile intercoreene sunt practic blocate după scufundarea unei nave coreene de război în 2010. Phenianul a negat orice responsabilitate.

    Actualele tensiuni au început la începutul acestei luni, după ce doi militari sud-coreeni au fost răniţi de mine de teren amplasate la linia de demarcaţie. Nordul dezminte că a amplasat aceste mine. Câteva zile mai târziu, Seulul a început să transmită mesaje de propagandă, la interval de trei ore, la 11 difuzoare, inslusiv muzică pop şi buletine de ştiri din Sud, reluând o practică pe care ambele părţi o abandonaseră în 2004.

    Criza a escaladat joi, când Nordul a tras patru obuze în Sud, potrivit Seulului, care a răspuns cu 29 de focuri de baraj de artilerie. Phenianul a declarat o “cvasi-stare de război” în zone din prima linie şi a dat ultimatum Seulului să oprească difuzoarele.

    Ultimatumul a expirat sâmbătă, fără să se raporteze incidente.

    ONU, Statele Unite şi China – singurul aliat al Nodului izolat – au îndemnat la calm.

    Statele Unite, care au 28.500 de oameni în baze militare în Coreea de Sud, efectuează exerciţiile militare comune anuale cu Sudul. Phenianul condamnă în mod regulat manevrele drept o pregătire de război.

    Consilierul pentru Securitate Naţională al preşedintei sud-coreene Park Geun-hye şi ministrul ei pentru Unificare s-au întâlnit sâmbătă cu Hwang Pyong-so, consilierul militar cu cel mai înalt rang al liderului nord-coreean Kim Jong-un, şi Kim Yang-gon, un veteran în domeniul Afacerilor intercoreene, alimentând speranţa unor progrese.

    În pofida negocierilor, militarii nord-coreeni au rămas în stare de alertă ridicată, a declarat un oficial din domeniul Apărării, iar Sudul a anunţat că nu intenţionează să oprească difuzoarele. Presa de stat nord-coreeană şi-a continuat retorica ostilă faţă de Sud.

    Armata nord-coreeană se afla duminică în poziţie de luptă, un număr dublu faţă de obicei de piese de artilerie fiind mobilizate la linia de demarcaţie, iar o majoritate din flota sa de submarine – peste 50 – nu se aflau în baze, potrivit Yonhap.

    Seulul a acuzat Phenianul că a torpilat o corvetă, cu un submarin, în 2010, ceea ce regimul stalinist dezminte.

    Cei doi negociatori nord-coreeni au efectuat o vizită-surpriză în Sud în octombrie, când au participat la ceremonia de încheiere a Jocurilor Asiatice, unde s-au întâlnit cu Kim Kwan-jin, consilierul lui Park pentru Securitate Naţională, care conduce delegaţia sud-coreeană la negocierile din acest weekend. Acea întâlnire a alimentat unele speranţe în vederea unei îmbunătăţiri a relaţiilor, dar care nu s-au materializat.

    Coreei de Nord i-au fost impuse sancţiuni de către ONU şi Statele Unite, din cauza unor teste nucleare şi testării unor rachete. Phenianul consideră aceste măsuri un atac la adresa dreptului său suveran de a se apăra.

  • Marea Britanie îşi redeschide Ambasada la Teheran, după patru ani de la un atac – VIDEO

    Ambasada britanică a fost închisă în 2011, după ce a fost atacată de către protestatari, în timpul unei demonstraţii împotriva sancţiunilor impuse Iranului.

    Hammond este primul ministru de Externe britanic prezent în Iran din 2003 încoace.

    Vizita are loc la doar câteva săptămâni după încheierea unui acord între Teheran şi şase mari puteri vizând limitarea programului nuclear iranian.

    – “Jaloane importante”

    “Prima vizită a unui ministru britanic din 2003. Moment istoric în relaţiile UK-Iran”, a declarat Hammond, într-un mesaj postat pe Twitter, la sosirea în Teheran.

    Acordul în dosarul nuclear şi alegerea lui Hassan Rohani ca preşedinte în iunie 2013 – care a promis un angajament mai mare cu lumea occidentală – au fost “jaloane importante” în îmbunătăţirea relaţiilor dintre cele două ţări, a declarat ministrul anterior.

    “Redeschiderea ambasadelor noastre este un pas esenţial către îmbunătăţirea relaţiilor bilaterale”, a spus ministrul britanic.

    “În primul rând vom dori să ne asigurăm că acordul în dosarul nuclear este un succes, inclusiv prin încurajarea comerţului şi investiţiilor după ridicarea sancţiunilor”, a spus Hammond.

    “Marea Britanie şi Iranul ar trebui să fie pregătite să discute, de asemenea, despre provocările pe care le înfruntă, inclusiv terorismul, instabilitatea regională, extinderea ISIL (un acronim al grupării jihadiste Statul Islamic – SI) în Siria şi Irak, lupta împotriva narcoticelor şi migrare”, a continuat el.

    Iniţial, ambasada urmează să fie condusă de către un însărcinat cu Afaceri – Ajay Sharma, însă Hammond a anunţat că un acord în vederea ridicării la statutul de ambasador urmează să aibă loc în lunile următoare.

    Redeschiderea ambasadei este marcată printr-o ceremonie la care participă Hammond, Sharma, reprezentanţi ai Ministerului iranian de Externe şi membri ai corpului diplomatic.

    O delegaţie de oameni de afaceri a sosit la Teheran împreună cu ministrul britanic, din care face parte şi ministrul Eşicherului Damian Hinds, pentru a discuta posibile viitoare oportunităţi comerciale.

    Iranul anunţa în noiembrie 2011 că-l expulzează pe ambasadorrul britanic, ca măsură de retorisiune faţă de susţinerea consolidării unor sancţiuni impuse Teheranului din cauza programului său nuclear controversat.

    Sute de protestatari pătrundeau cu forţa în sediul misiunii două zile mai târziu, spărgând geamurile, incendiind maşini şi stragul britanic.

    Londra a răspuns închizând Ambasada Iranului o lună mai târziu.

    Însă în urma alegerii lui Rohani şi unui acord cu privire la programul nuclear iranian, ministrul de Externe de la acea vreme William Hague a propus, în iunie anul trecut, redeschiderea ambasadei.

    De atunci, redeschiderea ambasadei a fost amânată din cauza unor probleme tehnice privind politica eliberării de vize şi unele echipamente de comunicaţie, a declarat Hammond.

  • Marea Britanie îşi redeschide Ambasada la Teheran, după patru ani de la un atac – VIDEO

    Ambasada britanică a fost închisă în 2011, după ce a fost atacată de către protestatari, în timpul unei demonstraţii împotriva sancţiunilor impuse Iranului.

    Hammond este primul ministru de Externe britanic prezent în Iran din 2003 încoace.

    Vizita are loc la doar câteva săptămâni după încheierea unui acord între Teheran şi şase mari puteri vizând limitarea programului nuclear iranian.

    – “Jaloane importante”

    “Prima vizită a unui ministru britanic din 2003. Moment istoric în relaţiile UK-Iran”, a declarat Hammond, într-un mesaj postat pe Twitter, la sosirea în Teheran.

    Acordul în dosarul nuclear şi alegerea lui Hassan Rohani ca preşedinte în iunie 2013 – care a promis un angajament mai mare cu lumea occidentală – au fost “jaloane importante” în îmbunătăţirea relaţiilor dintre cele două ţări, a declarat ministrul anterior.

    “Redeschiderea ambasadelor noastre este un pas esenţial către îmbunătăţirea relaţiilor bilaterale”, a spus ministrul britanic.

    “În primul rând vom dori să ne asigurăm că acordul în dosarul nuclear este un succes, inclusiv prin încurajarea comerţului şi investiţiilor după ridicarea sancţiunilor”, a spus Hammond.

    “Marea Britanie şi Iranul ar trebui să fie pregătite să discute, de asemenea, despre provocările pe care le înfruntă, inclusiv terorismul, instabilitatea regională, extinderea ISIL (un acronim al grupării jihadiste Statul Islamic – SI) în Siria şi Irak, lupta împotriva narcoticelor şi migrare”, a continuat el.

    Iniţial, ambasada urmează să fie condusă de către un însărcinat cu Afaceri – Ajay Sharma, însă Hammond a anunţat că un acord în vederea ridicării la statutul de ambasador urmează să aibă loc în lunile următoare.

    Redeschiderea ambasadei este marcată printr-o ceremonie la care participă Hammond, Sharma, reprezentanţi ai Ministerului iranian de Externe şi membri ai corpului diplomatic.

    O delegaţie de oameni de afaceri a sosit la Teheran împreună cu ministrul britanic, din care face parte şi ministrul Eşicherului Damian Hinds, pentru a discuta posibile viitoare oportunităţi comerciale.

    Iranul anunţa în noiembrie 2011 că-l expulzează pe ambasadorrul britanic, ca măsură de retorisiune faţă de susţinerea consolidării unor sancţiuni impuse Teheranului din cauza programului său nuclear controversat.

    Sute de protestatari pătrundeau cu forţa în sediul misiunii două zile mai târziu, spărgând geamurile, incendiind maşini şi stragul britanic.

    Londra a răspuns închizând Ambasada Iranului o lună mai târziu.

    Însă în urma alegerii lui Rohani şi unui acord cu privire la programul nuclear iranian, ministrul de Externe de la acea vreme William Hague a propus, în iunie anul trecut, redeschiderea ambasadei.

    De atunci, redeschiderea ambasadei a fost amânată din cauza unor probleme tehnice privind politica eliberării de vize şi unele echipamente de comunicaţie, a declarat Hammond.

  • Preşedintele Iohannis, de 23 august: Pactul Ribbentrop-Molotov, condamnat categoric si neechivoc

    “Vă chem, aşadar, să ne amintim, cu pioşenie, de victimele regimurilor totalitare, instalate pe o mare parte din continentul nostru în secolul trecut. Ieşită de sub zodia totalitarismelor, România şi-a asumat, odată cu aderarea la NATO şi la Uniunea Europeană, valorile democratice şi, în numele acestor valori şi a identităţii noastre, avem obligaţia de a condamna şi respinge ceea ce este greşit şi nedemn în trecutul nostru recent”, se spune în mesajul prezidenţial.

    Preşedintele afirmă că “semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov la 23 august 1939 reprezintă un moment tragic pentru naţiunea română şi o bornă cinică în istoria secolului XX” şi adaugă că “dispreţul faţă de lege şi faţă de valoarea sacră a fiinţei umane a făcut posibilă existenţa unor regimuri criminale care au secerat vieţile a sute de mii de oameni nevinovaţi’.

    “Victimele politicilor de exterminare iniţiate şi coordonate de regimurile naţional-legionar, antonescian şi comunist nu trebuie negate, uitate sau minimalizate, ci trebuie onorate şi amintite. Prin măsurile şi acţiunile curajoase şi concrete pe care le-a luat în ultimul deceniu cu privire la condamnarea fermă a acestor regimuri, România a dovedit că s-a desprins definitiv de un capitol sumbru al istoriei sale”, susţine preşedintele.

    “În continuare, trebuie să fim vigilenţi şi să prevenim acţiunile şi iniţiativele radicale, utopice şi extremiste, inclusiv de pe scena politică, care reprezintă atacuri la statul de drept şi la democraţie”, avertizează Iohannis.

    La 23 august 1944, România a trecut de partea Aliaţilor în cel de al doile război mondial, întorcând armele împotriva Germaniei. Până în 1990, 23 august a fost sărbătoarea naţională a României.

    Pe 23 august 1939, la Moscova, s-a semnat Pactul Ribbentrop-Molotov, un tratat de neagresiune între Uniunea Sovietică şi Germania nazistă, una dintre consecinţele sale fiind ocuparea Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţei de către sovietici.

     

     

  • Preşedintele Iohannis, de 23 august: Pactul Ribbentrop-Molotov, condamnat categoric si neechivoc

    “Vă chem, aşadar, să ne amintim, cu pioşenie, de victimele regimurilor totalitare, instalate pe o mare parte din continentul nostru în secolul trecut. Ieşită de sub zodia totalitarismelor, România şi-a asumat, odată cu aderarea la NATO şi la Uniunea Europeană, valorile democratice şi, în numele acestor valori şi a identităţii noastre, avem obligaţia de a condamna şi respinge ceea ce este greşit şi nedemn în trecutul nostru recent”, se spune în mesajul prezidenţial.

    Preşedintele afirmă că “semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov la 23 august 1939 reprezintă un moment tragic pentru naţiunea română şi o bornă cinică în istoria secolului XX” şi adaugă că “dispreţul faţă de lege şi faţă de valoarea sacră a fiinţei umane a făcut posibilă existenţa unor regimuri criminale care au secerat vieţile a sute de mii de oameni nevinovaţi’.

    “Victimele politicilor de exterminare iniţiate şi coordonate de regimurile naţional-legionar, antonescian şi comunist nu trebuie negate, uitate sau minimalizate, ci trebuie onorate şi amintite. Prin măsurile şi acţiunile curajoase şi concrete pe care le-a luat în ultimul deceniu cu privire la condamnarea fermă a acestor regimuri, România a dovedit că s-a desprins definitiv de un capitol sumbru al istoriei sale”, susţine preşedintele.

    “În continuare, trebuie să fim vigilenţi şi să prevenim acţiunile şi iniţiativele radicale, utopice şi extremiste, inclusiv de pe scena politică, care reprezintă atacuri la statul de drept şi la democraţie”, avertizează Iohannis.

    La 23 august 1944, România a trecut de partea Aliaţilor în cel de al doile război mondial, întorcând armele împotriva Germaniei. Până în 1990, 23 august a fost sărbătoarea naţională a României.

    Pe 23 august 1939, la Moscova, s-a semnat Pactul Ribbentrop-Molotov, un tratat de neagresiune între Uniunea Sovietică şi Germania nazistă, una dintre consecinţele sale fiind ocuparea Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţei de către sovietici.

     

     

  • Rusia îşi extinde teritoriul cu 50.000 de kilometri pătraţi în Marea Ohoţk, înfuriind Japonia

    Cei 50.000 de kilometri pătraţi reprezintă suprafaţa regiunii regiunii Midi-Pyrénées, cea mai mare din Franţa, compară ziarul.

    Această nouă zonă, o importantă sursă de hidrocarburi, reprezintă un nou atu pentru economia rusă. Premierul Dmitri Medvedev a declarat că “asta înseamnă că putem să ne dezvoltăm platoul continental acolo unde se află resurse abundente de materii prime şi zăcăminte energetice abundente”.

    – Japonia, furioasă

    Decretul este datat pe 15 august, dar Medvedev l-a făcut public în prima zi a unei vizite pe Insulele Kurile, disputate cu Japonia, situate în sud-estul Mării Ohoţk, provocând furia autorităţilor de la Tokyo. Această decizie a fost validată anul trecut de către Comisia ONU însărcinată cu determinarea limitelor platoului continental, a insistat şeful Guvernului rus.

    Problema este că aceste insule din Marea Ohoţk sunt revendicate de către arhipelagul nipon de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Tonul a urcat între cele două capitale, pe fundalul crizei ucrainene, iar Moscova s-a întrebat în legătură cu sinceritatea Japoniei în privinţa memoriei conflictului care s-a încheiat în urmă cu 70 de ani.

    “Noi apreciem Japonia, dar asta nu are nimic a face cu Insulele Kurile, care fac parte din Federaţia rusă”, a tranşat Medvedev, citat de agenţiile ruseşti. “De aceea am efectuat, efectuăm şi vom efectua vizite pe Insulele Kurile”, a continuat el.

    Şeful diplomaţiei nipone Fumio Kishida l-a convocat pe ambasadorul rus Evgheni Afanasiev. Vizita lui Medvedev “răneşte sentimentele poporului japonez şi este extrem de regretabil”, a subliniat Kishida. Ca atare, Guvernul nipon a anulat o vizită în Rusia a şefului diplomaţiei japoneze, prevăzute în septembrie.

    Teoretic, în pofida unor relaţii economice importante, cele două ţări se află în conflict, pentru că nu au semnat vreun tratat de pace de la sfârşitului celui de-al Doilea Război Mondial, tocmai din cauza acestui diferend teritorial.

    – O sete nepotolită de cucerire

    Pe fondul crizei ucrainene, Rusia nu se află la prima extindere a teritoriului său. Dreptul mării stabileşte în prezent zona economică exclusivă a unei ţări până la 200 de mile maritime (aproximativ 370 de kilometri) de coastă, oferindu-i suveranitatea în această zonă, pentru a exploata resurse. Dincolo de ea, apele sunt considerate, din punct de vedere juridic, internaţionale.

    Cu toate acestea, o ţară are dreptul să revendice extinderea zonei sale exclusive dincolo de cele 200 de mile maritime, până la o limită de 350 de mile maritime, dacă poate să justifice faptul că limitele platoului său continental se extind mai departe sub apă.

    În virtutea acestui drept, Mscova tocmai a revendicat la ONU suveranitatea asupra unui milion de kilometri pătraţi în Arctica. Profitând de topirea gheţarilor, Moscova a putut să prezinte noi probe ale legitimităţii extinderii teritoriului său în Arctica, la aproape 15 ani după ce i-a fost respinsă prima cerere în acest sens.

    Zona nou atribuită în Marea Ohoţk se situează dincolo de cele 200 de mile maritime, dar este înconjurată de teritorii ruseşti, situându-se între Peninsula Kamceatka şi Insula Sahalin, foarte bogată în hidrocarburi.

  • Rusia îşi extinde teritoriul cu 50.000 de kilometri pătraţi în Marea Ohoţk, înfuriind Japonia

    Cei 50.000 de kilometri pătraţi reprezintă suprafaţa regiunii regiunii Midi-Pyrénées, cea mai mare din Franţa, compară ziarul.

    Această nouă zonă, o importantă sursă de hidrocarburi, reprezintă un nou atu pentru economia rusă. Premierul Dmitri Medvedev a declarat că “asta înseamnă că putem să ne dezvoltăm platoul continental acolo unde se află resurse abundente de materii prime şi zăcăminte energetice abundente”.

    – Japonia, furioasă

    Decretul este datat pe 15 august, dar Medvedev l-a făcut public în prima zi a unei vizite pe Insulele Kurile, disputate cu Japonia, situate în sud-estul Mării Ohoţk, provocând furia autorităţilor de la Tokyo. Această decizie a fost validată anul trecut de către Comisia ONU însărcinată cu determinarea limitelor platoului continental, a insistat şeful Guvernului rus.

    Problema este că aceste insule din Marea Ohoţk sunt revendicate de către arhipelagul nipon de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Tonul a urcat între cele două capitale, pe fundalul crizei ucrainene, iar Moscova s-a întrebat în legătură cu sinceritatea Japoniei în privinţa memoriei conflictului care s-a încheiat în urmă cu 70 de ani.

    “Noi apreciem Japonia, dar asta nu are nimic a face cu Insulele Kurile, care fac parte din Federaţia rusă”, a tranşat Medvedev, citat de agenţiile ruseşti. “De aceea am efectuat, efectuăm şi vom efectua vizite pe Insulele Kurile”, a continuat el.

    Şeful diplomaţiei nipone Fumio Kishida l-a convocat pe ambasadorul rus Evgheni Afanasiev. Vizita lui Medvedev “răneşte sentimentele poporului japonez şi este extrem de regretabil”, a subliniat Kishida. Ca atare, Guvernul nipon a anulat o vizită în Rusia a şefului diplomaţiei japoneze, prevăzute în septembrie.

    Teoretic, în pofida unor relaţii economice importante, cele două ţări se află în conflict, pentru că nu au semnat vreun tratat de pace de la sfârşitului celui de-al Doilea Război Mondial, tocmai din cauza acestui diferend teritorial.

    – O sete nepotolită de cucerire

    Pe fondul crizei ucrainene, Rusia nu se află la prima extindere a teritoriului său. Dreptul mării stabileşte în prezent zona economică exclusivă a unei ţări până la 200 de mile maritime (aproximativ 370 de kilometri) de coastă, oferindu-i suveranitatea în această zonă, pentru a exploata resurse. Dincolo de ea, apele sunt considerate, din punct de vedere juridic, internaţionale.

    Cu toate acestea, o ţară are dreptul să revendice extinderea zonei sale exclusive dincolo de cele 200 de mile maritime, până la o limită de 350 de mile maritime, dacă poate să justifice faptul că limitele platoului său continental se extind mai departe sub apă.

    În virtutea acestui drept, Mscova tocmai a revendicat la ONU suveranitatea asupra unui milion de kilometri pătraţi în Arctica. Profitând de topirea gheţarilor, Moscova a putut să prezinte noi probe ale legitimităţii extinderii teritoriului său în Arctica, la aproape 15 ani după ce i-a fost respinsă prima cerere în acest sens.

    Zona nou atribuită în Marea Ohoţk se situează dincolo de cele 200 de mile maritime, dar este înconjurată de teritorii ruseşti, situându-se între Peninsula Kamceatka şi Insula Sahalin, foarte bogată în hidrocarburi.